E-1 Mă bucur să fiu aici în această dimineaţă. Şi acum cred că vom avea o cântare specială, îmi spunea fratele Williams,
de cineva din biserica lui. [O soră cântă, Umple-mi Cupa, Doamne—Ed.] Pentru asta suntem aici în această dimineaţă, ca să ridicăm cupele noastre, „Umple-o, Doamne.” Acesta este unicul moment în care vom avea ocazia să cerem acest lucru. Va veni un timp când vom fi de partea cealaltă şi atunci nu vom mai avea această ocazie. Astfel, în timp ce o avem, şi cu mintea întreagă, cred că unul dintre cele mai înţelepte lucruri pe care oricine le poate face cât timp Dumnezeu ne-a dat ocazia să o facem, este să o facem, să ne umplem cupele acum cu dragostea şi mila Lui.

E-2 Este cineva care stătea cu noi cu mult timp în urmă, nu chiar aşa mult timp în urmă, şi el a trecut dincolo. Şi este o mare durere în inimile noastre pentru fratele Williams. Este fratele Williams, preşedintele filialei noastre de aici, tatăl său. Câţi ani avea tatăl tău, frate Williams? Optzeci şi opt de ani. Asta ar fi cam optsprezece ani, eu cred, trecut de—de… nu, ar fi, da, optsprezece ani peste timpul făgăduit. Un om viteaz. Nu a trecut prea mult timp de când, fiind în adunare, i-am spus, şi fără să- l desconsider pe fratele Williams, i-am spus, „Arăţi mai tânăr decât fiul tău, Carl.” Asta demonstrează că astăzi suntem aici şi mâine nu mai suntem aici. Nu ştim când vine acel moment, când vine, dar ştim că vine. Mă gândeam, dar viaţa este un lucru măreţ, este, viaţa este o oportunitate.

E-3 Noi tocmai ce-am avut o mare tragedie, cineva care venea de mult timp la biserica noastră, din Chicago, a fost ucisă zilele trecute când se întorcea acasă, o mamă. Avea aproape, cred că aproape şaptezeci de ani, iar ea şi soţul ei mergeau cu maşina şi în Kansas, sau, Missouri, era un viscol. Un bărbat care conducea, a pierdut controlul maşinii, gâtul ei s-a rupt instantaneu. Şi noi chiar nu ştim când se va întâmpla asta. Când am…m-au sunat să îmi spună despre asta şi am sunat toţi copiii din toată naţiunea, să le spun. Desigur, fiind ca păstorul lor, eu am fost cel care a trebuit să-i anunţ. Mă gândeam cât de repede putem pleca, şi apoi în faţa mea acolo era o cutie de bomboane care mi- a făcut-o ea cam cu o săptămână în urmă şi mi-a dat-o. Doar ca să vedeţi cât de repede putem fi răpuşi. Dar, dacă acea, dacă ar fi doar viaţa aceasta în care ne-am pune nădejdile noastre, am fi nişte oameni nefericiţi. Iov a spus, în capitolul 14, „Ah, de m-ai ascunde Tu în mormânt şi de m-ai ţine în locul secret.”

E-4 Aţi observat vreodată cum mărturiseşte natura despre Dumnezeu? Vedem copacii, frunzele se desprind de pe copaci, iar viaţa din copac coboară în pământ, ca şi mormântul, şi rămâne
acolo până când trece mânia iernii, apoi se întoarce din nou, aducând o nouă viaţă. Este o mărturie că trăim din nou. Soarele răsare de dimineaţă, e doar un mic bebeluş, e firav; după un timp este acesta timpul când este la şcoală, la liceu; apoi la prânz este în putere; apoi după-amiaza începe să se întoarcă pe partea cealaltă; apoi seara slăbeşte din nou şi moare. Dar, acesta nu este sfârşitul soarelui, el răsare din nou în dimineaţa următoare pentru a mărturisi unei alte generaţii, că există o viaţă, moarte, îngropare şi înviere.

E-5 Chiar şi natura de pretutindeni vorbeşte despre El. Şi natura este o mare mărturie într-un alt mod, şi anume, că nu putem avea această Viaţă de înviere decât dacă ea serveşte scopului lui Dumnezeu. Acum, dacă o sămânţă este plantată şi acea sămânţă este germinată, ea rodeşte o nouă floare. Dar dacă nu este germinată, nu va rodi o nouă floare, dacă nu serveşte scopului lui Dumnezeu. Dar, nu doar pentru că este o floare, ea răsare, este pentru că serveşte scopului lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care soarele răsare, este pentru că serveşte scopului lui Dumnezeu. Şi noi înviem atunci când servim scopului lui Dumnezeu.

E-6 Eu cred că fratele Williams a slujit scopului lui Dumnezeu în viaţă, un tată adevărat. Şi o văd pe scumpa lui parteneră, D-na. Williams, prezentă aici. Un soţ adevărat, acesta este unul dintre scopurile lui Dumnezeu. Un tată, unul dintre scopurile lui Dumnezeu. Şi el a fost germinat faţă de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, scopul principal al lui Dumnezeu. Deci, ca să spunem că fratele Williams nu va învia şi nu va fi din nou cu noi, ar trebui să spunem că acolo nu—că nu se duce în jos nicio sevă, nu este nici un răsărit al soarelui. Totul vorbeşte despre învierea lui din nou, pentru a fi din nou cu noi, fiecare lucru. În primul rând, soarele, florile, natura, viaţa botanică, totul vorbeşte despre asta. Şi apoi, Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte pentru el. Şi, pe lângă asta, chiar credinţa care ne pulsează în inimă că îl vom vedea din nou. Dumnezeu să-i odihnească sufletul. Doar ca un mic salut pentru cel care a fost cândva cu noi, să ne ridicăm în picioare doar o clipă.

E-7 Tată Ceresc, nu am încercat niciodată să facem dintr-o adunare ca aceasta un scop doar ca să fim văzuţi sau auziţi. Ne- am adunat de fiecare dată, pentru edificarea Fiului Tău, Isus Cristos, şi pentru a da mărturie celor care sunt fără El, ca ei să Îl poată găsi. Suntem, inimile noastre sunt împovărate pentru cei rămaşi în urmă de la despărţirea fratelui nostru, unul care a stat cu noi nu cu mult timp în urmă, de multe ori a fost chiar la această filială. Dar noi credem că Tu l-ai lăsat să trăiască o viaţă bună, din toate punctele de vedere şi plină, şi sufletul lui este astăzi cu Tine. Odihneşte-l, O Dumnezeule, până în acea zi când îl vom revedea. Binecuvântează-l pe fiul său de aici, pe ceilalţi copii ai săi, pe scumpa lui soţie şi pe cei care l-au iubit,
şi asta ne priveşte pe toţi, Tată. Şi să luăm aminte la aceasta, că şi noi suntem fragili şi trebuie să plecăm într-o zi, aşa că, să ne pregătim pentru acea oră măreaţă. Şi dacă ar fi cineva aici în această dimineaţă care nu s-a pregătit pentru acest eveniment, fie ca aceasta să fie ziua în care să spună „da” Domnului Isus şi, de asemenea, să fie germinat faţă de El prin Duhul Sfânt. Căci o cerem în Numele lui Isus. Amin. Luaţi loc.

E-8 Acum, dorim să facem un—câteva anunţuri. Soţia mea, care stătea acolo în spate în această dimineaţă, i-am spus, I-am spus,
„Dragă, voi pleca de la dejun…” Trebuia să mergem în centru cu nişte treabă. Şi i-am spus, „Voi ieşi la ora zece.” Ea s-a uitat la mine. I-am spus, „Dacă nu ies până la ora zece, îţi cumpăr trei rochii noi, la alegerea ta.” Aşa că eu—eu ştiu ce se va întâmpla, sunt dator cu trei rochii chiar acum, pentru că este zece fără douăzeci. Dar voi încerca să mă grăbesc cât pot de repede.

E-9 Suntem bucuroşi să fim aici, în Ierihon, cu voi, fraţilor, în această dimineaţă, şi vă invităm, luni seară, sus la Ierusalim, la Tucson, la banchetul de acolo. Vedeţi, Phoenix este în vale, ca şi Ierihon. Tucson, unde locuiesc eu, este pe munte, acesta este— acesta este Ierusalimul. Unde eşti, Tony? De ce nu spune cineva
„amin” pe aici. Uitaţi, acum eu sunt într-o capcană, Tony nici măcar nu a venit. Ei bine, mâine, sau luni seara, este banchetul la—la Tucson, şi cu siguranţă ne-am bucura dacă sunteţi pe acolo, dacă aţi trece să ne vedeţi. Subiectul meu în acea seară, cu voia Domnului, este, Am Văzut Steaua Lui În Orient Şi Am Venit Să Ne Închinăm Lui.

E-10 Şi acum, în data de nouăsprezece luna aceasta, sau luna viitoare, mai degrabă, nouăsprezece din—din Ianuarie, încep o trezire aici, chiar în această încăpere, la Ramada Inn aici, şi în zilele de nouăsprezece, douăzeci şi douăzeci şi unu. Şi apoi, în data de douăzeci şi doi, cred că începe…douăzeci şi trei, am patru nopţi aici, şi ca o trezire. Mulţi dintre voi, fraţi slujitori, suntem cu siguranţă bucuroşi să vă avem alături de noi în această dimineaţă, şi vă invităm cordial să-i aduceţi pe ai voştri. Pe acei în special, adică, pe cei pe care îi cunoaşteţi aici în oraş şi care nu Îl cunosc pe Isus ca Mântuitor. Şi apoi, în al doilea rând, pe cei care sunt bolnavi şi—şi care cred că Dumnezeu răspunde la rugăciune, ne propunem să ne rugăm pentru cei bolnavi în acest timp chiar înainte de marea Convenţie Naţională care va avea loc aici începând cu data de douăzeci şi doi. Şi sunt sigur că vreţi să auziţi asta, pentru că vin mulţi vorbitori remarcabili, şi sunt sigur că veţi avea un timp măreţ.

E-11 Acum, în această dimineaţă, m-am gândit să vorbesc aici la această filială, care Phoenix a fost întotdeauna un loc pe inima mea. Îmi place Phoenix. Am fost aici când eram un băieţel, aici la Wickenburg chiar deasupra. Şi locuiam aici jos, la intersecţia dintre Sixteenth şi Henshaw. Era un deşert pe atunci. Dar văd că este chiar în metropolă şi, ei bine, chiar în
inima oraşului. Demonstrează că este un timp de schimbare, schimbător. Dar este un lucru despre care vreau să vorbesc în această dimineaţă, este Cel neschimbător, acela este Dumnezeu. Dumnezeu, în programul Său, Cuvântul Lui, Nu se schimbă niciodată. Vremurile se schimbă, oamenii se schimbă, sistemele se schimbă. Dar Dumnezeu nu se schimbă niciodată, El veşnic rămâne la fel.

