E-1 Să rămânem în picioare acum aşa cum ne plecăm capetele.
Doamne Isuse, noi doar credem numai. Tu ne-ai spus doar să credem, şi noi credem acum. Şi noi Îţi dăm mulţumiri şi laudă pentru ceea ce am auzit deja şi am văzut, care ancorează credinţa noastră. Cum Îţi mulţumim noi pentru o altă oportunitate să venim să slujim la aceia care sunt nevoiaşi. Acum eu Te rog, Dumnezeule, să împlineşti nevoile noastre în seara aceasta după promisiunea Ta. În Numele lui Isus noi o cerem. Amin.
Noi suntem foarte fericiţi în seara aceasta pentru acest privilegiu de a veni iarăşi înapoi la tabernacol, să-să... cu Evanghelia Domnului Isus cel înviat. Şi eu am fost doar puţin întârziat. Eu am avut un caz de grăbire înăuntru special de la Michigan chiar acum. Şi Domnul a făcut un lucru uimitor chiar atunci pentru ea. Vai, cum cunoaşte El fiecare lucru şi îl aşează doar... Nu trebuie să-i spui Lui; El ştie, El ştie chiar ceea ce este. Şi astfel noi suntem foarte recunoscători. Oamenii au condus toată ziua să ajungă aici. Şi, atunci, noi suntem aşa de mulţumiţi pentru aceea. Acum, să nu uitaţi...
Această bandă este pornită? [Fratele Neville zice, "Acela-i întrerupătorul de lumină acolo." – Ed.] O, întrerupător de lumină. Eu văd.
Să nu uitaţi-serviciile din săptămâna aceasta care vine, miercuri seara, şi următoarea duminică dimineaţa, şi duminică seara. Dacă voi sunteţi pe aici, în cartier, eu ştiu că ei sigur ar fi bucuroşi să vă aibă aici.
Şi acum, rugaţi-vă pentru mine, aşa cum mă duc pe drumul meu altundeva, şi eu sper să fiu iarăşi înapoi curând.
Eu vreau să vă mulţumesc la toţi pentru bunătatea voastră şi amintirile despre ce aţi făcut pentru mine. Şi un frate tocmai mi-a trimis un costum nou de haine de jos dintr-o mică biserică din Georgia. Şi-şi oamenii aceia... Acesta-i doar uimitor. Şi eu vreau să le mulţumesc la persoanele acelea de jos din Kentucky, cu care eu am fost săptămâna trecută în vacanţă. Şi tot ce a făcut Domnul pentru noi acolo, mare, mâna puternică care noi L-am văzut, ce El a făcut.

E-4 Acum noi ne încredinţăm să vă vedem iarăşi destul de curând, doar curând cum vin înapoi pe aici, mergând la New York pentru adunare. Aceea-i la Stone Church cu Fratele Vick, începând, eu cred că este doisprezece Noiembrie. Şi noi vom fi pe aici, câteva zile înainte de timpul acela.
Apoi noi trecem înapoi pe aici din nou, mergând spre-spre jos la Shreveport, Louisiana, cu Fratele Jack Moore. Aceea-i la Thanksgiving, săptămâna de Thanksgiving, să fim acolo la Shreveport. Aceasta-i pe tabloul de buletin, eu cred, înapoi acolo în anunţuri.
Iar apoi noi sperăm să fim cu unii din prietenii noştri Sudişti după Crăciun. Şi noi vom fi în Phoenix în Ianuarie. Şi apoi aşteptăm după chemarea din străinătate, aşa ca noi să putem să avem adunările gata pentru străinătate. Ei lucrează la ele acum, această ultimă lună, Fratele Borders, corespondând înainte şi înapoi, de la un turneu mondial complet să înceapă chiar aşa de curând cum îl putem noi face gata, dar noi trebuie să aşteptăm după condiţii.
Mulţimile sunt aşa de grozave acolo, că noi nu-i putem pune în clădiri; doar trebuie să-i aşezăm afară pe teren. Şi atunci uneori ei aleargă sus, este aproape de necrezut la număr, uneori aşa de mulţi ca cinci sute de mii. Aceea-i o jumătate de milion de persoane la o singură adunare; nu câţi participă la adunare într-un anumit număr de zile, ci o adunare. Voi ştiţi, de obicei evangheliştii socotesc cât de multe persoane au participat în şase săptămâni. Voi vedeţi? Dar noi-noi socotim doar cât de mulţi sunt acolo în ziua aceea, acea singură dată. Şi aşa uneori acolo nu este loc să-i aşezi, voi ştiţi, doar trebuie să-i pună afară pe teren.
Şi noi trebuie să luăm anotimpurile unde nu plouă şi să toarne jos ploaia. Şi oamenii aceia sărmani şed acolo afară... Eu am văzut femei să şadă acolo afară cu părul lor doar întins în jos, oameni bine îmbrăcaţi, şi doar-doar stau în ploaia aceea toată ziua lungă. Doar şed acolo, şi doar toarnă, şi tună, şi fulgeră, şi suflă furtunile, şi aceia doar se împletesc înainte şi¬napoi rezemaţi unul de altul aşa, şezând chiar acolo, aşteaptă până tu vii să te rogi pentru ei. Vedeţi? Acum, voi ştiţi că Dumnezeu onorează credinţă ca aceea. El o face.
Voi trebuie să faceţi ceva pentru Dumnezeu să onoreze. Voi vedeţi? Voi să-I arătaţi. Oamenii la care le este totul înmânat aşa de uşor, ei de obicei nu... Ei-ei nu fac nimic pentru aceasta, voi vedeţi. Voi trebuie să... Darul este gratuit, asta-i adevărat, dar voi trebuie-voi trebuie ca să...
Se pare de parcă, voi ştiţi, parcă ei spun, "Dacă tu ai fost născut cu o lingură de argint," voi aţi auzit asta, "tu nu apreciezi." Dar când tu trebuie să lucrezi pentru aceasta, tu apreciezi valoarea din ea.
Acum voi persoanele în benzi înăuntru acolo, eu aş vrea ca-ca... Eu gândesc acum că eu...
Azi dimineaţă, mesajul azi dimineaţă era, pentru mine, Mesajul de momente importante din întreaga mea slujbă; azi dimineaţă, vedeţi, un moment important de Mesaj din întreaga mea slujbă. Într-o zi eu vă voi spune cum s-a ajuns la aceasta. Şi eu ştiu că totul a lucrat pentru luni şi luni şi luni, până la acel singur Mesaj, mişcându-se în sus să ajungă la locul acela. Acela era timpul de completare la acesta, vedeţi voi. Şi acesta-i un...

E-10 Acum eu sunt sigur, sau sper, că aţi priceput ce a însemnat Însemnul. Vedeţi? Însemnul este semnul că Sângele a fost aplicat. Că, preţul care s-a cerut, cerut de Dumnezeu, Isus a plătit acel preţ prin vărsarea Propriului Său Sânge. El a făcut aceea. Apoi, din viaţa Lui a venit Duhul Sfânt. Şi când Sângele este aplicat la voi, Duhul Sfânt este un Însemn că preţul vostru este plătit; Dumnezeu v-a primit, şi acela-i Însemnul. Ţineţi minte, acela este Însemnul. Acum, există mulţi oameni care nu, ei-ei nu ştiu ce este acel Însemn, vedeţi. Şi tu trebuie să-l faci de parcă nimeni nu o ştie, vedeţi, aşa ca toţi dintre ei să-l priceapă.

E-11 Întocmai ca predicarea mântuirii, noi trebuie să predicăm mântuirea într-un fel ca fiecare, că este pentru fiecare, care, noi ştim că nu este. Noi trebuie să predicăm vindecarea Divină pentru toţi, deşi noi ştim că nu este. Înţelegeţi? Isus a venit să-i mântuiască pe acei care erau în Cartea de Răscumpărare înainte de întemeierea lumii. El a venit să-i salveze numai pe aceia. Cine sunt ei, eu nu ştiu. Vedeţi? Dar voi... Nimeni nu poate avea credinţă fără să spui că-i pentru oricine; şi ea este, nimeni nu poate veni numai dacă Dumnezeu i-a chemat. Asta-i adevărat. Aşa că există mulţi oameni care nu vor fi mântuiţi. Noi ştim despre aceasta. Ei, ei bine, Dumnezeu a ştiut aceea înainte să înceapă lumea, că ei nu vor fi mântuiţi.

E-12 Există mulţi care nu vor fi vindecaţi, vedeţi, mulţi nu vor fi vindecaţi. Ei doar nu pot, ei nu o pot apuca. Ei nu ştiu ce este aceasta. Mulţi vor fi. Dar noi o predicăm că aceasta-i pentru fiecare, deoarece noi nu ştim care este persoana aceea; noi doar nu ştim. Dar aceea este un oricine, însă unii oameni doar nu pot apuca acea credinţă.

E-13 Acum, şi acelaşi lucru privitor la acest Însemn. Însemnul, noi am vorbit spre Însemn tot drumul înainte, dar acum este manifestarea Însemnului. Înţelegeţi?

E-14 Acum, noi uneori am permis-o. Luteranii au permis-o să, "Acceptând Cuvântul; acceptând pe Cristos ca Salvator personal." Metodistul a spus, "Când tu devii destul de fericit ca să strigi, acela-i El." Penticostalul spune, "Vorbeşte în limbi, atunci tu Îl ai." Şi noi aflăm că toată aceasta era greşit. Vedeţi?
Însemnul este Însemnul. Acesta eşti tu şi Cristos ca persoane împreună. Înţelegeţi? Acesta-i Duhul Sfânt, Viaţa Lui în voi, lucrând Propria Lui-Lui Viaţă prin voi. Şi aceasta-i pentru cel bogat, cel sărac, sau pentru oricine Îl va primi. Acum ţineţi minte, Însemnul este ce voi...

E-15 Tu mergi la compania de cale ferată şi tu cumperi biletul tău. Acolo este un preţ, cost. Să zicem că acesta costă cincizeci de cenţi să mergi pe această-această linie de autobus, sau calea ferată, de aici la-la Charlestown, Indiana, costă cincizeci de cenţi. Păi, acum, compania pune afară însemne aşa ca... Vedeţi? Acum, lucrul ce-l faci, tu mergi jos şi cineva îţi cumpără biletul tău, cincizeci de cenţi. Ei îţi dă un însemn care îţi dă dreptul pe trenul acela până la destinaţia lui, oriunde merge acel tren. Vedeţi? Acesta îţi dă... Acela-i un însemn.

E-16 Acum, cazul acesta, sângele a fost însemnul. Literar, el trebuia să fie aplicat, pentru că acesta era doar chimical este tot ce aveau ei, pentru că era sângele unui miel, un animal, sângele unui miel. Astfel viaţa care a fost în sânge, viaţa care era dusă afară, aşa că sângele a fost vărsat. Înţelegeţi? Viaţa a mers afară, dar ea nu putea să vină înapoi peste credincios, pentru că acesta era un animal. Dar acesta vorbea numai despre o conştiinţă bună, că acolo venea Unul, o Jerfă perfectă.
Şi, să-l facă Unul perfect, Judecătorul întreg, Dumnezeul din Cer, a devenit Jertfa; Judecător, Juriu, şi Advocat. Vedeţi? El a devenit Jertfa. Şi atunci când Viaţa Lui a mers afară, care era Dumnezeu... Şi cuvântul acolo, unde acesta vine, "Şi Eu le voi da Viaţă Eternă." Acum, în Greacă... Eu ştiu că eu le vorbesc la învăţaţi. Eu văd doi sau trei. Înţelegeţi? Şi eu... Şi cuvântul în Greacă acolo, este Zoe. Z-o-e, în Greacă, care înseamnă, "Viaţa Proprie a lui Dumnezeu." "Şi Eu îi voi da lui Zoe, Viaţa Mea Proprie." Cristos şi Dumnezeu era Unul.

E-17 Atunci, Viaţa care era în Cristos este Duhul Sfânt, nu a treia Persoană; ci aceeaşi Persoană, în forma Duhului Sfânt, venind asupra voastră, ca un Însemn că viaţa voastră şi tariful a fost plătit, voi aţi fost acceptaţi. Până nu vine acel însemn, nu vi se permite pe şosea, voi nu sunteţi permişi pe... înăuntru pe-pe linia de autobus; voi nu sunteţi permişi să vă duceţi înăuntru până nu puteţi prezenta acest însemn, şi acel însemn este biletul vostru. Iar acum Acesta arată că Sângele a fost vărsat şi a fost aplicat la voi, preţul a fost aplicat la voi, şi voi aveţi Însemnul că Sângele este aplicat la voi şi voi sunteţi acceptaţi. O pricepeţi acum? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] O, doamne! O!

E-18 Acum-acum, doar nu-i dovadă nesigură. Vedeţi? Voi ziceţi, "Frate Branham," Eu o simt în minţile voastre, voi vedeţi, "de ce voi şti eu?"
Priviţi, cum aţi fost voi, şi cum sunteţi voi? Acolo este cum ştiţi. Vedeţi? Cum aţi fost înainte să fie acest Însemn aplicat? Cum sunteţi după ce El a fost aplicat? Care erau dorinţele voastre înainte, şi care sunt dorinţele voastre după? Atunci voi ştiţi dacă Însemnul este aplicat sau nu. Şi aceste alte lucruri doar merg automat cu Acela. Vedeţi?

E-19 Acesta-acesta nu este ca a vorbi despre el, şi să zici, "Limbile sunt dovada." Acum, eu voi purta, cumpăr o pereche de pantofi, limba nu este pantoful. Ea doar vine cu pantoful, voi vedeţi. Ea doar vine cu pantoful. Vedeţi? Acum, acelaşi lucru este Însemnul. Însemnul este Cristos. Dar vorbirea în limbi, şi scoaterea dracilor, şi a face acele lucruri, şi predicarea, şi orice, este dovada că El este acolo, adevărat, dar aceasta-aceasta nu este El. Vedeţi, acesta-i un dar al Lui. Dacă eu v-am spus că...

E-20 Voi ziceţi, "Eu-eu te vreau, Frate Branham," şi eu vă dau un dar, vedeţi. Ei bine, acela nu sunt eu, acela-i darul meu.
Limbile sunt un dar al Duhului Sfânt, nu Duhul Sfânt; un dar al Duhului Sfânt.

E-21 Şi diavolul poate personifica oricare din lucrurile acelea, dar el nu poate să fie Duhul Sfânt. Înţelegeţi? El poate personifica darurile acestea, dar el nu poate să fie Duhul Sfânt.
Şi Duhul Sfânt este Însemnul că Sângele a fost aplicat, deoarece El urmează Sângele tot drumul de la Cartea de Răscumpărare. O vedeţi? Acela era scopul ca El să vină. Acela este ce El a urmat în fiecare epocă. În fiecare epocă El a urmat aceea, să îngrijească că Acesta a fost adus înainte, şi ei nu au putut să fie făcuţi perfect fără noi. Iar acum întregul Duh Sfânt vizitează Biserica, făcând pe Dumnezeu în trup uman; cum a făcut El înainte de Sodoma, arderea acolo, care era un model. Atunci, Abraham, El i-a apărut lui.

E-22 Şi toate lucrurile care El nu le-a făcut în jos prin epoci, în epocile bisericii, El le face acum. Înapoi la Cuvânt, deoarece mesajele şi mesajele şi mesajele trebuie să o sfârşească în întregul Cuvânt. Şi în zilele din urmă, cele Şapte Peceţi fiind deschise, urma să ridice fiecare rămânere în urmă care a fost lăsată afară din ea, şi să facă întregul lucru un trup mare măreţ al Miresei, că aceia care au trăit în urmă acolo nu erau perfecţi până când această Biserică este desăvârşită, acest grup al Miresei în zilele din urmă, să-i aducă înăuntru, şi toţi împreună să fie luaţi sus. Înţelegeţi?

E-23 Însemnul, Isus Cristos, Duhul Sfânt, este printre noi. Noi ar trebui să venerăm aceea. Noi-noi-noi-noi nu ne putem umili suficient. Să vă luaţi jos încălţămintea, sau să vă puneţi pe genunchi, no o va exclude; aceasta nu-aceasta nu o va satisface, nu ne-ar fi de ajuns; ci o viaţă care rodeşte roada Duhului!

E-24 Acum ce este roada Duhului? Vedeţi? Dragoste, bucurie, pace.

E-25 Vă amintiţi azi dimineaţă? Pregătire, a trimis mesagerul cu Mesajul. Următorul lucru ce El a făcut, după ce El a trimis pe mesager cu Mesajul, El a trimis Stâlpul de Foc ca o adeverire. Următorul lucru a fost, după aceea, era o constela-... sau o consolare. Vedeţi? Voi ştiaţi că aceea era corect, voi eraţi în pace. Noi avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos. Vedeţi?

