E-1 Dar nu voiesc să fiţi neştiutori, fraţilor, referitor la cei adormiţi, ca nu cumva să vă întristaţi, întocmai precum ceilalţi care nu au speranţă.
Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, tot aşa, pe cei ce dorm în Isus, Dumnezeu îi va aduce cu el,
Fiindcă aceasta vă spunem prin cuvântul Domnului, că noi, care suntem vii şi rămânem până la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum înaintea celor adormiţi,
Fiindcă însuşi Domnul va coborî din cer cu un strigăt, cu vocea arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, şi morţii în Cristos se vor scula primii;
După aceea noi, care suntem vii şi rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.
De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.

E-2 Citeam din 1 Tesaloniceni, capitolul 4. Voi citi acum din cartea lui Iov, capitolul 14, din Iov.
Omul născut din femeie are zile puţine şi este plin de tulburare.
Răsare asemenea unei flori şi este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră şi nu rămâne.
Şi îţi deschizi ochii asupra unuia ca acesta şi mă aduci în judecată cu tine? Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit
hotarele lui ca el să nu le poată trece;
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
Căci este speranţă pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou şi că ramura lui tânără nu va înceta.
Deşi rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi trunchiul lui moare în pământ, Totuşi prin mirosul apei, el va înmuguri şi va da lăstari ca o plantă.
Dar omul moare şi se risipeşte; şi omul îşi dă duhul şi unde este el? Precum apele dispar din mare şi potopul seacă şi se usucă,
Astfel omul se culcă şi nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculaţi din somnul lor.
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ţine în taină, până îţi va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit şi să îţi aminteşti de mine!
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aştepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
Tu vei chema şi îţi voi răspunde; vei avea dorinţă pentru lucrarea mâinilor tale. Căci acum îmi numeri paşii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac şi îmi coşi nelegiuirea.
Şi, cu siguranţă, muntele căzând ajunge de nimic şi stânca este mutată din locul ei.
Apele tocesc pietrele; tu speli din ţărâna pământului lucrurile care cresc şi distrugi speranţa omului.
Îl învingi pentru totdeauna şi el trece; îi schimbi înfăţişarea şi îl trimiţi departe. Fiii lui ajung la onoare şi el nu ştie; sunt înjosiţi, dar el nu pricepe aceasta.
Dar carnea lui pe el va avea durere şi sufletul său în el va jeli.

E-3 Încheiind capitolul 14 al cărții lui Iov.

E-4 Avem aici, în această după-amiază, ceva care nu este binevenit nicăieri, în niciun moment.
Indiferent de cât de pregătiți suntem pentru acest lucru, este întotdeauna un oaspete nepoftit care vine cu siguranță în fiecare casă. Și este fără inimă. Sunt sigur că dacă aș fi fost moartea, nu cred că aș fi vrut să vin într-o astfel de casă în care a venit această moarte, la acest tânăr creștin, căruia îi avem trupul așezat aici în fața noastră, așa cum îl cunoaștem, ca fratele nostru Garnett.

E-5 Și suntem aici astăzi, adunați pentru a aduce ultimul omagiu acestui tânăr și galant creștin. Sunt ultimele lucruri pe care le putem face pentru el pe pământ, deși el nu ne aude. Dar ne gândim la cei care încă au acest lucru în fața lor. Trebuie să-i facem faţă într-o zi. Trebuie să o întâlnim. Tânăr sau bătrân, mai devreme sau mai târziu, va veni la noi toți.

E-6 Indiferent ce aș spune despre Garnett, așa cum l-am cunoscut, nu ne-ar schimba părerea. Viața și mărturia lui vorbesc printre voi mai tare decât orice aș putea spune eu. Sunt…

E-7 Сunoașterea mea personală cu el a fost prin intermediul mamei sale. Într-o seară, când s-a terminat serviciul, la biserica mea, a venit la mine și avea un fiu care era pe moarte de poliomielită. Cred că au renunțat la speranța că va mai putea trăi. Ei bine, multe dintre aceste apeluri… le aveam aşa. Sunt doar o rutină obișnuită. Dar când m-am dus să-l văd pe acest tânăr, era într-un pat de fier. Avea ceva deosebit. Când mi-am aşezat privirea asupra lui, prima dată, l-am iubit. Îl iubesc până în ziua de azi, așa cum îl privesc acum, și o voi face mereu.
Era un tânăr galant. Și părea că are ceva în viață care înseamnă mai mult decât un băiat obișnuit, al unui adolescent care tocmai trecea prin asta. El a avut o înțelegere mai clară a lucrurilor.
M-am rugat pentru el să nu moară.

E-8 În cele din urmă, îl luaseră din patul de fier, iar el a fost adus acasă și a fost pus într-un fel de pat balansoar unde l-au ținut să respire.

E-9 Am fost să-l văd pe Garnett. Și ce creștin dulce, în care se dezvoltase viața, un băiat de care orice părinte ar fi mândru.
La urma urmei, aceasta este călătoria noastră aici pe pământ. Pentru asta este; este să te pregătești pentru plecare. Și Garnett făcuse cu siguranță această pregătire, dincolo de orice umbră de îndoială - tânărul galant, plin de Duh și viața lui Cristos, care se reflecta chiar prin el. Și…

E-10 Eu locuiesc în Tucson, Arizona. Cu ceva timp în urmă, tânărul s-a îmbolnăvit și a fost foarte grav. Și expresia credinței lui de a mă apela de la distanță lungă și… În sfârșit, când am intrat în casă la mine și m-am rugat pentru băiat la telefon, ei bine, harul lui Dumnezeu s-a revărsat peste el și a trecut peste acea stare. Din când în când, când avea ceva în neregulă, mă suna. Împreună ne rugam la telefon. Și nu cred că Tatăl nostru ceresc l-a refuzat vreodată în vreun moment, ci a trecut peste ceea ce avea.

