E-1 Vreau sǎ spun cǎ eu… [Adunarea aplaudǎ—Ed.] Eu apreciez asta. Vǎ mulţumesc, foarte mult. Vreau sǎ spun cǎ eu cu certitudine iubesc acest om, de asemenea. Fratele Joseph este prietenul meu de mulţi ani. Mi–ar fi plǎcut sǎ am aceastǎ ocazie, cîndva, şi sǎ vǎ spun cum am ajuns noi vreodatǎ împreunǎ. Dar eu—eu am încrederea cǎ Domnul mǎ iubeşte cum mǎ iubeşte Joseph, iar eu voi fi în regulǎ. Dumnezeu sǎ te binecuvînteze, Frate Joseph. [Fratele Joseph Boze zice, "Îţi mulţumesc.”] Domnul sǎ te binecuvînteze.

E-2 Eu cred cǎ noi urma sǎ cîntǎm aceea, "Acum eu cred.” Şi sǎ o facem din adinsul inimilor noastre, în seara aceasta, "Acum eu cred.” În regulǎ.
Acum eu cred, acum eu cred
Toate lucrurile sînt posibile, acum cred;
Acum eu cred, acum eu cred
Toate lucrurile sînt posibile, acum eu cred.

E-3 Sǎ ne aplecǎm capetele noastre, doar un moment, în timp ce rǎmînem în picioare. Şi în acest moment, sǎ ne aplecǎm inimile noastre, deasemeni, cǎtre El. Acum mǎ întreb dacǎ existǎ vreunul în adunare care ar vrea sǎ fie amintit în aceastǎ rugǎciune, doar prin ridicarea mîinii voastre cǎtre Dumnezeu, zicînd, "Dumnezeule, aceasta însemneazǎ cǎ eu încǎ am o nevoie, şi eu doresc ca Tu sǎ o procuri.” Dumnezeu vǎ admite cererea voastrǎ.

E-4 Tatǎl nostru Ceresc, Mare si Atotputernic Iehova Care ai format pǎmîntul din Cuvîntul Tǎu, şi ne–ai dat oportunitatea sǎ cǎlǎtorim aici şi sǎ ne facem decizia noastrǎ dacǎ vrem sǎ trǎim sau sǎ murim. "Alegeţi voi în aceastǎ zi.” Şi noi alegem între moarte şi Viaţǎ. Astfel eu mǎ rog, Tatǎ, dacǎ ar fi unii înǎuntru aici care nu Te cunosc ca preaiubitul lor Mîntuitor personal, ca în seara aceasta ei sǎ te aleagǎ pe Tine, care este Viaţǎ, sǎ te cunoascǎ. Şi apoi dacǎ existǎ din aceia aici în seara aceasta care sînt bolnavi spre moartea fizicǎ, ca ei sǎ Te aleagǎ pe Tine, în seara aceasta, ca Vindecǎtor al lor, şi aceasta de asemenea sǎ însemne restaurarea fizicǎ din nou.

E-5 Oh, Tu eşti aşa de bun cu fiii oamenilor, îndelung rǎbdǎtor, ne voind ca vreunul sǎ piarǎ, ci ca toţi sǎ poatǎ veni la pocǎinţǎ. Tu ai trimis norii şi ploaia, şi a adus roade şi hranǎ pe pǎmînt, sǎ hrǎneascǎ pe copiii Tǎi. Şi noi sîntem aşa de tǎrǎgǎnǎtori, Doamne, aşa de stricǎtori, sǎ risipim şi sǎ fim egoişti. Şi, O Dumnezeule, doar iartǎ–ne, Doamne. Noi—noi pledǎm pentru milǎ. Noi nu am vrea justiţia Ta sau judecata Ta; noi vrem mila Ta, Doamne, astfel noi ne rugǎm ca noi sǎ putem fi pǎrtaşi ai milei Tale.

E-6 Şi, Tatǎ, nu cǎ aceastǎ adunare mǎ aude pe mine; dar ca Tu sǎ poţi fi, stînd aici în acest loc care a fost dedicat. Eu îşi mulţumesc Ţie pentru aceastǎ pǎrtǎşie minunatǎ. Şi eu cred, din inima mea, cǎ dacǎ Tu ai veni în seara aceasta, acolo ar fi o oştire din oamenii din New York sǎ meargǎ în acea Rǎpire mare. Şi, Tatǎ, ne rugǎm ca noi sǎ fim lumini, nu sub o baniţǎ, ci sub ungerea Duhului Sfînt care lumineazǎ candela, ca noi sǎ putem fi lumini la aceastǎ lume muribundǎ, aşa cum marile ceţuri sinistre de necredinţǎ plutesc înǎuntru din fiecare parte. Noi ştim cǎ în curînd îl vom vedea pe Domnul nostru cum va îndepǎrta ceaţa aceea, cînd Lumina începe sǎ strǎluceascǎ. Şi ne încredinţǎm, Doamne, cǎ Tu ne vei pregǎti. Dacǎ existǎ ceva de care noi avem nevoie în seara aceasta, procurǎ aceasta pentru noi, Doamne, prin harul Tǎu. Cǎci noi cerem aceasta în Numele lui Isus, Copilul Tǎu. Amin.

E-7 Eu nu sînt prea expresiv. Dar mi–ar place sǎ–i spun Pastorului Vick, micuţul lui colaborator de acolo, şi corul, grup minunat de doamne şi bǎrbaţi, şi toţi pastorii colaboratori, laicii, voi toţi, şi vizitatorii, strǎinii din porţile noastre. Eu vreau sǎ vǎ mulţumesc pentru sprijinul vostru din aceastǎ sǎptǎmînǎ, pentru rugǎciunea şi cooperarea voastrǎ, sǎ încercǎm sǎ aducem Lumina Evangheliei în acest oraş.

E-8 Şi eforturile noastre, Pastorul Vick cu mulţi alţi pastori, sînt, noi sîntem pescari în acest lac mare. Existǎ peşti aici înǎuntru care aparţin lui Dumnezeu. Noi nu ştim cine sînt ei şi unde sînt ei. Dar aşa cum el stǎ la un colţ, un altul la alt colţ, dînd cu nǎvodul, eu doar am venit sǎ–mi împletesc nǎvodul meu cu al lor, cu slujba care este datǎ, a mea cu a lor, sǎ încercǎm sǎ ajungem afarǎ şi sǎ luǎm un—un grup mai mare înǎuntru, ca noi sǎ–i putem prezenta lui Dumnezeu, şi sǎ zicem, "Tatǎ, existǎ ceva peşti aici înǎuntru? Existǎ ceva seminţe de viaţǎ, predestinate sǎ fie în Cartea Vieţii, pentru care Mielul a murit? Dacǎ ei sînt acolo, noi simţim, cǎ atunci cînd Lumina Evangheliei loveşte, ei O vor vedea foarte repede, deoarece ei sînt predestinaţi la aceea.

E-9 Acum ne pare rǎu cǎ noi nu am avut loc pentru acomodarea oamenilor. În fiecare searǎ, aproape, cînd eu am venit sus, acolo erau mari mulţimi de oameni peste tot în sus şi–n jos pe stradǎ, mergînd, încercînd sǎ intre înǎuntru. Şi unii plîngeau; alţii deosebit, voi ştiţi.

E-10 Dar eu ştiu cǎ ei au o lege aici, o lege a şefului pompierilor; doar aşa de mulţi, tu trebuie sǎ laşi aşa multe intervale, şi aşa mai departe. Şi ei nu pot face nimic. Pentru cǎ noi sîntem, ca şi Creştini, noi trebuie sǎ facem asta. Cǎci Biblia a zis, Isus ne–a spus nouǎ sǎ, "Daţi Cezarului acele lucruri care aparţin Cezarului, iar apoi lui Dumnezeu acele lucruri care aparţin lui Dumnezeu.” Astfel noi încercǎm. Şi dacǎ noi nu ne supunem Cezarului, este îndoielnic cǎ ne vom supune lui Dumnezeu. Şi atît timp cît—cît legile Cezarului nu se amestecǎ cu ale lui Dumnezeu, noi trebuie sǎ ne supunem lui Dumnezeu mai întîi. Şi apoi aceste pericole de foc, şi aşa mai departe, pǎi, ei ştiu cum sǎ aibe grijǎ de aceasta, şi ei ne–au spus.

E-11 Eu—eu am cerut milǎ pentru oameni, şi vǎzîndu–i în sus şi–n jos pe stradǎ, şi alte lucruri, şi bolnavii, şi încercînd sǎ intre înǎuntru, şi aducîndu–i în taxiuri de dincolo de altundeva în New York, sau Long Island şi Jersey, sau diferite locuri şi Manhattan. Pǎi, voi vedeţi, însǎ noi—noi putem doar sǎ cerem.
Şi apoi cînd eu aflu cǎ aceea este legea, pǎi, el a zis, "Dacǎ şeful pompierilor ar veni înǎuntru şi ne–ar prinde aglomeraţi în felul acesta, el ar închide întregul miting.” Astfel aceea ar scoate pe fiecare afarǎ.

E-12 Eu vreau sǎ–mi exprim recunoştinţa mea faţǎ de—de—de proprietar, sau orice ar putea fi acesta, sau compania care posedǎ aceastǎ clǎdire, şi cǎtre direcţiune pentru cǎ ne–a lǎsat sǎ avem aceastǎ clǎdire, şi pentru director şi politeţea de a—a ne da dreptul de trecere. Ei au fost foarte, foarte drǎguţi. Şi dacǎ ei sînt… Dacǎ ei nu au la timpul acesta Viaţǎ Eternǎ, mǎ încredinţez cǎ Dumnezeu le va da Viaţǎ Eternǎ.

E-13 Şi acum aceasta ar putea suna ca o—o afirmaţie pripitǎ, dar eu spun aceasta numai pentru cǎ eu sînt zelos pentru Cristos. Eu mǎ rog cǎ dacǎ aceastǎ clǎdire va mai fi folositǎ la orice timp, de acum înainte, pentru dansuri sau distracţie lumeascǎ, ca Duhul Sfînt sǎ arunce o aşa condamnare asupra acelor oameni pînǎ cînd ei vor plînge. Eu mǎ rog pentru asta. Deoarece eu sînt sigur cǎci chiar oamenii care o posedǎ, ar vrea mai degrabǎ sǎ vadǎ suflete mîntuite pentru Împǎrǎţia lui Dumnezeu, decît sǎ aibe pe celelalte sǎ se desfǎşoare.

E-14 "Şi acum tu eşti binevenit înapoi,” ca eu sǎ vin înapoi, aceea doar îmi umple inima. Deoarece, mici slujitori ciudaţi sînt uneori aşa de ne–bineveniţi printre fraţi, mai ales unii dintre acei care—care în organizaţiile lor anumite pe care ei le– au zidit sus pînǎ lla un loc încît ei nu pot sǎ accepte aceasta, vedeţi, deoarece existǎ un sistem în spatele ei. Nu cǎ mulţi din oamenii aceia scumpi…

E-15 Eu am întîlnit preoţi Catolici care mi–au luat mîna şi doar m–au privit în ochi. Şi credeţi cǎ eu nu ştiam ce îi trecea prin mintea lui? Acela este discernǎmînt, voi vedeţi, ceea ce voi vedeţi aici. El a vrut sǎ îmbrǎţişeze Aceasta, dar nu a putut sǎ o facǎ; vedeţi, el—el ar fi excomunicat, vedeţi. Lucrǎtori protestanţi, în acelaşi fel, fraţi buni, şi ei—ei vor sǎ facǎ aceasta.

E-16 În acest fel, cînd eu vorbesc împotriva vreunei denominaţiuni, sau sistemul denominaţional, aceştia nu sînt oamenii de acolo. Acesta este sistemul împotriva cǎruia sînt, voi vedeţi, care–i ţine despǎrţiţi, ne ţine de la a primi. Vedeţi? Ei îşi traseazǎ declaraţiile lor, zicînd, "Noi credem aceasta, punct!” Dacǎ ei ar sfîrşi–o cu o virgulǎ, "Noi credem aceasta, plus atît de mult cît Domnul ne poate arǎta din Cuvîntul Lui,” aceasta ar fi în ordine. Dar ei nu o fac în acest fel. Voi ştiţi asta. Ea nu ar putea fi o denominaţiune şi sǎ facǎ aceasta, vedeţi. Aceasta ar fi doar mişcarea lui Dumnezeu, mişcîndu–se înainte tot timpul, voi vedeţi. Şi…

E-17 Fiecare devine o ploaie mai tîrzie pentru cealaltǎ. Vedeţi, Luther a fost o ploaie mai tîrzie la Catolici. Şi John Wesley a fost o ploaie mai tîrzie la Luther. Penticostalii au fost o ploaie mai tîrzie la denominaţiuni. Acum Penticostalii sînt organizaţi, acum ce o sǎ se întîmple? Vedeţi?

E-18 Dar amintiţi–vǎ, copiii lui Dumnezeu niciodatǎ nu şi–au bǎtut ţǎruşii cortului lor în jos, sau—sau aşa de strîns doar atît cît sǎ–i poatǎ trage afarǎ. Şi cînd Focul s–a mutat, Stîlpul de Foc, ei s–au mutat cu El. Vedeţi, ei s–au mutat cu Stîlpul de Foc.

E-19 Dar cînd voi ajungeţi ca Stîlpul de Foc sǎ facǎ ceva, Duhul Sfînt fǎcînd ceva, şi apoi dupǎ ce omul acela cu un mesaj se duce din viaţa aceasta, atunci ei zic cǎ ei se organizeazǎ pe lucrarea lui. Iar Stîlpul de Foc se mutǎ drept afarǎ şi–i lasǎ sǎ stea acolo; doar se duce drept înainte. Ei sînt aşa de priponiţi jos încît ei nu se pot mişca, şi, dar înǎuntru acolo sînt mulţi oameni cu inima bunǎ.

E-20 Eu nu ştiu cînd cǎ am avut eu mai multǎ libertate sǎ vorbesc din inima mea decît cum am avut chiar aici.

E-21 Acum, acolo, ei spun cǎ, "Oamenii din New York sînt reci, diferiţi, neprotocolari; marea oalǎ de modelat, unde ei obţin o mînǎ dintre ce este mai rǎu din fiecare naţiune, şi îl aruncǎ înǎuntru şi–l macinǎ, şi voi obţineţi New York–ul, vedeţi.” Dar eu vreau ca voi sǎ ştiţi, cǎ înǎuntru acolo, unii din sfinţii lui Dumnezeu sînt de asemenea acolo înǎuntru, vedeţi. Aceasta este corect. Aceasta este adevǎrat. Şi pretutindeni unde merg, în jurul şi–n jurul lumii, eu gǎsesc cǎ sfinţii lui Dumnezeu sînt în fiecare naţiune, pretutindeni. Şi lucrul ciudat este…

E-22 Eu aş putea spune aceasta la unii din voi, doar sǎ o las înǎuntru. Ca un misionar, eu—eu aflu cǎ eu merg într–o naţiune care nici mǎcar nu ştie care este mîna dreaptǎ sau stîngǎ, ei nu ştiu ce sînt unele cuvinte, cum sǎ pronunţe ceva, singurul lucru pe care ei îl ştiu este doar sǎ omoarǎ şi sǎ mǎnînce. Dar lǎsaţi pe oamenii aceia sǎ primeascǎ Duhul Sfînt, şi ei vor face acelaşi lucru pe care voi îl faceţi, şi acţioneazǎ în acelaşi fel cum acţionaţi voi, nici mǎcar sǎ cunoascǎ un cuvînt despre acesta. Astfel, voi vedeţi, aceasta este la toate rasele, toate popoarele pretutindeni, şi noi toţi avem binele şi rǎul.

