E-1 Să ne rugăm. Tată Ceresc, noi suntem recunoscători Ţie, în seara aceasta, că Tu încă eşti marele EU SUNT, nu „Eu
am fost” sau „voi fi.” Tu eşti timpul prezent, Dumnezeul nostru. Şi Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi în veci, neschimbatul Dumnezeu. Noi îţi mulţumim Ţie pentru că noi avem acest privilegiu să cunoaştem aceasta, care a fost descoperit nouă prin Duhul Sfânt. Si El ne-a sigilat pe noi în Împărăţia lui Dumnezeu, cu El, prin Însemnul pe care ni l-a lăsat El. Noi suntem aşa de recunoscători pentru Acesta. Binecuvântă-ne, în seara aceasta, aşa cum Te aşteptăm. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin. (Vă puteţi aşeza.)

E-2 Eu trebuie, să aşez câteva din aceste batiste aici la o parte, numai…Noi o să ne rugăm pentru bolnavi, pentru restul serilor, cu voia Domnului. Noi o să o facem. Oricum, eu i-am spus lui Billy că el a întârziat puţin, în seara aceasta, şi nu a ajuns să distribuie cărţile de ordine pentru rugăciune, însă totuşi ne gândeam că am putea s-o facem în timp ce voi face poate o chemare la altar, sau ceva, noi am putea face aceasta.

E-3 Acum fiecare se simte bine? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Asta-i minunat. Eu sunt eu sunt desigur bucuros să aud aceasta.

E-4 Acum, eu cred că a fost anunţat că dejunul Oamenilor De Afaceri este dimineaţă. Eu cred că ei, aceasta era, ca ei să anunţe timpul, şi aşa mai departe. Acum hai să fim pregătiţi pentru orice ar vrea Domnul ca noi să facem. Noi ne dăm seama că aceasta este seara în care orice se poate întâmpla, astfel noi vrem să fim pregătiţi pentru aceasta, şi repede să intrăm în Mesaj. Aşa că, mâine noi avem o zi cu adevărat încărcată.

E-5 Şi Duminică, ca dimineaţa de Duminică, eu cred că am să vorbesc aici după şcoala Duminicală, Duminică dimineaţa; şi Duminică seara. Astfel, voi sunteţi invitaţi la toate aceste adunări. Dacă, desigur, dacă voi aveţi un loc de datorie pe undeva, iar voi trebuie să fiţi acolo, ei bine, noi nu am vrea ca voi să pierdeţi aceea.

E-6 Eu am o căsătorie, cândva, sau mâine sau ziua următoare. Duminică dimineaţa, da, eu trebuie să cunun un cuplu din Tabernacolul meu. Şi astfel noi aşteptăm de asemenea să vedem şi aceasta.

E-7 Şi acum rugaţi-vă pentru noi până noi ne străduim să citim ceva din Cuvântul lui Dumnezeu chiar acum, şi să intrăm drept în Mesaj, repede. Ei au vrut ca eu să vin devreme din cauza mulţimii care stă în picioare. Şi astfel noi vom citi din Isaia, capitolul al 7-lea. Eu vreau să citesc, începând cu versetul al 10-lea.
DOMNUL a vorbit din nou lui Ahaz zicând,
Cere un semn de la DOMNUL Dumnezeul tău; cere-l fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.
Şi Ahaz a răspuns, Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe DOMNUL.
Şi el a zis, Ascultaţi voi…O casă a lui David; Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi voi şi pe a Dumnezeului meu?
De aceea DOMNUL însuşi vă va da un semn; Iată fecioara va rămînea nea însărcinată, va naşte an fiu, şi- i va pune numele Emanuel.

E-8 Dacă eu aş numi aceasta pentru un subiect, în seara aceasta, asupra căruia să vorbesc pentru câteva momente, asupra câtorva notiţe pe care le-am scris în după-amiaza aceasta aici, mi-ar plăcea să vorbesc despre, să iau subiectul despre, Super Semnul.

E-9 Ştiţi, aceasta este o super zi, fiecare lucru este super. Şi noi ştim că fulgerul bifurcat pe cer într-o noapte noroasă, cu certitudine ne declară nouă că poate exista lumina în întuneric. Noi suntem conştienţi de aceasta.

E-10 Dumnezeu a cunoscut sfârşitul de la început, de aceea El a putut planifica fiecare lucru, ca acesta să lucreze numai spre slava Sa. Şi aceasta ne dă nouă curaj, să ştim că indiferent ce vine sau merge, Dumnezeu face totul, ceasul ticăie exact la timp.

E-11 Uneori devenim nerăbdători, indispuşi. Devenim nechibzuiţi. Ne gândim, „Oh, noi trebuie să facem asta, ori să facem pe cealaltă.”

E-12 Dar, amintiţi-vă, ceasul lui Dumnezeu va fi întocmai şi exact la timp. Toate aceste lucruri trebuie să fie aşa. Acestea trebuie toate să fie făcute în acord cu marea Lui cunoştinţă, ştiinţa Lui mai dinainte, că prin cunoştinţa mai dinainte a putut El să predestineze; nu prin dorinţa Lui, ci prin cunoştinţa Lui. Dumnezeu nu predestinează prin dorinţa Lui. El nu voieşte ca vreunul să piară, însă prin ştiinţa Lui mai dinainte El ştia cine o să accepte aceasta şi cine nu. De aceea El poate face fiecare lucru să lucreze în conformitate cu marele Lui ceas al timpului care ticăie, că El a putut să prezică sfârşitul de la început. Şi, de aceea, El a ştiut că noi vom trăi în această zi. El ştia că aceasta va fi ziua noastră. El avea planuri pentru această zi. El avusese planuri pentru fiecare zi. Şi niciodată nu a dat greş vreunul dintre planurile Lui. El este întotdeauna la timp.

E-13 Şi aceasta este ceea ce noi numim o super epocă. Fiecare lucru pe care îl vedeţi în zilele de azi trebuie să fie un „super,” ori acesta nu va reuşi, dacă nu aveţi ceva super, deoarece aceasta este o epocă super. Ei avuseseră epoca lor, şi ei au avut, acum ei au epoca super, tot ce vedem noi.

E-14 Voi nu mai puteţi merge jos la magazinul din colţ, şi să găsiţi un calup mare de brânză stând acolo aşa cum se obişnuia. Şi—şi în felul cum obişnuiau să fie, vechile magazine din colţ, dacă aţi avut chiar alimentele odată aşa de bune, fiecare vrea să meargă la unul clasic, un market cu aer condiţionat, numit super market. Ei trebuie să meargă acolo chiar dacă plătesc mai mult pentru alimentele lor. Ei trebuie să meargă la super market. Aşa este. Deoarece aceasta este un super. Vedeţi? Fiecare vrea ceva super.

E-15 Şi, astăzi, nu poţi să iei un automobil obişnuit. Vechiul model-T o să fie călcat, afară pe stradă acum. Ei au un super automobil. Ford trebuie să le facă super. Chevrolet trebuie să le facă super. Ceilalţi, aşteaptă să stea în întrecere, ci trebuie să le facă super. Fiecare lucru este ceva super, super, super.

E-16 După un timp, noi am venit la epoca aerului. Acum ei aveau avionul cu elice. Apoi, primul lucru voi ştiţi, ei au venit înainte cu un jet şi acum ei au un super jet. Vedeţi, acesta trebuie să fie ceva super. Dacă nu, acesta nu este—acesta nu este în timp. Fiecare lucru în această epocă trebuie să fie super.

E-17 Noi obişnuiam să avem vechile şosele pe care obişnuiam să călătorim, acum aveţi super şosele. Trebuie să aibă patru sau cinci benzi mergând într-un sens, şi patru sau cinci benzi venind din sens opus, sau ajungi să treacă peste tine. Vedeţi? Voi trebuie să aveţi aceasta, fiindcă aceasta este epoca super, super timpul. Fiecare lucru este în super.

E-18 Noi ne gândim chiar că noi avem super oameni, sau unii oameni cred că ei sunt super, şi ei încearcă să acţioneze în felul acesta, oricum. Rasa super, o rasă voind să o domine pe cealaltă.

E-19 Super biserici, super denominaţiuni, fiecare lucru vine la super. „Dacă aceasta nu este super, ei bine, aceasta nu este aşa.”

E-20 Eu cred căci chiar femeile îşi iau super îmbrăcăminte, epoca modernă. Pantofii de modă veche, aveau ceva piele în ei, îi cumpărai cam cu trei dolari perechea, cel mai bun fel, aveau mai multă piele în ei decât o duzină de perechi din ziua de azi, pentru care plăteşti douăzeci şi cinci de dolari. Dar aceasta trebuie să fie de tipul super, ştiţi, tocurile cam aşa, şi fără bombeu, însă acestea sunt super. Vedeţi voi, acesta este lucrul. Aproape că trebuie să fiţi într-o super curbă ca să păşiţi în ea, vedeţi. Aşa este. Totul a devenit trăznit, pentru mine, vedeţi. Dar aceasta este o—aceasta este o super epocă. Este un timp super.

E-21 Toate aceste semne sunt—sunt marcarea unui întuneric spiritual. Toate aceste lucruri pe care le vedem întâmplându- se în aceste super, super, super, dacă măcar ştim! Noi suntem într-o grabă, noi trebuie să ajungem acolo, şi ce facem noi când ajungem acolo? Obişnuiţi să luăm, să mergem pe jos de la lucru acasă, copiii obişnuiau să meargă pe jos la şcoală, şi acum ei au un autobuz să vină la uşă să-i ia şi să-i escorteze în şcoală şi afară din şcoală, şi apoi să plătească o jumătate de milion de dolari pentru o sală de recreaţie, ca să le dea ceva exerciţii, sau ei mor. Păi, ei obişnuiau o aibă mergând pe jos la şcoală. Super epocă! Acum nu este aceasta adevărat? Chiar bisericile trebuie să albă, de nu au destulă activitate între ei, ci trebuie să aibe o-o-o sală unde ei pot toţi să se joace şi să sară în sus şi-n jos. Obişnuia să fie Duhul care-i făcea să facă aceasta, dar acum ei trebuie să obţină acolo un fel de super timp. Vedeţi, totul conducând la un întuneric spiritual, o măreaţă zi în care trăim noi.

E-22 Voi ştiţi, poporul Lui, poporul lui Dumnezeu din Biblie, a fost întotdeauna avertizat, de Dumnezeu, ca să privească la semnele timpului. Isus, când El era pe pământ, El le-a spus Fariseilor din ziua Lui, El le-a zis, „Voi Farisei orbi.” A zis, „Voi ieşiţi afară seara şi vă uitaţi şi vedeţi că cerul este senin şi roşu,” a zis,
„,Mâine,’ veţi zice, ,va fi o zi senină.’” Şi El a zis, „Apoi voi ieşiţi şi ei coboară, arătând mânioşi, atunci, ,Mâine va fi vreme rea.’” El a zis, „Voi puteţi deosebi faţa cerului, dar semnul timpului nu-l puteţi deosebi.” A mai zis, „Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut ziua mea. Dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise,” El a zis, „voi m-aţi fi cunoscut pe Mine, deoarece Moise a scris despre Mine.”

E-23 De altfel, după cum spuneam, ei ar fi trebuit să ştie că Scriptura care trebuia să se împlinească în acea zi era împlinită, şi ei nu ştiau aceasta. Ei îşi aveau ochii lor—atât de aşezaţi pe tradiţiile lor, şi alte lucruri, până când ei nu au putut să vadă Scriptura actuală desfăşurându-se înaintea lor.

E-24 Eu aş asemăna această epocă cu aceea. Căci chiar între oamenii buni, uneori, ei omit să vadă aceasta. Ei doar pleacă, şi, cinstit, eu—eu… Aceasta m-ar descuraja pe mine dacă eu nu ştiam că Isus a spus ceea ce a spus El despre aceasta, că, „Nici un om nu poate veni afară doar dacă Tatăl Meu îl atrage, şi toţi pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni.” Ei niciodată nu vor fi în stare să vadă Aceasta. El a spus, „Bine a vorbit Isaia despre voi, zicând,
,Aveţi ochi şi nu vedeţi, aveţi urechi şi nu auziţi.’” Aceasta este o privelişte dureroasă, dar acesta este felul în care erau ei.

E-25 Şi acum noi aflăm cam acelaşi lucru existând astăzi, când noi ştim că trăim în ceasul când întunericul dens va acoperi pământul şi oamenii. Şi noi aflăm, că toate aceste realizări moderne, de super epocă, şi aşa mai departe, în care trăim noi, este doar semnul de mare întuneric în domeniul spiritual. Noi suntem în epoca bisericii Laodicea, unde ei sunt doar căldicei. Ei pot să meargă la biserică, şi oamenii se duc, şi—şi se pare că au râvnă să meargă la biserică; dar ca să ştie ceva despre Duhul, timpul în care ei trăiesc, unii dintre ei sunt cât se poate de orbi privind acele lucruri. Indiferent ce va face Dumnezeu, şi cât de bine va fi aceasta dovedit prin Cuvântul Său, totuşi ei nu pot vedea aceasta. Eu mă întreb dacă aceasta nu este întocmai ce a spus El, „Noi avem ochi, dar nu putem vedea.” Se cuvine ca noi să ne uităm în jur şi să vedem că toate aceste lucruri care se întâmplă sunt semne că sfârşitul este aproape, deoarece acestea sunt lucrurile care au fost prevăzute să fie la acest timp.

