E-1 "Cheamă zece mii de Îngeri," când unul ar fi putut nimici lumea, "dar El a murit pentru tine şi mine." Asta-i ceva ca bază care eu vreau să am mesajul meu pentru duminică dimineaţa, dacă Domnul voieşte, despre „Ce era Cristos?" Iar acum noi ne aşteptăm poate că aceste fetiţe ar putea cânta acea cântare din nou pentru noi, duminică dimineaţa. Frate Wheeler, eu cu certitudine vreau să spun că tu sigur ai două domniţe minunate acolo, şi îmbrăcămintea lor, şi fără machiaj şi de toate. Ele arată ca Creştine pentru mine, şi cântă aşa şi acţionează aşa. Aceea-i foarte minunat.

E-2 Eu cred că eu îi spuneam soţiei mele zilele trecute, că noi avem cu certitudine un grup de femei care arătare curată pe aici. Eu apreciez asta. Părul lor lung şi feţele curate, şi îmbrăcate decent. Eu-eu-eu vă admir de fiecare dată când eu-eu vin înăuntru. I-am spus la Meda, "Mi-ar place să le pun pe toate într-un rând cândva şi să le iau fotografia aşa ca să pot arăta altor biserici felul cum este biserica noastră aici." Că, noi vorbim aceste lucruri, ele-ele se supun. Şi noi suntem bucuroşi. Aceasta face ceva pentru noi. Noi ştim căci când noi-noi avem petiţiile noastre, dacă inima noastră nu ne condamnă, noi ştim că Dumnezeu ne aude.

E-3 Azi dimineaţă, un prieten de-al meu, mult, departe de aici, a fost pus afară, l-au cărat la o parte şi doar-doar de¬abia trăia, se gândeau că el ar fi mort în câteva minute. Ei au chemat, era pe la lumina zilei. Eu am ieşit din pat, pe duşumea, şi am început să mă rog pentru bătrânul ins şi am fost în stare prin harul lui Dumnezeu să contactez acel spirit, aici a venit înapoi. S-a făcut bine, a venit iarăşi înapoi, voi vedeţi, trăind cu noi încă în seara aceasta, spre slava lui Dumnezeu. Acela-i bătrânul Frate Dauch, în vârstă de nouăzeci şi unu de ani, douăzeci-douăzeci şi unu de ani trecut de timpul călătoriei vieţii lui. Dar Domnul este bun şi plin de milă, aşa că noi suntem recunoscători pentru aceasta.

E-4 Acum, Frate Neville, noi privim în jur unul la altul şi eu ştiu că eu am doar puţin... cam încă un serviciu să fiu aici, şi acela va fi duminică. Şi eu-eu nu vreau să iau pe păstorul meu, mie doar îmi place să-l aud cum predică.

E-5 Duminică seara când el a predicat, eu vă spun, am mers sus aici cu un prieten la acest mic chioşc, să am un sandwici după aceea, Fratele Evans şi Sora Evans, şi am dat de Fratele şi Sora Sothman sus acolo. Fratele Sothman şi toţi ceilalţi au remarcat despre mesajul acela minunat. Şi, eu vă spun, eu am trăit din el toată săptămâna, aproape. Şi unele din remarcile acelea cum că struţul gândeşte că el s-a ascuns. Acum, asta-i adevărat, când el îşi bagă capul în pământ, dar cel mai mult din el încă se arată afară. Deci cam acela-i felul cum facem noi uneori. Noi încercăm să ne ascundem capul după ceva, acolo-i întotdeauna... poate noi încă arătăm, voi ştiţi. El vede fiecare părticică din noi, voi vedeţi. Deci într-adevăr apreciez aceea.

E-6 Atunci m-am gândit, păi, îmi place să vorbesc la biserică şi m-am gândit, păi, eu-eu... Fratele Neville ajunge să vă vorbească tot timpul, aşa că atunci când eu sunt jos aici poate mă cobor jos. Eu nu vreau să fiu destul de făţarnic, şi să nu vreau să sun sau nimic, doar şed sus acolo acasă şi biserica e deschisă aici jos. Eu-eu trebuie... Eu trebuie să fiu jos aici pentru că eu vă iubesc.

E-7 Eu vă spun, eu cu certitudine cumva... Vremea aici nu e de acord cu mine, şi eu... şi ţinutul nu-i de acord cu mine şi eu sunt alergic la aerul care-i aici. Tot aşa de curând cum aerul acela mă izbeşte eu doar mă rup în urticare, peste tot, vedeţi, şi nu există nimic ce poţi face privitor la aceasta. Şi eu ... Şi nu ne simţim bine, nici unul din noi, când suntem aici. Noi... cu greu ca unul din noi să se fi simţit de fapt bine de când am fost aici, pentru că noi cumva ne-am obişnuit cu acea climă înaltă.

E-8 Dar, acum, un lucru care mă atrage aici sunteţi voi toţi. Aşa este, voi toţi. Voi ştiţi, tu găseşti mulţi prieteni, eu-eu sunt aşa de recunoscător. Eu presupun că eu... dacă doar am numărat, personal, persoanele ce le cunosc, poate ar fi milioane în jurul lumii. S-a estimat odată de cineva, şi probabil în cunoştinţă personală, de vreo zece milioane de persoane. Dar există ceva privitor-privitor la acasă, despre anumite persoane: Acolo-i doar... Fiecare are aceea, există persoane speciale în viaţa voastră. Voi ştiţi, eu cred asta. Dacă nu există, atunci de ce este soţia noastră specială pentru noi? Şi de ce-de ce este a noastră... Vedeţi? Noi suntem... soţiile noastre, soţii noştri, şi aşa mai departe, aceasta-aceasta-i special. Şi voi aveţi aceea cu prietenii. Există un lucru sau altul că vouă doar vă place să vă întâlniţi cu ei şi doar să vorbiţi cu ei. Acolo sunt locuri mici.

E-9 Şi mă pot gândi la această mlaştină veche de-aici unde a stat această mică biserică, şi unde înainte să stea ea aici nu era nimic decât o-o baltă. Acela-i motivul că drumul acela s-a aşezat afară de tot acolo, să meargă în jurul acelei bălţi. Aceasta-i de fapt proprietatea, şi strada vine chiar pe lângă uşă acolo. Şi, dar aceasta era o baltă. Şi îmi amintesc ieşind aici afară şi încercam să găsesc un loc să zidesc o biserică pentru Domnul, şi eram doar un băiat tânăr.

E-10 Şi am ascultat la aceşti, acest om tânăr şi la ăstalalt de¬aici, rugându-se cu un timp în urmă, cu tot entuziasmul acela. M-am gândit, "Tu ştii, eu obişnuiam să fiu în stare să mă rog aşa, fără să-mi apuc răsuflarea, cu greu." Iar atunci tu îmbătrâneşti, şi tu cumva o încetineşti puţin, voi ştiţi, şi aceea. Tu încă te mişti, dar tu eşti "în viteza a doua" cum i-am spus Fratelui Woods acolo afară. Dar, şi atunci atât timp... Şi atunci după o vreme tu ajungi jos în viteză mică, când ajungi pe la şaptezeci sau optzeci, eu presupun. Dar, voi ştiţi, cei... tu încă te mişti, totuşi. Atât timp cât te poţi mişca, ce mai contează? Doar încă puţină vreme să ajungi acolo.

E-11 Îmi amintesc cum era rugăciunea, şi chiar aici în aceste buruieni, chiar aici unde stă acest amvon acum, chiar cam pe unde este el, acolo-i unde am bătut un ţăruş mic unde am ştiut să pun amvonul. Domnul Dumnezeu mi-a dat acest loc. Da, domnule. Acum, chiar acolo în piatra de temelie stă mărturia mea despre o viziune în dimineaţa când am pus-o, când cu greu puteam să mă gândesc atunci, a zis, "Acesta nu-i tabernacolul tău, dar fă lucrarea unui evanghelist," a zis El. M-am uitat afară şi am văzut toată lumea acolo, şi cerul albastru senin, şi oameni venind de pretutindeni; aceasta zace în piatra de temelie acolo. Cât de puţin m-am gândit că se va întâmpla, chiar dacă viziunea a spus aşa; dar nu dă greş, el va fi acolo oricum.

E-12 Eu am fost într-o mulţime de interviuri săptămâna aceasta, pentru că, duminică, Prezenţa graţioasă a Domnului a coborât. Şi eu ar fi trebuit să plec luni.

E-13 Eu am... noi încă nu am luat o vacanţă, copiii. Vacanţa mea vine mai târziu, puţin mai târziu. Dar eu am vrut să iau copiii pentru puţin timp. Ei trebuie să meargă înapoi şi să meargă la şcoală acum, şi aşa m-am gândit că săptămâna aceasta ar fi un timp bun. Întâmpinând Chicago săptămâna viitoare în adunarea aceea acolo.

E-14 Dar atunci-ungerea Duhului, m-am gândit, "Acum este timpul să avem interviuri." Acum este timpul ca aceste... că eu pot să prind din urmă la câteva din ele acolo. Şi acolo-i... Eu văd pe unele din persoane şezând prezente care erau în încăpere. Ei ştiu dacă Domnul s-a întâlnit cu noi sau nu.

E-15 Lucru ciudat că... fiecare pe lângă nişte femei care Billy le-a pus înăuntru doar un spaţiu chiar înainte, ceva doamnă din Louisville, ea avea o fetiţă care era aici, mă gândesc că ele aparţin de fapt la Biserica lui Dumnezeu din Louisville, sau ceva. Dar fiecare caz, fiecare din ei care vin înăuntru, înainte să plec de acasă Duhul Sfânt mi-a spus cine o să fie aici, ce vor întreba ei. Şi am scris jos pe o bucată de hârtie şi am spus chiar ce vor întreba ei şi întrebările lor în felul cum ei le vor pune, şi cum vor fi ele răspunse. Atunci eu să le spun, "Aici e chiar ce tu... uite acum, câteva minute în urmă aici, ce Duhul Sfânt... " Întind mâna acolo pe birou şi spun, "Vezi? El mi-a spus aceasta înainte ca să vii." Vedeţi? Dar în timp ce eram sus acasă, cine o să fie acolo şi ce va fi aceasta, care va fi atitudinea lor, şi totul despre aceasta, înainte ca măcar să plec de acasă.

E-16 Am văzut timpul, de multe ori, când eu veneam în jos pe drum, rugându-mă, eu vedeam rândul acela de rugăciune trecând înaintea mea şi să ştiu fiecare nume care o să fie în rândul de rugăciune, înainte ca să ajung aici. Aşa este. Şi chiar să ştiu unde şedeau ei în biserică şi ce ei... cum ar fi ei îmbrăcaţi şi cum ar arăta. Tu nu le spui la oameni fiecare lucru ca acela. Tu... Există lucruri care se întâmplă care tu doar nu le spui. Nu este necesar să le spui. Eu doar le spun oamenilor lucruri care cred că o să-i ajute, când Domnul mă presează să le spun, zice, "Spune aceasta." Tu nu ai vrea să spui tot ce ai văzut, pentru că aceea nu ar fi drept, voi vedeţi, tu doar... desigur, tu ajungi în necaz şi de toate în felul acela. Tu trebuie să ştii cum să mânuieşti lucrurile acelea prin Duhul Domnului.

E-17 Am avut persoane să stea înaintea mea şi să-mi pună întrebări, eu ştiu exact, dar eu nu am vrut să le spun, pentru că doar m-am simţit constrâns să nu o fac. Vă amintiţi, eu cred că era miercurea trecută seara, când am predicat despre Un Prizonier. Vedeţi? Vedeţi, tu vrei să-i spui la persoana aceea, dar Ceva zice, "Să nu o faci." Duhul zice, "Să nu o faci. Să nu o faci." Deşi un dar priveşte chiar la acesta, vedeţi. "Să nu o faci. Să nu o faci." Vedeţi, aşa că tu mai bine să nu o faci; atunci tu eşti în necaz cu Dumnezeu.

E-18 Acum, noi nu venim aici jos în seara aceasta doar să stăm aici. Noi vrem să auzim Cuvântul Domnului. Voi v-aţi rugat şi noi am avut un timp minunat, şi-şi eu... întotdeauna când eu vin jos eu ştiu că aduc doar o carte mică de text pentru că acolo-i... Uneori Fratele Neville este aşa de graţios el doar continuă să-mi ceară, "Vrei să faci aceasta," sau "să faci aceea," sau "vorbeşti?" Şi eu mă uit pe-aici până când îmi găsesc un text de vreun fel şi atunci noi îl începem de-acolo. Şi eu sunt sigur... Acum, fiţi siguri duminică...

E-19 Acum, eu nu... Noi niciodată nu ştim, noi nu putem spune. Voi vedeţi, eu am venit aici uneori cu-cu un text în mintea mea despre care eu urma să vorbesc, şi ajung aici şi îl schimb complet în jur. Şi am avut Scripturi scrise jos, eu zic, "Eu o să folosesc acest text, eu o să folosesc aceste Scripturi. Aşa cum ele vin jos, eu o să spun aceasta, aceea, sau cealaltă." Eu voi scrie jos, doar ca, Întâi Corinteni 5:15, şi Doi Corinteni 7:1, şi Matei 28:16, aşa mai departe, doar o pun înăuntru aşa, jos aici în felul acesta, şi scriu Scripturile acelea jos. Şi mă uit jos acolo, eu ştiu ce spune Scriptura acolo; uneori nici măcar nu atinge vreodată aceea, merge de tot în jur pe o cale diferită, cu totul. Şi noi doar nu ştim.

E-20 Deci acum, dacă Domnul voieşte, eu vreau să vorbesc, în încheiere aceste mici serii de servicii de moment ce sunt aici, duminică dimineaţa, asupra unui lucru foarte important. Deci, acum, veniţi devreme, pregătiţi să staţi doar un pic târziu, poate pe la ora două, cam aşa ceva. Şi astfel aceasta-i... Eu am cam în jur de treizeci sau patruzeci de Scripturi deja scrise jos asupra subiectului, dar mă gândesc ce acesta... ce o să încerc să fac, dacă Duhul Sfânt mă va ajuta, să prind Mesajul şi locul unde El este acum, şi să-L zidesc chiar unde El a început, şi să-L zidesc drept în sus în timpul prezent.

E-21 Deci aceea când eu-eu plec spre Chicago, atunci eu trebuie să mă duc drept la Arizona, şi apoi înainte, înainte şi înainte. Şi poate să fie, din câte ştiu eu, poate fi iarăşi anul viitor, poate vara următoare, înainte să ajung înapoi din nou la tabernacol, numai doar să trec dincolo pe aici din nou, pentru că eu am mitinguri.

E-22 Şi Billy, chiar acum, lucrează pentru străinătate pentru un turneu complet al lumii începând chiar imediat după Crăciun. Şi eu sunt cu totul planificat până cam în jur de decembrie, şi, ei bine, poate prima săptămână din decembrie, Dallas. Deci atunci-atunci în ianuarie noi vrem să pornim pe un turneu complet al lumii, peste tot în jur, complet, şi noi lucrăm la aceea acum, aflând doar unde va călăuzi Domnul. Şi-şi eu¬eu sunt aşa de recunoscător la... chiar la oameni, lucrătorii, atât de mult cât eu spun împotriva denominaţiunilor lor-lor şi lucruri ca acelea.