E-23 Şi eu simt, în seara aceasta, şi îi mulţumesc Tatǎlui nostru Ceresc, cǎ eu—eu cred cǎ la partea cea mai bunǎ a recoltei, eu am privilegiul sǎ–i vorbesc, în seara aceasta.

E-24 Acum vǎ puteţi imagina rǎspunderea, sǎ vorbesc cǎtre un— un grup care s–ar pune peste fiecare cuvînt pe care–l spui, şi apoi cǎ tu va trebui sǎ rǎspunzi pentru ceea ce le–ai spus, la Ziua Judecǎţii. Deoarece, prin mica slujbǎ umilǎ, aceasta dǎ oamenilor credinţǎ sǎ cunoascǎ cǎ o fiinţǎ umanǎ nu poate sǎ facǎ aceste lucruri. Aceasta trebuie sǎ vinǎ de la Dumnezeu, de aceea ei stau pe fiecare cuvînt pe care tu îl spui. Astfel eu niciodatǎ nu încerc sǎ zidesc ceva, gîndindu–mǎ, sau scriind jos Scripturi şi—şi notiţe ca aceasta sǎ fie ceva care eu mǎ gîndeam cǎ ar face pe oameni sǎ fie cu totul exaltaţi. Vedeţi, eu—eu încerc sǎ mǎ rog şi sǎ mǎ gîndesc la ceva care ar fi ziditor pentru voi, care v–ar ajuta.

E-25 Deoarece, eu nu sînt aici doar ca noi sǎ batem din palme şi sǎ strigǎm, şi sǎ fugim în sus şi–n jos pe culoare. Oh, eu cred în aceea, sigur, dar este mai mult decît atît de aceasta. Aceasta trebuie sǎ aibe o temelie pentru asta, voi vedeţi. Eu cred cǎ atunci cînd voi sǎriţi, şi cînd voi veniţi înapoi jos, atunci sǎ trǎiţi atît de înalt cît aţi sǎrit, voi vedeţi. Şi, dacǎ nu, sǎ nu sǎriţi. Vedeţi? Astfel atunci doar întotdeauna sǎ sǎriţi atît de sus cum trǎiţi. Şi acum aceea este—aceea este ceea ce ar trebui sǎ facem. Deoarece, pînǎ la urmǎ, vedeţi, viaţa voastrǎ— voastrǎ vorbeşte mai tare decît mǎrturisirea voastrǎ. Vedeţi, oamenii ştiu ce sînteţi voi, prin felul cum trǎiţi şi lucrurile care le faceţi.

E-26 Iar acum eu am fost foarte lung desearǎ. Trebuie sǎ fiu afarǎ de aici, ei bine, eu presupun, la timpul corect, în urmǎtoarele douǎzeci de minute, şi eu nici mǎcar nu am început. Şi eu, eu sînt încet. Eu—eu doar…

E-27 Eu—eu sînt întotdeauna întîrziat. Eu—eu—eu am ajuns tîrziu aici, eu am fost puţin peste nouǎ luni. Şi apoi am fost… Aceasta–i adevǎrat. Cînd m–am nǎscut, eu am depǎşit puţin timpul, a zis mama mea. Şi apoi cînd am obţinut aceasta, ce educaţie am obţinut, eu eram întotdeauna în urmǎ. Şi cînd m–am cǎsǎtorit, eu am fǎcut–o pe soţia mea sǎ mǎ aştepte trei ore pînǎ cînd am fǎcut o vizitǎ la bolnav; eu am întîrziat la nunta mea. Acum dacǎ pot mǎcar sǎ fiu tîrziu la funeralul meu, acela–i urmǎtorul lucru, vedeţi, acela–i lucrul principal. Eu nu spun asta ca o… Dar acesta–i adevǎrul.

E-28 Dar eu—eu niciodatǎ nu am încercat sǎ–i educ pe oameni în Aceasta. Eu niciodatǎ nu am încercat sǎ gîndesc; doar îl las pe Duhul Sfînt sǎ–şi aibe felul Lui.

E-29 Eu am avut douǎ fete acasǎ. Eu tocmai am vorbit cu ele, cu cîteva momente în urmǎ. Una din ele este Rebekah, cealaltǎ… Aceea este cea mai în vîrstǎ. Cea mai tînǎrǎ, sora urmǎtoare dupǎ ea, este Sarah. Şi ele sînt cam aproape la cinci ani aparte. Cu un timp în urmǎ, eu am fost într–o întîlnire misionarǎ, am venit tîrziu acasǎ. Şi ele sînt fetele tati. Şi ele chiar acum, Rebekah este o femeie tînǎrǎ, dar ea încǎ este fata tati. Şi eu îmi iubesc copiii mei. Şi îmi amintesc cǎ ei stau sus şi aşteaptǎ. Eu nu veneam înǎuntru cu lunile. Şi atunci cînd eu vin înǎuntru, ei mǎ aşteptau sǎ mǎ vadǎ. Pǎi, ei erau mici. Aceasta era cu cîţiva ani în urmǎ, cam cu zece ani în urmǎ. Eu am fost în strǎinǎtate, şi am venit înǎuntru. Iar avionul era întîrziat, şi astfel la fetiţe le–au fost somn şi au mers la culcare. Omul de nisip a intrat în ochii lor, sau a aruncat nisipul în ochii lor, mai degrabǎ. Astfel atunci, ei bine, soţia a aşteptat sus.

E-30 Şi în sfîrşit am ajuns înǎuntru devreme, în jur de ora trei dimineaţa. Astfel atunci am fost aşa de obosit şi epuizat, cǎ nu am putut sǎ dorm. M–am întins jos cam o orǎ, şi m–am sculat, am mers în camera de zi, şi m–am aşezat pe scaun. Şi dupǎ o vreme, s–a crǎpat de ziuǎ.

E-31 Şi primul lucru care–l ştiţi, am auzit un zgomot înapoi în camerǎ, şi acestea erau cele douǎ fete care s–au—s–au trezit. Şi Rebekah s–a trezit prima, ideea a atins–o, "Tǎticul este acasǎ,” şi aici a venit ea, afarǎ din pat şi aici vine ea! Pǎi, aceea a trezit–o pe surioara ei.

E-32 Eu—eu presupun cǎci copiii mei sînt ca ai voştri. Cînd cea mai în vîrstǎ a uzat ceva aproape de tot, urmǎtoarea primeşte ceea ce i se înmîneazǎ mai departe, astfel Sarah purta pijamaua lui Becky. Şi acela era timpul cînd ele aveau acest fel de pijamale cu picioare de iepure, cu picioare mari în ele, şi ele erau desigur mult prea lungi pentru—pentru Sarah. Şi astfel ea nu putea sǎ se ţinǎ, picioarele ei erau prea scurte.

E-33 Şi astfel Rebekah a alergat înǎuntru şi a sǎrit sus pe genunchii mei, şi şi–a aruncat amîndouǎ braţele în jurul meu şi a început sǎ mǎ îmbrǎţişeze. Şi, desigur, eu a trebuit sǎ plîng puţin. Astfel, şi sǎrmana micuţǎ Sarah s–a gîndit cǎ ea a rǎmas pe dinafarǎ, Becky a întrecut–o; astfel ea stǎtea la uşǎ, şi ochii ei mari negri au privit în sus, şi lacrimile pe obrajii ei.

E-34 Astfel Rebekah s–a întors în jur şi a zis, "Sarah, sora mea!” Ea a acţionat cumva de parcǎ, mǎ gîndesc, cǎ unele din biserici încearcǎ sǎ facǎ, ştiţi voi. A zis, "Eu vreau ca tu sǎ ştii cǎ eu am fost aici prima.” Şi ea a zis… Şi ea îşi avea amîndouǎ braţele în jurul meu, şi ea a zis, " Şi eu am tot din tǎticul, şi nu a mai rǎmas nimic pentru tine.” Acum, aceea este ce încearcǎ ei sǎ ne spunǎ, de multe ori, ştiţi voi. Bine, Becky era cumva lungǎ de picioare şi astfel ea a putut atinge podeaua; ea era destul de bine stabilitǎ, voi ştiţi, ca multe dintre biserici.

E-35 Dar micuţa Sarah, ea era aşa de rǎnitǎ, încît eu am privit la ea şi am fǎcut cu ochiul cǎtre ea, voi ştiţi, şi am mişcat în acest fel. Şi mi–am scos celǎlalt genunchi afarǎ. Dupǎ asta a aşteptat ea. Aici a venit ea! Şi ea a sǎrit sus pe piciorul meu, şi acesta a fost puţin prea înalt pentru picioarele acelea scurte ale ei, şi ea se clǎtina de parcǎ ea urma sǎ cadǎ. Pǎi, eu am prins–o cu ambele mîini, şi ea şi–a pus cǎpuşorul sus pe pieptul meu. Şi ei cumva i–a plǎcut simţǎmîntul, eu presupun, şi la fel şi mie, astfel eu am îmbrǎţişat–o.

E-36 Şi ea s–a ridicat sus, şi s–a uitat sus la Rebekah. Şi m–am gîndit cǎ aceasta a fost destul de bine. Ea a zis, "Rebekah, sora mea, eu vreau sǎ–ţi spun ceva, deasemeni.” Ea zice, "Aceasta poate sǎ fie drept cǎ tu ai fost aici prima şi tu l–ai luat de tot pe tǎticul, dar eu vreau sǎ ştii cǎ tǎticul m–a luat pe mine cu totul.” Astfel… [Adunarea aplaudǎ—Ed.]

E-37 Eu nu sînt un teolog. Eu nu am avut destul de mult sǎ cresc în vreo şcoalǎ de teologie, dar eu—eu sper cǎ El mǎ are cu totul, da, aceasta–i tot, astfel El mǎ poate folosi.

E-38 Ultimul, dar nu cel mai mic, în nici un fel. Eu—eu nu vin aici… Şi eu le–am cerut sǎ nu ia nici o colectǎ, vedeţi. Eu—eu nu vin pentru aceea. Eu niciodatǎ nu am luat una, eu însumi, în viaţa mea. Toatǎ a mea… eu am fost un predicator pentru treizeci şi trei de ani, şi eu nu am luat o colectǎ în viaţa mea. Acolo au fost unele luate pentru mine, de cǎtre lucrǎtori. Dar eu nu am luat niciodatǎ una, în viaţa mea, şi eu—eu sper cǎ niciodatǎ nu va trebui.

E-39 Dar cǎ voi aţi fǎcut aceasta, aceasta va merge, eu o voi lua şi o voi pune în misiuni strǎine, şi mǎ duc acolo, eu însumi; sǎ duc la oamenii care nu au privilegiul pe care voi îl aveţi aici, sǎ duc aceeaşi Evanghelie la aceia care nu pot sǎ–şi permitǎ sǎ trimitǎ dupǎ mine sau sǎ–mi plǎteascǎ drumul. De aceea… [Adunarea aplaudǎ—Ed.] Vǎ mulţumesc. Ca ei, deasemeni, care sînt neprivilegiaţi sǎ poatǎ sǎ aibe acelaşi privilegiu pe care noi îl avem aici. Şi nici un ban din aceştia nu va fi cheltuit pentru, voi ştiţi, bǎut, fumat, sau… Aceasta va fi pentru Împǎrǎţia lui Dumnezeu. Şi mǎ încredinţez cǎ Dumnezeu, în aceasta, vǎ va da o mare menţiune. "Într–atît cît aţi fǎcut la cei mai neînsemnaţi din aceştia, cei micuţi ai Mei, voi aţi fǎcut–o pentru Mine.” Şi fie ca Domnul sǎ vǎ binecuvînteze. Şi acum eu voi încerca în seara aceasta…

E-40 Eu vreau sǎ întreb o întrebare. Cîţi au fost în rîndul acela mare de rugǎciune seara trecutǎ, care au trecut pe sub mîinile acestor predicatori, care simte cǎ Duhul Sfînt deja lucreazǎ în cazul vostru? Sǎ vǎ vǎd cǎ vǎ ridicaţi mîinile. Oh, asta este minunat. Asta este doar bine, frumos. El întotdeauna o face. El lucreazǎ în locul vostru.

E-41 Acum m–am gîndit, în seara aceasta, fiindcǎ am avut aşa de multe servicii de vindecare… Şi noi am vǎzut pe Domnul Isus în puterea Lui mare, fǎcîndu–L acelaşi ieri, azi, şi în veci. Şi noi am învǎţat în timpul sǎptǎmînii, cǎ au existat multe semne mari pe care El ni le–a arǎtat, ale Prezenţei Lui, chiar aici cu noi acum, în forma Duhului Sfînt.

E-42 Acum Duminica urmǎtoare, eu urmeazǎ sǎ fiu la Tabernacolul meu, Duminicǎ dimineaţa şi Duminicǎ seara, în—în Indiana. Şi apoi sǎptǎmîna urmǎtoare, eu sînt în Shreveport, Louisiana, într–o mare convenţie. Apoi dupǎ aceea, mǎ duc la Yuma, Arizona. Şi înapoi la Phoenix, pentru Oamenii de Afaceri Creştini. Apoi înapoi la Indiana, pentru sǎrbǎtorile de Crǎciun.

E-43 Apoi înapoi din nou la Phoenix, dacǎ careva dintre voi este pe acolo şi are prieteni. Începînd din nouǎsprezece, ei îmi dǎ acel auditorium frumos, cam patru mii de locuri, Ramada, cu aer condiţionat, gratuit, înainte de convenţia internaţionalǎ a Oamenilor de Afaceri Creştini. Şi eu vorbesc douǎ seri din patru, şi Dl. Roberts o searǎ şi cred cǎ Fratele Brown o searǎ, şi cred cǎ a mea este seara de deschidere şi seara de încheiere. Şi apoi de acolo, înainte şi înainte.

E-44 Rugaţi–vǎ pentru mine. Şi acum eu—eu am nevoie de rugǎciunile voastre. Dacǎ existǎ cineva care are nevoie de rugǎciune, acela sînt eu, vedeţi. Şi Satan sigur…Eu sînt o ţintǎ pentru el, voi ştiţi. Şi eu trebuie sǎ ţin sus credinţa tot timpul, acel scut, sǎ mǎrşǎluiesc înainte. Domnul sǎ vǎ binecuvînteze întotdeauna.

E-45 Şi dacǎ eu nu vǎ mai vǎd pînǎ în Ziua aceea, eu vǎ voi întîlni dimineaţa, vedeţi, la Poarta aceea. Şi apoi înǎuntru Acolo, eu pot spune aşa cum spun acum, eu încǎ voi crede aceeaşi Evanghelie glorioasǎ, şi voi crede cǎ Isus Cristos nu este mort. Ci El este viu printre poporul Sǎu, şi Evanghelia Lui este aceeaşi. Şi lucrurile pe care El le–a fǎcut, noi trebuie sǎ le facem pînǎ cînd vine El. Şi eu îmi dau seama cǎ Dumnezeu mǎ va judeca pentru lucrurile acelea pe care le–am predicat. Eu—eu va trebui sǎ rǎspund lui Dumnezeu pentru ce spun eu.

E-46 Acum fie ca Domnul sǎ vǎ binecuvînteze. Şi doar un alt cuvînt de rugǎciune înainte ca noi sǎ deschidem Cartea.