E-12 Şi m-am gândit, având în vedere că ne aflăm în preajma Crăciunului, că am putea…poate aş putea vorbi despre un— un mesaj de Crăciun. Şi acum, dacă aveţi Bibliile voastre, şi doriţi să citiţi, uneori oamenii o fac, în spatele evangheliştilor sau vorbitorului, vreau să citesc din Evanghelia Sfântului Matei, capitolul 2, pentru o parte din Cuvânt.
Acum când Isus s-a născut în Betleemul din Iudeea în zilele împăratului Irod, iată, că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim,
Zicând, Unde este cel care s-a născut Împărat al Iudeilor? fiindcă I-am văzut steaua Lui la răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.
Când împăratul Irod…a auzit aceste lucruri, s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el.
Şi când i-a adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului împreună, i-a întrebat…pe ei unde trebuia să se nască Cristosul.
…ei i-au răspuns, În Betleemul Iudeii: căci aşa este scris prin profeţi,
Şi tu, Betleeme din ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda: ci din tine va ieşi o Căpetenie care va conduce poporul Meu Israel.

E-13 Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la citirea Cuvântului Său. Şi acum, cu câteva notiţe aici şi cu câteva Scripturi la care să ne referim, aş dori să am pentru puţin timp atenţia voastră neîntreruptă asupra subiectului: De Ce Micul Betleem.

E-14 Ştiţi, de Crăciun, cred că noi toţi, prea mulţi dintre noi, n-aş spune toţi, dar prea mulţi dintre noi pierdem adevărata valoare a ceea ce este Crăciunul. După cum observ aici, până şi palmierii sunt decoraţi; iar în Est este întotdeauna bradul, sau bradul peren. Şi luni, sau săptămâni, mai degrabă, poate o lună sau şase săptămâni înainte de a începe Crăciunul, sunt întotdeauna decoraţiunile şi—şi marele…Au făcut-o comercial în locul a ceea ce înseamnă cu adevărat.

E-15 Eu nu cred că Cristos s-a născut în a douăzeci şi cincea zi a lunii decembrie. Eu—eu nu cred asta deloc. Ar fi imposibil ca lucrurile să fie aşa. Dealurile din Iudeea sunt mai înzăpezite decât, păi, zăpada este până la brâu acolo în luna decembrie,
sus în Iudeea. Dar ne dăm seama, studiind istoria, că Cristos s- a născut probabil primăvara, poate în perioada lunii aprilie sau mai, undeva pe acolo. Dar când a fost schimbat, acest lucru, ei l-au adus, când Creştinismul a fost convertit în Romanism, ei au făcut ziua de naştere a zeului-soare, care era sistemul solar la douăzeci şi cinci, de la douăzeci şi unu până la douăzeci şi cinci decembrie, poziţia soarelui chiar, aproape că abia dacă se schimbă. Şi atunci asta a fost ziua de naştere a zeului-soare, aşa că au schimbat-o în Fiul lui Dumnezeu.

E-16 Dar, ţineţi minte, indiferent ce zi ar putea fi, tot nu elimină sacralitatea a ceea ce ar trebui să fie. Unde Satan ne-a furat de acest lucru, a creat o mare publicitate, iar Moş Crăciun a furat toată închinarea. Şi a devenit o—o zi ca Paştele, ca iepuraşii şi răţuştele roz. Şi—şi apoi ce are de-a face asta cu Paştele? Ce are de-a face asta cu învierea lui Cristos?

E-17 Este exact ca în lume astăzi, ei, copiii de pe stradă pot să vă spună mai multe despre Davey Crockett decât despre Isus Cristos. Pot să vă spună mai multe despre un infractor, un criminal din trecut, decât despre Prinţul Vieţii care—care s- a născut acum o mie nouă sute de ani. Dar asta nu ia lucrul adevărat, de la noi Creştinii.

E-18 Vedeţi, întotdeauna lumina străluceşte cel mai bine în întuneric. Fulgerele despicate pe cerul negru şi înnorat noaptea, arată că poate exista lumină în întuneric. Şi când lumina străluceşte, nu vezi…Dacă soarele străluceşte, nu prea ai nevoie de lumini. Dar cu cât este mai întuneric, cu cât lumina este mai mică, cu atât mai mult va străluci în întuneric. Cu cât este mai întuneric, cu atât mai bine, se arată mai bine. Şi este mai mult sau mai puţin că…Noi, Creştinii, ar trebui să mărturisim spre slava lui Dumnezeu care ni L-a dat pe Fiul Său. Acest Crăciun ar trebui să fie un lucru deosebit. Noi, Creştinii, ar trebui… Indiferent cât de mult pare, va face să strălucească cu atât mai bine. Întreaga lume are decoraţiuni. Noi Îl avem pe Cristos, şi asta ar trebui să lăsăm să strălucească în acest ceas întunecat în care trăim acum.

E-19 Ne gândim cum face Dumnezeu lucrurile în moduri neobişnuite, pentru că El Însuşi este neobişnuit. Dumnezeu este neobişnuit. El este—El este Supranaturalul, Infinitul, pentru noi cei finiţi. Aşadar, orice face El este, în scopul acestui lucru, neobişnuit. Şi Dumnezeu este atât de—atât de mare, încât El ia lucrurile neidentificate de pe pământ pentru a Se identifica prin acestea.

E-20 Observăm aici, în subiectul meu, despre De Ce Micul Betleem, cel mai mic din toată Iudeea, căpeteniile celorlalte cetăţi ale Iudeii, de ce a ales Dumnezeu să Îşi trimită Fiul în acel loc? Despre asta vrem să vorbim. Dumnezeu ia lucrurile lumii, cred că Scriptura spune, „Prin nebunia propovăduirii, i-
a plăcut lui Dumnezeu să ia lucrurile neidentificate.” Ceea ce facem noi măreţ, Dumnezeu numeşte nebunie. Pe ce noi punem atâta slavă, Dumnezeu spune că este—este—nu este bun. Şi ceea ce noi credem că nu este bun, Dumnezeu îl glorifică.

E-21 Mă gândeam chiar înainte de naşterea Domnului nostru, când toţi profeţii, şi aşa mai departe, vorbiseră despre venirea premergătorului, „cum fiecare munte va fi aplecat şi văile vor fi înălţate şi munţii vor sări ca nişte berbecuţi şi frunzele vor bate din palme.” Şi era un—un slujitor, un profet cu numele de Ioan, care a ieşit din pustiu, nici măcar de la o şcoală teologică, cu barba pe toată faţa lui şi o bucată de piele de oaie, nu în haine de cleric, a ieşit şi a anunţat, „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape!” Şi oamenii nu reuşeau să înţeleagă un astfel de tip de unde venea, fără nicio identificare de vreun—vreun sistem, ceva din care să facă parte, vreo legitimaţie de părtăşie, sau vreo denominaţiune care să-l susţină. Mesajul era prea măreţ, el nu putea să ia omul, Dumnezeu l-a şcolit afară în pustie. Mesajul lui nu era pe un gen de—de termeni teologici. El vorbea despre şerpi şi topoare şi copaci, şi cu asta era obişnuit, natura, să o privească, cum funcţiona. Şi acela a fost modul în care a abordat. Nu ca un cleric, ci ca—ca un om al naturii.

E-22 Şi oamenii abia îl înţelegeau. Nu avea nici măcar un amvon şi probabil că nu era binevenit la niciunul, dar el a predicat pe malul Iordanului, probabil stând în noroi pe jumătate până la genunchi. Dar oamenii au ieşit să-l asculte, cei care erau sinceri în inimă. Voiau să-l asculte pentru că era ceva diferit, avea un sunet de Adevăr la acesta.

E-23 Astăzi ar trebui să fim la, chiar în apropierea naşterii lui Cristos; Mesajul nostru, ar trebui să aibă un sunet de Adevăr în acesta care să-i facă pe oameni să înseteze să-L găsească.

E-24 Dumnezeu l-a luat pe acel om simplu, fără educaţie, fără nicio zi de şcoală, şi totuşi a spus că el era cel mai mare dintre toţi profeţii care au trăit vreodată, pentru că Dumnezeu Se identifică în lucruri neidentificate.

E-25 Când Isus Şi-a ales ucenicii, a fost că: Erau mulţi oameni mai calificaţi pentru această sarcină decât acei ucenici, erau clerici, El nu a chemat niciunul. Erau clerici în acele zile, oameni mari, preoţi, oameni cu educaţie, oameni renumiţi, dar El nu i-a chemat niciodată. El a luat pescari şi vameşi şi aşa mai departe, să—să transmită Mesajul Său. El face întotdeauna aşa.

E-26 În zilele lui Noe, El a ales un fermier, doar un fermier obişnuit, ca să anunţe distrugerea acelei epoci. Doar un fermier obişnuit, nu un cleric, ci doar un fermier!

E-27 În zilele lui Noe, El a luat un, sau, scuzaţi-mă, în zilele lui Moise, El a luat un sclav fugar, nu un cleric. Şi El l-a lăsat să fugă până când el a fost satisfăcut, afară în partea din spate a deşertului, şi şi-a pierdut educaţia, şi i-a apărut într-un rug
aprins şi l-a trimis jos cu un toiag strâmb în mână, să cucerească o naţiune care…de care fugise.

E-28 Vedeţi, Dumnezeu ia lucrurile simple prin care să Se identifice. Vedeţi, luându-Şi, Este, doar Cuvântul Său. El a făcut lumea din lucrurile care—care fac…nu erau văzute.

E-29 Cu câteva zile în urmă, eram la Auditoriumul Morris, una dintre marile noastre campanii din New York, şi ascultam o prelegere despre Einstein care vorbea despre această galaxie, care spunea că este nevoie de o sută cincizeci de milioane de ani de—de timp lumină, pentru a ajunge la ea, şi o sută cincizeci de milioane de ani pentru întoarcere. Şi apoi, gândiţi-vă, o sută cincizeci de milioane de ani lumină, asta ar însemna trei sute de milioane de ani lumină. Şi apoi, când ai ajuns înapoi aici, ai fi fost plecat doar cincizeci de ani. Gândiţi-vă, ei bine, cât de repede călătoreşte lumina, o sută optzeci şi şase de mii de mile pe minut, şi gândiţi-vă câte miliarde şi trilioane de ani ar fi nevoie pentru a merge acolo şi a te întoarce, o sută douăzeci, sau, trei sute de milioane de ani lumină, şi asta doar până la o galaxie din constelaţia pe care Dumnezeu tocmai a suflat-o din mâinile Sale, şi El poate fi eoni de timp în ani lumină dincolo de aceea.

