E-1 [Fratele Neville îl prezintă pe Fratele Branham – Ed.]
Atunci cred că pot să fac anunţurile, "Vor fi anumite daruri: despre mine făcându-mi gânduri de felul acesta." [Fratele Branham şi adunarea râde.]

E-2 Mie într-adevăr îmi face plăcere să fiu aici de fiecare dată. Călătoria noastră se apropie de sfârşit acum, şederea noastră cu voi. Pentru că, noi avem o altă adunare care urmează imediat în Chicago, şi eu trebuie ca să am familia înapoi în Arizona încurând. Şi ei încă nu au avut vacanţa de vară, şi eu trebuie să-i duc într-o călătorie mică undeva, în câteva zile. Şi atunci eu probabil voi fi plecat o, o zi, una din Duminici, şi după aceea săptămâna următoare încep în Chicago. Apoi trebuie să vin drept înapoi, Lunea, şi să-i iau pe ei la Arizona.

E-3 Şi acum mie nu-mi place să vin înăuntru de Duminică dimineaţa, să iau timpul acela în care fiecare este împrospătat. Duminică seara, sunteţi întotdeauna obosiţi şi epuizaţi, Duminică seara; şi apoi să predăm serviciul de Duminică seara păstorului nostru, aceasta este-aceasta este cam rău. Dar mie nu-mi place să fac aceasta, şi totuşi Duminică seara eu aş, Duminică seara, a avea serviciul de Duminică seara, atunci ţin oamenii aşa târziu. Multi dintre ei vin aici de jos de departe din sud şi-şi departe din nord, şi ei au, oh, uneori conduc maşina zi şi noapte, doar ca să ajungă aici pentru un serviciu, apoi pleacă înapoi. Şi acesta este motivul că eu încerc să-l ţin Duminică dimineaţa, când eu vin, le dă o şansă să plece înapoi.

E-4 Pelerini, loiali şi credincioşi, cât de mult îi apreciez eu! Ei conduc prin polei, ploaie, şi altele, ca să ajungă aici, de-a lungul ţării, sute de mile, doar pentru o slujbă mică. Aşa că aceasta mă face să mă simt recunoscător faţă de Dumnezeu, şi faţă de aceşti oameni, pentru marele lor-pentru marele lor suport, şi ceea ce eu încerc să le spun, oamenilor, de a fi Adevărul.

E-5 Acum, eu cred că acesta este Adevărul, eu... din toată inima mea. Dacă ar fi existat ceva deosebit, ce aş fi crezut că era mai bun, eu-eu cu certitudine că mai întâi m-aş duce... Eu nu aş cere nimănui să meargă undeva unde nu m-aş duce eu mai întâi, ca să aflu dacă aceasta este corect sau nu. Eu nu aş cere la vreo persoană să-să facă un pas, în Dumnezeu, pe care eu nu l-am făcut deja şi ştiu că acesta este Adevărul. Mai întâi, acesta trebuie să fie Cuvântul Domnului, apoi eu trebuie să păşesc şi să văd dacă acesta este corect. Şi atunci dacă acesta este corect, atunci eu pot zice, "Veniţi sus pe aici." Înţelegeţi, asta este a face calea.

E-6 Şi, acum, eu cred că orice lucrător ar trebui să facă aceasta, s-ar cuveni ca mai întâi să meargă, el însuşi. El ar trebui să fie un conducător, un conducător al poporului, nu să vorbească ceva pe care nu ar pune mâna, el însuşi. Noi să mergem acolo, conducătorii poporului.

E-7 În dimineaţa aceasta, am avut o foarte ciudată, şi specială experienţă aici la amvon. Şi aceasta a fost, cam în ultima parte a Mesajului, eu nu am intenţionat să o spun în felul acela. Înţelegeţi? Dar presupun că deja este spus, şi nu mai pot face nimic despre asta acum. Dar când am ajuns acasă, m-am apucat să studiez despre asta.

E-8 Şi am avut o mică reuniune de familie astăzi, doar cu fratele meu şi ai lui. Mama este dusă. Şi noi obişnuiam să ne întâlnim la casa ei, şi acum noi mergem sus la Delores. Noi am avut un timp plăcut acolo în după-amiaza asta, discutând, şi Teddy era cu noi şi a cântat ceva cântări, şi la instrument câteva imnuri şi altele.

E-9 Acum eu cred că, poate următoarea Duminică dimineaţa, dacă Domnul va voi, şi dacă Fratele Neville nu are nimic împotrivă, acum eu aş dori să avem un serviciu de vindecare, să fie dedicat doar vindecărilor. Şi eu-şi eu cred, cu Mesajul în dimineaţa aceasta, în felul în care Domnul se pare că mă călăuzeşte ca să-l aduc, să-l aduc afară, s-ar cuveni ca să ne încurajeze un pic, înţelegeţi, să-să-să într-adevăr să credem. Noi-noi ne învârtim în jur, şi noi-noi zicem diferite lucruri şi vorbim despre ele. Însă atunci când aceasta ajunge la o demonstraţie, aceasta este ceva diferit. Ca şi...

E-10 Cineva îmi spunea mie, eu cred că era fratele meu acolo în spate, îmi spunea astăzi o-o mică istorioară, despre un om, un¬un lucrător şi a lui... ceva din, una din adunările lui. Şi zicea că el poate să umble pe o bârnă.
El i-a zis, "Păstorule, desigur, Domnul este cu tine."
El a zis, "Eu pot să car în spate o ţăpligă de lemn, când umblu pe bârnă."
"Sigur, Domnul este cu tine." Şi el s-a dus şi a făcut-o.

E-11 El a zis, "Eu pot căra o ţăpligă, şi să împing o roabă pe bârnă, în acelaşi timp."

E-12 "Sigur, păstorule, Domnul este cu tine. Credinţa ta poate să facă orice."

E-13 El i-a zis, "Eu pot să te pun pe tine în roabă, şi să car şi ţăpliga."
El i-a răspuns, "Acum aşteaptă un minut!" Vedeţi?

E-14 Este altceva când eşti inclus în aceasta, tu însuţi. Înţelegeţi? Acum, aceasta, este foarte bine pentru noi să spunem aici, "Amin." Este foarte bine pentru noi să spunem, "Eu cred că acesta este adevărul." Dar atunci pune-1 în acţiune. Tu trebuie să-l pui în acţiune.

E-15 Cum am adus această declaraţie azi dimineaţă, când oamenii se puneau în umbra lui Petru, nici măcar nu cereau rugăciune.