E-26 Eu vreau ca voi să observaţi continuitatea neschimbată a Cuvântului lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui. Vedeţi, El niciodată nu-şi schimbă programul Său. El niciodată nu-şi schimbă căile Sale. Întocmai atât de perfect, Scriptura este într- o continuitate perfectă. Fiecare lucru pe care-l face Dumnezeu este în continuitate cu ceea ce a făcut El. Vedeţi? Şi ce a făcut El întâi, aceea este, ce va face El a doua oară în acelaşi fel.

E-27 Şi numai ca să vă dovedesc aceasta vouă, El a făcut legi pe pământ. Şi El întotdeauna a dat poporului Său un semn înainte ca evenimentul să se întâmple. Acum El întotdeauna a făcut-o. Şi El întotdeauna va face aceasta, pentru că El este neschimbatul Dumnezeu. „Eu sunt Dumnezeu,” a zis El, „Eu nu mă schimb.” Felul în care El îşi aşează programul Său la început, în felul acesta este în fiecare epocă. El niciodată nu schimbă aceasta.

E-28 Când El a pus lumea să se învârtă pe baza a douăzeci şi patru de ore; noi am putea avea timpurile de economisire prin lumina-zilei, şi tot felul de timpuri, dar aceasta niciodată nu schimbă învârtirea lumii. Ea face cercul ei complet în fiecare douăzeci şi patru de ore, se întoarce roata. Niciodată nu schimbă anotimpurile, Dumnezeu are primăvară, vară, iarnă, exact cum era întotdeauna. Acesta este felul în care El a făcut aceasta întâi, acesta este felul în care El face aceasta de fiecare dată. Continuitatea legilor Lui, şi a Cuvântului Său, şi a lucrărilor Sale, cum toate acestea se armonizează perfect împreună!

E-29 De aceea, dacă am putea să ne uităm ce era, noi putem şti ce este şi ce va fi. Vă puteţi baza gândurile voastre pe aceasta, că Scriptura zice, „El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.”

E-30 Noi observăm înainte ca primăvara să vină. Priviţi unele din legile Lui. „Când vedeţi pomii mugurind,” El a zis, „voi ştiţi că vara este aproape.” Primăvara este un semn de introducere a venirii verii. Aceasta este o lege. Aceasta întotdeauna se întâmplă astfel. Voi nu aveţi vara, şi apoi cam în timpul când acesta devine iarnă atunci apar frunzele. Nu, ci aveţi mai întâi frunzele, deoarece aceasta este o introducere a legilor Lui de natură, că primăvara vine. Aceasta niciodată nu dă greş. Când vedeţi că pomii încep să devină fragezi, în jurul scoarţei, şi mugurii micuţi încep să se umfle, voi ştiţi că acesta este un semn că timpul primăverii este aici, va sosi.

E-31 Când vedeţi toamna anului înainte să avem îngheţ sau altceva, când frunzele cad din copaci, voi ziceţi, „Ei bine, toamna este aproape,” Cum de ştiţi? Pentru că frunzele cad. Natura se pregăteşte pentru aceasta. Fiecare an este la fel.

E-32 El de asemenea ne dă nouă un semn în schimbarea vremii. Voi puteţi să ieşiti afară şi să priviţi, aşa cum a spus El, „Voi vedeţi cerul roşu şi coborât, mâine va fi vreme rea.” Şi El niciodată nu schimbă aceasta. El întotdeauna ne avertizează. Voi puteţi lua, simţi cum aerul începe să devină umed, cu mult timp înainte de furtună, şi priviţi natura toată joacă înăuntru cu aceasta. Acesta este un semn.

E-33 Aşa cum adeseori am spus, „Dacă nu ar fi existat Biblia, eu aş fi ştiut că există Dumnezeu, doar prin a privi felul cum lucrează natura.” Acestea sunt legile Lui, ele sunt toate în continuitate unele cu altele. Cuvântul Lui este în continuitate; Acesta nu poate da greş. Semnele Lui sunt în continuitate cu timpul. Semnele sunt chiar cu Biblia. Semnele sunt chiar în lună. Semnele sunt chiar pe cer. Semnele sunt chiar pe pământ. Semnele sunt chiar în biserică. Şi noi ne putem uita în jur în biserică, astăzi, şi vedem că semnul este tocmai potrivit pentru El ca să vină.

E-34 De exemplu, cum lucrează acesta asupra naturii. Eu am fost sus în pădurile din nord, unde am fost să vânez, înainte ca noi să avem un—un interval de frig; micuţele raţe pleacă din Louisiana, se duc acolo sus şi îşi fac cuiburile, şi îşi clocesc acolo micuţii lor. Numai să vină prima mică briză rece acolo jos de pe vârful acelui deal când zăpada pune căciula pe munţi, şi acele raţe micuţe se ridică de acolo, şi niciodată nu au fost în afara acelui lac, şi ele vin direct înapoi la Louisiana atât de repede cât pot. Aceasta este o natură, vedeţi, legile naturii. Ele fac aceasta în fiecare an. Apoi lăsaţi ca, primul lucru voi ştiţi, aici jos în Louisiana soarele cald începe să se reverse, aici jos în Louisiana, priviţi-le pe ele cum se strâng toate împreună, mişună iarăşi, şi o iau iarăşi drept înapoi în munţi.

E-35 Priviţi gâştele aici în Texas, unde se duc multe din ele. Eu am văzut timpul când noi a trebuit să oprim maşina, pe drum. Ele nu se sinchisesc de nimeni. Ele se gândesc doar la plecare. Ele au o trezire în desfăşurare. Toate împreună fiind, voi nu aţi auzit niciodată o astfel de gălăgie. Acestea sunt mai rele decât Penticostalii, când se adună împreună. Vedeţi? Ce este aceasta? Acestea sunt legile naturii. Vedeţi, ele, se strâng laolaltă în fiecare an, apoi se grupează, şi îşi iau zborul. Când raţele acelea pleacă, şi gâştele părăsesc Texasul, vara este pe drum. Asta-i adevărat.

E-36 Şi când ele părăsesc Columbia Britanică de nord, iarna este pe drum; auzim acele gâşte mergând deasupra, strigând în felul lor, ducându-se spre sud. Eu pot asculta la ele şi să plâng, pentru că îl văd pe Dumnezeu ghidându-le pe ele. Ce le ghidează pe ele prin aerul fără drum, când ea nu este altceva decât un animal necuvântător? Ce anume o ghidează? Cum eu îl aud cum merge în jos, strigând, acel conducător, luându-şi cumva drumul lui; poate el niciodată nu şi-a avântat drumul lui la Louisiana înainte, dar el ajunge acolo. Nu vă îngrijoraţi. El are ceva în el care-i spune încotro să meargă. El îşi ia zborul lui. El conduce cârdul. Toată mulţimea lor vine. Ele poate niciodată nu au fost aici înainte.
Dar el ştie exact unde câmpul de orez îşi are orezul, pentru că el are ceva care îl conduce. Aceasta este o natură.

E-37 Apoi primăvara, când este plăcut şi cald aici jos în timpul iernii, el va merge iarăşi drept înapoi. De ce? Aceasta este natura înfăţişându-se pe ea însăşi. Acestea sunt legile lui Dumnezeu.

E-38 Semnele Lui merg întotdeauna înaintea evenimentelor Lui, întocmai cum face aceasta. Când vedeţi gâştele plecând, şi vedeţi bobocii înmugurind, şi vedeţi frunzele căzând jos, vedeţi, aceasta este continuitatea naturii amestecându-se înăuntru. Legea naturii lui Dumnezeu se amestecă înăuntru, şi El premerge evenimentele Lui. Aceasta întotdeauna a fost, niciodată nu a dat greş, şi niciodată nu va da greş.

E-39 Dacă noi urmăm doar continuitatea Cuvântului lui Dumnezeu, nici noi nu vom da greş, niciodată. Dacă noi nu vom lua curentul modern al zilei şi—şi să încercăm să injectăm altceva în acesta, ci să urmăm doar continuitatea acestuia pentru această epocă, priviţi ce va avea loc. Noi de asemenea, vom merge drept acasă, într-una din aceste zile. Întotdeauna face aceasta, şi nu dă greş niciodată.

E-40 Profeţii sunt semnul principal. Semnul principal al lui Dumnezeu este un profet. Acum eu voi vorbi câteva minute despre asta. Ei sunt Cuvântul Lui făcut manifest pentru epoca aceea, şi acesta-i motivul pentru care un profet este întotdeauna semnul principal al lui Dumnezeu. El niciodată nu a trimis o judecată pe pământ fără ca mai întâi să trimită un profet. Uitaţi-vă numai, şi cercetaţi Scripturile. Un profet este semnul principal al lui Dumnezeu, către poporul Lui, că El a trimis această persoană, această anumită persoană, ca Noe, ca Moise, şi—şi Ilie şi profeţii. El îi trimite pe ei ca să manifesteze Cuvântul pentru epoca aceea, ca să dea poporului Său un avertisment.

E-41 Întocmai cum trimite El un val de frig peste raţe, ca să le alunge din Nord la Sud; continuitate în natură, continuitate în Cuvânt, El nu dă niciodată greş să facă aceasta. Dacă trebuie să trimită vreme friguroasă să le alunge jos, anul viitor trebuie vreme friguroasă să le alunge jos. Dacă trebuie vreme caldă ca să le alunge înapoi, anul viitor trebuie vreme caldă ca să le alunge înapoi.

E-42 Şi când Dumnezeu este gata să trimită judecată, înainte ca El să trimită judecată, El trimite un profet şi manifestează Cuvântul Lui, şi susţine Cuvântul din epoca aceea. El a făcut aceasta în toate celelalte epoci. El a promis să o facă şi în epoca aceasta. Şi El o va face în această epocă, indiferent de ceea ce spun oamenii despre aceasta. El o va face, oricum, deoarece El nu poate să-şi întrerupă continuitatea Lui. Acesta este felul în care El a planificat, El întotdeauna face aceasta în acelaşi fel. El niciodată nu dă greş ca să o facă cum a făcut-o El prima dată.

E-43 Ca Ioan Botezătorul, acum, noi am avut patru sute de ani, de la Maleahi la Ioan, nu a existat nici un semn, un profet al Vechiului Testament, cam ca un spaţiu aşa de lung (afară doar de timpul judecătorilor) care a fost vreodată fără un profet. Care a fost situaţia, de ce nu au avut ei un profet în decursul acelui timp? Nu a existat nici un Cuvânt plasat pentru acel timp. Ei trebuiau să aştepte până când timpul devenea potrivit. Ei trebuiau să aştepte. Profeţia în Maleahi a spus, era Maleahi 3, „Iată, Eu vă trimit pe mesagerul Meu înaintea feţei Mele, el Îmi va pregăti calea înaintea Mea,” Maleahi 3:1. Acum, aceea era profeţia lui Maleahi despre venirea Domnului Isus. Nimic nu trebuia să aibă loc între acel timp, astfel că biserica a devenit doar leneşă şi a înaintat în propria ei cale, până când timpul promisiunii s-a apropiat.

E-44 Şi când timpul promisiunii s-a apropiat, Dumnezeu, pe o cale supranaturală, l-a adus pe Ioan pe pământ. El era un om născut din femeie, desigur, şi noi ştim că mama lui se numea „Elisabeta” şi tatăl lui se numea „Zaharia.” Ei erau oameni buni. Iar tatăl lui era preot. Era un obicei al băieţilor din ziua aceea să urmeze munca tatălui lor, dar noi suntem învăţaţi că Ioan, când el era în vârstă de nouă ani, după moartea tatălui său, s-a dus în pustie şi a stat singur până la vârsta de treizeci de ani.

E-45 Vedeţi, dacă el s-ar fi făcut ce era tatăl său, ei l-ar fi încurcat pe el atât de mult încât el nu ar fi ştiut cum să-l vadă pe acel Mesia când El a venit. El nu L-ar fi cunoscut niciodată. Dar el a stat în pustie. Dacă s-ar fi dus el la seminar, cu linia de gândire a tatălui său, atunci fiecare dintre ei ar fi spus, „Acum, Ioan, noi înţelegem că tu vei fi acela care va cunoaşte pe Mesia când vine El. Acum, nu te gândeşti tu că Fratele Aşa-şi-aşa de aici i se potriveşte figura exact? Ce părere ai despre Caiafa, marele nostru preot de azi, nu crezi tu că el doar este un om minunat?” Toate astea în mintea lui sfântă, el nu ar fi fost în stare niciodată ca să se gândească la aceasta drept.

E-46 El s-a dus afară în pustie, şi, a aşteptat! Lucrarea lui era prea mare pentru educaţie. Lucrarea lui era prea mare pentru teologie. El trebuia să-l anunţe pe Mesia. Şi el a stat în pustie.

