E-1 Domnul să vă binecuvânteze! Să rămânem doar în picioare un moment, aşa cum ne aplecăm capetele. Există vreo cerere specială? Dacă aţi vrea, să o faceţi cunoscut aşa cum vă ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi să ziceţi, prin aceea, "Doamne, Tu cunoşti nevoia mea."

E-2 Tată Ceresc, noi suntem într-adevăr un-un popor privilegiat în această dimineaţă, să fim adunaţi în Casa lui Dumnezeu, când ştim că sunt aşa de mulţi care ar vrea să fie în casa lui Dumnezeu în această dimineaţă, şi sunt în spitale şi pe paturi de boală. Şi Tu ne-ai dat acest privilegiu să fim aici astăzi. Şi noi nu am venit, Doamne, să ne vedem unii pe alţii, deşi ne place părtăşia noastră unii cu alţii; dar noi am putea face asta la casele noastre. Dar noi am venit aici să avem părtăşie cu Acela Care ne-a adus împreună ca copii preaiubiţi şi fraţi.

E-3 Noi Îţi mulţumim acum. Şi singura cale pe care o ştim să avem părtăşie corectă cu Tine este în jurul Cuvântului Tău. Cuvântul Tău este Adevărul. Noi ne adunăm aici pentru tărie spirituală. Noi avem nevoie de ea, Doamne. Noi trebuie să avem tărie să îndurăm crucile pe care le purtăm. Şi ne rugăm ca Tu să trimiţi pe marele Duh Sfânt astăzi, şi să ne întărească pe toţi. Acordă cererile poporului Tău aşa cum s-au adunat şi şi-au ridicat mâinile spre Tine, căci ei au nevoie de astfel de lucruri. Răspunde fiecăruia, Doamne.

E-4 Noi Îţi mulţumim pentru că ai cruţat viaţa Sorei noastre Ungren seara trecută, în acel accident de pe drum aici sus. Tu ai fost îndurător cu ei, Doamne, şi noi Îţi mulţumim pentru aceea. Iar acum ne rugăm, Tată Ceresc, ca Tu să continui să fii cu noi şi să ne ajuţi aşa cum călătorim înainte, la fiecare din noi în parte. Dă-ne puterea Ta întărită şi credinţa de a cunoaşte că Prezenţa Ta care nu dă greş niciodată să ţie cu noi. În ora aceea când nu ne putem ajutora, noi ştim că "Îngerii lui Dumnezeu tăbărăsc în jurul celor ce se tem de El, şi Ei ne vor purta pe sus ca nici când să nu ne lovim piciorul de vreo piatră." Şi ne rugăm acum ca Tu să ne dai din binecuvântările Tale pentru Cuvânt, şi să vorbeşti prin noi, şi în noi, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-5 Eu sunt recunoscător că strălucirea soarelui din afară, soarele solar, străluceşte. A fost foarte rău în această dimineaţă. Şi mă gândesc, că în acest ţinut, în special, noi avem aşa multă vreme mohorâtă, obositoare. Şi să vezi soarele strălucind, ieşind afară, este foarte bine.

E-6 Mica reuniune familiară de astăzi, eu întâlnesc pe fraţii mei, şi ei sunt la casa sorei mele, şi unele din rudeniile noastre din jurul oraşului şi de prin împrejurimi. Există un grup mare de Branhami. Dacă ei ar veni toţi împreună din Kentucky, aici, eu presupun că noi ar trebui să închiriem oraşul; există aşa de mulţi dintre ei. Însă doar o mică venire acasă. Noi obişnuiam să ne întâlnim toţi la casa mamei, şi ea era vechiul stâlp de legătură care ne-a ţinut împreună, cu bunătate. Dar Dumnezeu a luat stâlpul de legătură la Cer, şi eu sper că noi toţi ne vom întâlni acolo într-o zi.

E-7 Şi acum am vorbit zilele trecute, am zis, "Ştiţi, eu cred că eu voi-voi scurta mesajele mele de duminică la vreo douăzeci de minute, şi-şi sau treizeci, şi apoi mă rog pentru bolnavi." Şi m-am gândit la aceea în această dimineaţă.

E-8 Şi m-am gândit seara trecută, când Sora Downing m-a sunat şi a zis că, l-a sunat pe Billy şi a zis că ea şi Sora Ungren în sus pe drumul lor, au alunecat de-a latul drumului şi au avut o tamponare. Şi în timp ce Billy era încă la fereastră, pe acolo, eu nu ştiu la ce oră era; poate în această dimineaţă, cândva. Eu eram adormit pentru destul de puţin timp. Eu am privit jos la Fratele Wood, luminile erau stinse. Şi eu doar am îngenunchiat să mă rog, şi când m-am rugat, Ceva doar mi-a zis, "Este în ordine." Deci atunci i-am spus lui Billy, "Spune-i, 'Totul,' m-am gândit, 'va fi în ordine."' Eu sunt aşa de bucuros să le văd înăuntru în această dimineaţă, şi şezând în casa Domnului, aici înapoi după ce au avut pe drum.

E-9 Un popor care te iubeşte aşa de mult, să vină sute de mile să audă Evanghelia, atunci m-am gândit, "Un mesaj de douăzeci de minute, şi aşa de încet cum sunt eu, ele nu ar fi bine." Deci m-am gândit că eu doar aş... aşa de mult.

E-10 Deci atunci, aud pe Fratele Ungren, fiul ei, în această dimineaţă, cântând, "Ce Mare Eşti." El are... El înseamnă mai mult pentru el în această dimineaţă decât a însemnat ieri după masă, pentru că marele Dumnezeu al Cerului i-a cruţat scumpa lui, mamă dragă şi soră.

E-11 Acum, astăzi, noi aşteptăm un timp măreţ în Domnul. Şi eu am avut două sau trei texte diferite aici la care mă uitam, şi eu nu am, nu mi-am putut închipui doar despre care din ele să vorbesc în această dimineaţă. Unul din ele era, "Aruncă-ţi grijile asupra Lui, căci El îngrijeşte de tine. Acum, dacă El se îngrijeşte, de ce nu voi?"

E-12 Deci atunci un altul, Billy Paul, sau nu Billy Paul... Celălalt fiu al meu, Joseph, mi-a adus acest text cu mult timp în urmă. El şedea în cameră într-o zi, şi el a zis, privind în sus spre tablou, şi Billy... Sau, lui Joseph îi plac foarte mult bărcile, ca băieţii mici; bărcile şi caii, ştiţi. Şi el mi-a zis, "Tati, are Isus o barcă?"
Şi eu am zis, "Eu nu ştiu."

E-13 Deci atunci după ce el s-a ridicat şi a mers afară, s-a întâmplat să mă gândesc, "Are El o barcă?" Şi am luat un text din acela, şi doar l-am însemnat jos aici pe cartea mea, "Are Isus o barcă?" Şi s-a întâmplat să mă gândesc. Când El era aici pe pământ, El a trebuit să împrumute un pântece în care să fie născut, un mormânt în care să fie înmormântat, o barcă din care să predice) dar El este Pilotul vechiului vapor al Sionului. Sigur, El are. Însă, şi textele acelea la care mă gândeam, mă gândeam că poate eu le voi putea lua mai târziu, înainte de a pleca să mergem înapoi.

E-14 Ştiţi, mie îmi place să vorbesc de la Tabernacol de aici, căci este biserica noastră proprie. Noi ne simţim în libertate să spunem orice spune Duhul Sfânt. În alte locuri, chiar dacă omul vrea să te facă binevenit, te simţi cumva împiedicat din cauză că-că tu eşti în biserica altuia, şi tu vrei să fii destul de domn să le respecţi gândurile lor-lor şi doctrina lor.

E-15 Am avut un timp minunat în această săptămână la locul Fratelui Burcham acolo. Şi eu am mers în fabrica unde au făcut brânza. Eu văd că el şi soţia lui, şi fiul şi aceia, sunt prezenţi în această dimineaţă. Şi întotdeauna m-am gândit că o fabrică de brânză va fi ceva ca alte locuri în care am fost, oh, cumva dezordonat şi murdar. Vai, eu pot spune un lucru, voi puteţi sigur să fiţi asiguraţi că locul acela nu este murdar. Acela era cel mai curat loc în care am mers cândva, şi în special într-o fabrică. Şi nu mi-am dat seama; m-am gândit, oh, poate ei vor face o sută de livre de brânză pe zi. Şi ei fac şase tone în fiecare zi, şi trei fabrici lucrează. M-am gândit, "Oh, vai, cine mănâncă toată brânza aceea?"

E-16 Dar Domnul l-a binecuvântat pe omul acesta. Am avut privilegiul să fiu în casa lui, o casă foarte drăgălaşă, o soţie consacrată bună. Şi nu există motiv de ce să nu trăiască pentru Cristos în fiecare zi, aşa cum ei o fac. I-am întâlnit fiii, şi ei sunt copii foarte minunaţi. Noi suntem aşa de recunoscători pentru această părtăşie pe care o avem unii cu alţii.

E-17 Am aflat că păstorul lor iniţial era un-un om pe care-l cunosc, Fratele Gurley, un om foarte minunat al credinţei Penticostale Unite, pe care l-am întâlnit cu ani în urmă, în Jonesboro, Arkansas. Şi nu am ştiut că ei erau... acela era păstorul lui, totuşi.

E-18 Acum amintiţi-vă de serviciile din seara aceasta. Şi apoi, cu voia Domnului, duminica viitoare din nou sperăm să vorbim. Şi apoi mă gândesc că următoarea duminică atunci eu trebuie să merg la Chicago. Apoi voi fi plecat pentru un timp, eu trebuie să-mi duc familia înapoi acasă, înapoi, sau înapoi la Arizona aşa ca ei, copiii, să poată să se înscrie în şcoală din nou. Şi apoi noi încetăm să necăjim pe păstor, să-i luăm serviciile.

E-19 Deci, deci noi suntem foarte recunoscători faţă de Fratele Neville pentru ospitalitatea lui, ştiţi voi, de-de a mă invita. Şi el este aşa, nu... îmi place, frate, un om ca acela, unde nu este viclenie, nu este egoism, este doar Creştinătate veritabilă. Îmi place asta.

E-20 Acum noi vom citi ceva din Scriptură şi apoi vom da comentariile. Şi eu nu ştiu doar la ce timp vom ieşi afară, la aceste Mesaje lungi, dar mă gândesc... am vorbit zilele trecute despre a vorbi aşa de îndelungat, şi cineva a zis, "Ei bine, acum, dacă tu-dacă tu ai vorbit doar câteva minute; şi tu vorbeşti cumva în taine, oricum," a zis, "noi-noi niciodată nu am fi în stare să o înţelegem." A zis, "Doar continuă să vorbeşti, şi după o vreme vine afară," a zis el. Deci poate Domnul vrea ca noi să o facem în felul acela.
Să ne aplecăm doar din nou.

E-21 Doamne, Cuvântul Tău stă deschis pe amvon, şi ne dăm seama că într-o zi El va fi închis pentru ultima Lui dată, atunci Cuvântul va fi trup. Şi apoi noi suntem-noi suntem recunoscători pentru acest timp în această dimineaţă. Şi deschide-ne, prin Duhul Tău Sfânt, conţinutul acestui Cuvânt pe care noi îl vom citi. Fie ca Duhul Sfânt să ne înveţe astăzi lucrurile care trebuie să le cunoaştem. Şi fie ca noi atunci, în schimb, să ascultăm atenţi la fiecare Cuvânt, să-L cântărim profund. Şi apoi fie ca acei ce ascultă prin intermediul benzilor, fie ca ei să asculte atenţi. Şi fie ca noi să fim în stare să prindem ceea ce încearcă Duhul Sfânt să ne descopere. Căci ne dăm seama, că dacă El ne va unge, atunci ungerea nu este în zadar. Ea este pentru un scop, ca ea să poată lucra spre bine, pentru Domnul. Şi fie ca inimile noastre şi înţelegerea să fie deschisă, Doamne.

E-22 Fie ca noi să avem libertate să vorbim, şi libertate să auzim, şi acces la credinţă, să credem ce am auzit, aşa cum vine din Cuvântul lui Dumnezeu; ca aceasta să ne poată fi socotită, Viaţă Eternă, în Ziua cea mare care va veni. Binecuvântează-ne astăzi. Condamnă-ne când suntem greşiţi. Lasă-ne să cunoaştem greşelile ce le avem. Şi binecuvântează-ne în felul care este corect, ca să ştim încotro să mergem, şi cum să acţionăm în această lume prezentă; ca să putem aduce onoare, în trăirea noastră aici, lui Isus Cristos, Care a murit să ne dea o Viaţă în marele viitor. Noi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

E-23 Acum aş vrea să citesc doar din două locuri din Scripturi, în această dimineaţă. Şi una din ele este aflată doar în Cartea Exodului. În mod deschis, amândouă sunt din Cartea Exodului. Una, în capitolul al 13-lea, şi al 21-lea şi al 22-lea verset. Şi următoarea este al 14-lea capitol, şi versetele al 10- lea, al 11-lea şi al 12-lea. Acum eu voi citi din Exod 13:21.
Şi DOMNUL a mers înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, să-i conducă pe cale; iar noaptea... un stâlp de foc, să le dea lumină; să meargă ziua şi noaptea:
El nu a îndepărtat stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.

E-24 Acum în Exod 14, şi al 10-lea verset.
Şi când Faraon se apropia, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi, iată, Egiptenii veneau după ei; şi lor le-a fost tare frică: şi copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.
Şi apoi au zis... Moise, Deoarece acolo... (vă cer scuze)
Şi ei i-au zis lui Moise, Pentru că nu au existat morminte în Egipt, ne-ai scos să murim în pustie? de ce ai lucrat tu astfel cu noi, să ne scoţi afară din Egipt?
Nu este acesta cuvântul pe care ţi l-am spus noi în Egipt, zicând, Lasă-ne în pace, ca noi să putem sluji Egiptenilor?
Căci era mai bine ca noi să slujim Egiptenilor, decât să murim în pustie.

E-25 Eu voi citi încă două versete.
Şi Moise a zis către popor, Nu vă temeţi...
Acum ascultaţi atenţi aici.
... Moise a zis poporului, Nu vă temeţi, staţi liniştiţi, şi vedeţi salvarea DOMNULUI, pe care El o va arăta ... vouă astăzi: căci Egiptenii pe care i-aţi văzut astăzi, voi nu-i veţi mai vedea niciodată.
DOMNUL se va lupta pentru voi, iar voi vă veţi păstra pacea.
... DOMNUL i-a zis lui Moise, Pentru ce te plângi către Mine? vorbeşte copiilor lui Israel, ca ei să meargă înainte:
Dar ridică-ţi toiagul tău, şi întindeţi mâna peste mare, şi împarte-o: iar copiii lui Israel să treacă pe teren uscat prin mijlocul mării.
Şi eu, iată, Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca ei să-i urmărească: şi Eu îmi voi obţine onoare de peste Faraon, şi de peste toată oştirea lui, şi de peste carele lui, şi de peste călăreţii lui.
Şi Egiptenii vor şti că Eu sunt DOMNUL, când mi¬am luat onoare de la Faraon, şi de peste carele lui, şi de peste călăreţii lui.
Şi îngerul lui Dumnezeu, care a mers înaintea taberei lui Israel, s-a mutat şi a mers în urma lor; iar stâlpul de nor a mers... înaintea feţei lor, şi a stat în spatele lor:
Şi a venit între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel; ... acesta era un nor de întunecime pentru ei, dar a dat lumină noaptea la aceştia: astfel că una nu se apropia de cealaltă toată noaptea.
Şi Moise şi-a întins mâna peste mare; şi DOMNUL a cauzat marea să se dea înapoi de un vânt puternic din răsărit toată noaptea aceea, şi a făcut marea pământ uscat, iar apele au fost împărţite.
Şi copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe pământ uscat: iar apele au fost un zid pentru ei la dreapta, şi la stânga.
Iar Egiptenii i-au urmărit, şi au mers înăuntru după ei în mijlocul mării, chiar toţi caii lui Faraon, carele lui, şi călăreţii lui.
Şi s-a împlinit, că în straja de dimineaţă DOMNUL a privit în jos către oştirea Egiptenilor prin stâlpul de foc şi... norul, şi a tulburat oştirea Egiptenilor,
Şi le-a scos roţile carelor, ca să le tragă mai greu: aşa încât Egiptenii au zis, Să fugim din faţa lui Israel; căci DOMNUL se luptă pentru ei şi împotriva Egiptenilor.

E-26 Cuvântul Domnului este aşa de măreţ, aşa de bun, încât nu există cale să te opreşti de la a-L citi. El doar devine Viaţă, aşa cum Îl citim. Mă gândesc, în acest text în această dimineaţă, deşi este înregistrat, aş vrea să spun aceasta la început, el găseşte, eu mă găsesc pe mine. Şi motivul că eu... Ieri, în timp ce studiam, şi am venit asupra acestui subiect, şi apoi m-am gândit, "Eu doar urmează, dacă va voi Domnul, să vorbesc asupra aceluia, căci mă copleşeşte." Şi eu sper că ne copleşeşte pe toţi, ca noi să putem vedea, şi să ne determine să privim în sus; şi să studiem un pic, în a compara ziua care a fost atunci, cea... cu ziua care este acum.

E-27 Aş vrea să iau trei cuvinte ca text, şi acelea sunt: De Ce Te Plângi? Vorbeşte! Dumnezeu i-a zis lui Moise, aici în al 15-lea verset, "De ce te plângi către Mine? Vorbeşte poporului, ca ei să meargă înainte." Şi: De Ce Te Plângi? Vorbeşte!

E-28 Acum, noi avem un subiect mare, şi voi încerca să mă grăbesc aşa de repede cât este posibil, aşa cum călăuzeşte Duhul Sfânt. Şi aş vrea să mă gândesc despre... despre acest text, despre Moise plângându-se lui Dumnezeu, în timp de necaz; şi Dumnezeu mustrându-l pe Moise, chiar când necazul era în-în sesiune. Şi este doar natura, se pare, ca o persoană să se plângă. Şi apoi ce o-o mustrare este ca Dumnezeu să se întoarcă în jur şi să-l mustre că a spus-o, că striga către El. Se pare că este un lucru foarte greu.

E-29 De multe ori când ne uităm la Scripturi, în felul nostru de a ne uita, se pare foarte greu. Dar dacă-L studiem puţină vreme, noi aflăm că atotînţeleptul Dumnezeu ştie doar ce face El. Şi El ştie cum să facă aceste lucruri şi cum să lucreze cu omul. El ştie ce este în om. El, El îl cunoaşte. Noi nu. Noi ştim numai din partea intelectuală. El ştie ce este de fapt în om.

E-30 Moise a fost născut în această lume, un băiat înzestrat. El a fost născut să fie un profet, un eliberator. El a fost născut cu echipamentul născut în el, aşa cum orice om care vine în lume este născut cu acest echipament, aşa cum eu cred ferm în-în cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, predestinarea.

E-31 "Nu că Dumnezeu vrea ca vreunul să piară, ci toţi să poată veni la pocăinţă." Dar, fiind Dumnezeu, El trebuia să ştie, şi ştie, "cunoaşte sfârşitul de la început." Vedeţi? Dacă El nu ştie, atunci El nu este infinit; şi dacă El nu este infinit, El nu este Dumnezeu. Deci El nu a vrut, desigur, ca vreunul să piară, ci El-El ştie cine va pieri şi cine nu va pieri. Acela-i motivul, tocmai scopul că Isus a venit pe pământ, era să salveze pe aceia pe care Dumnezeu, prin cunoştinţa Lui mai dinainte, i-a văzut că au vrut să fie salvaţi, vedeţi, căci toată lumea a fost condamnată. Şi eu nu văd cum am putea-o învăţa în vreun alt fel decât cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, şi Biblia zice clar că El "cunoaşte sfârşitul de la început," şi poate să-l spună.

