E-1 Frate Don, îţi mulţumesc. Asta este într-un fel o surpriză neaşteptată. [Cineva spune, "Una plăcută." – Ed.] Ei bine, este o... ["Amin."] Îţi mulţumesc, oricui a spus asta. ["Eu am spus."] Îţi mulţumesc, foarte mult.

E-2 M-am bucurat de acele cântări. Vai, îmi place să aud asta! Ştiţi, îmi place cântatul bun, şi aud mult din acesta când vin aici. De obicei nu sunt... Când vin jos, având servicii de vindecare sau ceva, eu trebuie cumva să stau singur, de unul singur, şi atunci băieţii iau aceste benzi. Şi atunci când ajung acasă, sau am ceva lucru de făcut la birou, atunci mă aşez şi ascult la acele benzi, iar şi iar. Şi aud tot ce s-a spus.

E-3 Şi sunt bucuros să îl văd pe Fratele Gerholtzer aici în această dimineaţă, un prieten vechi al Evangheliei; de mulţi ani în urmă a fost afară în aceeaşi lucrare, rugându-se pentru bolnavi, poate cu ani înainte ca eu să fi ştiut vreodată despre rugăciunea pentru bolnavi. Şi astfel, şi alţi bărbaţi aici, prieteni personali. Văd aici o mulţime mare seara trecută de la tabernacolul din Jeffersonville. Şi astfel noi suntem foarte bucuroşi.

E-4 Şi l-am întâlnit pe Fratele Young Brown. Am spus, "Fratele Jack a spus că numele lui este 'Young,' şi i se potriveşte." Când mi-a spus că el are şaizeci şi ceva de ani, mi-a fost greu să cred. El nu s-a schimbat nici un pic de la prima dată aici în Shreveport. Aşa este, chiar arată la fel.

E-5 Ei bine, Dumnezeu este bun cu noi. Şi mie-mie îmi plac acelea, modul cum acele cântări de azi dimineaţă, cu-cu acea profunzime; ceva care este real, ceva care-care-care înseamnă ceva. Le poţi bea cu plăcere. Eu-eu cu greu m-am putut abţine să nu plâng tare, când i-am auzit cântând acea cântare, despre ceva referitor la al 23-lea Psalm de acolo. Şi apoi-apoi am venit acolo, şi această cântare minunată care tocmai au cântat-o, trio¬ul de acolo. Doar să te gândeşti la...

E-6 Este ceva în aceasta, că tu simţi în interiorul tău, emoţiile tale pulsează, ştie că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape la îndemână. Toate aceste lucruri despre care noi am vorbit şi ne¬am întrebat, se pregătesc acum să aibă loc. Unii dintre noi s¬ar putea să adormim înainte să vină acel timp, dar aceea nu va împiedica învierea noastră, pentru că, ne dă-privilegiul de a veni înainte ca aceia să fie schimbaţi.

E-7 "Trâmbiţa lui Dumnezeu va suna; cei morţi în Cristos vor învia întâi; apoi noi care suntem vii şi rămânem." Aţi observat ordinea învierii? "Vom fi luaţi sus împreună cu ei." Noi ne vom întâlnii unii cu ceilalţi înainte să îl întâlnim pe El. "Vom fi luaţi sus împreună să-i întâlnim pe ei... cu ei, să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh."

E-8 Vedeţi, El este Dumnezeu, şi atunci când El vrea să fie venerat, asta-i ce este chiar natura Lui, este să fie venerat, pentru că El este Dumnezeu. Şi El ştie că dacă noi am fi acolo, v-aţi uita cu colţul ochiului, să vedeţi dacă celălalt este acolo, dar, şi atunci nu ar fi felul complet de închinare liberă. Când noi stăm acolo, şi-şi ştim că ne-am întâlnit unii cu alţii întâi, şi ne-am salutat unii pe alţii, şi apoi să stăm lângă El Cel care a determinat totul, şi să cântăm cântările de răscumpărare! Aşa cum Fratele Jack a făcut de multe ori afirmaţia, "Când Îngerii vor înconjura pământul, cu capetele aplecate, fără să ştie despre ce vorbim noi." Vedeţi, pentru că ei nu au fost niciodată răscumpăraţi. Dar noi a trebuit să fim răscumpăraţi, şi cum Îl vom încorona noi Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.

E-9 Eu nu ştiu ce să spun. Nu m-am gândit despre a spune ceva; doar am venit aici sus. Presupun că este timpul de mărturie, doar să dau o mărturie. Şi astfel, în seara aceasta, cu voia Domnului, mă gândesc... M-am uitat la micul program, şi eu... pentru¬servicii, şi mă gândesc că eu trebuie să-mi aduc mesajul deseară, de Paşte sau, scuzaţi-mă, mesajul de ziua Recunoştinţei deseară. Şi atunci vrem să luăm atunci, poate restul săptămânii, dacă este voia Domnului, în rugăciunea pentru bolnavi. Vrem ca voi să vă adunaţi, după acest mic jubileu de ziua Recunoştinţei, care este un memorial a unei adunări mari care a fost ţinută aici odată la Shreveport, cu câţiva... vreo trei ani în urmă, când aţi avut această descoperire de a veni înăuntru. Şi Domnul a binecuvântat atât de măreţ aici în acea adunare! Şi eu-eu sunt încrezător că Domnul va continua, şi să poată fi suflete mântuite aici până când ultimul nume este în Cartea din marea staţie de înregistrare a lui Dumnezeu în Înălţime, cei care l-au acceptat pe Cristos ca Mântuitor, au fost umpluţi cu Duhul Său.

E-10 Acum doar să ne aplecăm capetele un moment. Mă gândesc la o Scriptură aici.

E-11 Doamne Isuse, noi suntem cei mai recunoscători oameni în această dimineaţă, dar totuşi noi doar suntem limitaţi în exprimare. Dacă inimile noastre ar putea ceda la ce noi-la ce vrem noi, nu ştim cum ne-am comporta. Şi acolo, nu-i de mirare, că Tu ai spus, "Nu va fi loc suficient să cuprindă binecuvântarea pe care Dumnezeu o va turna peste noi." Şi suntem recunoscători pentru acest lucru. Şi doar ne rugăm, Doamne, aşa cum ne aplecăm capetele pentru a Te adora, ca Tu să primeşti mulţumirile noastre. Sunt atât de multe lucruri pentru care să fim recunoscători, şi nu le-am putea exprima, dar spunem doar, "Mulţumiri fie lui Dumnezeu!"

E-12 Şi mai presus de toate lucrurile pentru care suntem recunoscători, este acel mare Dar al lui Dumnezeu pentru lume, când Dumnezeu a dat pe Fiul Său, pentru a face o cale pentru răscumpărarea noastră. Suntem atât de recunoscători pentru Aceea! Şi acceptăm Aceea, şi am acceptat de atunci... Doamne, îmi pot aminti, de când eram un băieţel, pentru Aceea am trăit. Şi acum pe măsură ce îmbătrânesc, ştiu că soarele chiar nu va mai apune, de multe ori, până când voi fi chemat, şi, pentru ce am trăit, mă voi duce să savurez. Ştiu, Doamne, că sunt mulţi concetăţeni ai aceleiaşi Împărăţii, care aşteaptă la fel, în această dimineaţă, ca acel timp să vină. Căci, acesta este scopul pentru care am făcut călătoria, să îl slujim pe El şi să încercăm să-i îndreptăm pe semenii noştri la o Viaţă Eternă, acea oră măreaţă se apropie curând. Noi putem doar cumva să simţim acest lucru în noi, că este-este mai aproape poate decât suntem în stare să ne gândim.

E-13 Şi ne rugăm ca Tu să ne bincuvântezi acum, şi să continui cu binecuvântările Tale care ni le-ai dat Tu în această dimineaţă. Şi acum în timp ce citim o porţiune din Cuvântul Tău, sau un verset sau două, ne rugăm ca marele Duh Sfânt să ia aceste versete, şi o mărturie, în cinstea Lui. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin.

E-14 M-am gândit la un loc aici, cred că se află în-în Corinteni, Doi Corinteni 9, al 14-lea verset, şi 15.
... prin rugăciunile lor pentru voi, care tânjesc după voi pentru... harul nespus de mare al lui Dumnezeu în voi.
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui negrăit.

E-15 Pavel, aici vorbind despre harul lui Dumnezeu care este în voi, Darul negrăit, al Duhului Sfânt, care locuieşte printre oameni. El îi mulţumea lui Dumnezeu pentru ceea ce aveau ei, Duhul Sfânt a venit peste aceşti oameni, Darul negrăit al lui Dumnezeu, atât de bogat şi pur.

E-16 Acum, eu-eu nu am nimic în gând, exact, aşa că m-am gândit că voi da doar o mică mărturie din experienţa mea cu Cristos din ultimele câteva zile. A fost foarte glorios!

E-17 Toată viaţa mea, de care voi ştiţi. M-aţi auzit, mulţi dintre voi. Şi m-am gândit să spun asta pentru unii oameni din tabernacol care sunt aşezaţi aici. La... Adunarea mea la tabernacol este formată din vreo trei naţiuni, dimineaţa, când vorbim; Mexic, Canada, Statele Unite. Cam aproape fiecare... Aici zilele trecute erau douăzeci şi opt de state diferite, pentru un serviciu mic de şcoală Duminicală, vedeţi, douăzeci şi opt de state diferite reprezentate. Vreau să spun asta spre slava lui Dumnezeu. Călătorind, cred că... Prin rugăciune şi cereri, fiind marginalizaţi cum suntem, respinşi de lumea bisericii, aşa numită astăzi, acel tabernacol a crescut în cel mai puternic cartier general al harului lui Dumnezeu, decât oricare alt loc care îl cunosc eu în lume. Nu am mai văzut atât, cât lucrează Domnul acolo. Este chiar este de nedescris, cum, ce face El acolo, doar în smerenie, oamenii chiar vin de pretutindeni. Şi suntem recunoscători pentru acea mică staţie, unde unii oameni din jurul ţării se adună ca să se bucure de har, şi-şi răspândesc har celorlalţi.

E-18 Acum, toată viaţa mea, se părea că vroiam să plec spre Vest. Şi mulţi dintre voi aţi citit povestirile şi aţi auzit benzile.

E-19 Slujba benzilor este un lucru la nivel mondial, pretutindeni. Cred că este un fel prin care Dumnezeu îl are răspândit Mesajul departe în ţările păgâne, înapoi unde acela trebuie să fie tradus. Şi în Germania, şi aşa mai departe, ei au benzi care le pun în adunările lor, de sute şi sute de oameni; şi îşi pun lucruri mici în urechi, şi îi dau drumul la o bandă. Şi chiar în timp ce vorbesc, slujitorul stă acolo făcând aceleaşi expresii, şi în celelalte limbi, şi îl dezvăluie înainte la sute. Şi sute sunt mântuiţi şi vindecaţi, pur şi simplu prin difuzarea benzilor în jurul lumii. Toate în Engleză, dar sunt traduse în multe, multe diferite limbi în triburile din jurul lumii. Noi primim veşti de la ei, înapoi prin poştă.