E-26 Acum în seara aceasta noi o să ne rugăm pentru bolnavi, şi mă gândesc că ei au împărtăşire. Tu-tu urmează să ai botez, serviciu de botez? [Fratele Neville zice, "Nu." – Ed.] Doar împărtăşire, împărtăşire. Şi noi vrem ca voi să staţi pentru împărtăşire.

E-27 Şi în decurs-în decurs de treizeci şi cinci sau patruzeci de minute noi intenţionăm să fim terminaţi şi gata pentru părtăşie. Iar acum, mâine este timpul de Ziua Muncii, astfel voi vă puteţi cumva odihni. Acum, am spus că acelea erau intenţiile noastre, voi vedeţi. Noi nu ştim ce timp. Eu vreau să fiu sigur să fac aceea corect.

E-28 Acum, azi dimineaţă eu v-am spus, a nu fi cu voi, mă¬mă gândesc că am avut un alt Mesaj de două sau trei ore azi dimineaţă. Dar-dar eu-eu doar am început, şi m-am gândit că eu doar voi căra aceea dincolo pentru seara aceasta, dar acesta era doar prea grozav. Eu nu ştiu dacă oamenii l-au priceput sau nu. Eu sper că ei au priceput, pretutindeni. Şi eu sper că acolo erau ceva benzi bune despre acesta, aşa ca să paotă să fie înfăptuit, să fie cunoscut, şi eu cred, cu tot Mesajul care l-am adus vreodată, acela a fost absolut ordinat de Dumnezeu, în afară de... Desigur, însărcinarea obişnuită, ca cele Şapte Peceţi şi lucruri, care erau direct Cuvântul lui Dumnezeu. Eu vorbesc despre un Mesaj să predic; eu cred că acela unul a fost, vedeţi, care-care, acela care era necesar să urmeze acele Şapte Peceţi.

E-29 Acum urmăriţi ce vine după cele Şapte Peceţi: unirea poporului, semne unite, lumina roşie sclipind în zilele din urmă, semnul despre femei să devină mai frumoase, şi bărbaţii, ce vor face ei. Toate semnele acestea ale Duhului Sfânt conducând sus, apoi să vină drept înapoi aici la completarea tuturor acestor Mesaje de la cele Şapte Peceţi încoace. Acesta s-a încheiat în acest singur lucru, Însemnul, că noi suntem în ordine, vedeţi, doar ne verificăm şi vedem dacă suntem în Credinţă.

E-30 Acum, Domnul să vă binecuvânteze. Iar acum înainte ca noi-înainte ca noi să deschidem acolo în Biblie, să ne rugăm pentru bolnavi... Noi am întrebat azi dimineaţă, pentru câţi s-a făcut rugăciune ultima duminică seara, care¬care-care s-au vindecat, a fost deja vindecat săptămâna aceasta, şi practic toţi de aici şi-au ridicat mâna, care au fost la adunare ultima duminică seara. Acum, asta-i ceva, voi înţelegeţi. Aceasta-i ceva care este... Aceasta-i, eu prind aceasta pentru mine însumi.

E-31 Acolo era un băieţel, la care doar i s-a spus, a venit jos din Chicago, o mică D-nă... Este femeia aceea, Peckinpaugh, Peck-... D-na Peckinpaugh din-din... Ea este o foarte minunată soră Creştină. Şi ea a adus pe cineva, un-un copil, felul cum eu o înţeleg, un băieţel sau ceva, care-care... doctorii nici măcar nu au ştiut care era chestiunea cu el. Plămânii lui erau aşa de rău, sau ceva, căci-căci ei nu au putut face... nu l-au putut da la şcoală sau ceva. El era foarte, foarte rău. Şi a spus, Duhul Sfânt chiar după Mesaj, i-a vorbit la acel băieţel, şi l-a chemat, i-a spus stările lui şi aşa mai departe, şi a pronunţat vindecarea lui.
Şi săptămâna aceasta el a mers, mama sau părinţii, sau oricine a fost, l-au dus înapoi la doctor, şi doctorul a spus că el avea un set de plămâni noi, vedeţi, set nou de plămâni. Şi felul cum eu înţeleg, căci-căci părinţii sau cineva a sunat o chemare de distanţă lungă, sau vreun fel, săi se facă cunoscut la adunare. Înţelegeţi? Acum, Dumnezeu, Creatorul, poate să facă un set de plămâni.

E-32 Eu-eu cu adevărat cred că noi suntem pe-pe punctul unuia din cele mai puternice lucruri care au lovit vreodată pământul de la zilele Domnului Isus. Vedeţi? Vedeţi? Dar acum noi putem numai să fim cunoscuţi ca... Aceasta va fi aşa de smerit. Vedeţi? Vedeţi, ce numeşte omul puternic, Dumnezeu numeşte "urâciune." Dar ce numeşte omul nebunie, Dumnezeu numeşte "puternic." Vedeţi? Astfel acum urmăriţi aceasta, înţelegeţi, aceasta va fi aşa de smerit că A nu o veţi pierde... că voi o veţi pierde dacă voi nu aveţi Însemnul acolo să o examinaţi, voi vedeţi. Înţelegeţi?

E-33 Cine s-ar fi gândit vreodată că munţii săreau ca berbecii mici, şi frunzele dădeau din palmele lor, când un profet a venit afară din pustie; aceea a fost vorbit de către Isaia, o mie două sute... sau şapte sute şi doisprezece ani înainte. Cu barbă peste toată faţa lui, şi o bucată de piele de oaie, nici măcar un amvon din care să predice, excomunicat din toate bsericile, şi stătea pe malul Iordanului, strigând, "Pocăiţi-vă!" Şi i-a numit pe oameni o grămadă de "vipere," şerpi. Dar aceea era ce a spus Dumnezeu, căci când El vine, "munţii vor sări ca berbecii mici." Vedeţi? Cel smerit a văzut aceasta şi a fost bucuros.

E-34 Cum puteau ei să înţeleagă că un... acel mare Mesia, care a fost profeţit chiar de la începutul Cărţii, în Genesa, că El va veni, un Mântuitor? Toate jertfele, toţi profeţii, şi totul a indicat spre El. Şi atunci când El a venit, presupus a fi o naştere nelegitimă; un tată care nici măcar nu a fost căsătorit cu mama Lui, presupus. Vedeţi? Şi femeia a fost găsită însărcinată cu pruncul înainte ca ei să fie măcar căsătoriţi. Şi a venit sus în astfel, şi născut în o-o mică... Ei bine, aceasta spune un grajd, în Biblie. Dar un grajd în zilele acelea era o peşteră în-înapoi în zid. Eu am întâlnit un astfel de loc afară în Arizona odată, vânând. Acolo era un grajd înapoi sub o faleză de stânci. Şi acela-i felul cum Isus s-a născut, înapoi în acest mic grajd de faleză pe o iesle de fân şi paie, într-un grajd de vaci, vedeţi, unde erau animale.

E-35 Şi a fost crescut ca ucenicul unui tâmplar, şi cum putea Acela să fie puternicul Iehova? Dar a fost, vedeţi. A fost. Vedeţi? Un fel foarte ciudat de Persoană. Dar, o, când El era doar un copil, El i-a uimit pe preoţi prin cunoaşterea acelui Cuvânt. Din ce cauză? El era Cuvântul. Vedeţi? El era Cuvântul.
El niciodată nu a scris o carte. El niciodată nu a scris o-El niciodată nu a scris un cuvânt. Singurul cuvânt care El l-a scris vreodată, eu presupun, că El l-a şters, în-în nisip, când o femeie a fost prinsă în adulter. El niciodată nu a scris un cuvânt. De ce? El era Cuvântul. Vedeţi? El era Cuvântul. El nu a trebuit să-L scrie; viaţa Lui L-a trăit. El era Cuvântul. Dacă El... "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi." Vedeţi? "Dacă Eu nu fac exact ce Cuvântul a spus că Eu voi face, atunci Eu nu sunt Cuvântul. Dar dacă... " Aceea era ce El a vrut să spună. El este Cuvântul.

E-36 Astfel acum pregătiţi-vă acum pentru-serviciul de vindecare şi împărtăşirea care vine. Noi am fi fericiţi ca voi să staţi cu noi dacă voi puteţi. Dacă nu puteţi, noi vom avea o eliberare imediat.

E-37 Şi să nu uitaţi, rugaţi-vă pentru mine şi rugaţi-vă pentru soţia mea, cea mai dulce femeie din toată lumea, şi-şi pentru copiii mei. Şi acum eu i-am pretins, pe fiecare, pentru Domnul Isus.

E-38 Acum, Becky este chiar la vârsta de micuţă "ricketta," voi ştiţi, şi doar o-o micuţă "adolescenţ-ioară," cum obişnuiam noi să numim aceasta. Şi atunci ea este chiar la vârsta aceea. Dar, acum, ea este o fată foarte dulce, şi eu-eu mulţumesc Domnului pentru asta; nu fumează, nu bea, nu umblă prin jur, nimic. Dar ea este chiar la vârsta aceea, ea¬ea este fără griji. Ea nu vrea să meargă la biserică, şi, dacă ea merge, ea şade acolo în spate şi roade gumă de mestecat, se ridică şi merge afară. Aceea, vedeţi. Eu vreau să o văd umplută cu Duhul Sfânt.

E-39 Eu vreau să-l văd pe Joseph, eu vreau băiatul acela... Eu cred că într-o zi când eu nu mai pot umbla la amvon, eu vreau să iau această Biblie veche uzată şi să i-o înmânez lui, să zic, "Joseph, stai cu Ea, fiule." Atunci eu sunt gata să mă caţăr în sus. Eu vreau să aud un vânt suflând pe undeva, privesc sus, fac cu mâna, decolez.
Să ne rugăm.

E-40 Dumnezeule Tată, întreaga noastră viaţă este înfăşurată în Tine, căci Acesta eşti Tu, şi Tu eşti Viaţa noastră. Acum există unii aici, Doamne, care-care chiar ţin acest Însemn de care am vorbit eu. Ei au posedat acel Însemn, dar totuşi ei sunt bolnavi. Şi eu vreau să vorbesc în seara aceasta despre a le da curaj, să-să îi încurajez să ia drepturile acelea date de Dumnezeu. Ei au un drept să învingă pe acel diavol. El este deja învins, şi el doar îi înşeală. Eu îi pretind, Tată.

E-41 Acum ajută-mă să vorbesc Cuvântul. Tu să vorbeşti prin mine, Doamne, cu aceste câteva notiţe care le am scrise aici jos, şi mici Scripturi scrise. Mă rog ca Tu să mă ajuţi, Doamne, şi să intru în Cuvânt şi să le dai credinţă pentru slava lui Dumnezeu. În Numele lui Isus eu mă rog. Amin.

E-42 Acum repede, eu vreau să întoarceţi în Biblie la Cartea lui Ieremia şi al 29-lea capitol, dacă vă place să citiţi. Sau, dacă voi nu, doar să o însemnaţi jos. Ieremia, al 29-lea capitol. Şi noi o să începem cu al 10-lea verset din Ieremia, al 10-lea verset din al 29-lea capitol. De asemenea, noi o să citim din Luca, al 16-lea capitol, începând cu al 14-lea verset.

E-43 Acum eu o să vă dau textul meu, în timp ce-voi-voi-voi răsfoiţi. Textul meu în seara aceasta este Disperări. Şi eu... Disperare, şi acum, voi ştiţi ce sunt disperări.
Iar acum noi o să citim din Ieremia al 29-lea capitol, al 10- lea verset.
Căci aşa vorbeşte DOMNUL, Că după ce şaptezeci de ani au fost înfăptuiţi la Babilon Eu vă voi vizita, şi voi înfăptui cuvântul meu bun către voi, ca să vă fac să vă întoarceţi la acest loc.
Căci eu cunosc gândurile care Eu le gândesc înspre voi... (Nu este aceea dulce?) ... zice DOMNUL, deşi gânduri de pace, şi nu rău, să vă dau sfârşitul acceptat.
Atunci voi mă veţi chema, şi vă veţi duce să vă rugaţi la mine, şi Eu voi asculata la voi.
Şi voi mă veţi căuta, şi mă veţi afla, când mă veţi căuta cu toată inima voastră.
Şi Eu voi fi găsit de voi, zice DOMNUL: şi Eu voi da la o parte robia voastră, şi Eu vă voi aduna din toate ... naţiunile, şi din toate locurile unde Eu v-am mânat, zice DOMNUL; şi... vă voi aduce din nou la-la locul care Eu am făcut să fiţi duşi în robie. Înapoi la cincizecime!
Eu am pus aceea înăuntru, eu însumi. Ea nu spune aceea.
Aceea-i ce am vrut să însemne pentru Biserică.
Luca 16, începem la al 15-lea verset, sau al 16-lea verset.
Legea şi profeţii au fost până la Ioan: de la timpul acela împărăţia lui Dumnezeu este predicată, şi fiecare om presează în ea.
"Fiecare om presează în Ea." Nu doar simplu păşeşte în Ea, uşor, dar trebuie să se preseze în Ea. Vedeţi? Acum, "Când voi Mă căutaţi cu toată inima voastră, atunci Eu voi fi găsit."

E-44 Şi El a promis că El se va întoarce şi va aduce poporul, de la răspândirea peste tot pământul, după acei şaptezeci de ani, înapoi în Ierusalim de unde ei au plecat; şi El a făcut chiar în felul acela. Aşa este.

E-45 Acum noi o să vorbim despre-despre Disperări pentru câteva minute acum. De obicei, se necesită o stare de urgenţă, să ne arunce în disperare. Vedeţi? Este destul de rău că trebuie să se facă aceea, dar fiinţele umane sunt aşa de trândave în mintea lor, că se necesită o urgenţă. Ceva apare, şi când ei o fac, atunci aceasta-aceasta îi aruncă în acea disperare. Şi de fapt, în a face aceea în disperare, aceasta aduce afară acel lucru real care sunteţi voi. Aceasta arată din ce sunteţi făcuţi, în timp de disperare. Aceasta de obicei trage afară toate lucrurile bune care sunt în voi.

E-46 În timp de moarte, eu am auzit oameni când ei au ştiut că ei mureau, lucrurile care le-au ţinut secret toată viaţa lor, ei, în disperare, ei au încercat să o mărturisească. Vedeţi? Şi încercând, "Ia aceasta şi fă-o drept; mergi, te rog; mergi, fă¬o," vedeţi, în disperare. Ei s-ar fi cuvenit să o facă mai înainte, vedeţi, nu să aştepte până la timpul de urgenţă. "Vrei să faci aşa-şi-aşa pentru mine?" Urgenţa cauzează disperare. Când, noi ar trebui să o facem fără urgenţă.

E-47 Acum noi observăm, în seara aceasta, că noi luăm simbolurile Paştelui. Şi Paştele a fost luat în urgenţă, în timp de disperare. Voi observaţi în-în Exodul al 12-lea capitol, şi al 11-lea verset din al 12-lea capitol, eu cred că este, acesta spune, "Mâncaţi acest Paşte cu încălţămintea în picioarele voastre, cu coapsele încinse, şi cu toiagul în mâna voastră," vedeţi, voi îl mâncaţi în disperare.

E-48 Ei au văzut mâna mare a lui Dumnezeu. Ei au văzut toate miracolele Lui, şi atunci ei au venit sub semnul Însemnului. Şi în timp ce ei au fost sub semnul Însemnului, ei au luat împărtăşirea în-în disperare, căci ei au ştiut că la timpul acela Dumnezeu se pregătea să lovească cu judecată.

E-49 Şi acesta era un timp de zguduire. Acesta era un timp unde fiecare om se examina pe sine, pentru că Cuvântul profetului nu a dat greş nici o dată. El a fost dovedit de a fi adevărat. Orice a spus el, s-a întâmplat tocmai exact în felul cum el a spus-o. Stâlpul de Foc încă era acolo. Şi, atunci, profetul a anunţat că Dumnezeu va trece peste numai când El a văzut însemnul la uşă. Şi aceasta era o disperare.

E-50 Eu mi-aş imagina că copiii erau... când ei au văzut acele aripi mari, negre căzând jos din cer ca un fum aşezându-se peste cetate, ţipetele venind de la fiecare casă, copiii ar fi putut merge la tăticul lor şi să spună, "Tati, eşti tu sigur că noi suntem sub acel însemn?"
Şi el putea să meargă la uşă, să se uite pe stâlp, pe uşior, a spus, "Fiule, aceea-i după Cuvântul Lui."
"Aminteşte-ţi, eu sunt copilul tău cel mai în vârstă. Tati, eşti tu sigur?"