E-16 Eu am mers în multe case, observând aceasta. Mă rog înainte să merg, şi doar intru acolo cu ungerea, şi nici măcar nu mă rog pentru oameni, şi păşesc afară iar ei sunt vindecaţi. yedeţi? Vedeţi? Aşa este. Am văzut făcându-se aşa de multe ori! Înţelegeţi? Voi trebuie să aveţi undeva să puneţi credinţa voastră. Vedeţi? Voi trebuie să o credeţi. Şi eu cred că ora se apropie, şi aceasta este acum.

E-17 Eu îmi dau seama că aceasta nu este un serviciu înregistrat. Ei poate fac una mică pentru ei înşişi, însă aceasta nu este o înregistrare care merge în toată ţara.

E-18 Aceasta despre ce vorbeam eu în această dimineaţă ne-a adus tocmai sus la un-la un punct culminant, şi acesta-i motivul că voi lua Duminica viitoare pentru un-un-un serviciu de vindecare. Deoarece, de când sunt acasă, eu v-am spus despre viziuni şi ce s-a întâmplat, şi fiecare lucru, şi am arătat totul, de ce am făcut toate aceste lucruri. Şi atunci în această dimineaţă, aducând aceasta drept sus acum la acea ultimă Fază.

E-19 Acum este timpul meu de consacrare către Dumnezeu; timpul lui Dumnezeu să-mi vorbească. Vedeţi, eu-eu-eu trebuia doar să am o mică schimbare în propria mea viaţă. Nu că mă gândesc eu că sunt păcătos, însă eu-eu vreau să mă simt puţin mai aproape de oameni. Înţelegeţi?

E-20 Oamenii la care am încercat să le spun acest Adevăr al Evangheliei, şi ei îşi întorc spatele la Acesta, şi se îndepărtează şi râd de El. Acum, mie, aceasta se pare a fi o insultă. Mie nu¬mi pasă, de mine; ci de lucrurile pe care le spun, Acesta este Adevărul încercând să-i ajute. Ca şi cum aţi împinge afară o barcă, şi zici, "Aici, aici este, traversează! Aici, ieşiţi afară din râul care se umflă, că veţi muri! Voi, voi veţi pieri acolo!" Şi ei doar râd de tine, şi se depărtează. Păi, mie, mi se pare că, dacă ei se îndepărtează, nu există nimic mai mult ce aş putea face despre aceasta, vedeţi, care eu pot face.

E-21 Dar eu vreau să alerg la mal în jos şi să-i conving, "Veniţi înapoi!" Vedeţi, eu trebuie să am acel simţământ, vedeţi, căci eu ştiu că mai există cineva acolo afară care nu a venit înăuntru încă. Iar eu voi-eu voi pescui pînă când... El a zis, până când va fi prins ultimul peşte. Eu vreau să fac aceasta acum.

E-22 Şi acum, pentru ca să fac aceasta, eu aştept să se întâmple ceva într-o adunare de rugăciune. Ceva... Şi mulţi dintre voi vă amintiţi viziunea despre-despre ultima Fază, a Treia Fază, adică. Vă amintiţi, că s-a întâmplat ceva chiar înainte de aceasta: eu am văzut Lumina aceea venind şi mergând în jos în locul acela, şi a zis, "Eu te voi întâlni pe tine acolo." Acum eu aştept ca ceva să se întâmple.

E-23 Aici cu ani în urmă, obişnuia să fie că serviciile şi darul deosebirilor mă făceau atât de slăbit încât mă clătinam. Mulţi dintre voi vă amintiţi aceasta. Doar ajungeam la un punct în care stăteam şi aveam pe Jack Moore ţinându-mă de un braţ, şi Fratele Brown de celălalt, şi mă plimbau în sus şi-n jos pe stradă, timp de o oră după serviciu. Şi eu doar, se ntâmpla că, încercam să mă gândesc unde-unde eram şi ce se petrecea. Apoi, întins toată noaptea mă gândeam la aceasta, şi suspinam şi câte altele, şi mă întrebam de ce nu au acceptat ei pe Domnul nostru Isus.

E-24 Atunci El mi-a spus într-o vedenie, "O dată tu vei întâlni o doamnă care va veni la tine, purtând un costum maro, şi ea va duce un bebeluş într-o pătură, şi de atunci înainte, tu vei avea putere să înduri cu mai multă tărie." Păi, eu v-am spus toate acestea. Aceasta s-a întâmplat în Chicago, în seara aceea când doamna aceea Presbiteriană, când propriul ei păstor a trimis-o acolo cu pruncul.

E-25 Şi eu cred că acesta era fratele lui, sau unul dintre ei, era un-un doctor. El a zis, "Nu există nici o speranţă pentru prunc afară doar dacă Atotputernicul Dumnezeu se atinge de el." El a plecat...

E-26 Ea s-a dus şi i-a spus păstorului ei. Păstorul i-a zis, "Eu nu-eu nu sunt calificat," a spus, "să-să acţionez asupra acestei vindecări Divine, deoarece eu nu... doar nu am aceasta în mine, credinţa de care este nevoie să o fac." Acum, asta, asta este a fi cinstit în aceasta. Înţelegeţi? El a zis, "Eu doar nu o am în mine." El a zis, "Dar eu am fost la una din adunările Fratelui Branham, şi te-aş sfătui să duci pruncul la Fratele Branham." Şi doctorul a renunţat la el, şi el urma să moară.

E-27 Şi micuţa doamnă a păşit înăuntru unde eu aveam un-un serviciu pentru acei copilaşi Catolici care au fost arşi, în şcoala aceea acolo, voi ştiţi. Vă amintiţi când a fost asta. Noi aveam acel serviciu, şi venind chiar la platformă vine doamna aceea cu costumul maro pe ea. Soţia mea şi ceilalţi şedeau acolo, şi eu am spus... m-am întors şi am privit, şi m-am uitat în jur, să văd dacă ei stăteau acolo. Şi s-a întâmplat să fie, că tocmai înainte să vin eu sus, cred că Billy Paul şi ceilalţi discutau, sau soţia sau cineva dintre ei, cu doamna cu pruncul. Şi doamna a păşit sus pe platformă, şi Duhul Sfânt a descoperit întregul lucru, şi l-a vindecat acolo pe prunc.

E-28 Eu am plecat, şi de atunci eu nu mai obosesc. Vedeţi, aceasta nu mă mai deranjează, şi eu-eu doar merg înainte şi tot înainte.

E-29 Acum eu aştept ca ceva să se întâmple, să înceapă a Treia Fază în semn, înţelegeţi, şi poate fi serviciul de vindecare în următoarea Duminică dimineaţa s-ar putea să producă aceasta. Eu nu ştiu.