E-20 Şi acum spun asta, va fi o mărturie personală spre slava lui Dumnezeu, astfel încât să poată fi ca să înţelegeţi în serile următoare, despre ce vreau să spun, dacă este voia Domnului. Veţi înţelege. Cum am încercat să spun seara trecută, lumea ajunge la un punct unde se destramă, poli tic, social, economic.
Voi spuneţi, "Economia? Cu mai mulţi bani!"

E-21 Da, dar de unde vin? Noi am împrumutat pe taxe care vor fi plătite în patruzeci de ani de acum. Ea este lefteră. Ea este falimentară, naţiunea; nu această naţiune, ci ele toate. Şi nu este nici o cale de a se întoarce vreodată. Şi este o capcană pusă exact ca să avânte această naţiune în ceva. Şi voi toţi sunteţi chibzuiţi despre asta. Ei bine, cine are bogăţia lumii? Cine o deţine? [Cineva spune, "Roma." – Ed.] Sigur, o deţine. Roma o deţine. Şi ori când o facem, când devenim falimentaţi, în loc ca aceşti mari comercianţi, tutun, whiskey, şi aşa mai departe, ca... Trebuie să obţinem banii; ce va trebui să facem, fie să schimbăm moneda sau să împrumutăm banii. Şi, atunci când ei o fac, este vândut dreptul de întâi născut din nou, exact, chiar aşa perfect, şi exact ce spune Scriptura despre asta.

E-22 Mi-ar place să găsesc loc cândva, cu voia Domnului, când vine un cort pe scenă. Şi cred că va fi curând acum, în curând mă duc în toată lumea. Urmează să am adunări în întreaga lume acum. Şi mi-ar place să găsesc un loc unde să pot să mă stabilesc pentru vreo şase săptămâni, şi doar să iau acele lucruri şi să le parcurg, vedeţi, înainte şi înapoi, prin Scriptură.

E-23 Şi este uluitor să vedem ora în care trăim! Mă înspăimântă. Mă înspăimântă, nu pentru că... În inima mea, clopotele bucuriei răsună, ştiind că Venirea Domnului este atât de aproape la îndemână. Dar, ce mă înspăimântă, este a şti că atât de mulţi sunt nepregătiţi pentru ora cu care ne confruntăm. Asta este partea rea.

E-24 Câţi aţi auzit vreodată povestea despre veveriţe acolo sus la timpul acela? Mulţi, oh, desigur, cred, peste tot. Ceva mic ca aceea s-a întâmplat zilele trecute. Şi eu eram... Aţi auzit povestea despre munţi, coborând, când Domnul a scris acele lucruri pe munţi zilele trecute. A mea, viaţa mea...

E-25 Eu nu sunt un predicator. Oricine ştie asta. Eu nu sunt un predicator. Dar este alcătuit într-o-o formă spirituală, de¬de a urmări lucrurile şi de a vedea lucrurile mişcându-se, şi avertizând oamenii despre lucrurile care vin la împlinire. Şi este doar... Asta este cum sunt făcut. Nu pot să fac nimic, nu mai mult decât puteţi voi să faceţi ceva de cum sunteţi făcuţi. Dar Dumnezeu ne-a pus, pe fiecare, în Trup, să facem anumite lucruri. Şi eu urmăresc fiecare mişcare mică, fiecare obiectiv, fiecare motiv, căci totul este guvernat de... guvernat de spirit.

E-26 Această biserică a fost pusă aici cu un scop. Există un spirit în spatele acestei biserici. Cu siguranţă. Spirit în spatele casei voastre, în spatele fiecărei clădiri. În spate la tot ce există este un spirit, motiv, şi obiectiv. Dacă această biserică vine aici pentru a exalta foarte mult un sistem uman sau ceva, atunci motivaţiile ei nu sunt bune; dar dacă este pusă aici ca să încerce să dobândească ceva pentru Împărăţia lui Dumnezeu, atunci motivul şi obiectivul, ambele, sunt bune, dacă motivele sunt direcţionate în acel sens.

E-27 Acum, mă gândeam, de când slujba, şi prima, a doua, şi a treia fază a slujbei. Când am venit de prima dată la Shreveport, eu v-am spus vouă că Domnul... voi v-aţi pune mâinile sus, cum ar fi peste mâna mea, şi ar indica acelaşi lucru. Şi Duhul Sfânt nu a greşit nici măcar o dată, ci că va spus exact ce era în neregulă cu voi. V-am spus atunci, asta. El mi-a spus în acea zi, că, "Va veni un timp când vei cunoaşte chiar taina inimii," neştiind că Cuvântul spune că va fi. Eu nu ştiam asta. Dar Cuvântul spune că, "Cuvântul lui Dumnezeu este un Discernător al gândurilor şi al intenţiilor inimii," Evrei, al 4-lea capitol.

E-28 Acum, acel Cuvânt, vedeţi, nu trebuie niciodată să părăsiţi acel Cuvânt. Trebuie să staţi exact cu acel Cuvânt, aşa cum este scris Acesta. Nu puneţi nici o interpretare personală la Acesta. Doar spuneţi-L exact aşa cum este El scris. Acela este Cuvântul lui Dumnezeu, şi acela este Dumnezeu. Dumnezeu şi Cuvântul Său sunt acelaşi, exact acelaşi.

E-29 Şi cum am spus seara trecută, există o porţiune de Cuvânt lăsat pentru fiecare epocă. Şi este o ungere care coboară, care proiectează acea porţiune de Cuvânt pentru acea epocă. Şi voi vedeţi unde ne aflăm astăzi. Citiţi ce trebuie noi să facem, atunci veţi şti cât de departe suntem. Eu văd numai un singur lucru rămas, Venirea Domnului Isus, în orice timp, o Răpire pentru Biserică, şi noi Îl vom întâlni în văzduh. Acum aceste lucruri trebuie să vină la împlinire în această zi, întocmai cum El a făgăduit că El o va face.

E-30 Şi acum vreo cinci ani în urmă, după ce aceea îşi servise timpul. Fiecare dintre acele faze au servit la timpul lor. Şi El a dat vedenii, şi mulţi dintre voi ascultători ai benzii, şi aşa mai departe, ştiţi că urma să vină încă o fază, şi El pur şi simplu a desenat-o atât de perfect. Există oameni aşezaţi chiar aici acum, la care mă uit, erau chiar acolo şi au văzut-o având loc tot aşa de perfect precum am văzut vreodată în viaţa mea. Şi chiar au făcut poze despre Aceasta, despre ce a spus Domnul Dumnezeu că va avea loc. Şi ne-am dus chiar acolo, şi acolo a fost Aceasta, chiar exact cum a spus El. Chiar cam...

E-31 Ca 17 Martie, ediţia din Martie a revistei Life, aţi văzut acel cerc de Lumină pe cer, la treizeci de mile înălţime, douăzeci şi şapte de mile lăţime. Păi, umezeala este numai cam la nouă mile înălţime, şi ei nici măcar nu reuşesc să înţeleagă ce era.

E-32 Şi stând chiar sub aceea, un om care este chiar prezent acum, era chiar acolo stând lângă mine, când şapte Îngeri au venit jos de la Dumnezeu, stând vizibil chiar acolo, şi mi-au spus despre timpul sfârşitului, şi aceste descoperiri şi A lucruri din Cartea Apocalipsei, cele Şapte Peceţi, şi au spus, "Întoarce-te acasă, şi unul câte unul vor aduce Mesajul." Aceea, aşa este. Şi Aceasta a mers drept în sus, şi a început să devină albă în timp ce mergea sus, în sus; şi o explozie care a zguduit munţii, încât pietre, de mărimea unei-unei-unei găleţi, au căzut din munţi, în acel fel.

E-33 Şi nu era nimic în jur. Chiar ziarele au spus că au verificat să vadă dacă a fost o barieră de sunet, sau un avion, sau ceva. Nu era nimic, nici avioane sus, nici nimic. În plus, un avion supersonic nu ar putea să facă aceea.

E-34 Şi atunci a fost prezis că va fi aşa, cu şase luni înainte să se întâmple, şase luni. Şi acolo A fost. Şi ştiinţa o cercetează astăzi, chiar acolo în Tucson şi diferite locuri, ei nu pot înţelege ce era aceea acolo sus. Apoi dacă luaţi revista şi vă uitaţi, puteţi vedea chiar formele aripilor Lor este încă acolo în timp ce Ei se duc sus, cei şapte Îngeri. Şi ştim că aceste lucruri sunt corecte, prieteni. Oh, dacă a existat vreodată un timp în care biserica ar trebui să fie în profundă sinceritate, ar trebui să fie chiar acum. Acum!

E-35 Dar doar, Aceasta mi-a făcut ceva, în mine însumi. De cinci ani încoace, m-am întrebat ce a fost greşit. Am simţit în inimă ca şi cum eram-eram tot apăsat de ceva, şi eu-eu nu reuşeam să înţeleg ce era. În timpul acestei mari apăsări, şi aşa mai departe, doar am umblat de ici colo, prin toată ţara.

E-36 Şi guvernul mă avea sub investigaţie pentru că, atunci când avem adunările, cineva scria un cec "William Branham" şi eu doar îl semnam şi îl predam. Şi apoi am luat un pachet cu toate-toate adunările noastre, şi când au examinat şi au aflat că a intrat să plătească campania. Cu toate acestea, din moment ce l-am semnat cu numele meu, identificam cecul ca fiind al meu, şi mi¬au spus că eu „datoram guvernului trei sute de mii de dolari." Şi nu m-au lăsat să plec, şi a trebuit să stau aici, şi aşa mai departe, pentru mult timp ca să cerceteze prin toate aceste lucruri. Şi-şi eu nu sunt, totul a mers... Au spus, "Da, a intrat în campanie, dar oamenii au emis cecul pentru tine. Şi, când tu l-ai aprobat, te-ai identificat cu cecul, şi tu datorezi taxe pe acesta. Dacă tu ai ţinut vreodată cecul măcar o secundă în mână, este oricum al tău pentru că l-ai aprobat."

E-37 Nu am ştiut asta. Nu cunosc toate mecanismele acestor legi şi lucruri. Trebuia să am o ştampilă să îl ştampilez, în loc să îl semnez. Când l-am semnat, înseamnă că este al meu. Apoi au deschis pachetul şi au aflat, acolo, a fost pus chiar în fond şi cheltuit în acel fel. Eu primesc un salar de la biserica mea, de o sută de dolari pe săptămână. Acolo se află un administrator, şade chiar acolo, care ştie că este adevărat. Şi este tot ce primesc din aceea. Şi, de altfel, merge direct în campanie.