E-30 Şi acolo priveşte în jos la asta, iar apoi acest Rus a spus că el se afla la o sută cincizeci, două sute de mile, sus în aer şi a spus că nu a văzut niciun Dumnezeu sau Îngeri. Cât de simplu poate să ajungă omul? Şi apoi gândiţi-vă la toate miliardele şi trilioanele de ani; şi la numai cincizeci de ani de aici, ce a făcut el, a pătruns în Eternitate.

E-31 Au spus că acest astronaut care chiar a urcat, a stat sus un anumit număr de ore, s-a dus de atâtea ori, de şaptesprezece ori în jurul lumii, sau orice ar fi fost, au spus că nici măcar nu a…a fost o secundă din viaţa lui. Călătorea odată cu timpul. Deci, vedeţi, pătrundeţi în Eternitate. Aceasta este măreţia lui Dumnezeu.

E-32 Mintea noastră nu poate înţelege cât de mare este El. Şi totuşi, când El se pregăteşte să Se descopere, El o face atât de simplu, ia lucrurile simple ca sa facă asta, simplitatea acestora.

E-33 David, care părea a fi…dintre toţi cei şapte fii ai lui Isai, a fost ultimul care a fost adus în faţa profetului. Păi, chiar şi familia lui ar fi putut să râdă, nu-şi puteau imagina că un David micuţ roşcovan, un micuţ, cu umerii aplecaţi, roşcovan, să fie omul care urma să fie împăratul lui Israel. El poate că nu arăta ca un împărat pentru acei oameni, dar cu siguranţă trebuie să fi arătat aşa pentru Dumnezeu, pentru că ei…El l-a uns împărat, oricum. Vedeţi, El a luat pe cel simplu din familia lui David, sau din familia lui Isai, ca să—să facă împăraţi. Ceva ce lumea a respins, pe…el l-a întors, l-a trimis înapoi să aibă grijă de oi. A adus pe—pe primul său fiu, un bărbat mare, puternic, cu un aspect impunător, probabil că putea sta drept şi arăta ca un
împărat al lui Israel, şi acesta este cel la care s-au gândit că ar arăta bine cu o coroană pe cap, acesta este cel care va conduce… purta haina împărătească şi va putea ţine sceptrul, şi tot ceea ce trebuie să se facă pentru un împărat. El—el arăta bine în ochii poporului.

E-34 Dar profetul, cu untdelemnul de ungere în mână, a zis, „Nu mai ai altul?” Şi i-a adus, unul câte unul, până când, în cele din urmă, a spus, „Nu mai ai altul?”

E-35 El a spus, „Am unul, dar poate că el nu ar fi nimic. Este doar un fel de om cam uscăţiv, îl avem afară acolo la păşune cu oile.”

E-36 El a spus, „Du-te şi adu-l.” Şi de îndată ce a apărut în ochii profetului uns, el a turnat untdelemnul pe capul—capul lui, şi a alergat înaintea lui. A spus, „Acesta este cel pe care l- a ales Dumnezeu.” Vedeţi? Vedeţi, nu este vorba întotdeauna de decoraţiuni, ale lumii. Este alegerea lui Dumnezeu.

E-37 Şi prin har El ne-a ales pe noi, aşa că suntem recunoscători pentru asta în această dimineaţă. Şi nu e nevoie de acele lucruri mari ornamentale ale lumii. Cel mai umil poate fi un slujitor al lui Cristos, este nevoie de cineva care să vrea.

E-38 Dumnezeu l-a uns, vedeţi, ia lucrurile mici. Acum, de ce a luat El micul Betleem? Părea că ar fi fost locuri mai mari în care Împăratul, marele Împărat al împăraţilor ar fi putut să se nască.

E-39 De obicei, atunci când pregătim un eveniment aici pe pământ, încercăm să îl avem la nivelul cel mai înalt, cel mai strălucitor lucru la care ne putem gândi, îl ţinem în cele mai mari locuri şi cheltuim cei mai mulţi bani şi cele mai elaborate lucruri. Aşa procedăm noi.

E-40 Dar Dumnezeu nu procedează aşa. El ia ceva care nu este nimic, ca El să Se poată arăta că este de puternic, că El poate… Dacă El ar fi luat un mare preot sau un om bine pregătit, în zilele în care îi chema pe apostoli, dacă El ar fi luat aşa ceva în locul unui pescar neştiutor, neînvăţat, care nu putea nici măcar să-şi scrie propriul nume, ar fi putut spune, „Oh, asta, vezi, educaţia ta merită.” Dar Dumnezeu a luat un om care nici măcar nu-şi putea scrie numele, ca El să poată lua ceva ce El putea lua în mână Lui, ceva din care El putea face ceva, ca să arate că El este Dumnezeu. Ajungem într-un punct în care ne dăm seama că nu suntem nimic, apoi ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu, şi El vă poate modela şi vă poate face aşa cum vrea El să fiţi. Dar atâta timp cât simţim că suntem importanţi, atunci nu veţi ajunge nicăieri. Nici măcar nu vă puteţi lăsa în mâinile lui Dumnezeu până când nu ne dăm seama că nu suntem importanţi.

E-41 Una dintre fetiţele mele m-a întrebat zilele trecute despre importanţă. Am spus…Ei bine, vorbind despre un om important. Ei bine, era vorba despre Preşedintele care tocmai a fost asasinat, iar inimile noastre erau îndurerate din cauza asta. Şi am spus, „Ei bine, el era un om important.” Ziarele au redat-
o, iar televiziunea a filmat-o, miliarde şi miliarde de dolari a costat guvernul să transmită asta. Ceea ce, este în regulă, este treaba lor. Dar am spus…Acest mic predicator Penticostal de acolo din Carolina, care un om a intrat, un beţiv cu o puşcă, a chemat-o pe soţia lui şi l-a împuşcat pe om direct în amvon, apoi şi-a împuşcat soţia şi s-a împuşcat pe el, un mic articol în spatele ziarului cam aşa de mare. Lasă-mă să-ţi spun, frate, nu contează cine suntem, „Vrei să ştii cât de important eşti,” I- am spus fetiţei mele, „bagă-ţi degetul într-o găleată cu apă şi scoate-l afară, şi încearcă să găseşti gaura.” Nu suntem nimic. Numai Unul este important, acela este Dumnezeu. Noi trebuie să ţinem minte, El este Singurul.

E-42 Părea că dacă ei ar fi vrut să…omul ar fi stabilit un loc pentru ca Împăratul să se nască, existau locuri religioase şi istorice mai mari pentru Împărat, în loc de acest mic Betleem. Locuri, de exemplu, ca Silo. Silo era locul unde a fost aşezat prima dată chivotul, ştim, aşa cum traversăm unde… traversăm Iordanul în această parte a Palestinei, şi unde a fost aşezat chivotul pentru primul său loc de închinare. Sau Gilgal; Sion, Sion un loc măreţ; Gilgal, de asemenea.

E-43 Sau capitala cea mare şi mândră, a Ierusalimului, unde se adunau conducătorii tuturor organizaţiilor, sediul lor, se pare că ei ar fi fixat un loc acolo sus la Ierusalim, pentru ca marele Împărat să se nască, dacă ar fi vrut un loc, un loc istoric sau un loc măreţ şi remarcabil. Acolo era sediul religios, al religiei lor la care a venit Împăratul. El a venit să reprezinte religia lor. Şi El…şi când El a făcut-o, în loc ca ei să-i pregătească un loc la Ierusalim sau unul dintre acele mari locuri istorice, S-a născut în Betleem, cel mai mic dintre toate oraşele. „Nu eşti tu cea mai neînsemnată dintre căpeteniile din Iudea? Dar din tine va ieşi o—o Căpetenie care va conduce poporul Meu.” Şi acest Ierusalim mare şi mândru şi toate celelalte oraşe au fost respinse.

E-44 Sau poate că ar fi putut alege unele dintre locurile de refugiu, marele loc ca Hebron, Cades, sau Ramot-Galaad, unul dintre aceste mari cetăţi de refugiu, pentru că El urma să fie Refugiul nostru. Dacă noi am fi încercat să pregătim în mintea noastră, am fi putut alege, să spunem, „Ei bine, acum, dacă acest mare Împărat vine, care va fi Refugiul nostru, El ar trebui să se nască într-unul dintre aceste mari locuri memoriale de refugiu, cum ar fi Ramot-Galaad, sau Cades, sau unul dintre acestea.” Noi am fi încercat să pregătim aşa în mintea noastră.

E-45 Dar, vedeţi, Dumnezeu are alte moduri de a face lucrurile. El ştie cum să facă lucrurile bine. Şi acum, cu gândirea lui Dumnezeu şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom încerca să spunem de ce s-a întâmplat acest lucru, pentru că totul funcţionează exact cum trebuie în marele program al lui Dumnezeu. Şi vreau ca voi, oamenii de aici de la Phoenix, şi din jur, să—să—să încercaţi să înţelegeţi Acest lucru. Că amintiţi-vă, că Dumnezeu
ştie ce face. Vedeţi? Şi El se foloseşte de mijloace simple ca să o facă. Pentru că, dacă El face ceva prin ceva măreţ de excepţie, atunci…Dumnezeu nu face niciodată lucruri de genul acesta, El nu a făcut-o niciodată în toată istoria Bibliei. Dumnezeu nu a făcut niciodată, nu a făcut în nici un timp, nu a luat vreun grup de oameni ca să facă ceva. Dumnezeu ia un individ. Tu eşti acela, tu, o singură persoană. Şi Dumnezeu nu-Şi schimbă niciodată programul. Pentru că, primul Lui program, El trebuie să rămână întotdeauna cu acel program.

E-46 În zilele lui Noe, El a avut un singur om, Noe. În zilele în care a scos pe Israel, El a avut un singur om, acela era Moise. Ştim de Datan şi mulţi dintre ceilalţi au încercat să se gândească, ei bine, că ei „aveau aceeaşi autoritate” şi aşa mai departe. Ştiţi ce s-a întâmplat cu ei. Zilele venirii Domnului, zilele lui Ioan Botezătorul, şi în celelalte, El are un singur individ cu care lucrează. Şi El tratează cu noi astăzi ca singuri indivizi, nu ca un grup. O singură persoană! Va depinde de tine şi de mine, de cum stăm înaintea lui Dumnezeu. Pentru că, El are de-a face cu tine şi cu mine ca indivizi, nu ca un grup din care facem parte, şi nu ca biserică a denominaţiunii din care facem parte, ci cu tine şi cu mine ca indivizi.