E-47 Doamne Isuse, ia Cuvîntul acum şi hrǎneşte sufletele noastre flǎmînde. Noi aşteptǎm rǎbdǎtori, Doamne. Noi sîntem sub mari aşteptǎri. Ca la ultima zi a sǎrbǎtorii, cum s–au bucurat oamenii! Noi ne gîndim la Simeon în templu, lui i s–a promis de cǎtre Duhul Sfînt cǎ el nu va vedea moartea pînǎ cînd îl vede pe Cristosul Domnului. Şi acolo era el, în ziua cea mǎreaţǎ, cînd femeile au venit înǎuntru sǎ îşi aibe copiii tǎiaţi împrejur, sǎ ofere darul purificǎrii, şi aceasta era la timpul acela cǎ Isus a fost adus în templu. Şi Simeon, poate jos pe undeva într–o camerǎ lǎturalnicǎ în dimineaţa aceea, în birou, dar Duhul Sfînt i–a fǎcut lui promisiunea. Şi aici era Mesia în braţele mamei Sale, micuţul Om înfǎşurat în scutecele Lui.

E-48 Şi Maria, ei se ţineau la distanţǎ de ea, deoarece ea avea un—un nume rǎu, aşa gîndeau oamenii, "copilul a fost nǎscut în afara sfintei cǎsǎtorii.” Nimeni nu vroia sǎ aibe ceva de a face cu femeia aceea. Dar în inima ei, ea ştia ce ţinea în braţele ei. Şi, Tatǎ, fie ca inimile noastre în seara aceasta sǎ punǎ aceeaşi speranţǎ. Nu conteazǎ ce spune lumea, noi ştim ce a intrat în viaţa noastrǎ.

E-49 Şi de data aceea, Simeon, acela care a zis cǎ el…Duhul Sfînt i–a spus cǎ el va vedea pe Mesia. Deşi, bǎtrîn, bine încǎrcat, un înţelept bǎtrîn, om onorabil, dar el a crezut Cuvîntul lui Dumnezeu cǎtre el. Duhul Sfînt venind la El, şi, el mergînd, condus de Duhul Sfînt, în jos prin clǎdire, în jurul acestui mare şireag de mame. Cu douǎ milioane şi jumǎtate de oameni la timpul acela, peste noapte s–ar fi putut naşte aşa de mulţi ca şi cîteva sute de copii. Şi acolo erau ei, stînd gata pentru tǎierea împrejur şi curǎţire.

E-50 Şi cum Duhul Sfînt l–a condus direct la aceastǎ micuţǎ persoanǎ respinsǎ! S–a întins, şi l–a luat pe Mesia în braţele lui, cu lacrimile curgîndu–i jos pe barbǎ. El a zis, "Doamne, acum lasǎ ca slujitorul Tǎu sǎ plece în pace, conform cu Cuvîntul Tǎu, cǎci ochii mei au vǎzut mîntuirea Ta.”

E-51 Clǎtinîndu–se prin clǎdire a venit o prorociţǎ bǎtrînǎ, la care vine Cuvîntul Domnului, şi de asemenea a profeţit despre El; oarbǎ în ochi, dar nu în duh. Ea ştia cǎ acela era Mesia.

E-52 Doamne Dumnezeule, fie ca ochii noştri sǎ se deschidǎ la faptul cǎ El încǎ este Mesia. Şi fie ca noi sǎ–L îmbrǎţişǎm, în seara aceasta, pentru cǎ noi am mǎrturisit cǎ sîntem pelerini şi strǎini de aceastǎ lume. Aceasta nu este patria noastrǎ. Aceasta nu este ţara noastrǎ. Noi sîntem un popor care acţionǎm diferit deoarece noi sîntem nǎscuţi de Sus.

E-53 Şi noi care ţinem aceastǎ promisiune în inima noastrǎ, fie ca noi sǎ vedem promisiunea pe care a fǎcut–o Isus cǎtre Biserica Lui, ca noi sǎ vedem chiar înainte de Venirea Lui, aşa cum vedem zilele lui Noe reîntorcîndu–se, "mîncau, beau, se însurau, se mǎritau, şi imoralitǎţi ale ţǎrii.” Apoi El a zis, "Aşa cum a fost în zilele Sodomei, la Neamuri, înainte sǎ cadǎ focul, cînd Dumnezeu a venit jos şi a fost manifestat în trup, prin cunoaşterea secretelor inimilor oamenilor.” Şi El a promis cǎ acelaşi lucru se va întoarce. Fie ca noi sǎ avem privilegiul în seara aceasta, Marele Duh Sfînt, pentru cǎ noi îţi cerem smeriţi în Numele lui Isus. Amin.

E-54 [O sorǎ vorbeşte într–o altǎ limbǎ. Un frate dǎ o interpretare—Ed.] Amin.

E-55 Oh, mǎ gîndesc acum sǎ fim conştienţi de Duhul de lîngǎ noi, Lumina. Rupîndu–se din carapacea ceasului în care trǎim, şi timpul, şi sǎ fim conştienţi de Duhul lui Dumnezeu acum printre noi.

E-56 Sǎ întoarcem la Cartea Judecǎtorilor, capitolul al 16–lea, începînd cu versetul al 23–lea, aşa cum citim Cuvîntul.

E-57 Şi aşa cum voi întoarceţi, eu aş putea spune, gîndirea mea în alegerea acestui capitol sǎ citim în aceastǎ dupǎ–amiazǎ, la încheierea acestei adunǎri, ar putea sǎ fie ceva adus înainte care ar fi constructiv pentru Bisericǎ. Şi întotdeauna eu aştept sǎ vǎd ce va spune Duhul Sfînt, în camerǎ, aşa cum El mǎ atinge. Eu aş putea însemna jos diferite Scripturi şi lucruri, apoi mǎ întreb ce va fi aceasta cînd eu ajung acolo. "Ce va spune El referitor la Aceasta?”

E-58 Şi acum ascultaţi cu atenţie, doar încercaţi sǎ fiţi atît de atenţi la Aceasta, cît puteţi voi posibil, aşa cum citim. Cǎci, aici înǎuntru, dacǎ va fi voia Domnului, eu încerc sǎ stabilesc o paralelǎ, paralel una de cealaltǎ. Şi ascultaţi cu atenţie acum, versetul al 23–lea, începînd.
Şi cînd domnii Filistenilor s-au strâns... împreună ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi să se înveselească: căci ei ziceau, Al nostru dumnezeu l-a dat în mîinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.
Şi când poporul l-a văzut, ei au lăudat pe dumnezeul lor: căci ei au zis, Al nostru dumnezeu a dat în mîinile noastre pe vrăjmaşul nostru, şi a destrus şi a destrus ţara noastră, care a omorît pe mulţi dintre noi.
Şi s-a împlinit, ca atunci cînd inimile lor erau vesele, că ei au zis, Chemaţi pe Samson, căci el poate să ne facă sport. Şi ei au chemat după Samson din casa închisorii; şi el le-a făcut sport: iar ei l-au aşezat între stîlpi.
Şi Samson a zis tînărului care-l ţinea de mână, Lasă-mă să simpt stîlpii pe care se sprijină casa, că să mă pot rezema de ei.
Acum casa era plină de bărbaţi şi de femei; şi toţi domnitorii Filistenilor erau acolo; şi eu erau pe acoperiş cam trei mii de bărbaţi şi femei, care au privit în timp ce Samson făcea sport.
Şi Samson a strigat către Dumnezeu, către DOMNUL, şi a zis, O Doamne... aduţi aminte de mine, eu te rog, şi întăreşte-mă, eu te rog, numai de data aceasta, O Dumnezeule, ca eu să pot fi... o dată răzbunat pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei.
Şi Samson a apucat cei doi stîlpi pe care stătea casa, şi pe care el... s-a rezemat, de acela, şi... mîna lui dreapta, şi pe celălalt... stînga lui.
Şi Samson a zis, Lasă-mă să mor cu Filistenii!” Şi el s-a aplecat cu toată puterea lui; şi casa a căzut peste domnitori, şi peste tot poporul care era înăuntru. Astfel morţii pe care el i-a ucis la moartea lui erau mai mulţi decît cei pe care-i omorîse în timpul vieţii lui.

E-59 Ce privelişte tristǎ! Trebuie cǎ a fost o dupǎ–amiazǎ fierbinte, soarele strǎlucind în jos la marea lor celebrare, şi trei mii de Filisteni priveau în jos de la galeriile stadionului, aşa cum intra perechea. Cum domnitori de rǎzboi onoraţi, şi doamnele lor cu bijuterii fine, s–au aplecat înainte sǎ poatǎ vedea mai bine, cum bǎiatul a condus pe acest om orb! Holurile au avut ecouri toatǎ dupǎ–amiaza cu chefuire de beţivi, celebrînd, (aici este ceea ce m–a rǎnit) celebrînd victoria dumnezeului–peşte al lor, Dagon, asupra slujitorului lui Iehova. Ce dizgraţie! Ce lucru s–a întîmplat! Omul a eşuat. Nu, Dumnezeu nu a eşuat.

E-60 Şi ce trebuie cǎ se gîndea Iehova aşa cum El privea în jos şi vedea toate acestea petrecîndu–se! O conglomerare de femei pe jumǎtate goale, cu bijuterii fine şi împodobite, şi aranjate, soţii lor beţi bînd şi sǎrbǎtorind la un dumnezeu, un dumnezeu–peşte, un idol care a luat victoria asupra slujitorului lui Iehova.

E-61 Flǎcǎul a condus pe omul orb care se împiedeca înspre mijloc, la stîlpul—stîlpii unde stǎteau ei, doi din ei, ţinînd aceşti stîlpi mari înclinaţi, sau un hol mare care s–a înclinat în jos în acest fel. Şi doi stîpli mari uriaşi, aşa cum eu m–aş putea gîndi la aşezare; ţinînd poporul, de trei mii de domnitori de rǎzboi, şi celebritatea, cei—cei mai fini soldaţi onoraţi, cei mai mari rǎzboinici. Doar acea—celebritatea a fost invitatǎ la aceasta, deoarece aceasta era o celebrare.

E-62 Şi dincolo de ei era acest chip uriaş al unui peşte, cu sînge uman dedesubtul lui, pe altar, jertfǎ la acest zeu–peşte, o statuie total pǎgînǎ care nici nu poate vorbi, auzi, nici sǎ respire. Dar ei—ei, în ignoranţa lor, ei se închinau acestui dumnezeu, gîndindu–se cǎ el le–a dat victoria, o celebrare.

E-63 Şi apoi condus la aceşti stîlpi în podea, unde ei toţi puteau sǎ vadǎ, marele eveniment era gata sǎ aibe loc. Acolo erau multe distracţii, poate aşa cum ei obişnuiau sǎ aibe, maimuţe; şi ei aveau gladiatori, şi cînd ei duielau, şi gladiatorii ziceau dacǎ victima (este pe podea) sǎ fie omorîtǎ sau nu. Şi ei trebuiau sǎ vadǎ vǎrsare de sînge. Şi toate—evenimentele au avut loc, iar acum lucrul principal a venit sus. Preliminariile s–au terminat. Iar evenimentul principal urma sǎ–şi batǎ joc de Iehova, sǎ–şi batǎ joc de Dumnezeul nostru, totul din cauzǎ cǎ slujitorul lui a cǎzut faţǎ de El.

E-64 Vedeţi, El este Dumnezeu, aceasta–i adevǎrat, dar noi sîntem slujitorii Lui şi noi avem însǎrcinarea noastrǎ sǎ o îndeplinim exact în felul în care El a spus sǎ o îndeplinim.

E-65 Apoi noi aflǎm, cǎ în starea lor beţivǎ fǎrǎ reverenţǎ în care ei erau, şi acum ei toţi s–au ridicat sus deoarece acolo era o mare tǎcere, probabil cǎ a sunat o trîmbiţǎ. Iar ei urmau sǎ aibe evenimentul principal, la ceea ce ei celebrau, aducînd înǎuntru pe martorul lui Iehova; l–au adus acolo afarǎ în mijlocul sǎlii, ca ei toţi sǎ–şi poatǎ bate joc de el, şi sǎ facǎ sport din el.

E-66 Priviţi la el, umilit, frînt, un simbol al unei—al unei biserici cǎzute, dezbrǎcatǎ spiritual, zdrobitǎ moral. Ce exemplu este acela despre stǎrile de astǎzi!

E-67 "Samson, acesta era Samson, Samson cel mare; astfel acesta era el, marea unealtǎ puternicǎ a lui Dumnezeu?” Pǎi, mulţi Filisteni, eu mi–aş imagina, acei domnitori de rǎzboi stînd acolo, privind acolo; pǎi, tocmai la amintirea numelui sǎu, toatǎ ţara tremura. Doar sǎ zicǎ "Samson,” aceea era tot ce trebuia sǎ faci, doar sǎ menţionezi numele "Samson” şi fiecare a tremurat la numele lui, şi acum priveşte la el.

E-68 Voi ştiţi, obişnuia sǎ fie cǎ Numele de "Domnul Isus” avea o mare reverenţǎ, oamenii L–au onorat mult. Iar acei care L–au onorat puteau sǎ scoatǎ duhuri rele, prin El, şi puteau sǎ facǎ natura sǎ se supunǎ poruncii lor, prin Numele Lui.

E-69 Dar eu cred cǎ Samson aici, la ce eu vreau sǎ–l aseamǎn, este localul modern… sau nu localul, ci—condiţiile moderne a bisericii de astǎzi. Aceasta este o paralelǎ perfectǎ. Biserica şi–a pierdut de mult respectul ei; nu pentru cǎ Dumnezeu a pǎrǎsit biserica, ci biserica l–a pǎrǎsit pe Dumnezeu. Aceasta nu era din cauzǎ cǎ Dumnezeu l–a pǎrǎsit pe Samson, ci Samson l–a pǎrǎsit pe Dumnezeu. Unde, noi s–ar cuveni sǎ stǎm într–o astfel de stare cum era biserica cînd Anania şi Safira au fost aduşi înaintea bisericii. Dar în loc de aceasta, noi ne–am compromis de mult timp cu lucrurile lumii şi le–am adus înǎuntru, încît, astǎzi, aceasta sǎ fie numitǎ o grǎmadǎ de holy–rollers, sau—sau doar o altǎ denominaţiune obişnuitǎ, doar vreo bisericǎ. Acolo nu este… Ea nu are, nu poartǎ demnitatea pe care ea ar trebui sǎ o aibe.

E-70 Eu presupun, cǎ aşa cum ei stǎteau acolo, stînd în picioare, cînd evenimentul principal a avut loc. Şi sǎ ne ducem doar în urmǎ acolo pentru cîteva minute. Şi eu mi–aş imagina, Filistenii, mulţi din acei mari rǎzboinici stînd acolo, cu femeile lor cu bijuterii fine, cu braţele în jurul lor, bînd un toast lui Dagon. "Trǎiascǎ, Dagon, tu eşti victorios peste Iehova! Noi le–am arǎtat ce putem face. Noi îi arǎtǎm acestui tip, care a pretins aşa de mult, cǎ acolo nu este nimic de El.”

E-71 Aceasta este aproape starea bisericii de astǎzi. Noi care avem cheile Împǎrǎţiei în mîna noastrǎ, cu fiecare dar spiritual pe care Dumnezeu l–a dat oamenilor, zace în bisericǎ, de mult ne–am compromis cu—cu crezuri, şi aşa mai departe, pînǎ cînd noi am vînturat toatǎ puterea lui Dumnezeu afarǎ din ea, pînǎ cînd ea devine nimic mai mult decît o lojǎ.