E-11 Toamna trecută, am fost aici în vizită la nişte prieteni. Într-o zi - ultima dată când l-am văzut pe Garnett în această viață - am intrat pe neașteptate în minunatul lui cămin. Stătea cu familia lui. Și ce am găsit noi era… Ar fi un exemplu real pentru orice slujitor creștin să vadă acest lucru. Stătea în picioare și, din patul oscilant, avea brațele într-un ham. Și cum am intrat în casă, deoarece am fost întotdeauna atât de bineveniți, era Garnett. Și în fața lui era Biblia. Și micuța doamnă care avea grijă de el stătea într-o băncuţă dublă și studia Biblia.
Și m-am uitat la el și inima mi s-a topit.

E-12 Și i-am spus… i-am pus o întrebare. I-am spus: „Garnett, poate… cum ar fi fost dacă nu ți s-ar fi întâmplat asta niciodată?” Și i-am spus: “Ai fi… Aş fi fost chemat, să zicem, aici sus, în seara asta, și aici ar fi fost un băiat pe nume Garnett Peakes care tocmai ar fi fost ucis aici pe autostradă, cu mașina lui; iar băiatul a fost beat, iar sufletul lui a plecat să-l întâlnească pe Dumnezeu. Sau ai prefera să păstrezi scena așa cum este?”

E-13 El a spus: „Lasă să fie așa cum este. Atâta timp cât îl cunosc pe Isus așa cum Îl cunosc acum”, spunea el, “face mai mult decât viața - chiar dacă trebuie să rămân aici toată viața mea, în această stare.”

E-14 “Dar,” a spus el, “vreau să vă arăt, frate Branham, că sunt mult mai bine”. Își putea mișca brațele și așa mai departe. Cu o mare așteptare, aștepta cu nerăbdare momentul să se simtă bine, ca să poată umbla.
Sunt un om în vârstă. Am văzut multe la zilele mele. Nu cred că am întâlnit vreodată un băiat mai galant decât Garnett. Au fost mari speranțe pentru el.

E-15 Acum câteva seri, mi s-a spus că a luat ceva de genul gripei intestinale. Şi el… când și-a dat seama că merge, ei bine, a sunat după mine. Și el nu știa la acel moment că sunt în New York, la Arena. Și când am ieșit din Arena, am primit un mesaj telegrafic. M-am îndreptat repede spre un telefon și am sunat. Însă, minunatul frate care avea grijă de el a spus: „Frate Branham, Garnett a plecat să-l întâlnească pe Isus la ora șase”.

E-16 A plecat dintre noi. Suntem conştienţi de acest lucru. Dar mă întreb dacă, într-adevăr, este adevărat că acesta este sfârșitul acesteia. Suntem cu toții conștienți că băiatul a plecat dintre noi, viața lui. Dar să ne gândim ce urmează. Ar fi ceva ce am putea spune? L-am mai putea vedea vreodată? Aceasta este ultima dată când îl mai vedem pe Garnett?
Despre asta vreau să vă vorbesc în următoarele minute. Puteți fi siguri că o să-l vedem din nou? Iov a pus această întrebare, în cea mai veche carte din Biblie. El a spus: „Dacă un om moare, va mai trăi el din nou?” Există deci, vreo dovadă că este așa? Am putea avea vreo dovadă fizică că această înviere este așa? Da, eu așa cred.

E-17 Dacă înţelegem că slujim Creatorului, ne dăm seama că nu am putea fi aici decât dacă există Cineva care ne-a făcut. Nu puteam exista doar noi… ca şi cum am fi fără… doar să existăm întâmplător, nu mai mult decât ar putea exista ceasul meu … la fel cum este cu toate bijuteriile și cronometrul. Există un creier în spatele acestuia care a făcut acel ceas. Și doar gândiți-vă la ce este o ființă umană care a făcut ceasul. Cât de imposibil este ca ceasul să fie la întâmplare; și cu cât este mai imposibil să fim noi la întâmplare.

E-18 Fiind misionar și călătorind în jurul lumii, am fost acum cunoscut… de șapte ori în întreaga lume. Și gândiţi-vă, să văd diferitele religii ale lumii și fiecare dintre filozofiile lor și ceea ce gândesc (și mulți dintre ei cred în reîncarnare și așa mai departe). Însă, religia creștină este singura religie care are adevărul, deoarece toată creația vorbește despre creștinism.

E-19 Iov a spus: „Dacă un copac moare, există speranțe că va trăi din nou. Și dacă o floare moare, există speranțe că va trăi din nou. Însă,” a spus el, “când omul se stinge, când își dă sufletul, unde mai este el?” Iov a fost un om al… un om renumit. A fost un mare filozof al vremii sale, un credincios și avea multă înțelepciune. Și Satana a dorit să-l cearnă și să-l încerce.

E-20 Toți credincioșii creștini sunt încercați. Fiecare fiu care vine la Dumnezeu trebuie încercat și pedepsit.

E-21 Deci, Iov știind că Creatorul a creat toată creația sa, a observat că în creație a existat o înviere a vieții botanice și așa mai departe. Dar el a spus: „Un om când moare, când își dă duhul, dispare, unde se duce?” Ce s-a întamplat cu el?

E-22 Și apoi, a văzut într-o viziune, venirea Celui drept. A ştiut că este un păcătos și acolo… Motivul pentru care un om trebuia să adoarmă și să nu se mai ridice, nu putea vorbi nimic despre asta.

E-23 Știa că floarea nu făcuse nimic. A fost adusă aici cu un scop și a servit scopului lui Dumnezeu. Prin urmare, când floarea a murit, se putea ridica din nou.