E-23 Voi ştiţi, pe cărţile aşezate chiar înapoi acolo acum, Fratele Roy Borders are grijă de invitaţii, şi de la Crăciun, la începutul anului, acolo erau peste o mie de invitaţii în jurul lumii. O mie de invitaţii au venit înăuntru înapoi acolo. Deci Domnul doar trebuie să mă îndrume la care din acelea să mă duc, şi ce să fac. Noi doar depindem de El. Tu nu ai putea să le iei pe toate. Tu¬tu nu ai putea să iei peste opt sau zece din ele într-o vară dacă ai fi trebuit, în o-în o completă... numai dacă tu doar mergi o seară aici şi o seară acolo, şi aceea-i... ei cer două săptămâni şi trei săptămâni, şi aşa mai departe, atât cât poţi să stai, sau unii din ei zic "doar atât timp cât va călăuzi Domnul," şi-şi toate ca acelea, aşa că tu nu ştii chiar exact unde să începi sau ce să faci. Aşa că noi doar le punem afară înaintea Domnului, zicem, "Acum, Tu să ne spui, Tată Ceresc." Şi voi ajutaţi-mă rugaţi¬vă cu această chestiune, vedeţi, voi ajutaţi-mă rugaţi-vă ca să putem să ducem acesta acolo.

E-24 Şi m-am gândit, după ce am avut serviciul de vindecare duminica trecută, atunci poate duminica aceasta dacă noi luăm doar învăţătura şi să o aducem drept sus şi să arătăm ce-ce e timpul în care noi suntem... unde suntem noi, ce-ce e-ce e-scopul întreit al marelui plan al lui Dumnezeu dinaintea întemeierii lumii, şi să-l aducem în jos până astăzi, planul întreit al lui Dumnezeu, planul. Eu lucrez la a doua parte din acesta acum, aducând Scripturile afară, şi căutându-le şi plasându-le.
Acum, să vedem, să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-25 Doamne Isuse, marele Păstor al turmei, noi ne-am adunat aici în seara aceasta în prea graţiosul Tău, Nume sfânt. Noi Te iubim, Doamne, şi noi Îţi mulţumim pentru această adunare de rugăciune în seara aceasta, pentru imnurile bisericii aşa cum noi le-am cântat cu bucurie în inimile noastre, şi-şi le-am auzit aşa cum au venit înăuntru, bătând din palme. Şi atunci noi am mers jos pe genunchi şi toţi ne-am revărsat inimile spre Tine, şi Ţi-am mulţumit pentru ce ai făcut Tu pentru noi, şi-şi Ţi-am cerut să continui să umbli cu noi.

E-26 Şi acum a venit ceasul pentru citirea Cuvântului şi pentru ceva despre care să vorbim, către popor. Îndrumă-ne în gândurile noastre, Tată, şi obţine slavă. Şi spune ceva în seara aceasta, prin noi, care să ne ajute pe noi toţi să ieşim de aici cu un scop în inimile noastre să trăim mai bine şi mai aproape de Tine de cum am trăit vreodată. Pentru aceea suntem noi aici, Doamne, noi suntem aici să cunoaştem mai mult despre Tine. Şi ne rugăm ca Tu să desfăşori marea Ta Fiinţă spre noi în seara aceasta în descoperirea Cuvântului Tău, ca noi să putem şti cum să fim un-un Creştin mai bun şi cum să acţionăm în aceste zile din urmă. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-27 Acum, privirea mea cade asupra unui text aici din Isaia, Isaia 38. Să citim acolo la Isaia, Isaia 38.
În zilele acelea Ezechia era bolnav pe moarte. Şi Isaia profetul fiul lui Amoţ a venit la el, şi a zis către el, Aşa vorbeşte DOMNUL, Pune-ţi casa în rânduială: căci tu vei muri, şi nu vei trăi.
Atunci Ezechia şi-a întors faţa către perete, şi s-a rugat către DOMNUL.
Şi a zis, Adu-ţi aminte de mine, O DOMNE, eu te rog, cum am umblat înaintea ta în adevăr şi cu o inimă desăvârşită, şi am făcut ceea ce-i bine în privirea ta. Şi Eze-... Ezechia a plâns amar.
Atunci a venit cuvântul DOMNULUI la Isaia, zicând, Du-te, şi spune-i lui Ezechia, Aşa vorbeşte DOMNUL, Dumnezeul lui David tatăl tău, Eu am auzit rugăciunea ta, Eu am văzut lacrimile tale: iată, Eu voi adăuga la zilele tale cincisprezece ani.

E-28 Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la această citire. Acesta-i un subiect foarte remarcabil pentru un mesaj scurt aici, eu cred. Eu vreau să-l numesc: Dumnezeu Nu Cheamă Pe Om La Judecată Fără Ca Mai Întâi Să-l Avertizeze. Şi noi suntem-noi suntem-noi suntem să prindem-baza sau platforma din el aici, în acest text din seara aceasta, Dumnezeu avertizează pe om înainte să-l aducă la moartea lui.

E-29 Acum, fiecare are aceasta. Noi am putea spune, "Păi, acest om a murit fără o avertizare." Nu, nu, nu. Dumnezeu niciodată... Voi nu ştiţi ce era în inima acelui om, voi nu ştiţi ce se petrecea în viaţa lui. Vedeţi? Dumnezeu nu aduce pe nici un om la moartea lui fără ca întâi să-l avertizeze despre aceasta, spunându-i, este ceva, o pregătire. Dumnezeu e-e suveran, şi El-El bate la inima fiecărui om, dându-i prilejul să vină. Acum, El poate avertiza înainte şi să-L refuze, şi-şi dă din cap către El şi se duce, zice, "Ah, este doar o simţire ciudată, aceasta o să-mi treacă." Dar, oricum, acesta era Dumnezeu. Dumnezeu vorbea către el.

E-30 Şi Dumnezeu nici măcar nu aduce judecată asupra pământului fără ca mai întâi să dea oamenilor un avertisment. Dumnezeu nu face nimic fără ca să declare întâi ce urmează El să facă. Şi El le dă oamenilor o alegere, şi voi puteţi-voi puteţi face bine sau rău. Aceea-i a Lui... Vedeţi, Dumnezeu niciodată nu-şi poate schimba a Lui-Lui natură. Programul Lui nu se poate schimba niciodată de la ce El a început, pentru că El este infinit şi programul Lui şi ideile Lui sunt toate perfecte. Deci, dacă El L-ar schimba, aceea ar arăta că El a învăţat mai mult. Deci, fiind infinit, El nu poate învăţa mai mult. Prima Lui¬Lui-prima Lui decizie este întotdeauna perfectă, şi nu există nimic să poată vreodată să schimbe Aceasta. Vedeţi?

E-31 Dumnezeu, înainte ca omul să fi fost pus... să aibă o şansă să facă rău, Dumnezeu l-a pus pe bazele de unde el putea să accepte sau să nege, el putea primi sau-sau nu.

E-32 Ziceţi, apropo, dacă acel lucrător înăuntru aici, Fratele Baker, eu cred că era la-interviuri zilele trecute, eu am întrebările lui pe care el le-a scris pentru mine asupra sămânţei şarpelui. Eu le am aşezate înapoi aici acum. Dacă el e aici, păi, bine... eu nu-l văd niciunde chiar la timpul prezent. Dar el e aici. El şi soţia lui, un foarte bun om şi o-o femeie, dar ei-ei nu au putut înţelege câteva lucruri despre învăţătura sămânţei şarpelui, cum căci-căci... unele întrebări despre ce am spus eu, şi-şi predici dincolo de aceea, şi-şi vorbind despre-împregnare şi aşa mai departe. Dar eu... atunci este întocmai ca fratele, un om bun, doar un Creştin de câţiva ani sau doi, dar doar nu a înţeles, voi vedeţi.

E-33 Este greu dacă tu nu... Tu trebuie să depinzi de Duhul Sfânt pentru că această Biblie este scrisă în pilde. Tu nu poţi doar să şezi jos şi să-L citeşti ca un ziar. El este ascuns. Da, domnule. Cum aţi putea justifica vreodată pe Dumnezeu când El i-a spus lui Moise sus acolo, a zis, "Acum, să nu faci nici un chip cioplit," în poruncile Lui, "să nu faci nimic ca Cerul, ceva-ceva Înger, sau orice altceva, să nu faci ceva chipuri cioplite," şi totuşi în aceeaşi zi i-a spus să formeze doi Îngeri din bronz şi să-i pună chiar la scaunul milei, unde este mila? Vedeţi? Voi trebuie să cunoaşteţi pe Dumnezeu şi Natura Lui înainte să puteţi înţelege Cuvântul Lui. El-El-El are cheia la acel Cuvânt, Însuşi, şi El-El este Singurul care poate-poate să-L mânuiască şi să-L deschidă, şi aşa El este Acela care trebuie să-L descopere.

E-34 Iar acum, noi aflăm că Natura Lui era, aici, ca întotdeauna să avertizeze un om înainte de judecată, să avertizeze o naţiune înainte de judecată, şi aşa mai departe. El întotdeauna îşi dă avertismentul Lui, o reamintire pentru noi, de o responsabilitate. Noi suntem responsabili, şi Dumnezeu ne-a pus aici pe pământ pentru un scop, şi acel motiv pentru care El ne-a pus aici, noi suntem responsabili faţă de El pentru motivul acela. Voi ar trebui să mergeţi la El şi să aflaţi ce vrea El să faceţi. Vedeţi? Dacă voi nu...

E-35 Dacă tu ai mers să lucrezi pentru un om, şi el îţi dă o slujbă pe o fermă, sau aşa ceva, şi tu ai mers doar afară la şopru şi doar te-ai aşezat jos acolo, şi zici, "Bine?" Vezi, tu trebuie să mergi să-l întrebi ce vrea el să faci, şi atunci o faci. Dacă tu lucrezi pentru un om, află care sunt datoriile tale.

E-36 Şi atunci dacă viaţa noastră este pe-pământ aici, atunci noi trebuie să mergem la Acela Care ne-a pus aici, şi, "Doamne, ce vrei Tu ca eu să fac? Ce-ce-ce trebuie să fac? De ce sunt eu aici?" Dacă este să fie o casnică, spălătoare de vase, dacă este să fie... Orice vrea Dumnezeu ca voi să faceţi, atunci voi să faceţi aceea cât mai bine din câte ştiţi să o faceţi. Nu contează cât de puţin, nu contează cât de puţin este, voi trebuie să o faceţi.

E-37 Voi ziceţi, "Bine..." Necazul despre aceasta, este, că fiecare din noi vrea să facă lucrul altui om. Noi toţi vrem să ducem mingea, aşa cum noi spunem, voi vedeţi.

E-38 Ca acest ceas de aici, acum, fiecare piesă mică înăuntru acolo îşi are locul ei. Acum, fiecare parte din el nu poate fi ţagărele. Acum, eu mă uit numai la ţagăre să văd cât e timpul. Dar dacă una din acele rotiţe mici înăuntru acolo iese afară din ordine, acela nu va ţine timpul corect.

E-39 Şi acela-i felul cum este cu oamenii. Noi avem toţi, Trupul lui Cristos, trebuie să fie în poziţia lor, în armonie. Vedeţi? Şi atunci noi putem privi în jur şi să vedem ce timp din zi este. Vedeţi? Atunci lumea se uită să vadă ce este aceasta. Vedeţi? Vedeţi? Dar ei vă urmăreşte. Dar dacă tu eşti doar un arculeţ păr, arcul principal, sau orice eşti tu, tu să faci cea mai bună treabă care o poţi la aceea.

E-40 Acum, pentru că, noi avem o responsabilitate pentru care noi trebuie să răspundem faţă de Dumnezeu într-o zi. Fiecare om care vine pe faţa pământului trebuie să răspundă faţă de Dumnezeu pentru o responsabilitate. Şi, la mulţi dintre noi, un administrator, pentru care noi trebuie să răspundem. Noi... Această responsabilitate este o administrare care ne-a fost încredinţată de Dumnezeu, mie nu-mi pasă ce este ea. Cum am spus cu câteva momente în urmă, "o casnică," atunci fii o casnică veritabilă. Aşa este. Dacă este să fii un fermier, fii un fermier veritabil. Orice este în care Dumnezeu te-a pus să faci, tu ai o administrare la aceea, pentru care tu trebuie să răspunzi faţă de Dumnezeu, pentru că sunt necesare toate aceste lucruri ca să o faci.

E-41 Lui Ezechia i s-a spus să se pregătească şi să fie gata pentru că el trebuia să întâlnească pe Făcătorul lui. Acum, Ezechia era un rege şi un-un om mare. Aţi observat pledarea lui aici? "Doamne, eu Te rog să iei seama la mine. Eu-eu am umblat înaintea Ta cu o inimă perfectă." Ce mărturie este aceea pentru-pentru-pentru noi astăzi, şi ar trebui să fie, un om care umblă înaintea lui Dumnezeu.

E-42 Chiar moartea a fost pronunţată asupra omului şi totuşi Dumnezeu S-a răzgândit privitor la el, pentru că Ezechia a vrut să facă ceva şi Dumnezeu a zis că El "ne va da dorinţele inimii noastre." Şi timpul lui Ezechia a venit, şi el-el a primit un cancer pe el, sau aşa ceva, şi-şi ei l-au numit "un buboi" în ziua aceea, dar noi ştim că buboaiele de obicei nu vă ucid, ele doar se fac bine. Dar era poate un cancer, şi s-a deschis ca un buboi. Şi-şi Dumnezeu i-a spus lui Isaia, a zis, "Du-te sus acolo şi spune-i că el va muri." Şi Ezechia încă avea ceva ce vroia să facă. El avea-el avea...

E-43 Când tu pledezi ceva către Dumnezeu, tu trebuie să fie un motiv pentru aceasta. Este întocmai ca această Scriptură la care mă refer aşa de des, "Dacă voi ziceţi la acest munte, 'Mută-te,' şi nu vă îndoiţi, ci credeţi că ce aţi spus se va împlini, voi puteţi avea ce aţi spus." Acum, aceea-i întru totul controlat pe motiv şi obiectiv, vedeţi, sau nu se va întâmpla. Vedeţi?

E-44 Voi nu puteţi doar merge aici afară... Acolo-i unde mulţi dintre noi fac multe greşeli, se duc afară şi zic, "Acum, eu vă voi arăta că am credinţă să fac aceasta." Acum, tu eşti greşit de la început. Dumnezeu nu-ţi dă daruri doar să te joci cu ele.

E-45 Aşa cum am spus cu un timp în urmă, El nu vă arată viziuni doar să vă jucaţi cu ele. Acelea nu sunt nimic cu ce să te joci. Acelea sunt sacre. Doar folosiţi-l în... aşa cum Domnul te va lăsa. Fii un prizonier al Lui. Nu contează cât de mult vrei să-i spui acestui ins că el e greşit, şi ce-i aceasta, aceea, sau cealaltă, tu păstrează tăcerea până când Dumnezeu spune aşa. Atunci când Dumnezeu spune aşa, atunci tu poţi veni cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Până atunci, doar uită despre aceasta.

E-46 Lumea astăzi este întocmai cum era Ezechia atunci, a fost avertizat. Ea constant este avertizată. Biserica este avertizată. Şi, acum, lucrurile acestea nu se întâmplă doar dintr-o-dintr-o întâmplare. Ele toate au ceva în spatele lor.

E-47 Acum, Ezechia, fiind bolnav, având acest buboi, aceasta nu era din întâmplare. Dumnezeu l-a trimis pe Isaia sus acolo şi i-a spus să-şi pună casa în rânduială acum pentru că el urma să moară. Şi Ezechia a plâns, şi i-a spus lui Dumnezeu, "Eu am umblat înaintea Ta cu o inimă perfectă şi eu-eu Te rog să-mi cruţi viaţa pentru o cauză, o cauză bună, cauza lui Dumnezeu."
Dumnezeu i-a spus profetului, a zis, "Du-te înapoi şi spune-i."