E-47 Priviţi propovăduirea lui. Propovăduirea lui nu era o etică a— a teologiei din ziua aceea. Voi observaţi că aceasta nu era. Despre ce vorbea el? Securea la pomi, şerpi? Vedeţi, aceasta era tot ce ştia el. El a fost crescut în pustie. Aceasta era ceea ce ştia el; şerpi, şi pomi, şi topoare, şi aşa mai departe. Şi pe aceasta a fost bazat mesajul lui, natura. Când el a zis, „Voi generaţie de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Nu vă gândiţi că aveţi de tată pe Abraham, deoarece Dumnezeu este în stare şi din aceste pietre să ridice copii lui Abraham. Şi de asemenea securea a fost înfiptă la rădăcina pomului; şi fiecare pom care nu aduce roadă bună este retezat, şi aruncat în foc.” Şi a zis, „Eu într-adevăr vă botez cu apă spre pocăinţă. Dar după mine va veni Unul a Cărui încălţăminte eu nu sunt vrednic să o port, El vă va boteza cu Duhul Sfânt, şi cu foc. Secera este în mâna Lui; El îşi va curăţi cu desăvârşire aria Lui, şi va arde miriştea cu un foc mistuitor, şi va lua grâul în grânar.” Amin.

E-48 Îată un om care este într-adevăr un profet. El avea un semn pe care trebuia să-l urmărească. Şi când l-a văzut el pe Mesia, el era aşa de sigur că El venea în ziua lui, el era aşa de pozitiv. Oh, dacă Biserica ar putea măcar să-şi ia poziţia ei pozitivă, dacă aceasta şi-ar cunoaşte măcar starea ei în ceasul acesta! Căci, conform Scripturii, El era acela care să-l introducă pe Mesia, şi el ştia că El trebuia să fie pe pământ în zilele profeţiei lui. De aceea El zăbovea pe aproape unde predica el, dintr-atât de mult încât el a zis, „Este Unul printre voi acum, pe care voi nu-l cunoaşteţi, Unul printre voi chiar acum.” El ştia aceasta. El era acolo. Ora era aproape. El o ştia.

E-49 Într-o zi el s-a uitat, venind jos din Cer…Şi el a văzut o—o Lumină, ca un porumbel coborând din Cer. Şi Acela peste care s-a aprins Aceasta, el a zis, „Eu mărturisesc că acesta este Fiul lui Dumnezeu.” El a văzut Aceasta. „Pentru că El, în pustie, mi-a spus, ,Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-se şi rămâne, acesta este Acela care va boteza cu Duhul Sfânt şi cu Foc.’”

E-50 El era un om trimis de Dumnezeu, antrenat de către Dumnezeu, şi a lucrat pentru Dumnezeu, până când Dumnezeu şi el au devenit…El era profetul, şi Cuvântul a venit la el, după cum am spus seara trecută, în apă. El era Cuvântul pentru…lui Dumnezeu, pentru timpul profeţiei din Maleahi. Maleahi a spus că va fi o astfel de persoană, şi Ioan a venit pe scenă, un profet, ca să împlinească Cuvântul Domnului, pentru ziua aceea. Astfel, acesta, el era semnul pentru Israel, dacă măcar ar fi cunoscut ei semnul.

E-51 Chiar şi ucenicii au spus, „De ce spun scribii că profetul trebuie, că Ilie trebuie să vină mai întâi?”
El le-a zis, „El a şi venit deja, şi voi nu L-aţi cunoscut.”

E-52 Dumnezeu o face într-un fel atât de simplu, doar ca să ridice acea sămânţă aleasă, până când ceilalţi nu o văd niciodată. Acesta este adevărul.

E-53 Câţi oameni înţelepţi erau în Babilon, studiind astronomia, când aceşti trei înţelepţi ştiau că atunci când, totuşi, în sistemul acela solar, când cele trei stele s-au aliniat, acesta era un semn că Mesia era pe pământ? Ei ştiau asta. Ei au crezut asta. Şi ei erau aceia care au văzut stelele. Ceilalţi nu le-au văzut. Ei erau în constelaţia corectă, dar ei le-au văzut pe acestea în felul în care Dumnezeu le-a prezentat lor.

E-54 Aşa este şi Evanghelia în ziua de azi. Aceasta poate fi văzută numai în felul în care ţi-o prezintă Dumnezeu. Şi dacă aceasta îţi este prezentată ţie în afara continuităţii Bibliei, atunci acesta nu este Dumnezeu care îţi spune ţie aceasta. Amin. Tu nu poţi să faci ca Biblia să mintă. Aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu infailibil. Şi acesta trebuie să fie de acord cu continuitatea Lui, cu restul Cuvântului Său. Acesta nu poate să spună aceasta într- un loc, şi aceasta altceva; şi să facă asta aici, să lovească, să împrăştie. El loveşte ţinta de fiecare dată, Cuvântul o face, aşa că tu trebuie să faci aceasta în continuitatea restului din Cuvânt. De aceea, calea Lui era întotdeauna, în Cuvânt, să trimită un profet înaintea acelui timp, înainte ca El să facă Cuvântul Lui adeverit.

E-55 Acum noi am putea vorbi aici, doar un minut, ce este un profet. Acum în termeni Englezeşti, conform cu termenul Englez al acestuia, înseamnă un „predicator.” Ei bine, acesta este în termeni Englezeşti. Dar în termeni Ebraici, acesta se numeşte
„văzător.”

E-56 Şi văzătorul era acela care avea interpretarea Cuvântului scris, şi el prevedea lucruri care trebuiau să vină. Şi când vorbea el despre lucrurile care trebuiau să vină, şi a dovedit că el era un văzător, atunci el ştia. Ei ştiau că el avea interpretarea corectă a Scripturii, deoarece Dumnezeu, prin el, a manifestat Scriptura scrisă pentru ziua aceea. Amin. Nu fiţi trândavi. Treziţi-vă! Aceea era simpla identificare, un văzător un prezicător, şi un zicător-dinainte. Şi singurul fel prin care ei cunoşteau că el avea interpretarea corectă a Scripturii, era deoarece se împlinea ceea ce spunea el. Atunci ei ştiau că el era chemat de Dumnezeu, Dumnezeu a spus asta. Atunci ei au observat că era aşa, şi aceasta a venit drept înapoi în continuitate cu Cuvântul din ziua aceea.

E-57 Isus a zis, „Cercetaţi Scripturile!” Când ei au văzut că El putea să deosebească gândurile care erau în mintea lor, şi ei L-au numit Belzebut, El a zis, „Cercetaţi Scripturile, că ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine.” Continuitatea Scripturilor mergând perfect cu semnul timpului! El era semnul lui Dumnezeu din timpul acela. El era manifestarea Cuvântului scris, şi de asemenea putea să spună dinainte ce se va întâmpla, şi ei nu puteau să nege aceasta. El era super semnul pentru ziua aceea. El era cu certitudine.

E-58 Observaţi continuitatea Cuvântului Său neschimbat, la fel şi Duhul Sfânt. Isus a zis, „Când Duhul Sfânt vine peste voi, El vă va reaminti, sau vă va descoperi aceste lucruri pe care vi le- am spus Eu, şi de asemenea vă va arăta lucrurile care vor veni.” Acum Biblia…

E-59 Oamenii zic astăzi, „Nu există un astfel de lucru ca un profet, în lume.”

E-60 Păi, de ce Pavel a aşezat aceasta in biserică? „Întâi au fost apostoli, profeţi, învăţători, păstori, şi evanghelişti.” Cu certitudine, au fost.

E-61 Duhul Sfânt este profetul. „Când El Duhul Sfânt este venit peste voi, El va descoperi, sau vă va învăţa, vă va arăta vouă.
Aceste lucruri pe care vi le-am spus Eu au fost toate în pilde, voi nu le înţelegeţi acum deoarece ele nu sunt pentru epoca voastră de acum. Dar când vine Duhul Sfânt, El va face acele lucruri să prindă viaţă, chiar la promisiune. Nu numai atât, dar El vă va arăta lucruri care urmează să vină.”

E-62 Glorie! Continuitatea Cuvântului lui Dumnezeu, promisiunea lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu. Noi trăim în ceasul, în care privim desfăşurarea profeţiilor epocii, împlinindu-se. Ce timp măreţ este timpul în care noi trăim! Duhul Sfânt urma să ne arate nouă lucruri care urmau să vină.

E-63 Omul a încercat să obţină şi să facă pentru el însuşi un nume prin a-şi face lui un super semn. Ce îl face pe un om să încerce să se facă pe sine ceva super peste celălalt? De ce face el asta? Deoarece, în el, el este o natură. El, prin natură, este un păcătos, dar în statură el este un Fiu căzut al lui Dumnezeu.

E-64 De ce îşi face el o casă aşa de frumoasă, făcând-o mai bine tot timpul? Este deo-…Pasărea nu-şi face case mai deosebite. Cârtiţa încă trăieşte în pământ, aşa cum a făcut-o cu o mie de ani în urmă. Vedeţi? Pasărea încă îşi construieşte cuibul aşa cum a făcut-o cu o mie de ani în urmă. Vedeţi? Dar omul este în creştere. De ce? El este…şi el—şi el este un fiu căzut al lui Dumnezeu. Există ceva în el care îi spune că este un palat, mai frumos, şi există ceva în el care încearcă să-l găsească. El cercetează după acesta. Oh, dacă noi ne uităm la unele din aceste case de astăzi, ce vor fi ele pe partea cealaltă? Când o natură căzută poate să facă un lucru ca acesta, ce va fi acolo?

E-65 Dar aceasta este ce-l face pe el să facă asta, natura lui din interiorul lui. Deşi el este căzut, el încearcă să facă ceva în el însuşi. El încearcă să facă asta. Aşa a fost de la început.

E-66 Adam, el a încercat să facă o super religie fără o ispăşire. Ei încă încearcă să facă aceasta. O super religie, să facă o religie aşa ca să poată trăi în orice fel vrea el, fără o ispăşire, şi totuşi să aibă o acoperire. El a început să o facă la început, şi el încă încearcă să o facă.

E-67 Dar calea prevăzută de Dumnezeu era o ispăşire, şi aceasta nu se poate face niciodată altfel. Aceasta trebuie să vină înapoi la o ispăşire.

E-68 Nimrod a încercat să clădească un super turn, un turn religios. Dacă ar exista cineva care ar…Un turnuleţ care putea fi înalt de treizeci de picioare, dar el vroia să facă ceva super, ceva mai măreţ, aşa că el şi-a construit un turn. Acesta era în ziua lui.

E-69 Nebucadneţar a vrut să construiască un super oraş. El şi- a luat modelul din Cer, grădinile suspendate, cu râul Eufrat, pe lângă Tron; întocmai ca Apa Vieţii, Râul Vieţii, curgând pe lângă Tronul lui Dumnezeu. El a încercat să facă un super oraş.

E-70 Statele Unite, cu câţiva ani în urmă, au încercat să facă un super vapor. Ei l-au făcut pe acesta, aşa că au spus, „Acesta nu se va scufunda niciodată. Acesta nu putea să fie scufundat.” Dumnezeu a pus Titanicul în fundul mării. Arată că realizările omului nu vor ajunge niciodată la ceva. Acesta este tot pulbere şi se întoarce în pulbere, ceea ce este în el.

E-71 Rusia, astăzi, încearcă să ridice sus un super om de ştiinţă care poate să facă ceva lucruri ştiinţifice, ca să biruiască lumea.

E-72 Franţa, nu cu mult în urmă, se gândeau că ei încă puteau avea femeile lor, vin, şi mare distracţie; aşa că ei şi-au făcut, aşa zisa, Linie Maginot, având armele îndreptate toate către Germania, marele duşman. „Dacă vor veni ei pe aici! Noi vom trăi doar în orice fel vrem noi. Şi vom face o mare super linie aici, o facem din beton, şi ne vom îndrepta puştile. Dacă vor veni ei vreodată, vom atinge un buton; toate acestea vor trage şi-i vor sufla înapoi în Germania.” Germania a mărşăluit tocmai prin jur înapoia acestuia. Ei au uitat.

E-73 Aşa cum am uitat noi! Dumnezeu, cu braţul Lui puternic, arată acestei lumi că ea nu poate sta. Dar ei vor un super semn.

E-74 Si şi-au făcut Linia Maginot, şi Germania a mers în marş tocmai în spatele acesteia, deoarece ei au uitat. Astfel, ei puteau să pună arma pe o turetă, puteau să o ruleze în jur în direcţia cealaltă şi să tragă. Ei au uitat de aceea.

E-75 Aceasta este tocmai ce uită biserica astăzi. El au o super biserică. Si au o super denominaţiune. Ei au oameni super îmbrăcaţi. Ei au fiecare lucru pe care-l vor, şi super lucrători cu super educaţie. Dar voi uitaţi că Cuvântul lui Dumnezeu nu poate eşua. Acesta trebuie să vină în felul în care a spus Dumnezeu că urma să vină. Nu există nici o cale să ocoleşti aceasta.

E-76 Aici vine Germania, mai târziu. Ei se gândeau că aceea era o idee bună, astfel că ei ar fixa aşa că ei puteau întoarce armele lor în partea cealaltă. Astfel ei şi-au construit o linie, numită Linia Siegfried, dar bombele Americane le-au aruncat afară din pământ. Vedeţi?
Ei încearcă să facă ceva super, super, tot timpul.