E-32 De aceea când o-o persoană încearcă să fie ceva ce nu este, ei fac numai o imitaţie, şi mai curând sau mai târziu aceasta vă va afla. Păcatele voastre vă află. Voi nu le puteţi acoperi. Există numai un singur acoperitor pentru păcat, acela-i Sângele lui Isus Cristos, şi Acesta nu poate fi aplicat numai dacă Dumnezeu v-a chemat de la întemeierea lumii. Pentru aceea a fost vărsat Sângele acela; nu să fie călcat în picioare, şi să fie batjocorit, şi-şi blamat, şi-şi vorbit de rău, şi-şi aşa mai departe. A fost pentru un scop clar. Aşa este. Nu să se joace cu el, nu să fie imitat, prin a spune că păcatele sunt acoperite când ele nu sunt. Şi nici un om nu-şi poate avea păcatele acoperite numai dacă numele lui a fost pus în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. Isus a zis, Însuşi, "Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu. Şi pe toţi pe care Tatăl," timpul trecut, "Mi i-a dat, vor veni la Mine." Aşa este. Deci voi nu puteţi face Cuvintele să mintă. Ele sunt acolo pentru Adevăr şi pentru o corectare.

E-33 Iar Moise a fost născut cu un dar de credinţă; mare credinţă a avut Moise. Noi o vedem, după un timp, venind în el. Şi el a fost născut într-o familie mare, aşa cum ştim cum că tatăl lui şi mama lui, şi au venit dintr-o familie a lui Levi. Care, povestea aici, înainte de aceasta, în Cartea de-de Exod, aşa de frumos dă viaţa acestui mare caracter. Şi el era unul din cele-cele mai mari caractere din Biblie, căci el era strict un model al Domnului Isus.

E-34 El a fost născut într-o naştere foarte ciudată, ca Domnul Isus. El a fost născut în timpul de persecuţie, ca Domnul Isus.
El a fost născut să fie un izbăvitor, ca Domnul Isus. El a fost ascuns de părinţii lui, departe de vrăjmaş, ca Domnul Isus. Şi el a venit la timpul lui de slujbă, ca Domnul Isus. El a fost un conducător, ca Domnul Isus. El era un profet, ca Domnul Isus. Şi el a fost un dătător de lege, ca Domnul Isus.

E-35 Şi noi aflăm că el a murit pe Stâncă, şi el trebuie că a înviat din nou şi totul, deoarece, cu opt sute de ani mai târziu el a stat pe Muntele Transfigurării, vorbind cu Domnul Isus. Vedeţi? Îngerii l-au dus departe. Nimerii nu ştie unde este îngropat el. Nici măcar diavolul nu ştia asta. În mod deschis, eu nu cred că el a fost vreodată îngropat. Eu-eu cred că Dumnezeu l-a dus, şi-şi el a murit pe Stânca pe care a urmat-o toate zilele vieţii lui.

E-36 Şi el era modelul perfect al lui Isus Cristos. El era un rege peste popor. El era un dătător de lege. El era un-el era un-un susţinător al poporului. El era totul, în-în model, ceea ce era Cristos.

E-37 Acum, deci, vedem că el a fost născut cu aceste daruri mari şi calităţi în el, atunci era nevoie numai de Ceva să reflecteze peste acela, să aducă lucrul acela la Viaţă.

E-38 Vedeţi, sămânţa lui Dumnezeu este de fapt pusă în noi de la întemeierea lumii. Şi când Lumina aceea întâi atinge sămânţa aceea, o aduce la Viaţă, dar Lumina întâi trebuie să vină asupra sămânţei.

E-39 Aşa cum am învăţat de multe ori despre femeia mică de la fântână, ea fiind în starea aceea. Deşi ea era o-o persoană de faimă rea, deşi a ei-viaţa ei a fost degradată, şi ea era în starea aceea pentru că tradiţiile acelea nu au atins-o niciodată, dar, totuşi, când Lumina aceea întâi a atins-o, repede ea a recunoscut-O, pentru că exista ceva acolo să-I răspundă. "Când adâncul cheamă Adâncul," trebuie să fie un Adânc pe undeva să-i răspundă la acea chemare.

E-40 Şi Moise aici a fost născut acest profet, dar el a fost crescut într-o şcoală intelectuală şi în palatul lui Faraon. Faraonul Seti, sub care el a fost crescut acolo, a fost un om care încă avea onoare, şi l-a crezut pe Iosif ca fiind profetul Domnului. Dar acolo a venit Ramses după Seti, şi lui Ramses nu i-a păsat de Iosif. Şi astfel, de aceea, acolo este când a început necazul, acum, când s-a ridicat un Faraon care nu-l cunoştea pe Iosif.

E-41 Dar aceste calităţi mari, să vorbim despre ele doar puţin timp, şi, înainte să ajungem la partea principală a textului. Eu am o cale ciudată de a aşeza un text, apoi să clădesc pe el, şi Domnul să ne ajute în această dimineaţă aşa cum clădim la el.

E-42 Moise, fiind născut cu acest dar mare de credinţă. Apoi, el a fost uns şi însărcinat la rugul aprins, să elibereze poporul lui Dumnezeu. Acum, se vede ce calităţi mari a avut acest om! El a fost născut pentru un anumit lucru. Dumnezeu avea un scop în el.

E-43 Dumnezeu are un scop că voi sunteţi aici. Vedeţi? Dacă poţi numai să fii, să ajungi la locul acela, de cât de mult necaz îl scuteşti pe Dumnezeu şi pe tine, la fel.

E-44 Moise născut, şi apoi el a fost, după aceea, el a fost adus la locul unde a fost uns. Şi, observaţi, sămânţa zăcea acolo cu o concepţie intelectuală, cu toată credinţa cu care el a fost născut să elibereze acest popor, şi totuşi ea nu a venit la Viaţă până când Lumina aceea de la rugul aprins a strălucit peste ea; până nu a văzut, nu ceva despre ce a citit, dar ceva ce a văzut cu ochii lui; Ceva ce i-a vorbit, şi el I-a răspuns înapoi. Oh, cum a adus aceea lucrurile la Viaţă.

E-45 Eu cred că orice om cu o... sau femeie, băiat sau fată. Şi eu mă gândesc, într-o concepţie intelectuală despre ceea ce ei gândesc că este Cuvântul, şi aşa mai departe, niciodată nu poate avea o temelie deplină să stea până când ei au întâlnit Lumina aceea care aduce Cuvântul acela la o realitate.

E-46 Eu cred că nici o biserică în practica ei, nu contează cât de intelectuală şi fundamentală poate fi, biserica aceea nu poate prospera până când Supranaturalul nu este făcut cunoscut printre acel popor, şi ei îl văd. Ceva cu care ei pot să vorbească, care să le răspundă, care adevereşte acest Cuvânt scris.

E-47 Acum amintiţi-vă, când Moise a întâlnit acest rug aprins, Cuvântul acela a fost adeverit exact. Acesta era Cuvântul. Moise nu trebuia să se îngrijoreze, "Ce este cu Glasul acesta? Ce este această Fiinţă de aici?" Căci, Dumnezeu a scris deja în Scriptură, în Geneza, că, "Poporul Tău va sta în această ţară străină, dar ei vor fi aduşi înapoi după patru sute de ani, vor veni înapoi din nou în această ţară, căci-căci nelegiuirea Amoriţilor nu este încă împlinită." Acum, cu sute şi sute de ani înainte, Dumnezeu a zis că, "Israel va sta şi va fi tratat rău într-o ţară străină, şi va sta acolo patru sute de ani. Dar Dumnezeu, cu o mână puternică, îi va scoate afară." Deci, vedeţi, cu acest rug aprins...

E-48 Moise a ştiut aceasta, intelectual. Şi sămânţa care a fost născută în el, zăcea în inima lui. Şi el a încercat, prin experienţa lui intelectuală cu Cuvântul, să încerce să-să-să îi scoată afară, să-i elibereze, căci el ştia că a fost născut pentru acel scop. El ştia asta, timpul. Scripturile toate au zis că ei deja au fost acolo patru sute de ani.

E-49 Tot aşa cum ştim noi acum, aşa cum un om m-a întrebat cu câteva momente în urmă, despre Venire şi Răpire. Noi ştim. Noi am trăit timpul, la timpul Răpirii este aproape, şi noi aşteptăm după o credinţă de răpire care poate să tragă Biserica împreună şi să-i dea ceva tărie supranaturală, care poate schimba aceste trupuri în care trăim noi. Când noi vedem un Dumnezeu care poate învia morţii de pe duşumea sau afară din curte, şi să-l aducă iarăşi înapoi la viaţă şi să-l prezinte înaintea noastră, când noi vedem un Dumnezeu care poate lua un cancer care a mâncat un om lăsându-l o umbră şi să-l învieze la un bărbat sănătos tare, aceea ar trebui să dea credinţă de răpire la oameni. Căci, când Lumina aceea străluceşte din cer, şi sună trâmbiţa, Trupul lui Cristos va fi adunat repede împreună, şi schimbat într-un moment şi luat în Ceruri. Da, trebuie să fie ceva ca aceea să se întâmple. Şi şcolile noastre de teologie niciodată nu pot produce aceea, deşi ele intelectual sunt în ordine. Dar voi trebuie să întâlniţi Lumina aceea! Voi trebuie să aflaţi acel Ceva.

E-50 Şi aici Moise, bazându-şi marea lui chemare pe Cuvânt, şi ea era mare, până când într-o zi el a întâlnit această Lumină, şi chiar Cuvântul Însuşi i-a vorbit înapoi. Atunci el şi-a primit ungerea. Aceea a uns ce el avea în el, aceea din interior, inteligenţa care a crezut-o, credinţa care era bazată pe credinţa lui în Dumnezeu, care l-a separat de mama lui. Şi acum când el atinge în Prezenţa acestei Lumini, Ea a uns ceea ce el a crezut. Vedeţi? Ce ungere! Şi el a fost însărcinat.

E-51 Acum, noi ştim, intelectual el a auzit-o pe mama lui. El ştia ce urma să aibă loc, si el ştia că el trăia în ziua aceea. Dar aici el a aflat că el era un eşec, deci el poate a... credinţa lui poate a dat înapoi puţin. Dar atunci când el vine la rug, Dumnezeu a zis, "Eu am auzit strigătele poporului Meu, şi Îmi amintesc de promisiunea Mea către părinţii lor, Abraham, Isaac, şi Iacob, şi Eu am coborât." "Eu," acolo, pronumele personal, "Eu am coborât să-i eliberez."

E-52 Şi acum, şi pot eu doar să adaug aceasta dacă ea... Dumnezeu să mă ierte dacă sună profanator. "Eu nu lucrez pe pământ, numai prin om. Eu-Eu-Eu sunt Viţa; voi sunteţi mlădiţele. Şi Eu Mă fac cunoscut numai când Eu pot găsi un bărbat. Şi Eu te-am ales pe tine, şi Eu te trimit jos să-i scoţi afară." Vedeţi? Acum observaţi, "Eu voi fi cu gura ta, şi Eu... tu să iei acest toiag."

E-53 Şi Moise a zis, "Pot să văd o dovadă că Tu mă vei trimite, şi că Tu m-ai uns, şi că Tu vei face aceste lucruri?"
A zis, "Ce ai în mâna ta?" El a zis, "Un toiag."
A zis, "Aruncă-l jos." El s-a transformat într-un şarpe. El a fugit.

E-54 El a zis, "Ridică-l." El s-a transformat înapoi într-un toiag. A zis, "Pune-ţi mâna în sân." A scos-o afară, şi ea era cu lepră. A pus-o înapoi, şi ea a fost vindecată.

E-55 A zis, "El a văzut slava lui Dumnezeu." Acolo nu a mai fost nici o întrebare, la Moise. Aţi observat vreodată, el nu a mai fugit în pustie din nou? El a ştiut că a fost uns. El ştia unde, toate aceste lucruri care au fost în inima lui, aceste mari calităţi minunate, şi el... ele au fost unse acum. El, el este gata. El este gata să meargă. Deci el merge spre Egipt.

E-56 Dumnezeu a zis, "Eu voi fi cu tine," deci aceea-aceea o stabileşte. Dacă, "Eu voi fi cu tine," aceea era tot ce trebuia Moise să ştie, pentru această mare chemare din inima lui. Iar acum Dumnezeu a zis, "Eu voi fi cu tine."

E-57 Acum, Dumnezeu de asemenea i-a adeverit a lui, pretenţiile lui Moise. Pretenţia lui Moise, "Eu am întâlnit pe Domnul. Şi El a zis să vă spun, 'EU SUNT' m-a trimis." Vedeţi?

E-58 Acum ei au zis, "Iată un om, un alt Iudeu, probabil careva dintre aceşti fanatici care au venit pe aici tot timpul cu tot felul de scheme să ne scoată din robie." Şi voi ştiţi cum sunt oamenii când ei sunt sclavi, sau în robie pentru ceva, există întotdeauna un fel de păcăleală care vine în jur, ştiţi, să o facă.

E-59 Deci, Moise, Dumnezeu i-a promis lui Moise, "Eu voi fi cu tine. Eu voi fi în tine. Cuvintele Mele vor fi Cuvintele tale. Tu vorbeşti Cuvintele Mele şi zici doar ce spun Eu."

E-60 Şi acum când Moise a mers jos şi le-a dat acest mesaj, şi a stat înaintea lui Faraon, şi i-a spus, "Domnul Dumnezeul Evreilor a zis, 'Scoate copiii afară."' Şi el nu-i lăsa să plece. Astfel el-el a înfăptuit un semn înaintea bătrânilor şi înaintea lui Faraon, şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut. El a zis, "Acum, mâine, pe la timpul acesta, soarele va apune. Va fi întuneric peste tot Egiptul," şi s-a împlinit chiar exact. Şi apoi el a zis, "Acolo-acolo vor veni muşte peste-peste ţară," şi el şi-a întins toiagul şi a chemat muşte, şi muştele au venit. Şi el a profeţit, şi tot ce el a profeţit s-a întâmplat chiar exact în felul acela. Acesta era Dumnezeu. Vedeţi?

E-61 Dumnezeu l-a chemat de la naşterea lui, a pus calităţi în el, de credinţă mare, şi apoi a venit jos cu Prezenţa Lui şi a uns acel ceva măreţ în el, şi l-a trimis jos cu Cuvântul Lui, şi el a fost corespunzător adeverit de pretenţiile lui. Nu contează câţi şarlatani s-au ridicat, câte din aceste alte lucruri s-au întâmplat, Dumnezeu a vorbit la... Moise a fost identificat. Moise, ce a zis Moise, Dumnezeu a onorat. Eu vreau ca voi să nu uitaţi niciodată acel Cuvânt. Ce a zis Moise, Dumnezeu a onorat, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu era în Moise. "Eu voi fi cu gura ta; ea va vorbi lucrurile potrivite." Acum, ce spune Dumnezeu-ce spune Dumnezeu, El o vorbeşte prin Moise, şi aceasta a confirmat şi a adeverit pretenţiile lui.

E-62 De asemenea, lui i s-a spus de către mama lui, despre naşterea lui misterioasă, şi cum că timpul la îndemână s-a apropiat de ora când urma să fie o eliberare. Amram şi-şi Iochebed, fiul şi fiica lui Levi, au început să se roage lui Dumnezeu să trimită un izbăvitor. Şi aceasta ia... când voi vedeţi timpul promisiunii apropiindu-se, aceasta pune pe oameni să se roage şi să flămânzească. Şi fără îndoială căci-căci Iochebed i-a spus de multe ori, mama lui; cum ea era tutorele lui, de asemenea, aşa cum noi cunoaştem povestirea. Şi i-a spus cum ea s-a rugat. "Şi, Moise, când tu ai fost născut, fiule, tu ai fost un copil corespunzător. Tu ai fost deosebit. A existat ceva ce a avut loc la naşterea ta."

E-63 Eu am dat o dramă despre aceasta pentru copii, nu de mult, şi am zis., "In timp ce Amram era în cameră rugându-se, el a văzut un Înger trăgând sabia Lui şi a îndreptat-o spre Nord, şi a zis, 'Tu vei avea un copil, şi el va duce copiii spre Nord la ţara promisă."' Dând o dramă pentru cei mici aşa ca ei să o înţeleagă; căci intelectul lor nu a venit la acel loc ca voi cei adulţi, şi să poată prinde lucrurile aşa cum Duhul Sfânt vi le descoperă vouă.

E-64 Acum, deşi mama lui i-a spus aceste lucruri, şi el ştia aceasta, totuşi el avea nevoie de o altă atingere. Învăţătura era bună, dar el avea nevoie de un contact personal.

E-65 Aceea este de ce are nevoie lumea astăzi. Aceea-i ce are nevoie biserica astăzi. Aceea este ce are nevoie fiecare, care sunt fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Pentru ca să fii aşa, voi aveţi nevoie de un contact personal, vedeţi, Ceva. Nu contează, voi ştiţi că Cuvântul este adevărat, voi ştiţi că El este corect; dar atunci când el contactează, şi apoi voi vedeţi lucrul făcut, atunci voi ştiţi că sunteţi pe drumul corect. Vedeţi? Şi, priviţi, acesta va fi întotdeauna scriptural. El va sta chiar cu Scriptura, căci aceasta a făcut.

E-66 Rugăciunea lui Amram era chiar exact cu Scriptura. Rugăciunile lor erau cu Cuvântul promis. Dumnezeu a promis la timpul acela să o facă. Ei s-au rugat pentru el, şi aici a fost un copil corespunzător născut. Şi ei...

E-67 Priviţi! Oh, cum iubesc eu aceasta! Vedeţi, în ceasul când Faraon punea la moarte toţi copiii, vedeţi, îi punea la-la sabie, la sabia gardienilor; ei, ei au junghiat aceşti copii mici la moarte, au hrănit crocodilii cu ei, trupurile mici, până când crocodilii erau poate graşi din trupurile copiilor Evrei. Dar Biblia a zis, că, "Părinţii nu s-au temut de porunca lui Faraon să omoare copiii." Ei nu s-au temut. Lor nu le-a fost frică, deoarece ei au văzut ceva în acest copil, de la început. Ei au văzut-o, că acesta era răspunsul la rugăciune.

E-68 Şi acum Moise a avut toate acestea ca o calificare, aşa că Moise a ştiut că el a fost trimis tocmai pentru scopul să elibereze copiii lui Israel.

E-69 Vedeţi, toată calificarea doar se îngrămădeşte. Când tu obţii ceva, şi poţi aduce Biblia, zicând, "Aceasta se va întâmpla," şi aici se întâmplă; "şi aceasta urmează să fie la timpul acela," aici se întâmplă; "şi aceasta urmează să fie la acel timp anumit," acolo se întâmplă; atunci aceasta toată se acumulează împreună şi desenează un tablou pentru noi.

E-70 Oh, cum acest Tabernacol în această dimineaţă, cum noi oamenii din această oră, Frate Neville, aşa cum vedem cărunţişul a atins părul nostru, umerii noştri aplecându-se, când vedem lumea clătinându-se şi zguduindu-se aşa cum este, şi cum putem privi în jur şi să vedem promisiunea apropiindu¬se ! Ea este, ea... mă gândesc, de multe ori, dacă cineva ar putea doar să sară în Ea deodată, şi nu ar înţelege-O, sau ar înţelege-O, adică, şi ar veni în Ea deodată, aceasta aproape te¬ar trimite în Eternitate, doar cu un astfel de lucru de răpire! Şi niciodată nu ai ştiut-o, şi doar, oh, să pătrunzi prin lucrurile pe care noi le-am văzut şi le ştim şi înţelegem, şi totul sare înăuntru deodată; bărbatul sau femeia, băiat sau fată, probabil că doar şi-ar ridica mâinile şi zic, "Hai să mergem, Doamne Isuse," vedeţi. Oh, cum este ora aşa de aproape!