E-51 "Eu sunt sigur! Asta-i conform cu ce ne-a spus profetul, şi el are Cuvântul Domnului. A spus, 'Când Eu văd sângele, Eu voi trece peste voi. Ia un miel pentru acasă.' Eu v-am adus pe voi toţi copiii înăuntru. Tu eşti cel mai în vârstă al meu, dar întâiul meu născut. Acela-i cel care moare toţi afară acolo înăuntru; dar acolo este sângele. Aceea este ce era AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aşa că odihneşte-te, fiul meu, odihneşte în pace, deoarece Dumnezeu a făcut promisiunea. Înţelegi?"
"Bine, Tati, de ce eşti tu încălţat? De ce ai tu toiagul în mâna ta? De ce ai tu o bucată de pâine într-o mână şi un miel în cealaltă mână? De ce sunt ierburile acelea amare şi lucruri? De ce mănânci tu aceasta? Pentru ce îţi curge transpiraţia pe faţa ta?"
"Fiule, moartea este gata să lovească." Vedeţi, aceasta era într-un timp de disperare.

E-52 Acum, eu cred că noi trăim în zilele în care noi suntem... Sau, de altfel, zilele în care noi trăim ar trebui să facă Biserica să meargă complet în disperare. Eu cred, de la mesajul de azi dimineaţă de la Dumnezeu, nu eu, eu cred că ar trebui să arunce această întreagă adunare în disperare, că noi ne-am jucat destul de mult. Noi am mers la biserică destul de mult. Noi trebuie să facem ceva.

E-53 Cum este că noi putem vedea alte mari semne şi minuni făcute asupra altoara, dar cum este cu noi? Aceasta ar trebui să cauzeze o stare de disperare, că noi suntem hotărâţi înaintea lui Dumnezeu. Semnul Venirii Lui ar trebui să aducă această adunare întreagă, când noi am citit aceasta din Cuvântul... Şi Duhul Sfânt ne-a spus, "Mergi la un anumit loc, un cutare-şi¬cutare lucru se va întâmpla," nu ne spune ce a fost, dar aceasta se va întâmpla. Noi mergem acolo, aceasta se întâmplă în felul acela. Ziarele o publică, revistele o publică, arată poza despre aceasta. Vin înapoi aici şi vedem acele taine mari, ascunse în Biblie, ni s-au deschis nouă, pe un câmp nou care nu l-am cunoscut înainte, şi se îmbină perfect înăuntru la Venirea Domnului Isus.

E-54 Atunci, la sfârşitul Mesajelor, vedem acţiunea marelui Duh Sfânt, îl vedem pe El venind jos vizibil înaintea poporului, chiar să luăm poze despre El. Să Îl vedem lucrând şi arătând că acesta nu este un om, nu este doar un predicator, nu este o anumită adunare. Acesta-i Duhul Sfânt arătând acelaşi lucru care El l-a făcut când El a fost întrupat în trupul lui Isus Cristos. Acum El este întrupat în Trupul Miresei Lui. Aceasta ar trebui să ne arunce în disperare.

E-55 Oamenii aceia au văzut mâna lui Dumnezeu. Şi seara aceea de împărtăşire, ei au luat-o cu... în disperare, pentru că ei au ştiut că ceva se pregătea să se întâmple. Şi noi ştim că ceva se pregăteşte să se întâmple. Şi ţineţi minte, Venirea Domnului va fi o neaşteptată, plecare secretă. El va veni şi O va lua ca un hoţ noaptea. Şi să gândeşti că dacă cineva, cu totul pe ne aşteptate, acolo sunt membri din familia noastră duşi, şi noi suntem lăsaţi în urmă! Aceasta ar trebui să ne arunce în disperare, că, prin harul lui Dumnezeu, noi să nu fim rămaşi înapoi în urmă. "Dacă există ceva ce eu nu vreau... Să nu, să nu mă laşi, Doamne."

E-56 Câteva zile în urmă eu l-am auzit pe Mel Johnson să cânte acea cântare:
Aminteşte-mă când lacrimile cad jos, da,
Aminteşte-mă când prietenii nu sunt în jur;
Şi când eu trec peste râul Iordan,
Când Tu strigi catalogul, aminteşte-mă.

E-57 Şi pe Cartea Vieţii a Mielului, eu îmi vreau numele scris. Eu vreau El să-şi amintească de mine când se cheamă catalogul. Şi aceasta mă aruncă în disperare, care este, cum a spus Pavel, "După ce eu am predicat Evanghelia să fiu eu un-un clandestin, să fiu eu un-un lepădat?" S-ar putea întâmpla. Aşa că aceasta mă aruncă într-un stagiu disperat, disperare, de care să gândesc, după toţi anii aceştia de predicare, să fiu eu-aş putea eu... să vină un punct unde eu aş putea să-I înşel aşteptările? Care-i mişcarea următoare? Ce trebuie eu să fac după asta? Şi aceasta mă aruncă într-un stagiu agitat. Şi ce pot eu să fac? Aceasta mă aruncă la munţi şi la văi. Şi este greu, deoarece, când eu sunt cu oamenii, eu trebuie să fiu toate lucrurile pentru toţi oamenii, ca eu să-i pot câştiga pe unii la Cristos, încă cu acel Însemn întotdeauna înaintea mea. Vedeţi?

E-58 Şi eu văd lucruri care urmează, şi tu nu le poţi spune la oameni. Tu vezi diferite lucruri, şi ţi se interzice. Acele vedenii după care ei cheamă, şi uneori lor o să le pară rău dacă tu le¬ai spus, şi tu mai bine să nu o faci. Şi atunci tu mergi atât de departe în viziuni până când totul devine o viziune, şi aceasta te aruncă într-un stagiu agitat. Tu-tu priveşti şi spui, "Acum sunt eu într-o viziune?" Cum aş şedea chiar aici, "Este aceasta o viziune? Unde stau eu de fapt?" Vedeţi, tu-tu te lucrezi peste măsură, te taxezi peste măsură. Şi tu afli lucruri despre oameni care tu doreşti să nu le fi ştiut. Oamenii care doresc aceste lucruri, să cunoască aceste lucruri, ei nu-şi dau seama cât costă felul acela de slujbă. Voi nu ştiţi ce merge cu aceasta. Atunci aceasta aruncă în disperare, "Doamne Dumnezeule, eu ştiu că eu am să răspund."

E-59 Jack Moore mi-a spus o dată, "Mi-e groază să trebuiască să răspund cum va trebui tu, la Ziua Judecăţii." A spus, "Dumnezeu a pus pe oamenii aceştia în mâinile tale, şi tu o să dai o socoteală pentru fiecare din ei. Tu o să răspunzi pentru slujba ta." Aceasta era cu vreo cincisprezece ani în urmă, sau poate optsprezece. Şi de atunci, eu am fost în disperare. Ce o să fac eu?
"Lasă-mă să spun numai ce Tu spui, Doamne. Lasă-mă să le spun ce este Adevărul, sau nu spun nimic." Aceasta mă aruncă în disperare.

E-60 Apoi văzând aceste semne venind, văzând Duhul Sfânt că ne duce acolo afară, şi aduce aceste Peceţi, şi le aşează înăuntru în felul acela. Aduce Epocile Bisericii şi le aşează înăuntru, apoi vine jos într-un mare Stâlp de Foc măreţ înapoi acolo, şi-şi S-a descoperit. Apoi vine jos pe lucrul următor, pe cele Şapte Peceţi, şi le-a descoperit. Chiar le-au pus în ziare şi reviste. Apoi vine înăuntru şi ia îngerii lui Dumnezeu, acei şapte îngeri cu şapte Mesaje, şi a confirmat-o exact cu ce a spus Biblia. Atunci, în decursul acelui timp, vine sus şi aduce înăuntru acele Peceţi... acele semne, sclipiri ale timpului sfârşitului, şi o aduce sus la oameni şi le spune ce este aceasta, şi tot despre aceasta, şi Domnul lucrând chiar acolo arătându¬Se prezent. Iar apoi, chiar jos ca azi dimineaţă, vine sus şi cere acel Însemn pe fiecare persoană. Apoi, voi sunteţi poporul meu. Voi sunteţi aceia care-i iubesc eu, aceştia şi acei care ascultă la benzi, şi aşa mai departe. Atunci voi vedeţi în ce disperare mă pune aceasta pe mine.

E-61 Disperare. Semne a Venirii Lui ar trebui să arunce pe fiecare membru al lui Cristos în disperare acum, despre sufletele noastre, despre binele nostru-nostru-nostru pentru viaţa viitoare. Ei bine, la ce o să ne folosească dacă noi câştigăm întreaga lume? Ce suntem noi, pentru ce trăim noi? Pentru ce lucraţi voi? Pentru ce mâncaţi voi? Pentru ce vă zbateţi voi? Să trăiţi. Pentru ce trăiţi voi? Să muriţi. Şi tu nu eşti potrivit să trăieşti până nu eşti potrivit să mori. Aceasta-i adevărat.

E-62 Şi noi vedem aşa de multe miracole de vindecare, aceasta ar trebui să ne pună în disperare.

E-63 Dacă băieţelul acela... Mă uit eu la D-na Peckinpaugh acum? Este aceasta D-na Peckinpaugh? Eşti tu aceea care ai avut băiatul aici, un lucru sau altul? Păi, aici este femeia aşezată chiar aici despre care eu am vorbit. Eu tocmai s-a întâmplat să mă uit acolo şi să o văd.

E-64 Acum dacă Dumnezeu poate să facă aceea pentru acel băieţel, aceasta ar trebui să vă arunce în disperare.

E-65 Un om din New Albany, el poate să fie aici în seara aceasta. El este un prieten cu Fratele meu Roberson. Avea un băieţel aici. Mă gândesc că soţia lui avea cancer odată şi a fost vindecată. Şi-şi acum, băieţelul a avut astmă aşa de rău încât el era doar în stare rea. Un ins mic, aproape cu gâtul canceros, el însuşi. Vedeţi? Şi atunci el l-a adus pe băieţel, da, eu îi văd mâna sus în spate, înapoi acolo, s-a făcut rugăciune pentru el azi dimineaţă, voi vedeţi.

E-66 Disperare! Când soţia era gata să moară cu cancer, el a ştiut că Dumnezeu o putea vindeca. Şi dacă Dumnezeu putea vindeca soţia, Dumnezeu poate vindeca băiatul. Şi aceasta îl aruncă într-o stare de disperare. Vedeţi? Voi trebuie să veniţi; şi când tu eşti disperat, atunci Dumnezeu o să asculte la tine. Dar dacă tu eşti doar trândav, ţie nu-ţi pasă dacă El o face sau nu, ei bine, atunci aceea este diferit. Tu spui că îţi pasă, dar este nevoie de disperare să o facă.

E-67 Eu cred că motivul că noi nu avem disperare este din cauză că este o lipsă de dragoste, Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu. Eu cred că dragostea de Dumnezeu cauzează disperare. Dacă Dumnezeu este în tine, Însemnul înlăuntrul tău, şi tu vezi condiţiile timpurilor, şi oamenii se bălăcesc în păcat în felul cum ei o fac, aceasta te va arunca în disperare. Eu cred că te va arunca.

E-68 Acum Cuvântul declară clar, dacă vreţi să puneţi aceasta jos, în Galateni 5:6, că, "Credinţa lucrează prin dragoste." Vedeţi? "Credinţa lucrează prin dragoste." Şi singura cale cum voi puteţi avea credinţă, este să aveţi dragoste întâi. Pentru că, până la urmă, credinţa este stimulentul dragostei. Stimulent, aceea este exact ce-ce este credinţa. Ea este un stimulent pentru dragoste. Acum, voi, dacă voi nu aveţi dragoste, voi nu puteţi avea credinţă. Vedeţi?

E-69 Cum poţi tu avea credinţă în soţia ta dacă tu nu o iubeşti? Aceea este în phileo. Acum cum este în agapao, la Dumnezeu? Cum poate să fie aceasta dacă tu nu iubeşti pe Dumnezeu?
Dacă ai spus că tu iubeşti pe soţia ta, şi niciodată nu-i spui despre aceasta, şi niciodată nu şezi jos să-i faci dragoste, să o exprimi către ea, să o săruţi, să o îmbrăţişezi, şi să-i spui că ea este cea mai bună bucătăreasă din ţară, toate lucrurile care tu le ştii, şi cât de drăguţă este ea, şi cât de mult o iubeşti; dacă tu nu faci asta, ea niciodată nu o va şti. Acela este felul. Dacă tu o iubeşti, tu o exprimi.

E-70 Acela-i felul cum îi facem lui Dumnezeu. Când noi Îl iubim, noi Îi spunem despre aceasta. Noi şedem jos şi Îl adorăm, şi ne închinăm Lui. Şi, vedeţi, dragostea ne conduce la aceea.

E-71 Acum ce dacă ceva trebuie să se facă pentru soţia ta? Păi, aceasta ar trebui să te arunce în disperare ca să se facă. Ce-i dacă cineva ţi-a spus că soţia ta are cancer? Ce-i dacă cineva ţi-a spus că soţia ta-ta are TBC, şi ea este gata să moară? Totuşi, tu, tu vei-tu vei face orice. Vezi, aceasta te va arunca în disperare.

E-72 Şi asta-i acelaşi lucru că aceasta este. Noi trebuie să avem dragoste înainte să putem avea credinţă. Şi credinţa... Când noi avem dragoste veritabilă, ce face ea? Ea ne împinge credinţa noastră afară pe câmpul de luptă pentru Dumnezeu. Vedeţi? Iubire veritabilă evlavioasă pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul Lui şi pentru poporul Lui, va împinge credinţa acolo afară. Dragostea se apucă de credinţă, şi doar, "Vino, hai să mergem!" Şi se duce afară, căci aceea este ce face dragostea.

E-73 Ioan 14:23, Isus a spus, "Dacă un om Mă iubeşte, el va ţine Cuvintele Mele." Acum tu nu poţi ţine Cuvintele Lui fără să ai credinţă în ce zice El. Astfel, voi vedeţi, dacă el iubeşte pe Dumnezeu, atunci el ţine Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă El a spus, "Eu sunt Domnul care te-a vindecat," el crede aceea. Dragostea îl face să o creadă, pentru că dragostea stăpâneşte totul. "Chiar dacă vorbesc cu limbi omeneşti sau de Îngeri, şi nu am dragoste, aceasta-i nimic, vedeţi. Chiar dacă am credinţă să mut munţii, şi nu am dragoste, aceasta-i nimic." Dragostea stăpâneşte totul, căci Dumnezeu este dragoste, un Dumnezeu al dragostei. Acum, da, domnule! Dacă Isus a spus, "Dacă un om Mă iubeşte, el va ţine Cuvintele Mele."

E-74 Noi ştim că este adevărat că Dumnezeu va întâlni un suflet disperat. Acum, noi toţi ştim asta. Dar de obicei necesită ceva să ne conducă în aceea, la acea disperare, la disperare. Este nevoie de ceva să o facă.

E-75 Noi aflăm, în Jacov 5:15, că Biblia a spus aceea. "Înflăcărata reală," aceea-i disperare, "rugăciunea înflăcărată reală a unui om neprihănit dobândeşte mult. Când un om neprihănit, un om bun, ajunge în dureri," sau străbatere sufletească, sau durere, ori care. Eu-eu mă gândesc „străbate" este un cuvânt mai bun. Durere, sau străbatere, oricare voi vreţi să o numiţi. Dar când un-un-un suflet ajunge în-în disperare, în durere, o rugăciune înflăcărată reală a unui om care poate arăta Însemnul, aceasta face ceva. Vedeţi?

E-76 Observaţi ce a spus Biblia şi aici, în Iacov 16, 5:16, a spus, dacă... "Mărturisim greşelile noastre," să le îndreptăm, să ne pregătim pentru aceasta, "ne mărturisim greşurile noastre unul la altul." Ne-ne având greşeli... Cereţi oamenilor să se roage pentru voi, mărturisind greşurile noastre unul la altul, şi ne rugăm unul pentru altul. Acolo sunteţi voi. Cu dragoste, dragoste, că eu am încredere că eu vă pot mărturisi greşeala mea; şi voi vă puteţi mărturisi mie greşeala voastră. Şi eu vă iubesc destul de bine ca eu să mă rog pentru voi, şi voi vă rugaţi pentru mine; şi noi vom sta cu aceasta, cu rugăciune înflăcărată reală, până când se răspunde. Aceea-i, aceea-i disperare. Asta-i ce noi ar trebui să avem tot timpul.