E-48 Acum nu-i asta ciudat? Ezechia era cel mai mare om în ţară. Vedeţi? Ezechia era un rege, şi un om evlavios. El era un om adevărat, dacă el putea pleda aceea înaintea lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu l-a mustrat pentru aceasta, "Eu am umblat înaintea Ta cu o inimă perfectă." Acum aceea spune foarte mult. Vedeţi?

E-49 Şi Dumnezeu nu a spus, "Nu, Ezechia, tu nu ai făcut-o," dar El a admis că el a făcut-o. Şi El a zis, "Eu am să-Eu am să-ţi cruţ viaţa puţin mai mult." Vedeţi? "Eu am să-ţi iau cererea ta," vedeţi, pentru că el era un om drept, el a fost un¬un slujitor adevărat la Cristos.

E-50 Şi atunci noi simţim că noi avem un drept să cerem ceva dacă-dacă obiectivul nostru este corect, şi apoi motivul nostru la aceasta.

E-51 Acum, noi vedem astăzi că pentru anii mulţi trecuţi, eu aş spune pentru ultimii cincisprezece, la mai mulţi ani, că acolo era constant un avertisment afară peste naţiune, "Pocăiţi-vă, sau pieriţi!"

E-52 Voi observaţi, eu vorbeam astăzi cu soţia chiar devreme azi dimineaţă, şi eu... devreme la micul dejun, noi şedeam la masă vorbeam înainte să plec. Şi am zis, "Soţie..." Ea vorbea despre Billy Graham, şi despre soţia lui, doar cât de obişnuit şi fiecare lucru încearcă ei să trăiască. Am zis, "Acela-i un adevărat slujitor când el încearcă să nu... când el... omul poate câştigă două sau trei milioane pe an afară în campaniile lui, dar el nu-i primeşte, fundaţia lui îi ia, punându-i înapoi în lucrare şi transmisiune, şi aşa mai departe. Şi Billy primeşte vreo douăzeci şi cinci de mii pe an."

E-53 Ea a zis, "Cum ar cheltui el vreodată douăzeci şi cinci de mii pe an?"

E-54 Am zis, "El-el ia doar cât trebuie să aibă, asta-i tot. El are o casă pentru care trebuie să plătească, şi de toate." Am mers înainte, şi am zis, "Eu am mult respect pentru Billy Graham," am zis, "pentru că el are un mesaj, şi acel mesaj este pocăinţa."

E-55 Şi atunci, eu vă spun, nu există nimeni de care eu ştiu, care-i în ţară astăzi, pe care Dumnezeu l-a folosit cu acel mesaj ca Billy Graham. O, el o are jos la timp, şi el doar stă acolo şi, vreau să spun, el îi cheamă pe acei politicieni şi membri de biserică la pocăinţă. Dar aceia-i aşa de departe cât merge el.

E-56 Şi aici vine Fratele Oral Roberts, un alt slujitor mare al Domnului. Şi nu există nimeni să vină acolo afară şi să se compare cu Oral Roberts. Acea strânsoare de bulldog doar-de a scoate doar duhurile rele şi chemând Numele Domnului şi¬şi mici senzaţii, şi aşa mai departe, despre vindecare Divină. Aceea-i exact corect. Acolo-iun mesager la Penticostali.

E-57 Acolo-i un mesager la lumea bisericii denominaţionale, vedeţi, şi lumea rece.

E-58 Şi atunci priviţi în jur în propria noastră slujbă mică umilă, stând "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci," voi vedeţi. Ce face asta? Cheamă acel grup Mireasă, voi vedeţi. Vedeţi? Vedeţi, el-el cheamă din amândouă acele grupuri. Aceasta ia o Roată afară din roată. Vedeţi ce vreau să spun?

E-59 Şi atunci Dumnezeu confirmă acel mesaj care Billy Graham îl predică. Dumnezeu vindecă pe bolnavi prin rugăciunile lui Oral Roberts. Şi Dumnezeu produce lucrurile care Isus... dovedeşte că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Şi cheamă lucrurile acelea care... Acestea sunt mesaje ale orei. Şi fiecare din mesajele acelea cheamă, "Pocăiţi-vă, sau pieriţi!" Aşa este. "Pocăiţi-vă, sau pieriţi!" Nu există speranţe, sunt toate duse. Lumea a fost avertizată de Venirea Lui. Fiecare din mesajele acelea vorbesc şi avertizează despre Venirea Domnului Isus, şi la biserica denominaţională...

E-60 Amintiţi-vă, Dumnezeu este întotdeauna în treiuri. Ca Tată, Fiu, şi Duh Sfânt; şi justificare, şi bot-... şi sanctificare, botezul Duhului Sfânt; aşa mai departe; El este în treiuri.

E-61 Acum, Dumnezeu este acel mesaj de pocăinţă la biserica nominală. Dumnezeu este în acel mesaj de vindecare Divină la biserica Penticostală. Dumnezeu este în Mesajul către Mireasă. Vedeţi? Aşa că noi aflăm că toate acele chemări, una la aceasta, aceasta la aceea, şi aceea la aceea. Dumnezeu cheamă biserica afară din lume; cel... cheamă biserica în biserica denominală înspre Penticostal; şi cheamă Mireasa afară din Penticostal. Vedeţi?

E-62 Ca Luther, Wesley, şi acum. Vedeţi, este doar totul perfect tipizat şi nu există nici o greşeală privitor la aceasta. Eu am lovit peste tot în jur la capetele ei, şi laturile ei, şi înăuntru şi-n afară la aceasta, şi am arătat-o prin Scriptură, cronologia ei, până când noi ştim că acesta-i absolut Adevărul. Vedeţi? Nu există greşeală. Duminică eu sper că Dumnezeu o adânceşte aşa de adânc încât niciodată nu veţi fi în stare să vă îndepărtaţi de la aceasta. Vedeţi?

E-63 Acum, Dumnezeu dă avertisment, "Pregătiţi-vă pentru o judecată." Bombele atomice sunt în hangare, totul stă gata. Şi Dumnezeu, înainte ca El să poată lăsa să se întâmple lucrul acesta, El face o chemare jos peste tot, cum a făcut El în Sodoma, "Ieşiţi afară din ea! Fiţi gata. Acolo o să se întâmple ceva."

E-64 Ca în zilele lui Noe, înainte ca Dumnezeu să trimită apele să distrugă lumea în marea lume antideluviană care a deviat în păcat, şi Isus a spus clar că era o zi întocmai ca aceasta. "Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi la venirea Fiului omului." Cum că femeile ca apucate, şi-şi căsătorindu-se şi dând în căsătorie, şi-şi marele realizări ştiinţifice, şi cei deştepţi educaţi mergând în partea intelectuală, iar Turma mică smerită şezând departe la o parte aşteptând judecata ce urmează şi scăparea. Şi înainte ca Dumnezeu să trimită acea judecată, El a trimis un profet.

E-65 Întocmai cum El i-a făcut lui Ezechia, El a zis, "Fii gata, căci judecăţile sunt gata să cadă."

E-66 Şi el a pregătit poporul pentru timpul acela. Noe a pregătit poporul, şi aceasta era o chemare de milă înainte de judecată.

E-67 La Ninive i s-a făcut de cunoscut înainte de timpul lor. Dumnezeu a privit în jos la Ninive, şi El a zis, "Eu sunt-Eu sunt chiar sătul şi scârbit de lucrurile acestea." Eu-Eu-Eu înţeleg căci-căci cei... deşi acea lume mare, a Neamurilor, păgână... Cetatea lor, aşa cum era în zilele acelea, ei i-au judecat prin cetate; acum aceasta prin naţiuni, acum după ce populaţia s-a răspândit aşa cum s-a răspândit. El a zis, "Acea cetate mare este dedată, întru-totul, la păcat."

E-68 Şi Dumnezeu, înainte ca El să trimită judecată, El a trimis un mesaj de avertizare, "Ieşiţi afară din ea! Îndreptaţi-vă!" Priviţi, profetul nu a spus nimic decât-decât să iese... A zis, "În timp de patruzeci de zile această cetate va fi nimicită."

E-69 Şi, o, cum este uneori greu să faci astfel de lucruri ca acelea, să spui la oameni. Dacă profetul nu veghează, el va ajunge în necaz, pentru că el o va lua cumva la o parte, încercând să o facă uşor, sau să compromită un pic aici şi un pic acolo. Dar profetul adevărat are porunca de la Dumnezeu, nu ar trebui să compromită nimic, el ar trebui să o aşeze absolut drept pe linie.

E-70 Acela-i motivul că El a folosit duhul lui Ilie aşa de mult, vedeţi, pentru că acel duh întotdeauna a îndeplinit poruncile Lui. Voi vedeţi? Vedeţi, el a adus poruncile Lui chiar exact ce era Aceasta, şi întotdeauna un "Veniţi înapoi la Cuvânt!" Vedeţi? Întotdeauna să-i aducă înapoi la Cuvânt.

E-71 Acum, noi aflăm Ninive în păcat. Şi profetul a ezitat pentru că ea era o lume a Neamurilor, vedeţi, era o naţiune de Neamuri, un popor Neam; nu al lui, aceştia nu erau Evrei. Ei erau Neamuri. Un mare port comercial, de vapoare care era în Ninive, mare pescuit industrial acolo, oamenii pescuiau. Şi-şi ei-ei au... trebuie că au avut o ţară mare păcătoasă acolo. O mulţime de bani; şi-şi unde banii sunt din belşug, şi oamenii sunt în opinia populară a zilei, păcatul întotdeauna se aşează înăuntru, şi violenţa.

E-72 Dumnezeu s-a săturat de aceasta. Deci El avea un profet în ţară, aşa că El a zis către profetul Lui, "Du-te acolo jos la Ninive şi strigă, şi spune, ,In patruzeci de zile cetatea va fi nimicită."'

E-73 Acum, Iona s-a gândit acum, "Tu ştii, eu aş putea intra în puţin necaz." Aşa că el a vrut să fie mai sigur, aşa că el s-a gândit că o să ia un mic concediu şi-şi merge jos la Tars. Şi noi aflăm că... au mai rămas numai patruzeci de zile. Vedeţi?

E-74 Deci Mesajul este urgent, timpul este aproape. Nu vă jucaţi în jur cu alte lucruri şi să obţineţi o diplomă de Licenţă de Artă şi să aflaţi ceva. Ora este aproape! Asta-i ce se întâmplă cu oamenii astăzi, noi încercăm să zidim mari şcoli şi să avem lucruri mari ca acelea. Când mila... Doamne! Dacă noi predicăm Venirea Domnului, ce avem noi nevoie cu şcolile? Noi avem nevoie de pocăinţă către Dumnezeu! Vedeţi?

E-75 Cum a spus Hudson Taylor la tânărul misionar, el a zis... Sau, un băiat tânăr Chinez a venit la el, a zis, "D-le Taylor," a zis, "Domnul Isus m-a umplut cu Duhul Lui." A zis, "Eu-eu sunt aşa de fericit!" A zis, "Să iau eu acum zece ani şi să-mi iau diplomele şi aşa mai departe?"

E-76 El a zis, "Fiule, nu aştepta după diplome. Dacă lumânarea este aprinsă, mergi şi spune Aceasta! Du-te spune-L. Nu aştepta după diplome. Nu, tu vei fi pe jumătate ars înainte să fii terminat, cu diploma ta."

E-77 Lasă, când este aprinsă, dacă nu ştii altceva, doar spune cum s-a aprins. Şi doar-doar să nu încerci să iei locul altcuiva, sau locul la ceva. Când tu o ştii, doar spune ce ştii a fi Adevărul, "Acesta-i felul cum El a venit peste mine, şi aşa este cum am simţit privitor la El." Aceea-i... Dacă tu nu ştii nimic mai mult decât atât, spune asta! Să mergem! Mesajul este urgent, timpul este aproape.

E-78 Acum, ce-i dacă Isaia spune, "Păi, acum eu voi aştepta şi o să văd cum se descurcă el cu buboiul acela, întâi, voi vedeţi. Văd cum-cum el..."?

E-79 Vedeţi, Dumnezeu i-a spus, "Du-te sus acolo şi spune-i, chiar acum!" Vedeţi? Şi El i-a spus la Iona să meargă. O, doamne!

E-80 Şi când el a ajuns acolo afară în oceanul acela şi în marea aceea adâncă, şi-şi vaporul s-a împotmolit în furtună, şi ei au ridicat pânzele şi atunci s-au întors roata şi roata, ei se miră ce în lume era situaţia acolo afară. Dar ei nu au putut să vadă, se părea că lucrul acela se umplea cu apă. Şi-şi fiecare om chema pe dumnezeul lui, şi primul lucru ce-l ştiţi... Iona era în concediul lui, deci s-a gândit că tot atât de bine ar putea să doarmă, şi el trebuie că a mers jos în bulmea corabiei, şi s-a culcat acolo sus cu picioarele proptite sus, adormit. Şi a zis, "Scoală-te, O trântorule, şi cheamă pe Dumnezeul tău!" Şi Iona ştia ce era greşit.
Aşa ştie fiecare om ce este greşit astăzi! Vedeţi?

E-81 Şi el a zis, "Toată vina este a mea. Luaţi-mă şi legaţi-mi mâinile, şi aruncaţi-mă în mare, şi atunci necazul acesta se va potoli." Şi ei erau ca un fel de grup de oameni gentili şi ei nu au vrut să facă asta, dar ei au aflat că el era un profet şi ştia despre ce vorbea el. El a zis, "Eu-eu m-am gândit să iau concediul întâi, dar-dar Domnul nu vrea să iau eu acest concediu. Eu trebuie să merg jos acolo, eu am o treabă de făcut. M-am gândit să mă odihnesc un pic înainte să merg, dar eu trebuie să merg. Mesajul este urgent, eu trebuie să ajung acolo."

E-82 Îmi imaginez, când acel peşte anume pregătit l-a luat pe Iona jos în stomacul lui, el şi-a schimbat total părerea şi a aruncat apă prin toată ţara, şi a luat-o afară către Ninive cât de tare a putut el să meargă. Dumnezeu ducea acel mesaj acolo în peştele acela anume pregătit. Şi el a luat-o către Ninive tot aşa de tare cât putea să meargă, pentru că el-el avea mesagerul pe bord şi el trebuia să-l ducă acolo. El a luat corabia greşită, dar Dumnezeu a rânduit o corabie pentru el.

E-83 Aşa că, voi ştiţi, Dumnezeu este în stare să facă lucruri mari dacă noi doar ascultăm de El. Vedeţi? El-El va face El va face căi unde nu-i nici o cale. El este Calea. Vedeţi? Şi când Mesajul este absolut urgent, aşa cum El este astăzi, Dumnezeu rânduieşte o cale.

E-84 Noi observăm iarăşi când Amos... eu am predicat despre acest om, Amos. Dacă v-ar place să citiţi povestea cândva, ea este grozavă, citiţi povestirea despre Amos, primul capitol din Amos. El este un alt model de-avertizare înainte ca judecata să lovească păcatul. Acum, cetatea împotriva căreia el mergea să o avertizeze, acolo, erau un grup de Iudei care-care ei toţi au deviat cumva de pe linia bătătorită şi a devenit un mare centru turistic. Şi-şi îmi imaginez, aşa cum am dat ilustraţia dimineaţa aceea, vorbind despre el, că, când capul lui pleşuv a apărut peste vârful dealului şi ochii lui mici s-au îngustat aşa cum se uita în jos şi a văzut păcatul din poporul şi naţiunea aceea mare, barba lui albă aşa cum el îi arăta cu degetul în felul acela. Vai, ce lucru! Dar nimeni nu ştie de unde a venit el.