E-71 Moise ştiind că el a fost născut pentru acel scop, şi a privit afară pe ferestre şi-i privea pe Evreii aceia cum se trudeau; a privit aici în urmă în Scriptură, şi aceasta a zis, "Şi ei vor fi străini patru sute de ani, vedeţi, dar Eu îi voi scoate afară cu un braţ puternic." Apoi când el vine înapoi, după o însărcinare, uns, ştia că el a fost născut... Şi credinţa lui privea, prin credinţă el a văzut oamenii aceia şi ştia că ei erau copiii lui Dumnezeu, căci lumea... Cuvântul a zis aşa. Ei nu erau din lume, şi nu erau ca restul din ei. Ei erau diferiţi. Şi ei erau trăzniţi şi fanatici, pentru-înalta strălucire a Egiptului; şi el urma să fie fiul lui Faraon, preluând împărăţia, şi următorul; dar, el, acolo era ceva jos în el, o-o credinţă reală care nu privea la lucrurile acelea, strălucirea care el urma să o moştenească. El a privit la promisiunea lui Dumnezeu, şi el ştia că timpul se apropia. Şi la ce trebuie că s-a gândit omul acela!

E-72 Eu vreau să o discut acolo cu el, într-o zi, când îl întâlnesc de cealaltă parte. Voi ziceţi, "Nebunie, frate!" Nu, aceasta nu este. Eu îl voi întâlni, prin harul lui Dumnezeu. Da, domnule. Eu voi vorbi cu el, într-o zi, cu Moise însuşi. Şi cum mi-ar place să-l întreb, doar cum, când el a văzut pregătirea lui!

E-73 Cum tulburarea, diavolul zicând, "Au, oamenii nu te vor crede. Aha. Acolo-acolo nu este nimic de aceea."

E-74 Dar când acea sămânţă a venit la Viaţă acolo sus, ceva l-a atins, şi el ştia că ceva urma să aibă loc. El ştia. A privit la ceasul lui şi a văzut la ce oră era, şi el ştia, şi cum trebuie că s¬a gândit aşa cum a privit. Acum când el a avut toate acestea împreună, tot lucrul acesta mare pe care el l-a văzut; timpul Scripturii, rugăciunea mamei sale şi tatălui său, şi el a fost născut o naştere deosebită, un copil ciudat. Şi, tot timpul, acolo era ceva jos de tot în el.

E-75 Şi acum el se strecoară şi încearcă să se gândească că îşi va lua pregătirea lui militară din şcoala lui, şi va elibera copiii, şi aceea a eşuat.

E-76 Apoi el merge sus în pustie şi se căsătoreşte cu o-o fată Etiopiancă drăguţă, şi ei au avut un băieţel numit Gherşom.

E-77 Şi într-o zi în timp ce păzea turma, dintr-o dată el a văzut un rug aprins sus pe vârful muntelui, arzând. Şi el a mers acolo sus. Şi nu o intelectuală, nu o-o imaginaţie, nu o înşelare, o iluzie optică, ci în el... Acolo era Dumnezeul lui Abraham, într-o Lumină, un Stâlp de Foc înapoi într-un rug, Focul acela, ca valuri mergând afară, dar acesta nu deranja rugul. Şi Glasul Scripturii, Glasul lui Dumnezeu, a vorbit pe acolo, şi a zis, "Eu te-am ales. Tu eşti omul. Eu te-am crescut pentru acest scop. Eu îţi dovedesc aici, prin semne, că te vei duce jos să eliberezi copiii pentru că Cuvântul Meu trebuie să fie împlinit."

E-78 [Fratele Branham bate pe amvon – Ed.] Oh, Cuvântul Lui din această zi trebuie să fie împlinit. Noi trăim în acea oră. Nu contează ce spune oricine altcineva; Cuvântul trebuie să fie împlinit. Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Lui nu.

E-79 Acum, când Moise a avut toate acestea împreună, şi a văzut prin fiecare direcţie, aceasta i-a uns credinţa. Amin! Oh, vai! Ce gând! Aceasta, o fiinţă, însuşi văzând Scriptura indicând chiar drept la ceea ce era, şi vorbirea lui Dumnezeu, şi dovada acesteia acolo, a uns credinţa ce a avut-o în el, să meargă la lucru.

E-8

E-81 Şi când mă gândesc la dovada aceea mare, totul aşa de perfect expus acolo, şi aceasta a uns credinţa lui Moise. Şi, vai, el a văzut că acolo nu era nimic...

E-82 Aici, el a fugit din Egipt, cu, de fapt, el putea începe o-o răscoală sau ceva, şi el putea avea-el putea să se ridice şi să înceapă o revoluţie în Egipt, şi ar fi putut lua o armată şi să se fi luptat, dar, vedeţi, şi avea multe mii de partea lui. Dar în loc de aceea, el s-a temut chiar să facă aceea, cu armatele de partea lui.

E-83 Dar acum iată-l că vine înapoi, cu patruzeci de ani mai târziu, în vârstă de optzeci de ani, numai cu un băţ în mâna lui. De ce? Ce ardea adânc în inima lui a devenit o realitate. El a fost uns atunci, şi a ştiut că avea AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acolo nu era nimic care urma să-l oprească acum. El nu avea nevoie de nici o armată. Dumnezeu era cu el. Aceea era tot ce avea nevoie; Dumnezeu cu el.

E-84 Oh, când tu ştii că Dumnezeu te-a trimis să faci ceva anume, şi tu o vezi mişcându-se acolo sus, acolo-acolo doar nu este nimic ce poate să-i ia locul. Asta-i tot.

E-85 Îmi amintesc de timpuri când Domnul mi-a spus despre anumite lucruri ce urmau să se întâmple, şi atunci pornesc şi-l văd aşezat chiar acolo, cum... Oh, ce simţământ! Situaţia este deja sub control, asta-i tot, vedeţi, pentru că Dumnezeu a zis aşa.

E-86 Îmi amintesc, mulţi dintre voi vă amintiţi, despre băieţelul fiind înviat în Finlanda, şi atunci din morţi, a fost omorât de un automobil. Şi eu am stat acolo pe marginea drumului, şi am început să mă duc de la copilul acela, şi m-am întors şi am privit înapoi. Şi ceva şi-a pus mâna pe umărul meu, şi am gândit că era Fratele Moore, şi nimeni nu era în jurul meu. Şi am privit înapoi, şi apoi m-am uitat sus pe muntele care l-am văzut. Am zis, "Ei bine, eu am văzut acel deal undeva, dar noi nu am venit sus pe aici. Noi am venit pe altă cale. Unde este acel deal?"

E-87 Şi m-am uitat şi am văzut maşina aceea acolo jos, tamponată; am văzut acel băieţaş acolo cu a lui... zăcând acolo cu o-tunsoare ca un cârlionţ, aşa am numi-o noi aici. Ochii daţi înapoi, cum erau a-i Fratelui Way zilele trecute când a căzut. Şi picioruşul trecut prin ciorap, unde membrele lui micuţe erau rupte. Şi sânge ieşit din ochii lui, şi nas, şi urechi. Şi am văzut micuţii lui, pantaloni scurţi; şi încheiat cu nasturi, a lui, aici şi pe marginea taliei lui mici; şi ciorăpiorii lui sus, ca ciorapi lungi cum purtam noi cu mulţi ani în urmă.

E-88 Şi m-am uitat în jur, şi acolo era exact, exact în felul cum Duhul Sfânt mi-a spus cu doi ani înainte, când voi toţi aţi scris-o în Bibliile voastre în toată naţiunea, că se va întâmpla. Oh, acolo, atunci, situaţia este în mână. Nu contează cât de mort este el, nu contează ce spune oricine altcineva; s-a terminat. El trebuie să vină înapoi!

E-89 Am zis, "Dacă acest copil nu înviază din această moarte, atunci eu sunt un profet fals, eu sunt o reprezentare greşită a lui Dumnezeu. Căci, în patrie, cu doi ani în urmă, El mi-a spus că aceasta se va întâmpla. Şi acolo aceşti lucrători, şi toţi, este scrisă pe foia din Biblia noastră, şi aici este exact. Citiţi-o de pe foaie, cum va 'fi într-o ţară, stânci înfăşurate, şi aşa mai departe, va fi omorât, şi pe... va fi pe partea dreaptă a drumului."' Am zis, "Iată-l acolo. Nimic nu o poate opri. Situaţia este deja sub control."

E-9

E-91 Eu m-am gândit, şi uitându-mă înapoi la Fratele Fred Sothmann şezând acolo, şi Fratele Banks Wood şi aceia. Zilele trecute, sus pe-pe Autostrada Alaska, cum am stat aici la biserică şi v-am spus la toţi despre un animal care arăta ca şi cu coarne de căprioară, de patruzeci şi doi de ţoli, şi un urs cenuşiu. Eu niciodată nu am fost acolo înainte, şi cum că acel... că eu urma să-l obţin pe acesta, şi cum va fi, şi cât de mulţi vor fi cu mine, şi cum vor fi ei îmbrăcaţi. Voi o ştiţi, fiecare din voi, cu săptămâni şi săptămâni înainte de a se întâmpla.

E-92 Şi acolo când eu am pornit înăuntru acolo, fără să o ştiu, acolo a stat animalul acela. Şi am mers, şi-şi el... era imposibilitate. Dacă un vânător ar şti, sau va asculta la această bandă, cum voi nu puteţi merge în faţa unui animal, el ar sări în sus şi ar fugi. Dar el nu a fugit.

E-93 Şi acolo atârnă el în camera mea retrasă. Acolo atârnă cenuşiul, chiar exact în acel fel. Şi o-şi o ruletă stă acolo, o ruletă de măsurat, să o arate exact. Şi un corn se va contracta cel puţin doi ţoli sau mai mult, când este crud pe animal şi când se usucă, dar acesta nu s-a contractat. Este încă exact pe nas patruzeci şi doi de ţoli. Vedeţi? Acolo stă cenuşiul, este de şapte picioare lungime, chiar exact, şi totul exact în felul cum era, zăcând acolo acum.

E-94 Dar când acest om mi-a zis, "Acum, uite, Frate Branham, noi avem acest animal despre care ai vorbit, dar tu mi-ai spus că vei lua un cenuşiu cu vârf argintiu înainte de a ajunge la poala dealului, înapoi acolo unde sunt băieţii aceia, acela cu o cămaşă verde."

E-95 Am zis, "Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Dumnezeu a zis aşa."

E-96 "Dar, Frate Branham," el a zis, "Eu pot vedea peste tot fiecare lucru aici, cu milele, nu există nimic. De unde vine el?"

E-97 Am zis, "Aceea nu este ca eu să pun la îndoială. Dumnezeu a zis aşa! Şi El este Jehova-Jireh. El poate aduce un urs acolo. El ar putea să pună unul acolo." Şi El a pus. Şi iată-l acolo. Este situaţia sub control.

E-98 Şi când Moise a văzut că el a fost crescut pentru acest scop, şi el a întâlnit faţă în faţă, pe acest Dumnezeu mare Care a făcut chemarea, şi l-a uns şi l-a identificat, şi a zis, "Aceasta este chemarea ta, Moise. Eu te trimit, şi îţi voi arăta slava Mea. Şi iată-Mă aici, într-un rug, arzând. Du-te acolo jos! Eu voi fi cu tine." El nici măcar nu a avut nevoie de un băţ. El avea Cuvântul, Cuvântul adeverit, şi a plecat acolo. Aceasta i-a uns credinţa care era în el.

E-99 Şi aceasta ne unge pe noi când vedem că trăim în ultimele zile, să aflăm că toate semnele acestea care le vedem că au loc, despre care s-a vorbit în Scriptură, vor avea loc în zilele din urmă; departe de tot din Cer, spre puterile politice, şi natura oamenilor, şi demoralizarea lumii, şi printre femei, şi cum vor face ele în zilele din urmă, şi cum vor face bărbaţii, şi cum vor face bisericile, cum vor face naţiunile, şi cum va face Dumnezeu. Şi noi o vedem toată zăcând chiar aici asupra noastră.

E-100 Oh, aceasta ne unge credinţa. Ea ne mută afară în marile cicluri. Vedeţi? Ea-ea ne separă de alte lucruri ale lumii. Vedeţi? Nu contează cât de mici suntem, sau cât de mult suntem o minoritate, cât de mult se râde de noi, se batjocoreşte, nu contează nici un pic. Asta-i tot. Noi o vedem. Există ceva în noi. Noi am fost predestinaţi să vedem această oră, şi nu există nimic să ne oprească de a o vedea. Amin! Aici Dumnezeu a vorbit-o. Aceasta-aceasta deja s-a întâmplat. Noi o vedem. Oh, cum îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta! Oh, atunci, ea aduce la suprafaţă credinţa noastră când vedem aceste lucruri întâmplându-se aici.

E-101 Acum, aici citim din nou aceea, "Moise a socotit ocara lui Cristos mai mare bogăţie decât comorile Egiptului." Acum, el a socotit ocara lui Cristos.

E-102 Acum amintiţi-vă, "ocara lui Cristos." Vedeţi, există o ocară în a sluji pe Cristos. Dacă tu eşti foarte popular cu lumea, atunci tu nu poţi sluji, tu nu slujeşti pe Cristos. Nu, tu nu poţi. Căci, vedeţi, există o ocară care merge cu Aceasta. Lumea întotdeauna a ocărât.

E-103 Acolo departe în urmă, cu mii de ani în urmă, a fost o ocară care a mers cu ea. Şi Moise să fie faraon, el era să devină următorul faraon, fiul lui Faraon. Şi el urma să vină următorul faraon, cu favor printre oameni, şi totuşi el a "considerat..." A socoti înseamnă să-să "consideri." "El a considerat ocara lui Cristos mai mari lucruri decât tot ce putea Egiptul să-şi permită să-i dea." Egiptul era în mâinile lui. Dar, totuşi, el ştia că să ia calea lui Cristos era o ocară, dar el era aşa de fericit să ştie că exista ceva în el, care l-a făcut să considere această apropiere de Cristos, ocară a lui Cristos, adică, mai mare decât toată strălucirea pe care el-el a moştenit-o. El a avut o moştenire în lăuntrul lui care era cu mult mai mare decât i-a dat moştenirea exterioară.

E-104 Oh, dacă am putea fi aşa astăzi, şi să lăsăm pe Duhul Sfânt să ungă ceea ce noi avem în noi, acea credinţă, spre o viaţă evlavioasă, consacrată lui Cristos!

E-105 Acum, cu astfel de credinţă ca aceasta ce a avut-o el, el a observat, şi el a considerat ocara aceea o cinste.

E-106 Astăzi, cineva poate spune, "Măi, eşti tu unul din acei oameni, aceia?"
"Ah, ah, ei bine, ah." Tu eşti doar puţin ruşinat de Ea.

E-107 Dar el a socotit-o o comoară mai mare decât toată lumea, din cauză că a existat ceva în el pe care o putea vorbi şi să zică, "Da, eu-eu consider aceasta. Aceasta este mult onorată. Eu sunt bucuros să fiu unul din ei." Vedeţi? "Eu sunt bucuros să mă număr ca un Evreu şi nu un Egiptean."

E-108 Creştinii astăzi ar trebui să spună acelaşi lucru. "Eu sunt bucuros să mă consider un Creştin, să mă abţin de la lucrurile lumii şi de la ordinea lumii." Nu doar ca un membru de biserică, ci ca un Creştin născut din nou care trăieşte conform cu Scriptura. Deşi eu sunt chemat, chiar de membri bisericii, 'un fanatic,' totuşi eu-eu-eu o socotesc aceea un mai mare¬mai mare lucru decât dacă aş fi cea mai populară persoană din oraş sau din naţiune. Eu mai degrabă aş fi aceea decât Preşedintele Statelor Unite, sau-sau regele peste pământ. Vedeţi? Eu-eu o socotesc aşa de înalt, pentru că Dumnezeu în mila Lui, înainte de întemeierea lumii-lumii, m-a văzut, şi-şi a pus o mică sămânţă înăuntru acolo, încât credinţa mea să zboare deasupra acestor lucruri ale lumii. Şi acum El m-a chemat, şi eu-eu consider locul meu."

E-109 Aşa cum a zis Pavel, el a considerat slujba lui cu înaltă... vedeţi, şi, oh, că Dumnezeu l-a chemat de la a fi un mare învăţător ca Gamaliel. Dar Pavel a fost chemat să fie o jertfă pentru Cristos. Vedeţi? Acum acelaşi lucru.

E-110 Observaţi, cu astfel de credinţă, el nu s-a bizuit pe vederea lui, ce putea el vedea. Acum, el nu a văzut nimic acolo afară decât o grămadă de-de oameni mânuitori de noroi, sclavi, în închisoare, fiind omorâţi în fiecare zi, bătuţi cu biciuri, batjocoriţi, credinţa lor religioasă, erau "fanatici." Şi acolo era un faraon stând pe tron, care nu a ştiut sau să considere ceva despre religia lor. El nu ştia nimic despre aceasta. El era un păgân, astfel el doar... Ce o imagine de astăzi! Şi acolo este ea, o religie diferită. Şi cum că dacă-dacă acest Moise, deşi chiar în scaunul cu preşedintele, sau-sau marele om, Faraon, să-i ia locul la moartea lui, şi el era un om bătrân. Şi totuşi Moise a gândit că acea chemare... El a privit acolo, şi aceeaşi fereastră din care a privit Faraon, căci el era în casa lui.

E-111 Şi Faraon s-a uitat afară şi i-a văzut pe oamenii aceia care¬şi ridicau mâinile, şi ei luau un bici şi-i băteau de moarte pentru că ei se rugau. Ei băgau o sabie prin ei pentru că chiar au omis, să nu se supună la orice timp, şi-i făceau să lucreze până când trupurile lor mici bătrâne se prăbuşeau, şi le dădeau numai pe jumătate de-ajuns să mănânce. "Ei bine, ei nu erau nimic decât un grup de fanatici, nici pe departe umani."

E-112 Şi totuşi Moise, credinţa aceea în el, a privit asupra lor, şi el a zis, "Ei sunt poporul binecuvântat al lui Dumnezeu." Amin. Mie îmi place aceea. Cu astfel de credinţă, ochii lui nu au căzut pe strălucirea Egiptului, au căzut pe promisiunea lui Dumnezeu. Ochiul lui de vultur al credinţei a văzut dincolo de strălucirea Egiptului. El, amintiţi-vă, el a devenit un vultur acum. El este un profet, şi ochii lui de vultur se ridică deasupra acelor lucruri. Oh cum îmi place asta! Ah! Doamne!

E-113 Cât de des astăzi, astăzi, Creştinii se bizuie pe simţurile lor, şi pe ceea ce pot ei vedea, sau ce pot ei înţelege, în loc de credinţa lor, să te bizui pe ce vezi cu ochiul tău şi strălucirea. Ca voi femeile, eu întotdeauna chem către voi, despre cum trebuie să lăsaţi să vă crească părul, voi nu trebuie să purtaţi macheaje, voi trebuie să vă comportaţi ca doamne şi Creştine. Voi priviţi afară pe stradă şi vedeţi femei astăzi îmbrăcate imoral. Ei bine, vă gândiţi, "Ei bine, ea aparţine la biserică, de ce nu pot face şi eu aceea?" Vedeţi? "Şi ea îşi taie părul, de ce-de ce nu o pot eu face? Ei bine, ea pare să fie tot aşa de dulce şi tot aşa de mult intelectuală, şi o personalitate pe care eu nici măcar nu o am. Ei bine, de ce nu o pot face eu? Eu ar trebui să o fac." Când tu faci asta, tu îţi paralizezi credinţa. Înţelegi? Tu nu-i dai nici o şansă credinţei tale să crească. Începe la aceea, aşa cum am zis.

