E-1 Aici din nou, în Numele Domnului Isus, şi să auzim de marile şi puternicele lucrări care Tu le-ai făcut, înainte. Şi acum noi stăm cu anticipare, ne ridică credinţa şi ne unge, ca să credem că ce s-a cerut pentru seara aceasta, va fi acordat. Tu îi cunoşti pe toţi şi fiecare din ei, tot ce ei au cerut. Şi ne rugăm în special, pentru acei, Doamne, acei care sunt aşa de aproape de moarte. Adu-le pace la sufletele lor dacă ea nu este deja acolo. Adu vindecare la trupurile lor. Acordă aceasta, Doamne.

E-2 Binecuvântează venirea noastră laolaltă. Ne-ne rugăm, Doamne, în această adunare de rugăciune de miercuri seara, că, aşa cum ne-am adunat, ştiind că oriunde doi sau mai mulţi sunt adunaţi împreună, Tu vei fi cu noi. Şi noi Îţi cerem, Doamne, să ne dai Cuvântul Tău în seara aceasta. Vorbeşte-ne, Doamne, şi încălzeşte inimile noastre, ciudat, ca noi să ştim cum să ne corectăm pentru timpul măreţ care stă înainte, aşa cum credem că ne apropiem de Venirea Domnului.

E-3 Noi Îţi mulţumim pentru că poporul acum începe să afle credinţă scumpă pentru ei, şi ştiind ce înseamnă credinţa. Şi ştiind, chiar mulţumindu-Ţi pentru servicii încă înainte, crezând că Tu o să faci ceva. Doamne, noi aşteptăm cu anticipaţie, ca în zilele din vechime, crezând că timpul este aproape când Tu doar o să ridici sus ferestrele Cerului şi reverşi afară promisiunile care Dumnezeu le-a promis în această zi din urmă.

E-4 Acum noi Îţi cerem, Doamne, să-să fi cu toţi, în jurul naţiunilor, cum am auzit noi astăzi aşa de mulţi în jur, pretutindeni, care sunt în nevoie. Acordă-le cererea lor, Doamne. Şi ne rugăm să vedem mâna mare a lui Dumnezeu mişcându-se prin toată lumea printre aceia care aşteaptă după acest lucru mare.

E-5 Iartă-ne de păcatele noastre. Dojeneşte-ne, Doamne, cu Duhul Tău şi Cuvântul Tău, ca noi să ne putem disciplina, slujitori supuşi, slujitori supuşi în voia lui Dumnezeu. Să ne amintim, şi să încercăm să gândim în inimile noastre, ce au făcut primii Creştini. Ce fel de oameni vom întâlni noi dacă i-am întâlnit pe acei care au fost personal în contact cu Tine. Cum trebuie că s-au luminat feţele lor cu credinţă şi bucurie. Cum trebuie că vieţile lor erau Cuvântul viu al lui Dumnezeu, chiar "epistole scrise citite de toţi oamenii," aşa cum ei umblau înăuntru şi printre oameni. Dumnezeule, acordă aceasta încă o dată.

E-6 Fie ca vieţile noastre să fie aşa de predate Ţie, încât Duhul Sfânt va trăi Însuşi prin noi, şi să vorbească prin noi, Doamne.
Fie ca noi să ne amintim, în minţile noastre, aşa cum umblăm pe stradă şi ne frecăm braţele cu lumea, noi nu ar trebui să fim ca aceia. Şi ne dăm la o parte şi le dăm lor locul, Doamne, şi poziţia lor de drept aici pe pământ. Noi vom lua locul din spate, ştiind că noi suntem delegaţi din altă lume. Noi avem o împărăţie care vine la putere, Doamne. Şi marele nostru Rege curând va sosi şi va prelua toate împărăţiile care sunt în domeniul Lui. Şi Elva stăpânii şi domnii; cu El aici pe pământ, o mie de ani, şi vom fi cu El pentru totdeauna.

E-7 Cu aceasta în minte, Doamne, acum noi privim înainte spre răspunsul la rugăciunea noastră. Noi privim la mărturisirea noastră. Dacă noi am făcut ceva, am spus ceva, sau am gândit ceva, care era contrar la voia Ta măreaţă, lasă ca Sângele lui Isus Cristos să ne curăţească.

E-8 Călăuzeşte-ne, Doamne, aşa cum sora a spus în seara aceasta, despre ea soţul ei pe drumul spre Chicago. Călăuzeşte-i, Doamne Dumnezeule, la locul care Tu îi poţi folosi, ca ei să poată fi faruri de lumină pentru alţii care bâjbâie în întuneric, care nu cunosc pe Domnul nostru Isus. Acum noi îţi predăm serviciul Ţie, şi ascultăm după Cuvântul Tău de corectare, ca noi să putem şti cum să ne pregătim pentru acest ceas măreţ, în Numele lui Isus noi o cerem. Amin.
[Porţiune neînregistrată pe bandă. Fratele Neville comentează – Ed.]
Domnul să te binecuvânteze. Îţi mulţumesc, frate.

E-9 Eu am fost un pic neaşteptat de aceasta. Eu, fiind aici acasă, am simţit că dacă eu nu eram de fapt să trebuie să mă duc undeva, de urgenţă, m-aş simţi foarte rău, eu să stau acasă şi să nu vin la adunarea de rugăciune. Şi eu cumva am venit înăuntru, neaşteptat, pentru mine, chiar pentru familia mea. Eu doar am ajuns înăuntru, şi am plecat imediat. Şi astfel am zis, "Eu mă duc jos la adunarea de rugăciune." Şi ea nici măcar nu a avut timp să fie gata să vină, aşa că ea nu a ştiut că eu veneam.

E-10 Deci eu sunt fericit să aud mărturisirea acestei surori acolo, fratele, despre Lumina aceea sus la Carolina de Sud sau Carolina de Nard, pe undeva. Greenville, a fost? [O soră zice, "Nu. Southern Pines." – Ed,] Southern Pines. Da.

E-11 Fratele Lee Vayle a fost doar aici astăzi. Eu l-am botezat, astăzi, în serviciul de botez aici astăzi. Fratele Lee Vayle voi ştiţi, şi lucrătorii acolo, Fratele Parker Thomas. Acolo-i...

E-12 Îmi amintesc de-de timpul, despre o soră fiind umbrită. A fost o mare confirmare, soră, la ce... Duhul Sfânt uneori ne va lăsa să mergem înainte şi să ne încerce credinţa, să vadă ce, şi încearcă credinţa altora. Când tu priveşti direct la ceva, şi vezi ceva, şi o spui; alţii se uită şi nu o vede, ei spun că nu este acolo. Vedeţi? Dar aceasta-i acolo.

E-13 Acum, acolo nu era nici unul care putea vedea Lumina aceea care plutea peste Pavel, dar Ea era acolo. Nimeni nu a văzut porumbelul acela coborând jos din Cer, în Lumina aceea, într-o formă, şi a plutit asupra lui Isus, decât Ioan însuşi. Dar Ea era acolo. Vedeţi?

E-14 Şi aşa, atunci, mai târziu când eu le-am spus oamenilor despre Lumina aceasta fiind ca un Stâlp de Foc, nimeni nu a vrut să o creadă. Dar acum ochiul mecanic al aparatului de fotografiat a identificat Aceea, cum a venit Aceasta.
Şi duhul rău este întunecat.

E-15 Este întocmai ca vieţile noastre, noi suntem umbre. Şi noi suntem ... Dacă noi suntem o lumină, unde dacă vieţile noastre răzbesc cu Lumina din ziua aceasta, noi umblăm în Lumină.

E-16 Este întocmai cum priveşti afară şi zici, "Eu văd soarele," în timpul zilei. Tu-tu vezi umbra soarelui. Ea este o reflecţie a soarelui. Ea nu este soarele, însuşi, dar ea dovedeşte că există un soare. Ea dovedeşte că există un soare.

E-17 Iar acum când eu văd, cum voi şedeţi acolo afară, folosind ventilatoare, discutând, aceea înseamnă că sunteţi în viaţă, dar aceasta-i numai o umbră de viaţă.

E-18 Pentru că, orice lucru trebuie să aibă întuneric în el ca să facă o umbră. Vedeţi? Pentru că, o umbră trebuie să posede atâta întuneric şi atâta lumină, să facă o umbră. Şi ea nu poate fi întru-totul întuneric, şi ea nu poate fi întru-totul lumină. Dacă este întuneric, este foarte întuneric. Dacă este lumină, acolo nu-i umbră, nimic să facă o umbră. Dar dacă este amestecată cu întuneric şi lumină, ea face o umbră.

E-19 Aşa că noi suntem de fapt umbre de lumină. Acum tu reflectezi o lumină de undeva. Dacă tu eşti, şi Creştin, aceasta fiind o umbră, aceasta dovedeşte numai că există o Viaţă unde tu nu poţi muri, pentru că viaţa aceasta are moarte în ea. Vedeţi? Dar aceasta este o umbră, pentru că tu trăieşti, creatură mişcătoare cu abilităţi de a vedea, gândi, mişca, şi vorbi, şi cele cinci simţuri ale trupului. Dar totuşi voi ştiţi, că ei, ei mor. Şi acolo-i aşa de mult necaz. Voi ştiţi, aceasta poate numai să fie... Este o reflecţie, vedeţi, că acolo-i viaţă şi moarte amestecate laolaltă.

E-20 Cel fizic trebuie să moară. Dar dacă voi reflectaţi, prin viaţa voastră muritoare, Lumina din Cer, atunci voi reflectaţi Viaţa Eternă, Dumnezeu. Atunci când voi muriţi, voi nu puteţi nimic mai mult decât să mergeţi la Lumina aceea, pentru că Aceea este ce voi aţi reflectat.

E-21 Dacă voi sunteţi din lumea întunecată, voi reflectaţi aceea, şi voi puteţi face, să nu mergeţi în nici o altă cale decât la întuneric. Vedeţi? Aşa că noi suntem într-o reflectare. Deci, noi vedem aceea. Şi aşa de sigur cum Duhul Sfânt reflectează Lumină şi Viaţă, tot aşa moartea reflectează întuneric.

E-22 Şi aici ele amândouă sunt. Mâine-... Pe la sfârşitul săptămânii, poate pe duminică, noi luăm fotografia mică mărită la o mărime mare, aşa ca să poată fi pusă pe panou.

E-23 Unde, atârnă fotografia voastră acolo afară pe panou. Eu nu ştiu dacă voi aţi observat-o, sau nu. Iar atunci...
Şi cam cu o săptămână în urmă, în-în Jamaica, unde eu am misionat. Noi trimitem benzi prin toată lumea. Şi Cele Şapte Peceţi au ajuns înapoi în... departe înapoi în interiorul din Jamaica, mult în interior. Şi este foarte primitiv înapoi înăuntru acolo, în spatele Munţilor Albaştri. Şi băştinaşii, uneori, ei au un-un casetofon care-l luăm pentru ei, care tu trebuie să-să, ca vechiul Victrola, îl tragi, iar apoi îl laşi-laşi să meargă aşa. Atunci, la fiecare câteva minute, cineva trebuie să-l tragă.

E-24 Acest grup avea o-o baterie mică, baterie de şase volţi, sau un lucru sau altul, să funcţioneze casetofonul. Şi ei-ei toţi şedeau împreună, cam ce este aici în seara aceasta, ascultând la acele Peceţi, eu cred că era. Şi în timp ce eu vorbeam, ei au observat, venind în sală, a venit acelaşi Stâlp de Foc, s-a mutat acolo unde era casetofonul şi s-a stabilit jos deasupra acestuia. Şi ei au mers şi au luat un aparat şi au luat fotografia Acestuia. Şi chiar Acelaşi, iată-L acolo, plutind chiar acolo peste el. Acum noi o să-l avem mărit, aşa ca să-l putem pune pe panou acolo afară, ca voi să-l puteţi vedea.

E-25 Noi suntem aşa de recunoscători pentru harul lui Dumnezeu care a fost adus în a noastră... pe noi în Prezenţa Lui în ziua aceasta. Acum, noi suntem recunoscători pentru multe lucruri.