E-85 Nimeni nu cunoaşte profeţii aceia, ei doar se ridică de undeva şi se duc pe aceeaşi cale.

E-86 Dar el a mers în cetate cu "AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Pocăiţi-vă, sau pieriţi! Căci Dumnezeu va nimici naţiunea aceasta. El va-El va şterge locul acesta de pe pământ. Voi aţi făcut o înţelegere cu duşmanul vostru. Şi voi sunteţi-voi sunteţi în pace, gândiţi voi, cu duşmanul vostru, dar tot timpul Asirienii sunt-sunt în acumulare de forţe acolo afară. Voi nu puteţi umbla doi împreună fără să fiţi în acord. Asta-i tot." Deci el a zis...

E-87 Şi Dumnezeu vrea să ne separăm. El ne vrea „ieşiţi afară din lume," nu să încercăm să trăim şi cu lumea şi cu Dumnezeu, să nu încercăm să ne modelăm după lume şi după Dumnezeu. Voi trebuie să trăiţi pentru Unul sau celălalt, voi trebuie să-l credeţi pe Unul sau pe celălalt.

E-88 Şi acum noi aflăm că, acest Amos, el cu certitudine a prezis o judecată asupra acestui popor dacă nu se pocăiesc. (Şi-şi, vai, aşa-aşa bine se potriveşte în ziua noastră.) Mă gândesc că această mare cetate, cum se uita iarăşi înapoi prin aceasta, marea cetate acolo jos, cum că ea a fost cu totul dedată, şi¬şi o economie mare ce o aveau cu de toate, prosperă. Şi ei gândeau că ei erau chiar exact în voia Domnului, pentru că ei prosperau. Dar ei au aflat că Dumnezeu nu este întotdeauna autorul prosperităţii. Nu, Dumnezeu... Uneori când prosperi¬tatea loveşte bisericile, acestea se îndepărtează de la El.

E-89 Voi ştiţi, Dumnezeu a vorbit despre Israel o dată, a zis, "Eu te-am găsit însângerată în câmp, şi Eu te-am spălat şi te¬am adus înăuntru," să fie Propriul Lui copil. "Şi atunci când te-ai făcut mare, şi o femeie tânără frumoasă, tu ai jucat rolul unei curve." El a zis, "Tu-tu-tu te-ai dat la fiecare trecător." Vedeţi? "Dar când tu ai fost săracă şi în nevoie, când-când ai avut nevoie, tu M-ai slujit. Dar când Eu te-am binecuvântat şi ţi-am dat din belşug, atunci te-ai îndepărtat de la Mine." Şi aceasta doar cam s-a dovedit în felul acela. O, doamne!

E-90 Acum, noi aflăm că acest profet într-adevăr a lovit jos peste naţiunea aceea, acest Amos. El era doar un plugar. Dar noi aflăm căci când el a lovit, i-a lovit jos şi le-a spus ce va fi, şi le-a spus că dacă ei nu se îndreptau cu Dumnezeu duşmanul pe care ei l-au luat în părtăşie va fi tocmai acela care-i va nimici.

E-91 Acum noi aflăm că America noastră mândră nu va scăpa de mânia lui Dumnezeu. Aşa cum am vorbit într-o zi de când am fost aici, eu sunt sigur că era aici, despre tot la sfârşit. Voi ştiţi, eu-eu nu văd nimic pe care să zidesc. Voi nu puteţi zidi la politică, ea îi dusă. Voi-voi nu puteţi zidi la viaţa socială, pentru că ea este aşa de demoralizată. Acolo-acolo-acolo nu există nimic la care să poţi zidi acolo. Şi voi nu puteţi pune speranţele în nimic.
"Ce zici de biserică?"

E-92 Păi, voi nu puteţi face nimic cu biserica, ea este aşa de formală şi dusă, nu a mai rămas nimic. Ei şi-au vândut deja dreptul lor de naştere pentru o masă de linte, şi ei doar aşteaptă judecata. Duhul Sfânt a traversat naţiunea aceasta, arătând semnele şi minunile Lui, şi ei au respins mereu harul Lui. El Se adevereşte şi se dovedeşte, prin adeverirea Lui mare, că El este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în această zi. Şi ei încă Îl refuză. Vedeţi? Nu mai există nimic rămas acum. Voi doar nu puteţi face asta întotdeauna lui Dumnezeu. Vedeţi?

E-93 În ordine, noi aflăm, întâi, El trimite profeţii Lui cu avertizarea. El nu Îşi schimbă felul, metoda Lui de a face lucrurile.

E-94 El nu loveşte întotdeauna când El avertizează. Eu vreau să urmăriţi acest citat. Dumnezeu dă un avertisment dar El nu loveşte întotdeauna la acelaşi timp când El avertizează. Aţi observat asta? Şi atunci când El nu loveşte când El trimite un avertisment, atunci profetul este batjocorit, "Tu nu L-ai avut. Tu ai spus o minciună. Tu-tu nu ai fost corect."

E-95 Acelaşi lucru ar fi putut să-i fie spus lui-lui Isaia. Ce credeţi că s-a gândit omul acela când el a mers acolo sus şi a profeţit că regele "urma să moară," apoi să vină înapoi jos şi să zică, "Nu, el o să trăiască"?

E-96 Ce ziceţi de Iona mergând prin străzi, zicând, "O, cetatea aceasta o să fie nimicită în atâtea zile, patruzeci de zile," şi atunci Dumnezeu nu a făcut-o?

E-97 Vedeţi, voi trebuie să vegheaţi, Dumnezeu nu loveşte întotdeauna când El avertizează. Dar El... Există un lucru, atunci profetul este batjocorit. Dar dacă el este un profet adeverit cu Cuvântul Domnului, vedeţi, semne de la Dumnezeu, adeverit, aşa cum Dumnezeu a spus că profetul va fi adeverit (care aceşti oameni erau), vedeţi, Cuvântul lui nu este al lui, ci acesta-i Dumnezeu, şi va veni la împlinire. El trebuie să vină la împlinire dacă El este Cuvântul lui Dumnezeu. Există numai un lucru care-l poate opri, acela-i o pocăinţă rapidă.

E-98 Observaţi, Amos, el-el a trăit să-şi vadă profeţia, dar când Amos a vorbit despre cetatea aceea, cum urma să se întâmple, cum urma Dumnezeu să-i facă pe Sirieni să vină înăuntru şi să-i cucerească, şi aşa mai departe în felul acela, şi cum că propria lor corupţie îi va înghiţi. Păi, eu cred că dacă aceasta-i chiar acum... eu mă uit jos aici peste Scriptură, şi dacă am aceasta socotită corect, este cam în jur de cincizeci de ani după ce a profeţit Amos. Şi, acum, ce gândiţi voi? O întreagă generaţie a trecut până a venit profeţia lui Amos la împlinire. Dar dacă veţi citi aici, aceasta vă spune, şi s-a întâmplat chiar exact cuvânt cu cuvânt ce el a spus. Vedeţi?

E-99 Ioan a văzut Cartea Apocalipsei. Aceasta nu s-a întâmplat în ziua lui. Dar noi o vedem venind la împlinire chiar exact. Vedeţi?

E-100 Daniel a profeţit despre ziua, despre ziua lui şi peste tot în jos. El nu a trăit să o vadă. El a zis, "Du-te în calea ta, Daniel. Închide cartea-cartea, şi-şi închide cartea. Şi tu vei adormi în partea ta, dar în ziua aceea tu vei sta." Vedeţi?

E-101 Acum, voi vedeţi, cei... voi nu întotdeauna... Dumnezeu... loveşte îndată ce El profeţeşte. Profeţia lui Amos, aşa cum am spus, era cincizeci de ani mai târziu, ea a venit la împlinire. Dar a venit la împlinire!

E-102 Şi atunci profetul este un-este un... al Bibliei... Un profet real, veritabil este o persoană specială. Nu "un special," să fie ceva diferit de oricare altul, dar el are o slujbă specială. Vedeţi? Şi, având o însărcinare specială, el trebuie să fie special (puţin afară din cale de ceilalţi) pentru ca să facă asta.
Aceasta-i întocmai cum Dumnezeu i-a asemănat pe profeţii Lui a fi "un vultur."

E-103 Acum, un vultur este o pasăre specială. El este doar o pasăre, dar el este o pasăre specială. Şi el poate zbura mai înalt de cât alte păsări. El poate vedea mai departe de cât alte păsări. Şi, acum, pentru ca să meargă mai sus, el trebuie să fie construit aşa ca el să poată merge mai înalt. Şi la ce i-ar folosi să meargă sus acolo fără ca el să poată vedea ce făcea el după ce a ajuns sus acolo? Vedeţi? Deci el trebuie să fie o pasăre special construită. Vedeţi? El este cumva în-în familia şoimului, el este "un spintecător cu ciocul." Şi el mănâncă acei... mulţi dintre ei sunt mâncători de stârvuri. Există în jur de patruzeci de soiuri diferite de vulturi.

E-104 Dar, voi vedeţi, în biserică acolo-i păstorul, şi acel păstor este o persoană specială. El este construit până unde el poate-el poate să sufere certurile oamenilor. El-el-el este un purtător de povară, el este boul echipei. El-el este un om care poate şedea jos când cei... cineva are ceva împotriva altcuiva, şi şade jos cu cele două familii (şi nu ia partea la nici care) şi o argumentează şi o aduce drept înapoi în bunătate. Vedeţi? El-el e un păstor, el ştie cum să aibă grijă de lucruri.

E-105 Evanghelistul este un om special. El este un om care arde ca o sferă de foc. El aleargă într-un oraş şi îşi predică mesajul, iar apoi iese de-acolo altundeva. Vedeţi, ele un om special.

E-106 Învăţătorul este un om special. El şade înapoi sub ungerea Duhului şi este în stare să ia Cuvintele şi să le pună laolaltă prin Duhul Sfânt, că, păstorul sau evanghelistul oricare din ei nu s-ar putea compara cu el.

E-107 Iar apoi, noi aflăm, că apostolul este un om special. El este un-el este un "aşezător în ordine." El este un om care-i trimis de Dumnezeu să pună lucrurile în ordine.

E-108 Profetul este un om special. Un profet este un om la care vine Cuvântul Domnului, pentru că profetul este proiectat astfel (viaţa) încât subconştientul lui şi primul lui conştient sunt aşa de aproape împreună încât el nu merge să doarmă ca să îşi viseze visul, el îl vede când el este pe deplin treaz. Vedeţi? Acum, aceea-i ceva ce Dumnezeu trebuie să facă. Vedeţi, el vede ce se petrece.

E-109 Un profet vede dinainte departe de tot, vedeţi, lucrurile care vin. El vede paharul mâniei lui Dumnezeu, plin, înainte să fie umplut. Vedeţi? El poate spune, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Dumnezeu va nimici această cetate dacă nu vă pocăiţi." De ce? El este un vultur. El călăreşte departe înăuntru acolo. Vedeţi? Şi el priveşte departe de tot acolo şi el vede paharul mâniei turnat afară. Asta-i la ce se uită profeţii. El nu se uită la ce se petrece aici, el se uită acolo! El zice, "Aceasta vine!" El poate să meargă aşa de sus încât el poate vedea umbra aceea. El a zis, "Lumea va fi întunecată-întuneric şi întuneric gros." El este sus destul de înalt, soarele străluceşte acum, dar el vede acea umbră venind, şi el-el-el zice la ce se uită. Aceasta încă nu este aici, dar ea sigur va fi aici! Aşa este. Ea urmează să fie aici, întuneric gros asupra poporului. El ştie că acesta vine, departe cu anii, totuşi el îl vede.

E-110 Amos, acel profet uns al lui Dumnezeu, el a văzut¬întunericul şi judecata. El a văzut Siria venind jos cu carele lor şi să treacă pe acolo, să măcelărească pe oamenii aceia. El a văzut-o venind şi judecata lui Dumnezeu asupra lor. Acum, cincizeci de ani înainte să se întâmple. Dar, voi vedeţi, fiind un profet, el a fost ridicat sus în Duhul şi el a văzut-o departe de tot. Vedeţi? El a văzut paharul, plin, înainte să fie umplut.

E-111 Ca Abraham. Dumnezeu i-a spus lui Abraham, "Sămânţa ta va veni în ţara aceasta şi va rămâne aici pentru patru sute de ani, iar apoi Eu îi voi aduce afară cu o mână puternică, pentru că fărădelegile Amoriţilor încă nu sunt pline." Vedeţi? Dumnezeu ştia că paharul acela urma să se umple. El vorbea cu profetul Lui, El i-a spus acum, "Tu vezi acel pahar al Amoriţilor jos acolo," vedeţi, "dar fărădelegea lor încă nu s-a umplut, Abraham. Să nu spui nimic despre aceasta acum, abţine-te, dar aceasta va veni. Şi când paharul lor s-a umplut, şi cei patru sute de ani, Eu îi voi mâna afară ca lăcustele înaintea ta, şi Eu voi stabili sămânţa ta aici în această ţară." Amin! Acela era profetul Domnului.

E-112 Acum, când el vorbeşte despre viziunea lui, fie că-i mânie sau fie că-i vindecare, aceasta poate zăbovi, dar ea trebuie să vină la împlinire dacă el o vorbeşte în Numele Domnului.
Vedeţi? Ar putea să fie o binecuvântare care el o vorbeşte pentru voi. El ar putea să vă spună un anumit lucru, şi voi nu îl puteţi vedea deloc. Voi ziceţi, "Cum poate fi aceasta? Păi, aceasta-i... Eu-eu-eu... El mi-a spus, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, "Aceasta se va întâmpla, şi aceea urma să se întâmple.": şi nu s-a întâmplat. Omul este greşit!" Acum tu vei fi judecat că nu L-ai crezut, dar aceasta urmează să se întâmple oricum! Vedeţi? Aceasta trebuie să se întâmple!

E-113 "Chiar dacă întârzie," a spus Biblia, "totuşi acesta va vorbi la timpul lui." Aceasta va veni la împlinire.

E-114 Profetul se uita numai şi vedea ceva. El vorbea despre ce era la ce se uita el. El nu se gândeşte despre ce-i aici şi cum arătaţi acum, el se uită la ce urmează să fie. Şi când el vorbeşte aceea, dacă-i Cuvântul Domnului, acesta deja s-a vorbit şi nu există nimic în lume să-l poată opri (voi vedeţi, aşa este,) numai Dumnezeu Însuşi.

E-115 Observaţi, acum noi aflăm căci când... El-el vorbeşte viziunea lui, profetul vorbeşte. Acum, uneori el A vorbeşte lucruri bune, el vorbeşte despre vindecarea voastră. În regulă, v-aţi putea gândi, "Aceasta doar nu se poate întâmpla, eu nu m-am făcut ceva mai bine." Atunci ce face aceea? Aceea doar aduce judecăţile lui Dumnezeu asupra ta. Aşa este. Vedeţi? Isus a promis să vă salveze dacă voi L-aţi crede; dacă voi nu-L credeţi, aceasta nu se-aceasta nu vi se va întâmpla. Voi trebuie să-L acceptaţi, voi trebuie să-L credeţi. Vedeţi? Şi voi trebuie să ştiţi de unde vine Aceasta, care vă dă credinţă în Dumnezeu; sau, profetul vostru. Vedeţi? Voi trebuie să-L credeţi.

E-116 Iar acum noi aflăm aici, că aceşti profeţi care au vorbit, ei-ei au vorbit şi ce au spus ei a venit la împlinire. Şi dacă mânia lui Dumnezeu este turnată asupra poporului, există numai un singur lucru... Dacă acel profet a zis că una sau alta urma să se întâmple, există numai un lucru care va opri mâna lui Dumnezeu, aceea-i pocăinţa. Aceea-i pocăinţa către Dumnezeu, care opreşte mânia Lui. Acum, să nu aşteptaţi după aceasta, faceţi-o atunci! Dumnezeu spune ceva, voi să o faceţi chiar atunci.