E-77 Bisericile astăzi vor super denominaţiunea lor. Noi am încercat pentru un timp îndelungat, Metodiştii iau totul, Baptiştii iau totul. Apoi Penticostalii au venit în întrecere, ei iau totul. Catolicii încearcă să ia totul. Astfel ei află, un mic grup împrăştiat, ei nu o pot face. Dar puse ele împreună, cât de Scriptural sună! „Puneţi-ne pe noi împreună! Puneţi-ne pe noi împreună, şi noi o vom face atunci. Noi o să-i alungăm pe comunişti în ocean.”

E-78 Neştiind că Dumnezeu a ridicat comunismul ca să-i învingă pe ei. Acesta este un cuvânt mare pentru un predicator să-l spună. Dar eu mă îmbolnăvesc auzind asta, „Comunism! Comunism!” Voi cunoaşteţi semnele comunismului. Dar ceasul în care trăiţi voi, voi habar nu aveţi despre acesta. Nu ştiţi voi că Dumnezeu a promis să facă aceasta? La fel cum a început El, a ridicat pe Nebucadneţar ca să distrugă pe Israel, deoarece ei nu au umblat în calea Lui. Biblia învaţă clar aceasta, şi acesta este ceasul ca aceasta să se întâmple.

E-79 Noi aflăm, în ziua în care trăim noi, toate aceste lucruri. Nimic din acestea nu este ascuns, aceasta este ceva ce Dumnezeu a descoperit în Cuvânt, dar oamenii sunt prea orbi ca să vadă aceasta.

E-80 Astăzi noi ne gândim, „Păi, acum, dacă noi toţi putem să ajungem împreună în unitatea care există, sau într-un consiliu, că, în mulţimea sfetnicilor este siguranţă.’”

E-81 Asta este adevărat, dar în ce fel de multitudine sfătuiţi voi? Cum puteţi voi umbla împreună? Cum puteţi voi arunca aceste denominaţiuni împreună? Unii dintre ei credincioşi, şi unii necredincioşi, şi unii credincioşi prefăcuţi, cum o să-i puneţi voi împreună şi să umble împreună? „Cum pot doi să umble împreună afară doar dacă sunt de acord?” aceasta este de asemenea scris. Uitaţi-vă aici la ce fac ei, că ei se fac pe ei înşişi o multitudine.

E-82 Odată ei au făcut acelaşi lucru în Biblie, când Ahab era în necaz, şi, sau Ahab a trimes jos după Iosafat să vină jos din—din Iudeea şi—şi să afle dacă el şi-ar lua armatele lui şi să-l ajute să se lupte. Şi Iosafat, un credincios în afara legăturii cu Dumnezeu, s-a dus acolo jos şi a spus, „Da.”

E-83 Şi a zis, „Este acolo o bucată de pământ care ne aparţine nouă. Aceea este a noastră. Dumnezeu ne-a dat-o nouă. Profetul Iosua ne-a împărţit nouă acel pământ, şi acum noi aflăm că acesta aparţine duşmanului. Duşmanul creşte acolo grâu, care ar trebui să meargă în burţile noastre de Evrei, şi acum ei îl iau pe acesta cu duşmanul.” Şi a zis, „Să urcăm noi sus? Te vei urca tu cu mine?”

E-84 Păi, acum, Iosafat, fără să se gândească de două ori, a zis,
„Păi, sigur. Carele mele sunt carele tale. Călăreţii mei sunt călăreţii tăi. Infanteriştii mei sunt infanteriştii tăi. Noi suntem fraţi. Să cădem de acord împreună, noi vom face o alianţă şi ne vom sui sus.” Atunci aceasta l-a izbit pe el, „Noi mai bine să-l căutăm pe Dumnezeu, mai întâi.” Oh, Doamne!

E-85 Înainte ca voi să aderaţi la lucrul acela, căutaţi-l mai bine pe Dumnezeu, mai întâi. Voi mai bine să aflaţi înainte să vă aruncaţi biserica într-un astfel de Babilon ca acesta. Voi va trebui să faceţi aceasta, sau veţi lua semnul fiarei. Dar mergeţi înainte.

E-86 Ei au spus, Ahab a spus, „Desigur, eu trebuia să mă gândesc la asta.” Şi a zis, „Eu am patru sute aici jos la seminar, profeţi Ebraici, cei mai buni din câţi sunt în ţară. Nu există mai buni, niciunde. Noi vom merge să-i aducem.”

E-87 Şi sus au venit prorocii, şi ei toţi au prorocit. Sigur, că ei erau exact cu ideea corectă, credeau ei. Ei au zis, „Cu certitudine, acela aparţine lui Israel. Dacă Dumnezeu l-a dat acela lui Israel, atunci aparţine lui Israel.”

E-88 Dar Dumnezeu vă dă aceste lucruri cu condiţii. Aceasta este ceea ce cred eu despre darurile Duhului, în Biserică, astăzi. Atât de mulţi spun că acestea este nevoie să fie acolo. Dar acestea vor veni acolo numai sub condiţii.

E-89 Un lucrător de vază mi-a spus mie, nu cu mult în urmă, „De ce nu încetezi tu să te iei de femeile şi bărbaţii aceia, despre asta, aceea, sau cealaltă?” A zis, „Ei te consideră un văzător, sau profet.” Şi a zis, „De ce nu îi înveţi pe ei cum să primească Duhul Sfânt şi daruri mari?”
Eu am spus, „Ce ar face ei cu ele?”

E-90 A zis, „Tu, tu s-ar cuveni ca să-i înveţi lucruri mai bune decât să încerci să le spui cum să-şi taie părul şi să-şi poarte hainele, şi aşa mai departe ca acestea. Nu ar trebui să faci aceasta.”

E-91 Eu am spus, „Cum îi voi învăţa pe ei algebra când ei nu vor măcar să asculte la ABC?” Vedeţi? Cum o să faceţi voi asta? Ei au…Dumnezeu dă aceste daruri cu condiţie.

E-92 Şi pământul acela a aparţinut lui Israel, cu condiţia că acesta să stea adevărat cu Dumnezeu. Dar uitaţi-vă ce renegat aveau ei acolo ca pastor, lăsând idolatria şi toate celelalte să bântuie înăuntru. Dar profeţii, gândindu-se că pământul aparţinea lui Dumnezeu, a aparţinut lui Israel, că era un dar pentru Israel, se cuvenea ca ei să-l posede.
Acelaşi lucru are loc şi astăzi.

E-93 Dar amintiţi-vă când ei toţi proroceau într-un acord, şi unul dintre ei, eu cred că, Zedechia, şi-a făcut o pereche de coarne mari din fier. El a zis, „Tu să iei aceste coarne şi să-i împingi pe Sirieni drept afară din ţară, cu ele.”

E-94 Numai că aceasta nu s-a potrivit acestui om religios, bun, şi moral, Iosafat a zis, „Păi, nu cumva mai ai vreunul?”

E-95 „Încă unul, când noi avem patru sute? Patru sute, cu un acord, zic, ,Noi vom avea Consiliul Bisericesc. Noi o vom—noi o vom face doar.’” Vedeţi, ei erau toţi în unitate. Şi a zis, „Ei sunt, fiecare, în acord.” Şi a zis, „De ce nu o porneşti şi tu şi să mergi cu mine acolo sus?”

E-96 El a spus, „Nu există măcar încă unul pe care ai putea să-l consulţi despre asta, unul care are legătură cu Dumnezeu?”

E-97 El i-a zis, „Da, acolo este încă unul, dar eu îl urăsc.” Asta era.

E-98 „Oh, să nu spună regele aşa,” a spus Iosafat. „Să—să mergem şi să ne consultăm cu el şi—şi să vedem ce ar fi aceasta.”

E-99 El a zis, „Acolo este unul, da, eu îl cunosc, fiul lui Imla,” a zis, „Mica. Dar,” a zis, „Eu îl urăsc.” A zis, „El întotdeauna pune blesteme peste mine. El îmi spune întotdeauna că sunt păcătos şi—şi că mă aşteaptă iadul.” Şi a mai spus, „Eu urăsc şi să-l aud cum predică. Nici unul din ceilalţi lucrători nici măcar nu l-ar lăsa în bisericile lor.” A zis, „Noi l-am dat afară, cu mult timp în urmă, afară din asociaţie.” A zis, „Nici măcar nu ştiu unde l-ai găsi pe el.”
„Oh,” a răspuns el, „să nu spună regele aşa. Să mergem să-l aducem.”

E-100 Astfel că atunci unul din asociaţie s-a dus după el. El i- a spus, „Acum, Mica, tu ai ocazia să-ţi primeşti carnetul de membru înapoi iarăşi, dacă vei spune acelaşi lucru pe care îl spun şi ei. Vezi, dacă doar vei face aceasta, dacă tu vei fi de acord cu noi, ca noi cu toţii să ne înrolăm în consiliu şi cu toţii împreună să mergem înăuntru, noi vom fi doar…tu vei fi unul dintre noi.”

E-101 Oh, dar Dumnezeu are întotdeauna pe cineva care va sta adevărat. El a zis, „Aşa cum viu este Domnul Dumnezeu, eu voi spune numai ce îmi spune El ca să spun.” Amin.

E-102 Acela era un semn pentru Iosafat. Voi ştiţi cum merge povestea. Şi el a zis, „Păi, Dumnezeu a spus!” Deşi patru sute într-un consiliu erau împotriva lui, totuşi el a stat. Şi acesta era un semn pentru Iosafat. Şi Iosafat nu s-a dus acolo afară.

E-103 Astfel noi aflăm cum a fost deznodământul, deoarece cuvântul acelui om era exact cu cuvântul profetului care a fost profeţit pentru ziua lui Ahab, „Deoarece el l-a luat pe neprihănitul Nabot şi l-a ucis, şi câte altele, Dumnezeu i-a spus lui, prin profetul Ilie, că, ,Câinii îţi vor linge sângele,’ asta-i adevărat, şi ce va avea loc, şi cum aceştia o vor mânca pe Izabela.” El a profeţit. Acela era Cuvântul, şi Mica era unul care îl putea aduce la îndeplinire. Amin.

E-104 El era un semn de profet din ziua aceea, dacă ei ar fi ascultat măcar de el. Acesta nu a dat greş niciodată. Dumnezeu îl trimite întotdeauna.

E-105 Fiecare vrea întotdeauna un semn. Se presupune ca noi să ne uităm după semne. Asta-i adevărat. Dar religioase…Semne Scripturale, nu semne religioase; semne Biblice.

E-106 Fiecare urma să se uite după un semn, şi ei ştiau că aceasta va fi o zi super, Dumnezeu văzând sfârşitul de la început, astfel El a zis, „Eu le voi da un semn, un super semn. Eu le voi da un semn Etern.” Amin. „Eu le voi da unul care nu va da greş niciodată şi nu va trece niciodată.” Amin. „Ei vor un semn, aşa că Eu am să le dau unul, un super semn.”

E-107 El nu a venit în şlefuirea lumii, în felul în care ei aşteptau ca El să vină. Dar ce a zis El? „O fecioară va zămisli.” Amin. Acela era un semn. Acela era un super semn. „O fecioară va zămisli.” Amin. Un super, un super semn; nu un semn natural, ci un super semn; zămislire prin fecioară, vedeţi, un semn supranatural. Supranatural! Acesta era un super semn, ca o fecioară care nu a mai făcut aceasta niciodată înainte, dar, „Ea va zămisli.”

E-108 Ce trebuia să fie aceasta? „Numele Lui va fi chemat Emanuel.” Cum va fi aceasta? „Dumnezeu şi omul vor deveni unul.” Acesta este super semnul.

E-109 O Dumnezeule, dacă lumea ar putea măcar să vadă aceasta, că Dumnezeu şi omul sunt unul! Super semnul era acel prim Om în care Dumnezeu a putut să vină; tot ceea ce era Dumnezeu El a turnat în Cristos. Şi tot ce era Cristos El a turnat în Biserică. Super semn, Dumnezeu şi om, împreună, acela trebuia să fie super semnul pentru ultimele zile, când întreaga Biblie urma să se împlinească în zilele din urmă.

E-110 Un super semn, „O fecioară va zămisli. Şi această zămislire, când Acesta este născut, va fi Dumnezeu manifestat în trup,” un super semn. Ei totuşi nu cred aceasta, dar a fost oricum. Acesta încă este un super semn.

E-111 Observaţi, super semn! Ei au super om astăzi, ei au ficţiuni de super om, şi toate felurile astea de super lucruri. Dar Biserica are un super semn, Dumnezeu înapoi în Biserică, manifestat în trup uman. Dumnezeu unit cu omul, super semnul Lui sigur!

E-112 Observaţi semnul Etern, un semn care nu dă greş, Acesta nu va da greş niciodată. Omul şi…Cuvântul şi omul au devenit una. Când Cuvântul lui Dumnezeu şi omul au devenit una, aşa cum spune Sf. Ioan capitolul 1, „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre noi,” acesta este super semnul.

E-113 Oh, dacă acela era super semnul din ziua aceea, când acelaşi Duh care era peste Isus Cristos vine în Biserica Lui, să manifesteze Cuvântul scris pentru astăzi, acela încă este super semnul.