E-26 Acum mă gândesc să mă uit aici înăuntru şi să văd dacă pot găsi nişte, nişte notiţe sau ceva, un lucru sau altul despre care am vorbit. Sau, să ne luăm vreun fel de un-un... Eu am ceva text scris, oricum, înapoi aici într-o carte. Dacă eu pot găsi unul, poate Domnul îmi va da ceva să spun despre ceva, în timp ce ne rugăm.
Acum noi suntem sub anticipaţie pentru duminică.

E-27 Eu am vorbit în Mesaje. Şi, duminică, v-am ţinut aici mult timp, pe, "De ce plângi tu către mine? Vorbeşte către popor şi mergi înainte."

E-28 Acum, duminică este serviciul de vindecare unde urmează să ne rugăm pentru bolnavi. Acum, tu ajungi pe la bolnavi, şi acolo trebuie să fie ceva motiv că cei bolnavi, când ne rugăm pentru ei dacă ei, nu sunt vindecaţi. Şi eu vreau să, dacă Domnul va voi, doar pentru o predică scurtă pe duminică dimineaţa, de asemenea. Deci, eu urmează să am un serviciu de vindecare, şi să mă rog pentru tot poporul. Şi Billy Paul sau careva din ei va fi aici duminică dimineaţa, pe la ora opt, când se deschide biserica, să dea la popor cartonaşe aşa cum ei vin pe uşă, sau ori când ajung înăuntru.

E-29 Iar acum, deci, eu vreau să încerc, eu cred că Domnul cumva mi-a dat puţină înţelegere asupra motivelor că de ce există unele persoane care nu sunt vindecate. Şi eu-eu cred că este lipsă de înţelegere. Şi eu-eu cred, poate, noi vom vorbi despre aceea, duminică dimineaţa, cu voia Domnului.

E-30 Acum, miercuri seara adunare de rugăciune este doar o adunare scurtă unde ne adunăm împreună şi ne rugăm, aşa cum am făcut, şi ne asociem împreună.

E-31 Uneori eu-eu cred că unul din lucrurile mari care le găsesc în această zi, este lipsa de sinceritate despre ce credem noi. Vedeţi? Vedeţi? Dacă Dumnezeu, în zilele lui John Wesley, ar fi făcut în ziua aceea ce a făcut El astăzi, ce ar fi făcut aceasta; în zilele lui Martin Luther, sau ce altceva? Cum vedem noi ce face El, dovedit şi prin Biserică, de către Duhul; şi prin ştiinţă, şi fiecare mişcare, emulsia ei-ei trebuie să recunoască. Şi Cuvântul lui Dumnezeu aici Îl declară şi Îl spune înainte ca El să vină la împlinire. Iar apoi se mută asupra, şi profeţeşte, şi arată tocmai lucrul care El a spus. Acesta va veni la împlinire perfect, exact ce El a spus. Şi totuşi noi şedem cumva trândavi, de parcă ne-am întreba. "Păi, mă întreb dacă acela ar putea însemna eu? Mă întreb dacă ar însemna doar biserica, în întregime. Sau-sau, mă întreb dacă eu într-adevăr sunt inclus în Aceasta?" Eu cred, că duminică dimineaţa, eu voi încerca să vorbesc asupra unora din principiile acelea care ar putea să ne lumineze puţin.

E-32 Acum, în seara aceasta, eu am găsit ceva, doar m-am întors la aceasta aici, înainte să vin jos. M-am gândit, "Ce-i dacă Fratele Neville, dacă eu aş merge jos acolo, el s-ar întâmpla să spună, 'Mergi sus şi vorbeşte,' şi doar se aşează jos." Vedeţi? M-am gândit, "Eu mai bine să scriu jos două Scripturi." Pentru că, eu ştiu, că el, el este un frate aşa de iubitor, şi noi-noi îl apreciem.

E-33 Înainte să ne rugăm peste Cuvânt, eu vreau să recunosc un-un frate. Eu nici măcar nu-i pot chema numele la timpul acesta, doi din ei. Ei sunt aici, prieteni de-ai mei. Cei... Ei sunt lucrători şi evanghelişti, în câmp, mergând afară. Ei au auzit aceste Mesaje prin bandă. Şi ei sunt din diferite biserici denominaţionale, doi băieţi tineri. Şi băiatul este aşa, unul din ei este aşa de interesat, încât el a zburat jos, la Tucson, doar recent, în încheierea unui miting. Eu cred că am fost în Dejunul Oamenilor de Afaceri. Şi băiatul tânăr, minunat om tânăr, a venit jos. Şi el este...

E-34 Ei sunt din Kansas. Şi ei au venit tot drumul aici ca eu să-i căsătoresc. Eu apreciez asta. Să gândesc că oamenii care cred în rugăciunile tale, suficient, să creadă că Dumnezeu va auzi şi răspunde; persoane tinere pornind în viaţă, în felul acesta. Şi când ei au ajuns aici ca eu să-i căsătoresc, ieri, să aflu că legea statului din Indiana cere, şi chiar cu analiza lor de sânge, să aştepte aici în stat, trei zile, înainte ca ei să poată fi căsătoriţi. Aşa că, ei nu pot fi căsătoriţi până vineri dimineaţa.

E-35 Şi eu îi cer fratelui acolo la capăt, dacă el doar se va ridica şi să ne spună cine este el, şi domniţa lui drăgălaşă acolo, şi fratele alăturat.

E-36 [Fratele zice, "Îţi mulţumesc, Frate Branham. Privilegiat să fiu aici. Şi eu sunt... Fratele Roger şi eu locuim în Kansas, călătorim în câmp, ca evanghelist, spunând, 'Isus salvează, vindecă, prin credinţă în Isus... ? ...' Eu întotdeauna am cărat... ? ... Aceasta-i logodnica mea, Patricia Brown. Noi urmează să fim căsătoriţi, vineri. Împreună evanghelistul meu şi împreună lucrător, fratele Ronnie... ? ... la sfârşit. Şi D-ul Peetree pe aceeaşi... ?" – Ed.]

E-37 Îţi mulţumesc, foarte mult. Noi cu certitudine îi dorim pe aceşti ambasadori tineri, pentru lucrarea Domnului Isus. Binecuvântările lui Dumnezeu, să-i grăbească pe calea lor. Şi aşa cum eu mă minunez, aşteptând după Venirea Domnului, şi văd bărbaţi tineri şi femei tinere cu un scop în inimă, să slujească pe Cristos, aceea mă înviorează, vedeţi, să-i văd că se ridică aşa. Domnul să vă binecuvânteze, din belşug, fratele meu, soră.

E-38 Acum să ne întoarcem acolo la o Carte mică din care eu nu am mai vorbit înainte, în viaţa mea. Şi este un foarte... Doar un capitol, Cartea lui Filimon. Şi aceasta-i o...

E-39 Eu sunt doar un pic Irlandez, şi eu-şi eu am o sârmă în jurul dinţilor mei de jos, să-mi ţină doi înapoi în loc. Eu uneori nu pronunţ numele acestea corect, când eu ştiu ce sunt ele. Şi uneori eu nu le pot pronunţa corect, din cauza lipsei de pregătire. Deci, "Filimon," cineva a spus înapoi acolo, care mă gândesc că e de fapt pronunţarea corectă a acestuia.

E-40 Acum, 1-ul verset, eu vreau să iau doar un cuvânt sau două din acesta.
Pavel, un prizonier al lui Isus Cristos, ...

E-41 Şi asta-i ce vreau eu să folosesc în seara aceasta, ca un text, cu voia Domnului, este: Un Prizonier.

E-42 Acum, cu greu vă puteţi imagina ca Pavel să se considere un prizonier. Un om născut liber, umplut cu Duhul Sfânt, dar totuşi el se numeşte pe sine "un prizonier."

E-43 Şi acum noi aflăm, când el se adresează Corintenilor, "Pavel, un apostol al lui Isus Cristos." Altă dată, "Pavel, un slujitor al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu," când el îi vorbeşte lui Timotei, la cei diferiţi. Acum când el îi scrie aici lui Filimon, el zice, "Pavel, un prizonier al lui Isus Cristos." "Pavel, un apostol." Mi-ar place să predic într-o seară despre aceea. "Pavel, un-un slujitor," predic despre aceea. Iar atunci, "Pavel, un prizonier."

E-44 Dar, în seara aceasta, fiind că ar lua cu orele să consider bine meritat unul din subiecte, mi-ar place să iau, în seara aceasta, "Pavel, prizonierul," şi să iau subiectul de: Un Prizonier.
Acum să ne plecăm capetele doar un moment.

E-45 Doamne Isuse, orice om, care este fizic capabil, poate trage înapoi paginile din această Biblie, dar numai Duhul Sfânt poate interpreta Aceasta în lumina care a fost intenţionată. Noi îi cerem Lui să vină şi să ne ajute acum să înţelegem ce a fost aceasta, adresat, acest mare, profet puternic, Pavel, şi totuşi s-a chemat pe sine "un prizonier." Fie ca Duhul Sfânt să ne descopere aceasta aşa cum aşteptăm după El, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-46 Acum mi-l pot imagina, pe Pavel, când i-a scris această epistolă lui Filimon, cum şedea el în închisoare, jos acolo în temniţa din această cetate, un-un-un prizonier. Şi el putea bine cunoaşte, prin poziţia lui ce a însemnat cuvântul. El era înconjurat de-de-de gratii. El-el putea numai să fie lăsat liber dacă cineva l-ar fi lăsat să meargă liber. Şi el ştia ce însemna să fi un prizonier. Şi atunci, iarăşi, eu cred că apostolul a vrut să spună doar puţin... nu s-a adresat exact la starea lui prezentă, ca fiind un prizonier despre fiinţa lui-lui fizică şezând aici în această-în această închisoare. Ci eu cred că el s-a referit la a lui-a lui fiinţă, a lui-a lui-a lui duh, voinţa lui, fiind un prizonier la Isus Cristos.

E-47 Acum, noi toţi suntem născuţi, un agent liber moral, să facem orice decizie care noi o dorim. Dumnezeu face asta just. Pentru că, El trebuie să pună pe fiecare om pe aceeaşi baze, sau El a pus pe omul care nu trebuia pe... El a pus pe primul om pe baze greşite, că El l-a pus pe agenţia liberei morale. Vedeţi? Noi suntem chiar exact, în seara aceasta, ca Adam şi Eva. Nu există nici o diferenţă. Binele sau răul stă înaintea fiecăruia din noi. Viaţa şi moartea, noi ne putem face alegerea; depinde de voi, să o faceţi. Vedeţi?

E-48 Acela-i felul cum a făcut Adam şi Eva, şi, vedeţi, şi-şi ei au făcut alegerea greşită. Iar acum, prin aceea, a pus întreaga rasă, de rasă umană, sub moarte, pedeapsa morţii.

E-49 Şi atunci Dumnezeu a venit jos în formă de om şi a luat moartea aceea, şi a plătit pedeapsa morţii, ca... Supuşii Lui care au dorit să-să fie liberi să poate merge liberi.

E-50 Acum, dacă El ne-a luat, fără aceeaşi cale cum El i-a luat pe Adam şi Eva, doar ne-a tras prin ceva, şi a spus, "Eu vă voi salva fie că vreţi să fiţi salvaţi sau nu," atunci El i-a pus pe Adam şi Eva pe-pe baze greşite, vedeţi. Dar fiecare din noi trebuie să aleagă, în ziua aceasta, între moarte şi viaţă. Noi putem să o facem.

E-51 Aşa cum tocmai am exprimat, dacă lumina voastră va dovedi, viaţa voastră va dovedi exact pe ce parte sunteţi. Mie nu-mi pasă pe care parte spuneţi că sunteţi. Ce faceţi, în fiecare zi, dovedeşte ce sunteţi. Voi aţi auzit vechea zicală, "Viaţa ta e aşa zgomotoasă, că nu îţi pot auzi mărturisirea." Vedeţi? Acţiunile voastre-voastre sunt aşa de zgomotoase.