E-47 Acum, Iosua, la împărţirea ţării, a dat acest loc mic lui Iuda. Mulţi dintre voi, eu—eu am câteva locuri notate unde este poziţionată aceasta, dar ştim cu toţii de asta, unde este poziţionată în colţ. Şi a fost doar un loc mic pe care l-au dat, Iosua, la împărţirea ţării, l-a dat seminţiei lui Iuda.

E-48 Şi acum, când Israel a trecut râul Iordan, acum încercaţi să prindeţi asta, când Israel a trecut în ţară, ţara făgăduită, era o femeie din Neamuri pe care o cunoaştem ca şi curva Rahav. Şi ea a cerut îndurare şi a primit îndurare, a primit îndurare atâta timp cât a rămas sub acea funie cărămizie. Şi aceasta este singura cale prin care putea avea îndurare. A fost un semn, un însemn care i-a fost dat.

E-49 Şi noi avem astăzi un Însemn şi suntem în siguranţă atâta timp cât rămânem sub funia noastră cărămizie, Sângele lui Isus Cristos. Ca un individ, nu ca un grup, ca individ, fiecare dintre noi trebuie să rămână sub acea funie cărămizie a Sângelui lui Isus Cristos.

E-50 Şi apoi această Rahav, după ce a fost cruţată, şi-a băgat toată familia ei înăuntru, tot ceea ce era sub funie a fost—a fost salvat. La fel ca atunci când Dumnezeu în Egipt, când tot ce era sub sânge a fost salvat. Tot ce era sub funia cărămizie a fost salvat. Totul sub Sângele lui Isus este salvat, tot ce este în afara Acestuia este pierdut şi este gata pentru distrugere. Şi aflăm acum, făcând asta…Apoi înţelegem prin istorie că ea a curtat un general, nu-i ştiu numele acum, din armata lui Israel. Şi în final, s-a căsătorit cu acest bărbat. Şi s-au stabilit sus aici în acest, lângă acest loc
mic, iar fiul ei, Salmon, a fost cel care a întemeiat Betleemul. Vedeţi, una din Neamuri este conectat cu acesta de la început, una din Neamuri, curva Rahav.

E-51 Acum, aflăm că Salmon a întemeiat acest orăşel Betleem. Şi el a născut pe Boaz. Şi Boaz a fost cel care s-a căsătorit cu Rut, alta din Neamuri. Şi urmărim această descendenţă acum. Rut, ea s-a, ea era o Moabită, şi s-a căsătorit cu Boaz şi a venit în acest orăşel chiar în sezonul orzului. Oh, dacă am avea timp în această dimineaţă, până, la asta, i-aş datora soţiei mele şase rochii, după aceea, dar cum să zăbovesc asupra acestui subiect!

E-52 Naomi, care reprezenta biserica ortodoxă, a fost plecată din cauza unei foamete, a mers în ţara Moabului; ca şi împrăştierea lui Israel, tot împrăştiat printre naţiuni. Şi apoi, când s-a reîntors, a adus-o înapoi pe Rut, Moabita, şi ea s-a reîntors chiar în sezonul orzului, chiar la timpul strângerii primului orz. Adică faptul că Biserica Neamurilor vine la Dumnezeu chiar în sezonul orzului din nou. Ce tablou frumos acolo. Şi apoi ea şi Boaz fiind căsătoriţi, şi renumitul lor fiu, Obed, a fost conceput acolo, şi născut tot acolo. Şi apoi fiul său, nepotul, Isai, a venit din Obed. Tot acolo l-a născut şi pe David, fiul său, împăratul David a venit din.

E-53 Urmăriţi această succesiune acum. De la curva Rahav, fiul ei, care l-a întemeiat. De acolo vine—de acolo vine Boaz, care a introdus încă una din Neamuri. Şi apoi din Boaz vine Isai. Şi aici Isai, lui Isai i s-a născut David. Şi David, chiar aici, la acest mic Betleem, a fost uns de către profetul lui Dumnezeu, ca să fie împăratul lui Israel. Toate aceste lucruri spirituale ascunse de ochii lumii, se întâmplau aici, în acest mic oraş Betleem. Vedeţi, iată felul cum procedează Dumnezeu.

E-54 Acum, am încredere că Duhul Sfânt va fi prezent acum să vă dea înţelegere corectă, că Dumnezeu nu lucrează în aceste lucruri mari. Este prin Duhul. „Nu prin putere, nu prin tărie, ci prin Duhul Meu,” zice Domnul. Vedeţi? Dumnezeu lucrează în Duhul printre oameni. Vedeţi, aceste contexte mari, El putea să vină numai la acest oraş. Acela era singurul loc unde El putea să se nască. Dumnezeu Îşi urmează aceeaşi linie. Dumnezeu face asta întotdeauna. Dumnezeu urmează linia Cuvântului Său. El nu poate să se întoarcă de la Cuvântul Lui, în niciun caz, şi apoi să rămână Dumnezeu. El trebuie să rămână cu Cuvântul. El nu Îl poate lăsa niciodată. Astăzi, tradiţiile noastre şi aşa mai departe ne îndepărtează de Cuvânt. Noi avem crezuri şi lucruri pe care le injectăm în Cuvânt, ceea ce poluează întregul lucru. Dar Dumnezeu nu poate lăsa niciodată linia Cuvântului Său. Cuvântul Lui este adevărat, întotdeauna, pentru că El este Cuvântul. Dumnezeu şi Cuvântul Lui sunt acelaşi lucru.

E-55 Acum, vedem aici cum că acest mic Betleem, fiind totuşi neobservat, un loc mic, nu prea observat de lumea exterioară,
doar unul dintre cele mai mici orăşele, nimeni nu-i dădea atenţie. Dar totuşi Dumnezeu avea în scopul Său că acel…acolo să se întâmple toate aceste lucruri. Acum, mintea spirituală ar fi sesizat acest lucru, pentru că profetul a spus aici, vedeţi, profetul a spus, „Tu Betleem al Iudeii, nu eşti tu cea mai neînsemnată dintre căpetenii? Dar din tine va ieşi o Căpetenie care va cârmui poporul Meu Israel.” Profetul, mintea profetului a găsit asta.

E-56 Observaţi cele spirituale, Duhul Sfânt astăzi conduce aceste lucruri. Nu are importanţă ce spune lumea cu toate decoraţiunile ei. Observaţi Duhul Sfânt în Cuvânt, acolo este unde a venit.

E-57 Cum a fost când a murit Iov şi a precizat locul lui de înmormântare? Apoi a venit Abraham, Abraham a cumpărat parcela de pământ ca să o îngroape pe soţia lui, Sarah. Şi Abraham când el a murit, a vrut să fie îngropat cu Sarah. Abraham l-a născut pe Isaac. Isaac, când a murit, a vrut să fie îngropat cu Abraham. Isaac l-a născut pe Iacob. Iacob a murit, jos în Egipt, dar l-a pus pe Iosif (fiul său profet) să jure pe el, cu mâna pe coapsa lui care şchiopăta, că nu-l va îngropa jos în Egipt. De ce? A zis, „Du-mă sus în ţară şi acolo să fie îngropat.” Şi Iosif, când a murit jos în Egipt, a menţionat despre plecarea şi ieşirea lui Israel, conform profeţiei, dar a zis, „Scoate- mi oasele din ţara aceasta.” De ce? Ei ştiau că primele roade ale învierii vor ieşi din acea ţară, pentru că Iov a spus, „Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi în ziua de pe urmă Se va ridica pe pământ; şi chiar dacă viermii din piele vor distruge acest trup, totuşi în carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.”

E-58 Ei ştiau că primele roade ale învierii urmau să iasă din ţara făgăduită, nu din Egipt. Ei erau spirituali, erau profeţi. Şi când Isus a murit, în—în Vinerea Mare, şi a înviat în dimineaţa de Paşti, în dimineaţa Duminicii următoare, Biblia spune că, „Mulţi dintre sfinţii care dormeau în ţărâna pământului, au înviat şi au ieşit din morminte, au mers în cetate şi au intrat în Slavă cu El.” De ce? Erau acei profeţi, care ştiau exact unde să fie îngropaţi, la locul şi la timpul potrivit. Era ascuns de ochii înţelepţilor. Dar ei ştiau ce—ce, ei s-au uitat la partea Spirituală. Primele—primele roade ale învierii urmau să vină din Palestina, nu din Egipt.

E-59 Aşa este şi astăzi, prieteni. Atât de mulţi oameni se ţin de lucrurile lumii, sau de un mare sistem sau ceva. Îngropaţi-mă în Isus, pentru că pe cei care sunt în Cristos îi va aduce Dumnezeu cu El în acea înviere. Şi nu-mi pasă ce are lumea de spus, cât de mult încearcă să decoreze lucrurile. Este în Cristos, pe cei care sunt în Cristos îi va aduce Dumnezeu cu El. Mintea spirituală prinde acele lucruri spirituale.

E-60 Aici profetul a spus, „Micuţule Betleem, nu eşti tu cel mai neînsemnat dintre toate căpeteniile lui Iuda? Dar din tine va ieşi această Căpetenie,” nu din aşa zisă marea capitală, nu din vreun teren istoric bisericesc sau ceva, unde a început Metodistul,
Baptistul, Prezbiterianul, Penticostalul şi ce o mai fi. „Ci din cel mai neînsemnat dintre acestea, dintr-un loc mic neînsemnat voi scoate acest loc, Cârmuitorul Meu al poporului.”

E-61 Dar astăzi vrem să spunem, „Părinţii noştri au făcut acest lucru, şi părinţii noştri au făcut acel lucru.” Vedeţi, Dumnezeu ignoră fiecare părticică din aceea. Dumnezeu face ceea ce vrea El. Urmăriţi linia Duhului, priviţi cum scrie în Scriptură. Ei erau neştiutori în acest sens. Dar, vedeţi, Scriptura este ceea ce are dreptate. Întotdeauna, Dumnezeu are dreptate.

E-62 David a fost uns de acest mare profet, să fie împărat. Fără îndoială că Samuel, acest mare profet, ştia aceste lucruri dinainte. Şi era acolo că marea lui Sămânţă spirituală făgăduită…pentru că Dumnezeua jurat cu jurământ, că Îl va învia pe Cristos ca să stea pe tronul lui David. Atunci, unde altundeva putea să se nască Cristos? Aici este tatăl Lui născut, bunicul Lui, străbunicul Lui, stră-stră-stră-stră-stră- în trecut. Vedeţi, poporul Său în descendenţa Neamurilor aduşi înăuntru. Şi acum Biblia a spus că, „În Numele Său se vor încrede Neamurile.”