E-30 Eu cred, ceea ce ar trebui să facem noi, să spunem oamenilor, să-i aducă pe cei bolnavi. Acum, pentru un serviciu de vindecare, noi trebuie să ne consacrăm pentru cei bolnavi. Luaţi-i pe cei bolnavi, şi aduceţi-i aici următoarea Duminică dimineaţa devreme, să zicem pe la opt sau opt şi jumătate, şi vom lăsa să li se dea câte un cartonaş de rugăciune aşa cum vor intra pe uşă, sau oricum o vor face. Şi apoi vom avea un rând de rugăciune pentru bolnavi, şi să vedem numai ce va face Duhul Sfânt.

E-31 Eu cred că El va face minuni dacă îl vom crede pe El, înţelegeţi. Însă noi trebuie să-L credem pe El pentru aceasta acum, din toată inima noastră. Şi mă gândesc că ceasul măreţ a sosit când Dumnezeu, în aşa de mult după cum vorbeam noi azi dimineaţă, ne-a arătat atât de mult, şi ne-a adus la un anumit... doar până la un punct. Doar să împingem dincolo de acel deal, şi asta este tot ce avem nevoie, şi apoi se depărtează. Voi vedeţi, o¬o umblare doar cum a fost, acelaşi lucru, cu darul deosebirilor, acelaşi lucru prin profeţie, de urmărit.

E-32 Eu stăteam la Calgary... Îmi cer scuze, acesta era oraşul de regină, jos în Regina, Regina. Şi Ern Baxter stătea acolo, şi un grup dintre noi. Şi Domnul mi-a spus mie, chiar aici pe platformă, "Se va întâmpla că, vei cunoaşte chiar secretul inimii lor." Şi aşa este. Şi eu niciodată nu m-am gândit la asta în felul acela. Am păşit la platformă în seara aceea, cu Ern, şi doar am început să mă rog pentru bolnavi. Şi iată că a venit un om înainte, şi i s-a expus toată viaţa lui; pentru prima dată când s¬a întâmplat în felul acesta, într-un moment, într-un serviciu de vindecare. Şi atunci m-am uitat peste audienţă, şi aici a început El să vină jos peste audienţă şi peste tot. Oh, când vom ajunge noi pe partea cealaltă! Nici jumătate nu a fost spus vreodată, despre lucrurile, să păşeşti afară şi să vezi lucruri în viaţa oamenilor. Eu nu spun nimic despre aceasta. Doar le las în pace, vedeţi, afară doar dacă eu sunt într-adevăr îndemnat să spun ceva.

E-33 Şi acum eu mă aştept ca următoarea să înceapă aşa. Vedeţi, Dumnezeu, în felul Său Propriu, Propriul Său timp suveran, ca să o înceapă. Şi acesta va-acesta va fi un alt lucru care va fi-fi pe o cale în afara vreunuia din ceilalţi oameni. Înţelegeţi? Şi eu aştept ca aceea să se întâmple.

E-34 Şi poate, oh, eu mă gândeam, dacă aveam un mic serviciu de vindecare poate Duminica viitoare. Apoi Duminica următoare probabil voi fi departe cu copiii şi ceilalţi, deoarece ei trebuie să meargă înapoi ca să meargă la şcoală. Şi atunci următoarea Duminică, eu, desigur că sunt sus în Chicago, la adunarea de acolo. Şi apoi voi veni înapoi Lunea următoare, ca să plec Marţi la-la Arizona, unde copiii să meargă înapoi la şcoală."

E-35 Ei bine, ce ai aflat, păstorule? [Fratele Neville zice, "Păi, am descoperit ceva foarte straniu." – Ed.] Bun, asta-i foarte minunat, noi vrem acum să auzim despre aceasta.

E-36 Aşa că acum Domnul să vă binecuvânteze pe toţi, cu adevărat bine, Şi eu-eu sper să vă văd aici Duminica următoare. Şi Miercuri seara...

E-37 Şi ascultaţi. Nu uitaţi aceste biserici micuţe, ca aceea a Fratelui Ruddell, a Fratelui Jackson, a Fratelui Parnell, şi toţi acei frăţiori care se luptă puternic acolo, vedeţi voi. Şi ei simt parcă noi suntem a lor-lor-lor biserică soră aici, înţelegeţi voi. Noi suntem ca un fel de grup-mamă pentru ei. Aici s-au născut ei, de aici, păstori şi aşa mai departe.

E-38 Şi acest micuţ de aici din spate, fratele, l-am întâlnit acolo seara trecută, Allen, micuţul Frate Allen. Eu sper că Fratele Collins de aici o să ia legătura cu Fratele Allen, dacă el nu-l cunoaşte. Ei amândoi sunt lucrători Metodişti, şi au-au văzut Adevărul Cuvântului.

E-39 Care, organizaţia bisericii Metodiste, care este o mulţime de oameni minunaţi în acea biserică Metodistă. Să nu gândiţi niciodată că ei nu sunt. Ei sunt. Ei sunt o mulţime de oameni minunaţi în biserica aceea Catolică. Ei sunt o mulţime de oameni minunaţi în biserica Presbiteriană. Şi în toate locurile acelea, sunt bărbaţi şi femei care aşteaptă să vadă Lumina aceea reflectând în calea lor. Voi să continuaţi doar să reflectaţi Lumina, în smerenie, şi dulceaţă. Haideţi să creştem cu toţii mai aproape de Dumnezeu, prin a ne smeri pe noi înşine. înţelegeţi?

E-40 Nu uitaţi, că acest Tabernacol îşi va pierde tăria. Amintiţi¬vă că aceasta este ţinta unde Satana îşi are fiecare armă în iad îndreptată împotriva acestuia. El va cauza o persoană să facă ceva care este contrar cu ceea ce un altul gândeşte. El face asta. El e în stare să o facă. Aceasta este treaba lui, dacă el poate să facă pe cineva să zică ceva, pe cineva să vorbească despre altul, zicând, "Păi, ascultă, ştiai că Cutare-şi-cutare a făcut?" Tu să nu asculţi la asta. Nu asculta la asta, deloc. Acesta-i diavolul. Vedeţi, este Satana. Să nu credeţi aceasta.

E-41 Dacă există ceva în care cineva a greşit, roagă-te pentru ei. Şi să nu te rogi într-un mod egoist, zicând, "Eu ştiu că-i de datoria mea, eu trebuie să mă rog pentru fratele acela." Tu trebuie să iei aceasta la inimă, adânc, pentru sora aceea. Şi doar să vorbeşti şi să fi cât se poate de dulce, şi primul lucru pe care-l vei şti tu, îi vei găsi din nou înapoi în serviciu. Vedeţi? Deoarece, la urma urmei, noi ne îndreptăm către apusul soarelui.