E-24 Însă omul păcătuise. Și nu a existat nicio cale pentru el să se ridice din nou în prezența creatorului său. Și astfel, în această condiție, Dumnezeu i-a permis să-l vadă pe Cel drept venind; un om, care putea pune mâinile pe un om păcătos și pe un Dumnezeu sfânt și să deschidă calea - Fiul lui Dumnezeu.
Apoi, când Duhul a fost peste profet, el a strigat : „Eu știu că răscumpărătorul meu trăiește, iar în zilele de pe urmă el va sta în picioare pe pământ: Și, chiar dacă viermii, după ce vor distruge pielea şi corpul meu, totuşi în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu:… eu însumi, ochii mei vor privi și nu ai altora.”

E-25 Tot creștinismul se bazează pe înviere. Aceasta este speranța noastră. Acum, să aflăm de ce. Creatorul a așezat-o astfel, dacă nu am avea nici măcar o Biblie, am ști totuși că creștinismul are dreptate.

E-26 Acum, învierea nu este un înlocuitor. Învierea va readuce același lucru care a coborât. Dacă ar fi să scap Biblia de pe raft pe podea și să iau ceva… o altă Biblie și să o înlocuiesc, asta este înlocuire. Dar învierea înseamnă să aducem aceeași Biblie care a coborât. Asta înseamnă învierea - a fi înviat.

E-27 Și Dumnezeu, marele creator, care s-a exprimat Însuşi prin toată creația lui… Iar noi suntem o parte a creației sale, la fel cum sunt acele flori, la fel cum sunt copacii, tot restul naturii. Suntem parte a creației sale.

E-28 Acum, Dumnezeu este un Dumnezeu al varietății. Nu le are pe toate la fel. Nu are doar munți. Are deșerturi, câmpii, câmpuri cu iarbă. Și are flori galbene, albe, albastre, roz, diferite culori. Are bărbați mari, bărbați mici, cu părul brunet, păr cărunt, roșcat. El este Dumnezeul varietății, pentru că toate sunt ca să-i servească scopului Său. Toate există pentru a-și îndeplini scopul. Și în tot ceea ce îi servește corect scopului său, are loc o înviere.

E-29 Acum, ar putea fi greu de gândit sau de înțeles dintr-o dată. Dar să ne gândim la acest lucru, fiindcă avem aceasta înaintea noastră în după-amiaza aceasta.

E-30 Acum, avem florile. Ele exprimă pentru ce vin aici pe pământ, pentru a ajuta la înveselirea camerelor obosite în această după-amiază, unde acest tânăr și frumos frate doarme. Și acele flori, observăm…

E-31 Ca și voi, femeile de aici din Kentucky… Eu sunt de aici. Și am observat că vă plantaţi flori în jurul casei voastre. Și vara, înfloresc atât de frumos și vă înveselesc casa. Și apoi, poate când vine toamna, dintr-o dată le lovește un îngheț. Asta e moartea. Acum, dacă sunt… deja, petalele cad, fie că sunt flori tinere, sau orice altceva ar fi ele - când apare înghețul, le ia pe toate. Asta e moartea. Nu este respect de persoană, abilitate, vârstă. Doar lovește. Și unde lovește, le ia. Apoi, observăm, cum cad petalele din floarea mica, atunci. Iar din floare cade o mică sămânță neagră.

E-32 Și acum, acest lucru poate părea copilăresc, însă așa îl găsiţi* pe Dumnezeu, este în lucrurile simple; nu în lucrurile complicate. Dumnezeu le-a făcut simple, dacă am putea să le vedem.

E-33 Acum, Dumnezeu are un proces funerar pentru acea floare. Pare ciudat. Dar sămânța mică se așează pe pământ. Apoi, ploile de toamnă vin ca niște lacrimi care cad din cer și se lovesc de această mică sămânță până o îngropă.

E-34 Apoi, vine și iarna rece. Acum petalele au dispărut, tulpina a dispărut, bulbul e în pământ, rădăcinile sunt uscate, sunt îmbătrânite. Sămânţa… când iarna îngheață, îngheață sămânța, sparge sămânța. Pulpa dispare. Acum, ajungem prin februarie sau martie. Încă nu are nicio petală, nici tulpină, nici sămânță, nici pulpă, nimic.

E-35 Acesta este sfârșitul acelei flori? Nu, în niciun caz. Există un mic germen de viață undeva în acea sămânță care… Aţi putea lua o mână de ţărână în mâini și să o duceți la laborator și să cereţi omului de știință să o examineze înainte și înapoi și nu va găsi niciodată acel germen de viață. Dumnezeu l-a ascuns.
Dar, de îndată ce lumea se rotește în jurul sistemului solar, până când ajunge în jurul valorii de unde soarele începe să lovească pământul din nou, nu mai puteţi ascunde acea viață.

E-36 Dacă aţi turnat un trotuar pietonal, prin curtea voastră peste iarbă, unde va fi… următoarea… cel mai…? Vara viitoare, unde va fi cea mai mare iarbă? Chiar pe marginile trotuarului. De ce? Este acea viață care stătea sub acel beton. Și când vine primăvara, deși este beton așezat peste ea, nu o va ascunde. Acea viață își va găsi drumul până la capăt. De aceea se face atât de multă iarbă pe marginile trotuarului.
Nu poți ascunde viața. Trebuie să apară, pentru că Dumnezeu a pus soarele, f-i-u-l, peste ea… viața botanică, și controlează viața botanică.

E-37 Ei bine, dacă El a pus soarele peste viața botanică, atunci El l-a pus pe F-i-u-l său peste viața eternă. Deci, dacă există o înviere pentru floare pentru că a servit scopului lui Dumnezeu, cu cât mai mult a făcut El un drum pentru om? Există o cale pentru om. Trebuie să se ridice și el.
Când vine timpul pentru F-i-u-l lui Dumnezeu… Nu s-o-a-r-e-l-e. El aduce viața botanică, deoarece o controlează. Nu o poți ascunde. Trebuie să apară. Și există un Fiu al lui Dumnezeu care controlează viața umană, viața eternă. Și dacă slujim scopului lui Dumnezeu ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, atunci când s-a conturat timpul pentru Fiul lui Dumnezeu să vină, nu veți putea ascunde acea viață. Toată natura vorbește despre aceasta.