E-117 Ezechia, îndată ce el a ştiut... El era un om bun, dar Dumnezeu a zis, "Ţi-a venit timpul, Ezechia, şi Eu-Eu trebuie să te iau. Eu-Eu vreau să, Eu o să te iau sus. Pune-ţi toată casa în rânduială."

E-118 Şi el-el-el a zis, "Îmi va lua cincisprezece ani să fac asta, Doamne." Vedeţi? "Acum, acesta eşti Tu... eu-eu-eu ştiu că mă duc, dar o să-mi ia cincisprezece ani să-mi pun casa în rânduială. Eu nu o pot face chiar acum. Eu-eu nu am timpul să o fac. Eu-eu-eu doar nu o pot face. Doamne, lasă-mă să trăiesc alţi cincisprezece ani aşa ca să pot să fac acest lucru. Eu nu îmi pot pune casa..."
Vedeţi, însărcinarea lui Dumnezeu era, "Pune-ţi casa în rânduială! "

E-119 Şi Ezechia a zis, "Eu nu o pot face în anul acesta, aceasta o să-mi ia timp. Eu voi lua aceasta înapoi, şi voi împăca aceasta şi o voi lua acolo la acest ins aici, aceasta îmi va lua cincisprezece ani să o fac. Doar cruţă-mă ca să o fac. Lasă-mă, lasă-mă, dă-mi puţin timp să o fac." Vedeţi?

E-120 Atunci Dumnezeu a zis, "Eu voi-Eu voi-Eu voi-Eu voi fi indulgent." Dar el a trebuit să moară oricum, voi vedeţi.

E-121 Şi atunci iarăşi, el a luat-o domol, el a alunecat înapoi în decursul acelui timp. Vedeţi? Şi el ar-el ar fi fost mai bine dacă el ar fi mers înainte fără ca aceasta să fie pusă în rânduială. Aşa este. Dar El i-a dat cincisprezece ani mai mult să-şi pună casa în rânduială. Pentru că, repede, ce a făcut el? El a zis, "Doamne, eu sunt lent. Eu am nevoie de cincisprezece ani să fac aceasta. Tu m-ai însărcinat să-mi pun casa în rânduială. Eu nu o pot face pentru cincisprezece ani pentru că eu am o datorie aici, şi eu am aceasta aici, şi eu am aceasta aici să fac."

E-122 Acum, el era un om evlavios, şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să se întâmple oricum. Aceasta urmează să vină la împlinire oricum, dar El doar a oprit Aceasta pentru puţină vreme, vedeţi, a ţinut Aceasta pentru el. Atunci el a făcut un păcat în decursul acelui timp. El a zis, "Eu nu o voi face să vină asupra lui, dar Eu o voi cerceta asupra copiilor lui după el." Voi cunoaşteţi povestea.

E-123 Acum, noi aflăm că o pocăinţă rapidă uneori ţine mânia pentru o vreme.

E-124 Acum, noi aflăm că Ninive... Dumnezeu a zis, "Du-te acolo jos şi strigă către cetatea aceea acum, şi spune-le, 'Dacă... în timp de patruzeci de zile lucrul acesta va cădea."' Şi, doamne, cum s-au pocăit ei! Îndată ce l-au văzut pe profet venind prin stradă, zicând, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, 'Locul va cădea în patruzeci de zile! Locul va cădea!"' Cei...

E-125 Chiar regele a poruncit un-un-un post prin toată ţara, jălire, "Puneţi-vă sacul, puneţi cenuşă! Nu pe capul vostru şi pe trupul vostru şi pe carnea voastră, ci pe vitele voastre, pe fiarele voastre de pe câmp, puneţi cenuşă şi sac." Ce pocăinţă!

E-126 Acum, când noi aflăm acolo, noi observăm, dacă profetul nu veghează foarte repede, vedeţi, să-şi ia isteţimea lui împreună şi să meargă la Dumnezeu, voi veţi afla ceva chiar acolo, dacă voi nu veghiaţi...

E-127 Acum priviţi la Isaia, el doar şi-a vorbit profeţia, şi a mers înapoi în coliba lui mică din pustie. Şi, când el a mers, Domnul nu a vorbit înapoi către regele care se ruga. El avea o cale de a face lucrurile. Acolo era un profet în ţară. Cuvântul Domnului vine la profetul Lui. El a mers acolo afară şi a zis, "Isaia, du-te înapoi şi spune-i că Eu am auzit rugăciunea lui. Eu am înţeles că el... că el crede că o să-i ia cincisprezece ani să facă aceasta. Eu i-am văzut lacrimile pentru că el a vrut să facă aşa de mult lucrarea. O să-i ia cincisprezece ani, a zis el, să o facă. Du-te spune-i că Eu îl voi lăsa să-i aibe, atunci." Vedeţi?

E-128 De ce? El a însărcinat-El a însărcinat pe Isaia să meargă să-i spună, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL!" Atunci dacă există vreo schimbare în aceea, sau zăbovire... Aceasta se va întâmpla oricum; el-el a murit tot la fel. Dar a zis... Dacă există ceva în aceea, atunci El este obligat să vină înapoi la omul la care El a trimis AŞA VORBEŞTE DOMNUL. El i-a spus lui Isaia, "Mergi înapoi afară acolo şi spune-i."

E-129 Acum, Iona a luat o atitudine diferită, se urcă pe vârful dealului şi a zis, ,,Păi, ar fi fost mai bine dacă nu m-aş fi născut." Şi, o, cum a mers el înainte! Şi Dumnezeu a avut un curcubete mic să crească şi să-i facă ceva umbră până când el s-a răcorit sus acolo. Dar el a zis, "Acum, aici, am mers jos acolo, şi ei o să spună că eu sunt un profet fals."

E-130 Şi Dumnezeu i-a vorbit, a zis, "Priveşte la cetatea aceea acolo jos! Priveşte acolo, Iona, că toată cetatea se pocăieşte cu sac şi cenuşă."

E-131 Şi atunci El i-a spus despre micuţul curcubete şi viermele care l-a tăiat jos. Într-o zi, cu voia Domnului, eu vreau să vin la Tabernacol şi să iau o serie doar despre Iona. O, există aşa de multe mari... vântul acela de răsărit suflând, şi de toate. O, doamne! Există aşa de multe lucruri înăuntru acolo, aceasta doar... este cutremurător. Bulgării aceia înăuntru acolo, aceasta tot se modelează chiar înăuntru, potrivit. Acesta chiar aduce pe Isus Cristos în aceasta, şi toate celelalte. Desigur, fiecare rând în Biblie aduce pe Isus Cristos. Da, domnule. Aceea-i lecţia noastră de Duminică, aşa că noi vom afla aceea, cu voia Domnului.

E-132 Şi observaţi, există lucruri care voi... Dacă sunteţi cinstiţi şi spuneţi lui Dumnezeu... Acum, voi trebuie să vegheaţi.

E-133 Acum eu vreau să vă arăt un alt Iona în platformă în seara aceasta.

E-134 Într-o seară acolo era o persoană care vine aici. Doamna poate fi (unii din ai lor) aici în seara aceasta, aşa că eu nu voi chema numele, voi probabil că aţi şti cine este. Dar ei vin aici, grup bun de oameni de jos din Kentucky, şi ei-ei au venit aici cu anii. Dar persoanele, fiind persoane bune, prieteni buni de¬ai mei. Vai, ei erau-ei erau prieteni adevăraţi ai mei, dar ei... Doar unul din felurile acelea de oameni care când se petrecea o trezire ei puteau veni la biserică; când trezirea nu era, şi încărcătura trăgea, nimeni nu trăgea. Şi toţi copiii erau aici pe registrul leagănului, ei aveau... când noi am avut clasele noastre şi lucruri.

E-135 Şi într-o zi am venit acasă, cu vreo patru ani în urmă, sau cinci, cam aşa ceva. Şi această fată tânără, (care era în vârstă de vreo opt ani când ea era pe registrul leagănului), ea este măritată şi are doi copii. Şi ea zăcea afară în spital acolo afară, la punctul de moarte. Ea era cam patru luni, cinci, cu un prunc; şi pruncul a murit, şi ei nu au putut opera pentru că ea avea uremie. Şi ei nu au putut opera, aşa că au trebuit să o lase pe mamă să moară, de asemenea. Nu puteau opera, şi, vedeţi, copilul ar fi omorât-o în felul acela, aşa că ei au... ea doar murea, asta-i tot, nu era nici o şansă pentru ea.

E-136 Am mers afară să o văd, ea a trimis după mine. Şi am mers în spital, şi acolo era ea sub cort de oxigen. Am ridicat sus clapa mică, am vorbit cu ea un pic, şi am zis, "Îţi aminteşti de mine?"
Ea a zis, "Sigur, Frate Bill, îmi amintesc de tine."

E-137 Am zis, "Cum este aceasta... Înţelegi tu cât de bolnavă eşti?"
Ea a zis, "Eu înţeleg." A zis, "De aceea am trimis după tine."
Am zis, "Păi, de ce, cum este cu tine şi Domnul?"
Ea a zis, "Frate Bill, eu-eu am... eu-eu nu sunt gata să mă duc."

E-138 Ei bine, ne-am pus acolo jos şi ne-am rugat, şi mama ei şi soţul ei, mulţi dintre ei în cameră, şi mama şi soţul ei au început să plângă. Şi-şi atunci am-am întrebat-o, şi ea s-a îndreptat cu Dumnezeu (şi a plătit juruinţele şi a venit înapoi şi i-a făcut lui Dumnezeu promisiunea; şi dacă ea ar fi iertată; cum L-a iubit ea; şi-i părea rău pentru păcatele ei, felul cum a trăit ea), şi a mers înainte cu căinţa şi plânsul ei. Şi după o vreme m-am ridicat şi am mers afară din clădire.

E-139 Şi-dimineaţa următoare ei m-au chemat, să vin înapoi acolo afară. Şi, am ajuns să aflu, că ei au venit înăuntru în dimineaţa aceea pentru o examinare şi să vadă cum-a avansat starea de uremie, şi au aflat că ea nu avea nici o părticică din aceasta. Ea a fost toată dusă, fiecare părticică din otrava de uremie a părăsit-o. Doctorii erau aşa de emoţionaţi încât ei au zis, "Vai! Păi, aceasta, noi s-ar cuveni... Aceasta-i ceva foarte ciudat." Au zis, "Noi o vom-noi o vom pregăti, şi" a zis "dacă este tot în felul acela până dimineaţă... " A zis, "Noi vom continua să-i dăm penicilină," sau orice îi dădeau ei, ţinând infecţiile scăzute. A zis, "Noi vom opera şi-şi luăm pruncul mort înainte să se aşeze în altceva." A zis, "Dacă ea este bine, atunci..."

E-140 Păi, de două sau trei ori în ziua aceea ei au examinat-o din nou. Şi în seara aceea, târziu, ei au examinat-o, nimica rău, era perfect în regulă. Şi ei au pregătit-o. Au scos-o de sub cortul cu oxigen. Totul era bine. Ei urmau să o opereze în dimineaţa următoare, să ia copilul.

E-141 Ei bine, a mers acolo afară. Şi din cauză că aceasta s-a făcut... Acum, eu nu am ştiut aceasta, eu nu am ştiut. Domnul nu mi-a spus nimic despre aceasta. Voi îi puteţi întreba pe oameni, dacă doriţi. Deci ei... ea... El nu a spus că ar fi. Dar, o, doamne, să vezi un-un astfel de lucru! Soţul ei, fiind un păcătos, a venit acolo şi a zis, "Frate Branham, eu-eu vreau să-mi predau viaţa la Domnul Isus."

E-142 Şi eu am zis, "În regulă, doar îngenunchează aici jos şi apucă mâna soţiei tale, şi atunci voi umblaţi această viaţă dreaptă împreună."

E-143 Mama a venit înapoi, ea a zis, "Frate Branham, tu ştii, aici sunt eu şi copiii mei," a zis, "noi cu toţii am fost înăuntru şi afară, şi înăuntru şi afară, şi în jurul Tabernacolului, şi lucruri. Noi am şezut şi am ascultat la tine predicând, şi noi mergeam sus la altar şi veneam înapoi." A zis, "Eu sunt căzută, de asemenea, Frate Branham." Ea a zis, "Eu vreau să vin înapoi la Domnul Isus, pentru bunătatea Lui faţă de copilul meu." Păi, voi vedeţi, aceea-aceea-i foarte frumos, dar voi nu veniţi la Domnul Isus din cauza aceea.

E-144 Înainte înspre miezul nopţii, doisprezece, ora unu, mama ei a aţipit să doarmă. Şi ea a zis, a chemat-o, a zis, "Mamă."
Şi ea a zis, "Da, scumpa, ce vrei tu?"
Ea a zis, "Tu ştii, eu sunt aşa de fericită!"
Ea a zis, "Eu sunt aşa de bucuroasă că tu eşti fericită."
A zis, "Eu sunt în pace cu Dumnezeu." Şi a zis, "O, ce minunat este!"
În câteva minute, ea a chemat iarăşi înapoi, ea a zis, "Mamă."
A zis, "Da?"
A zis, "Eu mă duc acasă."

E-145 Şi ea a zis, "Eu ştiu că te duci." Ea a zis, "Da inimioară," a zis, "doctorul va lua copilul mâine. Şi atunci în jur de o zi sau două, când tăieturile tale se vindecă şi tu pleci de-aici, tu mergi înapoi acasă şi vei fi fericită din nou, tu şi soţul tău şi copilaşii, şi vei fi o Creştină şi vei trăi pentru Dumnezeu."
Ea a zis, "Mamă, eu vreau să spun că mă duc la Casa mea Cerească."
Ea a zis, "Sigur, scumpa, la sfârşitul călătoriei."
Ea a zis, "Acesta-i sfârşitul călătoriei."
"O," a zis ea, "acum, care-i situaţia?"

E-146 A zis, "Sfârşitul călătoriei." Deci a zis, "Da, mamă, în câteva minute eu voi fi dusă."

E-147 Păi, ea s-a gândit că ea doar a devenit emoţionată şi în delir. Ea a chemat sora, şi sora i-a luat respiraţia. Totul era normal. Şi în timp de cinci minute ea a fost dusă, ea era moartă.

E-148 Şi atunci când am venit înapoi acasă, într-o săptămână sau două după aceea... Eu cred că Fratele Graham a predicat funerarul fetei. Când am venit înapoi acasă şi Meda mi-a spus că fata aceea a murit în seara aceea, vai, eu nu am putut...
Am-am mers să o văd pe mamă. "Da."

E-149 Şi eu-eu-eu nu ştiu ce m-a făcut să o fac, dar am zis, "Doamne Dumnezeule, Tu-Tu îmi datorezi o înţelegere, vezi, după ce eu am mers acolo afară şi-şi spunând acelui soţ, şi el venind la Domnul după ce Tu ai făcut aceste lucruri pentru el, şi totul ca aceea, şi atunci să iei acea viaţă a fetei în felul acela." Am zis, "Tu îmi datorezi o înţelegere."

E-15

E-151 Atunci m-am pus jos şi am plâns. Am zis, "Doamne Isuse, iartă-mă, sărmanul Tău slujitor prost. Eu niciodată nu ar fi trebuit să spun aceea, Doamne."