E-42 Domnul Isus va veni într-una din aceste zile. Şi, ştiţi, eu cred că va fi atât de brusc şi aşa-aşa dulce, încât vor fi o sută pro-... o sutime din o sută de procente din întreaga lume nu vor şti niciodată când Răpirea aceea are loc. Aceasta va pleca atât de liniştit încât nimeni nu va şti nimic despre ea. Înţelegeţi?

E-43 Şi vor exista, desigur, grupurile mici care vor zice, "Păi, acum, Cutare-şi-cutare?"

E-44 "Oh, ei zic că există un grup de fanatici acolo, au spus că un grup au plecat de acolo, şi ei... Asta nu este aşa. Ei sunt doar plecaţi afară pe undeva.Noi am avut acel fanatism, vedeţi."

E-45 "Ei bine, ei zic că acel micuţ Tabernacol, într-un loc numit Jeffersonville, acolo au fost atât de mulţi din acei membri care au dispărut."

E-46 Vedeţi, ei o să deruleze aceasta. Ei vor zice, "Oh, acolo este o nimica, vedeţi," cam aşa, şi aceasta va trece şi ei nu o vor şti.

E-47 Peste toată naţiunea, vor veni, cei care sunt morţi în Cristos vor învia întâi. Răpirea va avea loc, Biserica va fi luată Acasă. Şi atunci va începe necazul cel mare, şi, oh, Doamne, noi nu vrem să fim aici în timpul acela. Eu nu vreau să fiu aici în timpul Necazului cel mare. Nu. Să păzească Dumnezeu ca vreunul dintre noi să fie aici în acel timp. Deoarece, "cel ce este întinat este întinat mai departe; cel ce este sfânt este sfânt mai departe; cel ce este neprihănit este neprihănit mai departe." Nu mai există... Mielul a apărut cu Cartea Lui de Răscumpărare, şi Mireasa a fost luată afară; cei ce au respins-o trebuie să treacă printr-o perioadă a Necazului cel mare, şi Iudeii şi Neamurile. Ce vreme de Necaz! Eu nu vreau asta.

E-48 "Doamne, sfinţeşte-mă pe mine acum." Aceasta este o doctrină Nazarineană bună, nu-i aşa? [Fratele Neville spune, "Amin." – Ed.] Şi aceasta este şi, adevărată. Este adevărată. Aşa este. "Umple-mă acum cu Duhul Tău cel Sfănt, Doamne. Scoate din mine toată lumea acum, Doamne. Nu vreau nimic..."

E-49 Cum-cum a spus bătrânul frate de culoare, "Domnule, eu am biletul în mână. Acesta este deja perforat. Când ajung jos la râu, în dimineaţa aceea, eu nu vreau să am nici un necaz."

E-50 Deci, cam aşa este, eu-eu nu vreau necaz. Ţine-ţi biletul în mâna ta, că noi vom traversa. Gândiţi-vă numai, că măreţul timp de răscumpărare este aproape.

E-51 Şi acum un alt lucru. Frate, care-i numele lui, aici sus la Utica? Eu cred că este Fratele Graham, şi un alt frate care păstoreşte acolo. Un Frate Shanks sau ceva în felul acesta, sau Sink? [Fratele Neville zice, "Fratele Snelling." – Ed.] Fratele Snelling este păstorul, în totalitate. Fratele Snelling este păstorul sus la Utica acum. Mă gândesc că adunarea lor de rugăciune este... ["Joi seara."] Joi seara. Acum, voi ştiţi, că ar fi foarte plăcut să ne strecurăm acolo Joi seara şi să le arătăm lor un pic de părtăşie. Înţelegeţi? Şi atunci când Fratele Jackson, în timpul când el le are pe ale lui, dacă doar am lua câte un mic grup dintre noi şi împreună am merge.

E-52 Continuaţi să vă rugaţi, săpaţi în continuare! Da, nu vă opriţi. Ca şi Ilie când le-a spus, zicând, "Săpaţi tranşee acolo!" Când ajungi jos şi auzi o tinichea veche zicând, "Sunt prea obosit," arunc-o afară din cale şi continuă să sapi. Vedeţi? Daţi numai înainte cu săpatul, că noi trebuie să săpăm. Noi doar trebuie să săpăm, asta-i tot. Pentru că, dacă te-dacă te aştepţi să nu intri în Necazul cel mare, atunci mai bine începe să sapi.

E-53 Acum, pentru mine însumi, eu îmi predic mie însumi acolo. Am să încep să sap mai adânc decât am săpat vreodată. Deoarece, eu simt că, în ţară şi în toată lumea, că această lucrare iarăşi, aşa cum este acum cunoscută cam peste tot în lume. Eu¬eu trebuie să merg din nou.

E-54 Soţia mi-a zis... Dimineaţa trecută, eu i-am spus, "Eu vreau ca tu să mergi cu mine când voi pleca. Eu voi pleca în jur de Ianuarie, cu voia Domnului. Eu vreau să iau un tur complet al lumii, peste tot rotocolul; vin înapoi şi poate voi avea servicii în Statele Unite, cândva vara viitoare."
Şi ea a zis, "Eu sunt prea bătrână ca să merg."

E-55 "Păi," i-am zis eu, ,,Eu m-am dus când eu... cam la ultima mea călătorie peste ocean, cam cu opt ani în urmă, şi simt că sunt în formă mai bună acum decât cu opt ani în urmă voi vedeţi. Eu ştiu mai multe despre aceasta acum."

E-56 Şi atunci noi am ajuns la subiectul, "Dacă Domnul a spus, 'Eu am să-ţi dau o perioadă de douăzeci şi cinci de ani. Tu nu vei ajunge să fii bătrân. Tu vei fi in stare să mergi, şi Eu am să¬ţi dau o porţiune de douăzeci şi cinci de ani pe pământ,' ai lua tu de la-de la naştere până la douăzeci şi cinci, sau de la douăzeci şi cinci la cincizeci, de la cincizeci la şaptezeci şi cinci, sau de la şaptezeci şi cinci la o sută?"

E-57 Acum, orice om căruia îi este alocat vreun timp pe pământ, cu certitudine că ar fi cel mai nesăbuit lucru dacă el nu foloseşte acel timp în serviciul lui Dumnezeu. Indiferent ce ar face el.

E-58 Acum, dacă tu urmează să fii o durere copleşitoare pentru femei, şi aşa mai departe, tu mai bine să iei vârsta tânără, acei primii douăzeci şi cinci de ani. Înţelegeţi?