E-52 Eu întotdeauna am crezut în a striga şi a sări. Dar întotdeauna am spus, "Să nu săriţi mai sus decât cum trăiţi, pentru că lumea o să urmărească aceea." Vedeţi? Voi trebuie să săriţi atât de sus cum trăiţi, aşa, pentru că cineva vă urmăreşte. Şi acum când...

E-53 Oamenii nu vor să vină la biserică. Ei-ei, mulţi dintre ei, doar nu vor să o facă. Şi unii din ei, care nu vin, sunt oameni sinceri. Ei au văzut aşa de multă corupţie în biserică, până când ei nu vor să aibă nimic de-a face cu aceasta. Şi de multe ori, noi vorbim asupra unui gând plictisitor despre aceea, voi de-abia că îi puteţi blama, vedeţi, din-din cauza felului cum acţionează oamenii. Ei se numesc Creştini. Ei sunt cea mai mare piatră de poticnire care o are lumea, este omul şi femeile care pretind a fi un Creştin, şi trăiesc ceva diferit de pretinderea lor. Exact corect.

E-54 Acum, căci dezamăgirile vor veni la Judecată. Acum, păcătosul, contrabandistul, jucătorul de noroc, curvarul, el-el nu va fi dezamăgit să-şi audă sentinţa citită, ,,Să se depărteze în focul veşnic." El nu va fi dezamăgit. Ci acel ins care încearcă să se ascundă în spatele vreunui fel de pretindere de biserică, acela-i băiatul care va fi dezamăgit la Ziua Judecăţii. Vedeţi? Care pretinde a fi un Creştin, şi trăieşte în vreun alt fel. Ar fi fost mai bine pentru el ca niciodată să nu fi făcut vreun fel de declaraţie, începută, decât să înceapă şi să trăiască ceva diferit. Pentru că, el este cea mai mare piatră de poticnire ce o avem, este pentru acel pretinzător care zice că el-el-el e un Creştin şi trăieşte ceva diferit.

E-55 Întotdeauna, să nu vă judecaţi viaţa prin cât de multă putere aveţi să înfăptuiţi miracole. Şi nu ne judecăm prin câtă cunoştinţă aveţi despre Cuvânt. Ci întotdeauna să vă judecaţi, să priviţi în urmă şi luaţi un inventar despre ce fel de roadă poartă acum viaţa prezentă care o trăiţi. Vedeţi?

E-56 Aşa cum am predicat cu un timp în urmă, la o adunare a lucrătorilor în Phoenix, Arizona, despre reflecţia lui Isus, reflectând viaţă Creştină. Eu am spus că m-am născut aici sus în Kentucky, unde este foarte primitiv, mai ales în urmă când eram un copil. Şi acest băieţel anumit niciodată nu avea un-un-un-un cămin cum avem noi aici, unde noi aveam aşa de multe doamne frumoase care trebuie să se uite prin oglinzi, prin toată casa, să-şi ţină părul chiar la loc, şi aşa mai departe. Dar el avea o oglindă mică, doar o bucată mică prinsă pe un pom afară, unde era banca de spălat, unde mama şi tata lui se spălau, şi-şi pieptănau părul, şi aşa mai departe, de la această bucata mică de oglindă prinsă pe un pom.

E-57 Sincer, acela era felul de cămin care noi îl avem. Oricine vrea să vadă o oglindă, noi copiii, noi trebuia să luăm o ladă şi urcam pe banca de spălat, şi priveam în această bucată de-de oglindă care am cules-o eu, însumi, dintr-un gunoi. Aceea nu era jos în Kentucky. Aceea era aici în Indiana, sus pe Utica Pike aici.

E-58 Acum, acest copil mic niciodată nu s-a văzut exact în felul acela. Deci, el a venit la oraş, să-şi viziteze bunica. Şi la... Era la turul prin cameră, bunica avea o casă care avea o oglindă întreagă pe uşă. Şi aşa, băieţelul, alergând prin cameră, a văzut un alt băieţel înaintea lui. Şi băieţelul alerga, de asemenea. Aşa că s-a gândit să se oprească câteva minute şi să vadă ce urma să facă băieţelul. Şi când el s-a oprit, băieţelul s-a oprit. Când el şi-a întors capul, băieţelul şi-a întors capul. El s-a scărpinat pe cap, băieţelul l-a scărpinat pe al lui. În sfârşit, a păşit mai aproape, să investigheze. Şi s-a întors în jur. Şi mama lui îl urmărea, şi bunica lui, amuzant). A zis, "Păi, mamă, acela sunt eu!"

E-59 Deci am zis, "Noi, de asemenea, reflectăm ceva." Vedeţi? Viaţa noastră este reflectată.

E-60 Iar acum, dacă am trăit în zilele lui Noe, a cui parte am lua noi? Ce parte am fi luat noi în acea zi mare în care Noe a trăit? Ce parte am fi luat noi în zilele lui Moise? Ce parte în zilele lui Ilie, profetul, când toată lumea era înghiţită într-o-o mare masă de-de modernism, ca moderna Izabela, şi i-a descotorosit pe toţi slujitorii Domnului afară pe o cale lumească? Şi biserica şi toţi preoţii se aplecau la ea. Aţi fi luat voi partea popularităţii, sau aţi fi stat voi cu Ilie?

E-61 Acum, şi în zilele Domnului Isus, când ne gândim la această Persoană nepopulară, needucată de lume, fără şcoli care le puteau ei găsi vreodată la care să fi mers El, şi fără¬fără experienţă de seminar. Şi-şi atunci crescut cu un nume de "naştere nelegitimă." Iar apoi a venit afară, predicând o Evanghelie care era contrară la orice au fost ei învăţaţi. Foarte... Şi condamnând lucrătorii şi organizaţiile lor, şi aşa mai departe.

E-62 Şi organizaţiile au făcut o-o-o declaraţie, "Dacă oricine a mers măcar să-l audă pe acest aşa numit profet, va fi dat afară din sinagogă," care era un-un păcat mortal. Ei trebuiau să fie socotiţi. Singura cale în care puteau să se închine era sub sângele mielului. Ei trebuiau să vină la această jertfă. Iar-iar atunci ei erau lepădaţi, şi ce lucru mare era acesta.

E-63 Iar omul acesta a ignorat aşa ceva. Şi totuşi El era perfect cu Scriptura, dar nu în felul cum ştiau ei Aceasta. Ce parte aţi fi luat voi? Vedeţi? Acum, să nu... Viaţa voastră care o trăiţi acum, reflectă acum tocmai ce aţi fi făcut voi atunci, pentru că voi încă sunteţi posedaţi cu acelaşi duh. Vedeţi? Dacă voi luaţi partea aceea acum, cu ei, voi aţi fi făcut-o atunci. Pentru că, acelaşi duh care este în voi acum era în oameni atunci. Vedeţi?

E-64 Diavolul niciodată nu-şi ia duhul; el doar se duce de pe un om pe altul.

E-65 Nici Dumnezeu nu-şi ia Duhul Lui; El se duce de la unul la altul. Vedeţi?

E-66 Deci, tocmai Duhul care era peste Ilie a venit peste Elisei, acelaşi peste Ioan Botezătorul, şi aşa mai departe.

E-67 Duhul Sfânt, care era peste Cristos, a venit peste ucenici, tot în jos, şi încă-i peste oameni. Voi vedeţi? Dumnezeu niciodată nu-şi ia Duhul Lui.
Deci acolo noi suntem lăsaţi, să facem o alegere.

E-68 Şi eu-eu nu pot vedea aici unde Pavel a regretat ceva, şi să spună că-i părea rău că era un prizonier. Dar el s-a adresat... eu cred că Pavel, aşa cum el a scris această epistolă cu pana aceea, că acesta era Duhul Sfânt care l-a făcut să scrie aceea. Că, poate, chiar până în seara aceasta, ca noi să putem trage afară contextul textului nostru, să arătăm de ce a făcut Pavel aceasta. Pentru că, acesta-i Scriptural, şi Scriptural este Etern. Eu cred, că, şezând în această închisoare veche murdară, că Pavel i-a scris colegului său aici, acel, frate a lui,că el era "un prizonier al lui Isus Cristos." Deci, el să o poată exprima prin a vedea ce era în jurul lui. Acum, el era în închisoare, dar aceea nu era ce el îi vorbea la, acest-acest slujitor al lui Cristos, un lucrător cu el. El vorbea că el era un prizonier al Cuvântului lui Isus Cristos, pentru că Cristos este Cuvântul.

E-69 Şi Pavel era un mare învăţat în zilele lui. El avea ambiţie mare. El era un-el era un-un-un om care a fost instruit cu, de oameni, un om cu numele de Gamaliel, care era un mare învăţător din ziua lui, una dintre cele mai mari şcoli la care el ar fi putut să meargă. Spre exemplu, cum noi zicem, Wheaton, sau Bob Jones, [Instituţii de Învăţământ cu renume în SUA¬ – Trans.] sau ceva şcoală mare fundamentală. El a fost învăţat ca-ca-ca un lucrător al Cuvântului. Şi el a fost bine educat, şi deştept, şi un băiat inteligent cu o mare ambiţie ca poate într-o zi să devină un preot sau mare preot la poporul lui.

E-70 El avea o ambiţie. Şi apoi să afle, că, această mare ambiţie pentru care el a fost instruit, şi şi-a petrecut toată viaţa lui, poate de la vârsta de vreo opt sau zece ani, până la vreo treizeci sau treizeci şi cinci, când el a terminat colegiul şi a absolvit; şi şi-a avut toate diplomele lui şi de toate, şi s-a avut bine cu toată preoţimea, chiar până la marele preot la Ierusalim. El a avut ordin de la el, ordin personal, scris, şi încredinţat cu acest mare Saul, "Să meargă jos la Damasc şi să-i găsească pe toţi aceia jos acolo care se închinau lui Dumnezeu contrar la ce a spus el, şi să-i lege şi să-i pună în închisoare. Dacă era necesar, el avea ordin să-i pună la moarte, dacă el a vrut." El era... El avea mare ambiţie.

E-71 Iar acum, tot pentru care el s-a instruit, Dumnezeu a scos tot afară din el. Vedeţi? Şi ce era obiectivul lui, şi pentru ce şi-a cheltuit banii tatăl lui, şi ambiţiile tatălui şi mamei lui, au fost toate luate de la el pentru că-că Dumnezeu avea altceva. De aceea, el era un prizonier de la obiectivul lui care îl avea în viaţă, şi el a devenit un prizonier al lui Isus Cristos, Care era Cuvântul.

E-72 Drumul acela spre Damasc l-a schimbat pe Pavel. Mergând în jos, pe la ora unsprezece, poate, din ziuă, că el a fost trântit jos. Şi a auzit o Voce, zicând, "Saule, de ce Mă prigoneşti?" Şi el a privit în sus. Şi privind în sus, fiind un Iudeu, şi ştia că acel Stâlp de Foc era Domnul care i-a călăuzit pe copiii lui Israel, pentru că el ştia că acela era ce a fost El.

E-73 Amintiţi-vă, acest Evreu niciodată nu ar fi numit ceva "Domn," majusculă D-o-m-n, Elohim, fără să fie satisfăcut că acela era ce era El, pentru că el era un învăţat instruit. Şi când el a privit sus, şi a văzut Aceasta, O Lumină, un Stâlp de Foc care a călăuzit pe poporul lui prin pustie. Şi el a zis, "Doamne", Elohim, majusculă D-o-m-... "Doamne, cine eşti Tu?"

E-74 Şi ce surpriză trebuie că a fost pentru acest teolog, să spună, "Eu sunt Isus," tocmai Acela la care aşa i s-a împotrivit. Ce o-ce întoarcere în jur! O! O! Trebuie că a fost ceva grozav pentru acest om, că toată ambiţia care a avut-o, să afle, dintr-o dată, că el a persecutat. Ambiţiile lui l-au dus la-la mai departe de la lucrul principal care a vrut să-l facă. Şi ce un-un mare şoc trebuie că a fost, pentru acest apostol, când El a zis, "Eu sunt Isus," tocmai Acela pe care el îl prigonea. "De ce Mă prigoneşti?"