E-152 Şi am mers înapoi jos la doamna, ea locuia aici pe Market Street, şi am mers acolo la ea, şi am zis, "Eu vreau să-ţi pun o întrebare."
Ea a zis, "Sigur, Frate Bill."
Şi am zis, "Este adevărat că fata aceasta aproape s-a înecat?"

E-153 Ea a zis, "Aşa este, Frate Branham." A zis, "Soţul ei şi ei¬ei au trebuit să o scoată din pârâu." Şi a zis, "Ei au trebuit să folosească respiraţie artificială pe... presiune, şi ei au trebuit să ia o maşină să pompeze apa afară din ea." A zis, "Ea îşi avea fusta pe ea. Ei aveau un picnic. Ea era afară acolo şi a călcat în ceva nisip, a alunecat jos peste capul ei şi s-a strangulat în apă. Ei nu au observat-o. Şi în mod direct ei au văzut-o venind în sus şi mergând în jos, şi au fugit înăuntru şi au apucat-o şi au adus-o afară." Şi a zis, "Ea aproape a murit." A zis, "Ea..."
Am zis, "Acela era timpul ei să se ducă."

E-154 Vedeţi, Dumnezeu ştie ce face El. Acum, Domnul probabil că mi-ar fi spus că dacă eu nu aş fi luat atitudinea care am luat-o, "Doamne, Tu îmi datorezi, să-mi spui despre aceea." El nu vă datorează nimic!

E-155 Eu am stat într-un miting într-o seară şi am auzit pe un evanghelist rugându-se pentru o persoană bolnavă, a zis, "Dumnezeule, eu Îţi poruncesc să vindeci această persoană!" Cine porunceşte lui Dumnezeu? Vedeţi? Aceasta-aceasta¬aceasta nu este-nici măcar nu este inteligent, vedeţi din cauză că-că Dumnezeu, El-El face ce vrea El.

E-156 Poate-poate lutul să spună către olar, "De ce m-ai făcut aşa?" Vedeţi? Cu certitudine nu! Dar dacă profetul va sta liniştit şi apoi să caute pe Domnul pentru răspuns, acolo-i răspunsul acolo. Vedeţi?

E-157 Întocmai ca pe persoana aceasta care întreba despre întrebarea sămânţei şarpelui, voi vedeţi. Doar-doar urmăriţi, şi să nu-să nu fiţi-să nu fiţi în mare grabă. Iar atunci, acum, Dumnezeu întotdeauna aduce la împlinire totul să lucreze împreună pentru binele celor ce iubesc pe Domnul.

E-158 Acum, dacă-dacă Ninive nu s-ar fi pocăit, atunci judecăţile lui Dumnezeu ar fi fost peste ei. Acum amintiţi-vă, profetul trebuie să asculte. Acesta era un avertisment.

E-159 Acum, acelaşi lucru către această naţiune. Atunci voi ziceţi, "Frate Branham, duminica trecută tu ai spus ,Acolo nu era speranţă'?" Da! "De ce?" Ea şi-a respins chemarea. Ea trebuie să primească Aceasta. Ea urmează să o capete. Va veni un timp când această naţiune se va duce în bucăţi. Eu am văzut-o în 1933. Vedeţi, am privit departe...
Voi ziceţi, voi aţi fi putut zice, "Păi, aceasta nu s-a întâmplat atunci."

E-160 Dar aceasta o să se întâmple! Nici Mussolini nu era la putere, nici Linia Maginot nu era zidită, nici maşina nu arăta ca un ou în zilele acelea, şi lucrurile, nici femeile nu au ales un Preşedinte care ar arăta ca un-un băiat de colegiu, şi toate aceste alte lucruri, nici nu ar fi fost să fie un Preşedinte Catolic, şi aşa mai departe, de care se vorbea. Cu vreo treizeci de ani în urmă, sau mai mult, lucrurile acestea au fost prezise, dar El mi-a arătat numai departe de tot în jos până la sfârşit.

E-161 Şi aşa cum timpul acela se apropie, timp după timp, paharul acela se umple! Şi pocăinţa a fost predicată de Billy Graham, Oral Roberts, şi câţi alţii. Profeţi, şi aşa mai departe, au traversat naţiunea cu semne şi minuni, şi ea încontinuu se bălăceşte în păcat. Acela-i motivul că ei nu se pocăiesc, pocăinţa o aduce.

E-162 Observaţi, Ahab nu s-a pocăit la mustrarea lui Ilie. Dacă Ahab s-ar fi pocăit şi ar fi umblat blând înaintea lui Dumnezeu, lucrul nu s-ar fi întâmplat niciodată. Dar Ahab a venit jos acolo şi deja i-a luat via lui Nabot şi l-a pus să fie omorât, şi toate lucrurile acestea rele. Şi Izabela... Profetul acela a păşit acolo afară cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Dar ce au făcut ei?
Ea a ameninţat numai să-l omoară. Ce s-a întâmplat? Profeţia lui s-a împlinit, câinii au mâncat-o şi au lins sângele lui Ahab. Chiar exact după cuvântul lui! El a văzut paharul, plin.

E-163 Acela-i motivul că micuţul Mica, spunând acelaşi lucru, cum putea el să binecuvânteze ce a blestemat Dumnezeu? Vedeţi, cuvântul lui-lui, profeţia lui, era în armonie cu Cuvântul.

E-164 Irod, el nu s-a pocăit când Ioan a spus "Nu este legal ca tu să o ai pe aceea, nevasta fratelui tău!" El nu s-a pocăit. Dar ce a făcut el? Nevasta lui a cerut capul profetului. Priviţi la murdăria în care el a intrat. Priviţi ce i s-a întâmplat. Priviţi, chiar astăzi, în Elveţia, apele albastre de a-L respinge încă fierb ca o-o comemorare. Vedeţi, sigur, el nu s-a pocăit când el a fost mustrat de Domnul. Ioan i-a spus, nu conta ce era el (un procurist, sau orice era el; sau împăratul, sau orice ar putea el fi), el trebuie să se pocăiască când Dumnezeu cheamă, sau mânia îi asupra lui!

E-165 De câte ori în profeţi... Eu am scris aici jos, dar noi nu vom avea timp deoarece eu mai am încă zece minute.

E-166 Dacă nu-i pocăinţă, atunci judecata este sigură să vină! Ezechia s-a pocăit. Vedeţi? Ninive s-a pocăit.

E-167 Ahab nu s-a pocăit. Nebucadneţar nu s-a pocăit. Oamenii în timpul lui Noe nu s-au pocăit, şi judecata a lovit chiar înăuntru. Vedeţi? Acum, însă El avertizează mai întâi pe toţi. Fiecare primeşte un avertisment.

E-168 Acum, văzând că timpul este aproape, lăsaţi ca fiecare care simte că acolo-iun avertisment, să se pocăiască repede înainte să lovească mânia lui Dumnezeu.

E-169 Acum să o aducem jos la Tabernacolul Branham. Vedeţi, noi am văzut aceste lucruri şi le cunoaştem a fi Adevărul. Noi ştim că Acesta-i absolut Adevărul. Însărcinarea Cuvântului este, "Dacă vă veţi pocăi şi veţi fi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre, voi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci promisiunea este pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum." Vedeţi?

E-170 Acum, un om, D-l Dauch, m-a întrebat aici nu de mult, el a zis, "Frate Branham, eu îmbătrânesc. Eu devin slăbit, de nouăzeci şi unu." El a zis, ",Crezi tu-crezi tu că eu sunt-eu sunt gata să mor? Crezi tu că eu sunt gata să mă duc? Crezi tu că eu sunt mântuit?"

E-171 Am zis, "D-l Dauch, te-ai dus vreodată la un-un doctor pentru un control fizic?"
El a zis, "Da."

E-172 "Şi tu să-i spui... Acum, ce doctorul face, el are o carte aşezată acolo, şi el ia cartea şi el află. 'Acum, primul lucru ce ar trebui să-i fac la acel om, să-i controlez inima.' Deci el ia un stetoscop şi-l pune în ureche, îi controlează inima." Şi am zis, "Apoi, următorul lucru ce-l ia, el află tensiunea lui de sânge, cu o-cu o presiune pe braţul lui. Apoi următorul lucru ce-l face, el ia o probă de urină, şi câte altele, şi ceva sânge din el, şi toate lucrurile acestea diferite. El merge prin toată aceasta, şi dacă el nu poate găsi nimic... Ia raze X. Dacă el nu poate găsi nimic, el ar zice, 'D-le Dauch, tu eşti¬tu eşti în regulă fizic.'

E-173 "Pe ce bazează el aceea? Pe condiţiile din cartea lui medicală, că dacă există ceva rău conform cu savantul principal aceasta se va arăta sus aici, o va face aceasta aici, o va face pe aceea acolo. De aceea, atât cât să poată el şti ceva despre aceasta, tu eşti în regulă, vezi, fizic.

E-174 "Acum," am zis, "în cazul acesta, eu-eu îi dau o examinare a sufletului. Vedeţi? Şi Dumnezeu, pentru suflet, are numai un Instrument, aşa este, acela-i Cuvântul Lui. Acela-i Cuvântul Lui." Şi Isus a zis, în Sf. Ioan 5:24, 'Cel ce aude Cuvântul Meu.' Acum, acel aude nu înseamnă doar să asculţi la un zgomot. Acel aude înseamnă 'să-L primeşti.' 'Cine poate primi Cuvântul Meu,' amin 'cel care Îl aude!' (Nu stă liniştit, Îl numesc fără rost, 'Lucrurile acelea, nu-i nimic de El. Eu nu cred Aceea.') 'Cel ce aude Cuvântul Meu!' Acela-i Cuvântul lui Isus, care, El este Cuvântul. Iată-vă acolo. 'Dacă voi puteţi auzi Cuvântul Meu,' a zis El, 'şi credeţi în Cel ce M-a trimis, el a trecut de la moarte la Viaţă; şi nici măcar nu va veni la Judecată, ci a trecut deja de la ea.' Amin!" Am zis, "Cum îţi bate inima acum?"
El a zis, "Eu Îl cred. Eu L-am auzit. Eu L-am primit."

E-175 Am zis, "Atunci conform cu Specialistul Principal, Operator Şef, Doctorul Şef al Vieţii Eterne zice, 'Tu ai trecut de la moarte la Viaţă şi nu vei veni niciodată la condamnare."'

E-176 A zis, "Când te-am auzit predicând despre Numele lui Isus Cristos pentru botezul în apă, eu am păşit drept înăuntru înapoia ta şi tu m-ai botezat." A zis, "Eu... Omul care am fost odată, eu nu mai sunt omul acela. Ceva mi s-a întâmplat. Eu obişnuiam să nu-mi pese nimic despre El şi am mers înainte pe calea cealaltă, dar m-am întors şi am pornit înapoi pe calea aceasta. Şi inima mea îmi arde ziua şi noaptea să vin mai aproape de El. Fiecare Cuvânt din El, eu cred! Eu spun, 'Amin!' la fiecare părticică din El. Mie nu-mi pasă cum mă taie El, eu vreau să mă măsor drept în sus la El. Şi eu am făcut-o din câte ştiu eu."

E-177 Am zis, "Mie mi se pare că inima ta bate destul de bine. Eu-eu cred că tu eşti capabil spiritual acum."

E-178 El a zis, "Mă întreb dacă acolo ar fi când vine Răpirea, pot eu intra în ea, Frate Branham?"
Am spus, "Nu sunt eu care să spună cine merge înăuntru sau cine nu."

E-179 El a zis, "Păi, mi-ar place să fiu în viaţă, eu vreau-eu vreau să văd Răpirea aşa de mult."

E-180 Am zis, "În regulă, lasă-mă să văd ce zice aici-Cartea de Ştiinţă, la aceasta, şi ştiinţa sufletului aici." Am zis, "Păi, El zice aşa, în Doi Tesaloniceni, al 5-lea capitol, El zice, 'Noi care suntem vii şi rămânem până la Venirea Domnului nu o vom lua înaintea' (aceea înseamnă ,împiedica') ,celor care se odihnesc, adormiţi. Căci trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, şi cei care sunt adormiţi sau se odihnesc se vor trezi mai întâi, se vor îmbrăca cu nemurirea. Apoi noi care suntem vii în ziua aceea, la timpul acela după ce ei au înviat, vedeţi, atunci noi vom fi schimbaţi într-un moment, o clipeală a ochiului, şi ne întâlnim cu ei; iar apoi mergem sus să întâlnim pe Domnul în aer, vom fi apucaţi sus împreună cu ei.' Fie că dormi, fie că nu, fie că dormi sau fie că nu; fie că eşti îngropat, chiar dacă nu eşti îngropat deloc, tu vii oricum! Nu există nimic să te poată ţine. Tu vei fi acolo!" Am zis, "Frate Dauch, dacă Isus nu vine până când strănepoţii stră-stră-stră-strănepoţilor mei, tu totuşi vei fi acolo chiar într-un moment chiar exact, şi vei fi acolo înainte ca ei să fie măcar vreodată schimbaţi, dacă ei merg." Aşa este. Amin!

E-181 Există o binecuvântare care vine tot la fel cum există o mânie care vine. O, noi trebuie să fim în aşteptare pentru una din ele în seara aceasta. Voi trebuie sau să fiţi în aşteptare pentru mânia care să cadă asupra voastră şi pentru nimicire, sau voi trebuie să fiţi în aşteptare pentru învierea Domnului Isus. Acelaşi Dumnezeu care a promis una, a pram-... Eu sunt aşa de bucuros!
Eu veghez după acea zi bucuroasă a Mileniului care vine,
Când binecuvântatul nostru Domn va veni şi¬şi va apuca Mireasa Lui care aşteaptă;
O! inima mea doreşte şi geme pentru acea zi de dulce uşurare,
Când Isus al nostru va veni iarăşi înapoi pe pământ.
Atunci păcatul şi întristarea, durerea şi moartea din această lume întunecată va înceta,
În acea domnie glorioasă de o mie de ani de pace cu Isus; (O, doamne! "Şi vom fi în veci cu Domnul." Vedeţi?)

E-182 Ce a spus Dumnezeu, trebuie să vină la împlinire. "Ei vor zidi case, ei le vor locui. Ei vor sădi vii şi ei vor mânca roada din ele. Ei nu vor planta şi altul să o moştenească. Ei vor planta viile lor proprii şi vor sta cu ele." Amin! Amin! "Ei nu vor vătăma sau distruge în tot Muntele Meu sfânt." Aleluia!

E-183 Când acest muritor se îmbracă cu nemurirea, această¬această moarte este înghiţită în victorie, atunci noi Îl vom vedea aşa cum El este şi avem un trup ca Propriul Lui Trup glorios. O, ce timp o să vină!

E-184 Acelaşi Dumnezeu şi aceiaşi profeţi care au prezis Cuvântul lui Dumnezeu, sau mânia care se va revărsa, turna, de asemenea au spus despre aceste binecuvântări ce vin. Eu sunt aşa de bucuros! Dumnezeu nu dă la o-o naţiune o-o distrugere fără ca să o avertizeze. El nu dă unui om o nimicire fără să-l avertizeze. Iar acum dacă El face aceea, noi avem ceva care ni s-a întâmplat, adeverirea semnelor din zilele din urmă cu noi, marele Duh Sfânt mişcându-se printre noi şi încărcând biserica cu Prezenţa Lui, adeverind Cuvântul Lui. Atunci Biserica se pregăteşte pentru o urcare în ceruri într-una din aceste zile, prin puterea lui Dumnezeu. Pentru că este un avertisment să punem la o parte fiecare greutate şi păcatul care aşa de repede ne înconjoară, ca noi să putem alerga cu răbdare cursa aceasta care este pusă înaintea noastră, la Autorul şi Desăvârşitorul Credinţei noastre.