E-114 Biserica poate să aibă semnul Consiliului, cu toţii adunându- se împreună pentru o falsă pace a lumii, şi tot ce vor ei să fie. Baptiştii pot să spună, „Noi avem cu un milion mai mulţi în ‘44.” Metodiştii pot să facă orice fel de laude pe care le vor, Unitarienii, sau Trinitarienii, sau orice ar putea ei să fie.

E-115 Dar super semnul este, totuşi, că Dumnezeu rămâne adevărat faţă de acel super semn: acesta-i Dumnezeu în om, manifestându-şi Cuvântul Lui scris. Cuvântul Lui, „Când El Duhul Sfânt vine peste voi, El vă va descoperi aceste lucruri, vi le va arăta vouă, şi vă va arăta lucrurile care vin.” Evrei 13:8,
„Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci.” Exact.

E-116 Super Sămânţa lui Abraham, El era, super Fiu. Abraham avea un fiu, el l-a născut pe acela prin trupul natural, acela era Isaac. Apoi el a avut un alt Fiu, şi acel Fiu era prin credinţă, acela era Isus; El era Fiul lui Abraham, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. El a văzut aceasta dinainte prin vedenie. Credinţa în Cuvântul Lui promis, arătat în ultima…să iasă la iveală, în aceste zile din urmă, Abraham. Noi se presupune să fim sămânţa lui Abraham. Dacă noi suntem morţi în Cristos, noi suntem Sămânţa lui Abraham; şi moştenitori cu El, conform cu promisiunea. Acum, de ce i-a fost dat acest super semn lui Abraham? Deoarece acesta ar aduce înainte super semnul din zilele din urmă. Acesta trebuie să fie înfăţişat.

E-117 Dumnezeu i-a arătat lui Abraham sfârşitul de la început, şi ce urma ca să aibă loc; Dumnezeu manifestat în Om, Fiul Lui de super credinţă. Oameni care nu puteau distruge pe acest Fiu; ei puteau să-l distrugă pe Isaac, ei puteau să-l distrugă pe Iacob, şi pe urmaşii de după ei, dar acest super Fiu nu putea fi distrus. Abraham, Sămânţa lui Abraham, această credinţă, care, nu sămânţa naturală, ci credinţa pe care a primit-o Abraham, nu prin legea tăierii împrejur; ci prin credinţa în Cuvânt, Fiul de super credinţă al lui Abraham, care era Isus Cristos. Acum, toţi ceilalţi fii ai lui au murit, dar acest Fiu nu va fi omorât. El a fost omorât, dar nu a putut să stea mort. Mormântul nu putea să-l ţină pe El. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-118 Observaţi Genesa 22:16 şi 17, sus pe munte unde i-a arătat Dumnezeu lui Abraham să meargă, şi acolo El a văzut un berbec agăţat de coarne, în pustie. Observaţi, repede acum. După ce l- a luat el pe Isaac şi l-a legat, care era fiul lui natural, l-a aşezat pe altar, ca să-i ia viaţa; şi atunci el a început să-i ia viaţa, în supunere din dragoste faţă de Dumnezeu. Şi, când el a făcut- o, ceva s-a întâmplat. El a auzit un Glas, zicând, „Abraham, opreşte-ţi mâna, căci Eu ştiu că tu mă iubeşti pe Mine.” Şi atunci el a auzit un—un berbec behăind, agăţat de coarnele lui în pustie, înapoia lui. Şi el a numit locul acela Jehova-jireh.

E-119 Observaţi, că Dumnezeu a zis, „Şi sămânţa ta,” sămânţa lui Abraham acum, „va poseda porţile vrăjmaşilor.” El le va lua porţile, va poseda porţile. El a promis aceasta. Acum, sămânţa lui naturală a făcut tocmai aceasta. Toţi din sămânţa naturală a lui Abraham erau profeţii care au venit după el.

E-120 Acolo era Moise, sămânţa lui Abraham, şi, când el a făcut- o, el a venit la poartă, în linia de datorie. El a venit la poarta Mării Roşii, după ce i-a învăţat pe copiii lui Israel despre ţara făgăduită pe care a promis-o Dumnezeu. El era profetul lui Dumnezeu. El a fost manifestat înaintea poporului, ca profetul lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat, prin el. Dumnezeu a făcut tot felul de semne şi minuni, prin el. Şi el a stat doar exact cu Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece el l-a căutat pe Dumnezeu, mai întâi. Şi el şi-a cunoscut poziţia lui. El ştia că era născut pentru acea epocă, să manifesteze Cuvântul lui Dumnezeu la acel timp. Şi atunci, chiar în linia de datorie, el a venit împotriva unui lucru cu care el nu ştia ce să facă, aceasta era Marea Roşie. Păi, ce s-a întâmplat? Sămânţei lui Abraham i s-a promis să posede porţile vrăjmaşului. Astfel când Marea Roşie a devenit o poartă prin care el nu putea să treacă, Dumnezeu s-a mutat pe scenă şi a luat poarta şi a plecat cu ea, şi Moise a păşit traversând marea pe pământ uscat. Sămânţa lui a posedat poarta.

E-121 Copiii Evrei au posedat porţile la cuptorul încins care nu a putut nici măcar să-i ardă.

E-122 Daniel a posedat porţile vrăjmaşului la gurile leilor care nu au putut să fie deschise ca să-l mănânce pe el.

E-123 Samson, era odată prins în…O mulţime de oameni l-au îngrădit pe el în cetate. Şi, atunci, el a smuls acele porţi mari din stânci, le-a pus pe umeri şi a urcat pe vârful dealului. De ce era el aşa? El era încă în legământ, şi buclele lui încă atârnau pe el. Făgăduinţa era încă acolo, „Şi el va poseda porţile vrăjmaşului.” Amin. Sigur, cu certitudine.
Toţi aceştia au murit, războinici minunaţi de credinţă. Ei toţi au murit.

E-124 Apoi a venit pe scenă super Sămânţa lui Abraham, Sămânţa roială, super, Sămânţa roială, Isus Cristos, care era Fiul credinţei lui Abraham; aceea ce a văzut el prin credinţă, printr-o făgăduinţă a lui Dumnezeu, că el va binecuvânta pe toţi, va fi tatăl multor neamuri. Super Sămânţa lui a venit pe scenă.

E-125 Ce au făcut ceilalţi? Ei au posedat porţile leilor, porţile focului, porţile mării, porţile cetăţii. Şi pretutindeni unde au venit ei, ei au fost în stare să posede porţile deoarece lor li s-a promis aceasta. Dar, când s-a ajuns la moarte, ei toţi trebuiau să moară.

E-126 Acum aici vine înainte Sămânţa roială. Nu numai că a posedat El porţile vrăjmaşului, ci El a posedat porţile morţii, iadului, şi a mormântului, a înviat a treia zi şi a deschis calea; a rupt perdeaua de sus până jos, şi a făcut o cale pentru fiecare bărbat şi femeie cine doreşte să vină la El, poate să vină. El a posedat porţile. Nu numai că a făcut El aceasta; dar acei care au murit, în credinţă, El a condus robia roabă, s-a înălţat în Înălţime, şi a dat daruri oamenilor. Aceasta este super Sămânţa lui Abraham. Aceasta este Sămânţa roială, Isus Cristos, super semnul. Ţineţi minte, că acesta era un semn veşnic, un semn supranatural veşnic, Isus era. El a înviat din morţi, ei nu au putut să-L ţină. Moartea, iadul, nici mormântul, nu puteau să-l ţină pe El.

E-127 Evrei 13:8, după cum am spus, „El este acelaşi ieri, azi, şi în veci,” ca să arate, să arate acest super semn în această epocă.

E-128 Priviţi, să luăm drumul lui Abraham, doar pentru un moment, un simbol al sămânţei lui. Abraham, profetul, priviţi. Dumnezeu i-a vorbit lui în multe feluri de când a părăsit el Caldea, cetatea Ur. El a călătorit înainte. Şi Dumnezeu i-a arătat lui multe semne mari, i-a apărut lui, i-a arătat tot felul de lucruri care se vor întâmpla, i-a spus ce va avea loc. El i-a spus lui toate aceste lucruri. Dar înainte ca el să capete pe fiul lui promis, el a stat lângă porţile Neamurilor, chiar deasupra Sodomei. Şi înainte să primească pe super fiul său, sau fiul său care era să fie născut un super fiu, desigur, înainte ca el să-l primească (nu pe Cel roial acum), dar, înainte ca el să-l primească, el a primit super semnul.

E-129 Ce era acesta? Dumnezeu a venit jos la el, în formă de Om. Observaţi-l pe acel Om care a vorbit cu el, care a stat la cort unde era el şi a făcut un super semn.

E-130 Şi când super Fiul său a venit pe scenă, super Fiul său a făcut acelaşi semn, ca să arate că El era super Sămânţa lui Abraham. Slavă!

E-131 Şi El a promis acelaşi lucru în zilele din urmă. Înţelegeţi voi ce vreau eu să spun? Abraham, înainte, tocmai înainte să sosească fiul promis; aşa după cum aşteptăm noi acum, Sămânţa lui Abraham, Sămânţa roială. Aceea era sămânţa naturală; aceasta este Sămânţa roială. Când sămânţa naturală au primit semnul lor, ei—ei l-au respins; aşa au, Va…nimic afară de Sămânţa Roială, totuşi acea sămânţă a bisericii îl va respinge pe Acesta din nou. Ei întotdeauna au făcut-o. Dar, observaţi, ce fel de semn era acesta?

E-132 Să ne uităm şi să vedem ce era super semnul. Acolo era un Om venind în sus, ei erau trei. Şi aţi observat voi, când—când a văzut Abraham trei oameni venind, el a ieşit afară şi a spus, „Domnul meu, vei trece Tu pe lângă mine? Vino înăuntru şi aşează-te jos. Lasă-mă să aduc puţină apă şi să-Ţi spăl picioarele. Şi ia o bucată de pâine, şi apoi du-te în treaba Ta.” El a văzut venind trei, şi i-a chemat pe cei trei, Unul, „Domn.”

E-133 Lot, biserica cu numele, jos—jos acolo în Sodoma, el a văzut pe doi venind, „Domnii mei.”

E-134 Abraham ştia „aceşti trei sunt una.” Acolo era de fapt numai Unul, dintre ei. Priviţi, că doi dintre ei s-au dus jos în Sodoma, şi Unul a stat cu el. El a zis, „Domnul meu.” Observaţi pe Acel care a stat cu el; Abraham fiind un model al celor chemaţi afară, nu în Sodoma, aleşii pentru ceasul acela.

E-135 Acum, amintiţi-vă că, Neamurile urmau să fie arse, întocmai aşa cum este acum. Lumea Neamurilor urmează să fie distrusă prin foc. Noi ştim asta.

E-136 Acum priviţi super semnul. Dumnezeu a venit jos în forma unui Om şi a făcut un semn, cu spatele Lui întors către cort, şi a întrebat unde era Sara. Şi Abraham a zis, „Ea este în cort în spatele Tău.”

E-137 Şi El a zis, „Eu am să te cercetez conform cu timpul vieţii.” Priviţi acel, „Eu,” vedeţi, „Eu te voi cerceta.

E-138 Şi, priviţi, că El nu l-a chemat pe el Avram. Dar cu câteva zile înainte de aceasta, el era Avram. Dar Dumnezeu i-a schimbat numele, în Duhul, vorbind cu el. Dar aici este Dumnezeu în trup; şi doar mânca un viţel pe care l-a tăiat Abraham, bând laptele de la vacă, şi mâncând pâine. Gândiţi-vă la asta. Un Om, cu hainele prăfuite, picioarele murdare, amin, Dumnezeu!
Voi ziceţi, „Acela nu a fost Dumnezeu.”

E-139 Abraham a zis că era, el a spus că El era „Elohim,” Acela care a creat cerurile şi pământul, Acel a tot-suficient, Dumnezeu în formă omenească. Amin.

E-140 Şi El a efectuat un semn lui Abraham, ca să-l facă să cunoască, că lumea Neamurilor era la sfârşit. Şi El era acea super Sămânţă. El a zis, „Unde este Sarai?”
A zis, „Ea este în cort în spatele Tău.”
El a zis, „Eu te voi vizita conform cu timpul vieţii.”

E-141 Şi Sarai a făcut ceva. Ea a râs cumva. El a zis, „De ce a râs Sarai, zicând, ,Aceste lucruri nu pot să fie’?” El a descoperit gândurile care erau în mintea Sarei, în spatele Lui în cort. Şi el ştia că acela era Dumnezeu.

E-142 Acum priviţi. Isus, când a venit El pe pământ, El era acea super Sămânţă. Şi, când a venit El, El a declarat oamenilor exact acelaşi lucru. Este adevărat? Acum, ştiind că acest timp al sfârşitului venea, a zis, „Lucrările pe care le fac Eu le veţi face şi voi, deoarece Dumnezeu a spus că Eu îţi voi da un semn Etern, şi veşnic.” Amin. Iată super semnul.