E-75 Un alt mic citat ce am putea să punem înăuntru aici. Voi vedeţi, cum îşi bat ei joc de Biserică, ei de fapt nu-şi bat joc de Biserică, ei îşi bat joc de Isus. "De ce Mă prigoneşti?" Cum a putut Pavel atunci, cu tot intelectul lui, să creadă că Acesta era... că acest Grup care el îl persecuta era tocmai Dumnezeul pe care el pretindea că îl slujeşte? Eu cred că este, fără să intru în amănunte, eu cred că noi toţi suntem destul de bine instruiţi să ştim ce vreau să spun aici. Acelaşi lucru se întâmplă astăzi.

E-76 Pavel, prin neştiinţă, era totuşi inteligent şi deştept, mult mai deştept decât acei Galileni ne educaţi pe care el îi persecuta, care deja l-au acceptat în smerenia lor pe acest Om ca Domn. Dar, Pavel, în învăţătura lui mare, intelectele lui, nu puteau accepta Aceea. Şi ce întoarcere în jur trebuie să fie pentru el, pe acest drum. Şi el a fost lovit cu orbire, aşa ca el să nu-şi ducă la împlinire însărcinarea lui, ci a fost călăuzit jos într-un loc într-o stradă numită Dreaptă, şi casa unuia.

E-77 Ş atunci a venit profetul jos acolo, cu numele de Anania, care l-a văzut într-o viziune, venind jos, a văzut unde era el, a mers jos unde era el, şi a mers înăuntru. Şi a zis, "Frate Saul, Domnul ţi-a apărut pe drum jos; şi m-a trimis, ca eu să-mi pot pune mâinile peste tine, şi să-ţi primeşti vederea şi să fi umplut cu Duhul Sfânt."

E-78 Vedeţi unde a fost. Ce un-ce lucru trebuie că a fost pentru Pavel! Vedeţi? Tot ce a fost el instruit să facă era vice versa. Deci acum, cu-cu toată educaţia ce o avea, aceasta-aceasta doar a devenit nimic pentru el.

E-79 Acum, el ştia că el a avut o experienţă. Aşa că aici este o altă lecţie bună pentru noi, că, experienţa singură nu este suficientă! Ea trebuie să fie experienţă conform cu Cuvântul Domnului. Deci, el văzând aceasta, şi ştiind că Acesta era Ceva măreţ, atunci, care altcineva L-a primit-o înaintea lui, el a luat trei ani şi şase luni jos în deşert în Arabia; luând Biblia, aşa cum era Ea atunci, Vechiul Testament, şi a mers jos acolo, să-să compare această experienţă care a avut-o el, şi să vadă dacă Ea era Scripturală.

E-80 Acum ce-i dacă el a zis, "Păi, eu presupun că aceea era doar un mic lucru trecător," şi a mers înainte? "Eu am să-mi urmez intelectul."?

E-81 Acum, el trebuia să devină în prizonierat la ceva, o închisoare. Deci după ce a comparat-o, şi a văzut, nu-i de mirare că el putea scrie Cartea despre Evrei, într-un model. Vedeţi? Trei ani şi jumătate jos acolo, stând în Cuvânt, şi aflând că tocmai Dumnezeul care l-a chemat îl lua înapoi, şi-i schimba tot intelectul lui, schimbând tot ce el a gândit vreodată, tot ce el s-a instruit să fie. Toată ambiţia lui, doar a şters-o la o parte de la el, şi el a devenit un prizonier. Dragostea lui Dumnezeu a fost aşa de grozavă, şi o-o astfel de descoperire, că el nu putea să se depărteze de la Ea.

E-82 Aceea-i experienţa adevărată a fiecărui credincios real care-l întâlneşte pe Dumnezeu. Tu-tu vii în contact cu Ceva care-i aşa de măreţ, că tu... că-că tu devii un prizonier, faţă de tot altceva. Vedeţi? Voi-voi vă îndepărtaţi de la toate, să vă împrizonieraţi la Acesta.

E-83 A fost exprimat o dată unde Isus a zis, "Împărăţia Cerului este ceva ca un om care cumpără mărgăritare. Atunci cînd el află acel mare Mărgăritar, el vinde tot ce are el, ca să-l obţină pe Acela."

E-84 Şi acela-i felul aici. Voi-voi aveţi o concepţie intelectuală, voi aveţi o-o-o experienţă teologică; dar când se ajunge la un timp care când voi-voi-voi într-adevăr găsiţi Lucrul real, voi-voi doar vindeţi toate celelalte, şi vă închideţi înăuntru în Acesta.

E-85 Pavel ştia ce era acesta. El-el a aflat că el era înhămat la Ceva. Cum noi punem un-un-un cal în ham, el este să-el este să tragă ceva. Şi Pavel ştia, după această experienţă, şi trei ani şi jumătate de a tipiza experienţa ce a avut-o, cu Biblia, el şi-a dat seama că Dumnezeu l-a ales şi l-a înhămat prin Duhul Sfânt, experienţa care el a avut-o, să tragă Evanghelia în prezenţa Neamurilor. Duhul, Însuşi, l-a înhămat.

E-86 Şi, astăzi, ca slujitori a-i lui Cristos, noi devenim înhămaţi, agăţaţi. Noi nu putem merge. Noi suntem îmbibaţi înăuntru cu El, înhămaţi la Cuvânt. Nu contează ce spune oricare altul, voi sunteţi înhămaţi la El. Există ceva privitor la El, că voi doar nu vă puteţi îndepărta de la El. Voi aţi fost înjugaţi cu El, de Duhul Sfânt, va înjugat la Cuvânt. Nu contează ce spune oricare altul, Acesta-i Cuvântul. Acela-i întotdeauna înhămat cu El, pus în jug cu El. La Cuvânt, prin Duhul, el a fost înhămat.

E-87 El a învăţat pe partea din spate a deşertului Arabian acolo. Când, toate lucrurile lui din trecut, şi experienţele, şi ambiţia, că, el a fost dezbrăcat de lucrurile acelea.

E-88 Acum, acolo-i unde noi aflăm, astăzi, că noi trebuie să fim dezbrăcaţi, mai întâi. Şi oamenii nu vor să fie dezbrăcaţi. Fratele Metodist vrea să se ţină de un picuţ din învăţătura lui Metodistă. Îhî. Fratele Baptist vrea să ţină un pic din învăţătura lui Baptistă. Vedeţi? Dar voi trebuie ca absolut să fiţi dezbrăcaţi de toate, şi doar să vă naşteţi iarăşi, din nou. Şi să reluaţi de acolo, să lăsaţi Duhul Sfânt să călăuzească. Voi nu puteţi spune, "Păi, acum, tăticul meu-meu a spus, când el a ajuns înăuntru, a mers în biserică, el a dat mâna cu păstorul. El, el este un membru loial bun." Aceea ar fi putut să fie în regulă pentru cursa lui, dar noi suntem într-o altă cursă. Vedeţi? Acum noi trebuie să venim înapoi la timpurile Biblie pentru ziua aceasta.

E-89 Preotul a fost înhămat, de asemenea. Dar, voi vedeţi, ei au venit dincoace într-o altă repartizare, şi ei-ei omit să se dezbrace de hamul lor vechi şi să-şi pună un ham nou.

E-90 Şi noi aflăm astăzi acelaşi lucru. Noi am venit printr-o epocă denominaţională, aşa cum am dovedit prin epocile bisericii, Biblia, şi aşa mai departe, dar noi venim acum la o epocă liberă, unde Duhul Sfânt Însuşi vine jos şi Se adevereşte, şi Se face cunoscut, face ca fiecare promisiune care El a promis-o, să vină la împlinire. O, doamne! Ce timp măreţ!

E-91 Şi el ştia că, un alt lucru, el ştia că el nu se putea duce la locuri. Că, fiind înhămat la Acesta, că el nu s-ar duce. Că el a făcut-o, dar el-el a vrut să meargă. El ştia că ambiţia lui la tras printre fraţi unde el era invitat să vină, şi totuşi, el a fost presat în Duhul să facă altceva. El nu era al lui.

E-92 Poate cineva ar putea spune, "Frate Saul, Frate Pavel, noi vrem ca tu să vii aici, pentru că noi avem cea mai mare biserică. Noi avem cea mai mare adunare. Ofertele voastre vor fi mari, şi aşa mai departe."

E-93 Dar fiind presat în Duhul, el s-a gândit, "Eu am un frate acolo. Eu aş vrea să merg acolo şi să salvez pe acest frate, să-l aduc la Domnul." Dar, totuşi, Duhul l-a presat să meargă altundeva. El era un prizonier. Corect.

E-94 O Dumnezeule, fă-ne prizonieri ca acela, de la propria noastră ambiţie egoistă, de la propriile noastre judecăţi şi felul nostru mai bun de gândire, să fim un prizonier al lui Isus Cristos. Mă gândesc că aceea era o declaraţie mare, că, "Eu sunt un prizonier la Isus Cristos."

E-95 Şi amintiţi-vă, El este Cuvântul. Vedeţi? Nu contează ce gândeşte oricare altul, acesta-i Cuvântul. Vedeţi? Dacă tu eşti un prizonier la Cuvânt, nici o denominaţiune nu te poate influenţa de la El. Acesta-i-acesta-i Cuvântul. Tu eşti doar... Tu eşti un prizonier la El, asta-i tot. Tu trebuie să acţionezi cum El acţionează.

E-96 Acum, el nu putea să meargă în anumite locuri în care a vrut, din (ce) cauză? Duhul i-a interzis. Vă amintiţi, de multe ori, că Pavel a încercat să meargă în vreun loc, gândind, "Acolo-i unde eu puteam avea un mare miting," dar Duhul îi interzicea. Acum, declară şi dovedeşte aceea clar că Pavel era un prizonier? [adunarea zice, "Amin." – Ed.] Un prizonier la Isus Cristos, înhămat la Cuvântul Lui, de către Duhul! O! Îmi place asta. Îhî.

E-97 El era Legat. El era legat cu un lanţ, şi cu cătuşe de dragoste, să facă voia lui Dumnezeu, şi numai aceea. El era un prizonier. El era în cătuşe de dragoste. El era în jug cu Cristos. El nu se putea înjuga cu nimic altceva. El era înjugat cu El. Şi oriunde mergea Călăuzirea, acolo-i unde trebuia el să meargă. Fără să conteze cât de verde era păşunea, aici pe partea asta sau partea aceea, el trebuia să meargă pe calea pe care a mers Conducătorul şi jugul.

E-98 O, în seara aceasta, dacă noi, ca Tabernacolul Branham, am putea numai să devenim prizonieri; la propria noastră fiinţă egoistă, la ambiţia noastră proprie, ca să putem să ne predăm complet şi să fim înjugaţi la El, nu contează ce gândeşte restul lumii, ce face restul lumii. Noi suntem înjugaţi cu cătuşe de dragoste. Noi suntem prizonieri. "Picioarele mele sunt aşa de înjugate la Cristos, că nu vor dansa. Ochii mei sunt aşa de înjugaţi la Cristos, încât eu, când văd aceste striptese moderne pe stradă, Acesta îmi întoarce capul. Inima mea-mea este aşa de înjugată în dragoste faţă de El, încât eu nu mai pot avea dragoste, pentru lumea aceasta. Voia mea este aşa de înjugată la El, încât eu nici măcar nu mai ştiu care sunt ambiţiile mele. Doar, 'Oriunde Tu conduci, eu voi urma, Doamne.' Eu voi fi un prizonier." Vedeţi?

E-99 Pavel era corect un prizonier. El nu făcea vreo declaraţie greşită. El a fost instruit de Duhul Sfânt, din nou, să aştepte după Cuvânt. Acum, el a fost instruit într-un fel, dar-dar Dumnezeu l-a instruit într-un alt fel acum. El a fost instruit de Duhul Sfânt să aştepte după Domnul, nu conta ce erau ambiţiile lui.