E-77 Să luăm nişte exemple Scripturale despre aceea, ce s-a întâmplat, acum, pentru vreo alte, cincisprezece minute, cu voia Domnului.

E-78 Iacob, el era un om, el era la început un mic... un fel de băiat fără griji. El s-a gândit în mintea lui că el ştia că dreptul de naştere a însemnat totul pentru el, şi lui nu i-a păsat cum trebuia să-l obţină, doar aşa că el l-a obţinut. Şi după ce el l-a obţinut, el gândea că totul era în regulă, pentru că el avea dreptul de naştere. El se gândea că lucrul era rezolvat. El a venit sus la fratele lui când i-a fost foame, venind înăuntru de pe câmp, de la lucrul cu vitele şi vânatul căprioarei. Şi fratele lui, el-el a avut nevoie de o oală mare de linte, mazăre sălbatică şi-şi lucruri împreună. Ar fi putut să fie foarte ispititor când un om este flămând, după ce a lucrat toată ziua. Şi fratele lui a spus, "Eu sunt chiar aproape gata să leşin. Dă¬mi ceva din aceasta."
Şi el a spus, "Ei bine, eu... dacă tu juri faţă de mine că eu primesc dreptul de naştere." Vedeţi? Lui nu i-a păsat cum a făcut-o, doar aşa ca să-l obţină. Şi el a gândit, când el a obţinut dreptul de naştere, că aceea a rezolvat-o.

E-79 Penticostali, acolo-i unde aţi greşit voi! Voi aţi crezut că pentru că aţi fost născuţi din Duhul, născuţi din Duhul lui Dumnezeu, Dreptul de naştere, aceea a stabilit-o. Dar aceasta numai o începe. Vă amintiţi în mesajul despre-despre Ascultaţi De El, cum că copilul, după ce el a fost născut în familie, a devenit un fiu. Acesta avea drepturi la dreptul de naştere, dar el a trebuit să fie dovedit, copil antrenat. Şi atunci dacă nu s-a dovedit a fi un copil ascultător la voinţa tatălui, atunci el trebuie să fie, ei bine, el nu a primit ce¬ce... nu era să... devină moştenitor. Nu a moştenit nimic, deşi el era un fiu, dar el nu a moştenit nimic dacă el nu era interesat în lucrarea tatălui.

E-80 Şi aşa când Duhul Sfânt a căzut peste poporul Penticostal şi ei au început să restaureze înapoi darurile şi lucrurile care erau în biserică; au gândit, pentru că ei erau născuţi din Duhul, aceea a stabilit-o. Dar, voi vedeţi, acolo este o plasare a unui fiu. Şi după ce acest fiu a dovedit a fi un fiu adevărat, atunci el a fost dus într-un loc public, şi atunci a fost aşezat sus, şi a schimbat robe, şi a şezut sus acolo; şi atunci acolo era o plasare a fiului, că el avea moştenire din tot ce avea tatăl.

E-81 Dumnezeu a făcut acelaşi lucru prin Fiul Lui la Muntele Transfigurării. El a fost prea umbrit de... sau un nor, şi a fost transfigurat, şi îmbrăcămitea Lui a strălucit ca soarele, şi un glas a spus, "Acesta este Fiul Meu Preaiubit în Care Eu găsesc plăcere." Moise şi legea au dat greş. Şi acesta este El, "Ascultaţi voi de El." El a fost plasat. Vedeţi?

E-82 Acum Iacob s-a gândit, din cauză că el avea dreptul de naştere, că totul s-a făcut.
Aşa a făcut poporul Penticostal, şi au început să se organizeze, cei-cei unitarieni, triuni, şi trinitarieni, şi tot felul de organizaţii, şi se certau şi trăgeau unul la altul, a dovedit că Însemnul nu se arăta. Răutate, invidie, gâlceavă, vedeţi, dar asta-i la ce s-a ajuns.

E-83 Acum, vedeţi, Iacob a gândit acelaşi lucru. Dar în frică, într-o noapte, de viaţa lui proprie, el a fost apucat de disperare, când el s-a gândit că, "Doar dincolo de râu acolo, fratele meu mă aşteaptă să mă ucidă. El o să o facă." Vedeţi, dreptul de naştere care el l-a obţinut, era lucrul care urma să-i cauzeze moartea.
Şi uneori tocmai acel lucru care tu îl primeşti, ca Duhul Sfânt, El este, şi eşti născut din nou de Duhul, dacă tu nu veghezi, acelaşi lucru te va condamna la sfârşit. Aşa este. Tocmai apele care l-au salvat pe Noe, au condamnat lumea. Lucrul care-care voi l-aţi numi fanatism ar putea să fie tocmai lucrul care te condamnă la capătul drumului

E-84 Acum Iacob ştia că viaţa lui era aproape la sfârşit. El avea un mesager să vină şi i-a spus că fratele lui, cu patru sute de oameni înarmaţi, veneau să-l întâmpine, ştia că el era-el era pe drumul lui. Pe el l-a apucat frica. El a trimis oameni înainte cu boi, şi vite, şi oi să facă o ofertă de pace cu Esau. Atunci, după aceea, el a pornit un alt grup cu o altă încărcătură de lucruri. Apoi el a pornit cu o altă încărcătură de lucruri, încercând să-l întâmpine întâi, să încerce să-i schimbe mânia. Atunci el a ajuns să gândească, "Aceea nu-l va opri, pentru că el probabil că este mai bogat decât mine. El nu are nevoie de aceasta." Atunci el şi-a luat nevestele şi copiii lui mici, şi i-a trimis dincolo, ca Esau să-i vadă copilaşii şi pe nevestele lui. Şi cu siguranţă că pe propriile lui nepoţele şi nepoţii lui, el nu-i va ucide. Atunci, el, încă nu a putut să o facă. Dumnezeu ştie cum să-l ia pe un om. Iacob a traversat râul. Acolo el s-a pus jos pe genunchi.
Voi ştiţi, el cumva a fost un fel de necinstit mic, înainte de aceea. Scuzaţi expresia, dar un fel de mic... El era un Iacob. Iacob înseamnă „un înşelător," şi asta-i ce era el. Dar acolo era ceva ce trebuia să i se întâmple. Acolo în disperare, acolo unde moartea zăcea înaintea lui...

E-85 Acolo pot fi bărbaţi şi femei aşezaţi aici în seara aceasta, care este, moartea zace chiar înaintea voastră. Şi singurul fel ca voi să fiţi vreodată în stare să dobândiţi lucrul care voi îl vreţi, este să veniţi disperaţi, "Eu trebuie să-l am, în seara aceasta. Eu îl obţin acum, sau eu sunt terminat. Mâine este prea târziu. Eu trebuie să-l am acum!"
Când vă rugaţi pentru botezul Duhului Sfânt, Însemnul, să nu spuneţi, "Păi, eu merg sus şi încerc. Doamne, eu, eu sunt puţin obosit." O, milă, stai în scaunul tău! Nici măcar-nici măcar să nu faci o încercare. Dacă tu vii, zici, "Eu voi trece prin rândul de rugăciune; pune uleiul pe capul meu, eu o să văd dacă-mi va face vreun bine," ai putea tot atât de bine să şezi unde eşti. Până nu ajungi la punctul, până nu ajunge întreaga biserică la un punct, că este între viaţă şi moarte, tu trebuie să-L ai acum sau pieri, atunci Dumnezeu se va muta pe scenă. Este nevoie de disperare să-l aducă pe Dumnezeu pe scenă.

E-86 Iacob a plâns ca niciodată înainte. El a chemat disperat până când l-a apucat pe Dumnezeu. Şi când el l-a apucat, el s-a luptat; nu pentru cincisprezece minute. El s-a luptat să-L ţină, în sufletul lui, toată noaptea; şi totuşi el ştia că el nu a avut binecuvântarea, şi el a fost în stare să se ţină până când a venit binecuvântarea. El s-a luptat cu disperare până a venit binecuvântarea. Atunci, şi când el a văzut... până când Dumnezeu a venit pe scenă. Şi atunci, în disperare, "Eu nu Te voi lăsa să pleci," când el a început să simtă binecuvântarea să vină jos asupra lui.
O mulţime de oameni spun, "Slavă lui Dumnezeu, eu l-am primit acum." Acolo eşti tu amăgit. Da! Cineva spune, "O, eu doar mă simt aşa de bine, Frate Branham, am mers jos acolo şi m-am rugat. O, fiori au mers peste mine." Şi acela ar fi putut să fie Dumnezeu. "Am văzut o lumină mare înaintea mea." Acela încă ar fi putut să fie Dumnezeu, dar aceea nu este despre ce vorbesc eu.

E-87 Biblia a spus, în Evrei al 6-lea capitol, "Ploaia cade peste cel drept şi cel nedrept, chiar la fel." Acum, voi luaţi grâu, şi luaţi buruieni, şi puneţi-le în câmp. Şi ploaia de fapt este trimisă pentru grâu, dar ploaia cade pe buruieni la fel cum cade pe grâu. Şi, ploaia, şi buruienile sunt tot aşa de fericite de ploaie cum este grâul, şi aceasta-i chiar aceeaşi ploaie. Tocmai Duhul Sfânt poate cădea peste un necredincios şi-l face să acţioneze chiar exact în acelaşi fel cum acţionează un credincios. Dar prin roadele lor sunt ei cunoscuţi; asta-i ce vorbesc eu, acela-i Însemnul. Şi Da-...

E-88 Şi Iacob, adică, în disperare, a spus, "Eu ştiu că Te-am simţit, Tu eşti aici cu mine, dar eu nu Te voi lăsa să pleci."
Cineva o vede bine, prima senzaţie mică, ei se ridică şi sar în sus şi-n jos, aleargă în sus pe intervale, Azic, "Eu L-am primit, eu L-am primit, eu L-am primit." O, nu. Îhî. Nu.
Iacob a stat acolo până s-a întâmplat ceva, care l-a făcut să umble diferit, l-a făcut o persoană diferită, din cauză că el a stat până s-a întâmplat aceea. Şi el a fost în stare... Biblia a spus, "El a ţinut până când el a învins." Cum poate un om să învingă asupra lui Dumnezeu? Dar tu o poţi face. Tu o poţi face. Un om poate învinge asupra lui Dumnezeu.

E-89 O dată a existat un om numit Ezechia, şi i s-a spus de către profet, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, tu o să mori." Ezechia s-a întors cu faţa la perete, şi în disperare a plâns, "Doamne, consideră-mă. Eu am umblat înaintea Ta cu o inimă perfectă, şi eu am nevoie de încă cincisprezece ani," după ce Dumnezeu i-a spus că ceva urma să se întâmple, el urma să moară. Şi, în disperare, el a schimbat programul lui Dumnezeu. Disperare, totuşi, el a plâns amar în disperare.

E-90 Iacob a stat acolo până a venit binecuvântarea, şi i-a schimbat numele de la "un înşelător" la "un prinţ cu Dumnezeu." Chiar şi naţiunea a fost numită prin numele lui. Da, domnule! Ce a fost aceasta? Rezultatele au fost pentru că el a devenit disperat privitor la lucrul acela. Şi ziua următoare când el l-a întâlnit pe Esau, el nu a avut nevoie de ceva gărzi. El a umblat drept afară şi l-a întâlnit. Vedeţi? De ce? El a ajuns în disperare până când a primit asigurarea.
Şi voi deveniţi disperaţi până voi primiţi asigurarea. Dacă voi nu, nici măcar să nu veniţi să se facă rugăciune pentru voi. Nici măcar să nu veniţi să mergeţi la altar. Aşteptaţi până când aceasta-i între viaţă şi moarte, pentru voi, atunci ceva se va întâmpla. Cu certitudine, disperare!

E-91 Rut a devenit disperată, o dată, când ea stătea lângă Naomi. O să trebuiască să meargă ea înapoi la poporul ei, la tot ce ea a iubit, şi la tot ce ea-ea s-a închinat, dumnezeii ei şi poporul ei, sau să se lipească de Naomi? Ce trebuie ea să facă? Şi ea a ajuns în disperare, şi ea a strigat, "Unde tu mergi, voi merge eu. Unde tu locuieşti, voi locui eu. Unde tu mori, voi muri şi eu. Unde eşti tu îngropată, eu voi îngropa... sau eu voi fi îngropată. Şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu." Ia te uită, disperare! Dumnezeu a binecuvântat-o, i-a dat un fiu, Obed. Obed a născut pe Iese. Iese a născut, prin Iese, a venit Isus. Pentru că, disperare!

E-92 Ca micuţa curvă, Rahab, ea era disperată. Ea a ştiut că moartea stătea înaintea ei. Ea era sub judecată. Şi ea a ajuns disperată, a spus, "Eu o să vă ascund spionilor. Eu voi face orice. Numai, juraţi pe Dumnezeul vostru, şi casa mea va sta." Ia te uită.
El a spus, "Eu voi... Dacă tu vei lua acest însemn, ea va sta."

E-93 Eliazar a devenit disperat când s-a pus asupra lui răspunderea să găsească o mireasă pentru Isaac. Eleazar din Damasc era un om mare. El a fost favorizat de Abraham, şi el a fost de încredere la Abraham să meargă afară şi să caute o mireasă, un fel potrivit de o mireasă, pentru fiul lui, Isaac. Prin aceea să aducă înainte pe Cristos.

E-94 Acum, Eliazar, fiind un om spiritual, a ştiut ce a însemnat aceasta. Felul potrivit de femeie a trebuit să fie nevasta acelui¬acelui om. Şi cum să o aleagă el? În ora disperării lui, când el a ajuns la cetatea aceea, el s-a rugat şi a spus, "Doamne Dumnezeule!" Aceea-i treaba. Când tu devii disperat, mergi la rugăciune. "Doamne Dumnezeule, lasă ca prima fată care apare şi adapă cămila, şi-mi dă să beau, să fie aceea." El s-a rugat în ceasul disperării lui.

E-95 Rebekah, fata frumoasă, a venit, a adăpat cămila. Şi atunci el a spus, "Să nu mă întârzii în drumul meu." Ea a trebuit să vină la un timp de hotărâre dacă ea să meargă. Ea era un model al Miresei. Să meargă ea-să meargă ea şi să se mărite cu un bărbat pe care nici măcar nu l-a văzut niciodată? Acum, acela-i un lucru mare. Chiar niciodată nu l-a văzut încă, ea a auzit numai prin slujitorul lui.

E-96 Acela-i un model al Miresei. Voi niciodată nu aţi văzut pe Cristos. Dar voi auziţi, prin slujitorii Lui, ce este El. Voi renunţaţi la tot, vă părăsiţi căminele, fiecare alt lucru necesar, să mergeţi să-L aflaţi. Şi observaţi, şi ea a făcut hotărârea, un model al Miresei, şi-a părăsit căminul ei denominaţional, vedeţi, să meargă.

E-97 Iona, aruncat peste bord în timpul unei furtuni, în fundul mării, în pântecele balenei. Toate speranţele de supravieţuire s-au dus. Dar s-a întâmplat să-i vină în minte că Solomon, în dedicarea templului, a spus, "Doamne, dacă poporul va fi în necaz oriunde, şi dacă se vor întoarce către acest templu şi se roagă, atunci să asculţi." Şi întorcându-se acolo în pântecele balenei, a reuşit să se pună pe undeva pe genunchii lui, îmi imaginez, cu vomitatul balenei peste tot pe el.
Acolo el s-a rugat în disperare. Şi în aceea, disperat; doar câteva respiraţii de oxigen este tot ce avea el în pântecele balenei. Şi în acele câteva respirări care el le trăgea, poate el nu a ştiut în care parte era el, şi a spus, "Doamne, eu cred că eu privesc în sus spre templul Tău." Şi cu numai câteva respirări să meargă, în disperare, s-a rugat, sub circumstanţele acelea. Niciodată nu s-a făcut înainte, dar el era disperat. El s-a rugat, şi Dumnezeu l-a ţinut în viaţă pentru trei zile şi nopţi, şi l-a dat la locul unde să-şi dea mesajul lui. Disperare!