E-114 Cineva a zis, "Frate Branham, ţara, oamenii, te consideră ca pe un profet. Tu nu ar trebui să ţipi la femei în felul acela, şi la bărbaţi, pentru aceste lucruri. Tu, tu ar trebui să-i înveţi cum să-să profeţească şi să primească daruri."

E-115 Am zis, "Cum pot să-i învăţ algebra când ei nici măcar nu¬şi cunosc ABC-ul lor?" Vedeţi?

E-116 Acum doar începeţi de la aceea. Curăţiţi-vă aşa încât când mergeţi afară pe stradă să arătaţi ca o Creştină, oricum, vedeţi, şi atunci mergeţi vă comportaţi ca una. Vedeţi? Şi tu nu o poţi face în tine însuţi. Trebuie să ai pe Cristos să vină în tine. Şi dacă sămânţa aceea zace acolo, şi dacă Lumina aceea o loveşte, ea urmează să vină la Viaţă. Dacă ea nu vine la Viaţă, nu a existat nimic acolo să vină la Viaţă. Deoarece, aceasta sigur a dovedit-o în alţii, vedeţi, ea vine la Viaţă imediat îndată ce Lumina o atinge.

E-117 Aceea este o mustrare pentru femei, eu ştiu, care ascultă la acestă bandă, sau va asculta la ea. Este o mustrare pentru tine, soră. Ea ar trebui să fie. Ea ar trebui să fie, pentru că ea arată. Mie nu-mi pasă ce ai făcut; tu ai fi putut fi religioasă, toată viaţa ta, tu ai fi putut locui în biserică, tatăl tău poate fi un predicator, sau soţul tău ar putea fi un predicator; dar atât timp cât tu nu te supui Cuvântului lui Dumnezeu, aceasta arată că acolo nu este Viaţă. Când tu vezi lucrul adus la suprafaţă, şi Viaţa Duhului Sfânt, O priveşti când Ea atinge pe alţii. Vezi ce fac ei, dacă Ea o aduce asupra lor. Nu-i de mirare de ce...

E-118 Ce o-ce o mustrare pentru acei Farisei, care au numit pe Isus, când El a putut percepe gândurile lor, El i-a numit, "Beelzebub."

E-119 Şi acea prostituată mică a zis, "Păi, acest Ins este Mesia. Scriptura zice că El va face aceasta." Vedeţi, acea sămânţă predestinată zăcea acolo. Şi când Lumina a atins-o, ea a venit la Viaţă. Voi nu o puteţi ţine jos. Voi nu puteţi ascunde Viaţa.

E-120 Voi puteţi lua şi turna beton pe o grămadă de iarbă, şi să o omorâţi în timpul iernii. Primăvara următoare, unde este cea mai multă iarbă? Chiar în jurul marginii betonului. Căci, acea sămânţă germinată sub piatra aceea, când soarele începe să strălucească, voi nu o puteţi ţine. Ea îşi va croi drumul roata pe acolo şi va veni chiar afară la marginea aceleia şi îşi va scoate capul sus spre slava lui Dumnezeu. Vedeţi, voi nu puteţi ascunde viaţa. Când soarele atinge viaţa botanică, ea trebuie să trăiască.

E-121 Şi când Duhul Sfânt atinge Viaţa Scripturală care este într-un om, ea îşi rodeşte rodul chiar acolo. [Fratele Branham îşi pocneşte degetul – Ed.] Vedeţi?

E-122 Deci indiferent de cât de drept şi de cinstit eşti, cum spui tu că nu eşti, şi vorbeşti, zicând că ei erau... Aceste femei poartă aceste-aceste haine rele şi lucruri acolo afară, doar o strip tease [una care se dezbracă – Trans.] obişnuită, pentru stradă. Deşi, voi nu credeţi că sunteţi, voi nu vă puteţi face că credeţi. Voi puteţi dovedi că sunteţi nevinovate de un adulter, dar, în Cartea lui Dumnezeu, voi comiteţi adulter. Isus a zis, "Oricine se uită la o femeie să poftească după ea, a comis adulter cu ea în inima lui deja." Şi voi v-aţi prezentat înşivă în felul acela. Vedeţi, voi nu o puteţi vedea numai dacă acea Viaţă zace acolo.

E-123 Voi priviţi la altcineva, voi priviţi şi ziceţi, "Ei bine, o cunosc pe Sora Jones. Fratele Jones este un... El este un predicator. Soţia lui face aceasta şi face aceea."

E-124 Mie nu-mi pasă ce face aceea; Acesta este Cuvântul. Isus a zis, "Cuvântul fiecărui om să fie o minciună, iar al Meu să fie adevărat." Aceasta-i Biblia. Şi când Lumina aceea într-adevăr o atinge, ea trebuie să vină la Viaţă. Ea doar trebuie să vină la Viaţă.

E-125 Acum, ochiul mare al lui Moise, ochiul lui de vultur, a privit dincolo de strălucirea Egiptului.

E-126 Creştinul real credincios de astăzi, nu contează ce spune biserica, ce spune altcineva; când Lumina aceea îl atinge, ei văd tocmai adeverirea lui Dumnezeu, acel Stâlp de Foc plutind acolo, şi semnele şi minunile care sunt promise, Scriptura fiind expusă, şi el vine la Viaţă; nu contează cât de mică este, şi cât de mulţi în minoritate. Grupul lui Dumnezeu a fost întotdeauna minoritatea. Vedeţi? "Nu te teme, turmă mică-mică, căci este voia bună a Tatălui să vă dea Împărăţia." Vedeţi? Ei o prind. Dumnezeu este obligat să-i trimită înăuntru din orice cult, din fiecare ordin peste tot, să O vadă, dacă ei sunt ordinaţi la Viaţă.

E-127 Priviţi la bătrânul Simeon, ordinat la Viaţă. Când Mesia a venit în templu, în forma unui prunc în braţele mamei lui; Simeon, în spate într-o cameră pe undeva, citea. Duhul Sfânt l¬a ridicat, căci el aştepta. Acea Viaţă era în el. El a zis, "Eu nu voi muri până nu îl văd pe Cristosul Domnului." Şi acolo era Cristosul Domnului în templu. Duhul Sfânt l-a condus de la datoria lui, afară, şi a păşit jos pe acolo şi a ridicat pruncul acela sus, şi a zis, "Lasă-lasă ca slujitorul Tău să plece în pace, căci ochii mei văd salvarea Ta."

E-128 Acolo era o femeie bătrână oarbă în colţ, cu numele de Ana, care a slujit pe Domnul zi şi noapte. Ea de asemenea prezicea, şi zicea, "Mesia vine. Eu pot să-L văd venind." Deşi, ea era oarbă. La acelaşi timp, când El era acolo... Acea Viaţă mică care era în ea, care prezicea, "El va fi acolo! El va fi acolo! El va fi acolo!" Atunci, aceeaşi Viaţă, Lumina a intrat în clădire, în forma unui Prunc, ca "un copil nelegitim," înfăşurat în scutecele lui, venind prin clădire. Şi Duhul Sfânt a atins acea femeie bătrână oarbă, şi ea a venit prin Duhul, condusă prin popor, şi a stat peste acest Prunc; şi a binecuvântat pe mama şi a binecuvântat Pruncul, şi a spus care va fi viitorul Lui. Vedeţi, rânduită la Viaţă! Vedeţi?

E-129 Priviţi la ei, acolo nu erau o duzină de ei. Au existat numai opt suflete salvate în zilele lui Noe, cu greu prea mulţi, dar toţi care au fost rânduiţi la Viaţă au venit înăuntru la timpul acela. Vedeţi cum lucrează Duhul Sfânt în fiecare epocă, atrăgând oamenii.

E-130 Acum noi aflăm căci credinţa lui Moise l-a condus să privească la ce va fi, nu ce a fost. Priveşte la mâine în loc de astăzi. Priviţi la promisiune în loc de strălucire. Priviţi la oameni în loc de organizaţie. Vedeţi? Dumnezeu a făcut aceea.

E-131 Lot a putut vedea strălucirea prosperităţii jos în Egipt, sau jos în Sodoma. Lot a putut vedea posibilităţile de o-de o... de o mulţime de-de bani. Lot putea vedea pros-... posibilităţile de când el se uita dincolo la Sodoma şi el putea poate să devină... Fiind că el era un Evreu, el putea deveni un om mare acolo, pentru că el era o figură mare intelectuală, şi nepotul lui Abraham, astfel el a ales să meargă spre Sodoma. Intelectele lui Lot l-au condus să vadă strălucirea de-de prosperitate. Intelectele lui Lot l-au condus să vadă binecuvântările de-de strălucire. Dar, credinţa lui a fost aşa de paralizată prin aceasta, el nu a văzut focul care urma să distrugă acel fel de viaţă.

E-132 Şi aşa sunt oamenii astăzi. Ei văd posibilităţile de a aparţine la o mare organizaţie, ei văd posibilităţile de a avea o stare socială cu oamenii din oraş, dar ei nu văd posibil-... Ei nu văd căci credinţa lor este paralizată. Lăsaţi-mă să o repet aşa ca să nu fie înţeleasă greşit. Femeile astăzi, ele, aşa cum spun, ele vor să-ele vor să se comporte ca stelele de cinema. Bărbaţii astăzi vor să se comporte ca şi comedianţii de la televizor.

E-133 Predicatorii astăzi se pare că vor să-şi facă bisericile ca ceva lojă modernă de vreun fel, calitate de membri şi aşa mai departe. Ei văd posibilităţile de-a putea să devină un episcop sau un supraveghetor general, sau aşa ceva, dacă ei vor merge înainte cu biserica; părăsind Scripturile, când ea stă chiar înaintea lor, cu desăvârşire adeverite prin Puterea lui Dumnezeu, şi prin Cuvântul viu al lui Dumnezeu în oameni. Totuşi, ei nu Îl vor. Ei spun, "Noi nu vrem să ne amestecăm cu ceva ca Acela." Aceasta le-ar lua carnetul de părtăşie. Aceasta le-ar lua ordinul lor denominaţional. Deşi un om cinstit, ca Lot, şezând jos în Sodoma, ştiind că aceea este greşit. Vedeţi? Vedeţi? Ce fac ei când ei fac aceea? Ei paralizează credinţa mică pe care au avut-o. Ea nu poate lucra.

E-134 Acum, Moise a renunţat la aceea, şi el a aşezat... credinţa lui a paralizat lumea.

E-135 Fie că credinţa voastră va paraliza strălucirea, sau fie că strălucirea va paraliza credinţa voastră. Acum, voi trebuie să luaţi pe una sau pe cealaltă. Şi voi vedeţi că Biblia nu se schimbă. Dumnezeu nu se schimbă. El este Dumnezeul neschimbător.

E-136 Iar acum noi aflăm, astăzi, că oamenii din ziua aceasta, vedeţi, ei se uită la lucrurile mari, marea organizaţie. "Eu aparţin la Aşa-şi-aşa." Vedeţi? Şi ei merg acolo jos, şi, privesc, acolo nu este diferit de oamenii de stradă. Acolo nu sunt alte lucruri. Ei au ceva puţin intelectual, şi merg înainte. Când tu vorbeşti despre vindecare Divină, Stâlpul de Foc, Lumina lui Dumnezeu, ei zic, "Aceea este mintal."

E-137 Un om a ridicat fotografia Îngerului Domnului, zilele trecute, un predicator Baptist, şi a râs de El. Vedeţi, aceea este-aceea este hulă. Vedeţi? Nu există iertare pentru aceea.

E-138 Aceea este ce a spus Isus, vedeţi. Este hulă; când voi Îl vedeţi făcând chiar lucrările pe care Cristos le-a făcut. Şi El a zis... Când, ei au văzut lucrările acelea în Cristos, El era Jertfa, şi ei L-au numit, "Beelzebub, un drac," căci, pentru că El o făcea. Iar acum ei spun... El a zis, "Eu vă iert pentru aceea. Dar când vine Duhul Sfânt să facă acelaşi lucru, dacă vorbiţi un cuvânt împotriva Lui, aceasta niciodată nu vi se va ierta, în această lume sau în lumea care va veni." Vedeţi? Doar un cuvânt este tot ce aveţi să spuneţi împotriva Lui. Vedeţi? Şi atunci...

E-139 Deoarece, dacă Viaţa aceea, dacă tu ai fost rânduit la Viaţă Eternă, atunci Viaţa aceea va izbucni când tu L-ai văzut. Tu Îl vei recunoaşte, ca femeia mică la fântână, şi-şi cei diferiţi. Dar dacă ea nu este acolo, ea nu poate veni la Viaţă, căci nu există nimic acolo cu ce să vină la Viaţă. Aşa cum obişnuia să zică mama mea bătrână, "Voi nu puteţi lua sânge dintr-o gulie," căci nu este sânge în ea. Acum, acela este acelaşi lucru.

E-140 Şi aceasta paralizează credinţa mică care o ai. Lot a putut vedea strălucirea, dar el nu a avut suficientă credinţă să vadă focul care ar distruge astfel de strălucire.

E-141 Mă întreb dacă noi avem astăzi? Mă întreb dacă noi, ei bine, ca femeile care vor să fie populare, care vor să se comporte ca restul femeilor în biserică, dacă ele văd că vor să-să se comporte ca restul. Ele-ele pot vedea posibilităţile de a fi o-o-o femeie mai drăguţă, prin a fi vopsită. Ele pot vedea o femeie mai drăguţă prin a avea o aparenţă mai tânără, prin a-şi tăia părul şi să se comporte ca unele din celelalte, sau steaua de cinema. Dar mă întreb dacă aceea nu a paralizat credinţa lor, să ştie că Biblia zice că, "o femeie care face asta este o ne-... o femeie neonorabilă," şi, "o femeie care se îmbracă cu o îmbrăcăminte care aparţine bărbatului, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu," pantaloni lungi, şi aşa mai departe, şi pantaloni scurţi pe care-i poartă ele. Şi-şi ea doar devine aşa de împietrită încât aceasta devine o rutină obişnuită a persoanelor care o fac. Mă întreb dacă ele nu vă paralizează chiar credinţa mică pe care aţi avut-o, chiar să mergeţi la biserică, înţelegeţi. Acela-i lucrul care-l face.

E-142 Lot a făcut aceea, şi aceasta l-a paralizat, şi aceasta i-a paralizat poporul lui acolo jos. Ei nu au putut să o vadă.

E-143 Dar Abraham, cu o-o credinţă adeverită, unchiul lui, el nu s-a uitat la strălucire, el nu a vrut să aibe nimic de-a face cu aceasta, chiar dacă a trebuit să trăiască greu şi să locuiască singur. Şi Sara a locuit afară în pustie unde erau greutăţi, pe pământul sterp. Dar ei nu au văzut strălucirea sau posibilităţile de a deveni populari.

E-144 Sara, cea mai frumoasă femeie din ţară, Biblia a zis aşa. Ea era frumoasă, cea mai frumoasă dintre toate femeile. Şi acum ea chiar a stat şi s-a supus bărbatului ei, încât ea l-a numit "domnul" ei, la care se referă Biblia, drept dincolo în-în Noul Testament; a zis, "A cui fiice sunteţi, atât timp cât vă supuneţi credinţei." Vedeţi, l-a numit pe bărbatul ei "domn."

E-145 Iar Îngerul Domnului a vizitat templul lor şi... sau cortul lor mic acolo, şi le-a spus. Ei nici măcar nu au avut o casă în care să locuiască; au locuit afară în pământurile sterpe. Şi acolo sunteţi voi. Voi vedeţi ziua modelată din nou, întocmai exact cum a fost atunci?

E-146 Acum, Moise cu credinţa lui mare, iarăşi, a putut să spună "nu" la lucrurile prezente ale lumii prezente, şi să facă o alegere dreaptă. El a ales să sufere chinurile cu poporul lui Dumnezeu. El a ales să meargă cu acesta. De ce? Credinţa lui! El a văzut promisiunea. El a văzut timpul sfârşitului. El a văzut dincolo în ziua de mâine, şi a dat frâu liber credinţei lui. Şi el nu a acordat nici o atenţie la ce au văzut ochii lui în posibilităţi aici, că el era faraonul şi urma să fie faraonul. El a privit drept dincolo în mâine.

E-147 Oh, dacă oamenii puteau măcar să facă aceea, să nu vadă lumea prezentă. Dacă voi priviţi la lumea prezentă, voi faceţi o alegere cu ea. Ascundeţi-vă ochii de la aceea, şi priviţi la promisiunea lui Dumnezeu, acolo departe în mâine.

E-148 Prin credinţa lui el a putut alege. El a ales să fie numit fiul lui Abraham, şi a refuzat să fie numit fiul lui Faraon. Cum putea el, când toată împărăţia întreagă... Egiptul a bătut lumea. El era rege al lumii, şi era un bărbat tânăr de patruzeci de ani, aici gata să ia tronul. Dar el nu a privit la a lui intel-...

E-149 Priviţi la femeile care ar fi stat în jurul lui, zi de zi, haremuri de ele. Priviţi la strălucire; şedea şi bea vin, şi să privească striptesa înaintea lui, aşa cum ele dansau, şi îl ventilau cu o... Şi femei din toată lumea, şi nestematele şi comorile, armata lui acolo afară. Singurul lucru ce avea el de făcut era să şadă şi să-şi mănânce mâncarea lui fină, şi să zică, "Trimite o... trimite garnizoana de armată numărul aşa-şi-aşa jos la aşa-şi-aşa, să ia naţiunea aceea. Eu cred că eu doar o vreau." Aceea era tot ce avea el de făcut. Să şadă acolo, şi ei să-l ventileze, şi să-şi ţină gura deschisă; să lase-drăgălaşele striptese frumoase din ziua aceea, să-i toarne vin în gură, să-l hrănească cu hrana lui cu braţele lor în jurul lui, toate cele mai frumoase femei din lume. Toată strălucirea care exista, era pusă chiar acolo lângă el.

E-150 Dar ce a făcut el? El s-a uitat departe de aceea. El ştia că focul era acolo gata pentru aceea. El ştia că moartea zăcea în linia aceea. Vedeţi? El ştia că a fost. Şi el a privit dincolo la un grup de oameni dispreţuiţi şi respinşi, şi prin credinţă el a ales să sufere ocara lui Cristos, şi s-a numit pe sine, "Eu sunt un fiu al lui Abraham. Eu nu sunt fiu al acestui faraon. Deşi voi mă faceţi un episcop, sau un diacon, sau un arhiepiscop, sau un papă, eu nu sunt fiu al acestui lucru. Eu sunt un fiu al lui Abraham, şi mă separ de lucrurile lumii." Amin, amin, şi amin! Prin credinţă, a făcut aceea!

E-151 El a îndepărtat strălucirea. El a luat posibilităţile de a fi următorul episcop, el a luat posibilităţile de a fi următorul arhiepiscop, sau următorul supraveghetor general la următoarea alegere, sau orice era, el a luat aceea la o parte. El a refuzat să privească la ea.

E-152 "Acum, dacă eu devin episcopul, eu voi intra şi oamenii vor zice, 'Sfinte Părinte,' sau-sau 'Doctor Aşa-şi-aşa,' sau-sau¬sau-sau 'Bătrân Aşa-şi-aşa.' Cum ei vor, toţi predicatorii la adunare, ei mă vor bate pe spate, şi zic, 'Măi, băiete, insul acela are ceva, eu îţi spun. Oh, ş-ş-ş, stai liniştit, iată vine episcopul, vezi. Ce spune el, aceea-i lege. Vezi, aici vine Aşa-şi-aşa:" Oamenii vor zbura peste toată lumea să fie... să-l vadă pe papa, şi să-i sărute piciorul şi inelele, şi aşa mai departe. Cum, ce posibilitate pentru Catolic, ce posibilitate pentru Protestant, să fie episcop sau supraveghetor general, sau ceva, ceva om mare într-o organizaţie.