E-100 Acum eu am să, ajutat de Duhul Sfânt, să vă arăt ceva. Vedeţi? Acum să luăm doar un exemplu.

E-101 Într-o zi, Pavel şi Sila, venind în jos pe o stradă într-o anumită cetate unde ei ţineau o trezire. Şi o fată mică, posedată de demoni a continuat să-l urmeze, strigând după el. Şi fără îndoială că Pavel ştia că el avea autoritatea, ca un apostol, să mustre duhul acela rău afară din femeia aceea. Dar aţi observat voi? El a aşteptat, zi după zi, până când, dintr-o dată, Duhul Sfânt i-a vorbit, a zis, "Aceasta este ora."

E-102 Atunci el a zis, "Tu duhule, ieşi afară din ea." Vedeţi? El ştia să aştepte pe Domnul.

E-103 Şi acolo-i unde aşa de multe persoane astăzi aduc o ocară asupra Cuvântului. Ei se duc afară cu o ambiţie. Cât de multe treziri au rămas searbăde din cauza unui lucru ca acela, pentru că evanghelistul nu aşteaptă să vadă ce are Domnul de spus! Unii din ei zic, "Veniţi aici," şi ei-ei se duc chiar acum pentru că asociaţia a spus, "Mergeţi." Şi Duhul Sfânt ar spune ceva diferit. Totuşi, ambiţia omului să devină prezbiterul statului, sau-sau un lucru sau altul, sau ceva bătrân, sau ceva episcop, sau ceva să-l tragă, "Tu trebuie să mergi." Şi, totuşi, el ştie mai bine. Duhul Sfânt zice, "Mergi aici." Vedeţi? El este înjugat la organizaţia lui. El este un prizonier la organizaţie.

E-104 Dar dacă el este înjugat la Cristos, el este călăuzit de Duhul Sfânt. El... ? ... Vedeţi? El, el este înjugat, un prizonier. Nu contează ce spune oricare altul; aceasta-i-aceasta-i o-aceasta-i o-o alamă sunătoare şi un ţimbal zăngănitor. El aude numai Glasul lui Dumnezeu, şi el vorbeşte numai când El vine afară. El nu zice nimic.

E-105 Cineva zice, "O, o, Fratele Jones!" Frate Roberts, sau careva, oamenii aceştia mari din ţara noastră astăzi, ca Tammy Hicks, sau-sau-sau Oral Roberts, sau-sau Fratele Tammy Osborne, careva din evangheliştii aceia mari. Dacă cineva ar zice, "Măi, vino aici, Tammy. Tu eşti un mare om al lui Dumnezeu." (Sau Oral.) "Şi eu-eu am un-un unchi care zace aici, care-care este tot legat. Şi el e-el e bolnav. Eu vreau ca tu să vii acolo. Eu cred că tu ai tăria să-l vindeci." Vedeţi?
Şi poate Duhul Sfânt i-ar zice, "Nu acum."

E-106 Dar, totuşi, pentru prietenia acelui om, el este dator să se ducă cu el. Dacă el nu merge, el devine un vrăjmaş al acelui om. Omul acela zice, "Păi, el a mers la aşa şi aşa, l-a vindecat pe copilul acela sau băiatul acela. Eu ştiu că l-a vindecat. Şi eu am fost prietenul lui, cu anii, vedeţi, şi el nu vrea să vină la casa mea."

E-107 Dar dacă el este constrâns de Duhul Sfânt să nu meargă, el mai bine să nu se ducă, dacă el e înjugat la Dumnezeu. El iubeşte, pe prietenul lui. Dar el mai bine să fie călăuzit de Duhul Sfânt să meargă acolo, pentru că aceasta nu ar face nici un bine, oricum. Eu am experimentat asta aşa de multe ori.

E-108 Dar Pavel doar a aşteptat după Duhul să-i spună ce să facă. "Aşteaptă după Duhul," a zis. El a stat într-o seară, predicând. Şi a mers afară de acolo. El a văzut un om infirm. Şi dintr-o dată, Duhul i-a vorbit, şi el a zis, "Eu pricep." Cum? În acelaşi fel cum el a priceput că ei vor fi naufragiaţi, pe o insulă. Vedeţi? "Eu pricep că tu ai credinţă să fii vindecat. Ridică-te sus în picioare. Isus Cristos te-a făcut bine." Vedeţi? Ia te uită. El-el era... El era înjugat. El poate a ţinut o trezire de o săptămână acolo şi nimic nu s-a întâmplat, dar totuşi el a aşteptat după Duhul Sfânt să spună. Vedeţi? El era înjugat la chemarea aceea.

E-109 Acum voi ziceţi, "Frate Branham, tu condamni ce ai spus duminică, despre ce ai aşteptat tot timpul acesta."

E-110 Şi, dar, vă amintiţi, a fost Duhul Sfânt care mi-a vorbit sus acolo pe drum, şi a zis, "Eu te voi trimite înapoi printre cei bolnavi şi nenorociţi." Vedeţi? Aceasta-i supunere faţă de Duhul Sfânt. Eu nu m-am dus până când El mi-a spus să o fac. Eu am aşteptat după AŞA VORBEŞTE DOMNUL, până am avut AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acum, aceea-i diferit. Vedeţi? Acum, Aceasta, Aceea face o deosebire. Da.

E-111 El a aşteptat după Cuvântul Domnului. El a fost presat în Duhul, să facă numai porunca lui Dumnezeu, atunci, el a devenit un prizonier al lui Isus Cristos. Prieteni, dacă noi am putea numai să devenim prizonieri!

E-112 Eu ştiu că este cald. Dar mie-mi-ar place să numesc încă două caractere, dacă voi vreţi. Eu am vreo şase sau opt scrise aici jos. Dar mie-mi-ar place să numesc doar un alt caracter sau două.

E-113 Să luăm caracterul lui Moise. El a fost născut un izbăvitor. Şi el-el-el ştia aceea, căci el era născut un izbăvitor.

E-114 Dar înainte ca să spun despre Moise, mi-ar place să fac această declaraţie, că, Dumnezeu întotdeauna trebuie să ia orice om, care Îl va sluji cu adevărat, să fie prizonierul Lui. Un om trebuie să predea fiecare ambiţie care o are, tot ce este el, fiecare-fiecare lucru, viaţa lui, sufletul, trupul, voinţa, ambiţiile, şi toate celelalte, şi să devină un complet, prizonier la Cristos, Care este Cuvântul, să slujească pe Dumnezeu.

E-115 Tu ai putea să trebuiască să umbli contrar, în judecata ta mai bune. Poate, într-o anumită organizaţie, ai putea gândi că ei te-ar putea ridica şi să-ţi dea ceva măreţ, ca să te poţi făloşi. Dar cum te afli pe tine? Tu te afli învins, după o vreme, până când Dumnezeu poate lua un om care vrea să devină un prizonier la El.

E-116 Dumnezeu caută prizonieri. El întotdeauna a făcut-o. Voi aţi putea cerceta aceasta prin Scriptură. Un om trebuie să fie un prizonier la Cristos, împotriva la orice. De aceea, tu nu poţi fi conectat cu nimic decât Cristos; chiar tatăl tău, mama ta, fratele tău, sora ta, soţul tău, soţia ta, oricine. Tu eşti conectat numai cu Cristos, şi numai El, atunci Dumnezeu te poate folosi. Până atunci, tu nu poţi.

E-117 Mergând afară, uneori vorbesc aspru la popor. Vedeţi? Eu-eu încerc să vă fac să vă dezlegaţi. Voi trebuie să aveţi un loc de pornire, cum uneori cheamă despre femeile care-şi scurtează părul şi poartă hainele acestea, şi îşi ţin şi menţin pretinderea lor Creştină. Ziceţi, "Acela-i un lucru mic." Păi, voi trebuie să începeţi undeva. Deci începeţi chiar acolo, în ABC-ul vostru. Vedeţi? Şi dezlegaţi arătările lumeşti, oricum, şi deveniţi un prizonier la Cristos. Iar atunci doar continuaţi, să vă desprindeţi de toate, până când în final ultimul fir este desprins. Atunci voi sunteţi-voi sunteţi... Voi sunteţi un prizonier atunci. Voi deveniţi în strânsoarea Lui. El, El vă are în strânsoarea Lui.

E-118 Acum, Moise ştia că el s-a născut izbăvitorul. El ştia asta. Şi aţi observat, cu ambiţia ce o avea Moise; ştiind că mama lui i-a spus acolo, aşa cum ea era doica lui.

E-119 Fără îndoială, când micuţul prunc Moise s-a născut, că mama lui a zis, "Tu ştii, Moise, când... Tatăl tău, Amram, şi eu ne-am rugat constant. Noi am ştiut, şi am văzut în Cuvânt, că era timpul pentru venirea unui izbăvitor. Şi ne-am rugat, 'Doamne Dumnezeule, noi vrem să vedem acel izbăvitor.' Într-o noapte, Domnul ne-a spus, într-o viziune, că tu te vei naşte, şi tu vei fi izbăvitorul. Noi nu ne-am temut de porunca împăratului. Nouă nu ne-a păsat ce a spus împăratul. Atunci, noi am ştiut că tu erai născut un izbăvitor. Acum, Moise, noi am ştiut că noi nu puteam să te creştem cum trebuie."

E-120 Acum amintiţi-vă, ei erau acolo jos patru sute de ani de ani în Egipt. Vedeţi?

E-121 "Şi noi-noi am vrut să-ţi obţinem lucrul potrivit, educaţia potrivită, instruirea potrivită. Deci, eu te-am luat şi te-am pus într-o corabie mică, şi te-am aşezat afară pe Nil. Şi cât de ciudat, că curentul a luat acea corăbioară în jos prin trestii şi păpuriş, şi a adus-o drept jos, la mile depărtare, şi a întors-o drept în palatul lui Faraon, unde era fiica lui... Faraon, unde era bazinul ei de baie. Şi cum de-de am ştiam că ea avea nevoie de o femeie să te crească."

E-122 Şi în zilele acelea, desigur, ei nu aveau aceste sticle cu care să crească copiii, aşa că ea trebuiau să aibe o-o doică. Deci...

E-123 "Şi, Miriam, eu am trimis-o jos. Şi ea a stat acolo, şi a zis, 'Eu ştiu unde pot găsi o doică,' şi a venit şi m-a adus. Şi, Moise, toate uşile sunt închise. Scumpule, tu eşti în vârstă de şaisprezece ani acum, şi tu urmează să fi fiul Faraonului. Şi într-o zi tu o să fi izbăvitorul care va duce poporul afară de¬aici."

E-124 Ambiţiile lui Moise au început să crească. "Eu voi studia, mamă. Eu voi studia tot ce pot. Tu ştii ce voi face eu? Eu voi studia cum să devin un bărbat militar, şi eu voi şti cum să-i scot pe aceşti oameni de aici. Eu voi fi un mare general, episcop, aşa ca să ştiu cum se face. Şi eu îi-eu îl voi scoate afară. Eu îmi voi obţine Ph.D. sau LL. Eu o voi face."

E-125 "Ca Părintele Chiniquy," dacă i-aţi citit vreodată cărţile lui. În regulă. El "urma să elibereze pe toţi Protestanţii," voi ştiţi, şi el a devenit unul, el însuşi. Deci, acest preot mare, cu ani în urmă, "Părintele Chiniquy," voi ar trebui să-i luaţi cartea şi să o citiţi. Ei îl numesc, "părinte." El era doar Fratele Chiniquy, ce era el. Noi nu chemăm pe nici un om "părinte", în felul acela. Deci noi aflăm căci-căci noi... El urma să citească Biblia, aşa ca el să poată merge acolo afară şi să combată religia Protestantă şi să o facă toată Catolică. Şi când el a mers să citească Biblia, Duhul Sfânt a venit asupra lui, şi el a primit Duhul Sfânt, şi atunci-atunci el a devenit unul din ei.