E-72 Ca într–un eveniment recent, cînd un Mahomedan a stat lîngǎ cel mai de frunte evanghelist al nostru, şi el a zis, "Eu voi aduce sus treizeci de oameni care sînt bolnavi şi împovǎraţi, şi tu sǎ vindeci cincisprezece din ei, iar eu voi vindeca cincisprezece din ei.” Şi eu nu spun aceasta împotriva evanghelistului, sub nici o formǎ; dar evanghelistul a şters–o şi l–a lǎsat pe om singur, fǎrǎ un rǎspuns.

E-73 Ce o—o—o pǎrǎsire faţǎ de Dumnezeul nostru, cǎci Cuvîntul este Dumnezeu. Şi promisiunea Cuvîntului este o promisiune a lui Dumnezeu, "Aceste semne îi vor urma pe acei care cred.”

E-74 Şi aceasta aproape cǎ a venit la o altǎ provocare, sau o altǎ celebrare, cînd zeii pǎgîni pot vorbi cǎtre bisericǎ, iar biserica stǎ neputincioasǎ, învinsǎ, dezbrǎcatǎ spiritual. Acum existǎ ceva care a fǎcut asta, acelea erau grijurile lumii intrînd în bisericǎ, şi ea nu are nimic mai mult decît orice lojǎ. Noi aflǎm asta. Eu cred…

E-75 Eu nu ştiu ce aş fi fǎcut în cazul acela. Eu ar fi trebuit sǎ aştept sǎ vǎd ce a spus Dumnezeu. Dar eu cred cǎ m–aş fi simţit ca şi copiii Evrei, "Dumnezeul nostru este în stare sǎ ne izbǎveascǎ din aceasta! Dar, oricum, noi niciodatǎ nu ne vom apleca la chipul tǎu, fie cǎ El o va face sau nu.”

E-76 Dar noi ne–am pierdut curajul; aceea este ce a fǎcut Samson, şi–a pierdut puterea. Biserica şi–a pierdut influenţa mǎrturisirii ei, cǎ ea este un—un Trup viu, mişcǎtor, al lui Cristos. Ea a acceptat dogme, le–a amestecat înǎuntru cu crezurile lor, pînǎ cînd Cuvîntul nu mai are întîietatea. Aşa cum Isus a spus cǎtre biserica aceea neajutoratǎ la care El a venit, "Voi aţi luat Poruncile lui Dumnezeu, şi, cu tradiţiile voastre, voi Le–aţi fǎcut fǎrǎ efect. Aţi fǎcut Poruncile lui Dumnezeu fǎrǎ un efect, prin tradiţiile voastre, nesocotindu–Le.”

E-77 Cu un timp în urmǎ, într–o şcoalǎ. A existat un om bun din New York aici care a venit acasǎ la mine, şi el a zis cǎtre mine…El era un frate Baptist, şi el a spus cǎtre mine, "Frate Branham, eu sînt un—un Baptist.” Şi eu l–am primit sǎ vinǎ înǎuntru şi sǎ şadǎ jos, el şi un alt frate. Şi am discutat, pentru, mai mult. Şi dupǎ un timp, el a zis, "Cînd eu eram un bǎieţaş, am fost chemat la slujbǎ.” El a zis, "Mama mea bǎtrînǎ scumpǎ a spǎlat cu scîndura de spǎlat, sǎ mǎ trimitǎ la şcoalǎ.” Şi a zis, "În ziua în care cînd eu urma sǎ primesc diploma mea de Licenţǎ în Arte, diploma mea B.A.,” a zis el, "M–am gîndit cǎci cu siguranţǎ Cristos va fi în aceea, dar,” a zis, "El nu a fost.” A zis, "Cînd eu mi–am primit diploma de doctor, atunci m–am gîndit, ‘Cristos va fi în aceea,’ dar El nu a fost.” Şi cînd mi–am obţinut L.L.D., Doctor în Literaturǎ, şi aşa mai departe.” Şi a zis, "Eu am obţinut suficiente diplome şi diplome de onoare încît aş fi putut sǎ vǎ tencuiesc peretele cu ele, şi unde este Cristos în toate acestea?” El a zis, "Eu încǎ Îl caut.” A zis, "Eu vreau sǎ–ţi pun o întrebare.” A zis, "Au fost învǎţǎtorii greşiţi?”

E-78 Am zis, "Fratele meu,” Iudeu de la început, am zis, "Eu nu sînt în nici o poziţie, cu o—o—o educaţie de şapte clase, sǎ spun cǎ învǎţǎtorii sînt greşiţi. Eu—eu—eu nu aş putea sǎ spun aceasta. Eu—eu nu mǎ simt calificat sǎ condamn pe nimeni. Dar eu voi spune asta, cǎ eu L–am aflat, şi El nu a fost în aceea.”

E-79 Şi el a zis, "Am auzit cǎ tu ai fost un Baptist.”
Am zis, "Asta–i adevǎrat.”

E-80 Şi el a zis, "Acum eu înţeleg cǎ te–ai fǎcut Penticostal.”

E-81 Eu am zis, "Nu. Eu doar am primit Binecuvîntarea penticostalǎ, vezi, nu denominaţiunea Penticostalǎ. Binecuvîntarea penticostalǎ!”

E-82 Şi el a zis, "Pǎi,” el a zis, "Eu am—eu am fost la adunarea lor. Şi i–am vǎzut dînd cu piciorul peste scaune, şi aruncînd o carte prin fereastrǎ.” Şi el a zis, "Tu nu puteai numi aceea comportarea binecuvîntatului Duh Sfînt.”
Am zis, "Eu încǎ nu sînt în stare sǎ judec pe Dumnezeu.”

E-83 Şi el a zis, "Pǎi,” a zis, "ar fi ce este…Ce–i face pe ei sǎ facǎ aceea?”

E-84 Am zis, "În cǎlǎtoria mea, eu gǎsesc douǎ clase de oameni.”
Şi am zis, "Una din ele sînt fundamentalişti, poziţional ei ştiu prin mecanicǎ, cǎ ei trebuie sǎ fie fii şi fiice ale lui Dumnezeu.”
Şi am zis, "Urmǎtoarea eu o gǎsesc cǎ sînt Penticostalii, acei cu botezul Duhului Sfînt.” Dar am zis, "Fundamentaliştii poziţional ei ştiu unde sînt, dar ei nu au vreo credinţǎ în Cuvînt. Şi Penticostalii au multǎ credinţǎ, dar ei nu ştiu cine sînt.” Şi am zis, "Aceasta este ca un om care avea bani în bancǎ, dar nu putea sǎ scrie un cec; iar unul putea sǎ scrie un cec; dar nu avea bani în bancǎ. Dacǎ ai putea mǎcar sǎ–i aduci împreunǎ!”
El a zis, "Pǎi, ce–i face sǎ acţioneze în felul acesta?”

E-85 Am zis, "Aceasta este o lǎsare în jos a aburului.” Am zis, "Acum, Eu nu cred cǎ aceea ar trebui sǎ fie necesar,” am zis, "dar ei—ei trebuie sǎ dea ventilare pe undeva.” Şi am spus, "Acum dacǎ ei ar lua doar tot aburul acela şi ar şti cum sǎ–l dirijeze fundamental, în Cuvînt, marele regim al lui Dumnezeu ar începe sǎ se mişte înainte.”

E-86 Acolo este unde Satan a intrat înǎuntru, ca sǎ–l facǎ tot mecanicǎ şi fǎrǎ dinamicǎ. Aceea este toatǎ dinamicǎ şi fǎrǎ mecanicǎ. Vedeţi, noi trebuie sǎ le punem împreunǎ. Noi avem puterea Duhului Sfînt, dar noi trebuie sǎ venim înapoi cu Cuvîntul ca sǎ alimentǎm aceastǎ maşinǎ. Noi nu o putem alimenta cu crez. Aceasta nu–l va arde; va înǎbuşi coşurile, şi aceasta nu–l va arde. Ea a fost fǎcutǎ pentru Cuvîntul lui Dumnezeu. "Omul nu va trǎi numai cu pîine, ci prin fiecare Cuvînt,” nu doar o parte din El, "fiecare Cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.”

E-87 Astfel aici stǎm noi, o bisericǎ însǎrcinatǎ cu ultima însǎrcinare, ultimul lucru pe care Isus l–a spus cǎtre biserica Lui, ultima însǎrcinare datǎ, "Mergeţi voi în toatǎ lumea, şi faceţi ucenici din toate neamurile. Cel care crede şi este botezat va fi mîntuit; cel ce nu crede va fi osîndit. Şi…” Şi este o conjuncţie, ca sǎ lege propoziţia voastrǎ împreunǎ. "Şi aceste semne vor urma pe acei ce cred: În Numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi; dacǎ ei vor lua în mînǎ şerpi sau vor bea lucruri de moarte, nu–i v–a vǎtǎma; dacǎ ei îşi pun mîinile peste bolnavi, ei se vor însǎnǎtoşa.”

E-88 Astfel de ce sǎ trebuiascǎ sǎ stǎm noi în prezenţa vreunui dumnezeu pǎgîn şi sǎ luǎm o înfrîngere? Noi stǎm din nou ca Samson, dezbrǎcaţi spiritual, zdrobiţi moral, bisericile noastre. Ce s–a întîmplat, ei—ei obişnuiau sǎ fie bǎrbaţi şi femei onorabili, iar astǎzi voi—voi…aceasta este îngrozitor. Acum sǎ ne uitǎm doar cîteva minute la cîteva gînduri care au trecut peste acestea. Astfel acolo stǎtea Samson, şi, scuzaţi–mǎ, aici este el din nou astǎzi, din nou dezbrǎcat moral, spiritual. Şi acesta este de asemenea un simbol al unei naţiuni cǎzute. Dar noi vorbim despre bisericǎ, deoarece Samson era slujitorul lui Dumnezeu, se presupunea a fi, iar biserica se presupune sǎ fie slujitoarea lui Dumnezeu pe pǎmînt.

E-89 Mulţi rǎzboinici mari stînd acolo, s–au trezit pentru un moment, aşa cum lichiorurile curgeau jos de pe a lor…probabil armurile lor şi platoşele lor, şi braţele lor în jurul reginelor lor frumoase cu bijuterii, aşa cum ei priveau înspre acolo, şi mulţi dintre ei priveau la aceastǎ privelişte. Un bǎieţel ţinînd acest om voluminos, şi fǎrǎ ochi în orbitele lui; ei au fost arşi afarǎ.

E-90 Aceasta este ce face vrǎjmaşul. Primul lucru, cînd el vǎ apucǎ, el face cum i–a fǎcut lui Samson. El vǎ închide ochii de la Lumina Evangheliei. Acum el nu poate vedea, ochii lui sînt duşi. Şi de mult şi–a pierdut biserica vederea ei spiritualǎ, cǎ Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci, şi fiecare promisiune este adevǎratǎ.

E-91 Şi aşa cum ei stau acolo acum, fǎrǎ ochi, o privelişte ridicolǎ, o dizgraţie stînd sub zeul–peşte, un captiv tocmai al naţiunii pe care Dumnezeu l–a crescut sǎ o distrugǎ.

E-92 Acum eu voi veni acasǎ doar într–un minut. Şi aici sînt oamenii noştri Penticostali care, cu cincizeci de ani în urmǎ, au pǎrǎsit acel gunoi al denominaţiunii, Dumnezeu ne–a chemat afarǎ sǎ fim un popor separat. Iar noi stǎm, astǎzi, doar duzine de organizaţii, diferite, şi Penticostalii toţi se luptǎ unul cu celǎlalt. Tocmai lucrul pe care Dumnezeu ne–a chemat afarǎ sǎ–l învingem, acela ne–a învins. Dacǎ unul merge la aceasta denominaţiune, şi are un miting, restul dintre ei nu vor sǎ coopereze. Doar din cînd în cînd voi puteţi gǎsi una. Aceasta–i adevǎrat. Şi denominaţiunea a fost întotdeauna un blestem în privirea lui Dumnezeu. Ea niciodatǎ nu a fost; Dumnezeu nu a fǎcut–o niciodatǎ. Acela nu a fost niciodatǎ planul Lui.

E-93 Dumnezeu nu–şi poate schimba programul Lui. Dumnezeu lucreazǎ cu indivizi. Acolo erau milioane în zilele lui Noe, dar Noe a fost cel uns. Acolo erau milioane în zilele lui Ilie, nu Elisei şi Ilie în acelaşi timp. Înainte în jos, în fiecare generaţie! Acolo erau douǎ milioane şi jumǎtate în Egipt; Moise a mers jos. Vedeţi? Acolo erau milioane în zilele lui Isus. Chiar cînd Ioan marele profet s–a ridicat, cînd el l–a vǎzut pe acest mare Cel Puternic venind înainte, el a zis, "Eu trebuie sǎ descresc acum, lucrarea mea s–a terminat; iar El va creşte, Dumnezeu.” El i–a îndreptat spre Miel.

E-94 Dar, vedeţi, aceea a mers înainte pentru trei sute de ani, pînǎ la Consiliul Niceea, iar apoi noi trebuia sǎ avem o organizaţie. Apoi de atunci înainte, aceea a cǎzut. Şi de fiecare datǎ cînd un mesaj a venit înainte, şi ei l–au organizat, acesta moare spiritual şi nu mai vine înapoi din nou. Astfel acesta este un lucru blestemat, pentru biserica lui Dumnezeu, ca omul sǎ–şi punǎ mîna pe mişcarea Duhului. Întotdeauna.

E-95 Apoi ei îi duce acolo afarǎ şi obţin slujitori de seminare, şi ei îşi freacǎ umerii cu lumea, şi aşa mai departe. Primul lucru pe care–l ştiţi, ei fac femeile sǎ acţioneze ca lumea, bǎrbaţii. Primul lucru care–l ştiţi, politicile şi episcopii, şi ei vor un pai în pǎlǎria lor, şi ei taie şi împing, şi se ceartǎ şi se luptǎ, pînǎ cînd Duhul lui Dumnezeu este complet întristat.

E-96 Unii dintre ei îşi amintesc cǎ l–au vǎzut pe Samson cînd ungerea era peste el. Stînd într–un cîmp, cu o mie de Filisteni întinşi în jurul lui, cu nimic în mîna lui decît un os de falcǎ veche fragilǎ de mǎgar, cu care el a bǎtut prin cǎşti de bronz groase de un ţol, lovind Filistenii pe o parte şi pe alta, cînd Duhul Domnului era peste el. Iar mulţi dintre ei s–au refugiat la stînci. Şi el stǎtea acolo, zicînd, "Dacǎ voi vreţi ceva, veniţi afarǎ!” Unii dintre ei îşi amintesc cǎ au vǎzut aceasta.

E-97 Unii din ei ar fi putut sǎ şopteascǎ dincolo, şi au zis, "Îţi aminteşti tu în Gaza în noaptea aceea, cînd s–a strigat de departe cǎ duşmanul nostru era în cetate? Şi noi am luat armata, noi am încuiat porţile. Şi porţile, cîntǎreau poate şase sau şapte tone, acele porţi mari de bronz, unde patru sau cinci care întregi puteau sǎ intre înǎuntru alǎturi, o armatǎ mişcîndu–se în cetate. Şi noi am luat armata, cu suliţele şi sǎbiile noastre, şi am stat şi am zis, ‘acum noi l–am prins.’ Şi cînd ne–am trezit!” El doar a pǎşit drept în jos prin ei, azvîrlindu–i în dreapta şi stînga; a luat poarta şi a smuls una jos, şi a smuls–o pe cealaltǎ, şi a pus–o pe umerii lui, şi a pǎşit sus pe munte şi s–a aşezat jos. Aceea era cînd Duhul Domnului era peste el. Într–o zi…

E-98 Unii dintre ei şi–ar fi putut aminti cînd ei au vǎzut un leu rǎcnind împotriva lui, care l–ar fi omorît într–o secundǎ.