E-143 Uitaţi-vă la linia bisericii. Aceasta a venit sus prin Luther, Wesley, Penticostali, denominaţiuni. Noi am avut descoperiri şi tot felul de alte lucruri. Noi am avut vorbirea în limbi. Noi am avut darul vindecărilor. Noi am avut totul manifestat.

E-144 Dar, priviţi, chiar în timpul sfârşitului, înainte de ardere şi distrugere, super semnul apare misterios, chiar înaintea noastră pe scenă iarăşi, amin, Dumnezeu Însuşi. Nu un om, ci Dumnezeu făcut manifest; un super semn, un semn veşnic, un semn Etern, un super semn, Dumnezeu manifestat în trup! Acelaşi semn pe care l-a făcut Fiul Său, super Fiul Lui a promis la fel la sfârşit,
„Cum era în zilele Sodomei. aşa va fi la Venirea Fiului omului.” Super semnul se va întoarce.

E-145 Noi am avut toate aceste lucruri, cărarea Sămânţei roiale a lui Abraham a venit sus pe aceeaşi cărare pe care a venit Abraham.

E-146 Dar tocmai înaintea distrugerii lumii, super semnul trebuie să apară iarăşi, unul Etern, semn veşnic de înviere care dovedeşte că Sămânţa roială nu a putut să fie omorâtă cum au fost Daniel şi ceilalţi profeti. Mormântul nu a putut să-l ţină pe El. Deoarece El…Ceilalţi au biruit porţile vrăjmaşului, aşa ca focul, şi leul, şi—şi sabia, şi aşa mai departe. Ei au biruit aceea. Dar această Sămânţă roială a biruit moartea, iadul, şi mormântul. Nimic nu putea să-l ţină pe El. De ce? El este un super semn veşnic! Ce este un super semn? Învierea lui Isus Cristos, după ce a fost mort, încă stă în mijlocul nostru de două mii de ani, la fel cum a stat El atunci, manifestându-se pe El însuşi în Biserica Lui, în trupul omului. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Amin.

E-147 „O fecioară va zămisli. Şi de la acel timp, Dumnezeu şi omul vor fi una, uniţi împreună,” un semn veşnic, Etern, un super semn.
El trăieşte, El trăieşte,
Isus Cristos trăieşte astăzi!
Tu mă poţi întreba cum ştiu că El trăieşte? El trăieşte în inima mea.

E-148 Eu îl văd pe El printre noi. Toţi din Sămânţa Lui aleasă o să vadă aceasta. Da, domnule.

E-149 Aleşii din ziua Lui au văzut aceasta. Predestinaţii trebuie să vadă aceasta. În mijlocul necredinţei, ei totuşi au crezut aceasta. Ei şedeau chiar printre necredincioşi şi totuşi mărturiseau public, „Da, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel.” Oh, Doamne!

E-150 Tocmai printre mii de necredincioşi, un om, pe nume Simon Petru, a păşit afară. Şi El a zis, „Numele tău este Simon, şi tu eşti fiul lui Iosif.” Ce era aceea? Acel super semn. Acolo era Profetul stând acolo, acolo era super semnul, şi Simon Petru a acceptat aceasta indiferent de ce spunea cineva. Marele voinic bătăuş a devenit un miel smerit înaintea lui Dumnezeu.

E-151 Observaţi, acolo era Natanael, un învăţător, un învăţat într- adevăr, care l-a crezut pe Dumnezeu. Şi Filip s-a dus acolo şi l- a adus pe el înapoi din cetatea lui, şi l-a adus aici. Când a venit el unde stătea Isus, Isus i-a zis, „Iată într-adevăr un Israelit, în care nu există viclenie.”

E-152 El a zis, „Rabi, când m-ai cunoscut Tu pe mine? Aceasta este înmărmuritor. Eu l—am auzit pe stră-stră-stră-stră-străbunicul meu vorbind despre Aşa-şi-aşa şi Aşa-i-aşa, cu mult timp în urmă. Eu nu am auzit despre aceasta în…Cum m-ai cunoscut Tu pe mine?”

E-153 Isus a zis, „Înainte ca Filip să te cheme, când erai sub pom, Eu te-am văzut.” Un super semn Amin. Preoţii şi Rabinii erau sfârşiţi. Acolo era super semnul Etern al lui Dumnezeu. Da.

E-154 El a trebuit să meargă pe lângă Samaria. Ţineţi minte, că există trei rase de oameni; Ham, Sem, şi poporul lui Iafet. El s- a dus pe la Samariteni. Acolo a ieşit o femeie afară, la fântână, ca să ia ceva apă. Isus, îndată ce El i-a vorbit ei, i-a zis, „Adă- Mi să beau.”

E-155 Ea a zis, „Tu nu ai nimic cu ce să scoţi,” şi aşa mai departe. şi conversaţia a continuat. Ei au vorbit despre problema rasială, şi aşa mai departe.

E-156 După un timp, El i-a spus ei, „Du-te ia-l pe bărbatul tău şi veniţi aici.”

E-157 Acum ea a zis, („omul ăsta face pe deşteptul cu mine,”) vedeţi, „Eu nu am nici un bărbat.”

E-158 El a zis, „Tu ai spus adevărul. Că tu ai avut cinci, şi cel cu care trăieşti tu acum nu este bărbatul tău.” Super semn!

E-159 Ascultaţi la ea, „Domnule, eu îmi dau seama că Tu eşti un Profet,” super semn, o manifestare a Cuvântului pentru ziua aceea. Priviţi. „Tu eşti un profet, dar eu nu văd în Biblie unde ar trebui să fie vreun profet în timpul acesta. Dar noi îl aşteptăm pe Mesia, şi, când El vine, El va manifesta Cuvântul promis al lui Dumnezeu. Acela va fi El.”

E-160 Acea micuţă femeie săracă ştia mai mult despre Dumnezeu decât jumătate din predicatorii din ziua aceea, în acea stare. De ce? Ea a fost predestinată pentru aceasta. Când Lumina aceea a izbit-o, acea sămânţă a venit la Viaţă. Tu nu o poţi ascunde. Nu.

E-161 Priviţi la Natanael. lui nu i-a păsat—lui nu i-a păsat cine stătea acolo. El a stat chiar înaintea preotului său şi a tuturor, zicând, „Învăţătorule, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Împăratul lui Israel pe care îl aşteptăm noi.” El a văzut super semnul.

E-162 Această micuţă femeie, în mijlocul tuturor necazurilor în care era ea, a alergat prin cetate, şi a zis, „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus ce am făcut. Nu este acesta chiar Mesia? Nu este aceasta ceea ce aşteptăm noi?” Super semn!

E-163 Acum, ţineţi minte, Neamurile nu au primit aceasta atunci, dar ei trebuie să primească aceasta pentru că Dumnezeu nu poate să-şi schimbe continuitatea Lui. El trebuie să facă aşa. Ţineţi minte, că El a promis. El a spus că El o va face. El a promis că El o va face. Şi în ultimele zile, El o va face. Isus a spus aşa,
„Cum era în zilele Sodomei, aşa va fi la venirea Fiului omului.” Nouă ni s-a promis, în zilele din urmă, conform cu Maleahi 4, că cineva se va ridica în zilele din urmă şi va încerca să aducă înapoi, şi să zguduie toată răceala şi toate tradiţiile lor, şi alte lucruri, „şi să restabilească Credinţa oamenilor înapoi iarăşi la părinţii apostoli, la Cuvântul original.” Da.
Voi ziceţi, „Acela era—acela era Ilie în Ioan.” Oh, nu, nu.

E-164 Ilie în timpul lui Ioan era Maleahi 3, „Eu trimit pe solul Meu înaintea feţei Mele.”

E-165 Deoarece, imediat după ce această profeţie a mers înainte, întreaga lume a fost arsă. Două mii de ani au trecut, şi lumea nu a fost arsă. „Iar cei neprihăniţi vor călca pe praful celor—cenuşa celor răi.”

E-166 Frate, soră, noi trăim în zilele de super marketuri, super jeturi, super autostrăzi, super întreceri, super toate celelalte. Şi există un super semn! Noi am avut semnul religiei. Noi am avut semnul trezirilor. Noi am avut semnul de strângere laolaltă. Noi am avut semnul vorbirii în limbi. Noi am avut semnul de vindecare a bolnavilor. Noi le-am avut toate aceste semne.

E-167 Dar, totuşi, noi aflăm în Biblie că, ultimul semn înainte ca să ajungă Fiul promis, acesta era un super semn. Isus a zis, „Aşa cum era atunci; înainte ca Fiul promis să sosească iarăşi, acel super semn va veni iarăşi pe pământ.” Eu vă declar vouă, în seara aceasta, în Numele lui Isus Cristos, că acesta este pe pământ acum. Nu numai atât, ci acesta este chiar aici în mijlocul nostru în seara aceasta. Duhul Sfânt, super semnul lui Dumnezeu, Isus Cristos cel înviat, Acesta nu poate da greş. Acesta este un semn Etern. Acesta nu poate să fie schimbat niciodată. „Cerurile şi pământul vor trece, dar Acela nu se va schimba niciodată.” Acesta este un semn Etern, şi veşnic, Dumnezeu manifestat în trup omenesc. Dumnezeu s-a făcut cunoscut pe El însuşi în trup omenesc.

E-168 Credeţi voi ca acesta să fie Adevărul? [Adunarea spune,
„Amin.”—Ed.] Credeţi voi din toată inima, voastră? [„Amin.”] Nu vă închideţi pe voi înşivă ca o broască ţestoasă în carapacea ei. Dacă există ceva broască ţestoasă în voi, scoateţi carapacea afară. Lăsaţi ca Duhul Sfânt să vină înăuntru. Nu vă închideţi pe voi înşivă în vreun crez sau denominaţiune. Frate, soră, ceasul a sosit. Eu cred că Dumnezeu a făcut atât de mult cât a avut El de făcut. Următorul lucru este acţiunea bisericii sau altfel noi vom fi pierduţi.

E-169 Eu întreb doar pe oricine să dispute aceasta ca fiind aşa. Eu am întrebat aceasta în jurul şi în jurul lumii, şi nici o singură dată fiecare, nu a încercat cineva aceasta vreodată. Ei ştiu asta. Ei o ştiu atât de bine, deoarece acesta este Cuvântul, şi Dumnezeu dovedeşte că Acesta este Cuvântul Său. Atunci de ce nu acceptaţi aceasta? Amin. Dacă acesta este timpul, nu îl mai amânaţi prea mult.

E-170 Mulţi oameni au Vrut să-l accepte pe Isus. Ei se gândeau că o vor face, „în vreun alt timp mai convenabil,” a zis unul. Ei vor să accepte pe Cristos, dar ei amână prea mult. Unii dintre ei au încercat să-L dea jos de pe mâinile lor, şi au încercat să-l spele jos cu apă, să paseze răspunderea la altcineva, dar aceasta s-a întors împotriva lor.

E-171 Aceasta este pe mâinile voastre, în seara aceasta, aruncat drept înapoi în poala voastră! Evrei 13:8, indiferent de cât de multe Consilii Bisericeşti avem, totuşi aceasta rămâne ca „Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci.” „Lucrările pe care le fac Eu!” Dacă—dacă Viaţa Lui este în tine, aceasta îl va manifesta pe Isus Cristos. Amin.

E-172 Acum voi nu puteţi să fiţi toţi acel unul, dar voi puteţi fi o parte din acela, cu credinţa voastră.

E-173 Nu puteau toţi dintre ei să fie Isus, când erau ei pe pământ, dar ei puteau să-l creadă pe El şi să accepte mesajul. Acolo era un Moise, un Ilie, un Noe, şi aşa mai departe, întotdeauna era aşa, dar ceilalţi dintre ei puteau să accepte aceasta. Şi ei nu puteau să aibă nici o slujbă afară doar dacă exista cineva ca să o creadă. Isus nu putea să aibă o slujbă afară doar dacă cineva credea aceasta. Pavel nu ar fi avut slujbă dacă nu era cineva să o creadă.

E-174 Duhul Sfânt nu are slujbă prin Cuvânt, astăzi, afară doar dacă este cineva care vrea să se depărteze de crezul lor şi să vină iarăşi înapoi la Cuvânt, fără să conteze cât de bine este aici şi cât de real este aici. Acesta este aici acum. Eu ştiu că este aici. Eu îl simt. Eu ştiu că este aici. Cuvântul spune că acesta este aici.
„Oriunde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor.” Şi eu cu adevărat cred că El este aici, „acelaşi ieri, azi, şi în veci.”

E-175 Oh, dacă eu aş putea face acest micuţ tabernacol…eu vă iubesc. Şi eu nu cred că există un om pe pământ despre care eu aş putea spune că l-aş iubi mai mult decât pe Jack Moore, şi, asta-i adevărat, Young Brown, şi Lyle, şi aceşti oameni de aici. Eu am citit astăzi un articol, pe care l-a scris Anna Jean, eu urma să-i cer permisiunea ca să-l retipăresc iarăşi, despre lucrurile frumoase pe care ei le pot spune. Şi—şi, uitaţi-vă, dacă voi nu vă treziţi, repede, o să fie prea târziu. Tabernacolul Vieţii, eu sunt o parte din voi, şi acesta este motivul că eu strig. An după an, eu îl găsesc răcindu-se. Voi s-ar putea ca să nu observaţi aceasta, voi trăiţi chiar în el, dar stau în misiune şi mă întorc înapoi cu amintirile anului precedent. Nu v-am spus eu că acolo afară în acel cort micuţ, într-o noapte, „Din această oră înainte?” Ce aş spune eu despre Shreveport când acea femeie mi-a dat mie atunci scrisoarea aceea murdară în timpul acela?