E-38 Acum, mă simţeam apăsat, pentru ultimii patru sau cinci ani. Ei bine, am mers sus în Canada, chiar recent, într-o mică călătorie să merg la vânătoare. Şi când am fost, Domnul m-a ajutat acolo să conduc un trib întreg de Indieni la Domnul Isus. Şi trebuie să mă duc înapoi când-când pârâurile se dezgheaţă, acolo sus, şi aşa mai departe, pentru a boteza întregul trib, în Numele Domnului Isus; din pricina vindecării unei femei Indiene pe moarte cu un atac de cord, la care preotul nu a vrut să vină, înapoi de tot în jungle unde a trebuit să călătoresc ore în şir, călare pe cal. Acolo sunt aşezaţi aici acum aceia, care au fost prezenţi când s-a întâmplat asta.

E-39 Şi acum, apoi, venind jos, a trebuit să mă opresc acolo în Colorado, să vizitez nişte prieteni de-ai mei acolo, câţiva slujitori. Eu sunt un-sunt un ghid în Colorado, şi i-am dus într¬o excursie de vânătoare. Doi sau trei dintre acei oameni, trei sau patru, cinci dintre ei sunt chiar aici prezenţi acum care cunosc acest lucru. Şi a fost îngrozitor de uscat în Colorado acest an, aşa cum a fost în toată naţiunea. Şi incendiile au fost foarte... urmau să fie foarte intense, astfel ei au amânat sezonul de vânătoare pentru o vreme.

E-40 Dar în timp ce ne aflam acolo sus, a fost emis un aviz că-că se apropia un viscol. Şi este periculos să fi în munţi la acel timp, pentru că am văzut uneori că nici măcar nu puteai să-ţi mai vezi mâna înaintea ta, timp de ore în şir, şi treizeci de picioare de zăpadă revărsate chiar dintr-o dată, doar în câteva ore, chiar deasupra ta. Tu pieri. Aşa că le-am spus fraţilor mei, în acea dimineaţă când am ieşit afară, am spus, "Acum viscolul..."

E-41 Practic o sută de oameni, sau mai mulţi, erau înapoi în urma noastră. Şi iată venind jeepuri, camioane, şi de toate mergând drept afară, pentru că ştiau ce urma să se întâmple. Nu rămăsese nimeni înapoi, decât văcarul singur înapoi acolo, care, el iernează înapoi acolo.

E-42 Şi noi eram singurul cuplu, singurul camion, care am rămas. Şi i-am întrebat pe fraţi. Au spus, "Noi o să rămânem." Astfel atunci, "Bine," am spus, "acum fiţi gata." Şi noi am mers afară şi am luat... eu cu un slujitor Metodist ne-am dus şi am luat mai multă pâine şi alte lucruri, aşa ca să le putem găsi; se afla la treizeci de mile dus şi întors. Astfel ne-am întors, Fratele John şi ei sunt aşezaţi aici, au auzit acest lucru şi au plecat; ei au ajuns afară la timp, astfel viscolul a lovit. Dar noi aveam de gând să rămânem, şi eu urma să merg la Tucson pentru o adunare, şi am sunat-o pe soţia mea şi i-am spus că noi vom... dacă nu ajung acolo, să lase pe cineva să mă înlocuiască.

E-43 Şi dimineaţa următoare am pornit. Am spus, "Acum, prima dată," era foarte înnorat, "auziţi ploaia cum cade, sau orice lucru, întoarceţi-vă la acea tabără cât de repede puteţi, pentru că în zece, cincisprezece minute, nu vă veţi mai vedea drumul înapoi." Şi astfel am poziţionat oamenii, şi am mers peste vârful crestei, urcând sus, încercând să gonesc căprioarele în jos înspre ei.

E-44 Şi eu, cu câteva zile înainte de asta, trăgeam cu puşca mea, jos în Tucson; revenind acolo sus, a decalibrat-o un pic spre dreapta. Am împuşcat un cerb mare care îl căutam de mulţi ani, şi l-a ţintit prea sus, şi a murit acolo jos şi nu am reuşit să îl găsesc, vremea se înrăutăţise.

E-45 M-am gândit, "Voi alerga sus şi voi arunca o privire." Şi când am ajuns sus în vârful muntelui, am observat că începuse ploaia, cădea lapoviţă, şi picăturile mari de zăpadă, de mărimea unui dolar de argint, acoperind chiar peste tot, şi vânturile răsucindu¬se. Ştiam că toţi erau pe fugă, înapoi la tabără atunci. Ei bine, am aşteptat câteva clipe, şi m-am gândit, "Nu voi reuşi niciodată să găsesc acest cerb la acest timp, sub această furtună."

E-46 Aşa că am plecat, am pornit în jos pe munte, puteam să văd doar la vreo zece picioare în faţa mea. Şi cam... Aveam cam patru mile sau mai mult, ca să ajung la locul respectiv. Ştiind, am coborât muntele, cunoscând foarte bine ţinutul, pentru că am păscut vitele acolo ani de ani. Coborând de pe munte, am ajuns la jumătate de milă de trecătoare, pe unde se trece aşa, dincolo de creasta unde eram. Şi acolo era...

E-47 Simţeam acea povară îngrozitoare. "Am plâns. M-am rugat. Am mărturisit. Ce pot să fac? Ce este ce am făcut?" De parcă ai fi făcut ceva foarte rău; ca şi când ai fi rănit pe cineva, şi şti că ar trebui să îndrepţi lucrul acesta. Pentru ce eram eu condamnat? Nu ştiam. Am spus, "Doamne, dacă Tu îmi vei descoperi numai asta, eu o voi pune în regulă. Dar ce am făcut în afară de a sta şi a predica, şi să fac tot ce am ştiut să fac? Şi am încercat să trăiesc pur, curat, şi doar conform cu Cuvintele Tale. Dar ce am făcut?" Şi totuşi acea povară nu se uşura, an după an. M-am gândit la asta pe munte, în dimineaţa aceea, şi am început să cobor.

E-48 Cu o zi înainte a fost şi aniversarea mea, eu şi cu soţia mea ne-am căsătorit douăzeci de ani înainte de aceea. Şi nu am fost niciodată acasă de aniversarea noastră. Şi eu întotdeauna mă duc sus pe munte, un loc mic unde sunt nişte plopi tremurători. În primul an când ne-am căsătorit, nu am avut destui bani să mergem în luna de miere, pentru o mică călătorie, şi apoi să fac şi o excursie de vânătoare, astfel am dus-o pe soţia mea într-o excursie de vânătoare pentru luna de miere. Aşa că a părut, într¬un fel o făceam, le aveam pe amândouă în acelaşi timp.

E-49 Şi îmi amintesc, o fată mică, eu-eu o prindeam şi o ridicam peste buşteni, şi lucruri. Şi noi am ajuns sus într-un loc mic, şi i¬am făcut poză, şi este întotdeauna un fel de-un fel de târg. Mă gândesc la asta, şi mă gândesc la părul ei negru şi cât de drăguţă era; şi acum căruntă şi ce i-au cauzat doar câţiva ani.

E-50 M-am gândit, "Cred că voi urca acolo sus, dar este-este prea greu." Zăpada era prea tare atunci.

E-51 Am ştiut că trebuie să ajung înăuntru, pentru că au transmis, "Un viscol sever este pe drum!" Au transmis aceasta în toată naţiunea. Nu ştiu dacă Tom Simpson este aşezat aici în această dimineaţă, sau nu. Venind jos din Canada, i s-a spus prin radio, să nu treacă deloc prin acel ţinut. Toţi au spus, "Să nu treci pe acolo. Du-te în cealaltă direcţie, pentru că un viscol îngrozitor se răspândeşte rapid."

E-52 Şi am pornit în jos pe munte, gândindu-mă la asta, şi în jur de ora zece dimineaţa. Şi dintr-o dată, tot la fel de clar cum îmi auziţi voi glasul, Glasul a spus, "Opreşte-te, şi întoarce-te şi du¬te înapoi."

E-53 Acum eu nu aş putea spune asta între oameni care sunt necredincioşi. Tu trebuie să spui asta numai la credincioşi, şi atunci, pentru că asta, necredincioşii nu o vor înţelege niciodată. Tu trebuie să ai o minte spirituală pentru a înţelege lucruri spirituale. Cuvântul este spiritual. Este tălmăcit spiritual. Şi Acesta este-Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi m-am oprit, şi m-am gândit, "Dacă mă duc înapoi acolo sus, o altă jumătate de milă înapoi, furtuna se dezlănţuie aşa cum este..."

E-54 Şi David Wood mi-a făcut un sandviş, şi, a fost! Cred că vroia să se răzbune pe mine pentru că i-am făcut tatălui său unul, odată. Noi nu aveam nimic altceva decât nişte ceapă şi miere şi pâine, şi, le-am pus toate împreună, ne-am făcut un sandviş. Şi el abia a putut să îl mănânce pe al lui. Şi cred că a încercat să se răzbune pe mine pentru aceea, aşa că a pus... eu-eu nu ştiu ce toate felurile el... Şi urcând sus pe munte, ploaia cădea atât de repede, acesta s-a udat, şi era doar un mare ghemotoc. M-am gândit, "Ei bine, îl voi mânca şi voi aştepta."

E-55 Şi în timp ce stăteam acolo, m-am gândit, "ceea nu a fost nimic. Mi-am imaginat doar. A fost un vânt, probabil, sufla, învârtindu-se printre aceşti copaci." Şi am început să merg mai departe. Pur şi simplu nu puteam să umblu. Şi m-am gândit, "Ei bine, eu-eu cred că mă voi duce înapoi."

E-56 Şi L-am auzit din nou. "Întoarce-te de unde ai venit." A spus aşa. Am început să urc muntele, m-am oprit. Şi m-am gândit, "Poate eu..." Îmi-îmi era frică să mă întorc înapoi unde am fost, pentru că vânturile erau atât de îngrozitoare.

E-57 Uneori Dumnezeu ne face să facem lucruri care-care par foarte periculoase şi deplasate. Cum a fost cu Moise cu acel toiag, ducându-se jos să cucerească Egiptul? Şi toate le aflăm aşa, că Dumnezeu cere imposibilul, vedeţi, aşa ca El să facă imposibilul, ca omul să ştie că nu este el; este Dumnezeu care o face.