E-63 Vedeţi, totul trebuie analizat ca să o puteţi vedea. Am dori să rămânem acolo pentru o vreme şi să ne oprim asupra acestui lucru, şi să vă arătăm de ce Neamurile, dar sunt sigur că mintea spirituală va prinde imediat acest lucru acum; pentru că, fiind mamele, şi nu tatăl. Acum, pentru că a—a fost o femeie, Mireasa. Neamurile vor fi alcătuite, Mireasa, va fi alcătuită din Neamuri. Neamurile, „El va lua un popor dintre Neamuri, pentru Numele Lui.” Acesta este Numele Lui. El a luat o soţie, vedeţi, dintre Neamuri. Şi aşa trebuia să fie, femeia a intrat, biserica, şi ea era… ele erau din Neamuri, bunicile înapoi în descendenţa sămânţei.

E-64 Acum, de altfel exact cum Isaac era din descendenţa sămânţei. Acum observaţi acest lucru, aflăm atunci că David a avut această făgăduinţă a unui fiu. Acum, observăm cum se face din nou o paralelă cu Israel. Când Israel…Sau lui Abraham i-a fost făgăduit că sămânţa lui, ce va fi, că din sămânţa lui va ieşi acest mare Mântuitor, şi că el va fi tatăl naţiunilor. Sămânţa lui naturală, bineînţeles, a fost Isaac, şi a eşuat. Dar Sămânţa lui spirituală, prin credinţa pe care a avut-o, a venit Cristos, care a introdus toate naţiunile.

E-65 Ei bine, acum, acelaşi lucru este pus în paralel aici din nou. Sămânţa naturală a lui David a fost Solomon, şi acesta a decăzut la fel ca şi cealaltă sămânţă a lui Abraham. A decăzut. La fel a decăzut şi Solomon. A luat prea multe femei şi, primul lucru pe care îl ştiţi, ele i-au îndepărtat inima de Dumnezeu. Şi calea pe care s-a dus şi a decăzut, a murit în felul acela, decăzut. Israel a murit în acelaşi fel, decăzut.

E-66 Dar aflăm că această Sămânţă spirituală, care a fost făgăduită prin sămânţa naturală ca o descendenţă de oameni care venea prin Abraham, dar ca şi domnie a venit prin făgăduinţa spirituală a lui David. Şi David s-a născut în Betleem. Şi a fost uns în Betleem. Şi aflăm atunci că atunci când s-a născut adevărata lui Sămânţă Regală, Moştenitorul tronului său, în acelaşi oraş, micul Betleem. „Tu eşti cea mai neînsemnată dintre toate căpeteniile lui Iuda, dar din tine va ieşi o Căpetenie care va cârmui poporul Meu.”

E-67 În acest orăşel, grajd micuţ, grajdurile oraşului în jos la marginea stâncii, era o peşteră în spatele stâncii, şi de acolo a ieşit prin uşile ei mici, Prinţul Păcii, născut într-un grajd, într- un—un ţarc de—de paie aşezat pe undeva, baligă îngrămădită în grajduri, şi aşa mai departe, dar de acolo a ieşit acel mare Prinţ, Sămânţa femeii, de acolo a ieşit Mântuitorul lumii, de acolo a ieşit Iehova Însuşi, într-o formă de un om, a ieşit din acel mic şi umil grajd din Betleem. Nu în vreun palat al vreunui împărat, născut în regalitate; ci acolo a venit din acel loc umil, la o grămadă de bălegar de acolo jos, şi a fost înfăşurat în cârpe. După cum spune tradiţia, acestea au fost luate de la jugul unui bou cu care au arat.

E-68 Oameni săraci! Iosif şi Maria, amândoi foarte săraci, şi iată- i în acest mic grajd. Cât de umil Se face Dumnezeu! Şi apoi noi încercăm să ne facem singuri ceva măreţ. Nu puteţi vedea cum Dumnezeu Se smereşte şi ia lucrurile care nu sunt, ca să-Şi împlinească marile Lui făgăduinţe. Cum acel mic Iehova, culcat într-o iesle, înfăşurat în—în pânza luată din spatele unui jug, gâtul unui jug unde fusese boul. Şi au înfăşurat în ea pe Prinţul Păcii! Doamne! Cine suntem noi atunci? Ce merităm noi? Dacă Dumnezeu poate să Se smerească în felul acesta, nu ar trebui oare să fim şi noi în stare să ne smerim ca să devenim slujitorul Lui, dacă El a făcut lucruri ca acestea? Nu putem oare să uităm marile noastre demnităţi şi lucrurile acestei lumi, şi să trecem de la asta, şi să ne smerim înaintea Lui de acest Crăciun? Şi să fim un…Să-I arătăm aprecierile noastre pentru această naştere şi această smerenie, smerindu-ne pe noi înşine şi primind Cuvântul Său. Nu contează ce spune tradiţia, Cuvântul Său este cel care contează. Asta va lua El, Cuvântul Său, şi numai Acesta.

E-69 Acum aflăm că, în acest mic grajd, acolo a fost cântat primul colind de pe pământ, şi a fost cântat de Îngeri. Gândiţi-vă la asta! Primul colind, nu a fost cântat acolo sus cu Caiafa, nu jos, la vreo biserică mare şi frumoasă unde era un păstor minunat, ci într-un grajd din Betleem, cel mai neînsemnat dintre toate. Dar primul colind a fost cântat de Fiinţe Îngereşti în orăşelul Betleem. Vedeţi ce vreau să spun?

E-70 Nu contează cât de sărac eşti, cât de mic sau nesemnificativ tu—tu poţi fi, Dumnezeu te poate folosi dacă doar Îl laşi să o facă. Dumnezeu te vrea pe tine. El nu vrea ca tu…tu nu
trebuie să aparţii unei mari societăţi, unui mare ordin, unei mari frăţietăţi, sau orice ar fi, aceea nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu. Dumnezeu te vrea pe tine! Şi dacă eşti…dacă simţi că eşti mare, scoate din tine acest sentiment. Trebuie să-l scoţi. Tu zici, „Ei bine, păi, am un Ph.D., un LLD.” Asta te duce cu atât mai departe de Dumnezeu. Uită lucrul acesta. Întoarce-te la Dumnezeu. Întoarce-te la umilinţa Duhului, şi iubeşte-L pe Dumnezeu şi ia Cuvântul Lui.

E-71 „Şi dacă rămâneţi în Mine şi Cuvântul Meu în voi, atunci cereţi ce vreţi şi vi se va face.” Dumnezeu a făgăduit asta.
„Dacă spuneţi acestui munte: ‚Mută-te,’ şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ce aţi spus va veni la împlinire, puteţi avea ce aţi spus.” „Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu. Ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl Meu.” Ce făgăduinţe!

E-72 Lipseşte ceva pe undeva. Ceea ce încercăm noi să facem este să îl sucim şi să îl facem ceva măreţ acolo sus, îi punem flori şi decoraţiuni, şi îl poluăm aşa cum naţiunile au făcut cu Crăciunul. Aşa este! Dacă am putea să dăm jos decoraţiunile de pe lucruri, şi—şi smerenia înapoi în inima omului! Dacă am putea să aducem smerenia înapoi la Crăciun cum ar trebui să fie! Nu o zi comercială, nu lumini şi Moşi Crăciuni! Ci înapoi la închinarea la Dumnezeul creaţiei Care a venit într-un grajd şi s- a născut un Prunc, Dumnezeu s-a făcut trup şi a locuit printre noi! Dacă am putea să ne întoarcem la asta, să ne îndepărtăm de decoraţiuni şi de la lucrurile mari. Dumnezeu nici măcar nu se ocupă de asta deloc.

E-73 Voi spuneţi, „Ei bine, eu aparţin la cea mai mare organizaţie.” Asta te îndepărtează şi mai mult de Dumnezeu. Spuneţi, „Eu fac asta, aceea.” Asta te îndepărtează şi mai mult.

E-74 Trebuie să te smereşti până când vezi asta, până când, „Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvintele Mele rămân în voi, atunci cereţi ce vreţi.” Ceea ce încercăm să facem, de îndată ce Dumnezeu ne dă o mică ploaie de binecuvântări, încercăm să răsucim tot şi aducem acolo demnitari care să îşi facă nume mari şi să îl întreacă pe celălalt. Acesta începe pe aici şi pe acolo, Dumnezeu lasă totul baltă. Ceea ce avem nevoie astăzi este o revărsare proaspătă a Duhului Sfânt peste inimi care sunt smerite. Avem nevoie de un Crăciun adevărat, un loc de naştere. Dacă aţi putea realiza că nu sunteţi nimic decât un grajd! Dumnezeu nu a mers la Ierusalim, la Silo sau la Ramot-Galaad, El a venit la un grajd care era poluat. Când lăsaţi ca Dumnezeu, devii…şi realizezi în tine însuţi că nu eşti decât un grajd urât mirositor. Dar, întâmpinaţi, deschideţi uşile, când aceste locuri mari şi hanuri mari Îl refuză, deschideţi uşile ieslei din inima voastră şi lăsaţi-L pe Iehova să intre în ea, şi urmăriţi ce se întâmplă, pentru că El este Cuvântul. El a spus, „Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvântul Meu în voi.” El
este Cuvântul. Lăsaţi-L să intre în voi şi urmăriţi ce se întâmplă. Apoi cereţi ceea ce doriţi, şi vi se va face.

E-75 Da, acolo a fost primul colind cântat de Îngeri, cu mulţi ani în urmă. Şi când El… [Un frate vorbeşte în altă limbă. Spaţiu gol pe bandă—Ed.] Şi acum ştim că mesajul trebuie să fie foarte important, că Dumnezeu a vrut să spună asta, altfel El nu ar fi pătruns într-un mesaj pentru a face aşa ceva. „Smeriţi-vă sub mâinile lui Dumnezeu,” acesta a fost mesajul, prieteni.

E-76 Acum, Tatăl nostru Ceresc, ştim că Tu eşti a tot-înţelept şi că faci totul cum trebuie. Ne rugăm ca Tu să îngădui acum ca acesta să fie un—un mesaj pentru oameni, căci ei trebuie cu adevărat să, ne smerim, cu toţii, şi să venim sub mâna puternicului Dumnezeu. Ne încredinţăm Ţie, Tată, ca Tu să ne îngădui acest lucru. În Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

E-77 Acum, ca să continuăm, vorbeam despre momentul în care primul colind a fost cântat, a fost cântat de Îngeri la micul Betleem. Acolo s-au născut toţi aceşti oameni mari. Acolo s-a născut făgăduinţa Împăratului. Împăratul făgăduit a venit acolo. Acum, cuvântul…să ajungem repede acum, ca să nu vă reţin prea mult. Făgăduinţa, cuvântul a fost acesta, cuvântul „Betleem.” Să-l analizăm. Am sărit peste câteva notiţe aici ca să recuperăm timp. Acum, Betleem. Cuvântul B-e-t-h înseamnă „casă.” E-l înseamnă „Dumnezeu,” în Ebraică. E-l-h- e-m înseamnă „Pâine.” Bethlehem, „casa Pâinii lui Dumnezeu.” Iată ce înseamnă acest cuvânt.