E-176 Vă amintiţi ce am spus eu atunci despre Statele Unite, cu trei sau patru ani în urmă, cinci, şi atunci au fost toate prin ziare? Eu am spus, „Anul acesta Statele Unite vor accepta Evanghelia sau ei nu o vor accepta niciodată.” Ei au refuzat de la acel timp. Şi nu va mai exista niciodată o—o mare trezire în America ca aceea. Dacă mă credeţi că sunt un profet, amintiţi-vă că acela este Cuvântul Domnului. Doar să priviţi şi să vedeţi dacă aceasta nu moare. Bisericile mor. Ele se vestejesc. Şi asta mă ucide, înlăuntrul meu, să ştiu că, bărbaţi şi femei pe care eu îi iubesc mai mult decât îmi iubesc viaţa, şi eu mi-am dat viaţa.

E-177 Eu am venit printre voi ca fratele vostru, nu Dumnezeul vostru; fratele vostru, nu vrăjmaşul vostru; fratele vostru! Eu v-am spus Adevărul, şi Dumnezeu a declarat la fel. Cu fiecare cuvânt pe care l-am propovăduit, El a declarat acesta ca fiind… exact Adevărul. [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Atunci de ce să nu acceptaţi Aceasta, frate, soră? În dragostea lui Isus Cristos, de ce nu acceptaţi voi Aceasta? Dacă voi aţi vrea doar să credeţi că acesta să fie Adevărul, acceptaţi doar Aceasta a fi Adevărul, că aceasta este tot ceea ce vă cer eu să faceţi.

E-178 Să ne plecăm capetele doar pentru un moment. Eu mă voi opri acolo asupra acelor notiţe de acolo. Eu am spus că urmează să fac o chemare la altar, şi să-l las pe Billy Paul să dea cartonaşe pentru rugăciune. Noi nu am avut ceva cartonaşe pentru rugăciune, în seara aceasta, era prea târziu ca să le mai dăm afară. Eu—eu mi-am uitat promisiunea. Eu o să-l am pe el aici mâine seara, în jurul orei şase. Noi nu avem nevoie de cartonaşele pentru rugăciune, oricum. Eu am încercat întotdeauna să vă îndepărtez de la tradiţia aceea, de a pune întotdeauna mâinile aşa cum au făcut Iudeii. Iair a zis, „Vino pune-Ţi mâinile pe fiica mea şi ea va trăi.” Romanul a spus,
„Vorbeşte doar cuvântul,” acela este felul Neamurilor de a crede aceasta.

E-179 Dacă eu v-am spus Adevărul, acum ascultaţi la această provocare; dacă eu v-am spus Adevărul, atunci eu trebuie să stau aici pe această platformă înaintea voastră şi să vă spun asta. Şi la ce bun ar fi să vă spun vouă, dacă Dumnezeu nu este în acesta? Iar dacă acesta este Adevărul lui Dumnezeu, El este—El este dator să-L susţină. El trebuie să-L susţină. El a promis că El o face.

E-180 Dar vom—vom sta noi aşa ca amorţiţi? A avut Duhul…Este aceasta „Ichabod” pe Tabernacolul Vieţii? A fost aceasta scris peste tabernacol? A fost aceea scris peste bisericile pe care le- am vizitat eu de-a lungul naţiunii? Este atât de întuneric şi dens acum ca acel „unul aici şi unul acolo; unul pe câmp, ,Eu voi lua pe unul,’ şi poate unul dincolo peste partea cealaltă a lumii, şi ,Eu voi lua unul’”? „Aşa cum era în zilele lui Noe, unde opt suflete au fost salvate prin apă, aşa va fi la venirea Fiului,” am ajuns noi la acel loc?

E-181 A modelat slujba lui Isus Cristos, în această zi, ziua în care a fost El aici când El a propovăduit primul? Când El era un tânăr profet Galilean, toţi l-au vrut pe El în biserica lor, când El i-a vindecat pe bolnavi, şi toate celelalte. Dar când El a început să prorocească şi să-i mustre pe ei, şi chemându-i „o grămadă de vipere,” chiar atunci El a început să fie în declin, şi în sfârşit a condus la răstignirea Lui, la asasinare.

E-182 Dar, ţineţi minte, El avea o altă slujbă, El a propovăduit la pierduţii şi condamnaţii Eterni, care nu s-au pocăit în ziua în care au avut şansa să se pocăiască. Se va întoarce slujba aceea în felul acesta, ca slujba să continue să meargă înainte la un popor pierdut şi condamnat, unde nu există milă să fie obţinută pentru ei? Gândiţi-vă la aceasta, ce ar fi dacă s-ar putea.

E-183 Voi ziceţi, „Este aceasta, Frate Branham?” Eu nu ştiu. Poate să fie mai târziu decât ne gândim.

E-184 Când vedeţi voi umbra la orice, voi ştiţi ce va fi aceasta când va fi pozitiv. Voi aţi avut mâinile în sus, şi vedeţi patru degete, cinci degete, orice ar fi mâna voastră când negativul este făcut pozitiv, aceasta îi ceea ce este în umbră.

E-185 Credeţi, prietenilor. Oh, Dumnezeu să vă ajute! Doamne, de câte ori…Voi mi-aţi cumpărat costume de haine. Eu am, acolo afară acum, cadouri, cutii cu bomboane, găleţi cu sirop. Voi aţi dat chiar familiei mele, prosoape; copiilor mei, haine. Voi m-aţi hrănit. Voi aţi făcut fiecare lucru pe care l-ati putut face. Şi acum lăsaţi—mă pe mine să fac ceva pentru voi. Lăsaţi—lăsaţi—lăsati hai să…

E-186 Oh, dacă ar putea Dumnezeu cumva să pătrundă înăuntru, cumva, chiar acum! Către voi la etaj, jos la parter, oriunde sunteţi, în balcon, dacă Dumnezeu nu susţine ce am spus eu, atunci eu am minţit. Dar dacă El susţine aceasta! Eu ştiu că voi aţi văzut o mulţime de imitaţii din fire, dar aceasta s-ar cuveni să facă lucrul real să strălucească mai bine pentru voi. Aveţi credinţă, şi credeţi.

E-187 Desigur, nu există nici un cartonaş pentru rugăciune în clădire. Dacă există, ridicaţi mâna, oricine are un cartonaş pentru rugăciune de la această adunare. Vedeţi, nu există nici unul. Dar sunt bolnavi care şed aici. Şi dacă Duhul Sfânt, chiar aici pe acest podium, va descoperi şi va merge prin această audienţă şi în jur pe aici la voi oamenilor…

E-188 Priviţi ce a spus Biblia. Ce este super semnul? Este Cuvântul făcut manifest în fiecare epocă. Este adevărat? Păi, de ce nu au putut ei să-l creadă pe Isus? Când, Evrei 4 a spus că, „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai puternic decât orice sabie cu două tăişuri, taie până desparte.” Aceea este când Acesta este predicat în puterea Lui, Acesta taie la dreapta şi la stânga, cu două tăişuri, taie în amândouă direcţiile. Ce este aceasta?
„Taie până în măduva oaselor,” Şi ce altceva mai face acesta?
„Deosebeşte gândurile care sunt în inimă.”

E-189 Isus stând acolo, şi prorocia Lui tăindu-i în bucăţi pe acei oameni religioşi, şi i-a numit pe ei „o grămadă de diavoli,” peste oameni; şi a plâns pentru iertarea lor când ei l-au răstignit pe El.

E-190 Aşa cum a spus odată Fratele Jack, a făcut o remarcă,
„Proprii Lui copii strigând. după Sângele Lui.” Asta este adevărat.

E-191 El a încercat să-i salveze pe ei dintr-un iad al diavolului. Şi când au văzut ei acea deosebire mergând înainte, de ce nu au ştiut, ei au ştiut că acela era super semnul lui Dumnezeu? Pentru acelaşi motiv biserica nu îl cunoaşte astăzi. Dar oriunde loveşte Lumina aceea peste sămânţa predestinată, aceasta vine la Viaţă. Da, într-adevăr, tu nu o mai poţi reţine.

E-192 Soarele solar acolo sus, s-u-n, are controlul peste toată viaţa botanică. Când o sămânţă stă acolo şi acel soare o loveşte, aceasta vine la viaţă. Da, domnule.

E-193 Şi F-i-u [în Engleză S-o-n-Trans.] al lui Dumnezeu este controlul întregii Vieţi Eterne. Şi dacă tu ai o sămânţă de Viaţă în tine, frate, când acel S-o-n loveşte acolo şi îţi arată ce este El, aceasta vine la Viaţă. Cu nici un chip nu se poate reţine de la aceasta.

E-194 Voi credeţi acum. Credeţi numai. Aveţi credinţă în Dumnezeu în timp ce ne rugăm pios.

E-195 Tată Ceresc, aici stau înaintea mea o mulţime de haine, şi batiste. O Dumnezeule, fiecare te crede pe Tine ca vindecător. Sigur. Toţi oamenii din Evanghelia deplină te cred pe Tine în felul acela. Tu eşti un vindecător, şi Tu eşti atât de bun şi milostiv cu ei. Chiar în ceasul răstignirii Tale, Tu încă vindecai, ai pus iarăşi înapoi urechea centurionului Roman, pe care Simon a tăiat-o cu sabia lui. Vrăjmaşul care a venit să te prindă pe Tine, Tu încă erai bun şi milostiv ca să vindeci. Tu încă faci acelaşi lucru.

E-196 Dar, Doamne, pot ochii oamenilor să se deschidă şi să vadă că ceea ce încercăm noi să le spunem lor, că este—este timpul sfârşitului! Eu mă rog, Dumnezeule, eu mă rog în Numele lui Isus, lasă ca să se întâmple în această seară, Doamne. Lasă ca Tabernacolul Vieţii să-şi ia numele în seara aceasta de Viaţă, Viaţă Eternă. Întregul grup care este sub drapelele lor aici în seara aceasta, fie ca Viaţa să vină, abundent.

E-197 După ce Cuvântul a fost expus aici, doar atât de simplu cât poate fi Acesta, promisiunea din ziua de azi, Tu ai promis Aceasta în ziua de azi. Noi suntem conştienţi de aceasta, Doamne.

E-198 Şi noi suntem fiii lui Abraham, am venit sus, în jos prin toate cum a făcut Abraham. De la traversarea dincolo; profesiune. Venind dincolo într-un pământ străin; noi am făcut aceea, noi am avut vedenii şi descoperiri, şi fiecare lucru, de la Dumnezeu. Cum a vorbit El cu noi şi ne-a vindecat, şi a făcut aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El lui Abraham! Dar la acel timp al sfârşitului, chiar înaintea Fiului promis, apoi. Dumnezeu a arătat ce va fi timpul sfârşitului, prin super semn.

E-199 Şi apoi super Sămânţa, Isus Cristos, Sămânţa credinţei, vine jos şi face acelaşi lucru la sfârşitul Iudeilor, aşa cum au făcut ei acolo la acel sfârşit.

E-200 Şi acum la sfârşitul tuturor lucrurilor, El a promis să vină iarăşi. „Cum a fost în zilele lui Noe, şi în zilele Sodomei.”
„Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Dacă Viaţa Lui este în noi, Aceasta îl reflectă pe El. Aceasta îl reflectă pe ziditor, făcătorul produsului; lucrarea lui întotdeauna îl reflectă pe el, însuşi. Şi Dumnezeu era reflectat în Cristos, „Dacă nu puteţi să mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările.”

E-201 Şi eu mă rog acum, Dumnezeule, ca Tu să vindeci pe fiecare din aceştia peste care eu mă rog cu sinceritate. Vindecă-i, Doamne. Admite aceasta.

E-202 Şi acum, Scumpe Tată Ceresc, iată-mă stând aici. Eu îmi dau seama că eu—eu nu pot fi pe aici în jur prea îndelung, şi eu văd viaţa mea naturală ofilindu-se. Ajută, în seara aceasta, Doamne, şi de această dată. Încă odată, Doamne, admite pentru ca—pentru ca oamenii să uite acum trecutul, şi să preseze către semnul înaltei chemări. Admite aceasta, Doamne.

E-203 Eu îţi voi cere Ţie să faci ceva care va fi un lucru greu, Tată. Eu îmi dau seama de aceasta. Dar eu îţi voi cere Ţie să laşi ca Isus să vină în noi. Şi, Tată, doar să mă ungi pe mine, aceasta nu ar face prea mult bine acestei adunări afară doar dacă îi vei unge Tu şi pe ei, de asemenea. Noi—noi suntem una, împreună. Şi unge-i cu credinţă, ca cineva aici…Cu siguranţă că există cineva care are suficientă credinţă ca să facă asta, ca femeia aceea care i-a atins haina Lui. „Şi El este Marele Preot chiar acum care poate fi atins prin simţul infirmităţii noastre,” să arate că El încă este acel super semn, Dumnezeu în om, Dumnezeu lucrând prin om, analfabetul şi aceia care se vor uita pe ei înşişi, şi să îl lase doar pe Duhul să lucreze prin ei. Acolo sunt femei care şed aici, care suferă, poate, cu acelaşi lucru pe care l-a avut femeia aceea. Există Simoni şezând aici, în seara asta, Doamne, fiii lui Iona, aşa cum erau. Ei şed aici. Ajută acum, Doamne, ca oamenii să poată cunoaşte.