E-38 Suntem în perioada de toamnă, acum, în Kentucky, unde copacii frumoși și-au scuturat anul acesta frunzele. Și apoi, înainte de a îngheța sau cumva… Aţi observat în curți și în jurul vostru, cum încep să cadă frunzele, în urmă, pe la începutul lui august? De ce? Ce a făcut ca acele frunze să cadă? Pentru că viața a ieșit din frunze. Și unde a mers? Jos în rădăcina copacului. Ce inteligență a făcut ca viața să părăsească frunza și să coboare în pământ? pentru că, dacă ar rămâne aici sus, ar ucide copacul. A coborât până în rădăcina copacului, pentru a se ascunde până la trecerea iernii. În primăvara viitoare, va readuce viața înapoi și va da alte frunze.

E-39 Acum, trebuie să existe ceva inteligență care să facă acest lucru. Arborele nu are inteligență. Este doar o viață botanică. Însă, o mare inteligență îi spune copacului respectiv, înainte ca vreun îngheț să-l lovească, acelei vieţi care este acolo, „Coboară în rădăcina copacului și ascunde-te acolo!” Și apoi, când soarele începe să se miște înapoi… De unde știe acea frunză că soarele se îndepărtează și vine iarna? Este o inteligență care îi spune asta. Este Dumnezeu.

E-40 Ce simbol! Ce vedem acolo? Există lucruri pe care le vedem în floare: viața, moartea, înmormântarea, învierea. Și chiar Dumnezeu face… ofileşte florile, frunzele devin maronii, și face un buchet pe pieptul pământului, de îndată ce mor florile. Roșu și verde și alte culori, la fel ca acestea, care sunt aici în această după-amiază.

E-41 Dumnezeu nu este complicat. Oamenii vor uneori să-L complice. Dar Dumnezeu este cunoscut în simplitate. Privim deasupra Lui încercând să-L găsim. E atât de simplu. Se face pe Sine astfel. Asta îl face atât de măreţ.

E-42 Acum, priviți la aceasta, această viață care era în copac, care și-a servit scopul, a coborât în mormânt, pentru a rămâne până la primăvară. Acum, o oarecare inteligență trebuie să o aducă din nou înapoi, să se întoarcă cu merele și orice ar rodi pomul, frunzele și așa mai departe. Revine din nou.

E-43 Acum Iov a spus aici: „O, dacă îmi vei stabili un timp și mă vei ascunde în mormânt, până când mânia ta va trece”. Vedeţi ce a spus Scriptura? Suntem ascunși în mormânt până când îi trece mânia și apoi ne întoarcem din nou.

E-44 „Știu că răscumpărătorul meu trăiește și în ultimele zile va sta pe pământ: chiar dacă viermii pielii vor distruge acest corp, totuși în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu”.
El a văzut că învierea va fi adusă de om într-o zi, iar problema păcatului va fi soluționată atunci când cel drept, Fiul lui Dumnezeu, va ajunge să moară pentru păcătoși. Nu a existat niciun om pe pământ în acel moment sau niciun om de atunci care să poată face o legătură între un Dumnezeu sfânt și un om păcătos. Dar Iov aici, cu patru mii de ani înainte de venirea sa, și-a văzut moartea, îngroparea și învierea; și justificarea sa care vine prin înviere și garanția absolută a învierii credinciosului. Ce mângâiere este să știi că acele lucruri sunt adevărate. Nu este o poveste de ficțiune.

E-45 Priviţi aici. Priviţi la soare. Dimineaţa, răsare soarele. Este naşterea unui copil. Dumnezeu l-a trimis.
Este pentru a servi scopului lui Dumnezeu. Iar la ora nouă dimineața merge la școală. Este un adolescent. Și apoi la ora douăsprezece devine complet maturizat. După ora douăsprezece, au trecut cincizeci de ani, este pe jumătate terminat - și începe să scadă, devine mai slab, mai în vârstă. Până la acel moment, devine din ce în ce mai puternic; apoi începe să devină mai slab.

E-46 La fel ca noi. Începem puternici și devenim… Pe măsură ce ajungem la deplina noastră maturitate, devenim mai puternici. Apoi, la o anumită vârstă, suntem la maxim. Apoi începem să slăbim, şi tot timpul coborâm.

E-47 În cele din urmă, după o vreme, se așează peste orizontul vestic - o lumină frumoasă. A servit scopului lui Dumnezeu. Moare. Pământul se răcește, se răcește, se răcește peste noapte. Acum, acesta este sfârșitul acelui soare? Este ultima oară când îl vom vedea? Nu. A doua zi dimineață se ridică din nou, în înviere. Dumnezeu, în fiecare zi, mărturisindu-ne - că există o viață, moarte, îngropare, înviere.

E-48 Toate la câte priviţi vorbesc la fel: viață, moarte, înmormântare și înviere. Aceasta, dacă îi servește scopului său.

E-49 Acum, va exista un timp când această floare ar putea fi o floare și când nu va mai trăi niciodată. Este punctul pe care mi-l doresc… Și dacă Garnett ar putea să-mi vorbească în această după-amiază, iată ce ar vrea ca eu să spun, pentru că el este în prezența lui Dumnezeu. Dacă acea sămânță…

E-50 Mulți dintre voi, oameni, în această după-amiază, sunteți fermieri sau locuiți pe aici, şi vedeți fermele, vedeți natura. Dacă sămânța este plantată, oricât de frumoasă ar fi sămânța, dacă acea sămânță nu este germinată, nu va trăi. Va intra în pământ, va putrezi și aceea este sfârșitul. Nu există nicio cale… nu are nimic acolo pentru a reveni la viață. Acea sămânță trebuie să fie polenizată împreună cu perechea, altfel nu va crește din nou.