E-78 Cuvinte, numele, au înţelesuri. Mulţi oameni nu cred asta, dar asta-i adevărat. Dacă numele nu au o semnificaţie, de ce a trebuit să fie schimbat numele lui Abram în Abraham? De ce a trebuit să fie schimbat numele Sarai în Sarah? De ce a trebuit ca Saul să fie schimbat în Pavel? De ce a trebuit ca Simon să fie schimbat în Petru? Vedeţi, toate acestea au semnificaţii, totul are o semnificaţie.

E-79 Iar numele Betleem înseamnă „casa Pâinii lui Dumnezeu.” Acum, cât de potrivit este aceasta pentru Isus, Pâinea Vieţii Eterne. Cristos este Pâinea Vieţii. Cu toţii credem asta, nu-i aşa? Cât de potrivit Betleem acolo, centrul de pâine al lumii, era centrul de pâine al Vieţii Eterne. De aceea Împăratul trebuia să se nască acolo. El a spus, în Sfântul Ioan 6:35, „Eu sunt Pâinea Vieţii care a venit de la Dumnezeu din Cer. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi toţi sunt morţi. Dar Pâinea aceasta, dacă un om mănâncă Pâinea aceasta, va trăi în veci.” Apoi, Isus este Pâinea Vieţii, deci Pâinea Vieţii trebuia să vină la Betleem. El este Pâinea noastră de Viaţă pentru călătorie, ca şi Israel. Dumnezeu i-a dat lui Israel pâine din ceruri, pentru călătoria lor, în timp ce călătoreau de unde au plecat din Egipt până la ţara făgăduită. Pâinea, în fiecare noapte, a plouat din ceruri. Şi Dumnezeu ne-a dat nouă Pâinea Vieţii pentru călătoria noastră,
a venit la Betleem, casa Pâinii lui Dumnezeu. Vedeţi cum trebuia să fie? Trebuia să fie acolo unde se spune acel nume, Betleem,
„casa Pâinii lui Dumnezeu.” Atunci cum putea să Se nască în
Ierusalim? Cum putea să Se nască în Ramot-Galaad? Vedeţi, El a venit acolo unde era Numele Lui, „casa Pâinii lui Dumnezeu.”

E-80 Oh, observaţi, Israel a primit o nouă pâine proaspătă în fiecare noapte, venea jos din Cer, pentru călătoria lor. Cristos este Viaţa noastră, Pâinea Vieţii, şi în fiecare zi primim o prospeţime de la Cristos, din Cer, Duhul Sfânt care coboară peste credincios în fiecare zi. Proaspăt!

E-81 Experienţa de ieri, mulţi dintre noi trăiesc din experienţa de ieri. Nu trebuie să facem asta. Este experienţa de astăzi! Asta este problema cu denominaţiunile noastre, ei trăiesc pe experienţa lui John Wesley, pe experienţa lui Dwight Moody, Finney, Sankey, Knox, Calvin, mulţi dintre cei de acolo din trecut. Ei trăiesc pe acea experienţă. Dar, amintiţi-vă, pâinea care a căzut şi au încercat să o păstreze, s-a contaminat, au intrat viermi în ea, larve mici de viermi. Şi asta este problema astăzi, cisterne contaminate, trăind cu pâinea din trecut care este contaminată.

E-82 Noi trebuie să avem ceva proaspăt de la Cristos, Cuvântul Lui astăzi, pentru această oră. Vedeţi? El este prospeţimea noastră, Pâinea noastră care cade în fiecare zi din Cer peste credincios. El este Betleemul nostru, Casa lui Dumnezeu a Pâinii Vieţii Eterne. Cristos s-a născut în Betleem şi a devenit Casa lui Dumnezeu a Pâinii Vieţii Eterne. El este Pâinea Vieţii. El este Betleemul nostru. Cristos este Betleemul nostru. Pâinea naturală este numită „alimentul de bază al vieţii.” Noi numim pâinea naturală, ca şi pâinea noastră albă şi lucrurile pe care le avem, este numită alimentul de bază al vieţii. Isus este Alimentul de bază al Vieţii de la Dumnezeu, un—un—un Aliment de bază al Vieţii pentru Viaţa Eternă. Aşa cum un aliment de bază al vieţii este numit pâine, Isus, fiind Pâinea Vieţii, este Alimentul de Pâine al Vieţii Eterne al lui Dumnezeu pentru noi. Vedeţi?

E-83 Nu putem continua, ceva trebuie să moară ca să putem mânca. În această dimineaţă, când mănânci, mănânci substanţă moartă. Dacă ceva nu moare, atunci nu poţi trăi, pentru că trăieşti doar prin substanţă moartă. Dacă mănânci carne, porcul a murit. Dacă mănânci carne de porc, porcul a murit, desigur. Şi apoi dacă mănânci carne de vită, vaca a murit. Voi spuneţi „Dar eu mănânc pâine.” Atunci grâul a murit. „Păi, eu am mâncat verdeţuri.” Verdeţurile au murit. Voi trăiţi doar prin substanţă moartă, şi doar aşa puteţi trăi.

E-84 Atunci, dacă nu puteţi trăi natural decât, prin substanţă moartă, ceva a trebuit să moară pentru ca voi să puteţi trăi natural, cu cât mai mult a trebuit să moară Ceva pentru ca voi să trăiţi Etern! Cristos a murit, pentru ca noi să trăim Etern. Şi
El a devenit Casa Pâinii Vieţii Eterne a lui Dumnezeu, pe care noi o prindem, proaspătă, la fiecare oră din zi, care coboară de la Dumnezeu din Ceruri, sub forma Duhului Sfânt, ne hrăneşte sufletele noastre flămânde, în timp ce şedem împreună în locurile Cereşti. El este Betleemul nostru.

E-85 Atunci toţi adevăraţii fii credincioşi ai lui Dumnezeu se nasc în Betleem împreună cu El. Dacă Cristos a trebuit să devină Pâinea Vieţii, ca să se nască în Betleem, care este Casa Pâinii Vieţii, atunci fiecare dintre adevăraţii credincioşi în Cristos este născut în Cristos, ei se nasc în Betleemul lui Dumnezeu. Amin. Atunci, nu doar Isus s-a născut în Betleem, eu m-am născut în Betleem, tu te-ai născut în Betleem. Cum aţi făcut-o? Chiar aici, în Phoenix, Arizona, în această dimineaţă, în Ramada, puteţi fi născuţi din nou în Betleemul lui Dumnezeu, Casa Vieţii Pâinii Eterne. Mănâncaţi-O şi trăiţi pentru totdeauna!

E-86 De ce micul Betleem? Aşa e astăzi, „De ce o grămadă de holy rollers neînsemnaţi? De ce aceasta, aceea sau cealaltă?” Oamenii nu ştiu despre ce este vorba.

E-87 Dar Duhul O descoperă. Cuvântul O arată. Este manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu. Avem Viaţă prin Cristos şi numai prin El. Organizaţiile noastre, denominaţiunile noastre, diferenţele noastre, nu fac decât să ne separe de Dumnezeu. Avem un singur acces la Dumnezeu, şi acesta este prin Isus Cristos. Nu există o altă cale prin care putem intra, prin niciun preot, niciun predicator, niciun sistem sau nimic altceva, doar Isus Cristos şi El răstignit. El este Pâinea Vieţii lui Dumnezeu şi noi suntem născuţi în El. Şi dacă El este Pâinea Vieţii lui Dumnezeu, atunci El este Betleemul. Şi fiind născuţi în Cristos, noi suntem atunci născuţi de Dumnezeu în Betleem, în Cristos Isus, şezând împreună în locurile Cereşti, mâncând din El. Mâncând din El! Cine este El? El este Cuvântul. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Şi când noi putem sta cu un obiectiv, Cuvântul lui Dumnezeu, şi ne hrănim din Acela, noi suntem în Betleemul spiritual al lui Dumnezeu, mâncând Pâinea spirituală a lui Dumnezeu, şi sufletele noastre punctând fiecare Cuvânt pe care El l-a rostit, cu un „Amin!” Ne bucurăm de această Hrană Cerească a îngerilor.

E-88 Când spune, „Aceste semne vor însoţi pe cei care cred.” Crezul sau denominaţiunea zice, „Oh, nu este aşa.” Dar omul adevărat care este născut în Betleem, spune, „Amin!”

E-89 „Lucrările pe care le fac Eu le veţi face şi voi.” Denominaţiunea spune, „Este o grămadă de emoţii pre-lucrate.” Dar adevăratul locuitor al Betleemului spune, „Amin,” pentru că el este convins, că Asta este Hrană de îngeri.

E-90 „Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvintele Mele în voi, cereţi ce vreţi şi vi se va face.” Amin.

E-91 Oh, cei înalţi şi prudenţi nu o vor vedea niciodată. Ţinem atât de mult la tradiţiile bătrânilor noştri, atât de mult încât trebuie să avem carduri şi orice altceva pentru a ajunge în vreun amvon. Asta nu este aşa. Poţi intra în amvonul lui Dumnezeu smerindu-te. Vino în Casa Pâinii Vieţii, Isus Cristos, şi trăieşte pentru totdeauna în Prezenţa Lui, şi înălţat în locurile Cereşti în Cristos Isus, ospătându-te din Cuvânt. Acesta este Betleemul lui Dumnezeu.

E-92 Câţi dintre noi sunt în Acesta în dimineaţa aceasta? Câţi vreţi să uitaţi tradiţiile voastre, câţi vreţi să uitaţi crezul vostru care nu este de acord cu Cuvântul? De ce nu avem o trezire? De ce nu avem aceste lucruri în desfăşurare? Ce s-a întâmplat cu Cincizecimea? S-a organizat. Asta este. Nu puteţi organiza Cincizecimea. Puteţi face o organizaţie. Dar Cincizecimea este o binecuvântare, este Puterea lui Dumnezeu. Şi dacă este o cincizecime autentică, nu va ocoli niciodată Cuvântul pentru un crez. Va lua Cuvântul. Corect, pentru că este circumcisă faţă de lume şi de lucrurile lumii. Stă doar pe Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl crede. Noi suntem în Betleem, candidaţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Noi mâncăm Pâinea Vieţii Eterne a lui Dumnezeu. Născuţi, Pâinea lui Dumnezeu, născuţi în Betleem, pentru a deveni Pâinea spirituală a Vieţii, a Vieţii Eterne, în casa lui Dumnezeu. O, Doamne! Născuţi în Betleem, noi suntem, în această dimineaţă, când ne naştem în Isus Cristos, căci El este Betleemul lui Dumnezeu. Isus este Casa Pâinii Vieţii Eterne a lui Dumnezeu.