E-204 Şi răspunde rugăciunii mele aşa cum eu…Nu prin emoţie; eu ştiu că sunt emoţionant, dar eu sunt tot…eu sunt tulburat, Doamne, văzând lucrurile mergând în felul în care merg. Aceasta—aceasta mă dezgustă pe mine că…Lasă ca oamenii să vină înapoi la Cuvânt, şi să uite toate aceste lucruri fanteziste din ceasul acesta, opiniile populare ale lumii; să vină înapoi la Cuvânt, Cuvântul manifestat acum în ceasul în care trăim noi. Admite aceasta, Doamne.

E-205 Şi in timp ce avem capetele aplecate, eu vreau ca fiecare din voi să se roage, doar—doar simplu. Să nu…Doar să ţineţi capetele voastre aplecate şi rugaţi-vă în continuu, zicând,
„Doamne, ajută-mă acum.”

E-206 Şi aveţi ceva în mintea voastră pentru care voi vreţi să vă rugaţi. Şi dacă Domnul Isus este încă viu, atunci cu certitudine, prieteni, că acela va fi super semnul. Şi unii oameni au zis, „Oh, nu există nici o îndoială că aceea poate fi făcut, Fratele Branham are un mare dar de la Domnul. Şi eu cred, când el este sub ungere, el este un profet al Domnului, dar să nu ascultaţi de Învăţătura lui.” Acum oricine ar face asta, ar spune asta, şi să se presupună că este un învăţat? Când, acesta este tocmai semnul că Învăţătura este bună, conform cu Biblia.

E-207 Şi dacă tu eşti un păcătos, bazinul aşteaptă acolo. Dacă tu nu ai fost niciodată botezat în Numele Domnului nostru Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor tale, bazinul aşteaptă. Dacă tu nu ai primit încă Duhul Sfânt, tu trebuie ca să ai acel semn ca Însemn peste tine sau tu nu vei merge prin Poartă. Tu trebuie să fii cu Viaţa lui Cristos în tine.

E-208 Acum roagă-te şi cere lui Dumnezeu să te ajute, în timp ce ne rugăm acum. Şi surorile de acolo de la instrumente, „Doar Credeţi.”

E-209 Gândiţi-vă numai, coborând în jos de pe deal venea Isus. Doar în mintea voastră imaginară, îl vedeţi pe El venind păşind pe uşă înăuntru, şi să păşească aici jos şi să stea sus la amvon, şi zicând, „Copii.” Îmaginaţi-vă numai aceasta în mintea voastră acum.

E-210 Şi fiecare să fie într-adevăr pios, şi staţi foarte liniştiţi şi rugaţi-vă. [Fratele Branham face pauză—Ed.] Peste tot, continuaţi să vă rugaţi, zicând, „Doamne Isuse, fii milostiv cu mine. Doamne, eu cred.”

E-211 Tată, Dumnezeule, ei sunt liniştiţi acum. Acest moment solemn, eu cred că Tu eşti aici. Eu cred că, acel măreţ Stâlp de Foc care l-a condus pe Israel prin pustie, acela a fost manifestat în trup. El a spus că El era. „Înainte să fi fost Abraham, EU SUNT. Eu vin de la Dumnezeu, şi Mă duc la Dumnezeu.”

E-212 După moartea Lui, înmormântarea, învierea, şi înălţarea; Pavel l-a întâlnit pe El pe drum, mergând spre Damasc. O mare Lumină l-a aruncat jos. Acel Evreu niciodată nu l-ar fi chemat pe El „Domn” dacă el nu ar fi ştiut că acela era acelaşi Stâlp de Foc. „Cine eşti Tu, Doamne?”
El a zis, „Eu sunt Isus.”

E-213 Şi iată că Tu eşti aici în seara aceasta, cu noi, aceeaşi Viaţă în noi. Eu îţi mulţumesc pentru Aceasta, Tată. Acum lasă să fie cunoscut că eu am spus Adevărul. Şi aceasta…Acea zămislire prin fecioară, ca să aducă pe om şi Dumnezeu împreună, este acelaşi semn care este printre noi în seara aceasta la sfârşitul epocii, super semnul. Permite aceasta încă odată, Tată. Eu te rog prin Numele lui Isus Cristos.
Acum continuaţi să vă rugaţi. [Fratele Branham face pauză—Ed.]

E-214 Acum eu iau fiecare spirit de aici sub controlul meu, în Numele lui Isus Cristos. Acum dacă vreţi să vă rugaţi, continuaţi să vă rugaţi; dacă vreţi să vă uitaţi sus, faceţi orice doriţi acum. Continuaţi să ţineţi mărturia voastră. Continuaţi să ţineţi credinţa voastră, dacă vă rugaţi.

E-215 Eu văd, înaintea mea acum, aici în rândul din mijloc, o doamnă micuţă, o femeie, şezând chiar aici în spate, aceea care îşi ridică sus capul ei; în acest rând din mijloc, departe în spate de tot. Ea suferă cu spatele. Da. Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca spatele tău? Tu crezi? În ordine. Despre asta te rugai tu. Este adevărat? Ridică-ţi mâna. Voi amândouă sunteţi vindecate. Doamna de lângă ea avea o problemă cu spatele, de asemenea, deoarece ea şi-a ridicat mâna. Eu am văzut venind aceasta de la ea la ea. Acum, eu nu vă cunosc pe voi, nu-i aşa, pe nici una din voi? Dar aceea era ce era adevărat. Dacă asta-i adevărat, ridicaţi-vă mâna.
Acum, este acela super semnul?

E-216 Aici, drept în spate pe acest rând, pe a mea…partea asta drept înspre spate. acolo este o femeie micuţă care abia poate să înghită, cu greu. Ceva nu este în regulă cu ea—cu ea—cu înghiţitul ei. Ea abia poate înghiţi. Dar ea crede. Ea este dinafara oraşului. Vei crede tu, soră, că tu vei fi ca să poţi înghiţi? Vei accepta vindecarea ta? Ridică mâna ta sus dacă tu vei…În ordine, acum tu poţi să fii vindecată. Acum, dacă aceea, dacă eu sunt un străin faţă de voi, daţi din mâna în felul acesta. Asta-i adevărat, vedeţi. Dar, asta este, ea şedea acolo tocmai atunci încercând să înghită. Acum, înghite acum şi tu poţi înghiţi corect. Vezi dacă aceasta este corect.

E-217 Credeţi voi că Îngerul Domnului este aici? Îl credeţi voi pe acela, super semnul? Oamenii aceia, peste tot în clădire. Cineva de aici sus, aproape. Eu mă întorc cu spatele, doar ca să vă las să cunoaşteţi, în fiecare figură, că acesta este Domnul Isus. Eu mă întorc cu spatele. Şi cineva se roagă, credeţi. Dacă voi credeţi că eu mă uit la voi, ca şi cum v-aş citi gândul, sau ceva, voi doar să credeţi. Dacă El putea să spună despre ce se ruga Sara, sau ce făcea ea în cort în spatele Lui, pentru că Dumnezeu era manifestat în trupul unei fiinţe, o fiinţă umană care mânca, bea, un semn! Eu v-am spus că acesta era un super semn.

E-218 Da, aici este un om venind sus înaintea mea acum. El stă chiar înapoia mea. El este chiar aici în spate. El este pe cale să orbească. Numele lui este Maclusky. Dacă el va crede din toată inima lui, Dumnezeu îl va vindeca. Ridică-te. Eu nu l-am văzut pe om în viaţa mea. Crede, domnule.

E-219 Cum este aici în partea asta, o să credeţi voi cei de aici? Crezi tu din toată inima? Rugaţi-vă. [Fratele Branham face pauză—Ed.]

E-220 Eu văd o femeie, şi ea suferă de ceva. Ea se gândeşte că aceasta este epilepsie, deoarece ea îşi pierde cunoştiinţa. Ea a venit din Sud est, din…Ea este din Florida. Şi numele ei este Doamna Kinney. Dacă veţi crede, Doamnă Kinney, şi vă ridicaţi în picioare, veţi fi vindecată de acele leşinuri. Staţi în picioare. Eu nu am văzut-o niciodată pe femeie în viaţa mea. Ea este o străină totală. Întrebaţi-o pe ea.

E-221 Credeţi voi că El este super semnul? Dar voi din această
secţie, credeţi voi?

E-222 O femeie suferindă, aproape până la o criză nervoasă, chiar acolo în partea asta. Numele ei este Doamna Jones. Dacă ea va crede din toată inima ei, ea poate să fie vindecată. Doamna Jones, dacă veţi crede, şi staţi în picioare şi credeţi că Isus Cristos vă face bine, puteţi avea vindecarea. Ea, o străină totală pentru mine, eu nu am văzut-o pe ea în viaţa mea. Dumnezeu ştie că este adevărat.

E-223 „O fecioară va zămisli şi va purta un Fiu, şi Numele Lui se va chema Emanuel, care prin tălmăcire este, ,Dumnezeu cu noi,’” Dumnezeu aici în noi, super semnul lui Dumnezeu!

E-224 Credeţi voi aceasta? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Păi, noi suntem la timpul sfârşitului. Dacă El este aici, de ce nu-l acceptaţi pe El acum? Vedeţi voi ce s-ar cuveni să se întâmple? Vedeţi voi ce ar trebui să aibă loc? Fiecare persoană chiar acum ar trebui să fie total vindecată. Există Cineva, există Ceva aici ca să facă asta. Fiecare ştie asta.

E-225 Dumnezeu în Ceruri ştie că eu nu cunosc pe nici unul din aceşti oameni. Ei sunt—ei sunt total străini. Întrebaţi-i şi vedeţi. Eu nu ştiu nimic despre ei. Eu nu ştiu cine sunt ei, de unde vin ei, sau nimic.

E-226 Dar dacă voi mă luaţi pe drept cuvânt, dacă asta-i adevărat, eu vă spun chiar acum, vouă, Duhul Sfânt tocmai se învârte în jurul acestui loc. Acea Lumină este peste tot aici în jur. Acum dacă Cuvântul este corect, şi Cuvântul este manifestat înaintea voastră, care-i cauza că noi nu-l primim pe Acesta? Ce urmează, frate?

E-227 Dumneavoastră sunteţi în necaz, de asemenea, ceva despre…Păi, aceasta este soţia dumneavoastră. [Cineva spune,
„Da, domnule.”—Ed.] Aşa este. Numai un minut până văd ce este aceasta. [Fratele Branham face pauză.] Aţi mărturisit aceasta, lăsaţi să meargă la aceea.
Eu vă provoc să credeţi pe Dumnezeu chiar acum, super semnul!

E-228 Singurul lucru pe care-l ştiu despre băiatul acela, eu am dat mâna cu el. Eu nu vă pot spune numele lui chiar acum. Dar aceea este exact ceea ce este greşit. Eu nu ştiu asta. Eu eram acolo în ziua în care el s-a căsătorit, dar ceva s-a întâmplat. Eu nu vreau ca să o spun aici.

E-229 Dar, foarte bine, nu-l credeţi voi pe Dumnezeu? El a spus că acest super semn va avea loc. Cât de mulţi vor să-l vadă pe El? Să vă vedem mâna, zicând, „Eu, eu îl voi crede pe El.” Amin. Jos la parter, oriunde aţi fi, sus în balcon, ţineţi minte super semnul lui Dumnezeu, Cuvântul promisiunii, este făcut manifest chiar aici astăzi înaintea voastră, în această zi.

E-230 Isus a citit Scripturile, şi s-a întors zicând, „În această zi această prorocie este împlinită în mijlocul vostru.”

E-231 Eu zic, în Numele lui Isus Cristos, în această zi semnul din timpul sfârşitului este manifestat înaintea voastră.

E-232 Câţi sunt bolnavi? Ridicaţi-vă mâinile. În Numele lui Isus Cristos, în Prezenţa Lui, dacă puteţi să credeţi ce aţi văzut, a fi Adevărul şi venind de la Dumnezeu, eu vă cer în Numele lui Isus Cristos, ridicaţi-vă atunci sus şi acceptaţi Aceasta, şi ziceţi, „Eu voi accepta Aceasta. Eu voi, aceasta o va stabili pentru mine. Eu cred.” Mie nu-mi pasă unde sunteţi voi. Asta este bine. Ridicaţi- vă mâinile acum. Acum doar daţi laudă lui Dumnezeu. [Cineva spune, „Batistele?”—Ed.] Eu m-am rugat pentru ele.

E-233 Acum doar lăudaţi-l pe El, staţi acolo. Super semnul, super semnul chiar—chiar în mijlocul vostru, super semnul lui Dumnezeu pentru ultimele zile! Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze frate. În ordine.