E-99 Dacǎ oricine ştie cum, cît de repede te poate omorî un leu.
Şi cu o nǎpustire şi un rǎcnet mare, într–o fracţiune de secundǎ ei omoarǎ un—un animal sǎlbatic de douǎ tone sau un bivol; doar cu una din labele acelea, îi rupe gîtul în acest fel, sau îl muşcǎ în acest fel, şi el este dus. Nici mǎcar nu azvîrle o copitǎ, îi omoarǎ aşa instantaneu.

E-100 Şi aici acest om pǎşind înainte, şi un leu a rǎcnit, şi el era neajutorat, nici mǎcar un os de falcǎ de mǎgar în mîna lui. Dar Biblia a zis, "Duhul Domnului a venit peste el,” şi el l–a înşfǎcat pe leu şi l–a sfîşiat.

E-101 Dar acum el stǎ, neputincios, cu totul dezbrǎcat de putere. Acesta este acelaşi lucru acum, biserica stǎ în acelaşi fel. Unde, odatǎ biserica obişnuia sǎ scoatǎ draci. Biserica obişnuia sǎ învieze morţii. Biserica obişnuia sǎ facǎ lucrurile pe care le–a fǎcut Isus. Pǎcatul nu putea locui printre ei, Duhul Sfînt venea înǎuntru şi îl condamna. Dacǎ un om a fǎcut ceva în secret, şi a aparţinut la acest grup Creştin; îndatǎ ce el a venit înǎuntru, Duhul Sfînt i–a descoperit pǎcatul. El sau s–a pocǎit sau a pierit. Dar, voi vedeţi, noi nu mai avem aceasta.

E-102 Şi ei nu vor mai primi aceasta. Şi cînd acesta vine, ei încearcǎ sǎ–l numeascǎ un "duh rǎu,” ca ei sǎ poatǎ primi cu atît mai multǎ condamnare. Ceva trebuie sǎ–i condamne.

E-103 Observaţi, dezbrǎcat de putere, ce trebuie cǎ i–a trecut prin mintea acelui om? Odatǎ acel fel de rǎzboinic, şi acum un bǎieţel trebuie sǎ–l conducǎ în jur. De ce? El este orb. El nu poate vedea. El nu are nimic cu ce sǎ vadǎ.

E-104 Dumnezeu, sǎ aibe milǎ de noi! Biserica este aşa de denominatǎ şi aşa de îndepǎrtatǎ, încît diavolul le–a scos afarǎ vederea ochilor, vederea spiritualǎ cǎ acesta este Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu un crez; Acesta este Cuvîntul! Şi Dumnezeu are îndatorirea sǎ—sǎ producǎ tot ceea ce El a promis în aceastǎ Biblie. Ei zic, "Noi, noi credem…” Voi nu aveţi nici o credinţǎ sǎ vinǎ, dacǎ aceasta este contrarǎ cu Acesta. Gîndul lui Cristos în voi, voi credeţi lucrurile pe care le–a scris Cristos, deoarece acesta este Cristos, Cuvîntul. Dar priviţi la stare, priviţi la paralelǎ, cînd noi vedem aceea.

E-105 Ce trebuie cǎ i–a trecut prin minte? Sǎ vedem ce i–a trecut prin minte.

E-106 Noi vedem ce a trecut prin mintea domnilor de rǎzboi, de frica pe care ei au avut–o odatǎ doar de numele lui. Lor le era teamǎ sǎ facǎ ceva. Ei doar menţionau pe Samson, asta–i tot, şi fiecare era dus. Dar acum acolo este el, stînd, o victimǎ sub Dagon, zeul–peşte. Un Iudeu care a dispreţuit idolii, a stat o victimǎ sub unul (de ce?) deoarece el a pǎrǎsit pe Dumnezeu. Samson stînd acolo, fǎrǎ îndoialǎ…Sǎ—sǎ—sǎ cercetǎm gîndul lui doar pentru trei sau patru minute. El trebuie cǎ s–a gîndit la toate victoriile pe care le–a avut. Acolo stǎ el, ceea ce a fǎcut el. Cum Domnul l–a binecuvîntat, şi cum cǎ el odatǎ era un mare om atît timp cît el era în Împǎrǎţia lui Dumnezeu, pǎstrînd promisiunea lui Dumnezeu!

E-107 Vedeţi, el a eşuat, şi a scǎpat de promisiune. Acela este acelaşi lucru pe care l–a fǎcut biserica, a scǎpat de promisiuni. "Oh, bine, aceasta–i, noi vom scrie propriul nostru catechism micuţ, acesta, voi vedeţi.” Acesta este El, Cuvîntul!

E-108 Acum, observaţi, el s–a gîndit la toate victoriile lui. Şi apoi aceasta trebuie cǎ i–a trecut prin mintea lui, şi cum cǎ el a pǎrǎsit pe poporul lui Dumnezeu.

E-109 Aceasta trebuia sǎ fie o ruşine, pentru un predicator care va şedea şi va citi aceastǎ Biblie apoi sǎ meargǎ afarǎ în faţa poporului sǎu, lumea este plinǎ de Loţi. Biblia a spus cǎ, "pǎcatul din Sodoma i–a supǎrat sufletul lui neprihǎnit,” dar el nu a avut curajul sǎ se ridice şi sǎ mustre pǎcatul acela. Şi existǎ mulţi oameni astǎzi…

E-110 Şi eu spun asta cu reverenţǎ, numai cu—cu dragoste, însǎ doar sǎ spun Adevǎrul. Noi am putea sǎ nu ne mai întîlnim din nou.

E-111 Existǎ mulţi oameni care citesc aceeaşi Biblie pe care o citim noi; şade în biroul lui, pregǎtindu–şi mesajul, şi dǎ peste aceste Adevǎruri ale lui Dumnezeu, şi trebuie sǎ le ocoleascǎ. Lui i–ar fi teamǎ sǎ predice împotriva femeilor care–şi taie pǎrul. Organizaţia lui l–ar da afarǎ. Despre acelea care poartǎ haine imorale şi comit curvie spiritualǎ. Şi despre bǎrbaţii care—care iau o bǎuturǎ sociabilǎ la Crǎciun, şi—şi merge afarǎ şi are un pic de haz curat American, spune glume murdare, şi încǎ deţine funcţia de diacon. Ei ştiu cǎ acele lucruri sînt greşite, dar ei sînt aşa cum era în zilele lui Lot. Noi sîntem din nou la acel loc pǎcǎtos. Vedeţi?

E-112 Oh, cum trebuie cǎ i s–a amintit lui Samson, de cǎtre Duhul Sfînt, cǎci cum a pǎrǎsit el pe poporul lui Dumnezeu, şi l–a pǎrǎsit pe Dumnezeu însuşi. Acum el este un prizonier tocmai al lucrului pentru care Dumnezeu l–a ridicat şi i–a dat putere sǎ–l distrugǎ.

E-113 Şi cu dragoste şi cu… Eu sînt un membru, eu sînt în Aceasta cu voi; nu un membru al unei—unei organizaţii, fereascǎ Dumnezeu. Dar eu sînt un membru, prin har, în Trupul lui Cristos. Eu sînt fratele vostru. Eu nu am motive egoiste, motivul meu sǎ realizez ceva personal. Eu sînt numai zelos pentru Domnul Dumnezeu, şi eu spun asta cu—cu toatǎ inima mea. Tocmai lucrul din care voi aţi fost chemaţi afarǎ, voi v–aţi dus din nou înapoi în el. Şi aşa cum Biblia a zis, "Aşa cum scroafa se duce la mocirla ei, şi cîinele se întoarce la vǎrsǎtura lui!” Şi dacǎ vǎrsǎtura l–a fǎcut pe cîine bolnav, în primul rînd, nu–l va face pe el mai bolnav a doua oarǎ? Şi dacǎ organizaţia şi crezurile care i–a adus pe oameni aşa de legaţi, şi Dumnezeu v–a chemat afarǎ sǎ fiţi un popor liber, iar voi v–aţi întors drept înapoi şi aţi fǎcut acelaşi lucru, aceasta va, acesta este un pǎcat mai mare.

E-114 Acum ei îl aveau pe el sǎ facǎ trucuri sǎ–i distreze. Şi acela este cam felul în care au ajuns, în loc de un Duh Sfînt.

E-115 Atunci cînd cineva se ridicǎ şi devine arogant, Duhul Sfînt este obligat faţǎ de Dumnezeu, sǎ închidǎ lucrul acela. Eu i–am vǎzut cǎrîndu–i de la adunare, paralizaţi, orbiţi, muţi, şi chiar sǎ moarǎ chiar în adunǎri, şi sǎ cadǎ morţi în timp ce ei încearcǎ sǎ mustre Aceasta. Dumnezeu din Cer ştie cǎ aceasta este adevǎrat. Mulţi dintre voi aţi fost în alte adunǎri şi aţi fost martori la acelaşi lucru.

E-116 Acolo ar trebui sǎ fie o Putere sfîntǎ sǎ înconjoare, şi în bisericǎ, care sǎ–i facǎ pe demoni sǎ fugǎ. În loc de asta, aceasta a devenit un obiect de batjocurǎ. Ce este aceasta? Mecanica în locul dinamicii.
Acum el face trucuri.

E-117 Ce a cauzat aceasta, care era cauza cǎderii lui Samson? El a lǎsat ca o femeie sǎ–l ademeneascǎ de la promisiunea lui Dumnezeu. Aceasta–i exact. Noi toţi ştim asta. El avea şapte bucle. Şi el era nǎscut, calea naşterii lui, era sǎ fie un Nazarinean, un om ciudat, pentru Domnul. Dar, voi vedeţi, el a lǎsat ca aceastǎ femeie sǎ–l ademeneascǎ pînǎ cînd ea i–a ras jos ciudǎţenia lui.

E-118 Şi acela este acelaşi lucru care i s–a întîmplat bisericii. Voi sînteţi nǎscuţi un popor deosebit, o naţiune sfîntǎ, o preoţie regalǎ. Dar ce s–a întîmplat? Voi aţi permis ca lumea sǎ vǎ radǎ toatǎ deosebirea voastrǎ pînǎ cînd voi aţi devenit unul din ei. Voi trebuia sǎ aveţi o denominaţiune întocmai cum aveau ei. Voi trebuia sǎ–i întreceţi în strǎlucire pe Baptişti sau pe Metodişti, unul. Şi acum Adunarienii încearcǎ sǎ–i întreacǎ în strǎlucire pe cei Uniţi, şi cei Uniţi întrec în strǎlucire pe Adunarieni, Biserica lui Dumnezeu de aici de afarǎ, şi, oh, doamne, înainte şi înainte, treizeci sau patruzeci de organizaţii diferite. Vedeţi, ca şi cîinele care se întoarce la vǎrsǎtura lui, acelaşi lucru.

E-119 Observaţi, acelaşi lucru s–a fǎcut aşa cum a fost atunci, au lǎsat pe Izabela, "mama curvelor,” Apocalipsa 17. Amintiţi–vǎ, ea era numitǎ o curvǎ, aceea este o—o femeie care este imoralǎ. Şi femeia întotdeauna este o reprezentantǎ… Biserica este reprezentatǎ printr–o femeie. Deoarece, Cristos, cea dupǎ care El vine este o Mireasǎ. Iar ea era "mama curvelor.” Ce este o femeie imoralǎ? Acum, acela nu putea sǎ fie bǎrbat, deoarece ele erau "curve,” vedeţi. Aceasta este o femeie care ar trǎi nedevotatǎ faţǎ de bǎrbatul ei. Şi ea pretinde cǎ ea este mama tuturor bisericilor, şi ea este.

E-120 Şi ce a fǎcut–o pe ea o curvǎ? Este deoarece ea a comis preacurvie spiritualǎ. Ea a adoptat crezuri în loc de Cuvîntul Soţului ei. În loc sǎ devinǎ una devotatǎ regulei, pereche la soţul ei, ea a luat o altǎ carte, de crezuri. Şi ce era ea? Mama curvelor care a fǎcut acelaşi lucru. Acum voi nu aveţi nevoie de mai multǎ explicaţie pentru aceea, vedeţi. Voi vedeţi unde este aceea. Ce era aceasta? Organizaţia, îndepǎrtîndu–se de la Cuvînt.

E-121 Observaţi acum ce i–a fǎcut Dalila lui Samson cînd ea a continuat sǎ–l drǎgosteascǎ. "Oh, tu eşti un om mare. Tu eşti puternic. Dar, sǎ nu mǎ înşeli, spune–mi unde stǎ puterea ta.” Şi ea l–a iubit, şi ea a fǎcut dragoste cu el pînǎ cînd în final el a cedat. Şi ce au fǎcut ei? Primul lucru pe care ea l–a fǎcut, ea i–a luat secretul de la el.

E-122 Pǎi, acela este acelaşi lucru care s–a întîmplat (iar voi cititorii şi studenţii Bibliei) la Consiliul Niceea. Cǎrarea veche a cincizecimii a vrut sǎ rǎmînǎ cu Cuvîntul. Iar ei au adoptat ceva idei pǎgîne prin Constantin şi ceilalţi, şi au adus…Aşa cum Ahab s–a cǎsǎtorit cu Izabela şi a adus înǎuntru idolatrie în Israel, aşa s–a cǎsǎtorit biserica în Romanism şi a adus înǎuntru idolatrie, chiar drept înapoi în bisericǎ din nou.

E-123 Acum voi aveţi o grǎmǎjoarǎ de curve, pe aceleaşi principii, şi priviţi ce are loc acum. Mama drǎgosteşte, şi din nou ea o sǎ vǎ radǎ toate drepturile voastre de la voi. Dumnezeu sǎ ne ajute ca noi niciodatǎ sǎ nu renunţǎm la Acesta; aceasta este acest Cuvînt sau moarte! Consiliul Bisericilor, punîndu–se împreunǎ şi unindu–se în pǎrtǎşie în jurul Romei, întocmai ceea ce a spus Biblia cǎ va face.

E-124 În 1933, Duhul Sfînt a venit într–o dimineaţǎ şi mi–a spus şapte lucruri care vor avea loc înainte ca aceastǎ naţiune sǎ fie nimicitǎ. Una din ele este aceea. Aceasta este pe o hîrtie veche acolo la bisericǎ, mulţi s–au uitat la ea. Cum cǎ noi vom merge la rǎzboi cu Hitler şi ei vor… Cum Germania se va fortifica şi va construi o Linie Maginot, sau Linia Siegfried, eu cred cǎ era aceea, cu unsprezece ani înainte de a se gîndi mǎcar la aceasta. Şi cum cǎ automobilele se vor modela constant ca ouǎle. Şi cum cǎ ei vor permite femeilor sǎ voteze, şi, în a face astfel, ei vor alege pe Preşedintele care nu trebuia. Şi în aceasta va fi o femeie care se va ridica şi care va guverna Statele Unite; nu o femeie de fapt, ci o bisericǎ. Apoi eu am vǎzut–o cu nimic altceva decît cenuşǎ. Aceasta urmeazǎ sǎ se întîmple.