E-59 Dacă urmează să fii un tâmplar, un mecanic, sau altceva, mai bine să iei al doilea timp de douăzeci şi cinci de ani. Vedeţi?

E-60 Atunci eu mă gândeam, "Cât despre mine, unde îi voi lua?" Eu aş lua de la şaptezeci şi cinci până la o sută. Eu aş fi mai isteţ, mai înţelept. Aş fi mai aşezat. Eu aş cunoaşte mai mult despre ceea ce făceam. Eu sunt cu zece, opt sau zece, ani mai în vârstă decât ultima dată când am fost în străinătate. Eu nu sar înăuntru de parcă aş omorî şerpi. Eu ştiu mai multe despre asta, vedeţi. Eu ştiu cum.

E-61 Aceasta este ca o luptă între un câine de raton cu un raton, vedeţi, tu ştii cum să-l apuci. Nu sari acolo; o să fii tot zgâriat. Vezi, să-i cunoşti tactica lui şi priveşte-l ce face. Iar noi învăţăm mai mult despre duşman. Astfel noi trebuie să aflăm toată tehnica lui, şi cum se apropie el, şi ce face, şi învăţăm loviturile lui, şi atunci tu eşti antrenat să intri peste el, vedeţi.

E-62 "Aşa că eu cred acum," i-am spus soţiei, "Eu cred că sunt în formă mai bună acum decât am fost la vârsta de patruzeci de ani, ... ? ... " Vedeţi, acum am cincizeci şi patru. Şi eu cred, că dacă mai trăiesc şi încă pot să mă mişc în jur ca acum, când voi fi de o sută, dacă eu... dacă Isus va întârzia atât de mult, eu voi fi în mai bună formă atunci decât sunt acum, ca să merg. Înţelegeţi? Deoarece, tu ştii mai mult despre aceasta, tu ai şti mai mult despre ceea ce faci, şi cum s-o mânuieşti, cum să mânuieşti situaţia.

E-63 Luaţi o mulţime de oameni acum, dacă ei urmează să li se facă operaţie. ,,Eu zic că un doctor nou ce de abia a absolvit zilele trecute, şi numai ce a ieşit din şcoala medicală. El nu a făcut nici o operaţie încă. Lăsaţi-l să o facă."

E-64 "Oh, nu," veţi zice voi, "nicidecum. Nu băiatul acela. Nu, domnule. Totuşi, nu, într-adevăr. Eu nu vreau ca el să pună nici un bisturiu pe mine. Păi, eu mai degrabă mă duc aici jos şi-l iau pe Cutare-şi-cutare. Am auzit că el a făcut o mulţime de operaţii. El ştie cum s-o facă." Aceasta este, vedeţi. Aceasta este ideea.

E-65 Tu te gândeşti la aceasta, dar ce zici despre acel suflet? Eu vreau pe cineva care ştie unde se află ei, şi cunoaşte drumul; unul care l-a umblat. Da, într-adevăr.

E-66 Domnul să te biunecuvânteze. În ordine, Frate Neville, vino acum aici sus. Şi Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Fratele Neville. Nu uitaţi acum, Diminica viitoare.

E-67 [Fratele Neville vorbeşte despre Fratele Branham şi Fratele Vayle timp de un minut, apoi zice, "Şi eu sunt încântat să urez bun venit lucrătorilor lui Dumnezeu, în special aceia care cooperează împreună cu Acesta, şi în El împreună cu noi. Sunt încântat să aud de la ei." – Ed.] Amin. ["Aşa că eu am întrebat pe Doctor Lee Vayle, i-am zis, 'Ai vrea să predici dacă nu o va face Fratele Branham?' Şi Fratele Branham nu a făcut-o. E posibil că el a ştiut asta."]
Nu, el nu a ştiut, sau eu nici nu aş fi vorbit atât de mult.

E-68 [Fratele Neville zice, "Astfel eu l-am întrebat pe Fratele Vayle, în seara aceasta, dacă el ar vrea să predice pentru noi, în caz că Fratele Branham nu o va face. Deoarece el s-a asociat cu el în mitinguri, şi el ştie despre Cale, această Cale. Iar noi suntem bucuroşi să-l avem pe Fratele Vayle. Eu îl apreciez şi îl respect pe el la fel de bine ca şi pe oricare dintre ceilalţi lucrători, şi aşa cum o fac tuturor celorlalţi. Aşa că dacă el ar veni în seara aceasta să ne vorbească, eu aş fi încântat ca el să o facă." – Ed.] Amin. ["Dumnezeu să vă binecuvânteze, şi hai să ne rugăm pentru Fratele Vayle. Unii dintre voi nu l-aţi auzit niciodată, şi eu sper că vă veţi ruga pentru el."] Da.

E-69 Eu nu ar fi trebuit să-i iau tot timpul. Îmi cer scuze faţă de audienţă. Eu n-am ştiut, şezând acolo, că el... că aceasta era aranjat. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Vayle.

E-70 [Fratele Lee Vayle zice, "Aceasta nu era aranjat. El a spus, dacă tu 'nu vorbeai.' Iar tu ai venit." Fratele Branham şi adunarea râd – Ed.] Bine. Aceasta-i minunat.

E-71 Eu ajung ca să-l ascult, eu însumi. Fratele Vayle a vorbit de multe ori înainte de mine, în adunări, şi-şi aşa mai departe. El a menajat mitingurile pentru mult timp, şi este un frate minunat, şi a făcut un lucru grozav de bun. Şi sunt sigur că această audienţă este întotdeauna bucuroasă să-l audă pe Fratele Vayle când vorbeşte. Domnul să-l binecuvânteze pe Fratele Vayle.

E-72 [Fratele Vayle vorbeşte timp de şaptezeci de minute despre Marcu 16:15-20 şi alte Scripturi, intitulat: De Ce Marcu 16 Nu A Dat Rezultate? Şi Cum, Să Se Facă În Conformitate Cu Scriptura, Să Dea Rezultate – Ed.]

E-73 Atât de multe au fost spuse încât eu-eu-eu nu puteam să spun nimic ca să o facă şi mai bine. Şi eu cred cu adevărat că Domnul era care a lucrat prin Fratele Vayle să aducă acest mesaj, după această dimineaţă. Pentru că, vedeţi, aceasta trebuie să lucreze în felul acesta. Noi-noi acceptăm aceasta de la Dumnezeu. Ce, sunt atâtea lucruri pe care el le-a spus; eu-eu¬eu am douăzeci de predici scrise aici chiar acum, cu ceea ce a spus el.