E-93 El este, de asemenea, Apa noastră pentru călătorie. Acum, noi ştim că El este Apa. Ca şi Israel în călătoria lor, fie că au lovit o stâncă şi pâinea lor s-a coborât din Cer, dar o stâncă a fost lovită pentru ca ei să poată bea din ea pentru susţinerea vieţii lor în călătorie. Dumnezeu a lovit o stâncă, sau l-a pus pe Moise să o facă, profetul Său, a lovit stânca. Ce a fost? Deschide stânca. Dacă…Stânca era Cristos. Credeţi aceasta? În regulă. Atunci, dacă profetul a deschis stânca ca viaţa să iasă afară, atunci, dacă este Stânca, astăzi avem nevoie de Duhul Sfânt într-un om care să lovească din nou Stânca, amin, şi să lase Cuvântul să iasă, pentru că El este Cuvântul.

E-94 Am deviat pe crezuri şi bem apă stagnată din cisterne. Ceea ce avem nevoie astăzi este o deschidere a Cuvântului care este viu, şi El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. El nu poate da greş. Ei pot numi asta telepatie mentală, pot spune ce vor ei, sau spiritist, sau—sau un diavol, atâta timp cât acel Cuvânt curge liber şi realizează exact ceea ce a spus că va face, Este o Fântână în casa lui David din nou, înapoi în Betleem, unde acel Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi în veci, pentru locuitorii Betleemului Său. Trăiţi cu Asta, trăiţi în Asta, este Apa-călătoriei Vieţii pentru noi, aşa cum a avut Israel.

E-95 Una dintre marile experienţe ale marelui David, dacă vreţi să citiţi despre asta, începând în Doi Samuel 35:15, citim acolo că David, fiind născut în Betleem, dar totuşi a devenit un fugar. Oh, ce scenă! Filistenii erau în garnizoană în acea vreme, în ţară, pentru că Saul, marele om care a adus tot Israelul în păcat, se îndepărtase de Dumnezeu şi devenise un vrăjmaş al lui Dumnezeu, şi erau—erau în garnizoană, Filistenii erau în garnizoană în jurul Betleemului. Şi David, încercând să se întoarcă la propria lui casă, nu a putut să o facă, era în pustiu, pentru că devenise un fugar pentru popor, sau, acolo a fost alungat.

E-96 Ce tablou frumos este aceasta a lui Cristos astăzi, un fugar. El este. Acum, voi ziceţi, „Nu se poate.” Ei bine, dacă credeţi Biblia, aşa este. Biblia spune, în Epoca Bisericii Laodicea, că Cristos era în afara bisericii, bătând [fratele Branham bate pe amvon—Ed.] încercând să se întoarcă în propria Sa biserică. Un fugar este ceva ce a fost refuzat, respins. Iar Cuvântul şi Duhul Sfânt sunt respinse. Aşa este. Nu poţi intra acolo. Dacă Îl primeşti vreodată, trebuie să ieşi de acolo ca să-L primeşti. Trebuie să ieşi la El. El nu poate intra. Ei sunt atât de fixaţi pe crezurile lor încât ei—ei nu te lasă să predici lucrurile acelea, nu te lasă să crezi acele lucruri.
Ei spun, „Crezi că El este acelaşi?”

E-97 „Oh, într-un fel, El este acelaşi.” Acum, asta nu înseamnă să trăieşti în Betleem. Nu, nu. Asta înseamnă să bei la o cisternă stagnată, de demult, o pâine veche contaminată care a căzut acum câţiva ani. „Ce a spus Cutare şi cutare despre Aceasta?” Ei s-ar putea să fi fost în regulă pe vremea lor. Aceasta este o altă zi. Aceasta este Ziua Domnului! Aceasta este o altă epocă a biserici, nu cea Filadelfiană. Aceasta este Laodicea. Este una respinsă, iar Cristos a devenit un fugar în propria Sa biserică, împins afară. El este străin.

E-98 El poate să se coboare chiar aici şi să lucreze chiar în mijlocul oamenilor şi să facă aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut aici, spunând că le va face în zilele din urmă, să dea aceleaşi semne şi lucruri pe care El a spus că le va face aşa cum a fost în zilele Sodomei. Noi ştim ce a făcut El pentru Biserica de acolo.

E-99 Îl vedem pe Billy Graham, ca atunci, acei mesageri au coborât în denominaţiunea bisericii şi au predicat jos acolo, şi acolo i-au chemat afară, le-au spus să creadă Cuvântul şi să iasă din Sodoma.

E-100 Grupul lui Abraham nu era în Sodoma, ei erau deja chemaţi afară. Priviţi Îngerul, ce El a făcut acolo sus pentru ei, ca semn, ca să ştie. Şi acelaşi lucru poate fi făcut, şi oamenii spun, „Oh, ei bine, nu credeţi Asta.” De ce? De ce? Pentru că L-au făcut pe Cristos un fugar în organizaţia lor, sunt atât de străini de Acesta, Penticostali şi toate la un loc. Acum, acesta este exact
Adevărul. Eu ştiu că deranjează. Dar, ascultaţi, dacă ceva care nu… Dacă—dacă este Adevărul, acesta va deranja. Şi aşa este. Trebuie să fie Adevărul.

E-101 Acum, acum, priviţi-l pe David, când era sus acolo, David visa la victoriile sale măreţe. El era într-o peşteră, stând în spate, şi foarte departe, la vreo cincisprezece mile de oraş. Şi s- a apropiat şi a observat că acolo, propriul său oraş iubit unde se născuse, şi unde fusese uns împărat, şi—şi aşa mai departe, acolo.

E-102 Locuitorii din Israel, în zile acelea, era ceva asemănător cu ceea ce este astăzi în Germania. Au oraşe mici. Şi apoi locuiesc în oraşe pentru protecţie, şi apoi îşi duc oile şi vitele afară la ţară şi le hrănesc şi le aduc înapoi înăuntru. Şi seara, le pun în ţarcuri.

E-103 Şi David, uitându-se în jos la cetate, a început să-şi amintească de faptele măreţe pe care le făcuse Dumnezeu prin el, de marile victorii măreţe pe care le câştigase Dumnezeu prin el. Cum că într-o zi, în timp ce-şi avea oile acolo sus în munţi, unde se afla, stătea întins acolo lângă păşunile verzi şi aşa mai departe, a venit un urs şi a luat unul dintre mieluşei şi l-a scos afară. Şi el s-a dus după el, şi a ucis ursul. Dumnezeu i-a dat biruinţa pentru că fusese însărcinat de tatăl său să aibă grijă de acele oi. Asta era—asta era treaba lui, să aibă grijă de oi!

E-104 O, păstorule, asta-i slujba ta! Şi ei mănâncă Hrana oilor, nu almanahuri. Mâncarea oilor, Cuvântul lui Dumnezeu!

E-105 Cineva a intrat şi a luat una, a fugit afară. Cineva a intrat şi a luat una şi a ieşit, el s-a dus după ea. Un leu a intrat şi a luat una, s-a dus după ea. Nu a fost mulţumit până nu a luat-o.

E-106 Asta i-a dat acea mare victorie într-o zi, când a văzut Israelul retras de tot. Vedeţi, Israelul a auzit toate crezurile şi toate celelalte. Aveau totul, cu toţii mergeau la biserică. Cu toţii fuseseră circumcişi. Cu toţii s-au dus la preot şi au primit binecuvântarea lor înainte de a merge la luptă. Dar când a venit vorba de confruntare, de Supranatural, au fost, fiecare dintre ei, laşi, pentru că au văzut că ceva era în opoziţie. Şi nu au avut îndrăzneala, ei—ei nu au avut ceea ce am numi astăzi, în limbajul comun, nu au avut acel du-te şi ia-o. Le lipsea ceva. Ei nu puteau să iasă acolo şi să înfrunte acel uriaş. De ce? Dar toţi au fost binecuvântaţi de preot. Aveau binecuvântările sfinte asupra lor, şi au îngenuncheat şi probabil că au fost unşi cu apele sfinte, şi orice era, şi iată stăteau cu toţii afară acolo. Dar când opoziţia era atât de mare, ei nu au avut-o. Acolo stătea Saul, supraveghetorul general sau episcopul, stând acolo, cu capul şi umerii deasupra armatei lui.

E-107 Şi a lansat o provocare, Goliat a făcut-o, şi a spus, „Dacă eu îl omor, atunci voi ne veţi sluji nouă. Dar dacă el mă omoară, atunci noi vă vom sluji vouă.” Dar opoziţia era prea mare. Avea degete de paisprezece ţoli, aceasta ar fi o mână de douăzeci şi opt de ţoli. Uitaţi-vă ce mână avea! A lui—sulul lui, sul de ţesut, ca şi
suliţa pe care o avea. Şi gândiţi-vă cât de mare ar fi fost capul lui, să fi fost cam cât o căldare. Şi ar fi un—un coif, de un ţol sau doi grosime, din alamă, ce stătea pe capul lui. Uitaţi-vă la armură, piesele de armură ca una dintre aceste jaluzele la ferestre, prin care putea să respire şi să se mişte, aşa funcţionau armurile. Cu acea haină mare de zale pe el, cântărea poate o sută de livre, sau două sute de livre, de alamă, care-i acoperea pieptul. Cu un— cu un sul, suliţă în mână, poate de treizeci şi cinci de picioare lungime.

E-108 Ce poate să facă duşmanul când crede că are şanse împotriva ta! Ce crede că poate face, cum se va lăuda! „Zilele miracolelor au trecut. Tu nu poţi să scapi cu aşa ceva.”

E-109 Dar a venit un ins micuţ, roşcovan, care nu avea nicio experienţă teologică, dar avea o experienţă că Dumnezeu încă rămâne Dumnezeu. Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul Lui. Şi iată că a venit. Şi Saul a spus, „Aşteaptă, îţi voi—îţi voi da o diplomă în artă.”

E-110 A pus coiful lui pe el, şi s-a dus, l-a împovărat. El nu ştia nimic despre asta. A spus, „Nu ştiu nimic despre astfel de lucruri.” A spus, „Nu ştiu. Dar un lucru ştiu, că vă este frică să vă duceţi să luptaţi cu uriaşul acela? Şi voi staţi aici şi vă numiţi Biserica Dumnezeului celui viu, şi îl lăsaţi pe acel necredincios netăiat împrejur să stea acolo şi să se laude cu aşa ceva?” A spus,
„Voi merge eu să lupt cu el!”

E-111 Oh, noi avem nevoie de un astfel de om astăzi, om care a avut o experienţă!