E-185 Dumnezeu să vă binecuvânteze, biserică! Ţineţi de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu! Da, domnule. Dacă voi simţiţi prezenţa Lui, mergeţi la El. Dacă există ceva greşit în inima voastră, faceţi-o drept. Nu mai avem mult timp rămas, Venirea Domnului este aproape. Voi Îl credeţi? O, doamne! Nu o să fie minunat acolo? Ce timp, când eu îi văd pe bătrânii veterani înapoi acolo umblând în jos prin Paradisul acela! O, doamne! Eu aştept după ora aceea.

E-186 Îmi amintesc auzindu-l pe fratele meu zicând, când venea înapoi de peste mări, de pe vechile câmpuri de luptă şi lucruri, a zis, "Acei bătrâni veterani, când ei au venit în vederea acelei Statui a Libertăţii, şi i-au rulat pe infirmii aceia sus acolo aşa ca ei să poată vedea Statuia Libertăţii." Tu o vezi pe aceea întâi, pe un vas, când tu vii sus, pentru că ea este aşa de înaltă. "Şi vezi braţul acela stând sus acolo," a zis, "oamenii aceia doar se copleşesc şi plâng. Şi chiar acei oameni mari stau acolo, doar cad chiar acolo pe punte şi încep să plângă." Ce era aceasta? Un semn al libertăţii. Tot ce au iubit ei vreodată stătea chiar înapoia acelui semn acolo.

E-187 O, dar cum va fi când eu aud vechea corabie a Sionului sunând în dimineaţa aceea şi eu văd drapelele fluturând! Când lupta-i gata şi victoria câştigată, aleluia! Şi noi venim Acasă, unde moartea, păcatul şi iadul sunt biruite; şi acolo nu mai este păcat, nu mai este moarte, nu mai este întristare. Eu pot chiar auzi fluierul suflând! O, noi ne apropiem de Cetate. Da, domnule. Talazurile vin înăuntru, vechea corabie se mută în locul ei. Dumnezeule, ajută-ne să trăim pentru ceasul acela!

E-188 Doamne Isuse, noi suntem un popor care încercăm cât putem de bine, cu tot ce este în noi, să umblăm în Lumina evangheliei a măreţei Tale Evanghelii pentru care Tu ai murit să o faci drept. Noi suntem aşa de mulţumitori să vedem, în aceste zile întunecate rele în care noi trăim acum în ceasul acesta, căci noi vedem că semnele apar. O Dumnezeule, aşa cum este scrisul de mână pe perete, noi Îţi mulţumim, Doamne, că noi îl putem vedea şi ştim că izbăvirea este aproape la îndemână. Noi predicăm, noi traversăm ţara, noi Te vedem că lucrezi semne mari, Te arăţi zilnic, fiecare an. Nu există să treacă un an fără ca (mare) semnul Lui Supranatural să lovească pământul. Şi noi îl vedem, ştiind că marea armată a lui Dumnezeu mărşăluieşte înainte.

E-189 O, nu mulţi în număr, dar ce grup puternic care are Viaţă Eternă! A zis, "Ei vor alerga printr-o trupă şi vor sări peste un zid." Da, "trupa" morţii nu va avea ţinători la ea, Ea va alerga chiar prin ea. Sare peste "zid" între natural şi Supranatural, şi merge în braţele lui Dumnezeu, în acea mare Eternitate. Doamne Dumnezeule, noi Îţi mulţumim pentru aceasta. Noi ştim că timpul se apropie la îndemână.

E-190 Mă rog, Dumnezeule, ca în seara aceasta dacă ar fi unii aici care nu Te cunosc, care nu şi-au făcut pacea... Şi poate în seara aceasta, în timp ce noi vorbeam, o Voce mică le-a vorbit jos în inima lor, ,,Eu simt un avertisment că eu nu pot fi pe-aici prea mult." O Dumnezeule, fie ca ei să-şi pună casa în rânduială, chiar acum. Fie ca totul să fie aşezat. Fie ca răceala... Poate ei sunt Creştini, dar ei doar nu au... Ei au trăit sub aceasta aşa de mult şi au văzut aşa de multe lucruri, ei-ei doar au pierdut valoarea Acesteia. Aceasta-i... Lucrurile, ei le ia uşor în loc de foarte adânc şi sincer.

E-191 O Dumnezeule, să ne verificăm în seara aceasta, admite aceasta, ştiind că aceste lucruri mari ne avertizează numai de răpirea în curând a Bisericii. Şi dacă noi suntem împovăraţi cu păcat, cu necredinţă, şi cu lenevie, noi nu vom face Răpirea aceea. Noi o ştim, Doamne, aşa că ne rugăm ca Tu să arzi în noi pe Duhul Sfânt, jos în inimile noastre. O Dumnezeule, pune sufletele noastre în flăcări cu binecuvântarea Ta. Ajută-ne să înţelegem.

E-192 Acum, binecuvântă pe popor împreună. Binecuvântează pe scumpul nostru păstor şi pe soţia lui. Binecuvântează pe diaconi, pe administratori, pe toţi laicii, împreună. Iartă-ne păcatele. Vindecă-ne bolile, Doamne. Şi pune inimile noastre în flăcări. Şi fie ca noi să plecăm din locul acesta cu un mesaj de avertisment, aşa cum îi întâlnim pe oameni în păcat, şi să le spunem, "Prietene, nu eşti tu ruşinat că tu faci astfel de lucruri, ştiind că tu va trebui să întâlneşti pe Dumnezeu într-o zi?" Admite aceasta, Doamne. Eu îi predau Ţie, acum; predau Mesajul, şi toţi împreună, să lucreze împreună pentru slava Ta. În Numele lui Isus Cristos. Amin.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Pentru că El m-a iubit mai întâi
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-193 Nu Îl iubiţi voi? Gândiţi-vă la ce suntem. Priveşte cât de departe suntem sus pe drum, prietene. Doar priviţi în urmă jos pe drum de jos departe acolo, în zilele lui Luther şi Wesley, în jos prin epoci. Priviţi aici unde suntem noi: chiar aici la vârful piramidei; chiar aici unde Dumnezeu a dovedit-o, că Biblia prin cele şapte peceţi a fost perfect descoperită; aşteptând acum numai ca cele şapte taine chiar la sfârşit, despre Venirea Domnului şi Răpirea Bisericii care s-ar putea întâmpla înainte de dimineaţă. O, doamne!
Eu Îl iubesc, (sincer acum) eu Îl iubesc
Pentru că El m-a iubit mai întâi
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-194 Aşa cum noi încet acum... Vă daţi seama că fiecare din noi înăuntru aici trebuie să plecăm de aici, să părăsim această lume? Ştiţi voi că un om care-i născut dintr-o femeie este de puţine zile şi plin de necaz? Aţi ştiut că din cauză că noi am fost născuţi din acel pom din Grădina Edenului, al morţii, că noi trebuie să murim? Noi suntem rodul pântecelui mamei noastre, şi noi trebuie să murim, noi trebuie să ne separăm de viaţa aceasta. Tânăr sau bătrân, aceasta nu contează. Dacă cel mai în vârstă bărbat sau femeie înăuntru aici trăieşte în decursul nopţii, ea va depăşi în viaţă sau el va depăşi pe mulţi de zece-, copii în vârstă de cincisprezece ani? Sute din ei vor muri prin toată lumea înainte de dimineaţă, de copii. Deci tot ce contează, este, ce faceţi voi chiar acum?

E-195 Aceasta ar putea să fie ultima noastră ocazie. Tânăr sau bătrân, tu eşti în stare să ajungi la biserică. Nu lăsa nici un lucru ne făcut. Fii adânc şi sincer. Lăsaţi fiecare păcat şi totul la o parte. Priviţi drept în faţa lui Dumnezeu şi puneţi întrebarea, "Doamne, Îţi sunt eu plăcut? Ce altceva pot eu să fac, Doamne Isuse? Eu niciodată nu voi mai avea prilejul, după ce viaţa aceasta s-a terminat, să Te slujesc. Acesta-i singurul timp ce-l am. Doamne Dumnezeule, lasă-mă numai să ştiu ce vrei Tu să fac! Dacă eu trebuie să merg să fac aceasta sau trebuie să fac aceea, eu o voi face bucuros."

E-196 Gândim noi-gândim noi asta sincer? Gândesc copilaşii asta? Gândesc cei de vârstă mijlocie asta? Gândesc persoanele bătrâne asta? Gândesc cei de vârstă adolescentă asta? Noi trebuie să ne ducem, şi de unde ştii tu că nu vom fi duşi noi toţi înainte de dimineaţă? Noi nu o ştim. Voi ziceţi, "Aceea mă îngrijorează." Nu ar trebui! În mod franc, ar trebui să vă facă cei mai fericiţi să ştiţi că părăsiţi această casă veche de ciumă.

E-197 Există o altă lume. Voi nu trebuie să plecaţi prea departe. Ea este chiar cu voi. Este chiar în jurul vostru. Voi doar... voi... Dumnezeu va dat numai cinci simţuri, şi aceea-i să contactaţi doar atât din această, această lume. Dar există o altă lume care voi nu aveţi ceva simţuri să o contactaţi, voi nu o puteţi contacta pentru că nu-l aveţi.

E-198 De exemplu, am zis, duminică seara, (poate nu aţi priceput-o) ce... noi avem cinci simţuri: văz, gust, pipăit, miros, şi auz. Dar cum ar fi dacă nu ai avut vederea (tu doar aveai gust, pipăit, miros, şi auz), şi cineva şi-a primit vederea şi a zis, "Acolo-i o altă lume, soare"? Acele-acele simţuri, tu te loveşti de lucruri, şi ceea ce este îţi poate spune ceea ce este. Păi, tu ai gândi că persoana era trăznită, pentru că tu nu ai acel-acel simţ de-de vedere. Nimeni nu l-a avut vreodată, de care tu ştii. Tu ai auzit de oameni care au spus lucruri ca acelea, dar te-ai îndoit de aceasta. Dar noi ştim prin acest simţ că el e real. Acesta-i un loc real. Vedeţi? El-el-el-el e un loc unde... tu poţi vedea. Simţul tău declară asta.

E-199 Acum, singurul lucru ce-l faceţi când muriţi, voi doar schimbaţi acele cinci simţuri (Glorie! Iuh!), voi doar primiţi un alt simţ. Şi voi sunteţi vii cu un simţ mai înalt, de mii de ori mai înalt decât acesta, într-o altă viaţă; o viaţă unde nu există moarte, unde nu există tristeţe. Şi lucrurile despre care voi nu ştiţi nimic acum, le vedeţi clar când traversaţi dincolo. Voi nu o înţelegeţi acum pentru că vă împiedicaţi în aceasta, voi nu aveţi acel simţ. Voi ziceţi, "Eu-eu simt un simţământ ciudat aici în seara aceasta. Mi se pare mie de parcă există o... Eu doar vreau să plâng, strig, sau ceva." Aceştia sunt Îngerii Domnului. Vedeţi?

E-200 Cum cineva a zis, voi ştiţi, care niciodată nu a avut simţul vederii, a zis, "Din când în când eu simt ceva real, ca o simţire ca şi căldura."
Voi ziceţi, "E lumina soarelui."

E-201 "Ce este lumina soarelui? Niciodată nu am văzut-o." "Acolo nu este nici..." Vedeţi, el niciodată nu a văzut, nu ştie ce este. Vedeţi, cineva de acolo trebuie să-i spună, cineva care o poate vedea. O, doamne! Vedeţi?

E-202 Doar ne schimbăm. Doar ne schimbăm, să nu vă temeţi de moarte. Moartea nu este nimic decât o sperietoare de ciori. Isus a biruit-o. Chiar Pavel când a venit jos la sfârşit, a zis, "Moarte, unde îţi este ţepuşul? Unde-i sperietoarea ta? Mormântule, unde-i biruinţa ta? Tu zici că m-ai prins? Eu-eu vreau să te îndrept înapoi acolo la Ierusalim. Există un mormânt gol acolo şi 'Eu sunt Acela care te-a biruit şi pe tine, şi moartea şi iadul,' şi eu sunt în El şi tu nu mă poţi ţine! Eu iarăşi voi învia." O, doamne! El a zis, "Acolo-i o coroană aşezată pentru mine, pe care Domnul, Judecătorul cel drept, mi-o va da; şi nu numai mie, ci la toţi acei care iubesc apariţia Lui."

E-203 Voi Îl iubiţi. Voi vreţi să-L vedeţi venind. Voi Îl aşteptaţi. Este o poveste lungă, este o-este o aşteptare lungă. Este o legătură de dragoste. Dar voi doar nu puteţi aştepta până Îl vedeţi! O, doamne! Acela-i felul cum este. O, acela-i timpul după care aşteptăm, acela-i ceasul! Dacă inima ta nu este în felul-felul¬felul acela în seara aceasta, prietene, fii atent. Înţelegi? Fii atent. Nu lăsa pe vrăjmaş să te înşele. Când Duhul Sfânt înăuntru aici vrea să-şi ia zborul Lui la Făcătorul Lui, la Stăpânul Lui, acolo-i o legătură de dragoste despre care nimeni nu poate să spună. Aşa este,aceasta-ireală.Aceasta-ireală.

E-204 Deci dacă există un avertisment, zicând, "Tu nu eşti gata pentru aceea," atunci aminteşte-ţi, Dumnezeu ar putea să te pregătească pentru ceva. Vedeţi? Tu nu eşti gata...

E-205 Voi ziceţi, "Păi, dacă eu devin botezat, Duhul Sfânt, atunci, bine, poate Domnul mă va lua?" Nu, nu numai atât, tu chiar atunci te pregăteşti să trăieşti. Tu-tu nu eşti gata să trăieşti până când primeşti Duhul Sfânt, iar atunci când tu primeşti Duhul Sfânt atunci tu eşti doar vrednic să trăieşti. Tu nu ai fost vrednic să trăieşti înainte de aceea, înţelegi, dar acum tu eşti chiar vrednic să trăieşti după ce ai primit Duhul Sfânt. Înţelegi? Doar te pregăteşte. Vezi?

E-206 Oamenii zic, "Păi, eu trebuie să mă pregătesc să mor." O, doamne, eu mă pregătesc să trăiesc! Amin. Chestiunea despre aceasta este, să fii gata să trăieşti, să trăieşti în Cristos! Viaţă biruitoare asupra păcatului, morţii, iadului, eu deja am biruinţa. El este Biruinţa mea şi eu sunt dovada Lui, şi eu sunt o dovadă a Biruinţei Lui. Amin! Asta este.

E-207 "De unde ştii că tu Îl ai?" Eu Îl am. Amin. El mi L-a dat prin harul Lui. Eu Îl simt. Eu Îl ştiu. Eu Îl văd lucrând în viaţa mea. El m-a schimbat. Şi conform cu această Carte aici, El a spus că eu aveam Viaţă Eternă şi nu voi fi în stare să vin la Judecată, ci am trecut de la moarte la Viaţă pentru că El a luat Judecata mea pentru mine. Şi dacă El a plătit preţul, să nu încercaţi să mă aduceţi la vreo Judecată. El deja a luat-o pentru mine, şi eu am acceptat-o. Da, domnule.