E-126 Deci atunci observaţi aceasta, că Moise a obţinut toată instruirea. Pentru că, el-el ştia. El era aşa de deştept, aşa de educat, aşa de intelectual! Încât, acolo nu era nimeni... El putea chiar să-i înveţe pe Egipteni. Încât el îi putea învăţa pe psihologii lor. El putea să-i înveţe pe generalii lor-lor care era puterea militară. El era un om mare. Şi poporul s-a temut de Moise, din cauza măreţiei lui. O, aşa o cunoştinţă! Vai! El era un arhiepiscop, sau poate ca un papă. El era un om mare. Şi el era un-un-un om puternic. Şi el ştia că el s-a născut să facă aceasta, şi s-a antrenat, cu mare ambiţie, să o facă.

E-127 Întocmai ca astăzi. Eu nu spun că oameni, instruiţi în aceste şcoli, Eu nu spun asta... Cum sunt ei aici afară în Vest acum, ei urmează să zidească o şcoală de teologie de 150 de milioane de dolari, vedeţi, Penticostală, o-o şcoală de o sută cincizeci de milioane de dolari. Pentru mine, aceea ar trebui să fie misionari în câmp. Vedeţi? Vedeţi? Vedeţi? Dar, orice, ce fac ei când vin afară de-acolo? Ce sunt ei? O grămadă de rickies. Chiar exact. Iar atunci aşa-i cum iese ei afară. Aceasta întotdeauna a ieşit, restul din ei, şi aceea-i aceeaşi linie. Vedeţi?

E-128 Acum, noi aflăm, aceea, când, Moise, în toată instruirea lui. Şi astăzi, cu toată instruirea, făcând mari episcopi şi aşa mai departe, marea, ambiţie înaltă, ce vom face noi? Ambiţiile noastre devin chiar cam cum erau a lui Moise. Vedeţi?

E-129 Dumnezeu, înainte ca El să poată să-l ia pe om în mâna Lui, El a trebuit să-l dezbrace de ambiţia lui. El a trebuit să-l dezbrace de toată instruirea lui.

E-130 El s-a dus afară, şi el a izbăvit; şi el a omorât un Egiptean. Şi el, şi când a făcut-o, el a aflat că el era în greşeală. El nu putea face aceea. Nu era în felul acela. Şi Dumnezeu a trebuit să-l ducă afară în pustie, în deşert, un loc pustiu.

E-131 Voi observaţi, cumva ciudat, cum aceşti inşi, care Dumnezeu are un mesaj pentru ei. El îi duce într-un deşert.

E-132 El l-a dus pe Pavel la deşert, să-l instruiască, să-i spună ce era toată vedenia aceasta mare, afară în pustie. "Du-te afară la un anumit deşert." Şi el a stat acolo până când Dumnezeu i-a făcut pe deplin de cunoscut ce să facă.

E-133 Şi în timpul lui Moise, El l-a dus afară în deşert. L-a ţinut acolo afară pentru patruzeci de ani, şi l-a dezbrăcat de toată teologia lui şi de toată ambiţia lui. O, ce timp, în care el putea privi înapoi şi să vadă eşecul lui. Şi cum noi, în seara aceasta, ar trebui să facem acelaşi lucru, când noi vedem ambiţia noastră.

E-134 Priviţi la campania de vindecare, şi vedeţi dacă Domnul a făcut ceva cu câţiva ani în urmă, să înceapă să restaureze vindecarea la bolnavi, şi aşa mai departe.

E-135 Fiecare, fiecare organizaţie, pentru că Aceasta nu au venit în organizaţia lor, ei au trebuit să le aducă un vindecător. Şi ce am făcut noi? Să privim la aceasta doar un moment. Noi am făcut acelaşi lucru care l-a făcut Moise. Noi am mers afară şi am încercat aşa din greu să fabricăm vreun fel de miracol. "Eu am mirosit o boală. Eu-eu-eu am sânge în mâna mea," şi fabrică un miracol. Vedeţi? Şi ce am obţinut noi? Unii dintre oameni erau în încordări aşa de tari, încât s-au ruinat şi au devenit beţivi obişnuiţi, nevrotici, şi şi-au apucat minţile. Şi ei au schimbat până înapoi de tot, ordinea de la obiectivul penticostal, înapoi la facerea din nou de organizaţii şi lucruri. Vedeţi?

E-136 Ce am făcut noi? Am ucis pe aici un Egiptean. Aşa este. Şi noi am încercat. Ne-am sforţat. Noi am plătit. Ne-am trudit, am mers toată noaptea în adunări de rugăciune, până când nu mai avem glas. Şi-şi încercăm să fabricăm ceva, şi născocim ceva, şi tot felul acesta de lucruri, şi o aflăm a fi un eşec total. Noi avem nevoie de o mergere înapoi la deşert. Corect. Da, domnule. Adunări de tabără, şi lupte. De ce să nu renunţăm doar? Asta-i ce ar trebui să faceţi, vedeţi, mergeţi înapoi şi renunţaţi. Păi, noi am făcut acelaşi lucru ce l-au făcut ei, acelaşi lucru ce l-a făcut Moise. Aceasta nu ajută la nimic. După patruzeci de ani, el s-a aflat un prizonier la Cuvântul lui Dumnezeu. Ce încercăm noi să facem?

E-137 Când, a venit afară marea Binecuvântare, şi manifestarea tuturor acestor lucruri mari despre care Dumnezeu ne-a spus: cum că noi trebuie să fim născuţi din nou; cum primim Duhul Sfânt; botezul în Numele lui Isus Cristos; şi tot lucrurile acestea aici.

E-138 Voi vedeţi, oamenii, în loc să stea la acel Cuvânt, înhămaţi la El, ce fac ei? Ei au pornit cu propria lor teorie denominaţională, care deja a eşuat, şi încearcă să fabrice ceva să arate ca Adevărul.

E-139 Eu mai bine întrerup chiar aici. Vedeţi? Eu sunt sigur că sunteţi destul de înţelepţi să ştiţi ce vreau să spun. Vedeţi? Dar, de ce, priviţi ce a făcut. Gândiţi-vă la aceasta.

E-14

E-141 Ce au ei? Acelaşi lucru ce l-a avut Luther, restul din ei, vedeţi, au ucis un Egiptean. Ce trebuie... Ce era aceasta? Poate l-a făcut pe ceva om să înceapă... să nu mai fure, sau poate să trăiască devotat faţă de nevasta lui. Dar ce l-aţi făcut voi afară de aceea? Un membru de biserică. "Vino şi uneşte-te cu grupul nostru." Vedeţi?

E-142 Acel om mort împuţit era singurul lucru la care el putea să-şi îndrepte degetul, din succesul lui, de patruzeci de ani de instruire; un Egiptean împuţit zăcând acolo, putred şi mort.

E-143 Cam acela-i felul cum este în seara aceasta. Singurul lucru spre care noi putem arăta, această trezire a trecut dincolo, aşa zisă, este o grămadă împuţită de membri de biserică care nu ştiu nimic mai mult despre Dumnezeu decât un Hotentot ar şti despre o noapte Egipteană. Corect. Care, să le spună despre Cuvântul lui Dumnezeu, ei zic, "Eu nu cred Asta." Zici, "Mie nu-mi pasă ce spun ei. Eu nu cred Aceasta." Vedeţi? Vedeţi? Acela-i un lucru îngrozitor spre care să trebuiască să arăţi înapoi, căci toate sforţările şi luptele şi fiecare lucru ce-l avem.

E-144 Poate noi am putea arăta spre o şcoală mare, dar ea e moartă. Am putea arăta spre o organizaţie, dar ea e moartă. Ea pute. Este întocmai ca primul lucru din care noi ne-am tras afară. "Ca un porc mergând la vălăul lui, şi un câine la vărsătura lui," când ne întoarcem înapoi. Un Egiptean mort.

E-145 Fără îndoială că cineva a spus, "Moise, păi, nu mai ai nici un simţ pentru popor? Tu ai fost chemat pentru aceasta." Cineva care îl cunoştea pe Moise, ştia că el era chemat pentru aceea. "Şi să nu... Ţi-ai pierdut tu simţul pentru popor?"
"Nu, Domnule."

E-146 "Păi, de ce nu eşti tu afară, acolo, făcând aceasta? De ce nu eşti tu aici afară, încercând aceasta? Şi de ce nu te duci afară cu restul din ei?"

E-147 Moise era acolo afară fiind dezbrăcat, până când el avea o experienţă la rugul aprins, care a declarat Cuvântul. "EU SUNT Dumnezeul lui Abraham, Isaac, şi Iacob. Şi Eu îmi amintesc promisiunea Mea. Şi Eu am venit jos să-i izbăvesc. Eu te trimit pe tine să o faci." Asta a fost.

E-148 El a văzut Cuvântul, nu ambiţia poporului sau dorinţele poporului. Atunci ce a devenit el? El nu a mai vrut să-i mai înfrunte pe Egipteni. El nu a mai vrut să mai înfrunte lucrul acesta. Dar el a devenit un prizonier. Amin. Patruzeci de ani de alergare, dezbrăcând jos, Dar atunci el a devenit un prizonier, la rugul aprins, marele Moise cu tot intelectul lui. Biblia spune că Moise era un om puternic în cuvânt sau în faptă, jos în Egipt.

E-149 Dar priviţi ce a făcut teologul puternic în Prezenţa rugului aprins. El doar şi-a mărturisit neputinţa lui. Când el a văzut scopul veritabil al lui Dumnezeu, el a mărturisit că el era incapabil să o face. Deşi, el era instruit în toată teologia care puteau ei să i-o dea, instruit în şcoala lor cea mai bună. Dar, totuşi, ce să facă când el... acel Stâlp de Foc plutea acolo în rug? A zis, "Eu nici măcar nu pot vorbi cu El. Doamne, cine sunt eu, ca să mă duc?" vedeţi?

E-150 "Dă-ţi încălţămintea jos, Moise. Eu vreau să-ţi vorbesc. Dezbracă-te jos, chiar încălţămintea ta. Tu eşti-tu eşti lat pe pământ din nou. Eu vreau să-ţi vorbesc."

E-151 Nici măcar nu putea vorbi. În sfârşit, un prizonier ales, un profet ales, întocmai cum Pavel a fost ales. Moise a fost ales, izbăvitor. Şi atunci, în final, Dumnezeu l-a avut pe supusul Lui ales un prizonier la El. O, aleluia! El se putea mişca numai cum l-a mişcat Cuvântul lui Dumnezeu. "Cine să spun eu că m-a trimis?"
"EU SUNT."
"Cum voi face eu?"
"Eu voi fi cu tine."

E-152 "Da, Doamne, chiar cum spui Tu. Iată-mă aici." O, doamne! Că, el e un prizonier.

E-153 El merge împotriva gândirii lui mai bune. Acum, el a fost instruit să comande o armată. "Săbii, sus! Pe la faţă!" Instruit să meargă, "Carele toate în ordine! Suliţe, înainte! Atacaţi!" Aşa-i cum urma el să preia. Aceea era instruirea lui.
Dar el a zis, "Ce am să folosesc eu?"
A zis, "Ce ai tu în mâna ta?"

E-154 "Un toiag." Dumnezeu face lucrurile uneori aşa de ridicol, pentru mintea umană. Vedeţi? Avea un toiag în mână. Barba-i atârna în jos. În vârstă de optzeci de ani. Nevasta lui pe un catâr; copilul şezând pe şoldul ei. Braţele, mici bătrâne ofilite atârnând în jos; un toiag. Doar capul îi stătea în sus, căci el avea AŞA VORBEŞTE DOMNUL. De ce? El în sfârşit s-a ancorat.

E-155 El era un prizonier. "Eu mă voi mişca numai când Cuvântul mă mişcă. Eu voi vorbi numai unde Cuvântul vorbeşte."
"Unde te duci?"

E-156 "Eu am o însărcinare: stau înaintea lui Faraon şi îi arăt, prin acest toiag, că Dumnezeu m-a trimis." Amin.
"Ce vei face tu după aceea?"
"El va rândui lucrul următor, după ce îl fac pe acesta."