E-125 Cinci din acele lucruri s–au împlinit exact perfect. Cum Mussolini se va ridica şi va merge în Etiopia, şi va cǎdea la paşii lui; şi el va fi dat la popor, în ruşine, cu o femeie. Mulţi, mulţi ani înainte ca aceasta sǎ se întîmple perfect la punct. Şi aceasta niciodatǎ nu a dat greş, şi aceasta nu va da greş, deoarece aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Şi aceasta nu este contrar cu aceastǎ Biblie. Aceasta trebuie sǎ fie.

E-126 Acum ea face dragoste la fiicele ei, peţindu–le drept înapoi acasǎ din nou. Fǎrǎ înţelegere spiritualǎ, despoiatǎ, aceasta este o oazǎ pentru ea. Ei spun, "Oh, ce lucru mǎreţ este acesta.” Oh, doamne! Şi oameni Penticostali şezînd în consiliu la Roma, şi trimit scrisori în jur, cǎ, "Acesta a fost cel mai spiritual timp pe care l–au vǎzut ei vreodatǎ.” Cum ar putea un om nǎscut din nou sǎ–şi întrerupǎ secretul lui, sǎ întrerupǎ Cuvîntul, şi ei trǎiesc prin crez? Aceea este exact ceea ce a fǎcut Dalila astǎzi, tǎind jos Cuvîntul şi voi trǎiţi prin crez.

E-127 Acum priviţi la învingere, astǎzi, de la ce ar fi aceasta. Lucrǎtori, în loc de lucrǎtori chemaţi de Dumnezeu pentru grupul nostru Penticostal, tu aproape cǎ trebuie—trebuie sǎ ai o diplomǎ de doctor înainte ca tu sǎ poţi ajunge la amvon. Vedeţi? Aceasta–i adevǎrat. Primul lucru, tu trebuie sǎ ai un carnet de pǎrtǎşie. Şi dacǎ tu… Şi acum în marile noastre denominaţiuni de Penticostali, înainte ca ei sǎ trimitǎ un misionar, ei trebuie sǎ–l ducǎ înaintea unui psihiatru sǎ vadǎ dacǎ el trece examenul mintal. Pǎi, acela nu este Prezbiterian, acela—acela este Penticostal. Vedeţi? Acum asta este adevǎrat. Acum, eu nu aş spune aceasta dacǎ nu aş putea sǎ o susţin. Vedeţi, vedeţi? Corect. Spuneţi–mi dacǎ aceea este calificarea unui predicator.

E-128 Biblia a zis, cǎ ei niciodatǎ nu s–au dus înaintea unui psihiatru, "Ci ei au aşteptat în cetatea Ierusalimului, pînǎ cînd ei au fost umpluţi cu Putere de Sus.” Unii din ei nu–şi puteau scrie numele. Cu cîteva zile mai tîrziu, unul a trecut prin poarta numitǎ Frumoasǎ, şi El niciodatǎ nu a fost înaintea unui psihiatru. El nu avea carnetul Lui de pǎrtǎşie, dar el a zis, "Ceea ce Eu am!” Eu încǎ nu am vǎzut niciodatǎ un carnet de pǎrtǎşie sǎ producǎ asta.

E-129 Ce sîntem noi? Noi sîntem dezbrǎcaţi, ruşinaţi în Prezenţa Duhului Sfînt. Ea este într–adevǎr plinǎ de murdǎrie. Ce a spus profetul în Doi Timotei 3, "Ei vor fi încǎpǎţînaţi, îngîmfaţi, iubitori mai mult de plǎceri decît iubitori de Dumnezeu.” Obişnuia sǎ fie rǎu pentru ca femeile noastre Penticostale sǎ meargǎ în costume de baie, şi baie mixtǎ. Aceasta nu mai este, vedeţi. Nu, nu, întocmai ca lumea, întocmai la fel. Toate aceste lucruri, vedeţi, lumeşti. Tot ce este în lume, ei doar au adus înǎuntru, şi predicatorii s–au ridicat şi au permis soţiilor lor sǎ facǎ aceasta. Şi ei au fǎcut tot felul de treburi de acestea, şi aceastǎ generaţie creşte înainte, şi apoi urmǎtoarea vine înainte. Doar… Oh, doamne!

E-130 Samson a stat, gîndindu–se la marile lui victorii. Sǎ privim înapoi şi sǎ vedem mǎreţele victorii timpurii ale Penticostalilor. Voi nu trebuie sǎ priviţi direct înapoi cu douǎ mii de ani în urmǎ, doar priviţi înapoi cu cincizeci de ani în urmǎ. ţi, amintiţi–vǎ, biserica Romano Catolicǎ era întîi biserica penticostalǎ. Şi ei zic cǎ, "Biserica a fost nǎscutǎ, şi cǎ biserica Romanǎ a fost nǎscutǎ la Niceea, Roma.” Eu vreau Scripturǎ pentru aceea. Prima bisericǎ nu a început la Niceea, Roma. Prima bisericǎ a început în Ierusalim în Ziua Cincizecimii. Oh, o victimǎ a tuturor erorilor! Oh!

E-131 Atunci cînd el şi–a dat seama unde stǎ, cînd şi–a dat seama ce o sǎ se întîmple.

E-132 Aşa cum am spus, eu s–ar putea sǎ nu vǎ mai vǎd din nou. Eu nu ştiu. Acesta ar putea sǎ fie ultimul meu Mesaj cǎtre voi. Eu poate, dacǎ eu… dacǎ Domnul permite, şi eu vin înapoi anul viitor, noi nu vom fi toţi aici. Aha. Unii din noi vor fi duşi. Şi de fiecare datǎ, eu trebuie sǎ vorbesc de parcǎ aceasta ar fi ultima noastrǎ datǎ; deoarece aceasta este, unii din noi. Aceasta ar putea fi ultima mea datǎ.

E-133 Ce stare este aceasta, o eroare! Şi dacǎ noi mǎcar ne–am opri cum a fǎcut Samson, şi sǎ ne gîndim doar un moment la ceea ce ar trebui noi sǎ fim, prin Biblia lui Dumnezeu. Nu ceva mare mǎreţ, nu mergînd, ţinînd pasul cu ai lui Jones; ci un grup mic de oameni umili, reverenţi, umpluţi cu Duhul. Nu strǎlucind; luminos. Hollywoodul strǎluceşte; Evanghelia lumineazǎ. Vedeţi, noi vrem ceva strǎlucitor, cele mai mari biserici pe care le–am avut vreodatǎ. Ar fi mai bine de noi, dacǎ stǎteam jos pe alee, într–o magazie, şi sǎ avem Duhul lui Dumnezeu iarǎşi înapoi peste noi. Aceasta–i adevǎrat. Observaţi.

E-134 Şi aşa cum el stǎtea acolo şi şi–a dat seama, şi pǎrul lui a început sǎ–i creascǎ din nou; dar el nu putea sǎ fie efectiv, deoarece el nu mai avea ochi. Şi el a strigat, "Doamne, rǎzbunǎ–mi ochii. Ei mi–au scos ochii.”

E-135 Ei sînt, astǎzi eu aş putea spune, crezurile! "Ei m–au trimis la un seminar. Şi chemarea care a fost în inima mea, a Dumnezeului celui viu, ei au bǎtut aceea toatǎ afarǎ din mine, zicînd, ‘Lucrurile acelea erau pentru o altǎ epocǎ.’”

E-136 "Rǎzbunǎ–mi ochii!” Ce se gîndea Samson? "Acolo era o posibilitate, probabil. Iehova este plin de dragoste, şi ar putea sǎ fie posibil ca El sǎ mǎ audǎ.”

E-137 Oh, eu doresc sǎ fi putut sǎ–l fac pe Samson sǎ se trezeascǎ la asta în seara aceasta, existǎ o posibilitate! El este plin de dragoste, iertînd fǎrǎdelegile poporului Sǎu, din generaţie în generaţie, arǎtînd milǎ la mii care–L iubesc şi ţin Porunca Lui.

E-138 "Existǎ o posibilitate,” se gîndea Samson, "dacǎ aş putea mǎcar sǎ–mi rǎzbun ochii. Eu nu mai pot vedea lucrurile acelea. Ele nu se întîmplǎ.”

E-139 Noi nu putem vedea marele Duh Sfînt, în organizaţiile noastre mari, mişcîndu–se aşa cum El a fǎcut–o la început. Aceasta s–a dus. Vedeţi, aceasta nu este acolo. Aceasta este oarbǎ, şi nu o ştie. Isus a spus cǎ va fi în felul acela, aceastǎ Epocǎ a Bisericii Laodicea. "‘Bogatǎ,’ zice, ‘eu sînt bogatǎ, şi crescutǎ în bunuri, şi nu am nevoie de nimic.’ Şi nu ştii cǎ tu eşti goalǎ, oarbǎ, mizerabilǎ, şi sǎracǎ, şi nu o ştii!” Vedeţi, nu o ştie!

E-140 Pǎi, noi aveam o lozincǎ, "1944, mai mult cu un milion,” o anumitǎ organizaţie. Şi deşi slujba de oameni mari, ei aveau cu un milion mai mulţi ce? Aderenţi. Aceasta–i corect.

E-141 El ştia cǎ exista o posibilitate, dar treaba despre aceasta este, astǎzi, cǎ oamenii nu par sǎ vinǎ conştienţi cǎ existǎ o posibilitate. Ei sînt satisfǎcuţi sǎ meargǎ drept înainte în jos pe vechea tendinţǎ pe care ei merg. Vedeţi, sǎ nu faceţi asta. Credeţi pe Dumnezeu! Aveţi credinţǎ în El.

E-142 Acum ei zic, oh, ei, "Noi vom sta strîns.” Asta–i adevǎrat. "Noi batem din palme, şi—şi fiecare lucru, şi strigǎm.” Dar voi eraţi toţi în navigaţie şi fǎrǎ ancorǎ. Vedeţi?

E-143 Cum puteţi voi bate din palme şi sǎ strigaţi, şi sǎ negaţi Cuvîntul ca fiind Adevǎrul? Cum puteţi bate din palme şi sǎ strigaţi, şi Duhul Sfînt sǎ umble printre voi, şi apoi voi ziceţi, "Oh, aceasta este o telepatie. Aceasta este—aceasta este ceva, aceasta doar nu se meritǎ”? Vedeţi? Vedeţi?

E-144 Noi avem mari adunǎri, strǎlucire, zorzoane lumeşti, mari mitinguri, şi ce obţinem noi? Mai mulţi membri. Biserica Penticostalǎ, cu trei ani în urmǎ, au pus mai mulţi membri în ea decît toate celelalte biserici împreunǎ. Aceea a fost în Our Sunday Visitor, ziarul Catolic. The Sunday Visitor a zis cǎ ei au avut un milion de convertiţi la Catolicism în anul acela, şi au zis, "Penticostalii au avut un milion cinci sute de mii.” Da. Da, domnule.

E-145 Tot felul de burse, oameni învǎţaţi sǎ vorbeascǎ, în şcoli, şi îşi spun discursurile lor, intelectual, paiaţe de Hollywood, scuzaţi expresia, predicînd la o grǎmadǎ de aşa numiţi nepoţi Penticostali!

E-146 Dumnezeu nu are nepoţi. Ei vin înǎuntru. Bǎtrînii tatǎl şi mama penticostali, sub o experienţǎ, v–au adus înǎuntru; şi voi doar aţi venit în bisericǎ şi aţi şezut acolo, şi automat voi eraţi un penticostal? El nu are nepoţi. El are numai fii şi fiice. Nu existǎ nepoţi. Voi trebuie sǎ plǎtiţi acelaşi preţ şi sǎ obţineţi acelaşi Duh Sfînt pe care ei l–au obţinut. Voi trebuie sǎ fiţi un fiu şi o fiicǎ, nu un nepot şi o nepoatǎ. El nu este un bunic bǎtrîn cu mers nesigur, moale, şi lasǎ pe copiii lui sǎ le meargǎ cu orice, binecuvîntînd inima lor micǎ. El este Dumnezeu, Cel Etern! Asta–i adevǎrat, fii şi fiice!

E-147 Noi încǎ avem volumul mare cum l–a avut Samson. El a stat acolo cu toatǎ puterea lui. El a stat acolo tot aşa de mare cît a fost el vreodatǎ. Şi noi stǎm mai mari decît cum am fost, dar noi sîntem dezbrǎcaţi de putere. Samson încǎ avea muşchii vînjoşi, el încǎ avea fiecare parte fizicǎ pe care a avut–o, dar Duhul Domnului nu a mai venit peste el. Noi stǎm, un efectiv de un milion, mai tari decît eram, dar unde este Domnul. Aşa cum a spus Îngerul în urmǎ acolo în zilele lui Ghedeon, El a zis, "Dacǎ unde şi dacǎ existǎ încǎ Dumnezeu, unde sînt minunile Lui? Unde sînt lucrurile pe care El trebuie sǎ le facǎ? Unde se dovedeşte El pe Sine, cǎ El este viu, şi acelaşi ieri, azi, şi în veci?” Asta sîntem noi.

E-148 Observaţi, Samson s–a rugat corect. Samson s–a rugat, "Doamne, lasǎ–mǎ sǎ mor cu duşmanul,” cînd el şi–a dat seama ce se întîmpla în jurul lui. Ochii lui erau duşi. Tǎria lui era dusǎ. Pǎrtǎşia lui era dusǎ. Dar exista o posibilitate cǎ o adunare de rugǎciune ar putea sǎ o scînteieze din nou. Vedeţi? Atunci el s–a rugat corect, "Lasǎ–mǎ sǎ mor cu duşmanul.”

E-149 Voi trebuie sǎ muriţi cu duşmanul vostru. Asta–i corect. Voi trebuie sǎ muriţi faţǎ de duşmanul care v–a adus în aceastǎ stare. Asta–i adevǎrat.

E-150 Samson vroia sǎ plǎteascǎ preţul sǎ primeascǎ puterea lui Dumnezeu din nou peste el. El a vǎzut pentru ce a fost el crescut sǎ facǎ. Nu sǎ fie o paiaţǎ; ci sǎ fie un slujitor, sǎ se aibe pe sine aşa încît puterea lui Dumnezeu sǎ poatǎ sǎ curgǎ prin el.

E-151 Noi stǎm, cu milioanele mai tari decît cum eram, dar puterea… [Porţiune goalǎ pe bandǎ—Ed.]… scop.

E-152 Chiar Isus a zis, "Cum era în zilele lui Noe, în care opt suflete au fost mîntuite prin apǎ, tot aşa va fi la venirea Fiului omului.” Toţi aceştia pe care–i vedeţi umblînd pe stradǎ este carne de tun. Aceea este carne de tun atomicǎ, aşezatǎ doar acolo pentru judecatǎ. Rǎpirea vine, acolo vor fi cîţiva rari. "Strîmtǎ este poarta şi îngustǎ este calea, dar puţini vor fi cei ce o aflǎ; cǎci largǎ este calea care duce la distrugere, şi mulţi vor fi care merg pe ea. Nu toţi care zic cǎtre Mine, ‘Doamne, Doamne,’ vor intra înǎuntru, ci acela care face voia Tatǎlui Meu.” Acela este cel care intrǎ, vedeţi; nu zicînd "Doamne,” şi rugǎciunile lor frumoase, şi—şi trezirile, şi aşa mai departe.

E-153 Oh, eu aud pe cineva zicînd, "Acum aşteaptǎ un minut, Frate Branham, noi avem treziri.” Da. Asta–i adevǎrat. Asta–i adevǎrat. Noi avem treziri, şi ce avem noi? Aceasta este o trezire de denominaţiune, sǎ vedem dacǎ noi putem obţine ceva mai mulţi în bisericǎ.