E-51 Și este ceea ce ne asigură din nou învierea. După cum ne-a spus Isus, „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu”. Suntem plasați aici pentru a face o alegere.

E-52 Și acum, floarea aceea frumoasă - oricât de frumoasă ar fi și oricât de frumoasă și rotundă este sămânța… Ca un porumb hibrid. Putem planta porumb hibrid. Nu va răsări nimic. Este o sămânță drăguță, dar fără viață. Viața sa este pervertită.

E-53 Și orice viață pervertită de la Dumnezeu nu poate trăi din nou. Trebuie să ne naștem din nou.

E-54 Dar la fel de sigur, dacă acea sămânță este germinată, ea se va ridica din nou. Nu există nicio modalitate să fie împiedicată să se ridice din nou. Trebuie, pentru că este germinată, iar viața sa botanică este în ea.

E-55 Acum, un credincios are în el viața lui Cristos, care s-a ridicat primul pentru îndreptățirea noastră, pentru a dovedi că există învierea unei vieți umane, a trupurilor umane, că vom trăi din nou, pentru că am fost germinați - cu alte cuvinte, născuți din nou din Duhului Sfânt.

E-56 Și tot ce putem vedea în natură… Stau aici și am scris multe lucruri pe o bucată de hârtie, despre ce aş vrea să vă vorbesc. Dar acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a vă informa că oriunde veţi privy, veţi vedea dovezile morții, înmormântării și învierii. Oriunde v-aţi duce, oricum v-aţi uita, este imposibil să treci peste: moarte, înmormântare şi înviere.

E-57 Și din nou, aflăm că învierea vine numai atunci când servește scopului lui Dumnezeu. Dacă nu servește scopului lui Dumnezeu, oricât de frumos ar fi, oricât de frumos ar arăta și cu cât mai bine ar putea arăta faţă de o altă sămânță care este germinată, aceasta nu va crește niciodată. Doar trăiește și asta o stabilește. Dar dacă este germinată, trebuie să se ridice din nou.

E-58 La fel, prieteni, noi aici, în această după-amiază, vedem ce i-a făcut moartea fratelui nostru. Trebuie să fim germinaţi. S-ar putea să aparținem bisericii. Am putea fi oameni buni. S-ar putea să fim un personaj bun în cartier, un tată excelent, mamă, fiu, fiică. Dar dacă nu suntem germinați cu Duhul lui Dumnezeu, nu ne vom ridica niciodată în înviere. S-a terminat.

E-59 Ne vorbesc şi aceste lucruri. Natura strigă zi de zi. Soarele răsare și apune, ies luna și stelele, același lucru. Totul în natură se învârte pentru un singur lucru: moarte, îngropare, înviere; moarte, înmormântare, înviere. În fiecare zi a vieții noastre, ceva ne mărturisește: moarte, îngropare, înviere.

E-60 De multe ori trecem peste ea. Să nu facem acest lucru. Nu de aceea a fost așezată aici, iar lumea a fost aşezată în felul acesta. Ci ştim că pentru viața eternă. Și vedem că semințele, dacă nu sunt germinate și dacă nu servesc scopului lui Dumnezeu, nu se mai pot ridica. Nici noi nu ne vom ridica, deși suntem oameni buni, deși suntem membri ai bisericii, deși suntem vecini galanți, oameni buni, educați, deștepți.
Știința ne spune doar ceea ce a fost. Știința nu poate da viață.

E-61 Viața aparține numai lui Dumnezeu și El este singurul care se ocupă de viață. Deci trebuie să venim în acel loc pentru a fi germinați de Cuvântul lui Dumnezeu, altfel nu ne vom mai ridica niciodată. Viața noastră se sfârşeşte pentru totdeauna când ni se termină această viață aici. Asta se întâmplă dacă nu suntem germinați de Cuvântul lui Dumnezeu, de viața lui Dumnezeu.

E-62 Acum, acest mic cadru rece așezat aici… Nimeni dintre noi nu poate spune decât că făcea parte din această mare economie a creației lui Dumnezeu. El face parte din creația lui Dumnezeu. El este un om, o ființă umană pe care Dumnezeu a creat-o. Acum stă culcat. Acum, adevărul este că, dacă a slujit scopului lui Dumnezeu în viața lui, atunci trebuie să existe o înviere pentru Garnett.

E-63 Nu există nicio modalitate de a o ocoli. Acesta nu este sfârșitul lui Garnett. Ei bine, cu toții trebuie să luăm acest traseu prin viață. Venim din întuneric și intrăm în același mod. Și fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, trecem prin valea umbrei morții. Dar lucrul pentru care suntem puși aici, este să fim lumina lumii.

E-64 Isus a spus: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”. Mamona este lumea. Nu putem sluji lui Dumnezeu și lumii în același timp.

E-65 Avem alegerea noastră. Putem fi germinați de Dumnezeu, de Duhul Său Sfânt și avem viața eternă. Dacă nu, când murim, asta e. Suntem pregătiți pentru judecată atunci, pentru că nu am făcut-o; apoi pedeapsa care urmează pentru respingerea ei.

E-66 Dar sunt atât de fericit, din câte știu, prin înțelegerea mea, prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin mărturia Duhului Sfânt, că acest băiat a îndeplinit această condiție. El s-a născut din Duhul lui Dumnezeu, un om schimbat. Duhul lui Dumnezeu era asupra tânărului. Era un creștin ferm. El a slujit scopului lui Dumnezeu. Poate că a fost pentru scurt timp.