E-98 Ana, o femeie stearpă în Biblie, ea a vrut un fiu, şi ea s-a pus pe post pentru el. Şi ea a postit şi s-a rugat până chiar şi preotul la templu s-a gândit că ea era beată. Ea era în aşa disperare! Cu restul femeilor urmărind ce fel de bonetă purta cealaltă; şi voi ştiţi cum merge aceasta; şi cealaltă să vadă cu ce fel de haine erau îmbrăcate, şi vorbind despre lucrurile care se petreceau pe fermă. Dar nu Ana; ea a păşit drept prin întreaga mulţime şi a mers la altar. Ea a postit. Ea a vrut să i se ia ocara.
Ce diferenţă este astăzi. Este aproape o ocară să ai un copil. Atunci a fost-a fost o ocară să nu ai unul.
Şi ea s-a pus pe genunchi. Şi ea nu a observat demnitatea din templu. Ea nu l-a observat pe preotul demn aşa cum ea a păşit afară. Ea era în aşa tristeţe încât lacrimile îi curgeau jos pe obraji, şi ea plângea, în disperare, "O Doamne Dumnezeule, dă-mi un fiu. Dă-mi un fiu!"

E-99 Şi, observaţi, ea nu era egoistă. Când Dumnezeu a ascultat-o, şi i-a răspuns la rugăciune şi i-a dat un fiu, ea l-a dat înapoi la Dumnezeu. Şi din cauză că ea a voit să nu fie egoistă după ce Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune, El i-a dat un profet. O, aceea era o binecuvântare extra. O, El doar este plin de ele, acele lucruri mici extra care El le dă. Nu numai un fiu, dar un profet. Şi acolo nu a fost nici o vedenie deschisă pentru mulţi, mulţi ani, în Israel. Samuel, primul profet, pentru mulţi, mulţi ani, pentru că o mamă a devenit disperată; care nu putea avea copii, şi ea era trecută de anii de facere, probabil vârsta de şaizeci, şaptezeci de ani. Şi ea s-a rugat cu disperare, ea trebuie să aibă acest copil! Ce era aceasta? Dumnezeu i-a vorbit, fără îndoială.

E-100 Tu nu poţi să fii disperat până nu-ţi vorbeşte Dumnezeu. O, Biserică, ridică-te şi zguduieşte-te! Pişcaţi-vă conştiinţa, treziţi-vă, în ceasul acesta! Noi trebuie să fim disperaţi, sau pierim! Acolo vine ceva la iveală de la Domnul! Eu o ştiu ca AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acolo vine ceva la iveală, şi noi mai bine să devenim disperaţi. Aceasta-i între Viaţă şi moarte. Aceasta va trece prin noi şi noi nu o să o vedem.

E-101 Pentru că ea nu a fost egoistă, ei i s-a dat un profet.

E-102 Femeia Sunamită avea un băieţel peste care profetul a vorbit Cuvântul Domnului, deşi ea era bătrână şi bărbatul ei bătrân. Ei nu aveau copii, dar ea a fost bună cu acest-acest profet. Şi ea a ştiut că el era un om al lui Dumnezeu. Ea a priceput că el era onorabil, un om adevărat. El a venit în casă, bărbatul ei nu era acolo, şi câte altele. El era un om sfânt. Ei puteau vedea că el era o persoană onorabilă. Ea l-a urmărit să facă semne şi minuni. Ea l-a auzit să spună lucruri care s-au întâmplat. El era un om onorabil, sfânt.
Ea i-a spus bărbatului ei, "Eu pricep că acest om care se opreşte cu noi este un om sfânt." Doamna casei, ea a ştiut că el era un om sfânt. Şi ea a construit o casă mică acolo afară pentru el, aşa ca el să nu fie jenat. El putea veni pe acolo când a vrut el, şi aşa mai departe. Ea a pus un-un mic pat acolo, şi un-şi un ulcior de apă, şi aşa mai departe, aşa ca el să se poată spăla şi să aibă ceva să bea. Şi ea probabil să trimită afară slujnica, sau pe cineva, pe paharnic, cu-cu ceva mâncare să-l hrănească, şi să vină pe acolo şi să-i dea-bună ziua lui, sau ceva.

E-103 Şi, astfel, când Ilie a văzut această bunătată făcută pentru el. Şi este scris, "Ce faceţi voi la cei micuţi ai Mei, voi o faceţi pentru Mine." Aşa că ea a văzut aceea, femeia a onorat pe Dumnezeu cum onora ea pe acest profet, precum l-a văzut pe Dumnezeu în profet. Şi, astfel, ea nu a vrut nimic pentru aceasta. Aceasta nu era în inima ei pentru nimic. Ea doar a făcut-o pentru că ea iubea pe Dumnezeu. Ea nu a făcut-o pentru vreo binecuvântare. Ea doar a făcut-o.

E-104 Acum, acum Ilie a spus, "Du-te întreab-o, să vorbesc eu cu împăratul pentru ea? Eu sunt un prieten personal. Sau, căpitanul şef, eu-eu îl cunosc foarte bine. Acolo este ceva favor, ceva ce eu pot să fac pentru ea, eu vreau să-i dau ceva pentru felul cum a fost ea cu mine. Ea-ea m-a hrănit. Ea m-a lăsat să dorm în paturi. Şi-şi ea a fost foarte bună cu noi. Acum ce pot eu să fac?"
Ea a spus, "Nu, eu doar locuiesc printre ai mei. Noi-noi o ducem bine. Noi avem o existenţă, şi asta-i tot. Noi nu avem nevoie de nimic."
Şi Ghehazi a spus către el, "Dar ea nu are ceva copii."

E-105 Nici mai mult că Ghehazi a văzut aceasta, fără îndoială că profetul a văzut o vedenie, căci el a spus, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Du-te spune-i, la timpul cuvenit, sau timpul potrivit, la un an de acum, ea va îmbrăţişa un fiu."

E-106 Şi fiul s-a născut. Când el era cam în vârstă de doisprezece ani... Cum trebuie că au iubit cuplul acela bătrân pe acest băieţel, singurul lor copil. Şi într-o zi el era afară cosind grâu, cu tăticul lui. Trebuie că a fost pe la miezul zilei, el a avut o insolaţie, eu presupun, căci el a început să strige, "Capul meu." El a devenit mai bolnav şi mai bolnav. Tăticul lui a trebuit să-l ducă de pe câmp, şi a fost aşa o urgenţă acolo, că el a trimis un slujitor, şi l-a trimis înăuntru.

E-107 Mama l-a ţinut pe poala ei până la prânz, şi el a murit. Observaţi, singurul ei copil, care i-a fost dat de către Domnul, prin rugăciunea şi promisiunea unui profet şi AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Ea a ştiut că acolo era ceva greşit pe undeva. Aceasta doar nu mergea. Cum să-i dea Dumnezeu pe acel fiu şi să lase iubirea ei-ei să vină la copilul acela? Deşi ea niciodată nu l-a cerut. Ea era prea bătrână să-l aibă. Mâna lui Dumnezeu a trebuit să pronunţe aceasta. Un om a vorbit aceasta, profetul. Şi acolo acest copil în starea aceasta, a murit, singurul ei fiu.
Aşa că ea i-a spus slijitorului, "Să-mi pui şaua pe un catâr, şi să mâni, şi să nu te opreşti. Dacă cineva încearcă să te oprească, să nu spui o vorbă, şi să mâni drept la Muntele Carmel. Acolo sus într-o peşteră pe undeva, retras, acolo-i un slujitor al Dumnezeului cel Prea Înalt; acela care mi-a spus, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, eu voi avea copilul. Eu vreau să ştiu de ce a făcut Dumnezeu aceasta." Astfel el a spus... "Mergi drept înainte şi să nu controlezi pe catârul acela. Lasă-l să fugă tot aşa de tare cu tot ce este în el. Lasă-l să alerge până ajungi acolo." Disperare!

E-108 Şi Ilie profetul s-a sculat, a privit, şi a spus, "Iată că vine Sunamita aceea, şi, ea, ceva îi rău cu ea. Dumnezeu a ţinut aceasta de la mine. Eu nu ştiu ce-i rău." A spus, "Du-te întâmpin-o. Eu am... Să ne grăbim. Acolo este ceva rău."
Disperarea s-a aşezat înăuntru la profet, disperare despre femeie. Vedeţi, ei veneau împreună; una a vrut să ştie care era Cuvântul Domnului, şi celălalt nu ştia ce era Cuvântul Domnului. Ia te uită. Unul a vrut să-l ştie, şi celălalt nu l-a ştiut. Femeia a vrut să-l ştie, şi profetul nu l-a ştiut. A spus, "Dumnezeu a ţinut aceasta de la mine. Eu nu ştiu ce să-i spun când ea ajunge aici."
Astfel ea era aproape acolo atunci. El şi-a ridicat mâna sus, el a spus, "Este totul bine cu tine? Totul bine cu soţul tău? Este totul bine cu copilul tău?"

E-109 Acum, femeia a ajuns la capătul disperării ei. Ea a spus, "Totul este bine!" Glorie! "Totul este bine!" Disperarea ei s-a terminat. Ea l-a găsit pe slujitorul Domnului. Dacă el nu era acolo, ea încă ar fi fost în disperare. Dar, voi vedeţi, el era acolo. Ea a spus, "Totul este bine!"
Elisei s-a gândit, "Ei bine, ce se petrece acum?"

E-110 Astfel ea a alergat şi a căzut la picioarele lui. Aceea părea cam neobişnuit, aşa că Ghehazi doar a ridicat-o sus. A spus, "Las-o în pace, să nu faci asta." Ilie i-a spus la servitorul lui, "Să nu faci asta. Las-o în pace. Acolo-i ceva rău. Dumnezeu a ţinut aceasta de la mine." Atunci ea i-a desvăluit că copilul a murit.

E-111 Acum, profetul nu a ştiut ce să facă. El a spus, "Ghehazi, ia acest toiag pe care eu am umblat." El a ştiut că orice a atins el a fost binecuvântat, căci nu a fost el, a fost Dumnezeu în el. El ştia cine era el. El ştia că el era un profet. Astfel el ia acest toiag şi a spus, "Ghehazi, ia-l pe acesta, şi du-te şi pune-1 peste băiat. Şi dacă cineva îţi vorbeşte, tu să devii disperat. Şi să nu saluţi pe nimeni, şi nu lăsa... Doar continuă să mergi înainte, să nu vorbeşti cu nimeni. Pune-1 peste copil."

E-112 Dar, femeia, aceea nu i-a sfârşit disperarea. Aceea nu a satisfăcut pentru ce a venit ea. Ea a spus, "Cum viu este Domnul Dumnezeu, eu-eu nu am să te părăsesc până tu nu mergi să slujeşti la copil."

E-113 Şi Ilie a devenit disperat. Şi aici a mers, jos pe drum, el şi femeia. Şi când ei au ajuns acolo, cei... toţi oamenii erau afară în curte, ţipând şi plângând. Şi femeia a făcut cel mai potrivit lucru ce se putea face. Ea a luat copilul şi l-a culcat pe patul unde Ilie s-a culcat. Acela era tot aşa de bun ca toiagul lui. Şi el nu s-a trezit acolo, aşa că treaba aceea nu mergea. Ea a vrut să ştie ceva deosebit.

E-114 Profetul a mers înăuntru. Acum el era în disperare. Acum ce o să facă el? Şi noi aflăm in Biblie că el a umblat în sus şi-n jos pe duşumea, disperat. "Eu nu ştiu nimic altceva să fac, Doamne. Iată-mă aici. Tu mi-ai spus să vorbesc aceea către acea femeie, şi AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Şi a fost exact în felul cum i-am spus, pentru că Tu mi-ai spus. Acum, ea este în necaz, şi eu nu ştiu ce să fac. Acolo zace un băiat mort. Ce pot eu să fac, Doamne?"

E-115 Fără îdoială că Duhul Sfânt a spus, "Dacă Dumnezeu este în tine, atunci pune-te peste copil." Primul lucru ce-l ştiţi, el s-a oprit, a alergat şi şi-a pus mâinile peste mâinile lui, nasul lui peste nasul acestuia, buzele lui peste buzele lui. Şi când el s-a pus peste el, copilul a strănutat de şapte ori. Disperarea s-a terminat.
Copilul a venit la viaţă, din cauză că disperarea a mânat-o pe femeie la profet, şi disperarea l-a mânat pe profet la copil. Şi disperarea în ei amândoi a atras pe Dumnezeu pe scenă. Cu dragostea lui Dumnezeu, şi dragostea pentru poporul lui, a adus dragostea lui Dumnezeu jos, şi a aruncat credinţă afară pe frontul de luptă, şi lucrarea s-a făcut. Cazul încheiat. Amin! Asta este. Disperarea o face. Cu certitudine! Ea nu urma să plece.

E-116 Orbul Bartimeu a gândit că Isus urma să treacă pe lângă el, şezând afară acolo la poartă, cerşetor orb, pentru pomană. Primul lucru ce-l ştiţi, a auzit o gălăgie; Isus trecea pe-acolo. El a spus, "Cine trece pe aici?" Cineva l-a împins jos. El a spus, "Vă rog, cineva, cine trece pe aici?"
Unul din ei, ei bine, poate o mică femeie uceniţă bună, i-a spus, a spus, "Domnule, nu ştii tu cine-i acela care trece pe aici?"
"Nu. Eu îi aud pe unii din ei să zică, 'Acolo-i un cimitir întreg plin de oameni morţi sus aici. Dacă tu înviezi morţii, du¬te înviază-i.' Este acesta un hulitor sau cineva?"
"Nu. Ai auzit tu vreodată de acel Profet din Galilea, acel Profet tânăr nimit Isus din Nazaret?"
"Nu."
"Păi, tu ştii, în Biblie se spune în sulurile noastre că Fiul lui David va fi ridicat să şadă pe el. Acela-i El."
"Este acela El? Este acela El, şi El trece pe aici?"
Disperarea l-a făcut să ţipe, "O Isuse, Tu Fiul lui David, ai milă de mine!"
Nu mă ocoli, O blând Mântuitor,
Ascultă-mi strigătul smerit;
În timp ce Tu îi vizitezi pe alţii,
Nu mă ocoli.
"O Isuse!"
Careva din ei a spus, "Taci! Tu faci prea multă gălăgie."

E-117 Dar el era disperat. Dacă El a trecut, el ar putea ca niciodată să nu mai aibe altă ocazie. Am putea să nu avem nici noi; aceasta ar putea să fie ultima seară. Disperare! El a ţipat, "O Isuse!" Nu contează cine i-a spus să înceteze, el a strigat tot la fel, cu atât mai tare. Când ei i-au spus să tacă, aceasta l-a făcut să devină mai gălăgios. El era disperat. Nimeni nu-l putea opri. "Tu Fiul lui David, ai milă de mine!" Şi el a ţipat în disperare.

E-118 Şi Fiul lui Dumnezeu, cu păcatele lumii pe umerii Lui, mergând la Ierusalim să fie oferit, chiar atunci, ca o jertfă pentru lume, s-a oprit în urmele Lui. Disperare, un strigăt disperat, l-a oprit pe Fiul lui Dumnezeu. A spus, "Ce ai vrea ca Eu să fac pentru tine?" O!
A spus, "Doamne, ca eu să-mi pot căpăta vederea."
A spus, "Mergi pe drumul tău, credinţa ta te-a mântuit." Aceea era destul. Disperare! Când disperarea este să primească ceva, cea mai slabă atingere mică, credinţa o apucă. Vedeţi? El nu a spus, "Acum aşteaptă un minut, aşteaptă un minut, stai acolo doar un minut, lasă-mă să văd dacă pot eu vedea acum. Eu nu mi-am văzut mâinile, pentru mulţi ani. Să vedem dacă eu le pot vedea. Eu nu văd nimic încă." Când Isus a spus, "Credinţa ta te-a mântuit," aceea a fost suficient. Aceea era tot ce a vrut el.

E-119 Disperarea cheamă după un subiect, şi când subiectul, nu contează cât de slab este, acesta-i primit, el este crezut chiar atunci, pentru că credinţa prinde când disperarea o împinge. Vedeţi? Dragostea înăuntru acolo amestecată cu aceasta şi o aduce la ea. Disperarea o face.
Orbul Bartimeu a prins viziunea repede.

E-120 Petru, el a fost tot mâniat, într-o noapte pe mare, când el a ajuns în disperare. Şi el a început să strige, "Acolo ceva nu-i în regulă. Eu văd să vină un spirit, umblând spre mine!" Corabia era gata să se ducă jos. El a spus, "Dacă acesta eşti Tu, Doamne, spune-mi să vin la Tine pe apă." Şi el a păşit jos afară din corabie şi a pornit; şi el s-a speriat când el a pornit, şi a început să se scufunde, şi disperarea... Deşi o greşeală, în a încerca să urmezi poruncile lui Dumnezeu, ... Eu sper că biserica prinde asta. Omul a făcut ce i-a spus Dumnezeu să facă.