E-153 Privind, totuşi, dar, vedeţi, ochiul credinţei priveşte pe deasupra aceleia. Şi voi vedeţi sfârşitul acesteia acolo jos, care, Dumnezeu zice că întregul lucru va fi distrus. Credinţa, ochiul acela de vultur, vă ridică deasupra aceleia, şi voi vedeţi mâine, nu astăzi, şi alegi să fi numit un fiu al lui Abraham.

E-154 Faraon, fără credinţă, a văzut copiii lui Dumnezeu ca "fanatici." Fără credinţă, el i-a făcut robi căci lui nu i-a fost teamă de ce a zis el. Lui nu i-a fost frică de Dumnezeu. El a gândit că el este dumnezeu. El a gândit că a lui-dumnezeii lui pe care el i-a slujit, căci el era un episcop, el era supraveghetor general şef, dumnezeii lui sunt aceia care au făcut-o. "Nu este nimic de acest Lucru de aici," astfel el i-a făcut robi. El a râs de ei, şi-a bătut joc de ei. Întocmai cum au făcut oamenii astăzi, acelaşi lucru exact.

E-155 Credinţa lui Moise i-a văzut în ţara promisă, un popor binecuvântat. Aceasta ar putea fi o luptă grea să-i ducă la promisiune, dar Moise a ales să meargă cu ei. Cum aş putea să stau pe aceea, dar timpul meu se duce. Vedeţi?

E-156 Observaţi, ar putea fi un lucru greu să-i întorci pe oamenii aceia în jur. "Tu trebuie să mergi să locuieşti cu ei, tu trebuie să fii unul din ei, şi ei sunt deja aşa de intelectuali încât nu-i poţi mişca. Vezi? Dar trebuie să existe ceva să se întâmple acolo. Acolo trebuie să se demonstreze supranaturalul înaintea lor. Acesta va fi un lucru greu. Organizaţiile te vor respinge, şi toate lucrurile acestea se vor întâmpla. Este-este teribil, ceea ce ai de făcut, dar totuşi fă-ţi alegerea."

E-157 "Eu sunt unul din ei." Da. Credinţa lui a făcut-o. Credinţa lui a scânteiat. Da, domnule. El a văzut-o. A fost un lucru greu să-i ducă la acea promisiune, dar el şi-a făcut alegerea să meargă cu ei, oricum. Indiferent de ceea ce i-au făcut ei, şi cum l-au respins, el a mers oricum. El mergea afară cu ei.

E-158 Acum eu sper că voi citiţi. În regulă. Mergeţi cu ei, oricum. Faceţi, fiţi unul din ei, aşa-i bine, pentru că este datoria voastră. Ar putea fi o luptă grea, şi prin multe de trecut, dar mergi oricum.

E-159 Dar credinţa lui l-a condus să ia alegerea Cuvântului, şi nu strălucirea. El a luat Cuvântul. Aceea este ce a făcut credinţa lui Moise. Când credinţa se uită la cel mai rău al lui Dumnezeu... Amintiţi-vă, aici era strălucirea acum, lumea, cea mai înaltă, regele lumii. Şi unde erau promişii lui Dumnezeu? În groapa de nămol, tencuitorii de nămol.

E-160 Dar când credinţa, când credinţa priveşte la cei mai răi ai lui Dumnezeu, îi socoteşte mai mari şi mai valoroşi decât cel mai bun ce lumea poate arăta. Da, domnule. Când credinţa priveşte la aceasta, când credinţa poate să o vadă, când credinţa în Cuvânt poate vedea Cuvântul făcut manifestat, este mai mult decât toată strălucirea şi arhiepiscopia şi toate celelalte despre care poţi vorbi. Credinţa o face. Vedeţi? Voi puteţi vedea pe cel mai rău, dispreţuit, cel respins, orice poate fi; lăsaţi să fie la cel mai rău, şi totuşi credinţa va socoti aceea la un milion de mile mai înalt decât poate lumea produce cel mai bun. Amin! Acela-i felul cum cântăm acea cântare, "Eu voi lua calea cu cei câţva dispreţuiţi ai Domnului." Vedeţi? Oh, vai!

E-161 Căci, vedeţi, credinţa vede ce vrea Dumnezeu să se facă. Oh, sper că aceasta merge înăuntru. Credinţa nu priveşte la timpul prezent. Credinţa nu o vede pe aceasta de aici. Credinţa se uită să vadă ce vrea Dumnezeu, şi ea lucrează ca atare. Aceea este ce face credinţa. Ea vede ce vrea Dumnezeu, şi ce vrea Dumnezeu să se facă, şi credinţa operează prin aceea.

E-162 Credinţa este o viziune la mare depărtare. Ea nu-şi coboară vederile. Ea ţine la ţintă. Amin! Orice bun trăgător ştie asta. Vedeţi? Căci, ea este la mare depărtare. Ea este un-ea este un telescop. Ea este un binoclu, cu care nu te uiţi aici în jur. Tu nu foloseşti binoclul să te uiţi să vezi cât este ora; vedeţi, tu nu-l foloseşti pe acela. Dar tu foloseşti binoclul să priveşti departe.

E-163 Şi credinţa face aceea. Credinţa ia binoclul lui Dumnezeu, amândouă, ambele părţi, Noul şi Vechiul Testament, şi vede fiecare promisiune care a făcut-o EL Şi credinţa o vede acolo afară, şi credinţa alege aceea indiferent de ce spune timpul prezent aici. El priveşte la sfârşit. El nu-şi aruncă privirile jos să privească încoace. El se uită acolo departe. El ţine reticulul în cruce nemişcat în centru pe Cuvânt. Aceea este ceea ce face credinţa. Aceea este credinţa care este într-un bărbat care face lucrurile acelea.

E-164 Acum priviţi. Ceea ce Faraon a numit, de o chemare, ce a numit Faraon mare, Dumnezeu a numit "urâciune!" Faraon a putut spune, "Uite Moise, aici, păi, tu eşti următorul faraon. Eu-eu îţi înmânez acest sepulcru când voi pleca de aici. Eu îţi voi înmâna acest sceptru. Este al tău. Înţelegi? Acum, aceasta-i măreţ. Tu vei fi un om mare, Moise. Tu vei fi episcopul. Tu vei fi aceasta, aceea, sau cealaltă. Să nu ne părăseşti. Stai aici." Dar, vedeţi, el a numit aceea măreţ, iar Dumnezeu a zis că era o "urâciune!"

E-165 Acum, voi femeilor gândiţi-vă un minut, la fel, voi bărbaţii. Ceea ce lumea numeşte măreţ, Dumnezeu numeşte "murdărie." Nu spune Biblia, "Este o urâciune ca o femeie să poarte îmbrăcăminte care aparţine unui bărbat"? Şi voi gândiţi că sunteţi deştepte Iâcând aceasta. Vedeţi? Voi doar expuneţi carne femeiască pentru diavolul, şi asta-i tot. Deci, să nu faceţi aceasta.

E-166 Şi voi bărbaţilor care trăiţi după lucrurile lumii, şi vă învălmăşiţi şi strângeţi după aceasta! Şi voi bărbaţi fără suficientă îndrăzneală pe lângă voi să faceţi soţiile voastre şi lucruri să înceteze să mai facă asta, ruşine să vă fie! Şi vă numiţi fii ai lui Dumnezeu? Arătaţi ca Sodomiţi pentru mine. Vedeţi? Nu să vă rănesc simţurile, dar să vă spun Adevărul. Dragostea este corectivă. Ea întotdeauna este. Mama care nu va purta grijă de copilul ei, şi să-l corecteze şi să-l bată, şi să-l facă să asculte, nu este o adevărată mamă. Aşa este.

E-167 Acum, şi priviţi ce are loc acum. Moise a văzut aceasta, prin viziunea lui. Şi Faraon a zis că, "Aceasta este măreţ." Dumnezeu a zis, "Este o urâciune." Deci Dumnezeu... Moise a ales ce a zis Dumnezeu.

E-168 Acum, observaţi, credinţa vede ce vrea Dumnezeu să vedeţi. Vedeţi? Credinţa vede ce vede Dumnezeu.

E-169 Şi raţiunea şi simţurile văd ce vrea lumea să vedeţi. Observaţi raţiunea, "Păi, este numai simţ uman. Este doar-doar raţiune că aceasta... Ei bine, nu este aceasta tot aşa de bună?" Vedeţi? Aceea este chiar exact, când voi vedeţi simţurile acelea care sunt contrare cu Cuvântul, vedeţi, atunci aceea este ce vrea lumea să vedeţi.

E-170 Dar credinţa nu se uită la aceea. Credinţa se uită la ce a zis Dumnezeu. Vedeţi? Ştiţi, voi aruncaţi jos raţiunea.

E-171 Raţionările, simţul raţional, vede ce vrea lumea să vedeţi, denominaţiune mare. Bine, eşti un Creştin? "Oh, eu sunt-eu sunt Prezbiterian, Metodist, Luteran, şi Penticostal, şi câte altele. Eu sunt aceasta, aceea, sau cealaltă." Vedeţi, aceea, acelea sunt simţuri. "Eu aparţin la prima biserică, înţelegeţi. Oh, eu sunt Catolic. Eu sunt-eu sunt aceasta, aceea." Vedeţi, voi ziceţi aceea. Acum, aceea, acelea sunt simţuri. Vă place să ziceţi aceea din cauză că este o denominaţiune, ceva mare. "Ei bine, noi-noi-noi avem mai mulţi membri, aproape, decât orice biserică din lume, vedeţi. Noi..."

E-172 Dar există numai o singură Biserică reală, şi voi nu vă înscrieţi la Ea. Voi sunteţi născuţi în Ea. Vedeţi? Şi dacă sunteţi născuţi în ea, Dumnezeul cel viu lucrează Însuşi prin voi, şi Se face cunoscut. Vedeţi? Acolo locuieşte Dumnezeu, în Biserica Lui. Dumnezeu merge la Biserică în fiecare zi, doar locuieşte în Biserică. El locuieşte în voi. Voi sunteţi Biserica Lui. Voi sunteţi Biserica Lui. Voi sunteţi Tabernacolul în care locuieşte Dumnezeu. Voi sunteţi Biserica Dumnezeului cel viu, voi înşivă. Şi dacă Dumnezeul cel viu locuieşte în fiinţa Lui vie, atunci acţiunea voastră este de la Dumnezeu; dacă ea nu este, atunci Dumnezeu nu este acolo. El nu v-ar face să vă comportaţi aşa, când El zice în Cuvânt aici, planul Lui, "Să nu o faci," şi tu mergi şi o faci. Vedeţi, aceea este greşit. Când tu o negi, atunci aceea arată că Viaţa nici măcar nu este în voi. Vedeţi? Aşa este.

E-173 Credinţa l-a condus pe Moise spre poteca supunerii. Observaţi, Moise face... Acolo este tânărul Faraon, acolo este tânărul Moise, amândoi cu oportunitatea. Moise a văzut ocara poporului, şi a socotit-o mai mare comoară decât tot ce avea Egiptul. Şi el, condus prin credinţă, a urmat ce a zis credinţa lui în Cuvânt, şi aceasta l-a condus la calea ascultării, şi în final la Slavă, nemuritor, să nu moară niciodată, în Prezenţa lui Dumnezeu. Vederea şi simţurile, au condus, şi strălucirea, 1- au condus pe Faraon la moartea lui, şi distrugerea Egiptului, naţiunea lui, şi ea nu a mai venit înapoi de atunci.

E-174 Ia te uită. Priviţi la aceasta, voi muriţi. Priviţi la Aceea, voi trăiţi. Acum faceţi-vă alegerea. Acela este acelaşi lucru ce l-a pus Dumnezeu înaintea lui Adam şi Eva, în Grădina Edenului. Vedeţi? Prin credinţă, voi trebuie să vă faceţi alegerea.

E-175 Acum observaţi, vederea l-a condus pe Faraon la moartea lui, şi la distrugerea cetăţii lui.

E-176 Moise, cu credinţa lui, nu s-a temut de Faraon. Vedeţi? Lui nu i-a păsat ce a zis Faraon. Lui nu i-a păsat de Faraon, nici mai mult decât mama şi tatăl lui nu le păsa de ameninţările lor. Când lui Moise i-a fost confirmat, şi el era persoana care urma să elibereze Egiptul... sau să conducă pe Israel afară din Egipt, lui nu i-a păsat ce a zis Faraon. Lui nu i-a fost frică de el. Amin, amin, amin! Vedeţi ce vreau să spun? [Adunarea, "Amin." – Ed.]

E-177 În credinţă nu este frică. Credinţa ştie despre aceasta. Credinţa, aşa cum am zis întotdeauna, ea are muşchi mari, şi păr pe piept. Credinţa a zis, "Taci din gură!" şi toţi tac. Aceea este tot. "Eu ştiu unde mă aflu!"
Restul din ei spun, "Ei bine, acum, poate el ştie." Vedeţi?

E-178 Dar voi trebuie să vă ridicaţi şi să vă arătaţi muşchii. Aceea este tot. Credinţa o face.

E-179 Observaţi, Moise nu s-a temut de Faraon după ce Dumnezeu a adeverit chemarea lui. Când Moise a crezut că el a fost chemat pentru aceea, dar când Dumnezeu i-a spus acolo sus, "Este aşa," şi a venit jos şi a arătat înaintea lui Faraon, şi tot restul din ei, că el a fost trimis să o facă, Moise nu s-a temut de Faraon.

E-180 Observaţi, Faraon şi-a folosit înţelepciunea asupra lui Moise, totuşi. Priviţi. El a zis, "Eu îţi spun ce, eu-eu voi face un acord cu tine." După ce plăgile l-au mâncat deja, el a zis, "Eu voi face un acord cu tine. Tu du-te doar pentru puţină închinare, trei zile. Doar mergi aşa de departe, şi să nu mergi mai departe." Dar, ştiţi, ... Acelea erau simţurile lui Faraon care-i spuneau aceea, vedeţi, "Tu să mergi doar aşa de departe, şi să nu mergi mai departe."

E-181 Nu avem noi felul acela astăzi? "Dacă te înscrii doar la biserică, aceea este în ordine."

E-182 Dar, ştiţi, credinţa ce o avea Moise nu a crezut într-o religie "până acolo." El a zis, "Noi plecăm toţi. Noi vom merge tot drumul. Aşa este. Noi mergem spre ţara promisă. Noi doar nu mergem aici afară şi să facem un cult, şi ne oprim. Noi mergem până la capăt." Amin. "Eu merg înainte spre ţara promisă. Dumnezeu ne-a promis-o."

E-183 Câţi Faraoni avem noi astăzi stând în amvon, capete de organizaţii! "Acum, dacă voi doar faceţi aceasta şi faceţi aceea, asta-i tot. Păi, vedeţi, doar atât de departe."
Dar Moise a zis, "Oh, nu! Nu, nu! Nu, nu!" Vedeţi?

E-184 Faraon a zis, "Păi, de ce nu? Dacă voi veţi avea acel fel de religie, eu vă spun ce să faceţi, doar tu şi bătrânii mergeţi şi închinaţi-vă, înţelegeţi. Doar tu şi bătrânii mergeţi şi închinaţi-vă. Căci, voi toţi puteţi avea acel fel de religie, dar să nu o aduci printre oameni."

E-185 Ştiţi ce a zis Moise? "Nu va rămânea nici măcar o copită în urmă. Noi vom merge tot drumul. Noi mergem toţi! Eu nu merg numai dacă merg ei. Şi, atât timp cât sunt aici, eu sunt pe mâinile tale." Amin. "Eu nu voi merge numai dacă şi ei pot, şi asta-i tot." Oh, ce slujitor galant! Amin. "Eu vreau să-i iau cu mine. Doar pentru că eu o am, şi stau jos şi zic, 'Ei bine, acum, aceasta este în ordine'? Nu, domnule. Noi vrem poporul, de asemenea. Fiecare din noi merge." Amin. El a zis, "Noi nu vom merge chiar să lăsăm fiecare oaie, sau ceva, în urmă. Nu va fi o copită rămasă în urmă. Noi toţi mergem în ţara promisă." Amin!

E-186 "Fiecare din noi! Fie că eşti o casnică, sau fie că eşti o-o slujnică mică, sau fie că eşti o femeie bătrână, sau un bărbat tânăr, sau un om bătrân, sau orice eşti, noi mergem, oricum. Nu va exista unul din noi rămas." Amin. "Fiecare din noi va merge, şi noi nu vom opri nimic altceva." Aşa este. Vai! Religiile acelea erau într-adevăr în dezbatere acolo, nu-i aşa? Oh, vai!

E-187 Nu, Moise nu a crezut în această religie de aici "doar atât de departe." Nu, el nu a crezut în aceea. Aha. Da, domnule. Oh, vai!

E-188 Noi am putea sta toată ziua asupra aceleia, dar eu trebuie să ajung la textul meu după un timp şi să încep să predic.

E-189 Observaţi, observaţi aceasta, ce frumos! Oh, îmi place aceasta. Ştiţi, în final, Faraon a zis, "Ieşiţi afară!" Dumnezeu doar l-a lovit cu plăgi, cu glasul lui Moise. El a lovit totul. El a făcut tot ce era să fie făcut. El a oprit... el a apus soarele, în miezul zilei. El a făcut totul altceva. El-el a înnegrit zilele. El a adus broaşte, purici, păduchi, toate celelalte, foc, fum, şi moarte familiilor lui, şi toate celelalte. El a făcut totul până când, în final, Faraon a trebuit să spună, "Plecaţi afară! Luaţi tot ce aveţi, şi plecaţi." Oh, vai! Laudă lui Dumnezeu!

E-190 Eu sunt aşa de bucuros că un om poate aşa de complet să slujească pe Dumnezeu până când el, diavolul, nu mai ştie ce să facă cu el. Aşa este. Doar s-a supus lui Dumnezeu aşa de complet încât diavolul a zis, "Oh, vai, pleacă! Eu-eu nu mai vreau să o aud." Aşa este. Voi o puteţi face, aşa de complet.

E-191 Vedeţi acum, dacă-dacă Dumnezeu nu l-ar fi susţinut pe Moise, atunci el ar fi devenit un obiect de batjocură. Dar Dumnezeu era chiar acolo, confirmând. Tot ce a zis el, s-a împlinit.

E-192 Şi Faraon a trebuit să-şi ţină poziţia, căci el era un episcop, ştiţi, astfel el-el a trebuit să stea acolo. El nu putea nega. El nu putea spune nu, deoarece aceasta deja se întâmpla. Vedeţi? El nu putea-el nu o putea nega, căci aceasta deja se întâmpla. Deci în final el a zis, "Oh, doar ieşi afară! Eu nu mai vreau să te aud. Ieşi afară de aici! Ia tot ce ai, şi pleacă!" Oh, vai!

E-193 Acum îl aflăm pe Moise, aici, după ce Dumnezeu a făcut aşa de mult pentru el, şi i-a arătat aşa de multe semne şi minuni. Acum, pentru următoarele cinsprezece minute, să o punem pe aceasta aici jos. Şi priviţi foarte atenţi. Moise a venit la acest punct unde el...