E-74 Eu mă gândeam aici la o mică ilustrare, ca să întăresc ceea ce a spus el. Acum, noi ne uităm la acest ceas, ca să aflăm cât este timpul. Afară doar dacă fiecare piesă din acel ceas se coordonează, una cu cealaltă, noi niciodată nu vom şti timpul corect. Este adevărat? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Şi este nevoie ca noi toţi, cu toţii împreună, dacă vrem să vedem a Treia Fază să facă într-adevăr ceva pentru Dumnezeu, şi coordonarea fiecăruia dintre noi împreună, să ne smerim pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu şi să ne mărturisim greşelile noastre, şi să ne rugăm şi să credem pe Dumnezeu pentru aceste lucruri.

E-75 Eu într-adevăr cred că ceea ce Fratele Vayle a spus este Adevărul, că Dumnezeu nu va pune niciodată Duhul Lui într¬un templu nesfânt, nedrept şi nesupus. Nu. Acesta trebuie să vină pe-pe calea curăţiei inimilor noastre de orice vicleşug şi fărădelege, ca noi să putem fi purificaţi înaintea lui Dumnezeu, ca El să-şi poată lucra purul Lui Duh Sfânt prin noi, ca să aducă aceste lucruri la îndeplinire. Eu-eu cred că, atunci când mergeţi acasă deseară, dacă veţi citi Cartea aceea mică a lui Iuda, voi veţi învăţa o mulţime acum din ceea ce a spus Fratele Vayle. Şi el a zis, "Vă îndemn cu tot înadinsul pentru Credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna." Ei s-au depărtat de la Aceasta. Cum oameni cu mintea coruptă, şi aşa mai departe, au intrat înăuntru şi i-a amăgit de la-de la adevăratele lucruri ale lui Dumnezeu.

E-76 Şi Dumnezeu poate să opereze numai după cum Îl lăsăm noi să opereze. Şi există atât de multe lucruri minunate, pe care spunând eu...

E-77 Ştiţi, oamenii vor putere, şi într-adevăr ei nu ştiu ce este puterea. Vedem, ei-ei habar nu au ce-ce-ce vine cu aceasta. Calea în sus este în jos, întotdeauna. Dacă vrei putere, caută să vezi cât de smerit poţi să devi. Numai să te îndepărtezi de toată gândirea ta lumească, şi umileşte- te înaintea lui Dumnezeu, şi atunci tu ai obţiunut mai multă putere decât omul care fuge peste tot în clădire şi face o mulţime de gălăgie mare; vezi, deoarece tu ai fost in stare să te birui pe tine însuţi, şi să te predai lui Cristos, înţelegeţi, să te smereşti înaintea Lui. Aceasta este într¬adevăr putere.

E-78 Arătaţi-mi voi o biserică care este smerită, într-adevăr umilită, nu o-o arogantă; o biserică, doar o biserică, dulce smerită, şi eu vă arăt vouă o biserică care are favoarea şi puterea lui Dumnezeu în ea. Asta-i adevărat. Acesta este lucrul care se cere, urni-... umilinţă, smerindu-ne pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu, doar lăsându-l pe Dumnezeu să lucreze prin noi. Nu trebuie să faceţi multă gălăgie.

E-79 Uneori, cum fermierul spune, că el mergea afară pe câmp cu căruţa, şi, de fiecare dată când dădea de câte o groapă, ea se scutura şi mergea înainte. Dar când se întorcea înapoi, el lovea aceleaşi gropi şi nu făcea gălăgie deloc, deoarece aceasta era încărcată cu lucruri bune.

E-80 Aşa că eu cred că aceasta este corect, vedeţi, că noi devenim umpluţi cu lucrurile bune ale lui Dumnezeu, ca roada Duhului să poată fi cunoscută prin noi. Aşa cum s-a referit el atât de mult la 1 Corinteni 13 acolo, şi cum, că, "Chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi aş avea toate aceste lucruri, şi nu am dragoste; aceasta nu este nimic, nu-mi foloseşte la nimic." Vedeţi, noi vrem să facem aceasta.

E-81 Deasupra tuturor lucrurilor, suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre individuale. Vedeţi, aceştia-aceştia sunteţi voi care mergeţi în Cer. Aceasta nu este dacă merg eu, sau merge el. Acela eşti tu care mergi, vedeţi, şi tu mai întâi. Şi tu trebuie să ai grijă de aceasta şi să vi dulce înaintea Domnului.

E-82 Şi eu întotdeauna am aflat că omul care se smereşte pe sine însuşi este omul pe care Dumnezeu îl înalţă. Când iei o persoană cu pieptul scos în afară care ştie totul, şi tu nu poţi să-i spui lui nimic, şi este arogant, şi-şi, ei bine, aceea-aceea este persoana care nu ajunge niciodată undeva. Dar ia persoana aceea care se smereşte pe sine şi umblă în bunătate.

E-83 Eu discutam cu un om zilele trecute, care tocmai organizează o biserică sus la... a ieşit afară dintr-o organizaţie care era acolo. Şi, ei bine, acesta este Fratele Boze, şi acea biserică pe care o aveau, acea mare biserică pe care o aveau de multă vreme, şi Domnul îi binecuvânta. Apoi oamenii au ajuns la un punct că ei vroiau s-o şlefuiască ca şi ceilalţi, şi vroiau să o arunce într-o organizaţie. Şi când ei au făcut-o, ea doar... acei Creştini smeriţi de acolo nu au vrut asta. Toată viaţa lor, au fost învăţaţi împotriva ei, aşa că au plecat de acolo. Acum ei au un grup, şi Domnul i-a binecuvântat până când ei vin înăuntru, într-un loc mare acum iarăşi, pentru o biserică care poate primi cam patru sau cinci mii de oameni, şi ei au luat-o de la început.

E-84 Şi ei au venit la mine, şi au zis, "Frate Branham," şezând acolo în birou, biroul bisericii, zilele trecute. Şi el a zis, unul dintre conducători, Fratele Carlson şi ceilalţi, au zis, "Ce trebuie să facem?"

E-85 Eu le-am zis, "Căutaţi un om să fie păstor care nu are nici o reputaţie în toate denominaţiunile, care este doar cu adevărat bun, veritabil, dulce, frate smerit care-şi trăieşte viaţa. Dumnezeu o să poarte de grijă de restul, vedeţi." Eu am zis, "Un păstor bun care va hrăni doar oile, şi să fie smerit aşa, Dumnezeu va face restul. Dacă voi veţi... Nu ceva mare care ştie totul să vină înăuntru, şi o să pună asta în ordine, şi asta trebuie să fie aşa, şi să taie lucrurile în jur." Am zis, "Asta niciodată nu o să lucreze. Voi doar aţi trecut prin asta..."