E-157 Ia te uită. Voi aveţi numai un lucru de făcut, primul pas, în seara aceasta: predaţi-vă, deveniţi un prizonier. Nu vă gândiţi la voi sau altceva. Deveniţi un prizonier.

E-158 Moise a devenit un prizonier, a mărturisit că nici măcar nu putea vorbi. În sfârşit, când Dumnezeu l-a luat în mâna Lui, unde el se putea mişca numai unde îl mişca Dumnezeu. Unde, El i-a spus Cuvântul. El ştia că acesta era Cuvântul, atunci el s-a supus la Cuvânt. Şi Duhul Sfânt acolo, Dumnezeu, l-a înhămat pe Moise l-a voia lui Dumnezeu.

E-159 Acela era acelaşi lucru ce El l-a făcut lui Pavel. Este aşa? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] El l-a înhămat pe Pavel; nasul mic, coroiat, Iudeu sarcastic, o, cu Ph.D., LL.D.-uri scrise pe el peste tot. Dar El a zis, "Eu îi voi arăta ce urmează ca el să sufere din cauza Cuvântului." Vedeţi? Şi el...

E-160 Iar atunci Pavel şezând acolo şi văzând Cuvântul, şi văzând că acela era Isus, atunci el şi-a ridicat mâinile sus şi a devenit înhămat la El. Dragostea lui Dumnezeu l-a înhămat la Cuvânt. "El o să-Mi poarte Numele înaintea Neamurilor." Acolo el a mers.

E-161 "Moise, EU SUNT Dumnezeul părinţilor tăi. EU SUNT Dumnezeul lui Abraham, Isaac, şi a lui Iacob. Îmi amintesc că Eu le-am promis, şi timpul promisiunii este aproape. Şi Eu văd nenorocirile poporului Meu. Eu Îmi amintesc promisiunea. Şi Eu am venit jos să te înhămez. Tu ştii ce zice Cuvântul. Eu te-am înhămat să mergi acolo jos, te¬am înhămat cu putere, să mergi jos acolo şi să izbăveşti pe poporul Meu. Şi ia toiagul acela în mâna ta, ca un martor, pentru că tu ai văzut un miracol făcut prin el." Întocmai ca David, cu praştia. Vedeţi?

E-162 S-a înhămat, pe sine, şi a mers jos. În sfârşit, Dumnezeu avea un om care era supus la El, înhămat la El, şi nu se putea mişca până când l-a mişcat Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar face doar aceea, astăzi! Atunci, el era prizonierul Lui, un prizonier de dragoste, înjugat în legătura de dragoste, cu-cu Dumnezeu, aşa cum Pavel a fost înjugat în legătura de dragoste la Dumnezeu.

E-163 Întocmai ca Pavel, ei amândoi s-au instruit în acelaşi fel. Moise instruit, voi ştiţi, să izbăvească pe copiii lui Israel prin putere militară. Pavel instruit să-i ia afară din mâinile Romanilor şi să-i pună în libertate, prin marea lui forţă ecleziastică în lume în ziua aceea. Mari şcoli de instruire, au apărut sub Gamaliel.

E-164 Şi ei amândoi au mers la deşert; au venit înapoi bărbaţi diferiţi. Ei amândoi au văzut Stâlpul de Foc. Şi ei amândoi erau profeţi. Este aceea drept? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Ei amândoi, profeţi. Şi la amândoi li s-a vorbit de către Stâlpul de Foc, exact corect, venind ca un izbăvitor. Acolo erau ei; au mers la un deşert. Şi-au părăsit casele şi au mers la deşert, să afle. I-au părăsit pe ai lor şi fiecare lucru, ca să afle voia lui Dumnezeu. Vedeţi?

E-165 Ei au fost instruiţi într-un fel: Dumnezeu i-a schimbat în altul. Şi ei au trebuit să devină un prizonier complet, ca să nu acţioneze în felul în care ei au vrut să acţioneze, ci să acţioneze în felul în care Dumnezeu a vrut ca ei să acţioneze. El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-166 Mai avem noi încă zece minute acolo, să facem acestea? [Fratele Neville zice, "Amin." – Ed.]

E-167 Eu voi ajunge foarte repede la un alt caracter. Eu văd unul înaintea mea acum. Numele lui este Iosif. El era un fiu ales. El era un model perfect al lui Isus Cristos. El s-a născut un profet. El era un profet, de asemenea. Vedeţi? Iar acum el putea vedea viziuni. Şi când el era încă un băieţel, el a văzut o viziune despre el însuşi şezând pe un tron, iar fraţii lui i se închinau. Vedeţi? Dar priviţi. El a devenit... El cumva a simţit de parcă el era un ins mare. Vedeţi? Ei toţi...

E-168 Dar ce a avut Dumnezeu să facă? El a făcut acelaşi lucru care El l-a făcut la ceilalţi din ei. Pentru că, Moise era un izbăvitor, Pavel era un izbăvitor, iar acum Iosif era un izbăvitor. El a salvat pe poporul lui de la foamete.

E-169 Ce a trebuit Dumnezeu să-i facă? Să-l pună în temniţă, să-l pună chiar drept la închisoare. Da, domnule. Amintiţi¬vă, că el a fost vândut de fraţii lui, la un Egiptean. Şi ei l-au vândut la Potifar. Şi Potifar i-a dat un pic de libertate, şi, primul lucru ce-l ştiţi, aceea a fost luată de la el. Şi acolo şedea el în temniţă, plângând, plângând. Dumnezeu a trebuit să-l dezbrace.

E-170 Acum observaţi. Dar, tot timpul, eu cred, el, în temniţa aceea, el îşi putea aminti că viziunea a spus că el urma să şadă pe un tron, şi fraţii lui urmau săi se închine, pentru că el ştia că darul lui a venit de la Dumnezeu. Şi el ştia că aceasta trebuia să vină la împlinire.

E-171 Dacă noi am putea numai să ţinem asta în mintea noastră, şi conform cu Cuvântul lui Dumnezeu, în aceste zile din urmă El urmează să aibe o Biserică, El o să aibe un popor. Şi lucrurile acestea care El le-a promis, El o să le facă. El a spus că El va face, şi noi trăim în timpul acela. Noi suntem acolo. El doar încearcă să ne facă să fim prizonieri reali acum, închişi înăuntru cu El.

E-172 Aţi auzit voi vechea cântare care o cântaţi, "Şi atunci eu sunt închis înăuntru cu Dumnezeu"? Eu vreau să fiu închis înăuntru cu Dumnezeu. Acum, aceasta-i unde m-am gândit despre aceasta. Fiind închis înăuntru cu Dumnezeu, nimic altceva, şi tu te mişti numai când Dumnezeu zice să te mişti. Tu faci numai cum Dumnezeu zice să faci, vedeţi, atunci tu eşti închis înăuntru cu Dumnezeu.

E-173 Acum amintiţi-vă, el se gândea. El de asemenea a devenit un eşec total, faţă de sine. Tot ce ştia el, tot ce el a înţeles, şi totul, el a devenit un eşec total. Aceasta nu mergea. El a fost pus sub o situaţie unde nimeni nu vroia să asculte de el. El era un prizonier. Vedeţi? El a fost pus într-o situaţie, în care necredincioşii nu vroiau să creadă. Vedeţi voi ce vreau să spun? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Slujba lui era fără efect. Oamenii îşi întorceau capetele. Ei nu-i dădeau nici o atenţie în închisoare. La ce folosea slujba lui? El putea sta la gratiile de închisoare şi să le predic; ei umblau înainte în jos pe stradă. Vedeţi? Dar el a devenit un prizonier. Şi Dumnezeu l-a ţinut, un prizonier, până când roata s-a întors în sus corect. A zis, "Aici e omul Meu." Glorie! Eşec total!

E-174 În sfârşit, Dumnezeu a venit la el în închisoarea lui. Ca Pavel, ca tot restul din ei, El a venit la el. Şi El a folosit darul care El i l-a dat, ca să-l scoată afară de acolo. Aşa este. El l-a adus din închisoarea lui. Ce a făcut el? Îndată ce El l-a adus din închisoarea lui, lui i s-a dat putere de către împărat, împăratul lui, la care şedea el alături, sub care era el. El a fost adus din casa închisorii şi i s-a dat putere; încât, orice a spus el, trebuia să se întâmple. Amin.

E-175 În închisoarea lui, îşi amintea constant, că el s-a născut pentru un scop. El urma să şadă alături de un împărat. Toţi ceilalţi urmau să-şi plece un genunchi la el. Viziunea lui i-a spus aşa. Amin. Dar înainte ca viziunea lui să poată fi complet împlinită, el a devenit un prizonier. Amin. Şi atunci el a devenit un cârmuitor. Şi când el a venit de la casa lui de închisoare, şi a devenit un prizonier al Cuvântului lui Dumnezeu, că el putea să spună numai ce Dumnezeu i-a pus în gură să spună, atunci Dumnezeu s-a mişcat prin el.

E-176 Observaţi, că Moise avea putere să lege pe prinţii lui Faraon, după cum vroia el. "Dacă tu zici la acest munte, 'Să se mute."' El avea putere să lege pe prinţii lui Faraon. Fie că ei erau diaconi, prezbiteri, sau dacă ei erau reprezentanţi ai statului sau orice erau ei. El a zis, "Eu vă lega," şi ei erau legaţi. Aceea era tot. El o putea face la propriul lui cuvânt, la buna lui plăcere. Amin. Slavă lui Dumnezeu!
O, eu doar am încă vreo trei minute. Eu îmi ţin cuvântul.

E-177 Acum noi aflăm, că el-el a devenit un prizonier la Dumnezeu, dintr-un prizonier la lume. De la... Pavel, în acelaşi fel. Şi Moise, în acelaşi fel, de la un prizonier la propria lui gândire, la un prizonier al lui Dumnezeu. Şi când el a ieşit, el avea puterea lui Dumnezeu. Şi când el a devenit Pavel... Când gândirea veche, a lui Moise, el a predat-o şi s-a dezbrăcat de ea, el a devenit un prizonier la Cuvântul lui Cristos. Putea să se mişte numai oriunde...
"Voi ziceţi, 'Cristos'?"

E-178 "El a socotit ocara lui Cristos o comoară mai mare decât aceea din Egipt." Aşa că el era un prizonier la Cristos, întocmai cum era Pavel.

E-179 Amintiţi-vă, ei toţi trei erau profeţi. Vedeţi? Şi ei trebuiau să fie dezbrăcaţi de gândirea lor proprie, pentru ca să devină un prizonier la voia şi căile lui Dumnezeu.

E-180 Atunci ne amintim, acum, că el avea putere să lege, la propriul lui cuvânt. El avea putere să dezlege, la propriul lui cuvânt. El putea spune, "Eu te dezleg, în numele regelui meu." Amin. Faraon l-a făcut pe Iosif fiul lui.

E-181 Cristos îi face pe ai Lui, prizonieri de dragoste, fiii Lui. Şi El le dă putere, acelaşi lucru ce El a avut. Sfântul Ioan 14:12. "Cel ce crede în Mine, vedeţi, lucrările care Eu le fac le va face şi el. Chiar mai multe decât aceasta va face el." Acum, prizonierul dragostei lui Cristos devine împuternicit de Regele lui, Care este Cristos. Amin. "Şi adevărat Eu vă spun, dacă voi ziceţi către acest munte, 'Mută-te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ce aţi spus va veni la împlinire, voi veţi avea ce aţi spus. Dacă voi rămâneţi în Mine, şi Cuvântul meu în voi; dacă sunteţi înjugaţi la Mine," pentru că El şi Cuvântul Lui este acelaşi. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu. Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi. Acelaşi ieri, azi, şi-n veci! Dacă voi rămâneţi în Mine," nu ici şi colo. "Rămâneţi în Mine, şi Cuvântul Meu în voi; cereţi ce vreţi, sau ziceţi orice vreţi, aceasta se va face pentru voi." El avea putere.

E-182 Observaţi, înainte ca el să vină afară, el trebuia să fie dus afară şi ras. Câteva lucruri trebuiau să fie rase jos înainte ca el să poată întâlni pe rege. Vedeţi?