E-194 Dumnezeu a zis, "Eu sunt cu tine. Cuvintele tale sunt Cuvântul Meu. Eu ţi-am dovedit-o, Moise. Tu, când nu erau muşte în ţară, aceasta era în afara sezonului, şi tu ai zis, 'Să vină muşte,' şi au venit muşte." Aceea este creaţiune. Cine poate aduce întuneric peste pământ, decât Dumnezeu? El a zis, "'Să fie întuneric,' şi acolo a fost întuneric. Tu ai zis, 'Să fie broaşte,"' şi broaştele au intrat chiar în casa lui Faraon, în paturi, şi când ei le-au îngrămădit în grămezi mari. Creator! "Şi Eu am vorbit prin tine, Moise, şi-şi am făcut Cuvântul Meu să creeze prin buzele tale. Eu te-am făcut de fapt un dumnezeu înaintea lui Faraon." Da, domnule. "Eu am făcut toate acestea."

E-195 Şi aici ei au venit la un loc, o încercare mică a apărut, şi Moise a început să se plângă, "Ce să fac eu?"

E-196 Aş vrea să observaţi. Aceasta este o lecţie mare aici acum. Îmi place aceasta, vedeţi. Vedeţi, Moise, dacă noi citim aici corect, că Mo-... Când, copiii au început să se sperie, ei l-au văzut pe Faraon venind după, în linia de datorie.

E-197 Dumnezeu a înfăptuit totul perfect. Acum El i-a pornit în călătoria lor. El a strâns biserica împreună. Ei au fost chemaţi afară. Ei au venit din fiecare cult. Ei au venit toţi împreună. Moise a mers înapoi acolo, şi a zis, "Doamne, ce trebuie să fac?"

E-198 El zicea, "Ei bine, mergi fă aceasta." În regulă, mergi înainte. "Acum, Moise, tu ştii că Eu te-am chemat să faci aceasta."
"Da, Doamne."

E-199 "În ordine, du-te vorbeşte asta, şi aceasta va fi," aici au venit muştele. "Vorbeşte pentru aceasta," şi aici a venit. "Fă aceasta," aici a venit. Totul era AŞA VORBEŞTE DOMNUL, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Acum el ajunge într-un necaz...

E-200 Şi Dumnezeu a zis, "Acum Eu i-am pornit în călătoria lor. Ei toţi sunt deja chemaţi afară. Biserica este împreună, aşa că Eu îi am în călătoria lor. Acum, Moise, trece-i dincolo. Eu ţi¬am spus să-i duci. Eu voi şedea jos şi mă voi odihni puţin."

E-201 Moise a zis, "O Doamne, priveşte-i venind, iată vine Faraon! Oamenii sunt toţi... Ce trebuie să fac? Ce trebuie să fac?" Vedeţi acolo, nu sunt acelea doar fiinţe umane? Da, domnule. Au început să strige, "Ce trebuie să fac?"

E-202 Aici îl vedem pe Moise expresiv, pe deplin natură umană, întotdeauna vrea Dumnezeu să stea în spatele vostru şi să vă împingă în ceva. Acum, aceia suntem noi astăzi. Voi vreţi ca Dumnezeu, după ce am văzut tot ce am văzut, totuşi vreţi ca Dumnezeu să vă împingă să faceţi ceva. Vedeţi?

E-203 Moise era doar lejer în jur, a zis, "Dumnezeule, eu voi merge să Te întreb, să văd ce spui Tu. Da, da, Tu să o spui. Bine, în ordine, şi eu o voi zice, de asemenea." Vedeţi?

E-204 Dar aici Dumnezeu l-a ordinat pentru slujbă, a dovedit că El era cu el. Şi aici este el, împrejurarea se ridică, şi atunci el începe să strige, "Ce pot eu face? Doamne, ce pot eu face?"

E-205 Acum vă amintiţi, el deja a profeţit aici, căci el a zis, "Aceşti Egipteni pe care-i vedeţi astăzi, nu-i veţi mai vedea." Şi apoi imediat a început să strige, "Dumnezeule, ce putem noi face?" Vedeţi? După ce a făcut deja o lucrare destul de bună în a profeţi acolo. Vedeţi, el deja le-a spus ce se va întâmpla. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu era în el, Acesta era în el. Şi când el spunea aceea, aceasta de fapt se împlinea. Ce el spunea deja urma să se împlinească, şi aici el striga, "Ce voi face eu?"

E-206 Oh, dacă acelea nu sunt fiinţe umane! Dacă acela nu sunt eu! Dacă acela nu sunt eu! Vedeţi?

E-207 El deja a dovedit, "Ce tu vei spune se va întâmpla. Eu sunt cu tine."

E-208 Şi aici s-a ridicat o împrejurare într-un moment. "Ce trebuie eu să fac? Ce trebuie eu să fac, Doamne? Ascultă, Doamne, unde eşti Tu? Ascultă, Tu mă auzi? Ce trebuie eu să fac?" Şi El deja l-a ordinat, şi l-a adeverit, şi a dovedit şi a lucrat totul prin el. Şi aici, "Dumnezeule?" Oh, vai! Deplin exprimând, omul vrea să se odihnească şi să lase pe Dumnezeu să preseze.

E-209 Şi, totuşi, el ştia că Dumnezeu l-a uns pentru această slujbă, să facă aceasta, şi Dumnezeu clar a adeverit pretenţiile lui. Era timpul ca poporul să fie eliberat. Dumnezeu, prin miracolele şi minunile Lui, i-a atras pe toţi împreună într-un singur grup. Voi mă urmăriţi? [Adunarea "Amin." – Ed.] I-a adus pe toţi împreună într-un grup, a adeverit pretenţiile Lui. Scriptura a zis aşa; aici era semnul, aici era dovada aici, tot ce a zis el. Atunci el a venit printre ei ca un profet. Oricând, orice a zis el, Dumnezeu a onorat, chiar să creeze şi să aducă muşte, şi a adus lucruri în existenţă. Şi tot ce El i-a promis, aici El a făcut-o.

E-210 Dar el a vrut să aştepte după AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Vedeţi? El ar fi trebuit să fi ştiut că tocmai adeverirea chemării lui era AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Slujba lui la care el a fost ordinat era AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Puteţi să o primiţi? [Adunarea zice, "Amin."] Hmm! De ce a aşteptat el după AŞA VORBEŞTE DOMNUL?

E-211 El a vrut, "Doamne, ce pot eu face? Aici am adus aceşti copii aici afară, până aici. Aici este împrejurarea, Faraon vine. Ei toţi vor muri. Ce trebuie să fac? Ce trebuie să fac?" Hmm! Hmm!

E-212 El deja a prezis ce urma ei să facă. El deja le-a spus chiar exact cum, să o facă. El a prezis chiar sfârşitul naţiunii în care el a fost crescut. Eu sper că voi înţelegeţi. [Adunarea, "Amin." – Ed.] Vedeţi? Moise deja a zis, "Voi nu-i veţi mai vedea. Dumnezeu îi va distruge. Ei şi-au bătut destul joc de voi. Dumnezeu îi va distruge." El deja a prezis ce li se va întâmpla.

E-213 Atunci, "Doamne, ce trebuie să fac?" Vedeţi natura umană acolo? Vedeţi? "Ce trebuie să fac? Eu voi aştepta după AŞA VORBEŞTE DOMNUL." Da, domnule. "Eu voi vedea ce zice Domnul, atunci o voi face." Ha!

E-214 Amintiţi-vă, acolo era un faraon ce s-a ridicat care nu-l cunoştea pe Iosif, voi ştiţi, în timpul acela, chiar la acel timp. Vedeţi? Vedeţi? Şi Moise s-a ridicat şi a prezis sfârşitul acelei naţiuni.

E-215 Şi aici el era chiar la locul unde aceasta trebuia să se întâmple, apoi el strigă, "Ce trebuie să fac, Doamne? Ce trebuie să fac?" Vedeţi? Nu sunt acelea fiinţe umane? Nu este aceea doar natura umană? "Ce trebuie să fac?" Ha!

E-216 El era deja, profeţit. Dumnezeu a onorat tot ce a zis el, şi el a fost chemat pentru slujba aceea, aşa că de ce a trebuit el să zică, "Ce trebuie să fac?" Acolo era o nevoie; doar depindea de el să vorbească pentru aceasta. Dumnezeu a vrut ca Moise să pună darul acela de credinţă, pe care El i l-a dat, să lucreze. Dumnezeu a adeverit-o. Acesta era Adevărul. Şi Dumnezeu a vrut ca Moise, a vrut ca poporul să vadă că El era cu Moise.

E-217 Şi el, acolo în urmă, a aşteptat, a zis, "Acum, Doamne, eu sunt doar un copil. Să-mi spui Tu acum."
"Da, eu voi merge să fac aceasta. Eu am AŞA VORBEŞTE DOMNUL."
"Frate, este asta AŞA VORBEŞTE DOMNUL?"

E-218 "Da, da," Frate Moise, "asta-i AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Da."

E-219 "În ordine, noi îl avem acum, AŞA VORBEŞTE DOMNUL." Şi aceasta s-a întâmplat. Nu a greşit o singură dată. Niciodată nu a greşit.

E-220 Şi aici sunt împrejurările, apar din nou. Acum El l-a adus în călătorie. Biserica este deja chemată afară, i-a pus pe călătorie, şi ei se duc înainte. Şi Moise a început să strige, "Doamne, este aceasta AŞA VORBEŞTE DOMNUL? Ce trebuie să fac?" În ordine.

E-221 Dumnezeu a vrut ca Moise să aibă credinţă, care El a pus-o înăuntru, în darul pe care El clar l-a adeverit. Dumnezeu clar i-a adeverit lui Moise şi poporului că acesta era El, prin Cuvânt şi prin lucrurile care au fost spuse să fie împlinite. Aceasta a fost clar identificat. Acolo nu era nevoie ca el să se mai îngrijoreze referitor la aceasta. Vedeţi? Nu mai era ca el să se gândească ceva despre aceasta, deoarece aceasta era deja clarificat. El a făcut deja aceste lucruri. Şi el deja a dovedit, prin muşte şi purici, că el a vorbit lucruri în creaţiune, căci Cuvântul lui Dumnezeu era în el.

E-222 Aşa că aici el urmează să întrebe acum ce să facă, când împrejurările stau chiar înaintea lui. Vedeţi? Oh, vai!

E-223 Eu sper că aceasta merge adânc în noi, şi noi putem vedea unde ne aflăm. Vedeţi? Nu vă face aceasta să vă simţiţi cam atât de mare? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Gândindu-ne la Moise spunându-şi greşelile, şi ne uităm la ale noastre. Da. Vedeţi?

E-224 Aici era el, stând acolo, vedeţi, a ştiut că Scripturile au zis că aceea era ora şi ziua ca aceea să se întâmple, şi ştia că Dumnezeu l-a întâlnit într-un Stâlp de Foc. Şi El a mers drept jos înaintea poporului şi a înfăptuit aceste minuni. Şi tot ce a zis el, s-a împlinit, chiar să aducă lucruri în creaţiune. Făcând lucrurile pe care numai Dumnezeu le putea face, arătând că glasul lui era Glasul lui Dumnezeu.

E-225 Şi aici era împrejurarea cu poporul pe care el îl ridica, aducându-i în ţara promisă, şi apoi stătea, strigând, "Ce trebuie să fac?" Aceea este o fiinţă umană, vrea doar să...

E-226 Aşa cum Fratele Roy Slaughter, eu cred că el şade afară la uşă acolo, mi-a spus odată, despre cineva care mi-a făcut ceva. Şi am zis, "Ei bine, eu am făcut aceasta, şi acum este aceea."

E-227 El a zis, "Frate Branham, lasă-i să se sprijine pe umărul tău astăzi, iar mâine îi vei căra." Şi acela-i doar felul cum sunt fiinţele umane. Se reazemă pe umărul tău astăzi, iar mâine îi vei căra.

E-228 Asta este, asta-i ce făcea Moise. Dumnezeu a trebuit să-l care înainte după ce El l-a ordinat şi l-a dovedit să o facă. Şi poporul ar fi trebuit să zică, "Moise, spune cuvântul. Eu te-am văzut făcând-o acolo. Dumnezeu te-a onorat acolo, şi tu eşti acelaşi astăzi." Amin. Vedeţi? "Fă-9!" Amin. El ar fi trebuit să o ştie, dar el nu a ştiut. În regulă. Întocmai cum a fost atunci, aşa este acum. Noi aflăm, asta. Deci El a zis, "Mo-..."

E-229 Dumnezeu trebuie că a avut-o de-ajuns. Dumnezeu trebuie că s-a săturat. El a zis, "De ce te plângi la Mine? Nu am dovedit Eu deja identificarea Mea? Nu ţi-am spus Eu că Eu te¬am trimis pentru lucrarea aceasta? Nu ţi-am spus Eu să mergi să faci aceasta? Nu ţi-am promis Eu că Eu voi face aceasta; că Eu voi fi cu gura ta, şi Eu voi vorbi prin tine şi Eu voi face aceasta, şi tu vei arăta semne şi minuni? Nu ţi-am promis Eu să o fac? Nu am făcut Eu chiar exact, şi am nimicit pe fiecare vrăjmaş din jurul tău? Şi aici eşti tu stând aici acum, la Marea Roşie, chiar în linia de datorie, ce ţi-am spus Eu să faci, şi atunci încă strigi şi plângi către Mine. Tu nu Mă crezi? Nu poţi tu vedea că Eu te-am trimis să faci aceasta?" Oh, dacă aceea nu este fiinţa umană! Vai! Aşa că El doar trebuie că s-a săturat destul de bine de aceasta.

E-230 Şi El a zis, "Tu ştii că tu ai nevoie de aceasta. Tu ştii dacă urmează să duci copiii aceştia dincolo la ţara aceea promisă. Aceea este exact. Tu eşti îngrădit aici într-un colţ. Nu este nimic altceva ce poţi face. Astfel acolo este o nevoie. Pentru ce strigi către Mine? Pentru ce priveşti tu la Mine? Pentru ce Mă chemi? Nu am dovedit-o Eu poporului? Nu ţi-am dovedit-o Eu ţie? Nu am chemat-o Eu? Nu este aceasta Scripturală? Nu am promis Eu să duc acest popor în ţara aceea? Nu te-am chemat Eu şi ţi-am spus că Eu o voi face? Nu Te-am chemat Eu şi ţi¬am spus că Eu te-am trimis să o faci, că nu tu o făcea-i, Eu o făceam? Şi Eu voi merge jos şi Eu voi fi cu buzele tale, şi orice ai zis, Eu voi adeveri şi o voi dovedi. Nu am făcut-o Eu?

E-231 "Atunci, când orice lucru mic apare, de ce te comporţi ca un copil? Tu ar trebui să fii un bărbat. Vorbeşte poporului," amin, "apoi mişcă-te înainte!" Amin. Ia te uită. "Nu te plânge. Vorbeşte!" Amin. Oh, mie îmi place asta. "De ce te plângi către Mine? Doar vorbeşte poporului, şi mergi înainte spre obiectivul tău." Orice este, dacă este boală, sau orice, dacă este să înviezi pe cei morţi sau orice este, vorbeşte! Eu am dovedit-o. Vorbeşte poporului."

E-232 Ce lecţie! Ce lecţie, oh, vai, la acest stadiu al călătoriei unde ne aflăm. Priviţi unde ne aflăm acum, da, domnule, la Tragerea a Treia. Observaţi, noi suntem chiar aici la uşa, Venirii Domnului.

E-233 El a fost uns pentru lucrarea aceea, şi încă aştepta după AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Dumnezeu trebuie să fi avut destul din aceasta. El a zis, "Să nu mai plângi. Vorbeşte! Eu te trimit."

E-234 O Dumnezeule, cum ar trebui să fie această Biserică în această dimineaţă! Cu adeverirea perfectă a lui Dumnezeu, cu Stâlpul de Foc şi semnele şi minunile, totul întocmai cum a fost în zilele Sodomei. El a zis că aceasta se va întoarce înapoi.

E-235 Aici este lumea în starea ei. Acolo este naţiunea în starea ei. Acolo este femeia în starea aceea. Acolo este bărbatul în starea aceea. Acolo este biserica în starea aceea. Acolo este totul. Elementele, semnele, farfuriile zburătoare şi totul în ceruri, şi tot felul de lucruri misterioase, şi marea vuieşte, valuri de flux, inimile oamenilor se prăbuşesc, teamă, uluiţi de timp, nenorocire între naţiuni, biserica se leapădă.

E-236 Şi omul păcatului se ridică, care se susţine mai presus de toţi; care se numeşte Dumnezeu, cel ce şade în templul lui Dumnezeu, arătându-se, oh, vai, şi a venit la această naţiune. Şi biserica s-a organizat, şi ele toate s-au adunat împreună, ca stricatele curvei, şi totul exact în felul curviei.

E-237 Curvie, ce este aceasta? Le spune femeilor că pot să-şi taie părul, le spune femeilor că pot purta pantaloni scurţi, le spune bărbaţilor că ei pot face aceasta şi ei pot face aceea; şi predicatorii, ei fac aceasta, şi o evanghelie socială şi lucruri. Nu vedeţi voi, este comitere de adulter cu Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu!

E-238 Şi Dumnezeu ne-a trimis Cuvântul Lui adevărat, nedenominaţional, fără sfori legate de El, şi ne-a dat Stâlpul de Foc, Duhul Sfânt care a fost cu noi acum de treizeci de ani. Şi tot ce El a prezis şi a zis, s-a împlinit exact în felul cum El a zis-o.

E-239 Vorbeşte poporului, şi hai să mergem înainte. Amin. Noi avem un obiectiv, acela-i Slava. Să ne mişcăm spre Ea. Noi ne îndreptăm spre Ţara promisă. "Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred." "Vorbeşte poporului. Nu am dovedit-o Eu. Nu am avut Eu chiar fotografia Mea făcută printre voi, şi toate celelalte, şi am făcut tot ce putea fi făcut, să dovedesc că Eu sunt cu tine? Nu au publicat revistele, doar cu câteva săptămâni în urmă, articolul, când tu ai zis aici la amvon ce va avea loc aici, şi cu trei luni mai înainte, şi acolo a mers având loc şi adeverind? Chiar ştiinţa ştie despre aceasta. Şi tot ce Eu am făcut, şi tu încă mai aştepţi. Vorbeşte poporului şi mergeţi înainte spre obiectivul vostru." Amin.

E-240 Nu i-a spus Natan lui David? Natan, profetul, odată şezând, văzându-l pe David regele uns, el a zis, "Fă tot ce este în inima ta, căci Dumnezeu este cu tine." I-a spus lui David, "Fă tot ce este în inima ta. Dumnezeu este cu tine."

E-241 Iosua a fost uns să ia ţara pentru Dumnezeu şi pentru poporul lui. Ziua a fost scurtă. El a avut nevoie de mai mult timp pentru lucrarea pentru care a fost uns şi însărcinat să o facă. Iosua, un bărbat, el era uns. Dumnezeu i-a spus, "Aşa cum Eu am fost cu Moise, Eu voi fi cu tine." Amin. "Ţara aceea, Eu le-o voi da. Şi Eu vreau ca tu să mergi acolo şi să cureţi afară pe Amaleciţi, şi-şi pe Hit-... Toţi-toţi ceilalţi, Filistenii şi-şi Fereziţii, şi pe toţi alţii diferiţi, curăţă-i afară. Eu sunt cu tine. Eu voi... Nimeni nu va sta înaintea ta, toate zilele vieţii tale. Nimeni nu te poate deranja. Mergi înainte acolo."
Şi Iosua a scos sabia aceea şi a zis, "Urmaţi-mă!"

E-242 Şi el a ajuns acolo, şi aici el se lupta. Şi ce era aceasta? El a fugărit pe duşman. Ei erau grupuri mici aici şi grupuri mici acolo. Când a venit timpul nopţii, ei toţi se strângeau împreună şi se fortificau împreună, şi au venit cu o forţă mai mare împotriva lui. Şi soarele apunea. El avea nevoie de mai multă lumină. Soarele apunea. El nu a căzut pe genunchi să zică, "Doamne Dumnezeule, ce să fac? Ce să fac?" El a vorbit! El a avut o nevoie. El a zis, "Soare, stai liniştit!" El nu s-a plâns pentru nimic. El a poruncit, "Soare, stai liniştit! Eu am nevoie de aceasta. Eu sunt slujitorul Domnului, uns pentru această lucrare, şi eu am o nevoie. Stai liniştit, şi să nu străluceşti... Şi, lună, tu să atârni unde eşti," până când el a dus lupta până la capăt şi a bătut întregul lucru jos. Şi soarele i s-a supus.

E-243 Nu s-a plâns. El a vorbit soarelui, a zis, "Tu să stai liniştit. Soare, atârnă acolo! Şi, lună, tu să stai unde te afli." El nu a strigat, "Doamne, acum ce pot face? Dă-mi mai multă lumină de soare." El avea nevoie de lumină solară, astfel el a poruncit¬o, şi soarele l-a ascultat. Oh, vai! El a poruncit soarelui să stea liniştit.

E-244 Samson, uns, s-a ridicat, ordinat de Dumnezeu, i-a fost dat un dar de putere, a fost ordinat să distrugă neamul Filistenilor. Ordinat, născut pe pământ, uns de Dumnezeu, să distrugă Filistenii. Şi într-o zi ei l-au prins afară în câmp, fără sabia lui, fără o suliţă. Şi o mie din acei Filisteni cu armură au alergat spre el dintr-o dată. S-a pus el jos şi să zică, "O Doamne, eu aştept după o viziune? O Doamne, ce trebuie să fac? Îndrumă-mă acum ce să fac"? El ştia că avea o nevoie. El nu a găsit nimic decât o falcă veche de măgar, şi el a doborât o mie de Filisteni. Amin!

E-245 El nu a plâns către Dumnezeu. El şi-a folosit darul lui uns. El ştia că el a fost trimis pentru acea lucrare. El ştia că a fost născut pentru aceea. El ştia că a fost uns cu un dar, şi a doborât o mie de Filisteni. El nu a plâns către Dumnezeu. Dumnezeu l-a ordinat şi a adeverit că el era, prin alte lucruri ce el le-a făcut. Şi el a fost adeverit, slujitor uns al lui Dumnezeu, să distrugă Filistenii, şi el a făcut-o. Nu contează care erau împrejurările, el a făcut-o. El nu a cerut nimic. Aceea era treaba lui. Căci, Dumnezeu lucra prin el; a luat acel os de măgar şi a mers să bată Filistenii. Cum...

E-246 Păi, o bătaie cu acel lucru, peste una din caschetele acelea de bronz de un ţol şi jumătate ca acelea, ar fi fărâmiţat acel os într-un milion de bucăţi. Şi el a doborât o mie din ei jos, şi i-a omorât, şi încă a stat cu el în mână.

E-247 Nu a pus întrebări. El nu a plâns. El a vorbit. El i-a fugărit. Oh, vai! "Iau Filistenii, pot să iau Filistenii, Doamne? Eu-eu ştiu că Tu m-ai trimis să o fac, Doamne. Da, Doamne, eu ştiu că Tu m-ai trimis să distrug această naţiune de Filisteni. Acum aici, o mie din ei în jurul meu, şi eu nu am nimic. Ce, ce voi face eu acum, Doamne?" Oh, vai! Nimic nu-l va deranja. El este uns pentru lucrare. Nimic nu este ce poate să te vatăme. Nu, nici un lucru. Aleluia! El doar a luat ce a avut şi a bătut în ei. Aşa este.

E-248 Când duşmanul l-a îngrădit, a zis, "Acum noi îl prindem între ziduri, noi l-am prins acum. Noi l-am prins aici în interior cu această femeie. Acum noi avem uşa încuiată, peste tot în jur, şi el nu poate ieşi. Noi l-am prins."

E-249 Samson nu a strigat, "O Doamne, ei mă au tot împrejmuit cu această denominaţiune." Ha! "Ah, ce mă voi face? Eu m-am unit cu ei. Ce o să fac eu?" El nu a făcut aceea.

E-250 El doar a mers afară, şi a tras jos poarta, şi a pus-o pe umărul lui, şi a plecat cu ea. Amin! El a fost uns pentru acea lucrare. El a fost chemat de Dumnezeu. Nu l-au împrejmuit. Nu, într-adevăr! El a luat porţile cu el. El nu s-a rugat referitor la aceasta. El nu a întrebat pe Dumnezeu dacă să o facă sau nu. Aceasta era chiar în linia de datorie. Amin, amin, amin! Chiar în linia de datorie. "De ce strigi la Mine? Vorbeşte, şi mergi înainte!" Amin! "Nu striga. Vorbeşte!" El a încetat să se plângă şi să scâncească acum. Ar trebui să fie suficient de bătrân să vorbească. Aşa este. El ştia că darul lui de putere uns putea distruge orice Filistean care stătea înaintea lui. Amin.

E-251 Dar noi nu ştim asta, vedeţi. Noi încă suntem copilaşi, şi cu o sticlă în gura noastră.

E-252 El o ştia, el ştia că Dumnezeu l-a crescut pentru scopul acela, şi acolo nu era nimic să stea înaintea lui, în toate zilele vieţii lui. Nimic nu-l putea distruge. El a fost crescut pentru scopul acela, cum era Moise. Nimic nu urma să-l oprească. Nici Amaleciţi sau nimic altceva nu-l putea opri. El era pe drum spre ţara promisă. Samson ştia că el era pe drum.

E-253 Iosua ştia că va lua ţara. El a fost adeverit. Cuvântul lui Dumnezeu a promis-o, şi Duhul Sfânt era acolo adeverind-o.

E-254 El era pe drumul lui, aşa că acolo nu era nimic să stea în calea lui. Nu, domnule. Chiar în linia de datorie, cu Dumnezeu, acolo nu era nimic să stea în calea lui. Aşa că el doar a luat porţile şi le-a pus pe umăr, cântăreau vreo patru sau cinci tone, şi a urcat sus pe vârful dealului şi s-a aşezat jos pe ele. Nimic nu stătea în calea lui. El avea un dar uns de la Dumnezeu. El nu a trebuit să strige, "Doamne, ce trebuie să fac acum?" El era deja uns să o facă. Aceea era AŞA VORBEŞTE DOMNUL, "Scapă-te de ei!" Aleluia! "Fratele Branham bate din palme de trei ori – Ed.] "Scapă-te de ei! Eu te-am crescut pentru scopul acela." Amin.

E-255 "Ce trebuie să fac, Doamne? Ah, ce voi face eu aici la Marea Roşie?"

E-256 "Nu ţi-am spus Eu că Eu ţi-am dat un munte ca un semn aici afară? Tu vii înapoi la acel munte, şi tu vei duce pe aceşti copii în ţară. Nu te-am chemat Eu pentru scopul acela? De ce te îngrijorezi de altceva ce stă în cale? Vorbeşte, şi începe să te mişti!" Amin şi amin! "Da, Eu te-am chemat pentru acest scop."

E-257 David, el ştia că era uns, şi era adeverit să fie un ţintaş bun. El ştia că ei ştiau că el era un ţintaş bun. David era uns. El o ştia. Şi când el a stat înaintea lui Goliat, el nu s-a plâns, "O Dumnezeule, ce trebuie să fac acum? Aşteaptă, trebuie eu-eu... eu ştiu ce Tu ai făcut în timpurile trecute. Tu, Tu m¬ai lăsat să omor un urs, şi Tu mai lăsat să omor un leu. Dar cum este cu acest Goliat de-acolo?" Ha! El nu a făcut asta. El doar a vorbit. Ce a spus el? "Tu vei fi cum erau ei, în ochii tăi." El a vorbit şi a mers înainte.

E-258 El nu s-a rugat o rugăciune. El nu a jertfit nimic. El a ştiut că el era uns. Amin. El era uns, şi praştia aceea a dovedit felul corect de lucru. El avea credinţă în ungerea lui. El avea credinţă că Dumnezeu putea îndrepta acea piatră chiar drept în mijlocul acelui coif acolo, unde era singurul loc ce putea fi lovit. El stătea acolo.

E-259 El ştia că el era un ţintaş bun. Amin. [Fratele bate din palme o dată – Ed.] El ştia că Dumnezeu l-a făcut aşa. [Fratele Branham bate de trei ori pe amvon.] Amin. El ştia că a omorât un leu, el ştia că el a omorât un urs, dar aceea era cu posesia pământească a tatălui său. Aici este posesia Tatălui său Ceresc! Amin. El nu s-a pus jos, "Trebuie... Ce trebuie să fac acum, Doamne?" El a vorbit şi a zis, "Tu vei fi ca leul şi ursul, şi aici vin eu." Amin! Slavă lui Dumnezeu! Da, domnule. El a vorbit şi a mers înainte să-l întâmpine pe acest Goliat. Oh, vai!

E-260 Indiferent de mărimea lui! El era un ins mic, cu arătare roşcovană, ştiţi. El nu era prea mare. El nu era prea chipeş să-l priveşti, un fel de ins mititel. Biblia a zis că el era roşcovan. Acum, indiferent de mărimea lui şi aşa zisa lui abilitate să facă aşa.

E-261 Ştiţi, episcopul i-a zis, a zis, "Acum uite aici, fiule, omul acela este un teolog. Vezi, el este un luptător. El a fost născut un luptător şi el este un... El a fost un luptător, din tinereţea lui; şi tu nu eşti potrivit pentru el." Şi fraţii lui au zis, "Oh, tu afurisitule. Vii aici afară să faci un astfel de lucru ca acela, pleacă înapoi acasă."

E-262 Aceea nu l-a deranjat. De ce? El ştia că el era uns. "Dumnezeul care m-a izbăvit de leu, Dumnezeul care m-a izbăvit de labele acelui urs, El mai mult decât atât, mă va izbăvi de acel Filistean. Iată-mă că vin. Eu te întâmpin în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel." Amin. Nu a trecut prin rugăciune; el deja a trecut prin rugăciune. Dumnezeu l-a trecut prin rugăciune înainte de întemeierea lumii. El a fost uns pentru lucrarea aceea. El a trebuit să vorbească şi să meargă înainte. Aceea era tot ce era de făcut cu aceasta, doar să vorbească şi să meargă înainte. Oh, aceea era tot ce era de aceasta. Oh! El nu a...

E-263 Despre fraţii lui denominaţionali, acei batjocoritori stând acolo, de asemenea, voi ştiţi. Oh, da. Ei stăteau acolo zicând, batjocorind şi făcând haz, şi ziceau... Fraţii lui, voi ştiţi, şi ziceau, "Ah, ah, ah, tu nu poţi. Tu, tu doar eşti afurisit." Aceea nu l-a mişcat nici un pic. "Tu vrei să fii deosebit de altcineva. Tu doar vrei să te arăţi." Dacă aceea ar fi fost să se arate, aceasta ar fi fost aşa. Dar ei se uitau numai la partea intelectuală.

E-264 David ştia că uleiul de ungere era pe el. Amin. Nu făcea nici o deosebire pentru el. El a zis, "Acel Filistean va fi ca ursul şi leul, astfel iată eu vin." El a prezis-o înainte de a se întâmpla. Ce a făcut el? El a omorât ursul. El a omorât leul. El a doborât leul cu... Cu ce? Cu-cu praştia, şi a luat un cuţit, şi apoi ursul. Leul, el a omorât leul cu un cuţit. Acela-i acelaşi lucru cum a făcut cu Goliat. El l-a doborât cu o piatră, şi ia scos sabia, şi i-a tăiat capul lui jos, chiar acolo înaintea acesteia. Ce a prezis el înainte de a se întâmpla? "Şi tu vei fi cum sunt ei." De ce? El a vorbit cuvântul că va fi, şi apoi a mers înainte să-l facă să fie împlinit. Amin. Oh, frate! El a vorbit, şi a preluat situaţia în ziua aceea.

E-265 Dacă a existat un timp când omul ar trebui să vorbească, acesta-i acum. În încheiere, doar următoarele câteva minute dacă puteţi doar să suportaţi încă câteva minute. Eu mai am câteva lucruri notate aici, ceva Scripturi la care vreau să ajung.

E-266 Petru nu a plâns, când a găsit un om care avea credinţă suficientă să fie vindecat, zăcând la poarta numită Frumoasă. El nu s-a pus jos să aibe o rugăciune toată noaptea, şi, sau o rugăciune de toată ziua, o mare, rugăciune lungă, şi să zică, "Doamne, eu Te rog acum să ajuţi acest olog sărman. Eu văd că el are credinţă. Eu ştiu că el este un credincios. Şi eu l-am întrebat, şi el-el... Eu-eu-eu... El a zis că are credinţă, el va crede ce i-am spus. Şi eu i-am spus despre... despre ce ai făcut Tu, şi eu-eu doar mă gândesc acum, Doamne, căci-căci... Poţi Tu să-mi dai un AŞA VORBEŞTE DOMNUL pentru el?"

E-267 Nu, el ştia că el era apostol uns. El ştia că Isus Cristos l-a însărcinat. "Vindecaţi bolnavii, înviaţi morţii, curăţiţi leproşii, scoateţi draci. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi." El a zis, "Petru, du-te fă aceea!" El nu a trebuit să se roage. El a fost însărcinat.

E-268 Ce a spus el? El a zis, "În Numele lui Isus Cristos!" El a vorbit Numele lui Isus Cristos, şi omul doar zăcea acolo. Şi el l¬a ridicat de mână, şi a zis, "Ridică-te în picioare!" Şi el l-a ţinut acolo până când oasele încheieturilor au primit tărie, şi a început să umble. De ce? El nu a avut o noapte întreagă de adunare de rugăciune. El nu a plâns către Dumnezeu. El ştia pozitiv, de pe buzele lui Isus Cristos, el era uns pentru lucrarea aceasta. Da. El a vorbit şi l-a ridicat, căci el ştia că el era apostol uns pentru scopul acela.

E-269 Oamenii care au stat în umbra lui nu au zis, "Oh, vino, apostol Petru, şi plângi peste noi, şi roagă-te rugăciunea de credinţă pentru noi, către Dumnezeu." Nu, nu, ei nu au zis aceea. Ei ştiau că el era apostol uns şi adeverit de Dumnezeu. Aşa că ei au zis, "Doar lasă-ne să ne aşezăm în umbra lui. Tu nu trebuie să spui un cuvânt. Noi o ştim. Noi o credem." Viaţă în ei! Apostolul nu putea ajunge la ei toţi. Şi ei, înşişi, ei sunt o parte din aceasta.

E-270 Moise a zis, "Nu numai eu sunt cel care merge. Noi toţi mergem." Noi toţi avem ceva de făcut. Noi toţi trebuie să fim unşi.

E-271 Şi ei au văzut apostolul acela stând acolo, şi l-au văzut vindecând pe omul bolnav şi făcând lucrurile care le-a făcut. Ei ştiau că el nu putea ajunge la ei. Au zis, ei nu au zis, "Petru, vino şi-şi fă o rugăciune, şi aşteaptă acum până când ai AŞA VORBEŞTE DOMNUL, şi vino şi spune-mi. Vezi ce spune Domnul." Ei au zis, "Dacă putem măcar să stăm în umbra lui, căci tocmai Dumnezeul care era în Isus Cristos este în el, şi noi vedem acelaşi lucru făcut. Astfel ei au atins marginea hainei lui Isus şi au stat în umbra Lui, şi Isus este în acest om. Dacă umbra aceea poate reflecta peste noi, noi vom fi vindecaţi."

E-272 Şi Biblia a zis că fiecare din ei au fost vindecaţi. Nu adunare de toată noaptea, zicând, "Doamne, dacă eu merg să stau în umbrele acestui apostol?" Nu, ei o ştiau. Lumina i-a atins. Inimile lor erau pline. Credinţa lor era dezlegată. Amin. Ei au crezut-o. Ei au văzut-o. Batistele lui Pavel, în acelaşi fel.
Acum în încheiere.

E-273 Isus nu a plâns când i-au adus băiatul maniac la El, care avea epilepsie, căzând în foc. El nu a zis, "Tată, Eu sunt Fiul Tău, şi acum Tu M-ai trimis aici să fac aşa-şi-aşa, şi aşa. Pot Eu să vindec acest băiat?" El nu a zis. El a zis, "Ieşi afară din el, Satan!" El a vorbit, şi băiatul s-a făcut bine.

E-274 Când El a întâlnit pe Legiune, cu două mii de draci în el, nu Isus a plâns. Dracii erau cei care au plâns, "Dacă Tu ne vei scoate afară," oh, vai, "lasă-ne să mergem în turma aceea de porci."

E-275 Isus nu a zis, "Acum, Tată, sunt Eu în stare să fac aceasta?" El a zis, "Ieşiţi afară din el," şi dracii şi-au luat zborul. Sigur, El ştia că El era Mesia.

E-276 La mormântul lui Lazăr, el era mort de patru zile. Ei au zis, "Dacă Tu ai fi fost aici, Doamne, el nu ar fi murit."

E-277 El a zis, "Eu sunt învierea şi Viaţa." Amin! Nu unde, când, sau cum. "Cel ce crede în Mine, chiar dacă era mort, totuşi el va trăi." Amin. El ştia Cine era El. El ştia ce era El. El ştia că El era Emanuel. El ştia că El era învierea. El ştia că El era Viaţa. El ştia că în El a locuit plinătatea Dumnezeirii trupeşte. El i-a văzut pe acei oameni mici acolo, şi El a văzut ce I-a spus Dumnezeu atunci să facă, şi acolo era El. El a mers acolo jos.

E-278 El nu a zis, "Acum, aşteaptă, Eu voi îngenunchia aici jos. Voi toţi îngenunchiaţi şi rugaţi-vă." El a zis, "Voi credeţi că Eu sunt în stare să fac aceasta?" Amin. El a cerut-o.

E-279 Acesta nu era El; erau ei. "Da, Doamne, eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care urma să vină în lume." Oh, vai! Acolo este El identificat. Ceva a trebuit să se întâmple.

E-280 Lazăre, vino afară!" El a vorbit, şi un om mort a ieşit. Nu, "pot Eu?" El doar a vorbit. Când credinţa a fost îndeplinită, lucrul s-a întâmplat.

E-281 El vorbeşte, El a vorbit, şi orbul a văzut, ologul a umblat, surdul a auzit, dracii au strigat şi au ieşit, cel mort a fost înviat, totul. De ce? El nu s-a rugat. El a fost uns Mesia. El era acel Mesia. El ştia că El era. El îşi cunoştea poziţia Lui. El ştia ce a fost trimis să facă. El ştia că Tatăl L-a identificat să fie Mesia, pentru credincios. Şi când El a întâlnit pe acel credincios cu credinţă, El doar a vorbit Cuvântul. Dracii s-au risipit. Da, domnule. "Vorbeşte! Nu plânge. Vorbeşte!" Amin.

E-282 Şi El îşi cunoştea drepturile Lui date de Dumnezeu, dar noi nu. El ştia ce era El. Noi nu ştim.

E-283 Moise a uitat. Samson a înţeles. Alţii au înţeles. Iosua a înţeles. Moise a uitat. Dumnezeu a trebuit să-i atragă atenţia la aceasta. El a zis, "De ce strigi către Mine? Eu te-am trimis să faci lucrarea. Vorbeşte, şi mergi înainte spre obiectivul tău. Eu ţi-am spus că vei veni la acest munte. Ia copiii aceia şi condu-i înainte. Doar vorbeşte. Mie nu-mi pasă ce este în calea ta, dă-l la o parte din cale. Eu îţi dau autoritate să o faci. Eu am vorbit... Tu ai vorbit muşte şi purici, şi creaţie, şi lucruri ca acelea. Acum de ce strigi la Mine? De ce vii la Mine, strigând aceste lucruri? Doar vorbeşte şi priveşte-o mişcându-se, asta-i tot." Oh, vai! Oh, cum îmi place aceasta!