E-121 Acum, tu Creştine în seara aceasta, tu eşti în linia de datorie, încercând să urmezi călăuzirea Duhului Sfânt; şi un cancer te-a apucat, sau o-o moarte te-a apucat, un cancer, tuberculoză, orice este aceasta. În linia de datorie, tu ai acelaşi drept care l-a avut Petru.
"Doamne, salvează-mă, sau eu voi pieri." În disperare el a strigat, şi o mână s-a întins şi l-a ridicat sus. Tu ai acelaşi lucru. Dar el a ţipat, "Salvează-mă Doamne!"
El mi-a auzit strigătul disperat,
Din ape m-a ridicat, acum eu în siguranţă sunt. Vedeţi?

E-122 Asta este, când voi strigaţi!

E-123 Poate această femeie, mamă, orice a fost pentru ea, un fiu mic, sau un nepot de bunică, sau nepoţel, orice a fost, a strigat în disperare. Dumnezeu a auzit.

E-124 Acolo noi aflăm că, în scufundare, Dumnezeu l-a auzit. În linia de datorie, el a început să se scufunde. El a dat greş. Nu contează dacă tu dai greş, aceea nu are nimic de-a face cu aceasta. Noi toţi dăm greş. Noi suntem un eşec, în primul rând. Dar noi avem pe Cineva stând acum cu o mână tare, Care se poate întinde şi să ne ia deasupra apei.

E-125 Dacă tu ai făcut o greşeală, vreo femeie a făcut o greşeală, ceva bărbat a făcut o greşeală, ceva băiat sau fată a făcut o greşeală; nu vă scufundaţi. Ţipaţi, în disperare, "Doamne, salvează-mă, sau eu voi pieri!" Deveniţi disperaţi privitor la aceasta. Dumnezeu vă va auzi. El întotdeauna aude un suflet disperat. Aceea este despre ce încerc eu să vă spun.

E-126 Scumpul nostru Domn Isus, Însuşi, în cel mai mare teren de luptă al lumii, Ghetsimani, El a strigat, în disperare. Să ia El păcatele lumii, sau să rămână El doar pe pământ cu ucenicii Lui preaiubiţi, ce a vrut El să facă? Dar urmăriţi umilinţa Lui aşa cum El S-a umilit, "Nu voia Mea ci a Ta să se facă," S-a umilit la Cuvânt, Cuvântul promis al Dumnezeului din Cer.
Observaţi, atunci, El a mers puţin mai departe. Şi dacă El a mers puţin mai departe, cu cât mai mult s-ar cuveni ca noi să mergem puţin mai departe. Înţelegeţi? Şi observaţi, Scriptura spune aici, în Luca, că El s-a rugat cu sârguinţă. Frate, soră, dacă Isus a trebuit să se roage cu sârguinţă, cu cât mai mult trebuie să ne rugăm noi cu sârguinţă. Dacă Cristos, Dumnezeul din Cer, făcut trup, a trebuit să se roage cu sârguinţă, atunci cu cât mai mult trebuie noi, păcătoşi salvaţi prin har, să ne rugăm cu sârguinţă! Dacă-dacă decizia a aruncat pe Fiul lui Dumnezeu în disperare, ce va face aceasta pentru voi şi mine? Disperaţi noi trebuie să strigăm.

E-127 Dumnezeu, în aceste zile din urmă, aşa S-a manifestat pentru noi, prin marile Lui semne şi putere, că ar trebui să ne facă disperaţi. Aşa este. Şi voia Lui de a ne vindeca şi a ne mântui, ar trebui să ne arunce pe toţi în disperare să mergem la acea Piatră de vindecare. Aşa este.

E-128 Priviţi, dacă Florence Nightingale... Stră-strănepoata răposatei Florence Nightingale care a fondat Crucea Roşie.Voi aţi văzut poza ei în carte, a cântărit cam treizeci de livre. Cancerul a mâncat-o. În Londra, Anglia; ei au adus-o din Africa, la Londra, Anglia. Şi acolo în disperare... Fratele Bosworth a scris înapoi şi i-a spus, a zis, "Noi nu putem veni la Africa."

E-129 Ea a scris înapoi, a avut-o pe soră să scrie şi a spus, "Eu nu pot să fiu mutată. Eu nu o pot face."
A arătat poza. Voi aţi văzut poza. Numai că noi a trebuit să punem o bucată mică peste ea. Ea doar avea un cordon mic în jur. M-am gândit că poate cineva, să o pui în carte, ar putea critica deoarece ea era... trupul ei era aşa de expus acolo... şi noi am pus un lucru mic peste ea aici. Ea doar avea o-o cârpă mică, prosop aşezat peste, peste şoldurile ei. Dar sus deasupra, acolo nu era nimic. Şi chiar... Dar ne-am gândit ca noi să punem o bucată mică de hârtie pe ea şi fotografiem... să fotografiem aceea. Îi ţine pe oamenii care nu au felul corespunzător al unei poziţii în mintea lor de gândire, ca ei să nu mă critice că pun poza aceea în ziar.

E-130 Şi atunci când doctorul a spus că ea nu poate fi mutată, şi ea a ştiut că eu urma să vizitez Anglia, ea i-a pus să o pună pe o targă, şi să o care la un avion, şi s-o aducă la Londra, Anglia, şi au trimis o gardă afară la avion înainte să meargă jos la Buckingham Palace, a trimis o gardă acolo afară să vin să mă rog pentru ea. Şi ea era aşa de departe dusă încât ea nici măcar nu putea vorbi cu mine. Ei au trebuit să-i ridice mâinile să le pună în a mea.

E-131 Voi ştiţi cum este Londra, unii din voi soldaţii aţi fost acolo. Aceasta-i întotdeauna aşa de ceţoasă. Şi am îngenunchiat jos lângă marginea unei ferestre, şi ea...
Lacrimile curgeau în jos. Ea a vrut să... Eu nu ştiu cum a avut ea măcar suficientă umezeală să lase să vină lacrimi. Ea era doar numai oase, cu piele peste ele; şi picioarele ei-ei sus aici la şolduri nu erau peste vreo, mi se părea, cam vreo doi ţoli grosime, sau trei ţoli. Venele ei erau prăbuşite. Cum trăia ea, eu nu ştiu. Voi aţi văzut poza ei mai târziu.

E-132 Am îngenunchiat jos lângă marginea patului. Acum, ea era disperată; fie că eu puteam să vin sau nu, ei urmau să o aducă, oricum. Şi m-am pus jos acolo, inima mea sângera în lăuntrul meu, de credinţa acelei sărmane creaturi, micuţă, muribundă, şi m-am rugat cu toată inima care am avut-o. Şi în timp ce am început să mă rog, o turturică mică a venit, a zburat pe fereastră, a început să umble în sus şi-n jos, gungurind. M-am gândit că era un favorit. Eu nu am fost în Anglia decât numai de vreo oră, doar venind de la aeroport jos acolo. Şi am crezut că acesta era un favorit. Şi când m-am ridicat, am spus, "Amin," el a zburat departe.
Şi am început să-i întreb pe fraţi, dacă au auzit ei acea turturică. Şi ei vorbeau despre aceasta, şi când am început să spun, "Aţi văzut voi, ce a însemnat porumbelul acela..." A venit afară, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, tu vei trăi şi nu vei muri."
Şi ea trăieşte astăzi. De ce? Disperare. Disperarea a făcut-o pe femeie să ia o poziţie, trăieşte sau moare. Disperarea a aranjat aceasta că atunci când ea a ajuns acolo la acelaşi timp am ajuns eu. Şi un însemn de la Dumnezeu, El a trimis un porumbel, să dea AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Disperată!

E-133 Când sora, bătrâna Hattie Waldorop din Phoenix, Arizona, ea venea în sus pe trotuar, în prima mea adunare. Interna şi soţul ei o aduceau; cancer de inimă. Ea şi-a făcut poziţia, în a încerca să ajungă acolo la adunare, dar ea era aşa de rău ea era... nu mai putea respira, sângele îi cădea înapoi prin inima ei unde cancerul a mâncat în inima ei. Acum, cancer de inimă! Aceea erau vreo optsprezece, nouăsprezece ani în urmă, poate douăzeci, 194 7 este când a fost aceasta.

E-134 Acum, ea i-a spus la soţul ei şi la internă, "Chiar dacă eu mor în acest rând, duceţi-mă sus acolo." Disperare. Ea şi-a pierdut conştiinţa. Eu nu cred că era moartă; ea a pretins că era. Acum, ea poate a fost. Ea poate să audă banda aceasta, voi vedeţi. Acum, eu-eu-eu... Ea, ea a pretins că a fost moartă; eu nu ştiu. Ei mi-au spus, "Acolo-i o femeie moartă venind sus în rând." Şi când femeia a venit pe acolo, ea era fără viaţă. Şi când ei au adus-o sus acolo, Cuvântul Domnului a venit; şi am mers şi mi-am pus mâinile peste ea, şi ea a înviat şi a mers acasă, umblând. Aceasta a fost cam, eu aş spune, cu siguranţă, optsprezece ani în urmă, şi ea este tot aşa de sănătoasă şi cu inimă... Ea va fi la Tucson să mă întâlnească când eu ajung jos acolo. Disperare, "Chiar dacă mor în drum, încă, dar duceţi-mă jos acolo. El a vindecat pe alţii, El mă va vindeca pe mine." Voind!

E-135 Să ne fie inimile noastre umplute cu iubire în această zi, şi fiţi sârgutori, şi în disperare. După o vreme aceasta poate fi prea târziu.

E-136 Iair o dată a avut o fiică micuţă care murea. El era un credincios de graniţă. El a crezut pe Isus, dar el se temea să o mărturisească, deoarece ei l-ar fi dat afară din sinagogă. Dar doctorul a venit într-o dimineaţă, şi a spus, "Ea moare acum." Disperarea s-a aşezat înăuntru. El nu-şi putea permite, ca poziţie a lui, să fie prins cu Isus din Nazaret, pentru că el şi¬ar fi pierdut poziţia de preot.
Dar eu vă spun, când a venit urgenţa, aceasta l-a aruncat la disperare. Eu îl pot vedea căutând după paltonul lui mic şi pălăria de predicator, şi le-a pus pe el. Aici vine el în jos prin mulţime, presând în jur; unde acolo era o femeie care doar I-a atins îmbrăcămintea, şi aşa mai departe, şi ei toţi strigau. Dar el a mers înăuntru şi a spus, "Stăpâne, fetiţa mea zace pe punctul de moarte. Stăpâne, Stăpâne, fetiţa mea zace pe punctul de moarte, şi dacă Tu vei veni doar să-Ţi pui mâinile peste ea, ea va trăi." O, doamne! Disperarea te face să spui lucruri uneori, te face să faci lucruri. Ea te pune în acţiune. Fiica lui a fost salvată prin disperare.

E-137 Haideţi să fim disperaţi, ca femeia aceea mică cu scurgere de sânge. Biblia a spus că ea şi-a cheltuit toţi banii ei, cu medicii, şi totuşi ei nu au putut s-o ajute. Ea a început în timp de menopauză, să inundeze, şi o scurgere de sânge, şi aceasta nu se oprea. Ei poate au vândut ferma, catârii, caii, şi orice a fost; şi nimic nu o putea ajuta. Şi preoţii lor i-au spus să nu meargă în jur la aşa ceva. Dar într-o dimineaţă ea s-a uitat în jos. Ea a locuit sus pe un dâmb, sus acolo unde era ferma ei, şi ea a văzut un mare grup de oameni adunaţi în jurul unui Om jos acolo, şi ei au spus, "Ce este aceea?"
A spus, "Acela-i Isus din Nazaret." Disperarea s-a aşezat înăuntru.
Ea a spus, "Eu sunt cumva neînsemnată. Eu-eu... Dar dacă eu pot atinge numai marginea îmbrăcămitei Lui, eu mă voi face bine." Şi ea a trecut pe lângă fiecare critic şi orice alt lucru. Dar atunci ea a ajuns la punctul, că I-a atins îmbrăcămintea, în disperare.
Şi când El a făcut, El s-a întors şi a spus, "Cine M-a atins?"
Şi ei toţi au tăgăduit-o. Dar El a privit în jur. El era posedat cu un mare dar de la Dumnezeu. El era Dumnezeu; El a găsit-o pe femeia mică şi i-a spus că scurgerea ei de sânge s-a oprit. Disperarea a mânat-o să facă aceea.

E-138 Disperarea a fost ce a mânat-o-mânat-o pe regina din Sud. Ea a auzit că darul lui Dumnezeu a lucrat prin Solomon. Disperarea a mânat-o să facă aceea.

E-139 Disperat! Aceia erau fiinţe umane, ca voi, ca mine. Ei nu erau mai deosebiţi de voi şi eu. Ei aveau cinci simţuri. Ei mâncau, şi beau, şi aşa mai departe, cum facem noi, trăim şi murim. Ei erau fiinţe umane.

E-140 Aceasta a mânat-o în aşa disperare încât ea a luat o parte din împărăţia ei. Aceasta a mânat-o la un punct încât ea nu s-a gândit la Ismaeliţii care să o jăfuiască în deşert, nouăzeci de zile a ei pe spatele unei cămile peste Deşertul Sahara. Disperare! Ea se duce, oricum. Şi când ea a ajuns acolo, acolo nu era nimic ţinut de la Solomon decât că el i-a spus lucrurile care ea vroia să le ştie. Disperare! Isus a spus, "Ea se va ridica în Ziua Judecăţii, cu această generaţie, şi o va condamna, căci unul mai mare decât Solomon era aici." Disperare!

E-141 În încheiere eu aş putea spune aceasta. Nu demult, jos în Mexic, eu am văzut ceva disperat. Eu doar am ajuns la platformă, acolo într-o arenă mare, şi oamenii au fost înăuntru acolo de la ora nouă în dimineaţa aceea, şi a fost aproape de ora zece în seara aceea. Un om bătrân orb, seara dinainte, total orb pentru vreo treizeci de ani, şi-a primit vederea, şi se ducea prin oraş în ziua aceea, mărturisind. O grămadă de haine vechi, aşezate pentru treizeci, patruzeci de iarzi, aşa de înalt, doar şaluri vechi. Acolo erau poate patruzeci, cincizeci de mii de persoane acolo. Şi pălării vechi şi şaluri, la cine aparţineau ele, eu presupun că ei ar fi trebuit să decidă aceea între ei. Şi turna în jos ploaia.

E-142 Şi ei m-au lăsat în jos cu o frânghie, peste un zid, şi eu am ajuns pe platformă. Lucrătorul... Omul care şade aici, ei l-au adus... El şi fiica lui au venit jos din Michigan cu câteva minute în urmă, a vorbit despre Fratele Arment. Noi îl amintim aici. El este pe străzile Gloriei în seara aceasta. Fratele Arment era acolo, şi şi-a luat paltonul jos, şi a stat în ploaie, şi i l-a dat la Fratele Jack Moore să-l îmbrace, pentru că Jack tremura. Sudistul era gata să îngheţe în ploaia aceea rece acolo în Mexic. Şi acolo el stătea acolo.

E-143 Şi Billy Paul a venit sus la mine, fiul meu, şi a spus, ,,Tati, tu va trebui să faci ceva. Acolo-i o femeie mică Mexicană jos acolo cu un copil mort care a murit azi dimineaţă. Eu nu am destui uşieri să o ţină afară din rând." Dacă punerea mâinilor peste acel om orb i-a dat vederea, punând mâinile peste copilul ei mort îi va da lui viaţă. Ea era o Catolică. Şi, ea, ei nu o puteau ţine înapoi.
Şi Fratele Espinoza şi aceia i-au spus că, "Noi nu mai avem cartonaşe de rugăciune. Tu va trebui să aştepţi până într-o altă seară."

E-144 Ea a spus, "Copilul meu este mort. El a fost mort de azi dimineaţă. Eu trebuie să ajung acolo." Şi ea a venit, cartonaş de rugăciune sau nu. Şi ei au aliniat vreo trei sute de uşieri acolo. Şi ea mergea chiar sub picioarele lor, şi sărea drept sus peste spatele lor, şi alerga cu acest copil mort, şi cădea jos printre ei. Nu a contat nimic pentru ea; ea a încercat să ajungă acolo. Ea era disperată. Dumnezeu i-a vorbit inimii ei, că, "Dumnezeul care putea da vedere, putea da viaţă." O, doamne! Ea era disperată. Ceva ardea în ea.