E-208 Deci acolo nu mai e nici o judecată. Acolo nu-i mai-nu-i mai moarte. O, eu trebuie să părăsesc biserica şi să părăsesc poporul într-o zi, dar aceea... dacă Isus zăboveşte. Şi dacă aceea se întâmplă, păi, doamne, eu nu sunt mort. Eu nu pot muri, eu am Viaţă Eternă. Cum puteţi voi muri cu Viaţă Eternă? Vedeţi? Întotdeauna în Prezenţa lui Dumnezeu şi în veci vom fi cu El! Amin! Aceea îmi cutremură inima, vai, mă face să vreau să predic din nou. Vedeţi? Aşa este. O, El este Minunat!
Nu-i El minunat, minunat, minunat?
Nu-i Isus Domnul meu minunat?
Ochii au văzut, urechile au auzit, ce-i înregistrat în Cuvântul lui Dumnezeu;
Nu-i Isus Domnul meu minunat?
Îmi place mărturia aceea:
Ochii au văzut, urechile au auzit, ce-i înregistrat în Cuvântul lui Dumnezeu;
Nu-i Isus Domnul meu minunat?

E-209 O, eu Îl iubesc! El e Pacea mea, Viaţa mea, a mea-mea Speranţă, Regele meu, Dumnezeul meu, Salvatorul meu, (doamne, o, doamne!), Tatăl meu, Mama mea, Sora mea, Fratele meu, Prietenul meu, totul al meu! Voi vedeţi? Noi obişnuiam să cântăm o mică cântare aşa. Voi ştiţi, luaţi voi toţi vreodată acele cântări mici Penticostale ca... eu sper că ei au acel înregistrator închis, vedeţi. Acea cântare noi obişnuiam să o cântăm:
Ele tatăl meu, mama mea, sora mea şi fratele meu,
El e totul pentru mine.
El e totul, El e totul pentru mine;
El e totul, El e totul pentru mine;
Căci El e tatăl meu, mama mea, sora mea şi fratele meu,
Ele totul pentru mine.

E-210 Vă amintiţi când noi obişnuiam să cântăm asta? Careva din voi vă amintiţi? Vai, ani în urmă! Şi atunci noi obişnuiam să spunem:
Eu ştiu că era Sângele, eu ştiu că era Sângele,
Eu ştiu că era Sângele pentru mine;
Într-o zi când am fost pierdut, El a murit pe Cruce,
Şi eu ştiu că era Sângele pentru mine.

E-211 Vă amintiţi cântarea aceea veche? Să vedem, care era cealaltă ce noi o cântam? Să vedem:
O, nu vreţi să vegheaţi cu mine o oră,
În timp ce mă duc acolo, în timp ce mă duc acolo?
O, nu vreţi să vegheaţi cu mine o oră,
În timp ce mă duc acolo să mă rog?
Eu biruiesc, eu biruiesc,
Eu biruiesc, eu biruiesc;
Căci eu iubesc pe Isus, Ele Salvatorul meu,
Şi El zâmbeşte şi El mă iubeşte la fel.

E-212 Obişnuia să fie bătrânul Frate Smith, un frate de culoare, obişnuia să fie aici jos la colţ. O! Eu îi auzeam pe oamenii aceia de culoare jos acolo, eu doar şedeam acolo şi strigam şi plângeam şi de toate, îmi zguduiam maşina peste tot şi săream peste tot în jurul ei în felul acela. Ei toţi băteau din palme. [Fratele Branham bate din palme în timp ce cântă – Ed.]:
O, Nu vreţi să vegheaţi cu...
Acel ritm mic ce-l au oamenii de culoare, voi ştiţi. Nimeni nu poate cânta ca ei, voi aţi putea să vă lăsaţi păgubaşi. Vedeţi?
... o oră,
În timp ce mă duc acolo, ...

E-213 O, doamne! Eu şed acolo, am zis, "O Dumnezeule!" Acest băiat micuţ bătrân, în vârstă de vreo douăzeci de ani, eu alergam în jur şi-n jur la maşina aceea şi doar strigam şi lăudam pe Dumnezeu în felul acela. O, ce timp! Acela era doar începutul timpuriu, când Dumnezeu doar se mişca printre popor în felul acela. Acum noi suntem veniţi într-o Biserică puternică. Nu mulţi în membri, dar puternici în Duhul. Amin. Ce minunat!

E-214 Atunci acolo obişnuia să fie o cântare mică... Îmi amintesc ziua jos acolo în Chattanooga, Tennessee, când am întâlnit pe acest... Nu Chattanooga, aceasta era jos în Memphis, unde am întâlnit-o pe această femeie mică de culoare, voi ştiţi, stând acolo afară. Voi m-aţi auzit spunând despre aceasta, voi ştiţi. Băiatul ei avea boala venerică. Şi ea avea cămaşa acestui om legată în jurul capului ei, rezemându-se peste bancă în felul acela. Şi Domnul a oprit avionul acela acolo şi nu a vrut să-l lase să plece, cumva, şi ei mi-au spus să vin să iau... Şi Duhul Sfânt a zis, "Ia o mică plimbare şi mergi în jos pe această cale."

E-215 Şi am mers umblând în jos pe-acolo, cântând. M-am gândit, "Vai, avionul meu e aproape gata să plece!"

E-216 Doar continua să spună, "Mişcă înainte. Continuă să mergi. Continuă să mergi." Doar în partea timpurie a slujbei mele.

E-217 Şi m-am uitat, rezemându-se peste gard acolo, şi o cocioabă mititică, loc mic acolo. Acolo era o soră bătrână stând acolo. O, ea era... Arăta ca una din aceste surori pe clătitele Aunt Jemima. Obraji mari graşi, voi ştiţi, şi părul ei-ei, cămaşa ei adusă pe spate. Ea s-a rezemat peste poartă în felul acela, şi eu doar... Eu cântam acea cântare mică despre... micuţul... Care era... am uitat numele cântării mici ce am cântat-o. Acum, este ceva despre-despre... Aceasta era o mică cântare ritmică Penticostală, un mic jubileu.

E-218 Şi eu tocmai am încetat să cânt, am ajuns destul de aproape. Şi am umblat aproape. Şi ea stătea acolo şi lacrimile curgeau în jos pe obrajii aceia mari graşi; am vrut să o îmbrăţişez. Ea a zis, "Bună dimineaţa, pastor!"
Am zis, "Mătuşă, ce-ai spus?"
Ea a zis, "Am zis, 'Bună dimineaţa, pastor."'

E-219 Am zis, "De unde ai ştiut că eu eram un pastor?" Acum, pentru oamenii din Sud, aceea înseamnă "lucrător," voi ştiţi. Am zis, "Acum, de unde ai ştiut că eu eram un pastor?"
Ea a zis, "Am ştiut că tu veneai."

E-220 Am zis, "Tu ştiai că eu veneam?" M-am gândit, "O-o, iată-o aici, vedeţi."

E-221 Ea a zis, "Da, domnule." A zis, "Ai-ai citit tu vreodată povestirea în Biblie, pastorule, despre femeia aceea Sunamită?"
Am zis, "Da, mătuşă, eu am citit-o."

E-222 Ea a zis, "Eu am fost felul acela de femeie." Ea a zis, "Şi i-am cerut Domnului să-mi dea un copil, mie şi soţului meu, şi eu îl voi creşte pentru El." A zis, "El a dat, El mi-a dat copilul." Şi a zis, "Eu l-am crescut, băiat bun." A zis, "El a ajuns cu tovărăşia greşită, păstorule. El a primit o boală rea," şi a zis, "el zace înăuntru acolo murind. El trăgea să moară pentru vreo două zile acum. El nici măcar nu şi-a revenit pentru două zile. Doctorul a fost aici şi a zis 'El nu poate trăi,' a zis, 'el moare.' Aceasta era o boală socială." Şi a zis-a zis, "Eu aproape că nu puteam suporta să-mi văd copilul murind, şi m-am rugat toată noaptea." Şi a zis, "Am zis, 'Doamne,' am zis, 'Eu am fost felul de femeie care a fost femeia Sunamită, dar' am zis, 'unde este Elisei al Tău?"'

E-223 Şi a zis, "A mers la culcare şi am visat un vis, că eu stăteam aici la această poartă, şi te-am văzut venind în jos pe stradă cu pălăria aceea mică cumva pusă pe o parte a capului tău." Dar a zis, "Există numai un lucru," a zis, "Unde este acel..." A zis, "Tu trebuia să ai un geamantan în mâna ta."
Am zis, "Eu doar l-am lăsat jos acolo la Peabody Hotel."

E-224 A zis, "Am ştiut că tu trebuia să ai un geamantan." Şi a zis, "Copilul meu moare."
Am zis, "Numele meu este Branham."
Ea a zis, "Eu sunt bucuroasă să te cunosc, Pastor Branham."

E-225 Am zis, "Eu mă rog pentru bolnavi. Ai auzit tu vreodată de slujba mea?"

E-226 A zis, "Nu, eu nu cred că am auzit vreodată." A zis, "Nu vrei să vii înăuntru?" Şi eu am păşit înăuntru.

E-227 Acel ins mare zăcând acolo în felul acela. Eu am încercat să-i spun ei despre vindecare Divină, dar aceea nu era ce o interesa pe ea. Ea vroia să-l audă pe acel băiat să zică că el era "salvat şi gata să meargă." Şi ea zice... Şi Dumnezeu l-a salvat.

E-228 Şi cu vreun an mai târziu eu l-am văzut acolo afară cu o şapcă roşie jos la staţie. Cum face Domnul lucrurile!

E-229 Şi atunci când am ajuns înapoi, după aceea, eu trebuia... acel avion trebuia să plece la ora şapte, şi era cam nouă şi jumătate. Şi am luat un taxi şi am mers înapoi. Şi chiar cum am ajuns înăuntru, a zis, "Ultima chemare pentru zborul numărul aşa-şi-aşa." Domnul a ţinut avionul acela pe pământ acolo în timp ce am mers şi m-am rugat pentru băiatul acela. Vedeţi? Asta este.

E-230 Eu am încercat să mă gândesc despre acea, o mică cântare, "Unul Din Ei." Asta este. O, cum obişnuiam noi să facem aceea să răsune înăuntru aici, şi să batem din palme. Noi ziceam:
Unul din ei, unul din ei,
Eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei; (Aleluia!)
Unul din ei, eu sunt unul din ei,
Eu sunt aşa de bucuros că pot spune eu sunt unul din ei.
Ei erau adunaţi în camera de sus, Toţi se rugau în Numele Lui,
Ei au fost botezaţi cu Duhul Sfânt,
Şi putere pentru serviciu a venit;
Acum ce El a făcut pentru ei în acea zi El va face pentru voi la fel,
Eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.
Unul din ei, unul din ei,
Eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
Unul din ei, sunt unul din ei,
Eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei. (Voi sunteţi?)

E-231 Ascultaţi la acest vers:
Deşi aceşti oameni pot să nu ştie a fi,
Sau să se laude cu faimă lumească,
Ei toţi au primit Cincizecimea lor,
Botezaţi în Numele lui Isus;
Şi ei spun acum, şi departe şi larg,
Puterea Lui încă-i la fel,
Şi eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.
O, unul din ei, sunt unul din ei,
Eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
Unul din ei, o, sunt unul din ei,
Eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.
O, vino, fratele meu, caută această binecuvântare
Care-ţi va curăţi inima de păcat,
Ea va porni să sune clopotele bucuriei
Şi-ţi va ţine sufletul în flăcări;
O, ea îmi arde acum jos în inima mea,
O, glorie Numelui Său,
Şi sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei. (Sunteţi bucuroşi de asta?)
Unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
O, unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.

E-232 O, nu sunteţi bucuroşi? Haideţi doar să dăm mâinile unul cu altul când o cântăm. Ce ziceţi voi? Haideţi să o facem.
Unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
Şi eu sunt bucuros, frate.
O, unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.
O, vino, fratele meu, caută această bine cuvântare
Care va... sufletul în flăcări,
Care va porni să sune clopotele bucuriei Şi-ţi va ţine sufletul în flăcări;
O, ea arde acum în inima mea,
O, glorie la a Lui...
Să ne ridicăm mâinile în sus.
Bucuros că pot să spun sunt unul din ei.

E-233 Toţi împreună:
Unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
Sunt unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.

E-234 Ascultaţi atenţi iarăşi acum, vedeţi.
Deşi aceşti oameni pot-pot să nu ştie a fi, (ei nu vin de la colegii)
Sau să se laude despre faimă lumească,
Ei toţi au primit Binecuvântarea lor penticostală,
Botezaţi în Numele lui Isus;
Şi ei spun acum, şi departe şi larg, (fiecare ungher şi colţ)
Puterea Lui încă este aceeaşi,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.

E-235 O, cântaţi-o, biserică!
... ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
O, unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din...

E-236 Luaţi-vă batistuţele acum:
Unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
O, unul din ei, unul din ei,
Şi sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei.

E-237 Laudă Domnului! Amin! Noi suntem întocmai ca copm. Nimic formal privitor la noi. Dumnezeu este fără formalitate. Este asta aşa? Da, domnule!
Sunt unul din ei, unul din ei,
Sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei;
Sunt unul din ei, unul din ei,
O, sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din...

E-238 Sunteţi voi într-adevăr fericiţi că o puteţi spune? Doar ridicaţi-vă mâna, ziceţi, "Laudă Domnului!" [Adunarea spune, "Laudă Domnului!" – Ed.] Laudă Domnului! Eu sunt bucuros că sunt unul din ei! Eu sunt fericit să fiu.

E-239 Doamne Dumnezeule, eu sunt aşa de fericit. Unul din ei! Unul din ei! Eu sunt aşa de bucuros că pot să spun sunt unul din ei. O Dumnezeule, ajută-ne să fim aşa. Ajută-ne să păstrăm Luminile strălucind, Doamne, aşa cum noi mărşăluim înspre Sion. Admite aceasta, Tată. În Numele lui Isus, noi Îţi oferim vieţile noastre pentru serviciu. Amin. Amin.
O, noi mărşăluim spre Sion,
O, frumosul, frumosul Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea cetate frumoasă a lui Dumnezeu.
Veniţi, noi care iubim pe Domnul,
Şi să lăsăm bucuriile noastre să fie cunoscute,
Uniţi-vă în cântare cu dulce acord,
Uniţi-vă în cântare cu dulce acord,
Şi aşa înconjuraţi tronul
Şi... (O, doar cântaţi în Duhul!) ... tronul.
O, noi mărşăluim spre Sion,
Acel frumos, frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă cetate a lui Dumnezeu.
O, noi mărşăluim spre Sion,
Frumosul, frumosul Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă cetate a lui Dumnezeu.
Să refuze aceia să cânte
Care nu au cunoscut pe Dumnezeul nostru;
Dar copiii Regelui ceresc,
Dar copiii Regelui ceresc,
Pot vorbi bucuria lor în larg,
Pot vorbi bucuria lor în larg.

E-240 Să o cântăm!
Noi mărşăluim spre Sion,
O, frumosul, frumosul Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă cetate a lui Dumnezeu.

E-241 O, nu vă curăţeşte asta? Nu vă plac cântările acelea vechi? Eu-eu mai degrabă le am pe ele decât tot ce puteţi voi... sau oricare din aceste alte feluri de cântări ce le puteţi avea. Acelea sunt bune, cântări vechi simţite la inimă. O, doamne! Mă simt aşa de bine şi fericit când le cânt, chiar bine! Vai, doar simt să mă bucur!
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al întristării şi al jalei;
El îţi va da bucurie şi mângâiere,
O, ia-l, oriunde te duci.
Nume scump (Nume scump!), O ce dulce! (O ce dulce!)
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.

E-242 Aşa cum ne aplecăm capetele acum:
La Numele lui Isus aplecându-ne,
Căzând prosternaţi la picioarele Lui,
Rege al regilor în Cer Îl vom încorona,
Când călătoria noastră s-a terminat.
Nume scump, O ce dulce!
Speranţa pământului şi...
Fratele Neville încheie serviciul – Ed.