E-183 O, Dumnezeu uneori îşi duce poporul Lui afară în felul acela, şi rade câteva din voinţele lor jos, le arată că ei nu pot face chiar ceea ce ei vor să facă. Voi ştiţi ce vreau să spun. Ei nu sunt-ei nu sunt în libertate să facă ce vor ei să facă. Înainte ca ei să poată veni în putere deplină şi să fie un rob de iubire la Cristos, ei trebuie să fie raşi şi atunci prezentaţi. Uneori El îi duce la deşert, să facă aceea, să-i radă jos. Şi atunci să-i aducă afară, pe cei unşi, ca să împlinească scopul care El i-a ordinat să fie. Vedeţi ce vreau să spun?
Fraţilor, noi suntem la timpul sfârşitului.

E-184 Amintiţi-vă, în toate celelalte timpuri, ce a făcut El. El întotdeauna a trebuit să ia un om şi să-l facă un prizonier pentru El, să părăsească pe ai lui. El a trebuit să părăsească tot ce ştia el, să uite toate instruirile lui, totul, pentru ca să cunoască voia lui Dumnezeu, şi să urmeze pe Dumnezeu.

E-185 El nu poate urma nimic ce are omul de făcut, şi Dumnezeu, în acelaşi timp. Este prea contrar, unul faţă de altul. Tu nu poţi să mergi spre est şi vest în acelaşi timp. Tu nu poţi merge la dreapta şi la stânga în acelaşi timp. Tu nu poţi face bine şi rău în acelaşi timp. Tu nu poţi urma pe om şi pe Dumnezeu în acelaşi timp. Nu, domnule. Tu sau urmezi pe Dumnezeu sau urmezi pe om.

E-186 Acum, deci, dacă tu urmezi pe Dumnezeu şi te-ai predat lui Dumnezeu, atunci tu devii un prizonier la acel Dumnezeu, la acel Cuvânt, la voia aceea. Nu contează ce spune orice altceva, tu devii un-un prizonier la El.

E-187 Ascultaţi. Noi suntem la timpul sfârşitului. Şi eu aş spune aceasta cu reverenţă şi respect, aşa cum ultimele două minute plutesc înainte. Priviţi. Ce Dumnezeu, după părerea mea, va face şi trebuie să facă, şi va face în această zi din urmă, este să găsească o unealtă pentru recoltare. El trebuie să găsească o unealtă, ca să treiere aria. Orice fermier, când el merge la recolta lui, el trebuie să aibă o unealtă cu care să o facă; cu certitudine, el trebuie să aibă o seceră ascuţită sau ceva, ceva unealtă, să treiere grâul. Şi recolta este coaptă.

E-188 Dumnezeule, ia-ne în mâna Ta. Fă-ne slujitori robi ai dragostei Tale. Foloseşte-ne ca unealtă, să aducem darea de seamă la acest pământ păcătos, blestemat în care trăim noi astăzi, că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-189 Cât despre mine, Dumnezeule, lasă-mă să fiu un prizonier. Dacă toţi fraţii mei mă refuză, dacă toţi prietenii mei mă refuză, eu vreau să fiu un prizonier al lui Isus Cristos şi Cuvântul Lui, ca eu să pot fi înhămat la Cuvântul Lui, prin Duhul Sfânt, să văd Duhul Sfânt să facă Cuvântul lui Dumnezeu să fie confirmat prin aceleaşi lucruri care El a spus că se vor face. Eu vreau să fiu un prizonier al lui Isus Cristos.
Să ne rugăm.

E-190 Mă întreb, în seara aceasta, cu capetele noastre aplecate, dacă ambiţia aceea care noi o avem, de a fi altceva, sau poate despre ceva ce noi am putea gândi, a fi un lucru egoist, mă întreb dacă noi nu am putea doar să lăsăm cumva aceea de-o parte.

E-191 Mă întreb dacă vreun băiat tânăr de aici, în seara aceasta, să privească în jur, să zică, "Eu am să fiu, când mă fac mare, eu am să fiu un 'anume-anume' lucru." Mă întreb dacă voi puteţi simţi că voia lui Dumnezeu se mută în viaţa voastră, şi ziceţi, "Nu, nu. Î-hî. Eu-eu... Ambiţiile mele sunt pierdute acum. Pentru ultimele câteva zile, Duhul Sfânt mi-a vorbit. Eu-eu¬eu-eu vreau să mă supun lui Dumnezeu, să fiu o unealtă de treierat în această zi din urmă."

E-192 Vreo fată tânără care ar putea avea ambiţii ale caracterului de o doamnă fină, sau-sau poate să fie o domnişoară frumoasă, sau poate într-o zi să faci Hollywoodul cariera ta, mă-mă întreb dacă tu nu ai vrea acum să-ţi predai ambiţia în Prezenţa lui Dumnezeu şi Cuvântul Lui, să auzi chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta. Dumnezeu ştie cine eşti tu.

E-193 Mă întreb dacă ar fi un lucrător aproape, sau un slujitor, un lucrător pe undeva în biserică. Eu doar ajung aici, din când în când. Eu-eu nu cunosc nici o treime din persoanele care şed aici, în seara aceasta, dar eu... acest mănunchi mic care sunt aici. Mă întreb dacă ar fi o astfel de persoană, care ai vrea să zici, "Mie nu-mi pasă ce spune oricine. Eu sunt sclavul lui Dumnezeu acum. Eu-eu-eu am să predic Cuvântul Lui, oricum. Mie nu-mi pasă de ce, organizaţia mea-mea mă dă afară, eu totuşi am să stau cu acel Cuvânt. Eu-eu am să o fac. Voia mea este voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este voia mea. Eu am să fiu un prizonier la Isus Cristos. Prin harul şi ajutorul Lui, eu o voi face."

E-194 Gândiţi-vă la aceasta, în timp ce ne avem capetele aplecate. Cât de mulţi au ambiţia aceea, în seara aceasta? Vreţi să vă ridicaţi mâna. Aceea-i şi a mea, la fel. Eu predau totul. Cu capetele noastre aplecate acum, încetişor acum, aşa cum vă gândiţi din nou acum, cum vă rugaţi.
Eu predau totul,
Eu predau totul,
Totul Ţie, binecuvântatul meu Salvator,
Eu predau totul.
Eu pred- ...

E-195 O intenţionaţi într-adevăr? "Eu vreau să fiu un prizonier. Eu... Ia-mă, Doamne. Du-mă jos la casa Olarului, în seara aceasta. Zdrobeşte-mă de tot, şi modelează-mă iarăşi din nou, jos aici."
La Tine, binecuvântatul meu Salvator,
Eu predau totul.

E-196 Tată Ceresc, aşa cum cântarea continuă să cânte, am socotit aceasta cel mai folositor la timpul acesta, ca eu-eu să întrerup în cântare şi să vorbesc cu Tine doar un moment. Aşa cum poporul gândeşte, "Eu predau totul," Tată, fie ca noi să facem aceasta, ca şi cum aceasta-i ultima noastră ocazie să o facem. Lasă-ne să venim cu sinceritate, să venim la masa Domnului, aşa cum era, cu îmbrăcăminte spălată, suflete spălate, voinţe spălate, ambiţii spălate, să ne predăm.

E-197 Şi să lăsăm pe Dumnezeu să ia Cuvântul Lui, să ne înjuge împreună cu El, Cuvântul lui Dumnezeu. Şi fie ca Duhul Sfânt să ne ia acum, aşa cum auzim jugul îmboldind în jurul inimilor noastre, "Din seara aceasta înainte, eu te iau la cuvântul tău. Acum să nu gândiţi propria voastră gândire. Gândiţi gândurile Mele. Gândiţi voia Mea. Eu vă voi călăuzi." Dumnezeule, admite ca aceasta să fie o experienţă pentru fiecare din noi.

E-198 Aceste persoane tinere aşezate aici; soţ şi soţie; iar unii vin ca să fie soţ şi soţie. Există oameni mai în vârstă aşezaţi aici, care sunt lucrători, au fost de-a lungul drumului. Şi, Doamne, aici este Fratele Neville, eu, care ajungem sus de tot pe scară. Zilele noastre sunt numărate acum. Paşii noştri sunt făcuţi mai atent acum decât aşa cum i-am făcut. Noi veghem unde călcăm. Noi nu suntem aşa de siguri pe picior, fizic vorbind, aşa cum am fost odată. Dar, Doamne, aşa cum vedem că viaţa muritoare se slăbeşte, şi nici unul din paşii noştri nu sunt siguri fără ca Tu să ne iei de mână.

E-199 Acum, Dumnezeule, ia-ne, vrei Tu? Ia inimile noastre şi voia noastră în Propria Ta mână, şi lasă-ne să devenim prizonieri, în seara aceasta, la Cuvânt, la Cristos. Fie ca noi să trăim vieţi evlavioase aici. Fie ca aceste femei, aceste femei tinere, aceşti bărbaţi tineri, băieţi şi fete, să-şi predea vieţile, Doamne. Şi fie ca ambiţia lor să devină ambiţia să slujească pe Isus Cristos. Şi lasă-ne să devenim un prizonier al harului şi voia Lui Divină. Admite aceasta, Doamne.

E-200 Asta-i tot ce ştiu eu să fac, Doamne. Aceste cuvinte mici fărâmiţate, şi eu-eu mă încredinţez că Tu le vei pune laolaltă, corect. Căci, este cald aici înăuntru, şi oamenii vor să asculte, dar este foarte cald. Şi mulţi trebuie să meargă acasă şi să meargă la lucru devreme. Dar fie ca seminţele acelea să zacă doar în inima lor, "un prizonier."

E-201 Să meargă acasă şi să spună soţiei, cum ei... înainte să se pregătească să se pună jos şi să se roage, în după-masa aceasta, sau în seara aceasta, la marginea patului, să se uite dincolo unul la altul, să spună, "Dragă, ce zici de aceea, în seara aceasta? Am devenit noi cu adevărat prizonieri la Cristos şi voia Lui, sau-sau lucrăm noi prin propria noastră voinţă?"

E-202 Fie ca bărbaţi tineri şi femei tinere, pretutindeni, mai ales aceia care au auzit Mesajul din seara aceasta, să se întrebe aceeaşi întrebare. "Vreau eu să devin un prizonier, să-mi părăsesc viaţa mea?"

E-203 "Cel ce-şi păstrează viaţa o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa Lui din pricina Mea o va afla." Tată, noi ştim, că aceea este: a deveni un prizonier al Tău, să ne pierdem propriile noastre ambiţii şi propriile noastre dorinţe, să le aflăm pe ale Tale, atunci noi avem Viaţă Eternă. Admite aceasta, Doamne.

E-204 Singurul lucru care-l ştiu, este să o predau acum în mâna Ta. Şi fie ca ea să devină roditoare şi să producă mari-mari unelte pentru recolta din ziua din urmă, bărbaţi şi femei, băieţi şi fete, să se predea la voia completă a lui Dumnezeu, şi să devină prizonieri a-i lui Isus Cristos, la dragostea Lui, încătuşaţi cu lanţuri de dragoste Divină la Cristos. Noi o cerem în Numele Lui.
Eu predau totul,
Să ne ridicăm.
Eu predau totul,
Totul Ţie, al meu... ? ...

E-205 Să o spunem doar aceea din nou, cu ochii închişi şi mâinile în sus.
Eu predau totul,
Eu predau totul,
Totul Ţie, binecuvântatul meu Salvator,
Eu predau totul.

E-206 Acum, dacă ne vom apleca capetele, şi înainte să se cânte cântarea de eliberare, despre Ia Numele Lui Isus Cu Tine. Eu am să cer ca-ca acest frate aici... eu i-am uitat numele. Sora care a mărturisit despre viziunea de întuneric care a venit peste ea, care a fost vindecată. Şi amintiţi-vă, privind înapoi, voalul s-a dus. Credinţa ei a făcut asta. Tu eliberează-ne în rugăciune, vrei tu, frate? Şi cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi.