E-1 Sunt fericit să fiu aici în dimineaţa aceasta, pentru această adunare minunată de-de oameni, şi în special pentru oamenii tineri, după cum înţeleg că acest serviciu în dimineaţa aceasta este dedicat oamenilor tineri din Shreveport. Şi acesta este un timp foarte minunat în viaţa mea, şi un moment important, sau l-aş numi o scrisoare roşie, să ajung să mă adresez băieţilor şi fetelor care vor-vor fi mâine, dacă este un mâine. Deci, noi suntem fericiţi pentru aceasta.

E-2 Câte denominaţiuni diferite sunt reprezentate aici în dimineaţa aceasta, în acest grup mic de oameni? Eu aş spune, Metodişti, ridicaţi-vă mâinile. Numai ce l-am auzit pe el spunând de la denominaţiune. În regulă. Baptişti, ridicaţi¬vă mâinile. Minunat. Prezbiterian? Doar uitaţi-vă. Luteran? Penticostali? Şi-şi, oh, Nazarineni? Sfinţenia Pelerinului? Oricare altă denominaţiune pe care nu am menţionat-o, ridicaţi¬vă mâna. Mă întreb dacă sunt Catolici aici, să-i vedem că-şi ridică mâinile sus? Da, vedeţi.

E-3 S-ar întâmpla să fie un Evreu Ortodox, să vă văd mâna? În regulă, domnule. Uneori, eu cred, aici nu cu mult în urmă, ultima adunare aici, noi am avut unul din rabini aici în adunare, de la Ortodocşii Evrei, care este, cu adevărat, mama tuturor acestora. Vedeţi, ea a produs copilul, biserica Ortodoxă a produs biserica Creştină. Creştinătatea a venit din Iudaism.

E-4 Şi deci noi suntem foarte fericiţi să vă vedem reprezentaţi aici în dimineaţa aceasta, de biserica şi poziţia voastră. Şi eu¬eu cu siguranţă cred aceasta, că-că, Dumnezeu, dacă El ar veni azi, El ar-El n-ar pune acea întrebare. Dacă noi toţi am merge înăuntru în dimineaţa aceasta, El ar lua doar pe aceia care sunt gata să meargă.

E-5 Cu ani în urmă, eu obişnuiam să lucrez la fermă. Şi am fost acolo din nou cu câteva luni în urmă, am stat chiar în poartă, cu unul din fraţii pe care îi văd şezând aici în dimineaţa aceasta. Fratele Welch Evans, Fratele Banks Wood de la biserica mea în Jeffersonville, şi am trecut prin această deschizătură despre care am vorbit aşa de mult. Şi stăteam acolo, în multe dimineţi, când ei mânau vitele de pe... Asociaţia, ... îşi mânau vitele lor în pădure, Pădurea Arapaho. Asociaţia Troublesome Hereford River paşte pădurea pe partea aceasta a Râului Troublesome, care este numită East Fork. Şi după aceea este un West Fork Troublesome, şi Upper Troublesome River paşte partea aceea.

E-6 Şi acum dacă ferma ta poate produce, eu cred, că sunt doi baloţi de fân acum, pe an, tu poţi pune o vacă înăuntru pentru fiecare doi baloţi de fân. Şi, desigur, Camera de Comerţ are marca ta, şi de câte vite a ta-a ta-a ta marcă are grijă, sau ferma ta.

E-7 Şi pădurarul trebuie să stea acolo, să numere aceste vite aşa cum ele merg înăuntru. Şi după aceea el trebuie să le controleze din nou, ce mărci merg înăuntru. Şi nimic nu poate merge înăuntru acolo decât Hereford pur sânge veritabil, că este Asociaţia Hereford. Nimic decât un Hereford, Hereford înregistrat, fiindcă taurii, şi atâţia tauri pentru atâtea vaci, şi aşa mai departe. Trebuie să fie în felul acesta, că ţine cum trebuie rasa vitelor. Şi acesta trebuie să fie un Hereford înregistrat, ca să intre acolo.

E-8 Şi, ştiţi, eu-eu am privit pădurarul cum număra vitele în timp ce intrau, controlând. El nici o singură dată, din câte 1- am văzut vreodată, nu s-a uitat la o marcă sau să examineze o marcă. Acolo erau multe mărci care intrau, de exemplu a lui Grimes acolo, Diamond Bar, a noastră a fost Turkey Track, şi după aceea Tripod, şi diferite, diferite mărci care au intrat în pădurea aceea. El niciodată nu a observat ce marcă au avut, dar el a căutat fiecare ureche să fie sigur că eticheta de sânge a fost acolo. Nimic decât un Hereford pur sânge putea merge înăuntru.

E-9 Şi eu stăteam acolo de multe ori, m-am gândit, "Acesta este felul cum va fi la judecată." El nu se va uita niciodată la marca noastră, dacă suntem Presbiterian, Metodist, Baptist, sau orice suntem, sau Penticostal; dar El se va uita la eticheta de Sânge, Însemnul. Aceasta-i ce ne va lua înăuntru, fiindcă nimic nu poate veni în Glorie fără să fie sub Sânge. O etichetă de Sânge, că noi am acceptat ce Dumnezeu a făcut pentru noi, în Cristos. Vedeţi, nu este-nu este nimic ce noi putem face pentru noi înşine, noi suntem o ratare totală. Nici o cale deloc. Când omul a păcătuit, el a trecut prăpastia dintre el şi Dumnezeu, şi a plecat. Nu există nici o cale înapoi, deloc. Dar Dumnezeu, bogat în milă, a acceptat un Înlocuitor. Şi Acel înlocuitor azi, pentru noi, este Isus Cristos. Dumnezeu va recunoaşte numai pe acesta singur, Sângele Fiului Său, când vine la timpul acela.

E-10 Acum noi avem un timp minunat acolo la Tabernacolul Vieţii.Noi am avut un timp glorios seara trecută, să vedem Duhul Sfânt mişcându-se printre noi. Şi noi toţi aşteptăm aceasta.

E-11 Fiecare om se uită să vadă de unde a venit, şi ce face aici, şi unde se duce după aceasta. Şi noi am avut multe cărţi minunate scrise. Eu tocmai am citit nişte cărţi minunate, în viaţa mea, de filozofia omului şi lucruri. Dar, deşi oricât de bune pot fi acele cărţi, există doar o singură Carte care îţi poate spune de unde ai venit, ce eşti, şi unde te duci, şi aceea este Cartea aceasta, Biblia. Şi Cuvântul este Dumnezeu. Acum, noi credem în acea Carte, şi aceasta este ceea ce noi vrem să susţinem, în ziua aceasta. Şi acolo ne promite că vom fi-ni se va face de cunoscut cine suntem, de unde venim, şi unde ne ducem.

E-12 Eu citeam un articol nu cu mult în urmă, în mişcarea lui Anderson a Bisericii lui Dumnezeu, o scriere istorică. Eu cred că a fost în... nu-mi amintesc exact acum ce epocă a fost. A fost la câteva sute de ani după moartea lui Cristos; un-un misionar a venit în Anglia, care atunci a fost chemat Angle-land. Şi El încerca să convertească pe regele Angliei, la Creştinătate. Şi ei şedeau lângă o vatră mare, luminile focului luminau curtea interioară, cum am numi-o noi azi. Şi sfântul încerca să convertească regele la Creştinătate. Şi o vrăbiuţă a zburat în lumină, a încercuit în jur prin lumină, şi a mers în întuneric din nou.

E-13 Şi eu cred că toate întâmplările sunt spre gloria lui Dumnezeu. Eu cred că El ne-a promis că va face totul să lucreze împreună pentru binele celor ce L-au iubit.

E-14 Şi sfântul a pus întrebarea, "De unde a venit ea, şi unde s-a dus?" Ea a venit din necunoscut, şi s-a întors înapoi în acelaşi fel. Şi sfântul a spus, "Această Biblie ţine întrebarea în felul acesta, pentru noi, unde noi venim din necunoscut şi mergem înapoi în necunoscut." Şi dimineaţa următoare, regele, după ce a studiat aceasta în timpul nopţii, că omul a avut dreptate, el şi casa lui au fost botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor lor, în dimineaţa următoare. Care, este aproximativ trei sau patru sute de ani, sau mai mult, după moartea ultimului apostol.

E-15 Acum, eu cred că această întâmplare în dimineaţa aceasta, despre noi venind împreună, nu este numai ca să venim aici să mâncăm micul dejun, deşi noi-noi apreciem aceasta. Eu n-am venit pentru că... am fost obosit, şi nu m-am sculat chiar la timp. Am fost prea întârziat. Dar eu cred că întâmplarea aceasta este spre gloria lui Dumnezeu, şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

E-16 Acum haideţi ca noi, în timpul acesta, să citim textul în dimineaţa aceasta, sau să citim Scriptura din Biblie, pe care Domnul se pare să mi-o pună pe inimă pentru cei tineri şi cei bătrâni, împreună, în special pentru oamenii tineri din Shreveport, cărora le este dedicată această adunare. Să citim din Isaia capitolul 6, dacă vreţi, începând cu versetul 1.
În anul împăratului Ozia am văzut de asemenea pe Domnul pe un scaun de domnie, înalt, ... ridicat, şi poalele mantiei Lui umpleau templul.
Deasupra acestuia stăteau serafimii: avea şase aripi; cu două el îşi acoperea faţa, cu două el îşi acoperea picioarele, şi cu două el zbura.
Strigau unul la altul, ziceau, sfânt, sfânt, sfânt, este DOMNUL Dumnezeul oştirilor: tot pământul este plin de slava Lui.
Şi se zguduiau uşierii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.
Atunci am zis, Vai de mine! sunt; căci sunt un om cu buze necurate, şi locuiesc în mijlocul anul popor cu buze necurate: căci ochii mei au văzut pe Împăratul, DOMNUL oştirilor.
Atunci unul din serafimi a zburat spre mine, având un cărbune aprins în mâna, pe care-l luase cu cleştele de pe altar:
Şi mi-a atins gura cu el, şi a zis, Iată, atingându¬se acesta de buzele tale; ... nelegiuirea ta este îndepărtată, ... păcatele tale sunt ispăşite.
Am auzit glasul Domnului, întrebând, pe Cine să trimit, şi cine va merge pentru noi? Atunci am zis, Iată¬mă, trimite-mă.

E-17 Eu vreau să iau un subiect din aceea în dimineaţa aceasta, numit, Influenţă. Ştiţi, cum noi s-ar putea să nu vrem să credem aceasta, dar, noi influenţăm pe altcineva, cu tot ce facem.

E-18 De multe ori eu predic la înmormântări. Şi niciodată nu încerc să spun prea mult de persoana care a trecut, pentru că nu este nevoie să o spun. Oamenii, viaţa pe care omul, sau femeia, orice ar fi, a trăit-o, va vorbi mai tare adunării decât orice aş putea spune eu despre ei. Eu niciodată nu le-aş schimba opinia lor. Viaţa lor a spus ce au fost.

E-19 Şi atunci noi nu ştim niciodată chiar ce facem, ce influenţă şi ceea ce facem este pentru alţii. Biblia a spus, "Noi suntem epistole scrise, citite de toţi oamenii." Aceasta este, viaţa voastră citeşte publicului aşa de tare, până mărturisirea ta, dacă ea este contrară cu viaţa ta, este fără nici un efect. Ea este ceea ce eşti înlăuntrul tău, care oamenii citesc; nu aşa de mult ce tu spui, ci ceea ce eşti, vedeţi. Tu poţi spune ceva de cineva, spui, "Aceasta este aceea, şi aşa mai departe," dar viaţa ta fiind diferită de ceea ce ei spun, mărturisirea vieţii tale este mai tare decât mărturisirea în care cineva ar putea spune ceva de tine. Da. Deci doar ţineţi minte aceasta, că noi aducem influenţe în fiecare zi, şi viaţa pe care o trăieşti dovedeşte ce este înlăuntrul tău. Nu puteţi schimba aceasta. Ea reflectă. Fiecare persoană reflectă, în afară, ce este el înăuntru.

E-20 Şi dacă noi luăm mărturisirea de a fi Creştini, eu cred că acesta este unul dintre cele mai solemne lucruri pe care l-ar putea face, un bărbat sau o femeie, băiat sau fată. Când el ia Numele lui Cristos, că el va fi un reprezentant al lui Cristos, ar trebui să fii atent cu fiecare mişcare pe care o faci, căci cineva te priveşte. Şi, în aceasta, se reflectă ce Dumnezeu a făcut pentru tine, înlăuntrul tău.

E-21 Aici nu cu mult în urmă, a fost să fie construit un-un pod acolo în Australia, şi ei au trimis după oameni din Statele Unite; arhitecţi, nu arhitecţi, ci constructori, şi aşa mai departe, oameni care fac poduri, să vină acolo şi să vadă dacă ar putea construi un pod să treacă peste acea strâmtoare de apă. Şi ei nu puteau găsi un om în America care ar putea-ar putea lua aceasta. Nu. Ei au spus, "Nisipurile, şi aşa mai departe, nu va sta în picioare." Deci ei au avut o chemare universală pentru constructori de poduri, şi nici unul din ei nu lua aceasta.