E-58 Am mers înapoi iar sus în vârful muntelui, făcându-mi cale printre copacii în care sufla vântul, şi se răsuceau. M-am aşezat jos şi mi-am luat puşca, şi îmi ţineam luneta să nu devină... sus aşa. Urşii umblă pe acel fel de vreme. Şi aşa că mi-am pus înapoi luneta sub cămaşă, aşa, şi m-am aşezat o clipă. M-am gândit, "Ce fac eu, şezând aici?"

E-59 Dar Dumnezeu lucrează în căi tainice, pentru a face minunile Sale. Ele sunt de nepătruns, pentru mintea firească. Ei nu le întrezăresc niciodată. Şi aşa cum am mers înapoi sus şi m-am aşezat, şezând acolo mă gândeam la Dumnezeu. "Mă întreb de ce am venit înapoi." Mă gândeam, "Vai, până când ajung la poalele dealului, acea furtună devine tot mai îngrozitoare tot timpul, apropiindu-se, nu putea-i vedea prea departe înaintea ta." Şi acum dacă tu...

E-60 Voi nu trebuie să credeţi acest lucru, dar este adevărat. Un Glas mi-a vorbit, şi a spus, "Eu sunt Domnul Dumnezeu. Eu am creat cerurile şi pământul. Natura Mi se supune."

E-61 Şi atunci am şezut puţin acolo, mi-am scos pălăria. Şi acel Glas, pe undeva, nu Îl puteam vedea. Singurul lucru, Îl puteam auzi. Era în apropiere acolo în acei copaci, pe undeva. Mâ gândeam. De obicei vezi acea Lumină despre care ştiţi cu toţii, de obicei Aceasta este acolo, dar m-am uitat peste tot şi nu am putut vedea Lumina. Am spus, "Unde eşti Tu, O Dumnezeule, Creatorul meu?" M-am uitat în jur. Nu Îl mai puteam auzi, auzi Glasul Lui. Am aşteptat câteva minute.

E-62 A spus, "Eu sunt Domnul Dumnezeu care te-am pus să vorbeşti acele veveriţe în existenţă." Şi voi toţi ştiţi despre asta. Şi aşa să mă ajute, cu această Biblie înaintea mea, în această dimineaţă de ziua Recunoştinţei, dacă aceea nu este adevărat, Dumnezeu să mă lovească cu moartea pe platformă acum. Vedeţi, este adevărat. El este tot la fel de mult Creator, un Dumnezeu-un Dumnezeu care a putut furniza un berbec pentru Abraham, poate furniza. El încă este Iehovah-Jireh. Domnul poate furniza!

E-63 De unde a luat Abraham acel berbec? Priviţi, o călătorie de trei zile de civilizaţie, sus pe vârful muntelui, unde nu este apă sau nimic. Şi el avea nevoie de un berbec, şi acolo era un berbec încurcat în pustie, cu coarnele lui. Şi Abraham a mers în jur şi a adunat pietre, peste tot în jur acolo ca să facă acest altar; dar Dumnezeu încă a rămas Iehovah-Jireh, Domnul va purta de grijă pentru Sine, aceea.

E-64 Orice a făgăduit El, aceea El este în stare să facă! Acela este Cuvântul în Matei acolo, eu cred, Marcu 11:22, "Dacă îi spui acestui munte." Eu, eu niciodată nu am putut înţelege aceea. Voi ştiţi povestea despre aceea.

E-65 Şi, aşa să mă ajute, este adevărat. El a spus, "Eu sunt Acela care a furnizat aceea, acele veveriţe," El a spus. Acum când... Am ascultat din nou, să văd ce va spune El. Nimic nu s-a oprit; vântul doar vâjâia, în continuare. Eu-eu trebuie să mă muşc, pentru că...

E-66 Daţi-mi voie să vă spun ceva. Adevăratele minţi spirituale sunt la un pas de nebunie. Aţi ştiut asta? O cercetare ştiinţifică vă va spune asta. Iată-vă jos aici greoi şi moleşiţi; şi apoi creşteţi puţin mai spirituali, atunci sunteţi cam aşa; apoi ajungeţi ca la un topor tocit; şi apoi la o lamă ascuţită. Acum ştiţi pe ce parte veţi cădea acolo. Dacă un om încearcă să se înalţe singur acolo sus, este sigur să meargă pe partea greşită. Dacă Dumnezeu îl înalţă acolo sus, este cu mult deasupra unei persoane obişnuite. Acolo-i unde apar vedenile şi lucrurile. Acolo-i unde este Împărăţia lui Dumnezeu. Poeţi, proroci, şi toţi au fost consideraţi nevrotici.

E-67 Isus, Însuşi, a fost numit un „om nebun." Au spus, "Noi ştim că Tu eşti smintit şi ai un drac." Smintit înseamnă „nebun". Priviţi toţi poeţii şi prorocii de-a lungul epocilor, au fost consideraţi aşa, acea încercare extremă... Încercaţi, dacă încercaţi să vă trageţi sus acolo, sunteţi duşi, nu veţi reuşi niciodată. Este nevoie de o Mână întinsă în jos din Glorie, să vă ţină pe acea muchie acolo, între lucrurile drepte şi cele greşite. Şi stând pe acele muchii este locul de unde priviţi dincolo în Ţara Beula.

E-68 Atunci chiar în acea oră, Acesta a vorbit din nou, chiar în acelaşi timp, şezând acolo sus. A spus, "Eu sunt Acela care a stat în corabie în acea noapte, şi am făcut ca vânturile şi valurile să înceteze." A spus, "Ridică-te în picioare şi mustră această furtună, şi se va supune exact la ce spui tu." Acela a fost acel al treilea stagiu al slujbei care urma. Acesta s-a mutat în sus, cu anii. Şi pare ca şi cum ar fi ceva care continuă să îngrijoreze, mă gândesc, "Oh, să nu..." Dar este exact ceea ce a făcut El. Şi acesta este El din nou, este chiar exact Duhul Lui din nou, chiar exact.

E-69 Dar am avut atât de multe imitaţii carnale la cealaltă, încât îmi este şi frică chiar să mă gândesc la asta. Pentru că, tu vei avea asta, tot atât de sigur cum este lumea. Întotdeauna există mulţimile amestecate. Şi acea imitaţie carnală trebuie să o urmeze pe Aceasta. A făcut-o în zilele Lui; a făcut-o în zilele lui Moise; o va face în fiecare zi. O va face în această zi când Duhul Sfânt încearcă să facă lucrarea. Şi totuşi, dacă o persoană este spirituală, imitaţia carnală doar o amplifică pe cea bună, Aceea, adevăratul articol al lui Dumnezeu.

E-70 Şi stând acolo, în timpul acela, m-am ridicat şi am spus, "Doamne Dumnezeule, mare Creator al naturii, Eu cred că Acela eşti Tu care vorbeşti. Nici o dată Tu nu mi-ai arătat ceva care era greşit, şi nici o singură dată nu m-ai lăsat Tu să spun ceva care să nu vină la împlinire."

E-71 Am spus, aşadar, "Eu spun acestei furtuni care este furioasă, 'Du-te în locurile tale. Du-te înapoi, lasă-l pe acesta în pace.' Şi eu poruncesc ca soarele să strălucească pentru următoarele patru zile, până când aceşti oameni îşi pot obţine trofeele lor, şi eu să-i pot ajuta să le obţină, şi să ieşim din aceşti munţi."

E-72 Şi Domnul Dumnezeu, Care este Judecătorul meu solemn în dimineaţa aceasta; acea ploaie şi lucrurile care se răsuceau, în timp de o clipă nu a mai fost nici un pic din aceasta. Am privit, şi acolo era un vânt care venea din cealaltă direcţie, peste vârful muntelui, şi a ridicat acei nori aşa. În numai o situaţie de câteva minute, a răsărit soarele, chiar peste vârf, şi a strălucit direct în jos, pe cât de frumos putea fi.

E-73 Chiar în acelaşi fel cum a făcut în Germania. Vă amintiţi povestea din Germania. Când, acei vrăjitori, cincisprezece pe o parte, au tăiat, au luat o foarfecă şi au tăiat o pană, au îndreptat-o înapoi în această direcţie, şi au stat acolo trecând prin descântecele lor, şi au spus că vor arunca în aer cortul, de treizeci de mii de persoane. Şi Fratele Arganbright stătea acolo. Şi iată venind furtuna, un nor venind drept sus. Stăteam acolo lângă Fratele Lowster. Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi, Germanul născut în America de aici care-i traducătorul meu acolo. Şi el¬el a stat chiar acolo. Am spus, "Nu tradu asta." Dar am spus, "Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai dat o-o vedenie şi m-ai trimis în Germania. Aceşti vrăjitori au adus această furtună. Tu eşti Dumnezeul creaţiei, fă să se ştie că Tu eşti Dumnezeu!" Nimeni decât cine putea înţelege Engleza, şi acolo nu erau o duzină care să fi ştiut despre ce vorbeam eu.

E-74 Chiar atunci cortul s-a ridicat sus aşa, cu treizeci de mii de oameni sub acesta, sărind în sus şi în jos Aaşa, s-a liniştit, şi norii şi tunetele s-au îndepărtat duduind. În mai puţin de cinci minute, soarele strălucea direct în jos, când aproximativ cincisprezece mii de Germani au venit la Domnul Isus Cristos. El este încă Dumnezeu. El este la fel de mult Dumnezeu cum a fost El întotdeauna.

E-75 Ei bine, aşa cum stăteam acolo pe colina aceea. Ieşind cam la patru zile mai târziu, oricine de aici ştie adevărul, nu a fost nici un nor pe cer, din acea oră, timp de patru zile.

E-76 Când am coborât şi am ieşit, m-am dus, să cumpăr benzină când am ieşit din munţi, Am spus, "Noi am fost destul de uscat."

E-77 A spus, "Da, a fost uscat." A spus, el a spus, "Ne aşteptam la o furtună zilele trecute, a venit, dar nu ştim, lucrul s-a oprit." Vedeţi?

E-78 Am continuat în jos pe partea cealaltă de Colorado, m-am oprit să iau nişte benzină. Billy Paul, fiul meu înapoi acolo, noi eram împreună. Am spus, "Hai să vedem doar dacă s-a oprit aici jos."

E-79 Şi am mânat înăuntru, am spus, "Bună dimineaţa," astfel am început să vorbim cu omul.
El a spus, "Bună dimineaţa." Şi el...
Am spus, "Cu siguranţă este o zi frumoasă!"

E-80 A spus, "Da, bătrânul soare iasă, cald din nou." A spus, "Cu siguranţă ne-a ars vara asta."

E-81 Şi am spus, "Da." Am spus, "Ei bine, este aşa în toată naţiunea."
A spus, "Da, înţeleg."
Şi am spus, "Aproape că e timpul pentru furtunile voastre."