E-67 Dar Dumnezeu îl antrenează uneori pe om ani de zile pentru a scoate din el câteva zile de slujire. Ioan Botezătorul a stat treizeci de ani singur în pustie, pentru un timp de șase luni de slujire. Isus Cristos a avut treizeci de ani, pentru un timp de trei ani de slujire, pentru răstignire. Dumnezeu îi antrenează pe oameni, îi crește. Este scopul lui. Timpul este cu omul; eternitatea este cu Dumnezeu.

E-68 Cred că Dumnezeu l-a adus pe acest băiat aici pe pământ pentru un scop.

E-69 Și dacă observați, chiar în momentul bolii și al problemelor sale, acest lucru l-a lovit pentru un scop. Dumnezeu ar fi putut să-l facă pe băiat bine şi sănătos. Dar ce a făcut El? În loc să-i ia viața, El l-a lăsat să se ridice, exact acolo unde nu trebuia să moară.

E-70 Nici poliomielita nu l-a ucis. Nu a murit de poliomielită. Nici o altă boală nu l-a ucis, pentru care ne-am rugat, el și eu și restul creștinilor de aici din jurul Campbellsville care s-au rugat pentru el. Niciodată… nu asta a făcut-o, niciodată. Vedeţi?

E-71 Era timpul ca Garnett să plece. El trebuia… își îndeplinise scopul. Venise la Cristos, fusese germinat. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi murit înainte de această dată? Polio l-a condus la Dumnezeu. Avea să fie licitator de tutun, aceea avea în minte. Acesta nu era deloc scopul lui. Știam asta. Scopul Său era să fie creștin.

E-72 Acum, un licitator de tutun… Cineva a spus, poate la șaptezeci și cinci de ani, dacă lumea va rezista atât de mult, „Garnett… a fost un mare licitator.” Poate că asta ar fi putut spune un slujitor la înmormântarea lui. A fost un mare licitator.

E-73 Dar ce putem spune astăzi? Este creștin. În calitate de licitator fără germenul vieții, doar amintirea acelei generații, ar fi plecat ca ceilalţi oameni. Acum este printre nemuritori. Trebuie să se ridice la înviere. Nu există nici o modalitate de a-l împiedica. Trebuie să se ridice, pentru că și-a îndeplinit scopul.
El a fost germinat cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, al vieții eterne, care se afla în băiat, atât de mult încât a spus: „Dacă aș fi știut…”

E-74 Ultima dată când am vorbit cu el, mi-a spus, “Dacă aş ști că aş… aş putea fi bine… puternic ca acești băieți, alergând în sus și în jos pe drumuri cu maşina mea sport, alergând în sus și în jos pe drum și bând, și nu aș ști acest lucru pe care îl știu”, a spus el, “Nu aș schimba asta cu zece mii de vieți din acestea.”
Un tânăr de optsprezece ani, un tânăr frumos și special, ar fi fost probabil o țintă obișnuită pentru diavol.

E-75 Dar Dumnezeu a trebuit să-l arunce în acea etapă, să scoată din el pentru a servi scopului. Uitaţi-vă la răbdarea lui, la mărturiile lui printre vecini. Uitaţi-vă ce a fost, cum a vorbit scurta sa viață pentru mulți dintre voi, iar în ziua judecății, fără asta, viața lui va depune mărturie împotriva voastră. El a fost un exemplu a ceea ce Dumnezeu a vrut cu el. El a slujit scopului lui Dumnezeu.

E-76 Acum, dacă a slujit scopului lui Dumnezeu și a fost germinat, aşa cum întreaga natură trebuie să fie germinată, cu o promisiune că va învia, cum am putea să ne îndoim vreodată de învierea revederii lui Garnett? Păi, ar fi total nebunesc să spunem că nu va putea învia.
Dacă Garnett nu va învia, atunci soarele niciodată nu a răsărit și nu a apus și nu a revenit din nou. Dacă Garnett nu va învia, nici floarea nu mai moare și să revină din nou. A îndeplinit scopul lui Dumnezeu. A servit scopului lui Dumnezeu. A fost germinat de viață și a apărut din nou.
Ei bine, ar fi un lucru oribil, un lucru îngrozitor, să spunem că nu există înviere, dacă ne uităm bine și vedem scopul învierii și ceea ce trebuie să fim pentru a avea o înviere.

E-77 Garnett va trăi din nou. Acum este în viață. E într-o altă lume. Și se va ridica din nou la fel de sigur cum și floarea se ridică din nou. Se va ridica la fel de sigur cum luna, soarele sau stelele răsar din nou. Se va ridica.
Dar vedeţi, ei se ridică doar la o altă viață muritoare, pentru a depune mărturie unei alte epoci. Când se va ridica, va fi la sfârșitul epocii. Nu vor mai exista mărturii. El are viața eternă; care este viață interminabilă. Trebuie să fie germinată cu viață interminabilă pentru a-l face să se ridice din nou pentru o viață interminabilă. El este germinat cu viața eternă și, când va învia din nou, nu va mai exista moarte. El trăiește pentru totdeauna.

E-78 Am predicat la mii de înmormântări în viaţa mea, în întreaga lume. Mi-aș dori să fii putut spune la mai multe înmormântări la care am predicat, mi-aș fi dorit… Mi-aș fi dorit să pot spune cuvintele pe care le- am putut spune despre Garnett; și speranțele pe care le am despre Garnett, știind că Dumnezeu îl va învia, pentru că a îndeplinit toate cerințele pe care le știu că le-a cerut Dumnezeu. Și viața lui a arătat floarea Duhului Sfânt din el, că Dumnezeu a trăit în el. Băiatul acesta a fost un băiat schimbat. Nu există nicio îndoială. Viața lui a dat dovadă de acest lucru. A fost schimbat.