E-284 Aici, Isus, tot ce a spus El, El doar a vorbit Cuvântul, şi a fost aşa. Dumnezeu L-a adeverit corespunzător a fi Fiul Său. "Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea. De El să ascultaţi."

E-285 Priviţi-L. Îmi place aceasta. Cât de vitejeşte, cât de măreţ a stat El înaintea criticilor Lui. Amin. El a zis, "Distrugeţi acest templu, şi Eu voi ruga pe Tatăl şi să văd ce face El referitor la aceasta"? "Distrugeţi acest templu, şi Eu îl voi învia din nou, în trei zile." Nu, "Eu sper să; Eu voi încerca să." "Eu o voi face!" De ce? Scriptura a zis aşa.

E-286 Aceeaşi Scriptură care a zis Acă El va învia trupul Lui, ne dă autoritatea, Puterea. Amin! "In Numele Meu ei vor scoate draci, ei vor vorbi în limbi noi; dacă vor lua şerpi în mână, sau vor bea lucruri de moarte, nu-i va vătăma; dacă-şi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa."
"De ce strigi la Mine? Vorbeşte, şi mergi înainte." Oh, vitejeşte eu...
"Distrugeţi acest templu, Eu îl voi ridica din nou." Oh!

E-287 Şi amintiţi-vă acum, (noi încheiem), acesta era acelaşi El. El a fost Cel ce a zis, în Ioan 14:12, cel... "Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el." Este corect? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] El era Cel ce a zis aşa.

E-288 Acesta era Isus, în Marcu 11:24, care a zis, "Dacă ziceţi către acest munte," nu dacă vă rugaţi la muntele acesta. "Dacă ziceţi către acest munte, 'mută-te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ce aţi spus se va împlini, voi puteţi avea ce aţi spus." Acum voi, dacă o ziceţi doar cu presupunere, aceasta nu se va întâmpla. Dar dacă ceva în voi, care este că tu eşti-tu eşti uns pentru lucrare, şi vei cunoaşte că este voia lui Dumnezeu să o faci, şi o vei spune, aceasta trebuie să se întâmple. "Dacă voi..."

E-289 El a fost Cel ce a zis aceasta. "Dacă rămâneţi în Mine, şi Cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ce voiţi şi vi se va face." Oh, vai! Oh, vai! Vedeţi ce vreau să spun? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-290 Scuzaţi aceasta, însă aceasta doar vine sus în mine. Eu trebuia să o spun. El a fost Cel ce a zis, în ziua aceea acolo sus, în lăuntrul acelei păduri, "Tu nu ai nici un vânat." Şi el a creat trei veveriţe stând acolo înaintea noastră. Ce este aceasta? Doar vorbind cuvântul, zicând, "Ele vor fi acolo, şi acolo, şi acolo," şi acolo erau ele. El a fost Cel ce a făcut aceea.

E-291 Charlie, Rodney, El era Acela jos acolo în Kentucky; şi Nellie, Margie, şi restul din voi. Acesta era El, acelaşi Dumnezeu care era acolo în urmă şi i-a vorbit lui Moise, a zis, "De ce te plângi la Mine? Vorbeşte cuvântul!" Acesta era El care le-a adus în existenţă. Acesta-i El. Acesta-i EL Oh, vai!

E-292 Acesta era El care a dat viziunea cam cu un an în urmă, care a zis că noi vom merge acolo, şi aceste Şapte Peceţi, şi cum o să fie acolo un-un-un-un tunet mare care va începe aceasta, şi ele vor fi în forma unei piramide. Şi acolo Look rev-... Revista Life a publicat-o, atârnând pe perete înăuntru acolo. El a fost Cel care a zis-o.

E-293 Acesta era El, în seara aceea când eu mergeam jos pe drumul acela şi l-am văzut pe acel şarpe mamba aproape să-l prindă pe fratele meu. Şi El a zis, "Tu ai dat... ţi s-a dat Putere să-l legi, sau pe oricare din restul lor." Acesta era El care a spus asta.

E-294 Pentru soţia mea mică căruntă care şade acolo în spate. Acesta era El în dimineaţa aceea, care m-a trezit acolo în cameră, şi a stat în colţ, zicând, "Să nu te temi să faci orice, sau să mergi oriunde, sau să spui orice, căci Prezenţa lui Isus Cristos care niciodată nu dă greş este cu tine oriunde mergi."

E-295 Acesta era El acolo sus în Sabino Canyon, cu vreo trei luni în urmă, când mă rugam, întrebându-mă ce urma să se întâmple. Eu stăteam acolo, şi o sabie mi-a căzut în mână, şi a zis, "Aceasta este Sabia Regelui." Acesta era El.

E-296 Acesta a fost El care mi-a spus, "Aşa cum Am fost cu Moise, aşa te voi trimite Eu."

E-297 Acesta era El care mi-a zis, cu treizeci de ani în urmă, jos la râu acolo, fiind un băieţaş. Stând acolo ca un mic predicator, pe râu, cu treizeci de ani în urmă, stând acolo când Lumina aceea, acelaşi Stâlp de Foc, a venit jos din ceruri şi a stat acolo, şi a zis, "Aşa cum Eu l-am trimis pe Ioan Botezătorul să premeargă prima venire a lui Cristos, Mesajul tău va premerge a Doua Venire," la toată lumea. Cum poate fi aceasta, când propriul meu păstor a râs şi şi-a bătut joc de aceasta? Dar s-a întâmplat chiar exact în acel fel. Acesta a fost El care a zis-o. Da, domnule!

E-298 Oh, cum a fost El care a zis în profeţie, la viziune, "Aceasta se va împlini." A fost El care a zis, "Dacă unul printre voi profeţeşte, sau vede o vedenie, şi o spune, şi se împlineşte, atunci amintiţi-vă că acesta nu-i el, acesta sunt Eu. Eu sunt cu el." Oh, vai! Cum aş putea merge mai departe, şi să spun că este El, este El, este El!

E-299 Acesta-i El care a coborât. Apoi le-am spus că Stâlpul de Foc era jos acolo la râu, şi ei nu au putut s-o creadă. Acesta era El acolo jos printre noi, când predicatorul acela Baptist, înaintea a treizeci de mii de oameni în seara aceea, în Coloseumul Sam Houston, când acel Înger al Domnului I s-a luat fotografia, stând acolo. Acesta era El, acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-300 El a fost Acela care a prezis unde să fie aceste lucruri. El a fost Acela care a zis aceasta. El a fost Cel ce a făcut aceste lucruri. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. El a făcut totul chiar exact cum a zis El că El o va face. Amin.

E-301 De ce să aştept eu? Dumnezeu a adeverit Cuvântul. Acesta¬i Adevărul. Haideţi să călătorim. Haideţi să umblăm. Haideţi să mergem în umblarea Domnului, lăsând la o parte toate îndoielile, toate păcatele. Curăţiţi casa, frecaţi-o.

E-302 Aşa cum viziunea lui Junior Jackson a zis, nu a mai rămas nimic decât candele; sau visul lui, dacă el şade aici. Nimic nu a mai rămas decât candele, şi ele aveau benzi de aur în jurul lor, în visul pe care mi l-a dat seara trecută. Oh, vai!

E-303 Frate Collins, să nu te îngrijorezi despre acel peşte. El era alb. Tu doar nu ai ştiut cum să-l mânuieşti.

E-304 Lasă la o parte toate celelalte contrare la Acesta. Aminteşte-ţi, acesta este Adevăr, indiferent cât de fanatic se pare Acesta, şi orice altceva, uneori. Mergi drept înainte cu El. El este Duhul Sfânt. Acelaşi Dumnezeu care a înviat pe Isus Cristos din morţi, Acelaşi care poate vorbi lucruri în existenţă, Acelaşi care a trăit în zilele lui Moise, este acelaşi astăzi.

E-305 Chemarea Lui în această ultimă zi, El a adeverit. "Aşa cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi la venirea Fiului omului." El a făcut... Acolo este Sodoma acolo jos. Acolo este un Billy Graham şi un Oral Roberts acolo afară. Iar Biserica se mişcă înainte, prin aceleaşi semne care El a promis, în ambele locuri, şi acolo sunt ei. El este Acela care a zis-o.

E-306 O Doamne, dă-mi curaj, este rugăciunea mea. Ajută-mă, O Doamne Dumnezeule.
Eu trebuie să mă opresc aici. Se face târziu.

E-307 "De ce te plângi către Mine? De ce plângi către Mine, când Eu am dovedit să fiu cu tine? Nu ţi-am vindecat Eu bolnavii," El ar zice? "Nu ţi-am spus Eu lucruri care s-au întâmplat chiar exact? Păstorul tău nu poate face aceea. Eu! El nu poate; el este un om. Acesta sunt Eu, Domnul," asta ar zice El. "Eu sunt Acela care a făcut aceasta. Eu sunt Acela care îi spune aceste lucruri să le spună. Acesta nu este el. Acesta-i Glasul Meu. Eu sunt Acela care îţi înviază morţii când ei cad jos. Eu sunt Acela care vindecă bolnavii. Eu sunt Acela care prezice aceste lucruri. Eu sunt Acela care salvează. Eu sunt Acela care dă promisiunea."

E-308 Dumnezeule, dă-mi curaj să iau acea Sabie a Cuvântului care El mi-a pus-o în mână cu vreo treizeci şi trei de ani în urmă, şi să o ţin şi să mărşăluiesc înainte spre Tragerea a Treia, este rugăciunea mea.
Să ne aplecăm capetele.

E-309 Tată Ceresc, ora se face târzie, dar Cuvântul devine preţios. Aşa cum îl vedem, Doamne, dată după dată, Prezenţa lui Cristos carAe nu greşeşte niciodată întotdeauna se întâlneşte cu noi. Cum ţţi mulţumesc eu pentru bunătatea Ta! Cum ne-ai cruţat şi ai fost... şi ne-ai binecuvântat, cum Îţi mulţumim noi pentru aceasta!

E-310 Aşa cum ţin aceste batiste în mâna mea, Doamne, sunt oameni care au credinţă, care cred Aceasta. Fie ca fiecare drac, fiecare boală să se depărteze de la oamenii aceia. Şi eu acuz pe fiecare duh de aici; care este rău, şi nu de la Dumnezeu, fiecare duh de boală, toate bolile şi suferinţele. Noi nu stăm în umbra omului, care ar fi în ordine, ci noi suntem în umbra Evangheliei, Evanghelia adeverită.

E-311 Aşa cum marele Stâlp de Foc se mişcă înainte şi înapoi prin această clădire, Acelaşi prin care Dumnezeu a privit în jos, şi Marea Roşie a renunţat la cursul ei, şi Israel a trecut dincolo. Dar acum aşa cum El priveşte, este stropită cu Sângele Propriului Său Fiu, când mila şi harul. Fie ca noi să fim ascultători. Fie ca noi astăzi să încetăm să zicem, să ne plângem. Fie ca noi să ne dăm seama că Tu ne-ai chemat pentru această lucrare. Aceasta este ora. Eu o vorbesc în Numele lui Isus Cristos, lasă ca fiecare boală să se depărteze de acest loc.

E-312 Fie ca fiecare bărbat şi femeie, care cheamă Numele lui Isus Cristos, să-şi consacre viaţa din nou astăzi. Eu o consacrez pe a mea, Doamne, pe altarul de rugăciune. Eu mă pun jos, şi mă ruşinez pe mine însumi şi-mi întorc capul spre pământ de unde Tu m-ai luat. Doamne Dumnezeule, mi-e ruşine de slăbiciunea şi necredinţa mea. Iartă-o, Doamne. Dă-mi curaj. Dă-ne la toţi curaj.

E-313 Mă simt, ca Moise, noi toţi suntem pe drumul nostru afară. Noi nu vrem să lăsăm unul. Noi vrem să luăm pe fiecare, Doamne. Ei sunt ai Tăi. Eu îi pretind pentru Tine. Binecuvântează acest popor astăzi, Doamne. Admite aceasta. Şi binecuvântează-mă, cu ei, Tată, şi Numele Tău va fi lăudat. Gloria Ta va fi a Ta. Dă-ne această credinţă Eternă, Doamne, aşa cum ne consacrăm Ţie acum.

E-314 Eu, peste această Biblie şi peste acest suport, eu Îţi dau viaţa mea, Doamne. Eu depind de fiecare promisiune pe care Tu o dai. Eu ştiu că ele vor fi confirmate. Eu ştiu că ele sunt Adevăr. Dă-mi curaj să vorbesc aceste Cuvinte. Dă-mi curaj, Doamne. Îndrumă-mă în ce să fac şi să zic. Eu mă predau Ţie, cu această biserică, împreună cu ea, Doamne, în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Credinţa mea... sus la Tine,
Tu Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Îndepărtează-mi toate păcatele,
O lasă-mă ca din această zi
Să fiu total al Tău!

E-315 Acum să stăm în picioare, foarte tăcuţi, aşa cum o fredonăm. [Fratele Branham şi adunarea începe să fredoneze, Credinţa Mea Priveşte Sus La Tine – Ed.]
... la Tine,
Tu Miel...
Să ne ridicăm mâinile spre El acum.
O Salvator...
Ne consacrăm lui Dumnezeu acum.
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Îndepărtează-mi toate îndoielile,
O lasă-mă ca din această zi
Să fiu total al Tău!

E-316 Acum împreună, cu mâinile sus. [Adunarea repetă această rugăciune, după Fratele Branham – Ed.] Doamne Isuse, [Doamne Isuse,] eu acum [eu acum] mă consacrez Ţie, [mă consacrez Ţie,] o viaţă de slujire, [o viaţă de slujire,] mai pură, [mai pură,] mai multă credinţă, eu strig, [mai multă credinţă, eu strig.] ca eu [ca eu] să pot fi un slujitor mai acceptabil [să pot fi un slujitor mai acceptabil] în viaţa mea care urmează, [în viaţa mea care urmează,] decât cum am fost [decât cum am fost] în viaţa care a trecut. [în viaţa care a trecut.] Iartă-mi necredinţa, [iartă-mi necredinţa,] şi reaşează-ne [şi reaşează¬ne] Credinţa [Credinţa] care a fost dată odată sfinţilor. [care a fost dată odată sfinţilor.] Eu mă predau Ţie, [eu mă predau Ţie,] în Numele lui Isus Cristos. [în Numele lui Isus Cristos.]

E-317 Acum aşa cum ne aplecăm capetele.
În timp ce calc labirintul întunecat al vieţii,
Şi mâhnirea în jurul meu se răspândeşte,
Fii Tu Călăuza mea;
Fă întunericul în zi,
Spală toate temerile mele,
Nici să nu mă laşi să rătăcesc
Departe de Tine.

E-318 Aşa cum ne aplecăm capetele acum. Vi se pare că acel Mesaj de dimineaţă v-a făcut bine? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Vă dă curaj? ["Amin."] Dacă aţi vrea, doar ridicaţi-vă mâinile spre Dumnezeu, zicând, "Dumnezeule, eu Îţi mulţumesc." ["Dumnezeule, eu Îţi mulţumesc."] Eu îmi am amândouă mâinile în sus, pentru că eu doar simt aşa că aceasta-aceasta m-a ajutat. Aceasta mi-a dat curaj.

E-319 Unele lucruri care le-am zis, eu nu m-am gândit că le voi zice, dar deja s-au spus. Aceasta era o mustrare pentru mine. Eu m-am aflat nu în calea cum am gândit că sunt, ci m-am aflat vinovat de a mă plânge tot timpul, în loc să vorbesc.

E-320 Dumnezeule, ajută-mă, din această oră înainte, ca eu să fiu un slujitor mai consacrat.

E-321 Nu mă rog numai pentru mine; mă rog de asemenea, pentru voi. Ca, împreună, ca un Trup al Lui Cristos, chemat afară din lume, să ne pregătim pentru Ţara promisă, ca Dumnezeu să-mi dea curaj să vorbesc calea, să fac calea clară ca voi să nu pierdeţi urma. Eu vă spun, prin harul lui Dumnezeu, eu voi urma urmele paşilor Sângeroşi ai Celui Care a mers înaintea noastră.
Şi această cruce consacrată o voi purta,
Până când moartea mă va elibera,
Şi apoi merg Acasă, să port o coroană,
Există o coroană pentru mine.

E-322 Noi îţi dăm aceasta Ţie, Tată, consacrarea noastră, în Numele lui Isus Cristos, Fiul Tău. Amin.

E-323 [Un frate începe să vorbească într-o altă limbă. Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-324 Noi mulţumim Domnului pentru aceasta. Umblaţi o viaţă consacrată. Predaţi-vă, spre blândeţe, umilinţă. Umblaţi în Duhul. Umblaţi, vorbiţi, îmbrăcaţi-vă, acţionaţi ca Creştini, umili şi blânzi. Să nu lăsaţi aceasta să cadă acum. Glasul lui Dumnezeu vorbeşte prin Cuvânt, vorbeşte prin daruri. Aşa cum vine un dar, un altul îl exprimă, un alt dar vine şi exprimă acelaşi lucru. Vedeţi, aceea este sigur chiar cu Cuvântul şi chiar cu ora. Dumnezeu este cu noi. Cum Îi mulţumim noi pentru aceasta! Acum dacă a noastră...

E-325 Cu capetele noastre aplecate, dacă sora noastră ne va da acordul la:
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca un scut de orice cursă;
Şi când ispite în juru-ţi se adună,
Doar respiră acel Nume sfânt în rugăciune.

E-326 Doar, doar faceţi asta, vorbiţi Cuvântul şi vorbiţi Numele Lui. Să cântăm acum aşa cum noi-aşa cum suntem eliberaţi.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca un scut... şi de durere;
El bucurie şi mângâiere îţi va da
Oh, ia-l oriunde te duci.
Nume scump...

E-327 Acum să dăm mâinile unii cu alţii, şi să ziceţi, "Eu mă voi ruga pentru tine, frate, şi tu te rogi pentru mine."
... Cer;
Scump Nume, scump Nume,
O ce dulce! Speranţa pământului şi bucuria...

E-328 Acum cu capetele noastre aplecate, să cântăm acest verset următor.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca un scut de orice cursă;
Când ispite în juru-ţi se adună,
Respiră acel Nume sfânt în rugăciune.
Scump Nume, scump Nume; O ce dulce! O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Scump Nume, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.

E-329 Cu capetele noastre aplecate acum, şi inimile noastre cu el, cu realizarea că Isus a zis, "Cel ce ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică şi nu va veni la Judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă." Ştiind că noi, prin harul lui Dumnezeu, posedăm aceea în sânul nostru, cu o consacrare spre El în această dimineaţă, ca vieţile noastre să se schimbe, din această zi înainte, ca noi să fim mai pozitivi în gândirea noastră. Noi vom încerca să trăim în astfel de dulceaţă şi umilinţă, încât, crezând că ceea ce îi cerem lui Dumnezeu, Dumnezeu o va da la fiecare. Şi noi nu vom vorbi rău unul împotriva celuilalt, sau pe nimeni. Noi ne vom ruga pentru vrăjmaşii noştri şi îi vom iubi, să le facem bine celor ce ne fac rău. Dumnezeu este Judecătorul despre cine este corect şi greşit. Cu...

E-330 Pe baza acesteia, şi capetele noastre aplecate, eu voi cere prietenului nostru bun, Fratele Lee Vayle, dacă el va elibera audienţa într-un cuvânt de rugăciune. Frate Vayle.