E-86 Asta este, fiecare piesă în biserică trebuie să lucreze împreună, şi tu trebuie să-ţi ţii partea ta din aceasta. Astfel noi vedem în ce timp trăim noi. Noi am putea fi mai aproape decât ne gândim că suntem.

E-87 Acum, noi îl apreciem pe Fratele Vayle. Nu-i aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Domnul să te binecuvânteze, Frate Vayle. Mulţumesc. Şi noi mulţumim Domnului că ne-a adus acest măreţ mesaj în seara aceasta.

E-88 Şi eu am primit o notiţă, cu câteva minute în urmă. Una dintre surori a avut ceva într-un vis, şi vroia să spună. Dacă ai vrea soră, să mi-l scrii, eu-eu sunt... El i-a dat ei ceva vise care au fost absolut adevărate. Noi nu acceptăm toate visele. Nu, nu. Dar când ele sunt de la Dumnezeu, noi vrem să ştim că este Dumnezeu care ne vorbeşte.

E-89 Că fiecare lucru se vorbeşte în limbi, noi nu credem aceasta; dar când vine o tălmăcire care ne spune ceva care o să se întâmple, şi vedem că seA întâmplă, atunci noi îi mulţumim Domnului pentru aceasta. Înţelegeţi?

E-90 Noi vrem să o ţinem să decurgă lin, dulce, şi în rânduială de la Domnul. Aşa că doar aminteşte-ţi, că partea ta poate fi arcul principal, sau poate să fie cel mic, arătătorul cel mic, ori o piesă mică, sau arcul de tras, orice ar putea să fie, sau poate să fie arătătoarele de pe faţa ceasului, care indică timpul. Dar oricare ar fi aceasta, este nevoie de toţi să lucrăm împreună în armonie cu Evanghelia lui Isus Cristos, ca să se aducă aceasta la îndeplinire.

E-91 Doar gândiţi-vă! Dacă darurile sunt atât de măreţe, ceea ce noi numim putere; iar Pavel a zis, "Chiar dacă aş avea credinţa ca să pot muta un munte, şi nu am dragoste, eu nu sunt nimic." Gândiţi-vă la asta.

E-92 Şi deşi noi zicem, "Păi, deşi eu-eu înţeleg... măcar dacă cunoaştem Biblia."

E-93 "Chiar dacă aş înţelege toate tainele lui Dumnezeu, vedeţi, şi totuşi chiar dacă aş putea să fac aceasta şi nu am dragoste, eu nu sunt nimic. Vedeţi, eu nu am ajuns încă niciunde." Vedeţi, lucrul principal este, să iubeşti pe Dumnezeu, şi smereşte-te pe tine însuţi cu aceasta.

E-94 Acum, desigur, după toţi aceşti ani în lucrare şi în jurul lumii, şi văzând diferiţi oameni, eu s-ar cuveni să ştiu un pic despre poarta de intrare. Şi dacă tu vrei să ajungi undeva cu Dumnezeu, să nu îngădui niciodată unui spirit arogant să vină în jurul tău. Să nu îngădui vreo răutate să vină înăuntru. Indiferent de ceea ce face cineva, dacă ei sunt greşiţi, niciodată să nu laşi să se îngrămădească ceva gânduri împotriva acelei persoane. Înţelegeţi? Voi să fiţi dulce şi amabil. Amintiţi-vă că Dumnezeu v-a iubit când voi eraţi în păcat. Şi dacă Duhul lui Dumnezeu este în voi, voi iubiţi pe persoana care este în greşeală. Vedeţi, doar rugaţi-vă pentru ei, şi iubiţi-vă unii pe alţii.

E-95 Deasupra tuturor lucrurilor, iubiţi pe Dumnezeu şi iubiţi-vă unul pe altul. Şi fiţi smeriţi cu Dumnezeu şi în jur unul cu altul, şi Dumnezeu va binecuvânta aceasta, şi este greu de spus ce va face El. De obicei când o biserică începe să crească la număr şi ajunge să devină puţin mai mare, sau ceva de felul acesta, atunci ei se depărtează de la acel lucru real, lucrul real.

E-96 Ştiţi voi ce a adus aceste lucruri să se împlinească, când prima dată am început şi când Domnul mi-a apărut jos la râu şi mi-a spus aceea? Şi Fratele Vayle a văzut aceasta, eu cred, că într-un ziar din Canada, cu mulţi ani în urmă, unde a apărut acel Înger al Domnului acolo jos la râu, aceasta era publicat de Associated Press, "O Lumină Misterioasă a apărut peste un lucrător local, în timp ce boteza." Şi-şi ştiţi voi ce a făcut aceasta? Când noi am avut adunarea în cort chiar vizavi pe stradă, un cort în care şedeau cam, oh, două mii cinci sute de oameni, lucrătorii au venit de pretutindeni, şi ziceau, "Frate, vino încoace pentru un minut." Eu eram doar un tânăr, ca, oh, doar un copil. Şi ei ziceau, "Cum îi ţi pe toţi acei oameni într-un acord? Ei se iubesc unii pe alţii până... Eu nu am văzut oameni să se iubească unii pe alţii!'

E-97 Acesta este Domnul. Aceasta este pe ce a fost această biserică stabilită, acea dumnezeiască, dragoste frăţească unul faţă de altul. Eu i-am văzut dând mâna unii cu alţii, părăsind un loc, şi să plângă ca pruncii, ca să se despartă unii de alţii. Ei se iubesc unii pe alţii atât de mult. Şi aş putea să merg la casele lor să vizitez, şi de atâtea ori stătea Biblia acolo stropită cu lacrimi. Veneau înăuntru, în timpul serii, unde taţii şi mamele erau adunaţi împreună, şi copiii lor mici stăteau în jur pe podea, îngenunchiau roata; şi taţii şi mamele pe genunchi, plângând şi rugându-se. Eu stăteam la uşă şi aşteptam şi aşteptam şi aşteptam. Iar ei nu se opreau din rugăciune, eu şedeam jos pe trepte şi am început să mă rog, eu însumi, aşteptându-i, vedeţi. Şi aceasta-aceasta era. Şi ei s-au iubit unii pe alţii. Ei s-au iubit unii pe alţii. Noi obişnuiam să ne ridicăm şi să cântăm acel cântec vechi:
Binecuvântată să fie legătura care leagă
Inimile noastre în iubire Creştină;
Părtăşia cu aceleaşi gânduri
Este la fel cu cea de Sus.
Când suntem separaţi,
Ne dă o lăuntrică durere;
Dar noi totuşi suntem uniţi în inimă,
Şi sperăm să ne întîlnim din nou.