E-154 Şi noi avem o altǎ mare trezire, de asemenea, noi luǎm toate bisericile în una, Consiliul Bisericilor. Da, ajungînd mai departe şi mai departe de la Cuvîntul lui Dumnezeu, tot timpul. Unind! "Cum pot sǎ meargǎ doi împreunǎ dacǎ nu sînt de acord?” Cum o sǎ umblǎm noi cu oamenii care neagǎ tocmai învierea lui Cristos? Cum putem noi umbla cu oamenii care au zis, "Zilele minunilor au trecut”?

E-155 Voi sînteţi un popor separat, de cǎtre Duhul Sfînt. Vedeţi? Lumea vrea, astǎzi…Ceea ce lumea vrea astǎzi sînt persoane sociabile. Ei vor pe cineva care poate umbla în jur şi—şi sǎ aibe pǎrtǎşie cu lumea şi sǎ aibe pǎrtǎşie cu oamenii, şi sǎ obţinǎ o mulţime de membri, şi sǎ aibe o organizaţie socialǎ. Dar cînd Duhul Sfînt a zis, "Separaţi–Mi pe Pavel!” Dumnezeu este un separator, nu un sociabil. Un separator!

E-156 El ştia cǎ tǎria lui decǎzutǎ, deşi aceasta toatǎ stǎtea acolo, marele regim care era el vreodatǎ, el stǎtea acolo, dar tǎria lui decǎzutǎ nu putea sǎ îndeplineascǎ cerinţa din ceasul acela.

E-157 Şi biserica ştie aceasta, deasemeni. Evanghelistul a ştiut cǎ atunci cînd acel Mahomedan l–a provocat. Tǎria voastrǎ intelectualǎ nu îndeplineşte cerinţa orei, deoarece Diavolul este dezlegat printre noi, cu puteri pe care nimeni nu poate— poate îndrǎzni sǎ le provoace decît Duhul Dumnezeului Atotputernic, cînd acest Cuvînt se face trup. Şi aceasta devine mai rǎu şi mai rǎu, constant mai rǎu.

E-158 El ştia cǎ el era insuficient. El nu o putea face. Şi el ştia ce se va întîmpla dacǎ Dumnezeu îi rǎspundea rugǎciunii lui.

E-159 Mǎ întreb dacǎ noi sîntem aşa de voitori în seara aceasta? Mǎ întreb dacǎ lumea Penticostalǎ vrea, în seara aceasta, sǎ facǎ acelaşi acord cu Dumnezeu? "Doamne Dumnezeule, dacǎ aceasta bate în bucǎţi denominaţiunea mea, dacǎ mǎ vor excomunica de la consiliu! Mie nu–mi pasǎ dacǎ ei îmi ia carnetul de pǎrtǎşie, şi eu trebuie sǎ mǎ culc pe stomacul meu, şi sǎ beau apǎ de pîrîu şi sǎ mǎnînc sǎrǎţele, în loc sǎ umblu în jur într–o maşinǎ mare cu un salar mare! Mie nu–mi pasǎ care este preţul. Acel sistem m–a îndepǎrtat de la Tine. Ia–mǎ din nou înapoi, Doamne. Eu voi crede Cuvîntul Tǎu. Rǎzbunǎ–mi ochii care au fost scoşi. Lasǎ–mǎ sǎ mor cu acesta. Amin. Lasǎ– mǎ sǎ mor faţǎ de mine însumi. Mie nu–mi pasǎ ce spun ei despre mine. Eu pot sǎ fiu episcop, eu aş putea sǎ fiu asta, aceea sau cealaltǎ, mie nu–mi pasǎ ce zic ei. Adǎ înapoi puterea Duhului Sfînt în viaţa mea. Eu am fost orbit suficient de mult.”

E-160 Oh, bisericǎ, sînteţi voi doritori pentru aceea? "Lasǎ–mǎ sǎ mor cu restul din ei. Lasǎ ca numele meu, de reverend, doctor, sau orice ar fi acesta, sǎ piarǎ. O Dumnezeule, doar dǎ–mi din nou, doar trimite peste mine din nou, acea Putere glorioasǎ care a cǎzut în Ziua Cincizecimii; care poate îndeplini cerinţa din ceasul acesta, în faţa comunismului sau a oricǎrui alt lucru care se ridicǎ. Lasǎ–mǎ sǎ mor, Doamne, cu ei.” Existǎ o posibilitate, voi ştiţi.

E-161 Voi ştiţi ce? Pe o astfel de mǎrturisire, Filistenii, ei erau prea beţi sǎ observe ce fǎcea el. Cu totul dintr–o datǎ, cînd el a vǎzut cǎ exista o posibilitate, el şi–a întors capul sus spre cer, iar lacrimile curgeau din orbitele oarbe. El a început sǎ–şi mişte buzele; lacrimile cǎzînd din ochii lui. Ei nu l–au observat. Ei erau prea ocupaţi sǎ–şi batǎ joc de el. El a vrut Cuvîntul lui Dumnezeu, adevǎratul Dumnezeu viu sǎ vinǎ pe scenǎ încǎ o datǎ. El L–a pǎrǎsit. El ştia cǎ el L–a pǎrǎsit. Dar el a vrut sǎ vadǎ pe Dumnezeul cel viu, aici viu, sǎ dovedeascǎ la acel grup de Izabelǎ cǎ El încǎ este Dumnezeu.

E-162 Oh, Aceasta va scoate ifosele din voi. Dacǎ aceasta nu vǎ face sǎ acţionaţi ca vreun fel de stea de cinema, dacǎ voi trebuie sǎ vǎ lǎsaţi pǎrul sǎ creascǎ în jos, şi sǎ vǎ îmbrǎcaţi cu o rochiţǎ de modǎ veche, "Mie nu–mi pasǎ cît costǎ aceasta, eu voi lua calea celor cîţiva dispreţuiţi ai Domnului. Doamne, lasǎ–ne sǎ o vedem din nou, lasǎ–ne sǎ vedem Prezenţa lui Dumnezeu mişcîndu–se, înaintea acestei Izabele!”

E-163 El era conştient de ce s–a întîmplat dacǎ Dumnezeu i–a rǎspuns rugǎciunii lui, dar el era gata şi în moarte serios.

E-164 Asta este ceea ce noi trebuie sǎ facem. Pregǎtiţi–vǎ, faceţi–vǎ hotǎrîrea. Închideţi–vǎ ochii, lǎsa–ţi afecţiunile voastre… Nu schimbaţi Cuvîntul lui Dumnezeu pentru voi; schimbaţi–vǎ pe voi la Cuvîntul Lui. "Nu voia mea; a Ta sǎ se facǎ, Doamne. Nu ce eu mǎ gîndesc despre aceasta; aceasta este ceea ce Tu ai spus despre aceasta.” Asta–i adevǎrat.
Ce a strigat el? "Doamne!”

E-165 A zis, "Bǎieţaşule, pune una din mîinile mele pe acest stîlp, dacǎ–i posibil.” Oh, doamne! "Condu–mǎ la stîlpul care susţine aceasta, deoarece vreau sǎ–mi odihnesc mîinile. Eu sînt obosit. Şi–au bǎtut joc de mine, suficient de mult.” Oh doamne!

E-166 "Eu ştiu, Doamne, cît o sǎ coste, dar poate cǎ Tu o vei face. Existǎ o posibilitate. Tu eşti plin de milǎ. Eu Te–am pǎrǎsit, Doamne.” Acela ar trebui sǎ fie strigǎtul bisericii, în seara aceasta.
"Flǎcǎule, ai vrea sǎ–mi pui mîna pe un stîlp?” "Da.”
"Şi mîna mea pe celǎlalt stîlp?” "Da.”
"Sînt mîinile mele aşezate corect?” "Da, ele sînt corect.”

E-167 Şi el a început sǎ se roage. Şi el a zis, "Doamne, rǎzbunǎ–mi ochii.” Cu alte cuvinte, "Eu am fǎcut rǎu. Însǎ doar încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ!”

E-168 Oh, dacǎ acela ar fi mǎcar obiectivul mişcǎrii Penticostale în seara aceasta! "Eu vreau sǎ uit dacǎ eu sînt în acest fel, sau unitarian, duotarian, trinitarian. Eu vreau sǎ uit despre toate aceste lucruri lumeşti şi fiecare lucru. Doar încǎ o datǎ, Doamne! Încǎ o datǎ scoate–mǎ afarǎ din acest crez şi acest lucru în care sînt legat! Încǎ o datǎ! Încǎ o datǎ lasǎ–mǎ sǎ vǎd apariţia lui Isus Cristos, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ!” Biserica sǎ strige asta, deşi ei au fost orbiţi de la aceste lucruri, orbiţi de la fratele lor şi ideea lui. Doar luaţi ideea lui Dumnezeu şi voi nu va trebui sǎ vǎ certaţi despre Aceasta. "Încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ!”

E-169 Atunci acolo stǎtea acel cadru mare voluminos, fǎrǎ putere şi neajutorat. Cu totul dintr–o datǎ, el a început sǎ simtǎ ceva întîmplîndu–se. Fiecare fibrǎ din trupul lui a început sǎ se umple cu Puterea lui Dumnezeu.

E-170 Oh, dacǎ biserica ar putea numai sǎ ajungǎ la aceea din nou, şi peste tot de la predicator la diacon, pînǎ la laici, fiecare fibrǎ şi fiecare membru al trupului ar fi umpluţi cu Puterea lui Dumnezeu!

E-171 Acei muşchi mari vînjoşi s–au îndreptat, şi el a zdrobit–o în pulbere. "Lasǎ–mǎ sǎ mor cu ei, Doamne! Lasǎ–mǎ sǎ mor cu ei! Tu m–ai crescut sǎ–i nimicesc. Acum eu m–am zidit pe mine însumi în jurul acesteia; lasǎ–mǎ sǎ mǎ distrug cu aceasta, reputaţia mea şi orice este aceasta. Lasǎ–mǎ sǎ o nimicesc, dar eu vreau sǎ vǎd Puterea lui Dumnezeu din nou.”

E-172 Întotdeauna, cînd Puterea lui Dumnezeu vine înǎuntru, zidurile pe care voi le–aţi zidit în jurul vostru, cad. Zidurile voastre denominaţionale se vor prǎbuşi, şi Dumnezeu va fi cunoscut din nou. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-173 Şi fiecare fibrǎ umplîndu–se cu Duhul Sfînt, fiecare muşchi umplut, fiecare bucǎţicǎ din trupul sǎu era doar umplutǎ cu Duhul Sfînt. Aceia era cea mai mare victorie a lui Samson.

E-174 Oh, bisericǎ a viului Dumnezeu! Eu am sǎ omit restul notiţelor mele ca sǎ spun acest singur lucru. De ce nu facem noi? Sînteţi voi gata, Adunǎrile lui Dumnezeu? Sînteţi voi gata, voi, Biserica Unitǎ? Sînteţi voi gata, Unitarieni, Trinitarieni, orice sînteţi voi? Sînteţi voi gata, biserica lui Dumnezeu? Sînteţi voi gata, voi tot restul denominaţiunilor, sǎ uitaţi acest nonsens şi lucrul pe care voi l–aţi fǎcut? Priviţi unde aţi adus oamenii, în seara aceasta, şi în ce fel de stare sînt ei.

E-175 O Dumnezeule, sǎ dǎrîmǎm zidurile acelea. "Încǎ o datǎ, Doamne!” Mie nu–mi pasǎ, noi sîntem la sfîrşitul timpului, oamenilor. Nu ne–a mai rǎmas mult. Noi mai bine sǎ strigǎm chiar acum, plîngînd. "Încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ! Doar aceasta încǎ o datǎ, la sfîrşitul lumii, lasǎ ca tǎria Ta sǎ–mi umple fiecare fibrǎ. Eu mǎ voi rupe de la toate lucrurile acestea. Carnete de pǎrtǎşie, şi episcopi, şi denominaţiuni, şi fiecare lucru, nu înseamnǎ nimic pentru mine. Eu Te vreau, Doamne, mai mult decît orice.”

E-176 Sǎ ne gîndim la aceasta, aşa cum ne aplecǎm capetele doar un moment. Eu sînt îndemnat sǎ fac aceasta. "Încǎ o datǎ, Doamne!” Fiecare, sincer, reverent, tot aşa de reverenţi cît puteţi voi fi. Doar aveţi credinţǎ, şi jos în inima voastrǎ ziceţi, "Încǎ o datǎ, Doamne!”

E-177 Doamne Isuse, Marele Stǎpîn al Vieţii, Pǎstorul oilor, vino înainte, Doamne. Aceşti oameni flǎmînzesc. Ei înseteazǎ. Doamne, cu anii am vrut eu sǎ vǎd cǎ aceasta se întîmplǎ, poate cǎ va fi. Doar încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o mare mişcare a Duhului! Încǎ o datǎ, Doamne, şi Biserica ar putea primi credinţa de rǎpire sǎ meargǎ înǎuntru. Admite–ne aceasta, Doamne. Fǎ de cunoscut cǎ Tu eşti cu noi, iar noi Te vom lǎuda pentru aceasta. În Numele lui Isus noi o cerem. Amin.

E-178 Eu ştiu cǎ nu sînt multe cuvinte, eu ştiu cǎ aceasta nu este o rugǎciune lungǎ, dar El cunoaşte obiectivul meu. Eu o spun dinadins. Poate Isus sǎ locuiascǎ printre noi în seara aceasta? Poate Isus încǎ o datǎ sǎ vinǎ la noi şi sǎ arate cǎ El este acelaşi ieri, azi, şi în veci, aşa cum am fost învǎţaţi? Existǎ bolnavi sau nenorociţi, sau mîhniţi, înǎuntru aici, cǎci—cǎci voi ştiţi cǎ nu existǎ cartonaşe de rugǎciune afarǎ (le–am luat pe toate seara trecutǎ), dar credeţi pe Dumnezeu, sǎ vǎ ridicaţi mîna şi sǎ ziceţi, "Eu sînt în nevoie, Frate Branham. Eu mǎ rog lui Dumnezeu ca El sǎ–mi vorbeascǎ”? Ridicaţi–vǎ mîinile, oriunde. Aceasta s–a sfîrşit.

E-179 Acum aici este (ce?) harul lui Dumnezeu sǎ poarte mǎrturie cǎ ceea ce am spus este Adevǎrul, vedeţi. Vedeţi, un om poate spune orice; dacǎ Dumnezeu nu adevereşte asta, atunci aceasta este greşit. Acum voi credeţi.

E-180 Şi eu vreau ca voi sǎ mǎ credeţi ca slujitor al Lui. Eu vreau ca voi sǎ ziceţi cǎtre Dumnezeu… Voi vedeţi, cînd El m–a întîlnit, El a zis, "Dacǎ tu îi vei face pe oameni sǎ te creadǎ, şi atunci sǎ fii sincer.”

E-181 Şi acum dacǎ Isus stǎtea aici, în seara aceasta, şi dacǎ voi eraţi bolnavi sau în nevoie, sau orice, El nu v–ar putea vindeca; El deja a fǎcut–o. Dar Isus şi Cuvîntul este acelaşi. El este Cuvîntul. Şi El a zis, "Omul va trǎi prin acest Cuvînt,” nu printr–un crez. Prin Cuvînt! "Şi Cel ce crede în Mine,” nu crede prefǎcut, ci crede în, "lucrǎrile pe care Eu le fac, le va face şi el.”