E-145 O, persoane bolnave, dacă aţi lăsa să ardă aceea în voi pentru câteva minute, şi priviţi ce se întâmplă, felul acela de disperare. Dumnezeul care putea vindeca pe acest băieţel serile trecute, a putut vindeca pe doamna aceea cu cancer, vindeca acest om, şi să facă aceasta, Miss Florence Nightingale, o, zecile de mii! El, acea, dovadă indiscutabilă; înviind morţii, şi vindecând pe bolnavi, şi toate celelalte. Dacă El este Dumnezeu, poate face aceea; El este Dumnezeu ieri, El este Dumnezeu astăzi. Deveniţi disperaţi, atunci vi se va face ceva.

E-146 Atunci, în disperarea aceea, ea a continuat să se repeadă. I-am spus la Fratele Jack Moore, am spus, "Ea nu mă cunoaşte. Ea nu m-a văzut niciodată. Ea nu ştie cine este sus aici pe platformă. Acea femeie mică Catolică, acum, nu putea vorbi un cuvânt de Engleză, aşa că atunci cum să ştie ea cine este?" Am spus, "Du-te jos, şi roagă-te pentru copil, şi aceea o va mulţumi, şi ea se va duce." Am spus, "Şi aceasta nu va cauza..." A fost doar urlet constant jos acolo. Ea sărea în sus, şi fiecare a ţipat. Ea alerga drept peste umerii lor, şi cădea drept jos printre ei. Ea câştiga câţiva paşi, şi atunci ei încercau să o pună înapoi afară; şi aici venea ea printre picioarele lor, ţinând acest copil, supărându-i pe uşieri şi fiecare alt lucru. Nu a contat nimic, ea se urca sus acolo. Ea a trebuit să ajungă acolo! Nu contează nimic ce a fost, ea urma să ajungă acolo. A avut pe lucrător...

E-147 Acum nu este aceea o poveste ca femeia Sunamită? Numai că, aceea nu era cu trei mii cinci sute de ani în urmă. Aceasta era cu vreo trei ani în urmă, sau patru. Vedeţi?
Ei pot fi acelaşi lucru în seara aceasta. Când se ridică aceeaşi disperare, va arunca dragostea şi credinţa sus acolo pe frontul de luptă, să pretindeţi ce vreţi, pentru că aceasta-i o promisiune a lui Dumnezeu că noi o putem avea. Asta-i exact corect.

E-148 M-am întors; eu, lucrătorul, sau evanghelistul la acel loc. M-am întors. Mi-a părut rău de femeie, dar acolo nu era disperare. Vedeţi? M-am întors şi m-am gândit, "Ei bine, Fratele Jack se va ruga pentru ea, şi aceea-aceea o rezolvă." M-am întors în jur. Am spus, "Aşa cum am vorbit acum, credinţa..."
Şi m-am uitat acolo afară, şi acolo era o vedenie. Am văzut un copil mic şezând acolo, un micuţ închis la faţă, copil Mexican fără dinţi. El râdea la mine, şezând acolo afară. Am spus, "Aşteaptă un minut. Aşteaptă un minut." Disperarea ei l-a mânat pe Duhul Sfânt să-mi schimbe subiectul, să-mi schimbe ochii şi să-mi arate copilul ei şezând acolo. Aceea a trimis Duhul înapoi. Am spus, "Aşteaptă un minut. Aşteaptă un minut. Aduceţi-mi copilul."
Aici vine ea cu o pătură micuţă, udă, leaorcă, alb şi albastru, un micuţ, formă moartă cam aşa de lung. Ea a căzut, cu un crucifix în mâna ei, sau un rosar, să spună aceste "Ave Maria." Eu i-am spus, "Pune-o sus, asta nu este necesar."
Şi ea a venit sus aproape până unde eram eu, şi ea a ţipat şi strigat, "Padre," care înseamnă, "Părinte."
Am spus, "Să nu spui asta. Să nu spui asta. Tu crezi?" Şi el i-a spus ei în Spaniolă, dacă a crezut.
"Da," ea a crezut. El a întrebat-o cum ar crede ea. Ea a spus, "Dacă Dumnezeu îi poate da la omul acela bătrân vederea, el îi poate da la copilul meu viaţa." Amin. Disperarea a mânat-o la aceasta. Nici un singur lucru din partea mea; eu doar am văzut vedenia.
Am spus, "Doamne Isuse, eu am văzut o vedenie despre un copil mic, ar putea să fie acesta."
Cam pe la timpul acela el a dat din picioare, a mers, "Ua! Ua! Ua!"
Am spus, "Urmează-o până la doctor. Ia o seri-... declaraţie scrisă de la doctor, 'Acel copil a murit."' Şi doctorul a scris declaraţia, "Respiraţia acelui copil, inima i s-a oprit azi dimineaţă, în biroul meu la ora nouă, a murit cu pneumonie dublă." O, copilul trăieşte în Mexic în seara aceasta, din câte ştiu eu. De ce? Disperarea s-a aşezat înăuntru pe inima unei mame micuţe, plângând pentru copilul ei, care a văzut pe Dumnezeu să facă... să vindece ochii orbi ai unui om, şi a ştiut că El putea să învieze copilul mort.

E-149 Disperare! "Când tu Mă vei căuta cu toată inima ta, atunci Eu te voi auzi." Vedeţi?

E-150 Împărăţia! "Legea şi prorocii au fost până la Ioan. De atunci, Împărăţia Cerului a fost predicată, şi omul presează în Ea." Tu nu stai doar în jur şi zici, "a-mă sus de guler, Doamne, împinge-mă înăuntru." Tu presezi în Ea. Tu devii disperat, între Viaţă şi moarte.

E-151 Doresc să fi avut timp pentru o altă povestire, la care mă gândeam chiar acum, despre o femeie, fată, a luat un drum greşit, şi cum a întors ea pagini noi şi lucruri, până am spus, "Soră..."
Ea s-a ridicat şi a spus, "Eu-eu cred că voi fi în regulă." Am spus,
"Nu, nu! Stai acolo."
Şi atunci, primul lucru ce-l ştiţi, ea a început să se roage un pic, şi direct ea a devenit mai tare şi mai tare. După o vreme ea a devenit disperată, a spus, "O Dumnezeule, mântuieşte-mă!"

E-152 Alcool Synonimus nu au putut-o trata. Nimic altceva nu a putut să o facă. Dar ochii aceia mari, negri s-au uitat la mine, şi lacrimile îi cădeau de pe obraji; ea a spus, "Ceva s-a întâmplat." O, da! Da, domnule! Ceva s-a întâmplat. Ea a devenit disperată.

E-153 Haideţi să fim disperaţi privitor la aceasta; între moarte şi Viaţă.

E-154 Dacă tu nu poţi să devii disperat, să nu vii pe aici. Dacă tu eşti disperat, vino aici şi priveşte, tu-tu o vei primi tot aşa de curând cum ajungi aici.

E-155 Să ne rugăm. În disperare vegheaţi după Împărăţia lui Dumnezeu, Ea va veni asupra voastră.

E-156 Tatăl nostru Ceresc, eu Te rog în Numele lui Isus, să fii milostiv cu noi, Doamne. Şi porneşte în noi o disperare. O Doamne Dumnezeule, ai milă de noi, mă rog, şi lasă ca oamenii să Te caute în seara aceasta cu inimi disperate. Noi ştim că Tu eşti aici, Doamne. Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-157 Iar acum fie ca aceste persoane care au Însemnul, că ei au trecut de la moarte la Viaţă, ei s-au schimbat de la o viaţă veche lumească la una nouă. S-au schimbat. Sângele a fost aplicat; şi, Dumnezeule, dă-le un semn de Însemn. Fie ca ei să ia acel Însemn în inimile lor, acei care sunt bolnavi, să spună, "Eu sunt un produs cumpărat de Dumnezeu. Eu sunt în Cristos, şi în El nu este boală. Eu sunt în Cristos, şi în El nu este păcat. Eu sunt în Cristos, şi în El nu este necredinţă. Eu renunţ la fiecare lucru care mi l-a spus diavolul. Eu iau Însemnul meu că a mele... 'El a fost rănit pentru nelegiuirile mele; El a fost învineţit pentru fărădelegile mele; pedeapsa păcii mele era asupra Lui; şi cu rănile Lui am fost vindecat.' Şi eu acum ţin Însemnul, că Dumnezeu m-a recunoscut, acel scop, Persoana, cumpărat prin Sângele Domnului Isus. Şi eu ţin Însemnul morţii Lui în mâinile mele, deoarece El a înviat din nou, şi eu sunt al Lui şi El este al meu. Eu merg cu credinţă hotărâtă, ca din seara aceasta înainte, eu îl cred pe Dumnezeu, şi eu voi fi vindecat când eu ajung acolo şi îndeplinesc cerinţele."
Pentru că ultimele Cuvinte care au căzut de pe buzele Lui, au fost aceastea, "Dacă ei îşi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor reface." Admite aceasta, Doamne. Fie ca o disperare să se aşeze înăuntru, căci eu o cer în Numele lui Isus. Amin.
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Că Isus mă vindecă acum.
O, eu pot, eu vreau, eu cred;
Eu pot, eu vreau, eu cred;
Doar gândiţi, "Eu sunt hotărât!"
Eu pot, eu vreau, eu cred Că Isus mă vindecă acum.

E-158 Voi credeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] "Eu sunt hotărât! Eu sunt hotărât, prin harul lui Dumnezeu, că eu nu mă voi opri până când acel Ceva mă loveşte. Şi eu mă duc acolo sus să se pună mâinile peste mine."
Acum, Dumnezeu niciodată nu ne-a lăsat de ruşine. Şi eu cred că marele Medic acum este aproape. Eu îl cred pe Dumnezeul care a scris Cuvântul, eu îl cred pe Dumnezeul care a făcut jertfa, eu cred Însemnul lui Dumnezeu care ne curăţă de păcat în seara aceasta, Însemnul, Viaţa Lui Proprie, este aici cu noi. "Eu voi fi cu voi, chiar până la sfârşitul lumii. Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." Voi credeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Eu mă încred în EL Eu cred că El o va face. Voi nu? ["Amin."]

E-159 Acum, îndată ce eu încep asta, eu văd să apară vedenii, amin, mari viziuni despre Domnul, vorbind lucruri mari. Amin! Dacă eu încep aceea, noi vom fi aici toată noaptea. O să o credem? Credeţi voi? Amin! Eu o cred cu toată inima mea.

E-160 Doamna mică care şade acolo afară de la Fratele Palmer, ea este o străină pentru mine. Ea este din Georgia, şi ea suferă cu o boală de femei. Dacă ea va crede că Dumnezeu o va face bine, El o va face. Eu nu am văzut-o pe femeie în viaţa mea, dar aceea-i ce se petrece cu ea.

E-161 Femeia aceea mică, eu nu ştiu dacă ea a auzit vreodată Mesajul înainte, sau nu, dar în timp ce eu predicam aici, am văzut-o. Tu doar să crezi şi vezi dacă aceea este corect. Amin. Dacă tu vei crede numai! Aşa este.

E-162 Doamna care şade chiar înapoi aici cu dureri de spate, suferă foarte rău, numele ei este D-na Wisdom. Dacă tu vei crede cu toată inima ta, Isus Cristos te va face bine. Eu nu am văzut-o pe femeie în viaţa mea, dar ea şade acolo, suferind. Ea poartă o rochie galbenă. Este asta aşa? În regulă. Suntem noi străini unul la altul? Da. În regulă, domnule. Tu mergi acasă, să fii bine. Isus Cristos te face bine. Amin.

E-163 O altă femeie care tocmai a prins aceea, dureri de spate, şezând chiar aici. Ea are dureri de spate. Ea are un băiat, şi el are dureri de cap. Ihî. Aşa este. D-na Parker este numele ei. Să crezi tu cu toată inima ta, şi Isus Cristos vă va vindeca pe amândoi. Amin! Voi sunteţi străini faţă de mine. Aceea-i exact aşa. Amin! Credeţi cu toată inima voastră.

E-164 Aici este un om în vârstă şezând înapoi aici din Michigan. El are boală în urechile lui. O, el gândeşte glasuri, necaz spiritual. Este asta aşa? Tu crezi căci-căci... Tu nu ştii dacă acesta-i Dumnezeu, sau ce este care-ţi vorbeşte. Tu auzi zgomote în urechile tale. Eu sunt un total străin faţă de tine. Dacă asta-i aşa, ridicăţi sus mâinile, şi aceea-i ce are loc. Aceasta nu o să te mai supere, Isus Cristos te face bine.
Îl credeţi voi pe marele Medic? [Adunarea se bucură şi zice, "Amin." – Ed.]

E-165 Eu ţi-aş vorbi, dar, din Norvegia, şi tu nu înţelegi; limba Norvegiană. Îhî. În regulă, spune-i să meargă acasă, crezând, soră, dacă tu ştii cum să o vorbeşti. Spune-i că durerea lui de cap îl va părăsi. Acum, voi ştiţi că eu nu-l cunosc. El a venit aici din Norvegia, să se facă rugăciune. Mergi înapoi, un om sănătos. Amin.

E-166 O! "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi-n veci!" Ce este aceasta? Acesta-i acel Stâlp de Foc. Acesta-i Duhul Sfânt. Acesta-i acel Însemn, că Isus Cristos trăieşte. Şi când oamenii, mult în urmă, L-au văzut făcând acele lucruri, El le-a priceput gândurile deoarece El este Cuvântul. "Şi Cuvântul este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, şi un discernător al gândurilor şi intenţiilor din inima lor." Amin.

E-167 Eu am văzut apa sclipind, şi acest băiat tânăr venind. El a auzit, şi a citit o carte pe acolo, şi a scris, în Norvegiană. El a ajuns să înţeleagă; cineva i-a vorbit. El are necaz, dar, dacă el crede cu toată inima lui, Domnul Isus o să-l facă bine. El a venit o cale lungă, şi un copil sărac, la aceea, încercând să preseze înăuntru. Şi noi vom pune mâinile peste el, într-un minut.

E-168 Credeţi voi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Amin! Ce minunat! O, doamne! "Marele Medic acum este aproape!" Soră, unde este acea Soră Ungren, şi cealaltă soră la pian? Eu vreau ca voi să veniţi chiar repede, dacă voi vreţi, şi să ne daţi o cântare, "Acel mare Medic acum este aproape, compătimitorul Isus."

E-169 Eu vreau ca persoanele care sunt pe acest interval aici, care vor să se facă rugăciune pentru ei, amabili veniţi jos pe partea aceasta aici, doar un interval odată. Frate Neville, tu fă asta dacă tu vrei. Unde este Fratele Capps sau unul din acei conducători de cântări? Cum ar fi Fratele Ungren, sau Fratele Capps, ori careva, să vină aici, să cânte, să conducă această cântare pentru noi dacă voi vreţi. Este Fratele... Unde este unul din fraţii aceia? În regulă. În regulă, domnule, asta-i bine. În regulă. Fiecare în rugăciune!

E-170 Ţineţi minte, disperare! Vedeţi ce va face disperarea? Disperarea vă va mâna dincolo de mare. Disperarea vă va mâna de la un alt stat. Disperarea vă va mâna oriunde. Un tată bătrân preţios şi fiica lui, cu disperare, au încercat să intre înăuntru, au venit înăuntru, fiecare alt lucru, şi s-au aşezat jos oricum; cu câteva momente în urmă Duhul Sfânt a eliberat lucrul aici în adunare, chiar înainte ca eu să ajung înăuntru aici. O!
Cea mai dulce colindă cântată vreodată,
Isus, binecuvântat Isus.
Marele Medic acum este aproape,
Compătimitorul...
Doamne Isuse, admite, ascultă rugăciunea slujitorului Tău, Doamne. Mă rog ca Tu să-i întâlneşti pe fiecare din aceştia şi să-i faci bine, pentru Slava Ta, în Numele lui Isus.
... glasul lui Isus.
Cea mai dulce notă în cântare serafimă,
Cel mai dulce nume pe limbă muritoare,
O, cea mai dulce colindă cântată vreodată.
Lăsaţi pe acei care sunt disperaţi acum, care într-adevăr ştiţi că o să fiţi vindecaţi... Doar gândiţi, din câte ştiu eu, o sută de procente au fost, de duminica trecută seara, s-au făcut bine săptămâna aceasta.
Compătimitorul...

E-171 Vegheaţi, El vine. Vedeţi, El deja v-a vindecat. El aduce Cuvântul Lui, El Îl confirmă, El Îşi arată Prezenţa. Nimeni nu poate să facă lucrurile acelea afară de Dumnezeu. Voi ştiţi asta. Acesta-i semnul lui Mesia. Şi voi ştiţi că eu nu sunt Mesia, deci acesta-i El. Acum aici El v-a dovedit totul.
Acum aceasta ar trebui să vă arunce în disperare. Ar trebui să electrifice acest loc şi să atingă o... Nu, doar să fiţi ca un-un-un-un chibrit la un butoi de pulbere. Cu certitudine! Şi acesta ar trebui să explodeze credinţa, şi-şi dragostea şi disperarea să-i mâne pe oamenii aceia drept în Împărăţia lui Dumnezeu, să creadă cu toată inima lor. Voi credeţi acum, fiecare din voi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] În regulă. Acum, Billy, to iei acei...