E-79 Acum, dacă am spune că nu mai există înviere, iar acesta este sfârșitul lui Garnett, şi tot ce vom vedea va fi când îl vom acoperi acolo, după-amiază, atunci ce va vorbi pentru el? Dacă cineva ar spune: “Oh, nu știu despre acest lucru. Nu știu. Acum, nu am văzut niciodată întâmplându-se!” Desigur. Sfârșitul timpului nu a venit încă. Dar când spui asta, primul lucru pe care trebuie să-l faci…

E-80 Cuvântul lui Dumnezeu mărturisește pentru Garnett. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Noi, cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu îi vom opri [sau împiedica] pe cei care dorm. Căci trâmbița lui Dumnezeu va suna și morții în Cristos vor învia mai întâi; iar noi, cei vii care rămânem, vom fi ridicaţi împreună cu ei pentru a-l întâlni pe Domnul în văzduh.” „Cel care crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi”. Scripturile. „Eu sunt învierea și viața”, spune Dumnezeu, vedeţi.
Voi ar trebui să depuneţi mărturie împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu mărturisește pentru acest băiat. Și ce este mai suficient decât Cuvântul lui Dumnezeu, când El este Cuvântul său. Cuvântul este Dumnezeu. Și Dumnezeu Însuși mărturisește că Garnett se va ridica din nou.

E-81 Toată creația… Ar trebui să spunem că soarele nu răsare. „Nu, Dumnezeu a făcut o greșeală. Soarele… nu vedem soarele.” Vedeţi, ar fi un lucru nebunesc.

E-82 Soarele spune că va răsări din nou. Floarea spune că se va ridica din nou. Cuvântul spune că va învia din nou. Toată natura, toată creația spune că va învia. Rotirea pământului spune că va învia. Tot ce vedeți, chiar și pentru Cuvântul lui Dumnezeu, și al vostru… Duhul Sfânt din pieptul meu și al altor credincioși creștini de aici, pulsează acum cu credință care spune că va învia. Și veţi trece peste credința voastră. Veţi trece peste Cuvântul lui Dumnezeu. Veți trece peste creație. Veţi trece peste tot, vedeţi, spunând că nu va învia.

E-83 Acesta nu este sfârșitul lui Garnett. Acesta este sfârșitul scopului său în viața de pe pământ, dar va învia. Vedeţi, totul… se va ridica din nou. Ce suntem noi… care este îngrijorarea noastră?

E-84 Desigur, nu ne place să-l vedem pe acel tânăr așezat acolo așa, fiind în floarea vârstei. Dar, știţi, când Dumnezeu… Când culegeţi o floare din grădina voastră cu flori, nu le culegeţi întotdeauna pe cele vechi. Uneori trebuie să culegeţi un boboc. Un boboc trebuie să servească scopului într-un buchet. Poate că Dumnezeu a vrut un boboc. Și asta a ales El, un boboc pentru altarul său în slavă, cu o garanție, totul mărturisind că va învia din nou.
Credința noastră spune că va învia. Cuvântul spune că va învia. Luna spune că va răsări din nou.
Stelele spun că se vor ridica din nou. Soarele, florile, natura, totul spune că va răsări din nou.

E-85 Pentru că toți cei care l-au cunoscut pe Garnett au știut acest lucru, că era creștin. Nu puteai veni în prezența lui fără să știi că a existat o schimbare în acel băiat. Fusese germinat de viață.

E-86 Rugăciunea mea este ca noi, cei care suntem în viață în această după-amiază, să vedem exemplul pe care ni l-a dat Dumnezeu și să ne pregătim. Și dacă nu… nu aveți acest germen al vieții eterne, știind că trebuie să mergem pe același drum pe care l-a parcurs el, să ne lăsăm germinaţi. Să-L primim pe Cristos în inimile noastre și să ne naștem din nou, pentru că, frate, soră, fiecare dintre noi se va confrunta cu acest lucru. Indiferent cine sunteți, în câte afaceri vă aflați, cât de tânăr sau cât de în vârstă sunteţi, trebuie să o întâlniți. Trebuie să o întâlniţi. Și nu îndrăzniți să încercați să o faceți fără a fi germinați mai întâi de Cristos ca să aveți viața eternă.

E-87 Atunci moartea este înghițită de victorie. Garnett se va ridica din nou. Toată natura… Acum, în vecinătate, toată lumea îl cunoștea pe băiatul acela. Toată lumea a intrat în contact cu el şi știa că a fost un creștin. Acum, Cuvântul lui Dumnezeu și toată natura spun că va învia.

E-88 Mama lui, tatăl, toate rudeniile lui, oricine ar fi, voi, oamenii de aici, care îl priviți… În calitate de slujitor al Evangheliei, în calitate de frate al său, nu văd nimic în Cuvântul lui Dumnezeu sau nimic în natură…

E-89 Motivul pentru care am ales să spun asta, este că poate că cineva nu merge prea des la biserică și aşa ar înțelege-o. M-am gândit în acest fel, că îi va face pe toți să înțeleagă. Doar într-un mod mai simplu, de a privi aici în natură și a vedea ce se întâmplă.

E-90 Garnett a îndeplinit specificațiile lui Dumnezeu. El a slujit scopului lui Dumnezeu. Nu este mort; este în viață pentru totdeauna, așteaptă ceva timp, să venim şi noi.

E-91 Acum, voi care l-aţi avut pe Garnett în viață, ca tată, mamă, frate, surori și orice aţi fi fost, rude, l- aţi cunoscut. L-aţi iubit. Nu puteai intracţiona cu Garnett fără să nu-l iubești, vedeţi. Aţi fost cu el aici. Acum, ce ziceţi de viața de apoi? Să ne pregătim, că și noi îl vom întâlni în înviere. Să ne facem viața în așa fel încât să-l întâlnim în înviere.