E-82 A spus, "Şti ceva?" A spus, "Toate ziarele, radioul, şi toate celelalte, au anunţat că vine furtuna zilele trecute. Şi au venit norii, şi a început furtuna. Şi dintr-o dată, nu ştim ce i s-a întâmplat, a dispărut cu totul."

E-83 El încă este Dumnezeu, la fel de mult Dumnezeu cum a fost El întotdeauna. Dar cum poate un om să spună acele lucruri dacă Dumnezeu nu îi spune mai întâi să le spună? Vedeţi, nu sub impresie; ci tu şti ce spui, atunci fă-o. Dar aşteaptă, nu încerca să spui, "Oh, acela-i felul!" Mulţi oameni, eu cred, şi-şi darurile lui Dumnezeu... Aşteptaţi să ştiţi că este, să ştiţi că este Dumnezeu. Vedeţi, aşteptaţi până vine Glasul, şi voi Îl auziţi, şi Îl recunoaşteţi, Îl vedeţi, atunci puteţi spune, "Este AŞA VORBEŞTE DOMNUL." Dacă nu este AŞA VORBEŞTE DOMNUL, atunci este impresia ta, este ceea ce gândeşte altcineva. Oamenii le cer oamenilor, "Spune asta pentru mine. Fă asta pentru mine." Cum o puteţi face, dacă sunteţi cinstiţi cu Dumnezeu, până când nu vă spune Dumnezeu mai întâi? Cum aş putea să vă spun, "Aşa spune Jack Moore," şi Jack Moore nu mi-a spus nimic? Vedeţi? Trebuie să vină mai întâi de la Dumnezeu, nu impresionat. Trebuie să fie Dumnezeu, şi atunci se va întâmpla, pentru că atunci este AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-84 Acum, nu toţi vor avea aceea. Nu, domnule. Nu va fi aşa. Niciodată nu a fost aşa. Nu va fi niciodată aşa. Dumnezeu lucrează cu un individ. El a făcut-o în zilele lui Noe. El a făcut-o în zilele lui-lui Iosua. El a făcut-o în zilele lui Moise. A făcut-o întotdeauna. El nu a făcut niciodată un sistem. A fost un individ, pentru că doi bărbaţi nu sunt la fel, nici când. Vedeţi, El nu a mai făcut-o niciodată. Dar nu toţi trebuiau să fie Moise. Ei nu au înţeles asta; ei doar au urmat. Şi Duhul Sfânt, dacă un om este uns de Dumnezeu, te va îndruma să urmezi Duhul Sfânt şi Biblia, căci El este Cel Care face aceste lucruri, Isus Cristos în forma Duhului Sfânt lucrând în oameni.

E-85 Stând acolo, am început să merg înapoi jos. Am stat acolo. Am plâns. Nu puteam să mă abţin, să văd ce s-a întâmplat chiar acolo într-o clipă.

E-86 Şi fraţii acolo sus, acum câţi erau, este cineva aici? Ştiu că Fred Sothmann şi ei sunt aici, au fost acolo sus; nu, Fred era cu mine în celălalt loc. Este careva aici acum care a fost acolo sus? Este Fratele Banks Wood şi ei încă aici? Este careva aici în afară de Billy Paul care era acolo sus? Aceşti băieţi tocmai ce au plecat, şi Fratele Wood, şi Fratele Taylor, sau, am uitat numele celuilalt frate, patru sau cinci dintre ei se aflau acolo. Aceşti fraţi de aici, Fratele Martin doar ce a plecat, au plecat cu o zi înainte, din pricina furtunii care urma să vină. Vă amintiţi toţi furtuna, transmisiunea, ei au spus că venea. [Un frate spune, "Noi am întâlnit-o." – Ed.] Acum, ce spui? Aţi înâlnit-o. ["Noi am întâlnit¬o."] Aţi întâlnit-o.

E-87 Atunci, şi observaţi acum. Stând acolo, m-am gândit, "Ei bine, cred că mă duc în jos pe deal."

E-88 Şi eu-eu i-am făcut o juruinţă lui Dumnezeu, în urmă cu câţiva ani, mergând afară cu Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline, că, "Eu nu aş împuşca vânat pentru altcineva, decât dacă era o urgenţă." Eu doar nu aş face-o.

E-89 Şi, da, este Fratele Jack Palmer, este el aici? Fratele Jack, el era din Georgia, de obicei el vine aici. El se afla acolo. Şi cu o seară înainte, a spus, "Frate Branham, adă-mi un cerb."

E-90 Şi, vai, doar m-am zguduit, pentru că, eu-eu ştiu că am făcut o juruinţă că nu voi face asta, în urmă cu patru sau cinci ani, pentru că numai în acel an am ucis nouăsprezece capete de elani. Doar pentru acei oameni de afaceri care şed în jur şi vorbesc despre afacerile lor. A trebuit să ies şi să ucid vânatul lor. Şi aceea doar nu părea... ca să mă pună într-o clasă de ucigaş, dar nu am vrut s-o fac. Îi voi duce unde se află, dar nu îl voi împuşca. Aşa că am promis lui Dumnezeu că nu o voi face.

E-91 Astfel atunci am ajuns, am părăsit locul, mergând înapoi, am pornit înapoi în jos pe deal, şi un Glas mi-a vorbit, şi a spus, "De ce nu umbli cu Mine?"

E-92 Şi am spus, "Doamne Dumnezeule, dacă eşti Tu, ştiu că numai mâna lui Dumnezeu putea împrăştia acei nori şi să facă ceea ce ai făcut Tu aici." Şi soarele cald strălucind în jos, uscându-mi cămaşa, şi ieşind aburi din ea. Şi am spus... O mare catedrală, pădure virgină, ştiţi. Şi am spus, "Eu cred că voi urca pe acest drum atunci, Doamne, dacă Tu nu ai o direcţie anume. Am vrut să urc acolo şi să rămân doar în câteva minute pentru un mic memorial pentru soţia mea, despre a noastră-despre prima şi unica noastră lună de miere, ştiţi, în care am avut şansa să mergem vreodată. Şi am dus-o într-o excursie de vânătoare, şi iată-mă aici din nou anul acesta, la vânătoare cu aceşti fraţi; şi ea jos în Tucson, încercând să menţină lucrurile."

E-93 Şi am pornit să umblu în jos pe acolo, şi am început să mă gândesc. Acum asta va suna foarte ciudat. Şi mă voi grăbi, pentru că ştiu că serviciul vostru începe în aproximativ zece minute. Şi astfel mergeam în jos pe acolo, şi mă gândeam, "Oh, mă întreb de ce ea nu mi-a spus nici un cuvânt despre a merge undeva?" Şi în această dimineaţă vreau să vă spun ce s-a întâmplat, în câteva minute. Eu-eu...

E-94 Fiecare bărbat ar trebui să gândească asta. Eu-eu cred că nu există nici o femeie în lume ca soţia mea. Ea este doar o persoană minunată, o micuţă pioasă, stă acasă. Ea întotdeauna mi-a pregătit hainele. Şi eu aş fi afară, plecat în călătorii, de toate; mă întorc, spun, o tachinez puţin, spun, "Eu sunt soţul tău. Eşti tu soţia mea?" Şi aşa, şi sărut copiii, îngenunchem şi avem rugăciune; şi mă îmbrac, ca să nu îmi pierd minţile, aproape, din pricina mulţimilor şi alte lucruri, plec şi mă duc la pescuit sau vânătoare, departe de ea. Ea a trebuit să o ducă tot singură, ea însăşi.

E-95 Atunci am început să mă gândesc, "Ei bine, poate când sunt acasă, unicul lucru care eu întotdeauna... unicul lucru care îl ştiu este Dumnezeu şi Cuvântul Său. Şi vorbesc constant despre Acesta." Şi mergeam pe acolo, şi mi s-a prezentat un gând, a spus, "Ei bine, poate ea doar te lasă să pleci pentru că asta-asta îi ţine pe oameni departe, şi aşa mai departe în felul acela. Şi ea poate fi puţin mai liniştită când eşti plecat." Şi am început să însoţesc acel gând. Am mers, "Hm," aşa, şi, când am făcut, am văzut barba pe faţa mea, cam de o săptămână, şi mai mult de jumătate era căruntă. M-am gândit, "Bill, tu eşti doar... tu şti unde te îndrepţi. Te îndrepţi chiar afară acum, vezi, tu îmbătrâneşti. Şi ai trecut deja de acel însemn de cincizeci." Astfel doar mă gândeam la asta, mergând în continuare cu puşca mea atârnată de umăr, mergând înainte aşa.

E-96 Şi dintr-o dată, s-a întâmplat ceva. Se părea că, în fiecare principiu, eram un copil din nou. Nu ştiu ce a avut loc mintal, sau ce a fost. Şi am privit, stând în faţa ei, şi acolo în faţa mea, şi iat-o stând acolo exact aşa cum era atunci când m-am căsătorit cu ea. Mi-am pus puşca jos. Mi-am frecat ochii. M-am uitat la ea şi ea şi-a întins braţele aşa, se uita la mine. Mi-am aplecat capul în jos.

E-97 Pentru că, mă duceam chiar acolo sus pentru un mic-un mic memorial pentru aniversarea noastră; stând lângă acei copaci, o grămadă de copaci mici acolo sus, plopi tremurători, la fel cum erau în pădurile din nord când noi am mers sus în Adirondack. Şi mă duc mereu acolo, în fiecare douăzeci şi trei Octombrie, când sunt acolo sus.

E-98 Şi acolo era ea. Şi mi-am pus deja puşca jos, priveam acolo. Şi m-am oprit un minut, şi mi-am aplecat capul. Am privit în spate, şi ea încă stătea acolo cu braţele întinse. Şi m-am gândit, "Cu siguranţă nu mi-am pierdut minţile." M-am uitat din nou. M-am gândit, "De ce ar fi asta?" Aici eram eu, un om tânăr. M-am uitat la mâinile mele, şi am spus eu... "Doamne, responsabilitatea mea în lume, să aduc Mesajul Tău, cu siguranţă asta este ceva ce mi s-a întâmplat." Şi m-am uitat din nou, şi apoi doar a dispărut.

E-99 Şi mi-am luat puşca, am pus-o pe umăr. Şi am spus, "Poate eşti Tu care îmi faci de cunoscut motivul, că îi frânge inima când eu am... când vin înăuntru, şi mă duc afară la vânătoare, şi lucruri de genul acela."

E-100 Dar aşa cum am pornit să merg mai departe, mi-am scos din nou pălăria. Am spus, "Dumnezeule, eu ştiu că Tu eşti aici. Nu există nici o îndoială în mintea mea că Tu eşti aici. Şi eu Te cred, fiecare Cuvânt. Tu, Tu faci ca acel soare să strălucească pe spatele meu. Tu eşti Cel Care face aceste lucruri. Tu eşti un Creator. Eu, am fost atât de zăbavnic, se pare că îmi este teamă să mă prind. Mă tem că voi face ceva greşit." Am spus, "Există un lucru care ţi-L voi cere să îl faci. Ridică povara de pe inima mea. Nu mai este nevoie ca eu să încerc să mărturisesc, pentru că de cinci ani am strigat constant către Tine. Ce am făcut? Spune¬mi ce este."

E-101 Şi mergeam în sus pe colina mică atunci, chiar aproape unde aveam de gând să stau pentru câteva minute, doar să îi mulţumesc Domnului pentru soţia mea şi pentru o căsătorie reuşită pe care Dumnezeu ne-a dat-o, şi dragostea care o avem unul pentru celălalt, aceşti ani, şi copiii noştri. Fac asta în fiecare zi de douăzeci şi trei Octombrie. Şi acolo era un mic plop tremurător, cam, oh, gros de zece inci, a crescut cam aşa, şi a ieşit, ca un L, şi a crescut. Şi chiar cum urcam colina, am devenit foarte slăbit, şi doar m-am sprijinit de acel copac, aşa.

E-102 Şi puteam auzi ceva care bătea pe frunze, doar un minut. Acum, frunzele deja s-au uscat, în timpul cât eu am mers acolo, vreo trei sute sau patru sute de iarzi. Şi m-am uitat, şi era apa care ieşea din ochii mei, picurând, prin barba căruntă, jos pe pământ. Am spus, "O Dumnezeule, ce-ce eşec sunt." Şi stând acolo în acea stare. Am spus, "Eu-eu am încrederea că Tu vei fi milostiv cu ea." Am spus, "Eu-eu nu sunt vrednic să cer milă." Am spus, "Într-o zi, ştiu că încărunţesc, şi eu-eu trebuie să mă duc, Doamne."

E-103 Şi bănuiesc că oamenii cred că este o nebunie, dar eu-eu îl găsesc pe Dumnezeu în acele locuri. Acolo-acolo este unde este real pentru mine. Eu... Este chiar-chiar la fel de real cum este chiar aici; şi, sincer, puţin mai mult aşa, pentru că, vedeţi, voi toţi, în parte. Acolo, pare că doar stau cu El singur, stând de vorbă cu nimeni în afară de El.

E-104 Şi cum stăteam acolo, am auzit tufişul rupându-se, şi cumva mi-am ridicat capul; cu o cămaşă roşie pe mine acum, şi o banderolă roşie în jurul la a mea-pălăriei mele, o batistă roşie înfăşurată în jurul uneia dintre acele pălării western. Şi eu-şi m-am uitat, şi aici stăteau doi, trei cerbi stăteau chiar lângă mine, doar au venit acolo; eu în acel roşu. Toată acea împuşcătură acolo, de o sută de oameni, au tras după ei de patruzeci de ori, eu bănuiesc; păi, sigur, ei s-ar fi împrăştiat chiar acum. Dar nu au făcut-o. Ei doar au stat şi s-au uitat la mine.

E-105 Şi carne bună, doi pui de cerbi deplin crescuţi şi o căprioară mare. Şi ceva mi-a spus, "Acolo-iun cerb pentru Fratele Evans, unul pentru Fratele Welch, şi unul pentru predicatorul Metodist. Acolo este exact ce Domnul Dumnezeu ţi-a dat acum. Ei nu pot scăpa. Nu au cum să scape." Aveam puşca atârnată pe umăr chiar aici. Şi înainte chiar ca ei să se fi putut întoarce, i-aş fi putut ucide pe toţi trei, vedeţi, aşa, înainte chiar ca ei să se poată mişca. Erau chiar în mâinile mele. Şi eu... Şi eu-eu m¬am gândit, "Iată-i acolo, chiar cei trei. Uşor să-i rostogolesc pe colină drept în jos aici, şi apoi să-i car drept afară." Şi m-am gândit, "Asta ar fi foarte uşor. Acolo sunt cei trei, atunci am putea merge acasă de acolo, să plecăm şi să ieşim din munţi." Şi cum mă uitam la ei acolo, ei stăteau, uitându-se la mine, la fel de liniştiţi, aproximativ cincisprezece iarzi, douăzeci. Ei bine, eu doar am stat liniştit.

E-106 Şi nu ştiu dacă voi prieteni vânaţi cerb, sau nu, dar ei sunt ciudaţi, când ei-ei nu... sau nu sunt siguri, ei îşi vor fixa picioarele aşa, merg... [Fratele Branham îşi bate picioarele în poziţie, şi apoi le repoziţionează – Ed.]

E-107 Şi apoi ei m-au urmărit. M-am gândit, "Ei bine, iată-i acolo. Singurul lucru, doar să îmi trag puşca şi ei-ei sunt duşi."

E-108 Şi atunci mi-am amintit că am promis lui Dumnezeu că nu o voi face. Şi mi-am amintit asta. M-am gândit, "Nu, nu pot face asta. Nu este corect. I-am promis lui Dumnezeu că nu o voi face." Şi când faci o promisiune, stai cu asta. Dumnezeu se aşteaptă ca tu să o faci. Şi m-am gândit acolo, "Ei bine, chiar perfect în mâinile mele, dar totuşi eu I-am promis că nu o voi face."

E-109 Am spus, "Du-te, mamă, ia-ţi puii şi du-te mai departe în pădure, bucură-te. Şi eu iubesc asta. Voi sunteţi în mâinile mele, dar nu vă voi ucide." Şi au venit puţin mai aproape. Oh, ce neobişnuit este asta, pentru căprioare. Şi se uitau la mine, ştiţi, şi şi-au întors capul. Şi eu stăteam acolo, îmbrăcat în roşu, cu o puşcă în mână. Şi s-au apropiat foarte mult încât aproape că puteau... Îi puteam hrăni din mâna mea. Şi ei doar miroseau în jur acolo, câteva momente, s-au întors în jur, au mers înapoi o bucată mică. S-au oprit, s-au întors iar.

E-110 Ceva continua să spună, "Sunt chiar în mâinile tale. Sunt chiar în mâinile tale. Domnul i-a pus în mâinile tale."
Am spus, "Dar am promis, am promis că nu o voi face."

E-111 De atunci, m-am gândit, "Şti, odată, David a fost călăuzit chiar pe partea unde stătea Ioab şi... sau unde era culcat Împăratul Saul. Şi Ioab i-a spus, a spus, 'Domnul l-a dat în mâinile tale.' Dar el a spus, 'Să mă ferească Dumnezeu să mă ating de unsul Său."' Vedeţi? Vedeţi, trebuie să fiţi atenţi când faceţi o promisiune.

E-112 Şi atunci am spus, "Am promis lui Dumnezeu că nu voi face asta, aşa că nu o voi face."

E-113 Am spus, "Mamă, ia-ţi copilaşii şi du-te în pădure. Eu nu vă voi deranja. Sunteţi în mâinile mele, nu aţi putea scăpa dacă ar trebui. Dar eu-eu nu vă voi vătăma. Du-te mai departe spre pădure." Şi ei s-au întors iar drept înapoi, chiar în jurul meu. Şi am stat acolo. Şi m-am gândit, "Ce este asta? Un lucru ciudat."

E-114 Eu sunt o persoană a naturii. Eu-eu-eu îl privesc pe Dumnezeu în natură, apusul şi răsăritul; este o moarte, viaţa, înmormântarea; moartea, învierea din nou, totul. Ca şi copacii, cum a spus Iov despre ascunderea în mormânt, "El mă va ţine într-un loc sacru." Şi a vedea seva părăsind copacii, şi coborând în mormântul rădăcinilor, şi se întoarce din nou sus în primăvară, învierea. Totul vorbeşte despre viaţă şi înviere.

E-115 Şi cum stăteam acolo uitându-mă la ei, au venit mai aproape, mai aproape. Apoi s-au întors şi s-au dus în pădure. Şi eu doar am stat acolo, doar uluit, parcă.

E-116 Şi când au plecat, acel Glas a vorbit din nou, acel soare îmi strălucea pe spate, a spus, "Ţi-ai amintit de promisiunea ta, nu-i aşa?"

E-117 Am spus, "Da, Doamne, mi-am amintit promisiunea mea. Ştiu că eşti Tu. Eu nu Te pot vedea, Doamne, dar Tu eşti aici pe undeva." Am spus, "Eu nu Te văd, dar îţi aud Glasul Tău. Ştiu că Tu eşti aici."

E-118 A spus, "Ţi-ai ţinut promisiunea, ţi-ai amintit de a ta¬promisiunea ta. Îmi voi aminti şi Eu de a Mea. Nu te voi lăsa şi nu te voi părăsi niciodată."

E-119 Oh, vai, nu m-am mai simţit la fel de atunci! Am coborât de pe munte. Toată după-amiaza, vedenie după vedenie s-a întâmplat, având loc. Am venit jos. Se pare că totul a fost diferit de atunci. O-o povară s-a dus.

E-120 Privitor la când a venit slujba pentru prima dată la mine, cu simţirea mâinilor persoanei, ceea ce a fost, era o viaţă în ei, şi¬şi ştim cum a decurs.

E-121 Într-o seară, în California, eu şedeam cu familia Malicki, Fratele Moore îşi aminteşte şi Fratele Brown, familia Malicki. Şi micuţa doamnă urma să facă flegmazie, de la naşterea copilului. Şi eu-eu am pus-o să întindă mâna, am spus, "Iat-o acolo, vezi vibraţia acesteia. Vezi?" Şi am spus, "Tu, tu vei avea flegmazie." Am spus, ,,Deja lucrează în tine." Şi a făcut, aproape că şi-a pierdut viaţa.

E-122 Şi Fratele Malicki mi-a spus, a spus, "Frate Branham, cum faci asta?"
Am spus, "Eu nu ştiu. Nu îţi pot spune cum este. Este Dumnezeu."

E-123 Şi astfel mi-am ţinut mâna întinsă aşa. Am spus, "Iată, aici este soţia mea, ştiu că nu este nimic în neregulă cu ea. Puneţi mâinile peste ale mele, dragă." Şi ea a făcut-o, şi acolo o tumoare a vibrat, de femeie. Şi am spus, "Scumpo, tu ai o tumoare, dragă, în glandele feminine."
Şi ea a spus, "Eu-eu nu simt nici un efect."

E-124 Am spus, "Scumpo, iată-o aici pe mâna mea. Ridică-ţi mâna sus." A ridicat, şi a aşezat-o din nou. "O vezi?"

E-125 Ei bine, când am plecat, am venit acasă, noi avem un prieten doctor foarte bun; am mers la şcoală cu el. Am dus-o acolo, pentru un control. A spus, "Billy, nu este nimic în neregulă cu ea." A spus, "Ea este bine. Nici o tumoare acolo."

E-126 Am spus, "Sam, nu vreau să pun la îndoială cuvântul tău, vezi, pentru că tu ai examinat-o, dar acolo este o tumoare."

E-127 Toţi, timp de trei sau patru ani, când mă duc să îmi fac vizita medicală, când plec în străinătate, ea merge cu mine pentru o vizită medicală. Şi când a fost, nu au văzut-o niciodată.

E-128 Şi acum vreo doi ani, m-am întors într-o zi, acum eu-eu trebuie să spun tot adevărul. Vedeţi, tu nu vrei să ocoleşti nimic, trebuie să spui tot adevărul. Şi v-am exprimat, dragostea mea pentru soţia mea. Dar cu toate acestea trebuie să fim atenţi în acele lucruri. Eu vă spun adevărul. Tatăl Ceresc, Care este Martorul meu chiar aici acum, ştie că este adevărat. Oh, acasă, cum este, doar aceasta, aceea, şi de toate! Sărmana micuţă trece prin schimbarea vieţii la timpul acesta, menopauza.

E-129 Şi pentru ultimii doi ani, cam acum doi ani, când noi am avut o vizită medicală, atunci doctorul a găsit o tumoare pe ovarul stâng. A crescut cam de mărimea unei-unei nuci. El a spus, "Lasă-mă să examinez asta din nou, Frate Branham." A spus, "Cam în trei luni, dacă aceea continuă să crească, trebuie scoasă afară." Ei bine, atunci noi ...

E-130 Dar chiar înainte de aceea, trebuie să vă spun ceva. Am uitat asta. Într-o zi am venit înăuntru, şi de acasă, şi am venit înăuntru să fac ceva, şi m-am întors în jur şi am mers afară. Şi am spus... Ea a spus, "Poţi să mergi cu mine în centru, Bill?"
Şi am spus, "Nu chiar acum, dragă."

E-131 Şi a spus, "Ce vom face în legătură cu Becky, un cutare¬cutare?"
Am spus, "Ei bine, dragă, eu chiar nu ştiu ce să fac."

E-132 Şi acolo a apărut ceva, şi ea era atât de agitată încât abia s-a putut abţine. Oameni acasă, toată noaptea. Şi ca alaltăieri seara, chiar la ora unu dimineaţa, erau oameni înăuntru, în jurul casei, în jurul ferestrelor şi fiecare... Astfel atunci ea era foarte agitată, şi mi-a spus ceva, jignitor, care nu ar fi trebuit să spună. Vedeţi? A spus, "Atunci, Bill, tu eşti tot timpul plecat, şi eu trebuie să am grijă singură de aceşti copii." A spus, "Tu nu eşti niciodată aici. Nu putem lua deciziile împreună. Ori eşti afară, plecat..." Şi a început să plângă, a intrat, a închis uşa.

E-133 Chiar atunci am spus, "Oh, sărmana micuţă!" Am spus, "Vai, ar trebui..." Şi am pornit afară.

E-134 Şi Acesta a spus, "Citeşte Doi Cronici 22." A fost când Miriam l-a mustrat pe Moise, pentru că s-a căsătorit cu o fată Etiopiană; ar fi fost mai bine ca tatăl ei să o fi scuipat în faţă, decât să facă asta.

E-135 Şi eu-eu am intrat înapoi, am spus, "Scumpa, tu ai spus lucrul greşit." Şi ea plângea. Am spus, "Ai spus lucrul greşit, dragă. Dumnezeu te va face să plăteşti pentru asta. Nu ar fi trebuit să faci asta. Sunt şi eu tot răscolit. Nu ar fi trebuit să spui asta."

E-136 Şi ea a spus, "Ei bine, Bill, eu-eu ajung atât de răscolită." Şi doar m-am întors şi am plecat înapoi, pentru că ştiam că nu era în vreo stare ca să primească asta, astfel am ieşit înapoi afară.

E-137 Şi următorul control, cam la o lună după aceea, s-a arătat tumoarea.

E-138 Anul trecut, iată că vine din nou. Când l-a încercat din nou, acum era de mărimea unei portocale. Doctorul a spus, "Nu o mai amâna. Trebuie să fi operată. Este o tumoare care creşte rapid, este malignă. Dacă devine toată alimentată, şi se agaţă în acea parte, ce veţi face?"
Am spus, "Doctore, noi avem credinţă în Dumnezeu."

E-139 Eu nu am spus niciodată bisericii, sau nimic, doar i-am dat pace. Am început să ne rugăm. Şi am spus, "Doamne Dumnezeule, ajută-ne, te rog. Eu Te rog să ne ajuţi," şi tot aşa. Tumoarea continua să crească.

E-140 Apoi când am plecat ca să mergem la Tucson, doctorul nostru de acasă a trimis vorbă la un doctor prieten de-al lui de acolo, a spus, "Dacă... Tu trebuie să scoţi această tumoare de la D-na. Branham, imediat." A spus, "Dacă nu, va deveni malignă." I-a spus, a spus, "Tumoarea a crescut deja, într-un an, de la mărimea unei nuci până la dimensiunea cam cât un grepfrut," aşa de mare s-a făcut. A fost acolo, ieşită în afară într-o parte, aşa. Şi zilele trecute...

E-141 Ea-ea a amânat, să meargă; Am spus, "Încearcă..." Ne-am rugat. Am plâns. Am implorat, de toate, nu se întâmpla nimic. Apoi ea s-a dus, trebuia să meargă ultima... să vedem, ieri. Da, ieri s-a dus la doctor pentru examenul final. Am spus, "Ei bine, detest să fac asta, dar noi probabil că va trebui să cedăm. Şi atunci, dragă, tu vei-tu va trebui doar să-să cedezi, să ai... să se scoată afară, pentru că creşte atât de mare, credinţa noastră nu este suficientă."

E-142 Astfel, alaltăieri, înainte să plec, ştiind, ea a spus, "Să nu mă suni până după ce ai serviciul Fratelui Jack în seara aceea, apoi să-mi spui ce fel de adunare ai avut, şi cum sunt oamenii jos în Shreveport. Apoi," a spus "Îţi voi spune ce a spus doctorul."
Am spus, ",Bine, dragă." Şi am închis.

E-143 Ieri, alaltăieri, când am pornit să plec de acolo, în casă, am intrat şi... Întotdeauna când plec, toţi copilaşii şi noi toţi ne adunăm împreună şi îngenunchem în jur acolo în cameră, şi ne rugăm. Şi Domnul, îi spunem Domnului... Când plec în străinătate, spun, "Doamne Isuse, ai grijă de familia mea." Şi ei se roagă pentru mine, ca Dumnezeu să mă ajute, ca să ne putem reîntâlni din nou. Apoi toţi copilaşii încep să plângă şi aşa mai departe, ştiţi, pentru că, ştiţi cum este.

E-144 Vorbiţi despre Preşedintele Kennedy că a fost împuşcat? Eu a trebuit să fiu păzit de multe ori de la a fi împuşcat cu o lunetă cu infraroşu, şi poate la trei sau patru sute de iarzi distanţă, pe timp de noapte. Ei pot vedea exact la fel ca în timpul zilei, noaptea prin acel observator al lunetei. Şi am fost în ţări Catolice unde radicalişti şi de tot felul, jos acolo în Mexic unde au fost trimişi înapoi acolo, şi au trimis vorbă, telegrame mesaje scrise de orice, "Te vom prinde în seara aceasta," şi aşa mai departe în acel fel, intrând şi ieşind, şi în căutarea mea. Şi poate o voi primii cândva. Este în regulă. Dar eu am Ceva care îmi va purta de grijă când soseşte acel timp, vedeţi.

E-145 Şi atunci când am pornit să plec din nou, doar de unul singur, zilele trecute, am îngenunchiat, alaltăieri, şi am îngenunchiat în cameră. Şi m-am uitat în jur. Eram acolo de două zile, cuprins de dor, nimeni acolo acasă. Şi am spus, "Tată Ceresc, eu-eu mă rog ca Tu să ai milă acum, şi să mă ajuţi. Mă duc jos la Shreveport să fac tot ce pot pentru a ajuta Împărăţia Ta." Am spus, "De câte ori soţia mea şi eu am îngenunchiat aici în cameră aşa! Ne rugăm. Şi astăzi sunt atât de cuprins de dor după ea." Şi am spus, "Mâine ea se duce înăuntru, şi poate nu voi reuşi să termin adunările mele, pentru că ea poate va fi dusă la spital, pentru această tumoare mare care Te-am rugat să o îndepărtezi. A crescut şi crescut, încât acum trebuie să fie scoasă afară." Şi am spus, "Eu-eu Te-am implorat."

E-146 Şi am spus, "Doamne, dacă ea a spus ceva greşit, când ea... când acolo, eu eram răscolit. Dacă ea a spus ceva greşit," am spus, "Doamne, gândeşte-te doar, ea nici măcar o dată, nici măcar o dată nu mi-a spus nimic că plec la adunările Tale." Am spus, "Tu vei... Ea întotdeauna mi-a spălat şi pregătit hainele; şi m-a ţinut de mâna, şi a plâns şi s-a rugat, şi a spus, 'Dacă aş putea face ceva să îl ajut pe Domnul!'" Şi am spus, "Priveşte la starea ei, Doamne. Şi nu-nu face asta. Nu, te rog să nu, Doamne." Şi eu¬eu am spus, "Dumnezeule, ajut-o, mă rog ca Tu să ai milă de ea. Şi dacă ea trebuie să treacă prin acea operaţie, ajut-o să treacă, Doamne. Dacă o pierd acum, nu ştiu ce m-aş face. Eu sunt-sunt un om bătrân. Şi acei copilaşi de crescut, şi ce aş putea face? Ai milă de ea, Doamne. Tu şti cât o iubesc." Şi am spus, "Eu-eu doar mă rog ca Tu să o ajuţi."

E-147 Şi aşa cum mă rugam, am auzit Ceva spunând, "Ridică-te în picioare." Şi eu doar am continuat, să mă rog, pentru că eu¬eu-eu m-am gândit că poate mi-am imaginat asta. Şi aşa cum mă rugam în continuare, Ceva a spus, "Ridică-te în picioare." Şi am încetat să mă rog, şi m-am uitat în sus. Şi tabloul cu Cristos, acela care...

E-148 Nu am dat niciodată importanţă la tabloul lui Sallman. Mie¬mie îmi place tabloul lui Hofmann, Capul La Treizeci şi trei, ştiţi. Şi eu am un tablou mare cu acesta, pentru că, atunci când L-am văzut în vedenie de data aceea, este exact aşa cum arăta El. Şi acolo era, l-am avut fixat aşa ca El să privească direct spre mine când mă rugam, în acest tablou.