E-172 Tony, uită-te aici la mine un minut. Eu nu te-am văzut pentru un timp îndelungat, dar tu eşti bolnav. Tu suferi cu ceva ca o dezinterie. Aşa este. Aceasta o să înceteze. Aceasta te va părăsi. Eu am văzut lucrul acela că te urmărea, cum el a pornit pe acolo. Nu există nici un lucru să se poată ascunde de Dumnezeu chiar acum. Eu nu am văzut... Eu nu l-am văzut pe Tony cu lunile, eu presupun, dar eu văd că el avea aceea. El a avut-o; el nu o are acum .

E-173 Să ne aplecăm capetele. Nici un ochi să nu fie deschis. Nici un ochi să nu se uite. Fiecare să fie în rugăciune. Şi Billy Paul sau Fratele Neville, unul, noi vom chema următorul rând când vine timpul. Acum fiecare în rugăciune. Noi o să încercăm acum; intervalul din mijloc va veni la mâna stângă a voastră când sunteţi chemaţi, şi aşa vor veni cei-cei din intervalul din stânga pe aici vin la partea din mâna stângă a voastră când sunteţi chemaţi. Fratele Neville vă v-a chema.
Acum, mă întreb dacă există careva dintre fraţi aici care i-ar place să stea aici să pună mâinile peste aceste persoane aşa cum ei vin pe aici, cu mine? Careva din voi fraţii lucrători, voi cu certitudine sunteţi bine veniţi să veniţi şi să staţi cu mine dacă vreţi să o faceţi. Acesta nu-i un lucru izolat. Voi aveţi drepturi să vă rugaţi pentru bolnavi la fel ca mine.
Eu ştiu că Duhul Sfânt este aici. Oricine care nu ar crede asta, acolo-i ceva greşit cu ei.

E-174 În regulă, să credem acum cu toate inimile noastre, că Dumnezeu va acorda aceste lucruri care noi le cerem. A veţi credinţă acum. Nu vă îndoiţi.
Şi fiecare rugaţi-vă, unul pentru altul. Ce a spus Biblia? "Să ne mărturisim greşurile noastre unul la altul; ne rugăm unul pentru..."

E-175 Şi voi persoanele care veniţi în linie, îndată ce aceste mâini vă atinge, să vă duceţi drept afară de aici doar fericiţi şi lăudând pe Dumnezeu că voi sunteţi vindecaţi.
În ordine, fiecare în rugăciune acum în timp ce Fratele Capps conduce cântările.
Doamne Isuse, acum ajută-ne. Mă rog, prin Numele lui Isus Cristos, ca Duhul Sfânt să atingă pe fiecare persoană, şi fie ca ei să fie vindeca ţi aşa cum noi urmăm poruncile Tale pentru punerea mâinilor peste cei bolnavi. Tu ai spus, "Ei se vor recupera." Noi o credem, Tată, în Numele lui Isus. Amin.
În regulă, fiecare în rugăciune acum aşa cum începem să ne rugăm. Întâi, este un băieţel bolnav într-un scaun cu rotile.
Punând mâinile peste copil, în Numele lui Isus Cristos, ca el să se poată face bine.
Da, domnule.
În Numele lui Isus Cristos... [Fratele Branham şi lucrătorii pun mâinile peste aceia din rândul de rugăciune, dar rugăciunile nu se aud. Adunarea se roagă şi în continuu cântă Marele Medic – Ed.]
Cea mai dulce colindă cântată vreodată, Isus, binecuvântat Isus.

E-176 Câţi dintre voi credeţi că Dumnezeu a, voi sunteţi siguri în inima voastră, cu o asigurare pecetluită, că Dumnezeu a răspuns la cererea voastră pentru că voi aţi ascultat de Cuvântul Lui? Aceasta s-a făcut. Aceasta s-a terminat. Aceasta s-a-aceasta s-a făcut. Credeţi-L cu toată inima voastră, că aceasta este o lucrare terminată.

E-177 Acum urmăriţi săptămâna aceasta, şi când veniţi iarăşi înapoi, urmăriţi ce s-a întâmplat.

E-178 Eu presupun, pe la data viitoare când eu ajung înapoi, cu voia Domnului, eu voi conduce rândul de rugăciune prin una din aceste camere, în camera aceea mică la care eu am să-i duc, voi vedeţi. Eu cred că aceasta se desfăşoară acum, voi vedeţi, ora.

E-179 Eu vreau să ajung până unde eu pot aduce oamenii unul câte unul, să mă ocup individual cu ei, până când eu o cercetez şi o aflu, şi atunci merg înainte în felul acesta, până când eu stau drept cu ei la timpul acela.

E-180 Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Noi suntem aşa de fericiţi că aţi fost aici. Aţi dobândit voi... Sunteţi voi persistenţi acum? Faceţi voi... Sunteţi voi în disperare, disperarea voastră care aţi avut-o pentru vindecarea voastră? A încetat ea toată acum, într-o dragoste şi credinţă şi încredere că Dumnezeu va face ce a promis El că va face? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Dumnezeu va face.
De la acei copii mici, acolo sunt doi sau trei din ei aici în seara aceasta, în scaune cu rotile, eu... Noi vom crede pentru ei, ei sunt copii, că ei o să fie vindecaţi, de asemenea. Ei o să fie bine. Nu credeţi voi aceasta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Amin! "Ei se vor recupera." Ei trebuie să o facă. Dumnezeu a spus aşa. Şi noi suntem disperaţi, şi o să o credem acum, că aceasta se va face.

E-181 Acum, serviciile noastre doar implică un lucru chiar după altul. Acum noi o să eliberăm audienţa pentru acei care trebuie să plece. Şi din cât de bine pot vedea eu, sunt vreo opt minute până la ora zece. Şi, dacă voi trebuie să plecaţi, noi-noi suntem fericiţi că aţi fost aici, şi noi vrem ca voi să veniţi înapoi şi să fiţi cu noi. Restul din voi, după ce ne ridicăm, vă veţi aşeza din nou; şi acei care pleacă, mergeţi tot aşa de liniştit cât este posibil. Şi atunci noi o să avem serviciul de împărtăşire imediat după aceea. Voi sunteţi invitaţi să staţi dacă puteţi. Dacă nu puteţi, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Rugaţi-vă pentru mine. Eu mă voi ruga pentru voi. Şi, ţineţi minte, ţineţi Însemnul aplicat, şi fiţi disperaţi să presaţi spre Împărăţia lui Dumnezeu. Amin!
Acum noi o să cântăm cântarea noastră de liberare, dacă noi putem, şi, Ia Numele Lui Isus Cu Tine, aşa cum ne ridicăm.
... Numele lui Isus cu tine,
Copil al întristării şi al nenorocirii;
El bucurie şi mângăiere îţi va da,
... peste tot unde mergi.
Nume scump, Nume scump! O ce dulce, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump, O ce dulce, ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.
Daţi mâna unul cu altul, ziceţi, "Domnul să te binecuvânteze, fratele meu pelerin, soră." Adânc, sincer, reverenţios, şi prieteni Creştini în legături de părtăşie, daţi mâna unul cu altul, frate şi soră. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi, împreună. Minunat!
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Pentru că El m-a iubit întâi
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.
Până ne-ntâlnim! Până ne-ntâlnim!
Până ne-ntâlnim la picioarele lui Isus; până ne-ntâlnim!
Până ne-ntâlnim! O, până ne-ntâlnim!
Dumnezeu fie cu voi până ne-ntâlnim din nou.
Până ne-ntâlnim! Până ne-ntâlnim!
Până ne-ntâlnim la picioarele lui Isus; până ne-ntâlnim!
Până ne-ntâlnim! Până ne-ntâlnim!
Dumnezeu fie cu voi până ne-ntâlnim din nou.
[Fratele Branham începe să fredoneze Dumnezeu Fie Cu Voi – Ed.]

E-182 Această dulceaţă şi părtăşie a marelui Însemn al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, fie ca El să rămână din belşug cu voi toţi până ne-ntâlnim din nou. Harul lui Dumnezeu să meargă cu voi, să lovească căile morţii înaintea voastră; să vă facă cărarea limpede, ca voi să puteţi vedea pe Isus întotdeauna înaintea feţei voastre, şi voi să nu fiţi mişcaţi.

E-183 Tată ceresc, noi predăm acest serviciu, şi serviciul de azi dimineaţă, serviciile acelea şi ceea ce s-a făcut, şi toată Slava către Tine, dându-Ţi mulţumiri şi laudă pentru mântuirea oamenilor, şi pentru vindecarea oamenilor, şi pentru că ne-ai dat marele Tău har spre care noi toţi privim. Mântuieşte-ne. Cum Îţi mulţumim noi pentru aceasta. Fii cu noi acum până ne întâlnim din nou. Întâlneşte-te cu noi în împărtăşire. Să fii pe volanul acelora care conduc, Doamne, spre căminele lor. Călăuzeşte-i prin sărbătorile nepăsătoare, ca nici o vătămare sau pericol să nu poată veni la ei. În Numele lui Isus Cristos noi o cerem. Amin.
În regulă, Ia Numele Lui Isus Cu Tine, din nou acum.
Ia... Numele lui Isus (Voi sunteţi eliberaţi acum, în Numele) ... cu tine,
Ca un scut de la fiecare capcană;
Când ispitiri în jurul tău...
Ce faci tu atunci?
Doar respiră acel Nume sfânt în rugăciune.
Nume scump, Nume scump! O ce dulce, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump, Nume scump! O ce dulce, ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.
La Numele lui Isus aplecând.
Căzând proşternat la picioarele Lui,
Rege al regilor în Cer Îl vom încorona,
Când călătoria noastră este completă.
Nume scump, O ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului;
Nume scump, O ce dulce, ce dulce!
Speranţa pământului şi bucuria Cerului.

E-184 Acum chiar înainte de a ne aşeza jos, în timp ce mulţimea devine liniştită acum pentru serviciul de împărtăşire.
Dacă eu nu sunt greşit, nu este acesta Fratele Blair, lucrătorul care l-am întâlnit acolo în Arkansas nu de mult? M-am gândit că era el. Eu n-am fost sigur. Tu ai avut aici sus pentru dedicare un copil, unul micuţ, azi dimineaţă. M-am gândit... Nu te-am întâlnit eu nu demult, aici la Hot Springs, Arkansas? Cu tine a fost un... Ceva era gata să se întâmple, şi Duhul Sfânt a chemat-o. A fost asta corect? Bine. Eu doar... Eu s-a întâmplat să gândesc în urmă atunci, m-am gândit, "Acela-i fratele acela." Eu sunt aşa de bucuros că tu eşti aici, Frate Blair.

E-185 Acum eu am să-i cer Fratelui Blair dacă el se va ruga ca Dumnezeu să ne facă curaţi acum pentru împărtăşirea care urmează să aibă loc. Vrei tu, Frate Blair? [Fratele Richard Blair se roagă-Ed.] Da. Da, Doamne. Admite aceasta, Doamne. Da, Doamne. Da, Doamne. Da, Doamne. Da. Da. Amin.
Vă puteţi aşeza acum, fiecare.

E-186 Şi acum la orgă, soră, dacă voi toţi doar cântaţi Acolo Este Un Izvor Umplut Cu Sânge. Şi voi puteţi începe a voastră... duceţi-le acolo, orice este necesar. În regulă, citirea acum, dacă noi doar am fi... să fim tăcuţi doar un moment.
Da, soră? [O soră zice, "Îmi iau batista?" – Ed.] În regulă, soră, tu doar caut-o pe aici până o găseşti, aceea va fi în ordine atunci, orice este acolo. Asta-i? În regulă, soră.

E-187 În regulă, acum Fratele Neville va citi rânduiala împărtăşirii.
Iar apoi uşierii o să vină, dacă există străini aici, la fiecare scaun, şi vor aduce înăuntru interval după interval, aşa cum venim, şi rând cu rând, pentru împărtăşire.

E-188 Şi acum voi puteţi medita acum. Amintiţi-vă, Israel a mâncat-o în disperare, şi prin călătorie acolo nu a fost nici unul slab printre ei, în capătul celor patruzeci de ani. Aceasta este vindecare Divină, de asemenea.
Domnul să te binecuvânteze, Frate Neville. [Fratele Neville citeşte următoarea Scriptură, Întâi Corinteni 11:23-32 – Ed.]
Căci am primit de la Domnul care eu de asemenea v-am dat vouă, Că Domnul Isus în aceeaşi noapte în care el a fost vândut a luat pâine:
Şi când el a dat mulţumiri, el a frânt-o, şi a spus, Luaţi, mâncaţi: acesta-i trupul meu, care este frânt pentru voi: să faceţi aceasta în amintirea mea.
După acelaşi fel el de asemenea a luat paharul, când el a cinat, zicând, Acest pahar este noul testament în sângele meu: aceasta să faceţi, ori de câte ori îl beţi, în amintirea mea.
Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine, şi beţi acest pahar, voi arătaţi moartea Domnului până vine el.
De aceea oricine va mânca această pâine, şi bea acest pahar al Domnului, nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
Dar fiecare om să se cerceteze pe sine, şi aşa el să mănânce din pâinea aceea, şi să bea din paharul acela.
Căci cel ce mănâncă şi bea nevrednic, mănâncă şi bea osândă pentru sine, ne deosebind trupul Domnului.
Din această cauză mulţi sunt slabi şi bolnavi printre voi, şi mulţi dorm.
Căci dacă noi ne-am judeca singuri, noi nu am fi judecaţi.
Dar când noi suntem judecaţi, noi suntem pedepsiţi de Domnul, ca noi să nu fim condamnaţi cu lumea.
[Fratele Neville zice, "Domnul să binecuvânteze citirea, Cuvântul." Fratele Branham atunci ia tava de pâine frântă – Ed.]

E-189 Eu ţin pâine kosher, zbârcită şi frântă, reprezentând trupul lui Isus Cristos; prin-prin acest voal despicat noi avem acces la Sfânta sfintelor.

E-190 Tatăl nostru Ceresc, această pâine a fost pregătită să reprezinte acel trup frânt şi sfâşiat. Fie ca fiecare din noi, aşa cum o primim, fie ca aceasta să fie de parcă noi literar am făcut acest act. Şi fie ca noi să avem iertarea păcatelor noastre, şi acces la Sfânta sfintelor, să trăim în Prezenţa Ta în viaţa noastră viitoare; şi toate zilele care noi o să le trăim aici pe pământ, şi să fim cu Tine în Eternitate pentru totdeauna. Admite aceasta, Tată. Binecuvântează această pâine pentru acel scop intenţionat. În Numele lui Isus. Amin.

E-191 [Fratele Branham ridică tava cu pahare mici umplute cu vin – Ed.] Biblia a spus, "După ce El a luat şi a frânt pâinea, în acelaşi fel El a luat paharul; şi când El a cinat, a spus, 'Acesta este paharul Noului Testament în Sângele Meu, care este vărsat pentru voi."' Fie ca Domnul să acorde binecuvântările Lui asupra acestuia în timp ce ne rugăm.

E-192 Doamne Isuse, eu ţin aici sângele viţei, zeama din struguri. Şi, Tată, acesta-i să reprezinte acel Sânge preţios care ne curăţeşte, care de Acolo a venit Însemnul. Eu Îţi mulţumesc pentru Acesta, Tată, şi pentru acest simbol. Tu ai spus, "Cel ce mănâncă şi bea Aceasta are Viaţă, veşnică, şi Eu îl voi învia din nou la timpul sfârşitului.' Noi Îţi mulţumim pentru această promisiune. Şi, Tată, ne rugăm ca Tu să ne curăţeşti inimile, împreună, ca noi să fim vrednici prin... credinţa noastră; ştiind că în noi înşine nu suntem vrednici, dar credinţa noastră nu va da greş, căci noi acceptăm perfect Sângele lui Isus Cristos. Admite aceasta, Tată.

E-193 Şi sfinţeşte vinul pentru scopul lui intenţionat. Fie ca oricine bea acest vin în seara aceasta, şi ia din această pâine, să aibă tărie pentru călătoria care stă înainte. Admite aceasta, Doamne. Fie ca ei să fie sănătoşi şi tari, şi umpluţi cu Duhul Tău, până vine Isus. Amin.