E-92 „Dacă un om moare”, spunea textul, „poate trăi din nou? Voi aștepta toate zilele stabilite din viața mea, până când va veni schimbarea mea. Voi fi chemat și voi răspunde.” „Trâmbița lui Dumnezeu va suna și morții în Cristos vor învia mai întâi: iar noi, cei care suntem în viață în acel moment și rămânem, vom fi ridicaţi cu ei, pentru a-l întâlni pe Domnul în văzduh și pentru totdeauna să fim cu Domnul.”

E-93 Acesta este un teren de încercare, un moment de încercare. Garnett a îndeplinit specificațiile cerute de Dumnezeu. Și astăzi, Garnett nu a murit. A adormit cu Cel pe care l-a iubit mai mult decât orice altceva din lume, mai mult decât a iubit-o… La fel de mult cât și-a iubit părinții și a iubit… I-a iubit pe toți cei cu care a interacţionat. Totuși, cel pe care l-a iubit în mod suprem, a fost Isus Cristos. El a plecat să fie cu El. Fie ca voi, care aţi împărtășit dragostea lui într-o măsură mai mică, să ne pregătim cu toții să-l întâlnim la acea mare înviere.
Să ne plecăm capul doar o clipă.

E-94 Cu capul plecat… Nu am încercat să spun prea multe despre Garnett. Este creștin, propria viață a vorbit ce era. Dar lucrul pe care am încercat să vi-l spun, celor dragi, este că el va învia din nou, vă va dovedi că acesta nu este sfârșitul. Există garanția, scrisă de sângele Fiului lui Dumnezeu, că va învia din nou.

E-95 Acum, să ne pregătim inimile, ca atunci când și noi vom fi aduși într-un astfel de loc, într-o sală de înmormântare, cei dragi să îşi poată aminti că suntem pregătiți să mergem. Și tatăl, mama, cei dragi ai acestui tânăr băiat, cel mai mare lucru…

E-96 Știţi, știu că suferiţi. Eu doar… să pierzi un copil. O fetiță. Știu cum vă sângerează inimile.

E-97 Dar, vedeţi, dacă Garnett s-ar fi pierdut, ar fi cu adevărat un moment teribil pentru voi. Dar ce oră glorioasă este pentru voi să știţi că băiatul vostru a fost cu Cristos. Și a trebuit să meargă ceva timp. Și la capătul drumului, el a rămas încă cu credința sa, iar Dumnezeu îl are astăzi. Pentru voi cei care sunteţi veri și rudenii cu el, gândiți-vă doar la ce a fost. Și acum, cum era dacă ar fi mers pe altă cale? Nu avem de ce să ne îngrijorăm. Garnett este cu Isus. Să ne pregătim să mergem și noi cu el.

E-98 Dumnezeule milostiv, marele Iehova etern care s-a mișcat pe ape și a spus: „Să fie lumină”, Tu, care ai rostit lumea în existență prin Cuvântul tău, ai promis prin același Cuvânt că vom învia. Acum, vrem să- ți oferim, Tată, în această după-amiază.

E-99 Întrucât am fost asociat cu acest tânăr frate în viață și cum este iubirea nemuritoare dintre el și mine… Atâta timp cât voi trăi aici, presupun că îmi voi aminti întotdeauna de acel soldat mic și galant, care se legăna pe patul acela într-un leagăn de fier, printre respirații, laudând pe Domnul Dumnezeu. El a fost un exemplu pentru mine de răbdare, să nu mă plâng niciodată - să se facă doar voia lui Dumnezeu. L-ai pus înaintea noastră. Și acum, l-ai scos din prezența noastră.

E-100 Doamne, Dumnezeule, fiecare dintre noi în această după-amiază, care trăim… Și simt, poate, că Garnett ar vrea să spun asta. Dacă nu suntem pregătiți, să fim pregătiți; și să fim, așa cum am afirmat, Tată, germinaţi, pentru a-l întâlni, prin același Duh Sfânt pe care l-am primit, viața care era în Cristos.

E-101 Binecuvânteaz-o pe această dragă mamă, pe acest tată, pe părinți și pe cei dragi, oricine ar fi ei. Lasă-ţi sfânta prezență să fie cu ei, Tată. Fie ca acesta să fie un moment în care să gândească mai mult ca oricând pentru ce a trăit această viață atât de scurtă.

E-102 A fost o mărturie ca exemplu pentru tinerii care stăteau aici, care s-au asociat cu el ca băiat, să vadă ce a fost înainte și apoi, ce a urmărit. Fie ca viața lui să fie o predică pentru ei, Tată, ca și ei să se pregătească să se întâlnească cu micuțul lor prieten de cealaltă parte, unde nu va mai exista moarte sau întristare, nu vor mai fi dureri de inimă. Acordă aceasta, Doamne.

E-103 Și noi, oamenii mai în vârstă, care ne uităm la acest tânăr chiar în floarea vieții și l-am văzut schimbându-se și venind dintr-o viață pe moarte la viață… Acordă, Doamne, să putem vedea asta în această după-amiază, prin simplitatea folosirii exemplelor din natură și apoi plasarea lor în Cuvântul lui Dumnezeu printr-o promisiune.
Tu ai spus: „Cuvântul lui Dumnezeu este o sămânță și o sămânță trebuie să producă soiul ei”.

E-104 Mă rog să-i binecuvântezi și să-i mângâi pe acești oameni. Fă-i să înţeleagă că acest băiat a fost hotărât aici pentru o predică. El și-a predicat predica; cartea este închisă. Dar îl vom vedea din nou. Acordă, Doamne, să stăm cu toții acolo în frumusețea lui Cristos, unde avem viața eternă. Până la acel moment, ține-ne mereu centraţi în voia Ta. În numele lui Isus, ne rugăm. Amin.