E-149 Şi m-am uitat sus acolo, şi m-am uitat la tablou. Şi m-am uitat peste tot în jur. M-am gândit, "Ce a fost aceea, 'Ridică-te în picioare'?" M-am gândit, "Ei bine, mă voi ridica în picioare." Şi m-am ridicat în picioare.

E-150 Chiar acelaşi Glas care a vorbit acolo sus pe colină în seara aceea, Acelaşi Care a venit mereu. Am spus, "Doamne Dumnezeule, Tu erai care ai vorbit cu slujitorul Tău?"

E-151 El a spus, "Doar spune cuvântul, şi nu va mai fi nici o tumoare."

E-152 Am stat acolo puţin, ca să îmi revin bine. Mulţi dintre voi ştiţi, de aici, şi oamenii din tabernacol ştiu ce a fost, că ea l¬a avut. Am spus, "Atunci eu spun, în Numele Domnului Isus Cristos, ca acea tumoare să o părăsească." A deranjat-o atât de rău, ea a stat în pat trei sau patru zile, cu asta. Am spus, "Ei nici măcar nu vor găsi o urmă de aceasta. Căci, Domnul Dumnezeul meu, Care este Creator, Care poate opri vânturile şi furtunile, şi poate mustra mările, şi să producă aceea, El este Creatorul cerurilor şi al pământului. Şi eu Îl iubesc şi Îl cred, şi cred că acest timp se apropie acum când trebuie să fie aceste lucruri. Şi Tu, Care ai putut crea o veveriţă şi ai pus-o în existenţă, ai putea scoate un vrăjmaş din existenţă." Am spus, "Când diavolul s¬a înfăşurat în furtună... Vânturile sunt creaţia lui Dumnezeu. Apa este creaţia lui Dumnezeu. Dar diavolul a intrat în aceasta, asta-i ce a făcut-o, şi a pus un-un spasm în mare, aşa." Am spus, "Tu ai putut să o linişteşti. Şi Tu cel care ai putut linişti aceea, poţi îndepărta tumoarea de la soţia mea. Şi eu spun că-i gata chiar acum, să nu mai fie găsit niciodată. S-a terminat."

E-153 Am ieşit de acolo cu siguranţă, i-am spus fiului şi nurorii mele. Am venit jos, şi seara trecută am venit aici foarte repede ca să am adunarea; şi am mers înapoi, am sunat-o. Şi ea încă nu ştia nimic despre asta. Eu nu i-am spus.

E-154 Şi când ea a sunat, era chiar foarte fericită. A spus, "Billy, trebuie să îţi spun ceva, dragă." A spus, "Nu există nici un semn de tumoare rămasă nicăieri. Doctorul a spus că nu a putut găsi nimic." Ea a spus, "Am fost atât de fericită! Şi D-na. Norman şi multe dintre surori aici, două sau trei dintre ele, au fost cu noi aici în cameră." Ea a spus, "Doctorul a spus, 'Şi vrei să spui! Eu nu pot să înţeleg. Acum o lună, era o tumoare acolo de mărimea unui grepfrut.' Şi a spus, 'D-nă. Branham, fi sigură, nu există nici un semn de tumoare în ceea ce te priveşte, nu mai este."

E-155 Este Domnul Dumnezeul nostru! O zi de mulţumire? Oh, mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul lui Isus Cristos, acel Dar suprem care este acelaşi ieri, azi, şi în veci! Este adevărat. Eu nu cred în a face jurăminte pe ceruri sau pe pământ, sau nimic altceva. Dar cu Biblia pe inima mea, şi Dumnezeul Care eu îl iubesc, ştie că fiecare cuvânt despre aceea este adevărul solemn. Ziua Recunoştinţei! Când mă gândeam că mâine ar trebui, sau următoarele câteva zile, s-ar putea să trebuiască chiar să las adunarea, ca să mă duc. Nici măcar nu le-am putut promite oamenilor că voi fi înapoi la timpul Crăciunului, acasă, pentru copiii mei, să-i aduc din nou acasă de Crăciun; ştiind, tremurând în adâncul inimii mele, că pe soţia mea o aştepta o operaţie, cu o tumoare de mărimea unui grepfrut. Şi acolo a fost.

E-156 Şi chiar Cuvântul lui Dumnezeu, care a spus, "Spune ce vrei, şi va fi aşa."

E-157 Şi am spus, "Tumoarea este dusă. Ei nu o vor mai găsi niciodată."

E-158 Şi este dusă, astăzi. Şi cel mai bun chirurg şi cei mai buni doctori care au fost în acest personal la Tucson, Arizona; când, cu câteva zile în urmă, era o mare, o tumoare foarte mare aşa. Şi acelaşi doctor nu a putut găsi deloc nici o urmă a acesteia, şi a scris o declaraţie liberă în acest fel, că, "D-na Branham nu are nici un semn de tumoare, nicăieri."

E-159 Oh, mulţumiri lui Dumnezeu! Aceasta este o zi de mulţumire, pentru mine. A şti, mai presus de aceea, că într-o zi acel chip mic cu care m-am căsătorit acolo, slavă lui Dumnezeu, într-o zi aceste semne de bătrâneţe ale morţii vor dispare, şi vom fi acolo în înfăţişarea tinereţii, şi niciodată să nu mai îmbătrânim. Şi darul lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, al Duhului Sfânt care l-am primit acum, este ce ne dă această, această ancoră.

E-160 Şi priviţi la aceasta astăzi, prieteni. Vorbiţi de un popor recunoscător. Noi ar trebui să fim cei mai recunoscători oameni dintre toţi din lume. Pe lângă vindecare, pe lângă aceste lucruri care au loc, ce este? Este siguranţa absolută că acelaşi Dumnezeu, prin aceeaşi natură, acelaşi Stâlp de Foc, acelaşi Înger al lui Dumnezeu, acelaşi Isus ieri, azi şi în veci, face aceleaşi lucruri, prin aceeaşi Putere, prin acelaşi Nume. Ce ancoră a sufletului, statornică şi sigură! Fie ca Domnul Dumnezeul Cerului să vă binecuvânteze din belşug, pe fiecare.
Să ne aplecăm capetele.

E-161 Doamne, sunt atât de recunoscător, Doamne, eu-eu nu ştiu ce să spun. Eu chiar nu reuşesc să exprim. Când acel imn a fost cântat cu un timp în urmă, şi acei oameni au cântat acea cântare; în inima mea, doar am săltat de bucurie. Şi mărturia a venit peste inima mea. Şi acum, Tată Ceresc, Tu şti că aceste lucruri sunt adevărate. Tu şti, din adâncurile inimii mele, că, şi că este adevărul. Nu am nici un motiv, Doamne, să le spun altceva în afară de ceea ce este drept. Şi mă rog, Dumnezeule, ca astăzi... fie ca inima mea să simtă văzând toţi aceşti fraţi şi surori Creştini aici, care sunt fraţii şi surorile mele în legăturile lui Cristos, care se bucură cu mine, cu mulţumiri, pentru micuţa mea însoţitoare [Porţiune goală pe bandă – Ed.] cruţată. [Porţiune goală pe bandă.] ... pământul să-l laude pe Dumnezeu. Natura să-l laude pe Dumnezeu! Tot ce are suflare, să-l laude pe Dumnezeu şi să fie recunoscători pentru acest timp minunat care îl avem.

E-162 Dragă Tată Ceresc, văd acolo că este un băieţel aşezat aici într-un scaun cu rotile. Sunt alţii aici care sunt bolnavi şi în nevoie. Şi întocmai cum eşti Tu Dumnezeul mântuirii pentru sufletele noastre, Tu eşti Dumnezeul care vindecă toate bolile noastre şi suferinţele noastre. Şi Tu încă eşti... cu aceste mărturii, doar una sau două, pe când sunt la scară de mii, care slujitorul Tău umil Te-a văzut împlinind şi făcând, fără un cusur în asta, niciunde. Şi ştim că Tu încă eşti Iehovah-Jireh, şi Tu deja ai furnizat Jertfa pentru vindecare. Tocmai Dumnezeul care a îndepărtat acea tumoare de la partea soţiei mea, Tu eşti tot la fel de mult Dumnezeu chiar aici la Shreveport cât eşti Tu în Tucson; şi cu toate acestea eu eram la mile, două mii de mile de ea în acel timp. Mă rog, Dumnezeule, ca Prezenţa Ta sfântă să umple acest tabernacol astăzi, cu Putere de vindecare, care să vindece fiecare persoană bolnavă care se află aici, ca aceste binecuvântări de mulţumire să poată continua să răsune, înainte şi înapoi, în toată ţara, Doamne, că Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi în veci. Acordă aceasta, Dumnezeule Etern.

E-163 Acum aşa cum voi oamenilor staţi jos aici, puneţi-vă mâinile unii peste ceilalţi şi rugaţi-vă. Conectaţi-vă împreună într-o unitate de credinţă în Prezenţa lui Dumnezeu, şi amintiţi-vă că fiecare dintre voi sunteţi privilegiaţi. Dumnezeu mă va judeca, dacă v-am spus adevărul sau nu. A eşuat aceasta vreodată, v-am spus eu vreodată ceva decât ce s-a întâmplat?

E-164 Cum a spus Samuel la acel timp, ca atunci când urmau să facă un-un împărat, Saul. A spus, "V-am spus eu vreodată ceva în Numele Domnului, care nu s-a împlinit? V-am cerut eu vreodată banii, pentru hrana mea?" "Nu, Samuel, dar noi totuşi vrem împăratul. Noi totuşi vrem împăratul nostru pământesc." Şi Samuel a ştiut că Dumnezeu era Împăratul lor.

E-165 Eu vă spun, în dimineaţa aceasta, oameni buni, vă aduc ca martori, aţi văzut vreodată darul lui Dumnezeu să eşueze o dată, despre ce am citit noi în dimineaţa aceasta? Nu, domnule. Este Isus Cristos, nu poate eşua. Ştiinţa a dovedit-o. Biserica o ştie. Şi El este aici chiar acum, chiar în aceast minut. El este aici. Şi singurul lucru care lipseşte este ca credinţa voastră să ridice acel Cuvânt şi să-Lungă pentru voi, şi El vă va vindeca.

E-166 Şi cu mâinile unii peste ceilalţi, strigaţi către Dumnezeu, din toată inima voastră, şi spuneţi, "Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, Tu Care poţi opri furtuna, acum două mii de ani, Tu ai făcut-o şi Tu o faci din nou chiar acum. Şi Tu opreşti boala mea. Tu mă faci bine. Şi sunt recunoscător în inima mea pentru Tine, Atotputernicule Dumnezeu."