E-182 Cum putea El pricepe ce era în minţile lor? Cum a fǎcut El aceasta? Şi ei credeau cǎ El le citea minţile; şi El le–a spus cǎ El îi va ierta pentru aceea, "Dar cînd Duhul Sfînt vine sǎ facǎ aceasta, sǎ vorbeascǎ împotriva Aceluia nu vor fi iertaţi niciodatǎ.” Acum noi am trecut prin aceasta, chiar drept prin Biblie, şi aflǎm cǎ Dumnezeu, dacǎ El s–a identificat pe Sine atunci ca Mesia, prin a arǎta cǎ El era profetul şi Cuvîntul. Pentru cǎ, Biblia a zis, "Cuvîntul lui Dumnezeu este mai ascuţit decît o sabie cu douǎ tǎişuri,” Evrei 4, "şi un discernǎtor al gîndurilor care sînt în inimǎ.” Acela era motivul cǎ ei nu au putut ascunde nimic de El. Şi lucrurile, care, aşa este cum au ştiut ei.

E-183 Aceea era cum femeia de la fîntînǎ a ştiut cǎ El era Mesia. Ea a zis, "Domnule, îmi dau seama cǎ Tu eşti un profet. Noi ştim, cǎ atunci cînd vine Mesia, El ne va spune lucrurile acelea. Asta este ceea ce El va face.”
El a zis, "Eu sînt Acela.”

E-184 Ea a alergat înǎuntru şi a spus cǎtre oameni, "Veniţi, şi vedeţi un Om Care mi–a spus ce—ce am fǎcut. Nu este acesta tocmai Mesia?” Şi ei au crezut aceasta.

E-185 Dar cumva noi nu, se pare cǎ lumea nu vrea sǎ o creadǎ. Dar, Dumnezeu bogat în milǎ, aceasta este o posibilitate cǎ El ar putea sǎ o facǎ din nou. El trebuie sǎ se identifice pe Sine în acest fel, Mesia. El nu o poate face la Samariteni şi Iudei, şi apoi sǎ lase Neamurile afarǎ. Aceasta trebuie sǎ fie fǎcutǎ, astfel ca voi sǎ vǎ rugaţi şi sǎ atingeţi marginea îmbrǎcǎmintei Lui.

E-186 Şi cǎtre clerici. "El este Marele Preot acum care poate fi atins prin simţul infirmitǎţii noastre.” Asta este adevǎrat, Evrei 3.

E-187 "Acum El este Marele Preot,” şi noi toţi credem asta, "care poate fi atins prin simţul infirmitǎţilor noastre. Şi El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.” Atunci Viaţa Lui, acţiunile Lui, fiecare lucru al Lui este acelaşi. "Încǎ puţin, şi lumea,” cosmos, ordinea, "nu Mǎ va mai vedea,” ei nu vor vedea aceasta.

E-188 Vǎ amintiţi Îngerul care a venit jos, în forma unui om, care a vorbit cu—cu Abraham, cei chemaţi afarǎ, biserica aleasǎ. El nu a mers jos în Sodoma şi sǎ facǎ acolo jos ca ceilalţi oameni care au mers acolo jos şi au predicat, ca Billy Graham şi cei de astǎzi, cu acel G–r–a–h–a–m din nou, ca A–b–r–a–h–a–m. Vedeţi? Fiecare, priviţi, aveau mesagerul lor. Ei îl au astǎzi, acelaşi lucru a venit. Merge sus aici la biserica chematǎ afarǎ, care nu era în Babilon, şi acolo este unde a fost fǎcut acel lucru misterios; cînd El i–a spus Sarei, cînd ea era în cort în spatele Lui, ce era greşit.

E-189 Ea a rîs. Şi El a zis, "De ce a rîs Sara, zicînd în inima ei, cǎ, ‘Aceste lucruri nu pot fi’?” Şi Abraham a chemat–o, şi ea a încercat sǎ nege aceasta. Şi El a zis…

E-190 Priviţi, aici este harul. Aici este—aici este posibilitatea. Dumnezeu ar fi lovit–o moartǎ, chiar acolo, dar El nu a putut; ea este parte din Abraham. Pentru necredinţa noastrǎ El ne–ar lovi morţi, dar El nu poate; noi sîntem parte din Cristos. Harul ne ţine. Vedeţi? Dar El totuşi trebuie sǎ–şi ţinǎ Cuvîntul Lui.
Acum rugaţi–vǎ.

E-191 Eu nu vǎd o persoanǎ pe care eu într–adevǎr o cunosc, în clǎdire. Dar Fratele Pat Tyler care şade aici la capǎt, eu îl cunosc. Dar atît cît… Şi eu cred cǎ Fratele Bill Dauch şezînd chiar aici, şi soţia lui. În afarǎ de asta, aceia sînt singurii oameni pe care–i cunosc, Frate Joseph. Şi dacǎ Duhul Sfînt va vorbi cǎtre ei, eu vǎ voi spune doar cum este cu aceasta, şi apoi o voi omite şi vǎ spun dupǎ serviciu.

E-192 Dar încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ! "Lucrǎrile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Acum voi credeţi, şi vedeţi dacǎ aceeaşi Luminǎ pe care voi o vedeŞi constant…

E-193 Pǎi, cînd noi am terminat cu Epocile Bisericii, acolo jos în Tabernacol, cam aşa de mulţi oameni. Existǎ oameni care şed chiar aici acum care au fost prezenţi. Acelaşi Stîlp de Foc a venit drept acolo lîngǎ marginea zidului, şi a desenat acele Epoci ale Bisericii în felul cum le–am avut eu pe tablǎ. Este asta adevǎrat? Mulţi din voi erau acolo. [Adunarea zice, "Amin.”—Ed.] Şi oamenii leşinau, şi toate celelalte. Şi eu am zis, "Acolo este El acum, dacǎ existǎ vreo întrebare.”

E-194 Ei au fotografia despre Acesta, aici în Washington D.C., cu drept de autor ca "singura Fiinţǎ supranaturalǎ care a fost vreodatǎ fotografiatǎ.” George J. Lacy, şeful F.B.I.–ului al documentelor de amprente, a examinat–O, cînd Lumina aceea era acolo. El a zis, "Frate, D–le Branham, eu am spus cǎ aceasta a fost o psihologie, eu am participat la adunǎrile dvs; dar ochiul mecanic al acestui aparat de fotografiat nu va prinde psihologie, vedeţi.” A zis, "Lumina a lovit lentilele.”

E-195 Pǎi, dacǎ acela este Cristos care l–a trîntit pe Pavel jos şi L–a numit, "Doamne,” vedeţi, "ce ai vrea Tu ca eu sǎ fac?” Viaţa care era în El va fi reprodusǎ în noi, atunci. Vedeţi, El este aici cu Biserica celor chemaţi afarǎ.

E-196 Şi fie ca aceasta sǎ se împlineascǎ, încǎ o datǎ, Doamne, ca acest popor sǎ poatǎ vedea cǎ Tu încǎ trǎieşti. Şi Tu nu eşti mort, şi nici nu Ţi–ai pǎrǎsit poporul Tǎu. Ei sînt aici, dar, Doamne, dar ei şi–au avut ochii scoşi afarǎ de cǎtre o organizaţie, de o Dalilǎ Izabelǎ, care i–a luat de la Cuvîntul adevǎrat, la un crez. Fie ca zidurile sǎ cadǎ, Tatǎ. Admite aceasta. Încǎ o datǎ, Doamne! Aşa cum am spus, existǎ mulţi aici pe care eu probabil nu–i voi mai vedea. Dar încǎ o datǎ, Doamne, lasǎ ca Isus sǎ aparǎ printre noi, în forma Duhului Sfînt; ca El sǎ poatǎ reproduce Viaţa în noi, care El era atunci, sǎ împlineascǎ Cuvîntul Sǎu.

E-197 "El este Marele Preot care poate fi atins prin simţul infirmitǎţii noastre.” Lasǎ ca cei bolnavi şi nenorociţi sǎ atingǎ pe acest Stǎpîn. Tu eşti Acelaşi, Doamne, care putea sǎ–i spunǎ lui Simon Petru, cînd el a venit sus printre ei, "Pǎi, numele tǎu este Simon. Tu eşti fiul lui Iona.” Tu eşti Acelaşi, Tatǎ. Tu nu dai greş. Acelaşi, la care femeia micuţǎ I–a atins îmbrǎcǎmintea, acelaşi Cristos trǎieşte în seara aceasta. Fie ca aceasta sǎ fie încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ! Din cauza lui Isus eu o cer. Amin.

E-198 Acum nimeni sǎ nu se mişte. Cu reverenţǎ, sǎ fim jos sinceri şi reverenţi. Noi nu atingem aceste lucruri întîmplǎtor.

E-199 Aceasta este o promisiune a lui Dumnezeu. Duhul Divin al viului Dumnezeu a promis asta în Cuvîntul Sǎu, şi Cuvîntul acela este Viaţǎ şi Duh. Isus a zis cǎ era. Iar El şi Cuvîntul este acelaşi, iar omul trǎieşte prin acel Cuvînt. Acel Cuvînt trǎieşte în om.

E-200 Acum, ca un dar. Acum am sǎ vǎ spun un secret, aşa cum eu plec. Voi aţi fost dulci şi buni. Eu nu am exprimat aceasta exact, din cîte ştiu, public, mai înainte. "Frate Branham, ce este darul acela?” Acesta este un dar de a şti cum sǎ–l iau pe William Branham afarǎ din cale, astfel ca Isus Cristos sǎ poatǎ trǎi printr–un vas. Doar sǎ te dai afarǎ din cale!

E-201 Eu nu vǎ cunosc. Eu nu ştiu nimic despre aceasta, dar El ştie. El este Acela.

E-202 Acum aveŞi credinţǎ, şi credeţi. Ziceţi, "Doamne, omul acela nu mǎ cunoaşte. Şi totuşi Tu ai zis, ‘încǎ puţin, şi lumea,’ Babilon, sau Sodoma nu Te va vedea. ‘Dar voi Mǎ veţi vedea. Voi Mǎ veţi vedea, cǎci Eu voi fi cu voi, tot drumul pînǎ la sfîrşitul lumii.’”

E-203 Aceasta nu a ajuns la un sfîrşit încǎ. "Voi Mǎ veţi vedea. Voi Mǎ veţi vedea, cǎci Eu voi fi cu voi, chiar în voi.” Voi veţi vedea Viaţa Lui reprodusǎ în credincioşi.

E-204 Acum, în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, eu iau fiecare spirit de aici sub controlul meu, pentru slava lui Dumnezeu, ca lucrǎrile lui Dumnezeu sǎ poatǎ fi fǎcute cunoscut din nou, dacǎ El vede astfel potrivit sǎ o facǎ.

E-205 Nu mai mult decît cum am zis cuvîntul acela, m–am uitat aici în colţ, şi aici… Nu puteţi vedea voi Lumina aceea atîrnînd chiar acolo, galbenǎ, mişcîndu–se în jur? Sau este ea, sînt eu într–o altǎ dimensiune, şi doar îmi imaginez, duhul meu?

E-206 Acolo este o femeie micǎ şezînd acolo. Ea este în necaz. Ea suferǎ cu o—o boalǎ de stomac. Şi ea a avut o operaţie, de cancer, iar cancerul a fost pe sîn. Ei au scos cancerul, domniţǎ. Da. [Sora zice, "Asta–i adevǎrat.”—Ed.] Asta–i adevǎrat.

E-207 Astfel acum voi veŞi şti. Eu nu vǎ cunosc, dar mǎ credeţi voi sǎ fiu profetul Lui? Eu voi spune aceasta clar, în seara aceasta; eu plec. [Adunarea se bucurǎ şi zice, "Amin”—Ed.] Voi mǎ credeţi? ["Amin.”] Credeţi voi cǎ ni s–a promis cǎ în zilele din urmǎ, conform cu Maleahi 4, acela va "întoarce inimile copiilor înapoi la Tatǎl”? ["Amin.”]

E-208 O D–nǎ Taylor, acela vǎ este numele. Vǎ puteţi duce acasǎ, şi Isus Cristos vǎ face bine. [Adunarea se bucurǎ—Ed.]

E-209 Ce crezi tu? Tu ai avut o operaţie, deasemeni. Tu crezi? Dacǎ tu crezi, cu toatǎ inima ta! Operaţia ta a fost de asemenea de cancer, tumoare, la intestine, tubul intestinal. Dar acum tu suferi cu complicaţii. Dacǎ tu vei crede, D–nǎ Shukwit, cu toatǎ inima ta, cǎ Isus Cristos te va face bine, tu poţi avea ceea ce ceri.
Voi credeţi? [Adunarea zice, "Amin.”—Ed.]

E-210 Aici, o doamnǎ aici în spate, ea este o doamnǎ de culoare. Ea suferǎ cu ceva rǎu cu ochii ei, şi cu membrele ei, picioarele ei. Numele ei este D–na Washington. Ridicǎ–te, dacǎ doreşti. Tu eşti vindecatǎ.

E-211 Ce a atins ea? Întrebaţi ce a atins ea. Umilinţa acelei femei de culoare…

E-212 Apropo, Acesta a atins o altǎ femeie de culoare care şade chiar aici la capǎt. Ea suferǎ cu o boalǎ de inimǎ. Numele ei este D–na Harris. Tu crezi, D–nǎ Harris? Boala ta de inimǎ te–a pǎrǎsit.

E-213 Ce–a atins ea? Ea nu m–a atins pe mine. Ea este la douǎ zeci de iarzi de mine. Ea a atins pe Marele Preot.

E-214 Aici, aici este o altǎ femeie, aşa cum îmi întorc capul, şezînd chiar aici. Ea suferǎ cu o boalǎ de inimǎ, deasemeni. D–na Carter, ridicǎ–te, Isus Cristos te face bine.

E-215 Înapoi de tot, o femeie cu un stomac ulcerat. Numele ei este D–na P–a–o–l–i. D–na Paoli, ridicǎ–te, Isus Cristos te–a vindecat. În regulǎ. Ia te uitǎ.

E-216 "Încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ!” Voi Îl credeţi? [Adunarea zice, "Amin.”—Ed.]

E-217 Sǎ ne ridicǎm în picioare. Sǎ mǎrturisim pǎcatele noastre, şi sǎ ne rugǎm, "Încǎ o datǎ, Doamne, lasǎ ca Duhul Sfînt sǎ cadǎ peste noi!” Sǎ ne ridicǎm mîinile.

E-218 Doamne Dumnezeule, noi stǎm ruşinaţi; lumea ne batjocoreşte, Doamne. Ajutǎ–ne, în seara aceasta. Lasǎ ca Duhul Sfînt sǎ vinǎ din nou, sǎ fie turnat peste popor. Fie ca El sǎ vinǎ acum, Doamne. Fie ca fiecare persoanǎ bolnavǎ sǎ fie vindecatǎ. Fiecare pǎcǎtos sǎ fie salvat, fiecare care cautǎ sǎ fie umplut. Încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ! Doar încǎ o datǎ, Doamne! Încǎ o datǎ lasǎ ca Duhul Sfînt sǎ cadǎ printre oameni!

E-219 Ridicaţi–vǎ sus inimile acum, şi strigaţi, "Încǎ o datǎ, Doamne!” Toţi împreunǎ, "Încǎ o datǎ, Doamne, încǎ o datǎ!” [Adunarea, bucurîndu–se, strigǎ tare, "Încǎ o datǎ, Doamne!”—Ed.]

E-220 Încǎ o datǎ, Doamne! Încǎ o datǎ lasǎ ca Duhul Sfînt sǎ ia aceastǎ audienţǎ, sǎ sfǎrîme puterile duşmanului, şi umple fiecare fibrǎ cu botezul Duhului!