E-98 Eu spun aceasta cu o mare bucurie în inima mea, lui Cristos; mulţi dintre ei dorm în jur prin aceste morminte marcate în seara aceasta, aşteptând pentru acea măreaţă înviere unde ne vom întâlni iarăşi împreuna.

E-99 Nu lăsaţi ca acel Spirit să se depărteze vreodată din acest loc! Dacă aceasta totuşi se întâmplă, atunci mie nu-mi pasă cât de elocvent ar putea să fie păstorul vostru, cât de bine ar putea el să aducă Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu este întristat şi depărtat. Vedeţi? Când noi putem să avem toate lucrurile în părtăşie, în comun, şi ne iubim unii pe alţii, atunci Dumnezeu va lucra cu noi.

E-100 Şi noi ţinem evidenţa, că oamenii vor veni pe aici şi vor zice, "Dacă vreţi să vedeţi o biserică care este într-adevăr smerită, o biserică care într-adevăr iubeşte pe Dumnezeu, mergeţi acolo la acel Tabernacol odată şi priviţi-i. Uitaţi-vă la grija pe care o au unii pentru alţii, respectul; când este predicată Evanghelia, ce reverenţă, cum fiecare lucru este numai în rânduială." Da, atunci ei se pot uita să vadă în ce timp trăim. Voi veţi vedea Duhul lui Dumnezeu mişcându-se printre voi, mari semne şi minuni vor avea loc. Dacă totul lucrează împreună, aceasta spune timpul. Dar dacă aceasta nu lucrează, atunci timpul este oprit, şi nu va mai arăta timpul. Aşa că dacă noi vrem să ştim în ce timp trăim, începeţi doar să lucraţi fiecare împreună în Evanghelie, iubindu-vă unul pe altul, iubind pe Dumnezeu, şi arătătoarele însăşi vor spune timpul în care trăim. Credeţi voi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Sigur. Amin. Domnul să vă binecuvânteze, din abundenţă.

E-101 Nu uitaţi acum, mergeţi prin jur săptămâna aceasta. Şi dacă cunoaşteţi ceva oameni buni, bolnavi care vin înăuntru, spuneţi¬le, când vor veni, ziceţi, "Dragă, eu vreau să te întreb. Noi vom avea rugăciune pentru bolnavi, Duminică dimineaţa, acolo la Tabernacol. Iar tu ai fost bolnav pentru o vreme, acum eu aş vrea...
"Bine, eu vreau să merg. Eu întotdeauna am dorit să merg."

E-102 "Acum, eu tocmai am auzit un mesaj Duminică seara, de la un frate de acolo, despre cum trebuie ca noi să ne mărturisim greşelile unii altora, şi să ne rugăm unul pentru altul, ca noi să putem fi vindecaţi. Iacov 5:14, 13, 14, 15, vedeţi, că noi trebuie să ne mărturisim greşelile unii altora înainte chiar să venim pentru vindecare. Da. Mărturisim greşelile unii altora, şi ne rugăm unii pentru alţii." Vedeţi? Vedeţi, aceasta este exact despre ceea ce a vorbit el în seara aceasta, aduce înapoi fericirile înăuntru cu Marcu 16. Îmbinaţi acestea împreună, voi o aveţi, şi apoi vindecarea are loc.

E-103 Priviţi la Isus, nimic decât un mănunchi de iubire. Vedeţi? El era Dumnezeu manifestat. El, Dumnezeu, s-a exprimat El Însuşi prin El, şi nu e de mirare că minuni şi alte lucruri s-au întîmplat. Viaţa Lui smerită, şi consacrată; fiind Dumnezeu, să vină să fie un om aici pe pământ, să exprime pe Dumnezeu prin El Însuşi. Aceasta este ce l-a făcut pe El ceea ce a fost El. Eu întotdeauna ziceam, "Pentru mine, ceea ce l-a făcut pe Isus Dumnezeu, era felul în care s-a smerit El pe Sine Însuşi. El era aşa de măreţ, şi totuşi a putut să fie atât de mic." Vedeţi? Asta-i adevărat.

E-104 Domnul să vă binecuvânteze foarte bine. Acum să ne ridicăm, pentru încheiere. Haideţi numai să încercăm asta, (s-ar putea ca tu să nu o ştii, soră), aceea, Binecuvântată Fie Legătura Care Leagă. Hai să cântăm asta odată, vreţi?Daţi-ne tonul.
Binecuvântată să fie legătura care leagă
Inimile noastre în iubire Creştină;
Părtăşia de aceleaşi gânduri
Este asemenea cu cea de sus.

E-105 Acum în timp ce cântăm acest ultim verset, să ne ţinem mâinile unii cu alţii, "când ne vom despărţi," şi doar să spuneţi, "Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, soră. Sunt atât de bucuros să fiu cu tine aici în seara aceasta." Vedeţi, ceva în felul acesta, apoi întoarceţi-vă iarăşi încoace. Acum haideţi s-o cântăm.
Când ne vom despărţi... (Dumnezeu să tebinecuvânteze, Frate Neville)
Aceasta ne dă o durere lăuntrică;
Dar vom fi totuşi uniţi în inimă,
Şi sperăm să ne întâlnim din nou.

E-106 Cum îl iubim noi pe Domnul Isus! Nu-i aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Cum...
Până ne întâlnim!
Pînă ne întâlnim la picioarele lui Isus; (până ne întâlnim!)
Până ne întâlnim! până ne întâlnim!
Dumnezeu fie cu voi pînă ne-ntîlnim din nou!
Să ne închidem ochii, şi să cântăm în Duhul acum.
Până ne întâlnim! până ne întâlnim!
Până ne întâlnim la picioarele lui Isus;
Până ne întâlnim! până ne întâlnim!
Dumnezeu fie cu voi până ne întâlnim din nou!

E-107 Acum aşa cum stăm cu capetele aplecate. Noi suntem doar copii, copiii lui Dumnezeu. Hai să o fredonăm. [Fratele Branham şi adunarea începe să fredoneze, Dumnezeu Să Fie Cu Voi – Ed.] Oh, cum ne aduce aceasta nouă Duhul lui Dumnezeu! Vă puteţi imagina în zilele de la început când şedeau ei pe bucăţi de stâncă?
Dumnezeu să fie cu voi până ne întâlnim din nou!

E-108 Cu capetele noastre aplecate, voi întreba pe Fratele Allen de acolo din spate, un frate nou printre noi, dacă vrea să ne elibereze printr-un cuvânt de rugăciune. Frate Allen.