E-22 În sfârşit, o companie bună din Anglia, ei au venit acolo, şi au luat contractul după ce el a testat tot terenul. El a spus că va lua contractul şi va construi podul. De ce? Amintiţi-vă, reputaţia lui acum, de constructor internaţional de poduri, a depins de ceea ce va fi lucrarea lui în acel pod. Nu contează ce a făcut el în trecut, lucrarea aceasta pe care el a spus că o putea face, va reflecta într-adevăr ce a fost el. Ei au zis că el a testat fiecare şurub, şi fiecare-fiecare bucată de metal care a intrat în pod; pământul, şi aşa mai departe, dedesubt, şi presiunea apei pe pământ. Şi după aceea toţi ceilalţi constructori au stat în jur, şi au zis, "Acesta-¬acesta nu va sta în picioare. El-el trebuie să cadă." Dar în ziua dedicaţiei, omul a mers, el însuşi, în fruntea paradei, căci el a ştiut că lucrarea lui a fost testată în amănunţime, şi ea va sta în picioare.

E-23 Şi eu cred că acesta este un lucru măreţ la care ne-am putea uita în viaţa Creştină. A trebuit să fie un pod să facă calea pentru rasa umană ca într-o zi să părăsească lumea aceasta, şi acolo nu era nimeni care putea să o facă; un Înger, Arhanghel, Serafim, un Heruvim, nimic nu o putea face. Însuşi Dumnezeu a venit jos, în forma unui Om, şi a făcut podul şi a făcut calea, şi a traversat podul, primul, din mormânt în Slavă. Şi aceasta sigur că a arătat reflecţia. Fiecare-fiecare nerv în trupul lui, fiecare gând în mintea lui, fiecare putere care a fost în El, a fost testat de vrăjmaş. Dar El a trecut testul, chiar până la moarte, când El a biruit-o.

E-24 Acest băiat tânăr, Ozia, despre care vorbim în dimineaţa aceasta, el a fost eroul lui Isaia. Isaia, prorocul tânăr în zilele lui Ozia, se uita la tânărul acesta, pentru că Ozia a fost un om mare. El a venit dintr-o-o obîrşie minunată. Tatăl şi mama lui, amândoi, au fost buni riguroşi credincioşi în Dumnezeu. Şi ei au crescut băiatul lor să servească şi să onoreze pe Dumnezeu.

E-25 Una din marile lipsuri din ziua noastră astăzi, în America şi restul lumii, este părintele evlavios, să pună o influenţă pe copiii lor. Părinţii din ziua aceasta s-au îndepărtat de principiile Scripturii. Ei s-au dus mai mult la moda lumii. Şi bisericile au făcut acelaşi lucru. Făcând aceasta, noi am lăsat-o liber, şi am adus lumea în biserică. Şi acesta este motivul că avem această zi mare de... dacă o spun respectuos aici în faţa acestor oameni tineri. Motivul că avem aşa de mulţi huligani, şi aşa mai departe, cum îi numesc ei, şi-şi caractere rele, prea mult din aceasta este din cauza vieţii de acasă de care au fost influenţaţi, în zilele lor dintâi. Eu încă sunt un crezător, că, "Creşte un copil în felul care ar trebui să meargă, şi când îmbătrâneşte nu se va îndepărta de la aceasta."

E-26 Acum, Ozia a fost un băiat care a fost crescut într-o aşa calitate de părinte până l-a influenţat.

E-27 Uitaţi-vă la unul din cei mai mari Americani de-ai noştri la care mă pot gândi, a fost Abraham Lincoln. El cu siguranţă că merita toată încrederea care i-a fost dată, şi mai mult. El a avut un început rău; născut într-o casă săracă, n-a avut nici o cale de a face vreo educaţie, a scris în nisipuri. Noi înţelegem că singurele două cărţi pe care le-a posedat în viaţa lui, până a fost cam de douăzeci şi unu de ani, a fost Biblia, şi Progresul Pelerinului sau ar fi putut fi Cartea de Martiri a lui Foxe, a fost una din cărţile acelea. Dar, vedeţi, ce a citit omul acela, i-a influenţat viaţa.

E-28 Şi acela este acelaşi lucru care este astăzi. Pieţele noastre sunt-sunt încărcate cu vulgar şi-şi indecenţă, să otrăvească minţile copiilor noştri tineri, şi după aceea noi punem vina pe ei. Când, mă gândesc, de multe ori ne aparţine nouă, nouă oamenii Creştini care nu vom apăra lucrul care este drept, şi să avem acele lucruri luate de pe rafturi cu legea, şi aşa mai departe. Şi după aceea în casele noastre, de asemenea, că lăsăm liber şi permitem toate vulgarităţile acestea şi lucruri să vină în casa noastră, să influenţeze copiii.

E-29 Dar Ozia a fost crescut corect. Şi el a fost, noi înţelegem acum, în 2 Cronici 26, puteţi citi povestirea, că la vârsta de şaisprezece ani el a fost făcut împărat, după moartea tatălui său. Şi el a devenit împărat la şaisprezece ani. Având aceşti părinţi evlavioşi, el a început imediat cu împărăţia lui, să facă ce este drept. Lui niciodată nu i-a păsat de opiniile populare sau de politica din ziua aceea. El a slujit pe Dumnezeu.

E-30 Acum, acela este un om bun de care să fi influenţat, un om care susţine ceea ce este corect, în timpul când opinia populară este contrară, şi politica este contrară; dar un om care se va aşeza drept în drum.

E-31 Acest Preşedinte nou care tocmai a preluat postul de la... Preşedintele Johnson, de la asasinarea Preşedintelui Kennedy. Când el a cerut, ziua trecută, că el a chemat pe toată preoţimea din naţiune pentru rugăciune, ca să-l ajute. Eu-eu am admirat aceasta în om. Vedeţi, el cheamă pe Dumnezeu să-să-1 ajute. Eu înţeleg că el este un credincios, şi se încrede în Dumnezeu. Deci, noi avem nevoie de un om ca acesta.

E-32 Şi noi aflăm că Ozia, în timpul lui, împărăţia lui s-a întins până în Egipt şi toate ţările din jur, pînă a lui... A fost aşa de mare încât împărăţia lui a devenit prima după împărăţia lui Solomon. Slava Domnului a fost cu el.

E-33 Aceasta a dat ajutor mare prorocului tânăr, Isaia, care privea omul acesta, acest împărat tânăr, pentru că el a fost adus la palat în timpul domniei acestui împărat tânăr. Şi Isaia fiind un proroc tânăr atunci, şi văzând cum Dumnezeu l-a binecuvântat, şi l-a influenţat şi i-a dat lucrul potrivit. Şi noi ştim că toate ţările din împrejurimi i-au plătit tribut; n-au fost războaie, şi acesta a fost un lucru mare, o lecţie pentru Isaia.

E-34 Şi Isaia a găsit altceva aici, căci, cum Dumnezeu îi va binecuvânta pe cei ce vor fi devotaţi Cuvântului Lui şi Poruncilor Lui. Ozia a aşezat exemplul pentru Isaia. Şi ce împărăţie glorioasă a fost!

E-35 Şi acum noi găsim aici, că o mărturisire Creştină, nu contează cât de mare a fost în trecut, ea trebuie întotdeauna să continue în felul acela.

E-36 Ozia, când el a ajuns la locul în care s-a gândit că a fost în siguranţă, atunci s-a înălţat în inima lui. El a ajuns la un loc că nimeni nu-i putea spune nimic.

E-37 Dacă acesta nu este un fel de exemplu de prea mulţi astăzi! Noi găsim aceasta chiar printre conducătorii noştri-noştri-¬noştri Creştini. Ei lucrează toată viaţa lor, aproape, să devină vreun episcop sau vreun om mare cu influenţă, şi, cum ajung ei în acel loc, ei se înalţă. Noi găsim evanghelişti în câmp, că Dumnezeu le-a binecuvântat lucrarea, şi, primul lucru, ei sunt înălţaţi până când ajung la un loc că se simt că-că sunt în siguranţă, în jurul oamenilor lor. Ei sunt doar... Ei au ajuns la acel loc unde pot face orice vor, şi să le meargă cu aceasta.

E-38 Cât de mulţi, mă întreb, despre care ne gândim doar acum, de oameni mari, slujitori mari, pe care Dumnezeu i-a folosit, şi în final vin la un loc până simt că ei ştiu aşa de mult despre Cuvântul lui Dumnezeu, până ei nici măcar nu mai au acel timp liber să se mai roage. Totdeauna sunt vizite sociale, vizitează pe cineva, merg în oraş la cină. Şi timpul pe care ei ar trebui să-l petreacă cu Dumnezeu, singur, singur în pregătire să vină afară în dulceaţa Duhului, în faţa adunării, ei sunt plecaţi pe undeva cu ceva distracţie. Nu poţi sluji lui Dumnezeu şi omului în acelaşi timp. Slujitorul lui Dumnezeu ar trebui să fie o persoană izolată, numai Lui. Dacă am putea doar să-i facem pe oameni să vadă aceasta.

E-39 Şi atunci ei-ei ajung la un loc unde îşi fac obligaţii, cum întâlnesc oamenii. Ei întâlnesc oamenii, şi este o constrângere să fie o cerere pentru aceasta şi o cerere pentru aceea. Şi atunci omul lui Dumnezeu îşi răvăşeşte toată mintea, şi el este aşa de răvăşit când merge în camera lui. El începe să studieze, "Acum dacă eu nu fac asta, omul acesta se va simţi rău din cauza asta. Şi aceasta, nu fac aceasta, omul acesta se va simţi rău din cauza asta." Şi după aceea când el merge pe platformă, el de abia ştie unde stă, mintea lui este toată răvăşită, când el ar fi trebuit să petreacă acel timp cu Dumnezeu. Ei nu sunt conducători sociali. Un om al lui Dumnezeu ar trebui să fie dedicat în întregime slujbei lui Dumnezeu. Şi noi găsim că aceasta este prea-prea rău că nu avem aceasta.

E-40 Şi un alt lucru mare pe care-l găsim, că îmi dau seama că vorbesc lucrătorilor în dimineaţa aceasta. Şi noi vrem... eu... când noi venim în faţa unei adunări, ştiind aceasta, că probabil nu ne vom mai întâlni niciodată din nou cum suntem în dimineaţa aceasta. Şi apoi lucrurile pe care le spui, Dumnezeu te va ţine răspunzător pentru ele. Deci voi trebuie să veniţi, rugându-vă şi cerând lui Dumnezeu ce să spuneţi, şi atunci depindeţi de El când ajungeţi pe platformă, pentru ceva ce va ajuta poporul.

E-41 Noi toţi ştim de oameni, în câmp astăzi, oameni mari. Unii din ei ajung la un loc, până îşi adună adunarea lor în jurul lor, ei se simt aşa de siguri până ce se gândesc că pot chiar să păcătuiască şi să nu li se întâmple nimic. Noi am ştiut de lucrători luând calea greşită. Şi, de multe ori, este pentru că ei se simt în siguranţă, că, "Oh, oamenii mă vor lăsa să merg aşa cu orice." Oamenii s-ar putea, fratele meu, dar Dumnezeu nu. Vedeţi, tu vei răspunde lui Dumnezeu. Tu nu trebuie să încerci niciodată, ca un lucrător, să încerci să amăgeşti urechile adunării tale, indiferent cât de mult ei ar putea zbiera sau striga, sau mergând înainte, sau să te bată cu mâna pe spate, şi să spună, "Mesajul este minunat."

E-42 Tu trebuie să fii un slujitor lui Cristos, să stai onorabil cu acel Cuvânt, căci acel Cuvânt se va reflecta El însuşi prin tine, şi tu vei influenţa pe cineva care îţi priveşte viaţa. Oameni tineri, de asemenea. Oameni de afaceri, în acelaşi fel.

E-43 Împăratul s-a înălţat cu mândrie. El a crezut că a fost chiar aşa în siguranţă până Dumnezeu îl va lăsa să-i meargă aşa cu orice.

E-44 Un băiat tânăr adolescent a spus, nu de mult, un Creştin, el făcea ceva, el admira un anumit tânăr de rock-and-roll care a aparţinut la biserica lui. Şi eu vorbeam la o adunare Tineretul Pentru Cristos. Şi acest tânăr a spus, a zis, "Ştiţi, eu admir pe Cutare-şi-cutare, eu cred că el este unul dintre cei mai buni Creştini." Şi băiatul acesta este un rege al rock-and-rollului.

E-45 Şi eu am zis, "Eu cred că este o singură diferenţă între acest tânăr şi Iuda Iscarioteanul. Aceasta este, Iuda a primit treizeci de bucăţi de argint, şi acest om are flote de Cadilacuri şi milioane de dolari, pentru vânzarea lui Cristos."

E-46 A zis, "Cum puteţi spune un lucru ca acesta, D-le Branham? Cum aţi putut face aceasta?"
Am zis, "Pentru că este adevărul."

E-47 Acea influenţă de a cânta acele cântece Creştine, şi lucruri ca acestea, în faţa oamenilor tineri, şi ieşind afară în lume în felul acela, aruncă cea mai mare piatră de poticnire, mai mult decât toate cârciumele clandestine şi orice altceva ce este în ţară. Este o ruşine că aceasta ar fi, chiar să fie permis. Biserica ar trebui să se ridice şi nici să nu permită imnuri să fie cântate de oameni în felul acela. Luând talentul pe care Dumnezeu le¬a dat, şi influenţând, cu vieţile lor vorbind mai tare decât ce sunt cuvintele lor. Cum pot oamenii să facă aşa jocuri cum fac oamenii aceştia, şi după aceea se ridică şi cântă imnuri şi lucruri ca acelea? Este tocmai înălţimea prefăcătoriei. Şi noi aflăm că aceasta se petrece printre Creştini, credincioşi.

E-48 Şi tânărul acesta a zis, "Păi, eu vă spun ce cred eu despre aceasta." A zis, "Eu cred că-că Dumnezeu mă iubeşte aşa de mult încât El mă va lăsa să merg aşa cu orice."

E-49 Eu am zis, "El nu a făcut aceasta niciodată. El n-ar face-o niciodată. Chiar Israel, naţiunea Lui; chiar David un om după inima Lui proprie, a cules fiecare bob pe care l-a semănat. Şi tu vei face asta, de asemenea." Fiecare din noi va face aceasta. Noi ştim asta.

E-50 Dar el s-a înălţat aşa de mult în inima lui! Acum eu vreau să vorbesc cuvântul acesta Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline. El aşa s-a înălţat în inima lui, până ce a crezut că el ar putea lua locul unui predicator. El a încercat să devină un predicator, ceea ce el nu a fost chemat să fie. Şi eu cred că este de multe ori aceasta unde uneori oameni în aceste poziţii, şi grupurile oamenilor de afaceri, ei-ei ajung la un loc că Dumnezeu îi binecuvântează în afacerea lor, şi îi face să prospere, şi aşa mai departe, până ei ajung la un loc până se gândesc că ei s-ar cuveni să predice Evanghelia, de asemenea. Şi asta este greşit. Asta este greşit. Tu ar trebui să laşi întotdeauna pe un predicator să predice, căci, cum Oral Roberts a spus odată, "Este destul de greu să păstreze lucrul clar, de către predicatori, ce să mai vorbim de omul care nu este chemat pentru acea slujbă." Vedeţi, voi ar trebui să aveţi acolo oameni care ştiu, şi care sunt ordinaţi pentru lucrare.

E-51 Aceasta o dovedeşte. Că, el, noi aflăm că omul acesta, fiind un om mare, un om bun, un om onorabil, dar el a luat jertfa, supraveghetorul, şi a intrat la altarul Domnului, să ardă tămâie înaintea Domnului, ceea ce este numai pentru un preot dedicat să facă aşa. Dar el s-a gândit, fiindcă Dumnezeu l-a iubit aşa de mult, şi-şi El a fost aşa de bun cu el, că el ar putea merge să facă aceea, oricum. Şi preotul a alergat după el, şi a zis, "Tu nu eşti ordinat să faci acea slujbă. Dumnezeu interzice ca cineva să intre acolo, numai un Levit care este dedicat pentru acea slujbă." Tu să nu faci asta niciodată.

E-52 Şi acesta este felul de multe ori, că, este ceea ce, eu cred că a adus lumea astăzi într-o aşa confuzie, că oamenii au ieşit şi încearcă să ia acele locuri pe care ei nu sunt ordinaţi să le facă.
Ei ajung la un loc în care ei-ei încearcă să îndeplinească această slujbă, şi ei nu sunt chemaţi pentru locul acela.

E-53 Acum noi aflăm, deşi un om bun, binecuvântat de Dumnezeu; dar, dacă Dumnezeu te binecuvântează, stai în categoria în care Dumnezeu te-a chemat. Dacă aceasta este o casnică, să rămână o casnică. Dacă acesta este într-o afacere, rămâi în acea afacere, reflectând pe Dumnezeu. Şi la orice te-a chemat Dumnezeu, lasă să fie aceea. Fiindcă, El vrea ca tu să fii o casnică adevărată, să reflecţi influenţa ta asupra altei persoane care ar vrea să fie o casnică bună. Dacă tu eşti un om de afaceri bun, lasă ca viaţa ta să fie aşa că ea va reflecta pe Isus Cristos în afacerea ta, cu cinste şi integritate, şi cu lucruri care înseamnă ceva cu adevărat. Pentru că, cineva îţi priveşte viaţa. Tu influenţezi pe cineva. Dumnezeu trebuie să aibă o casnică adevărată. Dumnezeu trebuie să aibă un adolescent adevărat în şcoală. Dumnezeu trebuie să aibă un-un-un predicator adevărat, un om de afaceri adevărat, cineva care îl va reflecta pe El. Pentru că, ei văd acolo, în tine, pe Cristos. Nu contează ce are restul lumii de făcut, asta nu are nimic de a face cu tine sau cu mine. Noi suntem răspunzători lui Dumnezeu pentru vieţile noastre, şi pentru experienţa noastră cu Cristos.

E-54 Acum, noi aflăm că în încercarea lui să ia locul predicatorului, şi cineva spunându-i că este ieşit din locul lui, spunându-i că n-ar trebui să facă aceasta, el este "ieşit din loc," el a devenit mânios. Mâniat, el a fost aşa de mâniat până cei s¬a roşit faţa.

E-55 Vedeţi, noi trebuie să fim capabili să stăm şi să fim corectaţi. Unii din ei nu vor face asta. Nu poţi... Am mers la adunări şi am şezut în auditorii, şi-şi tu te ridici. Şi unii oameni vin înăuntru şi stau jos doar pentru câteva minute, dacă tu spui un singur cuvânt cu care ei nu sunt de acord [Fratele Branham îşi pocneşte degetul – Ed.] sunt duşi, vedeţi, zburând.

E-56 Păi, asta, voi ştiţi ce s-a întâmplat lui Ezechia făcând aceasta, sau-sau adică, Ozia? Dumnezeu l-a lovit cu lepră. Omul a murit de lepra lui, care este un simbol al păcatului. El nu putea suferi să fie corectat de Cuvânt.

E-57 Şi de multe ori, astăzi, este acelaşi lucru. Ei spun, "Păi, denomina ţi unea mea crede aceasta, şi mie nu -mi pasă!" Vedeţi? Luaţi timp să cercetaţi Cuvântul. Dumnezeu nu va judeca lumea niciodată după denominaţiune, El o va judeca după Cuvântul Său. Şi Cuvântul Său este Cristos, şi Cristos este Cuvântul. Sunt aceleaşi "ieri, azi, şi în veci," Evrei 13:8. Dar, în loc să încerce să primească corectare, ei zboară liberi. Ei nu pot suferi Aceasta. Ei doar...

E-58 Acum aceasta este exact ce a făcut Ozia, un om bun. Voi spuneţi, "Păi, persoana aceea a fost un..." Ozia a fost o persoană bună, de asemenea, o persoană minunată, un om binecuvântat de Dumnezeu. Dar, nu contează ce a fost, el întotdeauna trebuie să stea în locul lui. Pentru că, Dumnezeu i-a dat ocazia să influenţeze pe alţii prin a fi un împărat neprihănit, nu un preot. Şi Cuvântul i-a interzis să facă aceea, deci el a mers înăuntru şi urma să jertfească. Şi când el a fost chemat jos, Cuvântul i-a fost dat, că el nu trebuia să facă lucrul acela; că Dumnezeu l-a binecuvântat în afacerea lui, şi orice a fost, dar să nu încerce să ia acest loc al preotului. El a fost în afara Cuvântului. Păi, el a fost pe cale să facă asta oricum, indiferent de ceea ce a spus cineva.

E-59 Acum nu este aceasta atitudinea a prea multor oameni astăzi? Ei nu vor lua corectarea Cuvântului. Şi acesta este motivul că ne găsim înfăşuraţi aici într-un mare Consiliu al Bisericilor, neştiind unde mergem, îndreptându-ne în lume. Zeci de mii de membri adăugaţi în fiecare an, şi noi nu vedem mâna lui Dumnezeu mişcându-se niciunde. Morţi, formali, chiar exact ce a spus Biblia că vor fi, "O epocă a bisericii Laodicea, una căldicică, vărsată din gura lui Dumnezeu." Cristos pe dinafară, încercând să intre, şi biserica din interior nu o să-L lase să intre; aşează imaginea de astăzi, exact. Pentru că, oamenii nu înţeleg că poziţia lor vine de la Cuvânt, Cuvântul lui Dumnezeu.

E-60 Şi Ozia ar fi trebuit să fi luat acea precauţie. Acum, amintiţi-vă, noi îl numim, azi, un Creştin pe care Dumnezeul¬a binecuvântat. El n-a fost doar un om simplu. El a fost un om care a fost binecuvântat de Dumnezeu, dar el nu a vrut să sufere corectarea. Nu contează cât de mult a spus Cuvântul că aceasta era aşa, el nu a vrut să înţeleagă Aceasta, deoarece el s-a simţit destul de sigur că Dumnezeu îl va lăsa să scape cu altceva.

E-61 Şi asta-i ce s-a întâmplat astăzi cu popoarele noastre în jurul lumii, căci ei cred că Dumnezeu îi va lăsa să scape cu ceva contrar acestui Cuvânt. El nu va face asta niciodată. Noi trebuie să venim înapoi la corectare, şi să suportăm corectarea prin Cuvânt. Şi din cauza felului arogant în care el a acţionat, el nu a dat atenţie la ceea ce a avut de spus acest lucrător. El ar fi făcut ceea ce a vrut să facă. Doar gîndiţi-vă, acum doar opriţi aceasta în mintea voastră pentru un minut.

E-62 Cum poate un copil înfrunta un tată şi o mamă, care sunt evlavioşi; cum ar putea un adolescent să se uite în faţa unei mame bătrâne evlavioase, cu părul ei încărunţindu-se; şi să spună acestui adolescent, "Dragă, mama te-a crescut diferit"? Iar tu uită-te înapoi prin viaţă, ce ai făcut pentru mama. Nu faceţi asta, şi nu fiţi aroganţi zicând, "Ia-ţi religia, şi pleacă, eu voi face ce vreau. Ce iese din acel adolescent, ce li se întâmplă? Acesta este dus. Ei sunt pierduţi, spiritual, moral, de multe ori fizic şi mintal. Ei sunt despărţiţi complet de milă. Păi, atunci, acela ar fi un lucru îngrozitor pentru un băiat sau fată adolescentă.

E-63 Atunci gândiţi-vă la un bărbat sau o femeie, jos în lucrare, sau un Creştin care se numeşte pe el însuşi un copil al lui Dumnezeu, şi se uită la Poruncile lui Dumnezeu, şi îşi întorc spatele, şi spun, "Denominaţiunea mea nu crede Aceasta în felul acesta."

E-64 Noi avem nevoie de Creştini influenţi, influenţaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Bărbaţi sau femei chemaţi, pentru o¬pentru o influenţă pentru Biserica aleasă pentru ultimele zile, este ceea ce avem noi nevoie. Dumnezeule, dă-ne nouă aceasta! Şi ei vor fi acolo. Ei vor fi.

E-65 Noi aflăm că Ozia, din cauza aroganţei lui, el a fost lovit cu lepră. El nu s-a vindecat niciodată. El nu s-a vindecat niciodată. El a trebuit să se separe de Prezenţa lui Dumnezeu, şi să moară într-o casă a leproşilor.

E-66 Oh, linia aceea, demarcaţie, linia aceea unde bărbaţi şi femei o pot traversa aşa de uşor! Linia aceea pe care un adolescent sau adolescentă o poate traversa, între judecată şi milă. Noi toţi! Linia pe care omul de afaceri o poate traversa! Oricare dintre noi o poate traversa, între bine şi rău. Şi, amintiţi-vă, Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna lucrul care este corect. "Lăsaţi ca cuvântul fiecărui om să fie o minciună, dar al Meu să fie Adevărul," a spus Dumnezeu.

E-67 Acum, el a fost lovit. Şi când tânărul Isaia a văzut aceasta, ce lecţie a fost pentru el atunci! Să vadă că, un om care iasă din locul lui, tânăr sau bătrân, acela care iasă din locul lui trebuie să sufere rezultatele. Indiferent de cât de mult l-a binecuvântat Dumnezeu, totuşi el a suferit rezultatele.

E-68 Acum Isaia a învăţat prin aceasta, o lecţie mare. Ce? Că Dumnezeu rânduieşte pe omul Său la locul lui.

E-69 Omule nu te poţi rândui pe tine însuţi la un loc. Dumnezeu trebuie să-ţi rânduiască locul. Nu uitaţi aceasta. Dumnezeu te rânduieşte pe tine la locul tău, şi el nu trebuie (niciodată) să încerce să ia locul altuia. Nu încerca să fii ceva ce nu eşti.

E-7

E-71 El era senatorul, eu cred, sau ceva, pentru mulţi ani, şi congressman din Georgia. Şi el a fost reprezentant al bisericii Baptiste al Consiliului Baptist din Sud. Şi atunci-şi atunci el a mers şi a fost candidat pentru Preşedinte, pe bilet uscat, şi a fost învins din cauza poziţiei lui. Şi în noaptea aceea... neauzind niciodată de acest om, niciodată. Doctorul Roy Davis, acela care şi-a pus mâinile peste mine pentru ordinare pentru biserica Misionară Baptistă, el l-a trimis la mine. Şi când el a intrat în adunare, Duhul Sfânt acolo, cu mii de oameni şezând, l-a chemat pe nume, şi i-a spus ce el a fost şi i-a spus că Domnul l-a vindecat. Şi el a venit la platformă, fără cârje, fără proteze, fără nimic. A atins jos, la vârsta de vreo şaptezeci şi ceva de ani, şi şi-a atins degetele de la picioare, înainte şi înapoi, complet eliberat. Şi ce orator era, şi ce om mare era. Ce a făcut el...

E-72 Aici este expresia lui, "Tu nu poţi să fii ceva ce nu eşti." Aceasta sună ca şi cum eu aş spune asta, nu un congressman. Dar aceea era doar... El a fost unul din Sud, şi el şi-a cam folosit expresia lui pentru că el a fost un-un om care a încercat. Şi el a fost o influenţă mare pentru oameni, şi un om evlavios. Şi a murit în acelaşi fel, mulţi ani mai târziu. Când el a stat pe treptele Casei Albe, la adunarea lui Billy Graham, şi a cântat, "Rezemându-¬te Pe Braţul Veşnic," în faţa oamenilor din toată lumea. Acum vedeţi...

E-73 Dumnezeu rânduieşte omul Lui, şi tu nu poţi lua locul altuia. Dacă îl iei, doar produci imitaţie carnală, şi în final va fi lovită. Vedeţi, voi nu o puteţi face. Dumnezeu te rânduieşte la locul tău. Isaia a văzut aceasta, că el nu îşi putea pune încrederea în nici un om. A existat cel mai mare om care a fost pe pământ, în acel timp, un împărat la care toată lumea îi plătea tribut; dar fiindcă el a ieşit din locul lui, Isaia a văzut atunci că nu se putea încrede într-un braţ de carne, şi aceasta a condus profetul la templu, să se roage.

E-74 O Dumnezeule! Dacă biserica, dacă oamenii care se cheamă pe ei Creştini, ar putea măcar să vadă astăzi aceasta, şi i-ar conduce undeva la altar să se roage. Tu nu poţi să fii ceva ceea ce nu eşti.

E-75 Atunci noi găsim la... în templu, când el era în rugăciune. Fiind un profet, alcătuirea lui era să vadă vedenii. El a fost născut în felul acela, desigur, fiind un profet. Şi el a avut nevoie de o atingere de la Dumnezeu. Şi Dumnezeu l-a ordinat să-să fie un profet. Şi vedenia la templu, el a văzut un adevărat Rege, în vedenie. El a văzut pe Dumnezeu înălţat, sus deasupra tuturor Cerurilor, şi poalele Lui mari au umplut tot pământul şi cerurile. El a văzut un adevărat Exemplu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a zis, "Priveşte sus încoace, Eu sunt Exemplul tău."

E-76 Dacă noi am putea doar să facem aceasta, în propria noastră lucrare! Mă adresez lucrătorilor, şi oamenilor de afaceri, şi adolescenţi. Predicatorilor, dacă am putea face aceasta! Mie mi¬ar place să fiu un Billy Graham. Eu doresc să fi avut educaţie şi să fi ştiut cum, ca să-să pun lucrul laolaltă aşa cum a făcut¬o Billy Graham. Dar eu nu pot fi Billy Graham, dar, nici Billy Graham nu poate fi eu. Vedeţi? Noi, fiecare, avem locul nostru în Cristos. Şi să încerci să imiţi pe Billy Graham ar fi doar acelaşi lucru care l-a făcut Ozia, aceasta ar rezulta doar în acelaşi fel de dezastru. Fii doar ceea ce eşti, ceea ce te-a făcut Dumnezeu să fii.

E-77 Acum, Isaia era un profet, aşa că el se duce jos la templu şi el a văzut Exemplul adevărat, Dumnezeu. Observaţi Serafimii Cereşti, cum au zburat ei prin templu. Acum, up. Serafim este un-este un cuvânt puternic. Şi acesta nu este un Înger, ci Acesta este un... Ce este Acesta, Acesta este un Arzător de jertfă. Aceasta este că, El are ceva de a face cu ispăşirea, deoarece El oferă jertfa, ca să facă o cale pentru păcătosul pocăit, la tronul de milă. Ce poziţie, mai înaltă decât un Înger, mai mare decât un Înger! Pentru că, Îngerii stau înapoi. Dar Serafimii merg înainte cu jertfa, drept în Prezenţa lui Dumnezeu; un Arzător de... Jertfitorul rugăciunii care a fost făcută, Arzătorul sacrificiului. Şi iată-i pe Ei aici, mergând prin templu, strigând, "Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeul Atotputernic." Gândiţi-vă la aceasta, în templu, înaintea acestui profet tânăr!

E-78 Inima lui era zdrobită. Împăratul lui a încercat să-i ia locul, prin a încerca să ia locul unui lucrător, şi a fost învins total de Dumnezeu, şi lovit cu lepră; şi-şi exemplul lui la care el s-a uitat, la om.

E-79 Nu vă încredeţi niciodată în vreun om. Nu-mi pasă cine este el. Dacă el este un om sfânt, dacă el este un bun... Nu există un astfel de lucru. Lăsaţi-mă să corectez asta. Nu există nici un om sfânt. Nu există nici o biserică sfântă. Nu există un astfel de lucru. Este un Dumnezeu Sfânt, nu un om sfânt. Este Duhul Sfânt. Petru s-a referit odată, ,,muntele cel sfânt," pe Muntele Schimbării la faţă. Nu muntele a fost cel care a fost sfânt; acesta era Sfântul Dumnezeu care i-a întâlnit pe ei pe acest munte. Nu este sfântă Biserică; acesta este Sfântul Dumnezeu în acea Biserică. Nu sfântul om, ci Sfântul Duh lucrând în acel om. Omul va da greş. El este un eşec de la început, oricare. Chiar omul cel mai mare cade. Niciodată să nu-ţi pui încrederea ta şi... ca să faci pe vreun om exemplul tău. Priveşte la Dumnezeu. Cristos este Exemplul vostru.

E-80 Şi noi aflăm că el şi-a luat gândul acum de la Ozia, regele pe care el l-a iubit aşa de mult. Şi el s-a uitat în sus şi văzuse ce trebuie să înţeleagă, să fie un profet; că Dumnezeu, şi numai Dumnezeu, conduce în vieţile oamenilor şi în Biserica Lui. Şi noi îl observăm pe el acum, şi ce s-a întâmplat.

E-81 Noi aflăm că aceşti Serafimi, ei aveau şase aripi; două peste feţele lor, şi două peste picioarele lor, şi cu două zburau; mergând prin templu, strigând, "Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeu Atotputernic. Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeu Atotputernic." Ei strigau ziua şi noaptea, deoarece ei sunt în Prezenţa lui Dumnezeu.

E-82 Vedeţi ce zicea Dumnezeu, ca Isaia să vadă? Sfinţenia, puritatea lui Dumnezeu, şi reverenţa pe care noi ar trebui să o facem în Prezenţa Lui.

E-83 Haideţi să cercetăm această vedenie doar pentru câteva momente, înainte să încheiem. Fiecare din aceste creaturi, noi observăm, că au şase aripi. Noi o să luăm aceste aripi, mai întâi. "Cu două el şi-a acoperit faţa." De ce a făcut El asta? Gândiţi¬vă! Chiar sfinţii Serafimi, în Prezenţa lui Dumnezeu, trebuiau să-şi acopere feţele Lor sfinte, ca să stea în Prezenţa Lui. Acela niciodată nu a cunoscut păcatul, niciodată nu a păcătuit, nu-i, nu există nici o cale ca Ei să păcătuiască, dar totuşi, în Prezenţa lui Dumnezeu, şi-au acoperit feţele Lor sfinte.

E-84 Şi atunci noi, muritori, păcătoşi, oameni coruptibili, încercăm să punem ceva înăuntru, şi să adăugăm la Cuvântul Lui şi la scopul Lui, şi să judecăm pe unii dintre ei care încearcă să urmeze ce a spus Domnul să facă; fără respect faţă de Cuvântul Lui, "Eu ştiu că Cuvântul spune aşa, 'dar tu trebuie să te naşti din nou,' dar eu îţi spun ce gândesc!" Tu nu ai nici un gând ca să-ţi vină. Dumnezeu a vorbit, şi asta o stabileşte.

E-85 Petru a zis, în Ziua Cincizecimii, "Promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." Ce a fost promisiunea, despre ce? Duhul Sfânt care a fost revărsat. Ce a uimit pe oameni? Deoarece ei i-au auzit vorbind în limbi pe care ei nu le cunoşteau, şi ei bolboroseau ca oamenii beţi, sub influenţa Duhului Sfânt. Iar ei îşi băteau joc, făcând glume. Şi Petru a zis, "Promisiunea este pentru voi," când ei au vrut să se pocăiască, "şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."

E-86 Cât de mulţi? "În oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." Acum, biserica ar putea să te cheme, conştiinţa ta s-ar putea să te cheme. Dar când Dumnezeu te cheamă, El ştie cum să-şi prepare slujitorul Lui.

E-87 Iar oameni păcătoşi, şcolarizaţi, educaţi, cu influenţă în denominaţiunea lor, să staţi în îmbrăcămintea voastră de denominaţiune şi încercaţi să injectaţi ceva în acel Cuvânt pur, şi nealterat? Ţineţi minte, căci Cuvântul este Dumnezeu. Dacă un Serafim, care nu a cunoscut păcat, trebuia să-şi acopere faţa Lui, ca să stea în Prezenţa lui Dumnezeu, cum vom apărea noi în Ziua aceea; când noi stăm în Prezenţa Cuvântului Său, predicat şi pe deplin adeverit de către Duhul Sfânt, şi totuşi se îndepărtează şi zic, "Aceasta este o telepatie, sau Aceasta este ceva de felul acesta"?

E-88 Cei s-a întâmplat acestui rege, un om mare, un credincios, un om binecuvântat de Dumnezeu? El a fost lovit cu lepră, care este un model al păcatului, necredinţă. Nici o cură pentru aceasta; numai Cristos. Şi El a murit în aceeaşi formă.

E-89 Acum oamenii nu au reverenţă pentru El. De ce nu au oamenii reverenţă pentru Dumnezeu? Reverenţa i-a aparţinut numai lui Dumnezeu, despre care s-a vorbit numai de două ori în întreaga Biblie, în ambele cazuri aparţinând lui Dumnezeu. Observaţi, motivul pentru care ei nu o fac [Fratele Branham bate de trei ori pe amvon-Ed.] este deoarece ei nu sunt pe deplin convinşi că acesta este Dumnezeu. Ei nu sunt pe deplin convinşi.

E-90 Nici Ozia nu a fost; el nu a fost pe deplin convins că Dumnezeu a ţinut fiecare Cuvânt. Deoarece Dumnezeu l-a binecuvântat, el se gândea, "Aceasta mă satisface. Dacă eu am căpătat o binecuvântare de la Dumnezeu, eu pot să fac ceea ce vreau eu să fac."

E-91 Tu nu poţi să faci aceasta. Tu nu poţi să o faci. Tu, adolescent, nu poţi să faci aceasta, indiferent de cât de popular eşti, ce fată minunată eşti, ce băiat minunat, un dansator plăcut. Cât de mult te apreciază şcoala, că tu-tu ai câştigat un premiu şcolar, toate acestea sunt bune. Nu există nimic împotriva acestora. Asta-i bine, dar să nu crezi că poţi să calci peste Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu păţeşti nimic. Să nu vă gândiţi voi lucrătorilor că puteţi face aceasta şi să scăpaţi. Nici unul din noi nu o să o facă. Voi casnicelor, sau voi oamenilor de afaceri, noi cu toţii vom răspunde înaintea lui Dumnezeu, prin Cuvântul Lui. Isaia a învăţat asta. Ei nu sunt conştienţi de Prezenţa Lui.

E-92 Cum ni s-ar răsplăti nouă, astăzi, să ascultăm de ce a spus David. El a spus, "Domnul este întotdeauna înaintea Mea." El şi¬a legat Poruncile de stâlpii de la uşă şi-şi de stâlpii de la pat, şi el-el le-a pus pretutindeni. El le-a legat chiar şi în inima lui, şi a hotărât în inima lui că el nu va păcătui împotriva lui Dumnezeu. El a stat constant cu Cuvântul înaintea lui. Acesta este motivul că el a zis, "Eu nu voi fi mişcat," deoarece, în tot ce a făcut el, el avea Cuvântul înaintea lui. Şi aceasta este ceea ce ar trebui ca noi să facem întotdeauna, rânduiala lui Dumnezeu.

E-93 Acum, El şi-a acoperit faţa deoarece Dumnezeu este tot sfânt, iar El striga, "Sfânt, sfânt, sfânt."

E-94 Acum să luăm, în al doilea rând, El avea două acoperitoare de aripi peste picioarele Lui. Ce înseamnă aceea? Umilinţă în Prezenţa Lui.

E-95 Acesta este un lucru greu pentru un om care are poziţie. Acesta este un lucru greu pentru o fată adolescentă care este drăguţă. Acesta este un lucru greu pentru băiatul adolescent care este popular în şcoală, şi o stea la basketball.

E-96 Oh, tinere, cum ar putea-ar putea Dumnezeu să te folosească, dacă L-ai lăsa măcar să o facă! Tânără, tu în drăguţa şi minunata ta arătare de regină pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, de ce nu foloseşti acea influenţă pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi pentru ce ţi-a dat-o Dumnezeu ţie, acea virtute de feminitate. Foloseşte-o în felul acela, tu eşti-tu eşti înclinată să ieşi corect, atunci. Dar în orice alt fel, tu trebuie să eşuezi, înţelegi, tu vei¬tu vei fi un eşec total. Dumnezeu te-a făcut pe tine, şi nimeni altul nu poate să-ţi ia locul, nimeni nu poate să umple acel loc. Tu trebuie să fii în felul acela.

E-97 Acum, umiliţi în Prezenţa Lui, aceşti Serafimi, umili în Prezenţa Lui.

E-98 Ca Moise, când Moise era un mare, om intelectual, noi înţelegem că el putea învăţa înţelepciunea Egiptenilor, ştiinţa, şi marea înţelepciune a Egiptului.

E-99 Noi niciodată nu am concurat cu acesta încă, în ştiinţa noastră. Noi nu construim piramide, voi ştiţi, în ziua de azi. Noi nu am putea plasa una aşa cum este, în centrul pământului, unde, indiferent unde este soarele, nu există nici o umbră în jurul ei. Şi noi nu am putea construi sfinxuri, sau multe din acele lucruri. Şi nici nu am putea noi să facem o mumie, astăzi, care ar face ca aceasta să arate natural după mii de ani. Doar câteva ceasuri este tot cât putem noi să ţinem un cadavru afară. Ei aveau un lichid atunci, cu care puteau să îmbălsămeze, despre care noi nu ştim nimic. O culoare care nici măcar nu-şi pierde culoarea ei; multe din artele pe care le aveau ei, şi ştiinţa, pe care noi nu o avem.

E-100 Ascultaţi, cei tineri, voi locuiţi aici într-un oraş cu colegiu, sau un oraş unde... iar eu locuiesc într-un oraş universitar. Iar ştiinţa este în regulă, atât timp cât aceasta nu iese afară din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, eu vreau să ştiu, ştiinţa nu poate să-ţi dea viaţa. Ştiinţa poate să spună cum că...

E-101 Şi-şi un alt lucru, ştiinţa trebuie întotdeauna să-şi ia înapoi, de obicei, ceea ce ei spun a fi dovedit ştiinţific. Ştiţi, eu tocmai am văzut zilele trecute, un-un profesor în ştiinţă vorbind, că acum ei au dovedit că aceste oase pe care ei le sapă afară, şi zic că sunt vechi de o sută de milioane de ani. Cu doi ani în urmă, ei au aflat că aceasta este apa sărată în care au stat oasele. Nu există nimic, niciunde în ştiinţă sau altceva, să spună că lumea este mai veche de şase mii de ani. Vedeţi? Clorul şi celelalte substanţe în apă au deteriorat osul în acea manieră, în care ar pune, şi ar face ca şi cum acesta era vechi de un milion de ani. Dar acesta nu este. Dar voi credeţi că ei o să publice aceea? Nu, domnule. Ei nu vor lua înapoi ceea ce au spus.

E-102 Dar aici este Biblia, fratele meu, soră, şi tânărul meu frate adolescent sau soră, din care Dumnezeu nu trebuie niciodată să ia înapoi ce a spus El, pentru că Acesta este Adevărul, întotdeauna Adevărul. Acesta este întotdeauna corect. Când Dumnezeu a zis ceva, aceea şi înseamnă.

E-103 Eu am vorbit recent la un miting, şi unul a zis, care m-a întâlnit afară, el a zis, "Tu-tu latri la pomul greşit, omule." A zis, "Tu ai spus că, 'Lumea de aici, este veche de şase mii de ani."'
Eu am zis, "Ordinea lumii este corectă, de şase mii de ani."

E-104 El a zis, "Uite ce-i," a zis el, "Biblia a zis, căci-căci, 'Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, în şase zile."'
Eu am spus, "El nu a făcut asta."

E-105 În Genesa 1, El a zis, "La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul." Punct! Cât timp a făcut El aceasta, eu nu ştiu, şi nimeni altul nu ştie. Dumnezeu a făcut aceasta. Asta-i punct. Acesta este sfârşitul propoziţiei. "Şi," când El a început să o folosească, "lumea era fără formă, şi pustiu, şi peste adânc era apă. Şi Duhul lui Dumnezeu s-a mişcat peste apă." Dar în Genesa 1, a zis, "Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, la început." Asta-i tot. Nu mă cert despre aceasta. Eu doar cred. Asta-i tot. Dumnezeu a creat-o. Nu este treaba mea să ştiu. Eu sunt bucuros că El a făcut-o, şi m-a lăsat să locuiesc aici pentru un timp. El are o lume nouă, în care locuieşte neprihănirea.
Nădejdea mea este zidită pe nimic altceva Decât pe Sângele lui Isus cu neprihănirea.

E-106 Nu crez, sau denominaţiune, nu exemplul omului; eu îl vreau pe Cristos, şi numai pe El. Asta-i ceea ce trebuie să avem noi.

E-107 Umil. Moise, un om intelectual; dar în Prezenţa acelui rug de foc, el şi-a scos încălţămintea. El era pe un pământ sfânt. S¬a umilit pe sine! Umilinţă. Aceasta era acoperirea picioarelor, umilinţa.

E-108 Uitaţi-vă la Pavel, marele cărturar intelectual; a învăţat sub Gamaliel, unul dintre cei mai mari învăţători Ebraici din ziua lui. Priceput, intelectual, cu colegiu, şi el credea că cunoaşte totul. "Şi aceste mulţimi de oameni care se expuneau înainte nu erau nimic altceva decât nişte nebuni, şi trăzniţi," iar el avea porunci de la marele lui preot, să coboare şi-şi să îi aresteze pe toţi, jos în Damasc. Şi într-o zi, jos pe drum, el a venit în Prezenţa Aceluiaşi care îi vorbise lui Moise în rugul de foc, un Stâlp de Foc. Ce a făcut Pavel, adică, Saul? El a căzut pe faţa lui, în umilinţă; jos de pe picioarele lui, pe faţa lui, în umilinţă.

E-109 Ce a făcut Ioan Boteză torul, omul despre care Isus a zis, "Nu a existat nici un om născut din femeie ca el, sau care ar putea să se compare cu el, până la acest timp"? Acel mare profet, ordinat de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii; a vorbit despre el, cu o mie două sute şapte ani înainte ca El să vină, sau şapte sute doisprezece ani, adică, înainte ca El să vină pe pământ, prin profetul Isaia aici. Ce a făcut El când a văzut un Om păşind în jos afară din audienţă, şi el s-a uitat în sus deasupra şi a văzut acel Foc coborând din Cer, în forma unui porumbel? El a strigat, "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine."

E-110 "Eu trebuie să descresc; El trebuie să crească." Dumnezeu nu poate să aibă doi pe pământ în acelaşi timp. Numai unul are mesajul, voi ştiţi. "Eu trebuie să descresc; El este Mesagerul. Eu am fost până la acest timp, acum El îmi ia locul meu." Ca Elisei, când Ilie a plecat în sus şi şi-a aruncat mantaua lui la Elisei; slujba lui a fost terminată, Elisei trebuie să preia de unde a lăsat el. "El trebuie să crească; eu trebuie să descresc," Ioan Boteză torul.

E-111 Fii conştient de micimea ta. Tu nu eşti nimic. Tu nu eşti nimic. Cum mi-ar plăcea să zăbovesc pe acel subiect pentru câteva minute! Dar, tu nu eşti nimic. Lăsaţi-mă... Aceasta sună profanator şi sună grosolan.

E-112 Şi eu nu cred că amvonul este vreun loc pentru vreun slujitor să spună glume. Acesta a-acesta a devenit un loc de glume, cu comportare, fascinaţie de Hollywood acum. Aceasta este problema. Hollywood-ul, prin televiziune, a preluat amvonul. Femeile noastre s-au aplecat la zeiţa modei din Hollywood, cu mult timp în urmă. Şi atunci amvonul a ajuns în Hollywood, prin cântăreţi, şi aşa mai departe, oameni talentaţi. Oh, ce om viclean este acel Diavol. Voi nu puteţi amesteca uleiul cu apa. Acestea nu se vor îmbina. Observaţi marea influenţă pe care oamenii o pot da altora. Şi ce faci tu este o influenţă.

E-113 Dacă tu vrei să afli cât de mare eşti, pune-ţi degetul într-un bazin cu apă, sau o găleată cu apă, apoi trage-ţi degetul afară şi încearcă să afli unde ţi-ai pus degetul. Tu nu eşti nimic.

E-114 Dumnezeu poate fără tine, El poate fără mine, dar noi nu putem fără El. Noi trebuie să-l avem pe El, pentru că El este Viaţă, şi numai El. Nu să cunoaştem Cartea Lui, nu să ştim asta, sau să ştim cealaltă, sau să ştim crezul. "Ci să-l cunoaştem pe El este Viaţă," să-l cunoaştem pe El ca Persoana, Cristos în tine, Cuvântul făcut trup în tine. Aceasta este a-l cunoaşte pe El. Când El, tu şi El, devii, deveniţi una, aşa cum am spus seara trecută în Super Semnul. El trebuie să vină în tine. Tu! Dumnezeu şi omul trebuie să devină unul. Tu eşti conştient de micimea ta.

E-115 Acum, în încheiere, eu s-ar putea să folosesc celelalte două aripi, în al treilea rând. El putea să zboare cu aceste două aripi. Priviţi! Faţa acoperită prin sfinţenia lui Dumnezeu, şi în reverenţă; picioarele Lui acoperite în umilinţă; şi cu două aripi El putea să se pună pe Sine în acţiune, să se mişte. Dumnezeu i-a arătat profetului Său cum s-ar cuveni să fie un slujitor pregătit. "Încetează să te uiţi la Ozia! Iată exemplul tău pe care Eu 1-am trimis înaintea ta: acoperă-ţi faţa în reverenţă, acoperă-ţi picioarele în umilinţă, şi du-te în acţiune!" Oh, ce exemplu! El s-a uitat la Ozia timp atât de lung, şi l-a văzut pe acesta eşuând, acum Dumnezeu îi spune lui ce să facă, arătându-i un slujitor pregătit. El a plecat în acţiune.

E-116 Ca femeia la fântână, a intrat în acţiune îndată ce Isus i-a zis că ea avea cinci bărbaţi. Femeia aceea se aştepta ca ceva de felul acesta să se întâmple; pentru patru sute de ani, nu era nici un profet. Şi, cu totul dintr-o dată, ea s-a dus sus să ia apă, într-o dimineaţă, pe neaşteptate, şi acolo ea a întâlnit ceva real.

E-117 Dumnezeu îl va pune pe El înaintea noastră, pe undeva, cândva, pe neaşteptate. Eu sper că El o face în dimineaţa aceasta.

E-118 El a făcut-o pentru ea când ea nu se aştepta la aceasta. Şi când El i-a spus ei, "Femeie, adă-Mi să beau," şi ea a discutat cu El despre apă, şi El nu avea nimic cu ce să scoată. Şi El a lăsat¬o să cunoască că El avea apă pentru care ea nu ar veni acolo să scoată.

E-119 Apoi ei au ajuns să vorbească despre, ce erau drepturile religioase, zicând, "Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte. Voi ziceţi, 'la Ierusalim."' Şi Isus după un timp...

E-120 Ce era El? El era Cuvântul. Sf. Ioan 1, "La început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu." Evrei, capitolul al 4-lea, zice, "Cuvântul lui Dumnezeu este mai iute, mai puternic decât o sabie cu două tăişuri, tăind." Acesta nu dezmiardă doar şi mângâie. El taie, venind şi mergând. Vedeţi, "Tăind până la măduva osului, şi Acesta este un Discernător al gândurilor şi intenţiilor inimii." Acela este Cuvântul, Cuvântul făcut trup. Şi aici era, ce a făcut El? El s-a uitat peste ei şi putea să perceapă gândurile lor, deoarece El era Cuvântul, şi neschimbatul Cuvânt. Şi El încă este acelaşi. El nu se schimbă. Acum, observaţi, în acest Cuvânt neschimbător, El s-a uitat drept în faţa femeii.

E-121 Şi aici era ea stând, aşa cum am numi-o noi astăzi, o femeie de renume prost, o prostituată de stradă, sau ceva, poate fiind copil a fost dată afară şi lăsată să plece de către părinţi; şi sunt prea multe dintre ele astăzi. Dar aici era această tânără, drăgălaşă, frumoasă, poate o femeie adolescentă, poate în al optsprezecelea an, ea-ea ar fi ieşit din liceu. Şi aici ea a luat drumul greşit, şi morala vieţii ei a fost putredă. Iar ea nu avea nimic de ce să se ţină, încă, o-o fată drăguţă.

E-122 Şi ea urcă sus să ia ceva apă, şi acolo dă de un Om care a vorbit cu ea. Şi ea a zis, "Aici este o segregaţie. Tu nu ar trebui să vorbeşti cu mine. Tu eşti un Evreu iar eu sunt o femeie din Samaria. Şi, după toate acestea, priveşte cine sunt eu. De ce vorbeşti Tu cu mine? Ce vrei Tu?" Vedeţi, motivul ei-ei-ei-ei era greşit.

E-123 Şi, de multe ori, ce era dacă femeia aceea ar fi aruncat jos vasul de apă şi s-ar fi îndepărtat, ca unii oameni care se ridică şi pleacă afară din miting înainte ca ei să o ştie? Vedeţi, aceasta nu ar fi fost niciodată aşa.

E-124 Dar acolo era un lucru sau altul la acea sămânţă predestinată, că era ceva interesant în această Persoană, aşa că ea a vorbit cu El. Ce s-a întâmplat? El i-a spus ei lucrurile pe care le-a făcut ea. Şi când El a făcut aceasta, că i-a spus ei aceste lucruri, atunci ea a zis, "Domnule, eu pricep că Tu eşti un profet.
Tu nu mă cunoşti." De ce a ştiut ea că El era un profet? Deoarece Cuvântul a venit la El.

E-125 Biblia a zis, "Dacă este vreunul printre voi, care este duhovnicesc, sau profet, Eu Domnul Mă voi face cunoscut lui. Şi dacă ceea ce spune el este adevărul, atunci să-l ascultaţi, căci el este reprezentantul Meu, el este Cuvântul meu manifestat."

E-126 Şi ea a zis, "Domnule, de altfel, noi nu am avut un profet de patru sute de ani. Şi eu pricep că Tu eşti un profet. Acum, noi nu avem nici o Scriptură care să spună că noi urmează să primim un profet acum, afară de Mesia. Noi ştim că Mesia vine. Şi aceasta, care este semnul unui profet, noi ştim că El vine şi El va face aceste lucruri."

E-127 Şi atunci Isus, marele de sine suficient a venit, El a zis, "Eu sunt Acela." Amin.

E-128 Ce? Nu să sară şi să fugă imediat zicând, "Eu nu voi asculta la aceasta." Ea şi-a acoperit faţa ei, "Eu recunosc că eu sunt greşită." Ea a cerut cu umilinţă, "Dă-mi această apă, Doamne, ca să nu mai vin aici să scot." Vedeţi-vedeţi... ea-ea, felul în care Dumnezeu îşi îmbracă oamenii Lui?

E-129 Acum ce? Ea este gata. Atunci îi este descoperit ei că acela este Mesia. Şi ea intră în acţiune imediat. S-o opreşti pe ea? Tu nu ai fi putut s-o faci. S-a dus drept în cetate, şi a zis, "Veniţi să vedeţi un Om Care mi-a spus lucrurile pe care le-am făcut. Noi 1-am aşteptat pe Mesia, şi iată-L acolo." Şi Biblia zice că oamenii din acea cetate au crezut din pricina mărturiei femeii. Ea avea ceva atât de real încât ea putea să expună. Influenţa ei, după ce l-a întâlnit pe Isus Cristos şi aducând înapoi rezultatele directe pe care Biblia ei, de care ea a fost învăţată, i-a spus ei ce va face Mesia, şi ea i-a convins pe oameni că acela era Mesia. De patru sute de ani, ei nu au avut nimic ca acesta, "Şi aici este Omul." Şi mărturia ei, deşi o prostituată, era convingătoare.

E-130 Oh, domnişoară, s-ar putea ca tu să nu trăieşti acel fel de viaţă. Dar, oh, dacă ai putea măcar să-l întâlneşti pe acest Unul despre care vorbesc eu, ce ar fi influenţa ta faţă de colegii tăi de şcoală!

E-131 Tinere, ca Saul, educat, deştept, ce influenţă a fost el faţă de întreaga lume Creştină. El a fost trimis ca un apostol la Neamuri, când el l-a întâlnit pe acest Isus în Stâlpul de Foc, în ziua aceea, ştiind că acela era acelaşi Dumnezeu care i-a scos poporul lui afară, din Israel afară din Egipt, pe Israel afară din Egipt. Dacă voi aţi putea să-l întâlniţi pe acesta care este acelaşi Dumnezeu! Aceasta este Biblia, manifestată, dovedind că El este Dumnezeu, adeverirea despre El chiar pe pământ acum, căci Cuvântul Lui este făcut cunoscut, căci, "El este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Ce influenţă vei fi tu la biserica ta, la comunitatea ta, în întregime la fiecare cu care vii în contact. Tu vei fi o persoană schimbată. Da. Da, domnule.

E-132 Petru, când a văzut el şi a fost convins, că... Noi aflăm că, el a pescuit toată noaptea şi nu a luat nimic. El era un pescar. El ştia când se schimbă luna, şi când umblau peştii şi când nu umblau. Dar el a fost destul de amabil să şadă jos şi să asculte la Isus, pentru câteva minute. El nu s-a ridicat sus şi să fugă afară. El a stat să asculte până la capăt. Şi după ce s-a terminat tot mesajul, şi totul, deoarece el era destul de amabil...

E-133 El a pescuit toată noaptea şi nu a prins nimic. Câţi Simoni există aici în această dimineaţă, şi câţi vor asculta la această casetă? Simone, tu ai sărit de la Metodişti, la Baptişti, la Penticostali, la Unitarieni, la Duotarieni, la Trinitarieni, la fiecare, şi totuşi nu ai nimic. De ce nu şezi jos şi să asculţi doar un minut? Împrumută-ţi doar câteva minute din timpul tău lui Cristos.

E-134 Priviţi Cuvântul venind. "Simone," acum El îl împuterniceşte pe el, "lasă în jos plasa pentru tras."

E-135 Şi când el a prins peştii, el a zis, "Doamne, eu am tras toată noaptea. Aceasta este în afara inteligenţei mele. Eu nu-mi pot explica cum."

E-136 Nici eu nu-mi pot explica cum se poate face aceasta. Eu nu cunosc mecanica. Doar dinamica este tot în ceea ce sunt eu interesat. Eu nu ştiu cum face El aceasta, dar El o face pentru că El a promis.

E-137 El a lăsat jos plasa. Deoarece, El ştia că dacă nu erau peşti acolo, şi Dumnezeu a spus că acolo vor fi peşti, el a lăsat plasa în jos, oricum.

E-138 Voi ziceţi, "Eu am fost la altar. Eu am făcut asta. Eu am făcut cealaltă. Eu am încercat. Eu am fost în sus şi-n jos. Eu..." Lasă plasa jos. Aceasta este Porunca.

E-139 Şi când a prins el peştii, ce a făcut el? Mai întâi, el a căzut pe genunchii lui, în reverenţă şi respect, şi a strigat, "Depărtează¬te de la mine, Doamne, că eu sunt un păcătos." Ce este aceasta? Reverenţă, umilinţă.

E-14

E-141 Orbul care a fost vindecat, el nu a putut să explice. El nu putea să spună cum era că El a făcut-o. Şi el nu ştia dacă el era un păcătos sau nu; el a zis, "Pentru mine acesta este un lucru ciudat, că voi oamenii de aici, voi preoţii mă întrebaţi pe mine, această întrebare."

E-142 Ei au zis, "Cine te-a vindecat?" Ei au întrebat pe tatăl şi pe mama lui, dar ei au zis...

E-143 Ei au întrebat deja, preoţii le-au spus lor, "Dacă vreunul a participat la adunările lui Isus! El este un-El este un-El este un Om nebun. Dacă tu participi la mitingurile Lui, tu eşti excomunicat din această biserică. Noi te vom pune pe tine..." Aceasta este ce a spus Biblia. "Noi te dăm afară din biserică, dacă tu participi la acel miting."

E-144 Dar, omul orb, vedeţi, mitingul a venit la el, şi Isus l-a vindecat.

E-145 Şi atunci chiar părinţii lui, temându-se că îşi vor pierde demnitatea lor, de a fi membri ai acestei mari biserici din cetate, le era ruşine să spună ceva despre aceasta. Ei i-au trimis înapoi la băiat, şi au zis, "Întrebaţi-l pe el, el are vârsta. Mergeţi şi întrebaţi-l pe el cum s-a întâmplat. Noi ştim că acela este fiul nostru, şi noi ştim că el s-a născut orb, dar eu-eu nu voi spune nimic." Oh, acel căldicel, mărginaş, credincios-prefăcut!

E-146 Dar acest om care şi-a avut ochii vindecaţi; ei i-au zis, "Cine te-a vindecat?"

E-147 El a zis, "Unul numit Isus din Nazaret." Da, domnule! El s-a aşezat în umilinţă. Lucrarea a fost făcută.

E-148 Ei au zis, "Omul acela este un păcătos. Noi nu cunoaştem, şi nu avem nici o şcoală din care să fi ieşit El vreodată. El nu aparţine la vreo organizaţie. El nu are carnet de părtăşie. Noi nu avem nimic de a face cu El. Noi ştim că El este un păcătos."

E-149 "Păi," a zis el, "acum, acesta este un lucru ciudat." A zis, "Un Om care a putut să-mi deschidă ochii, ceea ce nu a fost făcut niciodată de când a început lumea; un Om, un Lucrător îmi deschide ochii, ceea ce nu s-a făcut niciodată în lume; şi voi clericilor care ar trebui să cunoaşteţi toate interioarele şi exterioarele Cuvântului, şi voi nu ştiţi nimic despre El? Acesta este un lucru ciudat."

E-150 Când, tocmai Biblia a spus aceasta, când va veni El, "Orbul va vedea. Şchiopul va sări ca un cerb." S-ar cuveni ca ei să vadă că Cuvântul a fost manifestat. Vedeţi?

E-151 Dar băiatul ştia; el a fost acolo. Ce a făcut el? El era în acţiune. El era gata, înaintea şefului său. El era gata, în faţa preoţilor. El era gata, înaintea consiliului. El era gata pentru orice, deoarece el l-a recunoscut pe Dumnezeu, şi s-a umilit pe sine însuşi, şi a intrat în acţiune cu mărturisirea lui. Vedeţi, acela este un adevărat slujitor.

E-152 Stâlpul de Foc s-ar cuveni să ne pună pe noi în acţiune astăzi, aşa cum am văzut noi aceasta adeverit în Cuvintele promisiunii Lui pentru această oră, această ultimă zi. Aceasta ar trebui să pună întreaga mişcare a lui Dumnezeu în acţiune.

E-153 Dar, necazul cu aceasta este, că organizaţia noastră zice, "Acum aşteaptă puţin, Acela nu a venit prin grupul nostru. Acela este Numele lui Isus. Acela este un-acela este un renegat. Acela este un Baptist. Acela..." Vedeţi? Huh-uh. Vedeţi? Vedeţi? Ei nu văd Aceasta. Aşa este.

E-154 Semnul, oh, semnul Venirii Lui este aproape. Şi noi ştim că nu există nici un lucru pe pământ...

E-155 Ştiinţa ne spune că, "Sunt trei minute până la miezul nopţii," şi ne-a spus aceasta cu câţiva ani în urmă. Atunci, noi trebuie că suntem cam, poate, un moment de la miezul nopţii. Noi nu ştim la ce timp se va aprinde pulberea în butoi. Uitaţi-vă la aceste alegeri care se vor ţine aici mâine. Aceasta-i tot ce trebuie, doar să aprindă una. Când acel ecran de radar va prinde acea bombă atomică, la fiecare din ele o să li se dea drumul, dar Biserica va fi dusă înainte de timpul acela. Astfel dacă aceea s-ar putea întâmpla în orice minut, şi Biserica trebuie să plece înainte ca aceea să se întâmple, cât de departe este aceasta?

E-156 Şi chiar lucrurile care El a spus că se vor întâmpla, slujba Lui şi ce va avea loc în zilele din urmă, noi urmărim noapte după noapte, şi zi după zi, spunând că timpul este aproape. Oh, noi s¬ar cuveni să ne umilim pe noi înşine şi să intrăm în-în umilinţă şi să intrăm în acţiune. Asta-i adevărat. Cuvânt împlinit, ar trebui să ne pună pe toţi în acţiune.

E-157 Noi, ca profetul Isaia, am văzut rezultatul oamenilor ce se exaltă singuri, care zic, "Păi, acum, dacă aceasta o să fie undeva, atunci va fi în denominaţiunea noastră. Dacă aceasta vine prin Trinitate, este în ordine. Sau, dacă aceasta vine prin Unitarieni, în ordine. Sau, dacă vine prin Biserica lui Dumnezeu, Metodiştii, Baptiştii, Catolicii, sau Presbi-... Aceasta este în ordine."

E-158 Mie mi s-a luat un interviu aici în Mexico. Fratele Jack era cu mine. Şi micuţul bebeluş a fost înviat din morţi, după ce a murit în dimineaţa aceea la ora nouă. Şi acesta a fost înviat din morţi, în seara aceea la ora unsprezece, pe scenă, printr-o vedenie. Fratele Jack era acolo. Eu l-am trimis pe el să se roage pentru bebeluş. Şi doamna ţinând copilul în braţele ei, în felul acesta. Ploua, turnând în jos, şi el avea pe el mantaua Fratelui Arment. Şi Billy a zis, "Eu am distribuit..." Frate, acest prieten al Fratelui Espinoza, eu nu ştiu ce... Eu l-am chemat "mañana," deoarece el-el-el era aşa-aşa de încet. Şi aşa că eu am spus... El a distribuit cartonaşele de rugăciune, şi Billy a stat doar să vadă dacă el nu a vândut unul. Şi el le-a distribuit pe toate. Şi această femeie avea bebeluşul mort. Şi ea a zis... Păi, Billy a zis că, "Eu nu am destui uşieri ca să o ţin pe ea înapoi."

E-159 Şi eu am spus, "Ea nu m-ar cunoaşte niciodată pe mine. Ea nu mă cunoaşte." Cu o seară înainte, acel orb şi-a primit vederea. Şi aşa departe cam de-a latul acestei platforme, numai claie de paltoane şi şaluri vechi, şi alte lucruri, sărmanii oameni. Şi eu am zis, "Păi, Frate Jack, mergi jos şi roagă-te pentru bebeluş." Eu am zis, "Ea nu o să ştie diferenţa dintre mine şi tine." Şi ea fugea doar pe sub picioarele acelor oameni şi sărea în sus pe deasupra pe spatele lor, şi umbla cu acel copil mort. O micuţă, o fetiţă drăguţă, cam aşa de înaltă, poate că era primul ei bebeluş. Şi ea părea să aibă cam peste douăzeci de ani, foarte atractivă fată. Şi astfel eu am spus, "Mergi şi roagă-te pentru ea, Frate Jack, pentru că ea niciodată nu o să ştie cine este cine." Şi eu stând acolo şi vorbind printr-un interpret, ea nu ar fi ştiut dacă eram eu cel ce se ruga pentru bolnavi, sau era el.

E-160 Fratele Jack a pornit-o acolo jos. Şi eu m-am uitat înaintea mea, şi acolo era o vedenie, în care acest bebeluş şedea aici. Eu am spus, "Nu mai este nevoie. Aduceţi-l aici." În câteva momente, acel bebe era viu. Punându-mi mâinile peste el!

E-161 Ea a plecat în acţiune, repede, la doctorul ei; cu o declaraţie semnată, că bebeluşul a murit în cabinetul lui în dimineaţa aceea, de pneumonie. Şi la ora unsprezece în seara aceea a fost iarăşi înapoi în viaţă, deoarece ea era persistentă. Ea a trebuit să preseze înainte. Acolo era ceva real. Dacă un om orb a putut să-şi primească vederea, şi pruncul ei putea să fie înviat din morţi. Mie îmi place asta. Dumnezeule, dă-ne mai mulţi oameni de felul acesta.

E-162 Şi ea, o Catolică, venind sus cu mărgelele în mâini, eu i-am spus ei, "Aceea nu era necesar," fără a dispreţui pe tânără aceea. Nu-i dispreţ faţă de aceea, dar aceea nu era necesar.

E-163 Acesta este Dumnezeu în care credem noi; nu ceva formă, nu o rugăciune Metodistă, sau o rugăciune Presbiteriană, sau un strigat Penticostal. Acesta este Dumnezeu în care credem noi; nu o mărgea Catolică, sau orice altceva. Noi credem în Dumnezeu, în viul Dumnezeu, prin Cuvântul Lui. Şi Cuvântul Lui este Dumnezeu. Şi Acesta este obligat să producă, deoarece Acesta este o sămânţă.

E-164 Acum, profetul a văzut atunci ce au făcut denominaţiunile care se exaltă pe ele însele. El a văzut că ele nu puteau să ia locul slujbei. Ele îşi pierd menţinerea, cu crezul lor, şi aşa mai departe. În nădejdea în crezuri, ei le acceptă şi cred că Asta este. Şi noi aflăm că oameni ca Ozia încearcă să ia locul celui uns pentru slujbă, şi ei dau greş. Mulţi dintre ei devin neurotici, beţivi, şi aşa mai departe; încercând să ia locul unei slujbe unse, încercând să imite. În loc să aibă lucrul despre care vorbesc ei, şi să fie chemaţi de Dumnezeu ca să facă aceasta, şi să fie ordinaţi de Dumnezeu să facă aceasta; ei aleargă în mari roiuri şi zidesc mari organizaţii, şi sunt oameni intelectuali, şi lucruri măreţe mari, şi cu strălucire, ca şi Hollywood-ul; şi predicând că, "Venirea Domnului este aproape." Noi am văzut oameni pierzându-şi menţinerea lor, deoarece ei încearcă să ia o funcţie pentru care nu sunt ordinaţi, întocmai ca Ozia. Noi am văzut biserici prozelindu-se. Noi am văzut, în adunările noastre Penticostale, fiecare Unitarian încercând să obţină pe Trinitarieni la ei, iar Trinitarienii încercând să-i obţină pe Unitarieni la ei, Biserica lui Dumnezeu încercând să-i ia pe aceştia la ei, şi toţi ceilalţi încercând să se câştige unii pe alţii; prozelind, personificând, încercând să facă ceva pentru care nu sunt chemaţi să facă.

E-165 Dumnezeu a zis, "Propovăduiţi Evanghelia. Demonstraţi puterea Duhului Sfânt. Aceste semne vor urma pe cei ce cred."

E-166 Nu, "Duceţi-vă şi faceţi organizaţii, aveţi şcoli, şi aşa mai departe." Nimic contra acestora, dar aceea nu ia locul acestei funcţii. Şi noi vedem acum, că bărbaţii şi femeile care încearcă să ia acea funcţie unsă, când ei nu sunt ordinaţi să o facă, noi vedem ce li se întâmplă lor.

E-167 Iată exemplul vostru, lucrătorilor. Noi îl vedem în viaţa adolescenţilor. Noi îl vedem pretutindeni. Aceasta-i, să nu priviţi la om. Priviţi la Dumnezeu. Luaţi-vă ochii de la om şi puneţi-i la Dumnezeu.

E-168 Nu influenţaţi, să ziceţi, "Oh, slavă lui Dumnezeu, Domnul îmi spune mie. AŞA VORBEŞTE DOMNUL, fă aşa-şi-aşa," şi aceasta niciodată nu se întâmplă. Vedeţi, voi încercaţi să personificaţi ceva despre care nu ştiţi nimic. Nu faceţi asta. Aceasta este periculos. Tu vei fi lovit cu lepră spirituală, necredinţă, denominaţiunile voastre; încercând să zidiţi, să căpătaţi o pană la pălărie, să fiţi un prezbiter. Dacă...

E-169 Fii ca David, "Eu mai degrabă aş fi o ştergătoare la uşă la casa Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturi cu cei răi." Da, o ştergătoare de picioare. Oriunde mă chemi Tu, Doamne, lasă-mă să fiu cea mai bună ştergătoare de picioare pe care ai avut-o Tu vreodată. Dacă oamenii trebuie să-şi şteargă picioarele de mine, lasă-mă să fiu o adevărată ştergătoare. Eu voi curăţa picioarele, dacă nimic altceva."

E-170 Aceasta este ce a făcut Isus când a venit El pe pământ, El a devenit ştergătoarea de picioare a lui Dumnezeu, Propriul Lui Fiu. Cine eşti tu, episcopule, prezbiter de stat, când Isus a devenit un valet spălător de picioare, o ştergătoare de picioare la casa lui Dumnezeu? Oh, Doamne! Şi atunci noi ne gândim că suntem cineva, pentru că noi avem un doctorat, şi am trecut prin facultate. Uitaţi-vă la Exemplul vostru, ce a făcut El. Nu te uita la ce a făcut episcopul dinaintea ta, prezbiterul dinaintea ta, sau oricine ca acesta. El s-ar putea să fi fost un om bun. Asta nu contează. Acesta eşti tu, priveşte la Dumnezeu.

E-171 Când el a văzut efectul, şi apoi a văzut ce a avut loc. Acum eu voi încheia, voi spune încă un lucru. Mâinile şi picioarele lui... Aripile lui au acoperit faţa în reverenţă, picioarele lui în umilinţă, şi cele două aripi ale lui l-au pus în acţiune. Gândiţi¬vă doar la aceasta, la efectele vedeniei asupra profetului! Ce a făcut aceasta profetului? Aceasta i-a arătat lui că nici un om, nici un om...

E-172 Nu-ţi pune încrederea într-un om. Când acel om părăseşte Cuvântul lui Dumnezeu, tu să-l părăseşti pe om. Vedeţi, voi îl părăsiţi pe om. Stai cu Dumnezeu. Dumnezeu este Cuvântul.

E-173 Priviţi ce au făcut efectele. Acum, fraţilor lucrători, eu vreau ca aceasta să meargă jos în inimile voastre, la voi toţi. Ce i s-a întâmplat profetului? Aceasta i-a cauzat acelui profet, ordinat la o funcţie înainte de întemeierea lumii... Darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă. Aceasta i-a cauzat profetului... Cât despre un lucrător, episcop, care nu este nimic ca un profet; învăţător, păstor, sau evanghelist, ce s-ar cuveni să le facă acestora? Dar să vezi vedenia despre Domnul, i-a cauzat profetului să mărturisească că el era un păcătos.

E-174 El nu a păşit afară zicând, "Da, slavă lui Dumnezeu! Aleluia, asta îmi ajunge mie. Laudă lui Dumnezeu, eu mă duc afară." Sau, el nu s-a dus să zică, "Eu nu voi asculta de Aceea. Eu am avut o iluzie mintală. Aceasta nu este conform cu ceea ce a spus profetul." Nu.

E-175 El a luat învăţătură de la aceasta. El a văzut ceea ce a încercat Dumnezeu să-i arate lui. De ce? Sămânţa spirituală era deja în el, cum era în femeia de la fântână, şi cum era în alţii. Ei erau ordinaţi, preordinaţi la aceasta. Şi el a văzut motivul. El l-a văzut pe Ozia în casa leproşilor, un om mare care a început să personifice ceva. El a văzut pe Dumnezeu şezând acolo, şi el a văzut cum şi-a îmbrăcat Dumnezeu slujitorii Lui şi cum i-a trimis El afară. L-a făcut pe el să spună, "Eu sunt un păcătos." Atunci a venit timpul pentru curăţire, după mărturisirea, "Eu sunt un păcătos."

E-176 Profetul, un om care era în palatul regelui, cunoscut a fi un profet. Mă auziţi voi pe mine? L-a făcut pe acest profet ordinat, viziunea despre Domnul l-a făcut să strige, "Vai de mine! Eu sunt un om cu buze necurate. Eu locuiesc printre un-... oameni care au buze necurate. Şi ochii mei au văzut orânduirea Domnului." Oh, frate lucrător, poţi tu să vezi aceasta? "Ochii mei au văzut orânduirea Domnului."

E-177 Apoi a venit curăţirea. Aici vine un Heruvim cu un cărbune de foc de pe altar, pe care el l-a luat cu cleştele lui, cleştele de la altar, l-a pus în mâinile lui. Şi a luat înapoi capul lui Isaia, deoarece el era gata să mărturisească, şi să mărturisească că el era necurat, deoarece el s-a uitat la ceva episcop sau cineva ca exemplu al lui, în loc să se uite către Dumnezeu.

E-178 În loc să se uite către Cuvânt, el s-a uitat către un crez, totuşi te pune pe tine înapoi, "un om cu buze necurate."

E-179 Şi Îngerul a venit cu Foc, şi l-a pus pe buzele lui, şi a zis, "Acum tu eşti curat."

E-180 Observaţi rânduiala. El nu i-a adus lui o carte, un catehism. Dumnezeu nu îşi pregăteşte slujitorii Lui prin cărţi şi catehism. El îşi pregăteşte slujitorii Lui prin Foc, Foc curăţitor, Foc de la altar.

E-181 Şi el a strigat! Când el a strigat şi a zis, "Vai de mine, că am păcătuit; mi-am pus exemplul, încrederea mea, într-un om. Şi eu văd rânduiala Domnului." Şi el l-a curăţat cu un cărbune de Foc.

E-182 Acum, nu este aceasta minunat cum omul s-a recunoscut pe sine ca fiind un păcătos? Şi priviţi cum a făcut Dumnezeu îndată ce a recunoscut el că era un păcătos. El a mărturisit că era păcătos, a mărturisit greşeala lui. Şi el a văzut ce e făcut Dumnezeu şi cum a făcut El aceasta, cum l-a curăţit El cu un cărbune din Foc. Nu o declaraţie de crezuri, nu o-o grămadă de mărgele, nu vreo afacere istorică. El l-a curăţit cu, timpul prezent, cu Focul viu.

E-183 Şi Biblia a spus că, "Promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru." Acelaşi Duh Sfânt, acelaşi Isus care a venit în formă de Duhul Sfânt, în Ziua Cincizecimii, este singurul proces de curăţare despre care ştie Dumnezeu cum să-l cureţe pe slujitorul Său.

E-184 El a văzut rânduiala. El a văzut cum trebuia să acţioneze, slujitorul pregătit, al lui Dumnezeu. El a văzut felul în care îşi pregătea Dumnezeu slujitorul, şi cum a aşezat El aceasta în ordine.

E-185 Şi observaţi atunci ce urmează, după curăţire, după, însărcinare. După ce el a făcut aceasta, ce a urmat, atunci? Însărcinarea. După mărturisire şi curăţire, a fost atunci că Isaia curăţit a răspuns când Domnul a zis, "Cine se va duce?" El a zis, "Iată-mă, trimite-mă pe mine."

E-186 Tineri şi tinere, viaţa este înaintea voastră, haideţi ca voi şi cu mine să mergem jos la altar, în dimineaţa aceasta. Haideţi să mergem la casa lui Dumnezeu, pentru câteva minute. Oameni de afaceri, casnice, lucrători, haideţi să mergem la casa lui Dumnezeu.

E-187 Pe undeva ceva nu este în regulă. Vedeţi? Voi aţi avut mult prea mult, şi atât de multă personificare din fire în lume, în Creştinătate. Tinerilor, mie îmi pare rău de voi. Voi nu ştiţi în ce parte să vă întoarceţi. Unul zice asta, altul zice cealaltă, şi unul zice aceasta este "Ave Maria," şi celălalt zice că aceasta este altceva, şi unul zice aderă la biserica aceasta, şi aderă la aceea. Toate astea sunt greşite, căci Dumnezeu a arătat cu desăvârşire că lucrul acela este mort.

E-188 Acum haideţi să mergem la casa lui Dumnezeu, în inima noastră, altarul, să privim în sus şi să privim cum arată Isus, care este Cuvântul. Şi atunci noi putem răspunde, "Iată-mă, trimite¬mă pe mine, Doamne. Trimite-mă pe mine acasă, să fiu o soţie mai bună. Trimite-mă la şcoală, să fiu o adolescentă mai bună. Trimite-mă la şcoală, să fiu un adolescent mai bun. Trimite-mă la amvon, un slujitor deosebit. Trimite-mă la afacerea meu, un om de afaceri deosebit!" Când voi vedeţi Exemplul vostru, pe Isus Cristos!

E-189 El a zis, "Iată-mă, trimite-mă pe mine," după umilinţa lui, după ce a văzut el rânduiala, cum îşi pune Dumnezeu pe slujitorul Lui laolaltă. Cum îl însărcinează El pe acesta; înainte ca El să-l însărcineze, el trebuie să fie smerit, reverent, şi în acţiune. Şi de aceea când a văzut el aceasta, curăţitul Isaia a zis, "Iată-mă, trimite-mă pe mine."

E-190 Să ne aplecăm capetele doar pentru un moment. [Un frate vorbeşte într-o altă limbă. Porţiune goală pe bandă. O soră dă o interpretare – Ed.]
Când cărbunele de Foc a atins profetul,
Făcându-l atât de pur cât de pur se poate,
Când glasul lui Dumnezeu a zis, "Cine va merge pentru noi?"
Atunci el a răspuns, "Stăpâne, iată-mă, trimite-mă pe mine."
Vorbeşte, Domnul meu, vorbeşte, Domnul meu,
Vorbeşte-mi, şi-Ţi voi răspunde repede;
Vorbeşte, Domnul meu, vorbeşte, Domnul meu,
Vorbeşte, şi eu voi răspunde, "Doamne, trimite-mă pe mine."

E-191 [Fratele Branham începe să fredoneze, "Vorbeşte, Domnul meu."] Gândiţi-vă la aceasta acum, adolescentule, în timp ce fredonează ei cântecul acela. Gândiţi-vă la aceasta, lucrătorilor, oamenilor de afaceri, casnicelor. Noi suntem la casa Domnului acum. Priviţi deasupra voastră şi vedeţi Exemplul vostru, Heruvimii. Gândiţi-vă doar, voi sunteţi la sfârşitul timpului acum. Timpul se va pierde în Eternitate, poate astăzi. Noi nu ştim când. Gândiţi-vă la aceasta.
Există cu milioanele în păcat şi ruşine, şi sunt muribunzi; (priviţi pe străzi)
Ascultaţi la plânsul lor amar şi trist;
Grăbeşte, frate, grăbeşte în ajutorul lor;
Răspunde repede, "Stăpâne, iată-mă."
Oh, vorbeşte, Domnul meu, oh, vorbeşte...
Spune-o din toată inima ta. Isaia, unde eşti tu?
... şi eu mă voi grăbi să-ţi răspund Ţie;
Vorbeşte, Domnul meu...
Metodişti, Baptişti, Penticostali, unde sunteţi?
Doamne, vorbeşte, şi eu voi răspunde,
"Doamne, trimite-mă pe mine."

E-192 Spui tu aceasta cu tot dinadinsul? Când El vorbeşte inimii tale, vrei tu cu tot dinadinsul?
Vorbeşte, Domnul meu, oh, vorbeşte, Domnul meu,

E-193 Dacă El îţi vorbeşte ţie în timp ce ei cântă, "voi răspunde repede," vreţi să vă ridicaţi mâna, zicând, "Pe mine, Doamne. Pe mine, Doamne"? Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Domnul meu, vorbeşte, Domnul meu,
Vorbeşte, şi eu voi răspunde...

E-194 "Lasă-mă să fiu o influenţă, pentru alţii, Doamne. Eu nu o pot face până când Tu mă curăţeşti. Trimite Îngerul acum, Doamne."
Vorbeşte, Domnul meu; oh, vorbeşte, Domnul meu;
Vorbeşte, şi eu voi răspunde, îţi voi răspunde Ţie;
Oh, vorbeşte, Domnul meu; vorbeşte, Domnul meu.

E-195 Cu mâinile voastre în sus acum. "Şi eu voi..." Aceasta arată că El vorbeşte. Acum fie ca Focul să vină şi să-i curăţească pe ei.
Vorbeşte, Domnul meu; vorbeşte, Domnul meu.

E-196 Doamne Isuse, aşa cum se cânta cântarea, "Vorbeşte, şi eu Îţi voi răspunde repede," practic mâinile se ridică în sus cu duzinile, Doamne, printre adolescenţi, şi printre bătrâni, lucrători, oameni de afaceri. Desigur, Doamne, că Tu încă vorbeşti! Trimite acum Îngerul cu cărbunele de Foc curăţitor. Pregăteşte-i pe slujitorii Tăi corect, Doamne, pentru sarcina care este înaintea noastră.

E-197 Isaia ştia, ca să fie un profet, trebuia mai mult decât el avea, ca să întâmpine răspunsul zilei. Şi astfel este nevoie de mai mult decât avem noi, Doamne, astăzi, ca să întâmpinăm răspunsul. Este nevoie de Persoana lui Cristos în noi. Trebuie să fie Isus, Însuşi, ca să răspundă întrebării. Admite, Doamne, admite ca Duhul Sfânt, în Persoana lui Cristos... sau Cristos, în Persoana Duhului Sfânt, să vină în fiecare inimă chiar acum. Curăţeşte-ne, Doamne, de necredinţa noastră. Curăţeşte-ne de crezurile noastre şi prostia noastră de această lume. Curăţeşte-ne de aceasta, Doamne, şi pune Cuvântul Tău în inima noastră; şi să medităm la Acesta, zi şi noapte. Fie ca răspunsul să vină, Doamne, îndată ce inimile sunt curăţite. Admite aceasta, Doamne. Fie ca Îngerul lui Dumnezeu să atingă inima fiecăruia acum, cu acel cărbune de Foc, aşa cum îl aşteptăm noi pe El. Admite aceasta, Doamne.

E-198 Acum cu capetele voastre, şi braţele voastre, inimile voastre, şi totul în voi, îndreptate către Dumnezeu, chiar aici în templul lui Dumnezeu, unde este Duhul Sfânt, şi poala Lui umple clădirea. Prezenţa Fiinţei Lui este aici. Haideţi să acceptăm Aceasta acum, dacă puteţi voi să simţiţi cum vă atinge Dumnezeu acum, aşa cum cântăm iarăşi această cântare.
Când cărbunele de Foc a atins profetul, Făcându-l pe el atât de pur cât de pur se poate.

E-199 Haideţi, aşa cum avem capetele şi inimile noastre aplecate înaintea Lui acum, să o cântăm iarăşi. Şi să lăsăm ca Îngerul lui Dumnezeu să ne cureţe inimile noastre de toată murdăria şi-şi toată strălucirea lumii. Şi voi fetiţelor şi băieţaşilor, de la liceu, de aici, micuţilor adolescenţi din Shreveport de aici, voi bătrâni oameni buni din Sud aici care obişnuiaţi să aveţi acea Evanghelie de modă veche aici jos, voi vedeţi că există ceva care biserica nu vă procură astăzi, dar Dumnezeu are aceasta pentru voi. Nu îl veţi lăsa voi pe El să vă cureţe inima acum? Voi locuiţi printre oameni care dansează, şi câte şi mai câte, şi se cheamă pe ei "membri ai bisericii," şi voi vedeţi murdăria şi celelalte lucruri care sunt în bisericile noastre de pretutindeni. De la Catolici, drept... de la prima biserică organizată până la ultima, care este Penticostală, fiecare dintre noi este vinovat. Fiecare este vinovat, fără vreo excepţie.

E-200 Vedeţi unde am ajuns? Şcolile noastre mari ca să educe lucrătorii noştri şi altele, şi lucrul în care ne-a amestecat pe noi, acolo. Haideţi să aruncăm lucrul acela la o parte. Faceţi ca şi Pavel din vechime, "Nici unul din aceste lucruri nu mă mişcă pe mine. Eu sunt încredinţat că nu există nimic în prezent, nici în viitor, nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos. Şi uitând lucrurile acelea care sunt în trecut, eu presez pentru semnul înaltei chemări în Cristos." Oh, Doamne! Credeţi acum, aşa cum ne închidem ochii şi ne deschidem inimile către El, şi cântăm.
Când cărbunele de Foc l-a atins pe profet,
Făcându-l aşa de pur cât de pur se poate,
Când glasul lui Dumnezeu a zis, "Cine se va duce pentru noi?"
Atunci el a răspuns, "Stăpâne, iată-mă, trimite-mă pe mine."
Oh, vorbeşte, Domnul meu, vorbeşte.
Acum haideţi să ne ridicăm mâinile către El, şi să credem.
Vorbeşte, vorbeşte, Doamne, eu mă voi grăbi să-Ţi răspund;
Vorbeşte, Domnul meu; vorbeşte, Domnul meu,
Vorbeşte, şi eu voi răspunde, "Doamne, trimite-mă."
Da, vorbeşte, Domnul meu.

E-201 Ne rugăm acum. Am să-i cer Fratelui Don să vină aici şi să se roage cu noi.
Vorbeşte, şi eu mă voi grăbi să-Ţi răspund.