E-112 Ce a făcut el, ce a făcut micul David din Betleem? S-a dus acolo să se lupte cu uriaşul. Uriaşul l-a blestemat în numele dumnezeilor săi, dumnezei, la plural, l-a înjurat în numele uriaşilor săi, sau al dumnezeilor săi, şi s-a dus acolo şi a spus,
„Astăzi te voi lua pe suliţa mea şi îţi voi atârna cadavrul acolo sus în copac şi voi lăsa păsările să îl mănânce.”

E-113 El a spus, „Tu vii împotriva mea ca un Filistean, în numele unui Filistean, cu o armură şi o suliţă, dar eu vin împotriva ta în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel.” Ce a fost asta? Cuvântul! Cuvântul, „Voi veni împotriva ta cu Cuvântul.” A spus,
„Astăzi îţi voi tăia capul de pe umeri.” Uriaşul acela a râs şi a pornit împotriva lui. Şi David nu s-a dat înapoi, a pornit şi el împotriva lui. Era doar un singur loc mic, şi Dumnezeu i-a dirijat piatra.

E-114 David, stătea aici ca un fugar, se gândea la asta, la cum a fost acea mare victorie. Apoi trebuie să se fi gândit la psalmi, cum uneori, acolo în munţi, stătea întins şi medita la Dumnezeu. El a spus că îşi lega poruncile Lui la—la stâlpii patului şi pe degete, şi peste tot unde mergea. „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei, necurmat, şi nu voi fi clintit.” Îl ţinea pe Dumnezeu înaintea lui. Şi marile victorii care le-a avut! Când era atât de
inspirat, el era un psalmist, sărea sus şi îşi lua peniţa şi îşi scria psalmii şi îi cânta. Intra în Duhul şi dansa şi dansa şi dansa în Duhul. Cum era atât de cuprins în Duhul, încât dansa în Duhul scriind aceşti psalmi. Şi trebuie să fi ajuns la diferiţi psalmi,
„Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă face să mă odihnesc în păşuni verzi,” Psalmul 23, „El mă conduce pe lângă ape liniştite. Îmi înviorează sufletul. Oh, El mă conduce pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Şi, da, chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău. Tu eşti cu mine.”

E-115 Şi în timp ce se gândea la aceste lucruri, trebuie să fi fost o zi călduroasă, îi era sete, cald şi transpirat. Putea să privească mult în jos în vale din vârful munţilor, pe partea de răsărit sau de apus, sau este de răsărit, a oraşului, când s-a uitat în jos şi a văzut unde toţi Filistenii erau acolo, mii de ei cu garnizoane în jur. A văzut fântâna aceea veche din care bea el cândva. Oh, el a început să se gândească la o dimineaţă când îşi ducea oile, ieşea să—să le hrănească, trecea pe lângă această fântână veche, pentru că era un loc bun de apă. Şi apoi se ducea acolo şi bea apă, şi bea, lăsa oile lui să bea. Cum acolo, la Betleem, unde îşi adăpa oile.

E-116 Exact acolo este unde Dumnezeu îşi adapă oile iarăşi astăzi, chiar înapoi la Betleem, Apa Sa proaspătă şi rece.

E-117 El a strigat, „De-aş bea din nou din fântâna aceea!” Voi încheia acum, ascultaţi cu atenţie. „De-aş bea un pahar!” Înăuntrul lui striga, „Dacă aş mai putea să beau măcar o dată din fântâna aceea din Betleem.” Dorinţele lui erau o poruncă pentru cei care îl iubeau. Ţineţi minte, sufletul lui striga să bea din acea apă. Iar celor care îl iubeau, cea mai mică dorinţă a lui era o poruncă. Ni se spune că unul dintre…trei dintre acei bărbaţi s-au unit, oameni cucernici. Unul a omorât opt sute, de unul singur. Celălalt a sărit într-o groapă şi a omorât un leu. Unul a luat un toiag şi a smuls suliţa din mâna unui Egiptean, l-a ucis cu propria suliţă, şi a stat pe un câmp de linte aşa, şi a omorât trei sute de oameni în jurul lui. Oameni viteji! Erau din Neamuri. Priviţi de unde proveneau.

E-118 David aici este un model al lui Cristos, Betleem, căci Cristos este Fiul lui David. Iată-l stând acolo, plângând după o înghiţitură din acea apă. Şi dorinţa lui era o poruncă, am spus, pentru cei care îl iubeau. Trei dintre acei oameni şi- au scos săbiile şi s-au luptat cu acei oameni de-a lungul a cincisprezece mile, până jos la acea cetate. În timp ce alţii luptau menţinând…Aceia erau luptători viteji, acei Filisteni, de două ori mai mari decât ei, unii dintre ei. Dar erau bărbaţi, viteji, care ştiau să lupte. Unul dintre ei a ucis, a stat de unul singur, şi a ucis opt sute de oameni chiar în jurul lui, într-o singură zi. Erau oameni viteji, se încredeau în Dumnezeu. Aveau credinţă în conducătorul lor. Şi şi-au croit drumul, până când, în timp ce
unii dintre ei luptau şi unul a luat o găleată cu apă, şi şi-au croit drumul înapoi printre oameni alte cincisprezece mile şi au adus- o până la David, ca să o poată bea.

E-119 Aici Cristos este reprezentat aici în acest lucru, atât Împărat, cât şi Războinic, pentru că El Şi-a croit calea. El a frânt rândurile de moarte ale vrăjmaşului. El a frânt rândurile vrăjmaşului, pentru ca, ei bine, ca noi să putem avea Viaţa Eternă, Apa Vieţii Eterne. El a trecut chiar prin moarte, şi a luat moartea asupra Lui, şi a murit moartea, şi s-a reîntors pentru ca noi să avem Viaţa Eternă. El este şi Împărat şi Războinic. Noi nu am biruit, este deja biruit! Noi nu am biruit niciodată moartea, El a biruit moartea pentru noi! El este David al nostru din această zi. El a biruit moartea. Pâinea şi Apa din Betleem.

E-120 Betleem era centrul. Voi, istoricii, ştiţi asta, că era centrul. Era o mare ţară de grâu acolo, din cauza irigaţiilor şi a altor lucruri. Puteau avea recolte mari de grâu. Şi este şi cea mai bună apă. Era centrul pâinii şi centrul apei din Palestina.

E-121 Şi astăzi, indiferent de câte organizaţii avem, de câţi alţi aşa-zişi fraţi şi, care, pot fi ei, totuşi Cristos este Betleemul credinciosului. El este locul Pâinii şi al Apei. Metodiştii, asta e bine pentru voi; asta e bine pentru voi Baptiştii, voi Penticostalii, voi restul. E totul într-un singur loc, acela este Betleem. Este locul de unde vine Pâinea şi Apa Vieţii. Da.

E-122 Aici El este Pâinea noastră, Pâinea şi Apa lui Dumnezeu pentru noi. El este centrul, singurul loc în care puteţi veni şi să O luaţi, este de la El. Casa lui Dumnezeu, în persoana lui Isus Cristos, Betleemul nostru, Pâinea şi Apele Vieţii Eterne. Şi El este Cuvântul făcut trup. Iată Cuvântul, Pâinea şi Apa Vieţii. Evrei 13:8 spune, „El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci.” Asta Îl face pe El Betleemul nostru, locul nostru de Pâine şi Apă, singurul loc al Vieţii Eterne.

E-123 Observaţi că David, când a primit apa, nu a băut-o. El a spus,
„Departe de mine Doamne. Acesta este sângele acestor oameni care şi-au pus viaţa în primejdie,” să meargă ca să-i aducă acea apă. Priviţi! El a turnat-o pe pământ, ca jertfă de apă pentru Dumnezeu. Amin! Bărbaţi şi fraţi, măriţi-vă credinţa doar un minut acum. El însuşi a refuzat să o bea. A vărsat-o pe pământ, ca jertfă de apă lui—lui Dumnezeu.

E-124 Cât de bine se potriveşte acest lucru cu Ioan 3:16, când Dumnezeu a iubit atât de mult lumea că El a dat pe singurul Său Fiu născut. Isus, Prinţul Vieţii, a venit aici, nu trebuia să moară. El Însuşi a învins moartea şi Şi-a vărsat pe pământ Sângele Vieţii Lui, amin, ca jertfă pentru păcatul nostru. El este Stânca noastră lovită. Pe pământ, preţiosul Său Sânge dăruit de Dumnezeu.

E-125 Am auzit pe cineva spunând seara trecută, într-un mesaj, a spus că au ajuns să…cred că era Billy Graham, aseară, îl urmăream în timp ce spunea că a mers în Israel şi a mers în
Palestina şi a spus, „Am ajuns să cred în poporul vostru,” ceva de genul acesta. Şi cu siguranţă l-am admirat când a apărut aseară la acea emisiune mondenă. Mulţi dintre voi l-aţi respins pe om pentru că a făcut asta. Dar, uitaţi aici, el a ajuns atunci în faţa întregii naţiuni. Şi niciodată nu a retras ce a spus, a rămas exact pe ceea ce credea. Şi cu siguranţă îl admir pentru asta. Şi a spus,
„M-am dus în Israel şi le-am spus, ‚Eu mă închin la unul dintre Fiii voştri,’ cu alte cuvinte, ceva de genul acesta.”

E-126 M-am gândit, „Billy, asta-i minunat. Aş vrea să văd acea putere dată de Dumnezeu, pe care o ai tu, să stai acolo, în mijloc la tot acel farmec de la Hollywood şi să dai mărturie despre Isus Cristos, dar El nu era Iudeu.” Isus era Dumnezeu, nu un Evreu. Amintiţi-vă, celula sanguină provine din sexul masculin. Şi El nu era un om, nici Evreu nici din Neamuri, El era Dumnezeu creat în trup. Noi nu suntem mântuiţi prin sângele unui Evreu sau sângele unuia din Neamuri, suntem mântuiţi prin Sângele lui Dumnezeu. El era Dumnezeu, nimic mai puţin. El nu era nici Evreu, nici din Neamuri. Sângele creator al lui Dumnezeu în El, noi devenim…Dacă El era Evreu sau din Neamuri, suntem toţi pierduţi. El era Dumnezeu în trup. Exact.

E-127 Eu nu mă închin unui Evreu, mă închin lui Dumnezeu când mă închin lui Isus Cristos. Nu mă închin la o ficţiune sau la un fel de ceva istoric. Mă închin lui Isus Cristos, Prezenţa lui Isus Cristos chiar acum, care este Cuvântul Lui care este manifestat în această epocă.

E-128 Dumnezeu în fiecare epocă a alocat Cuvântul Său de la început, şi de fiecare dată când a trecut una din aceste epoci, Dumnezeu trimite jos un profet uns pentru acea epocă. În zilele lui Noe, zilele tuturor celorlalţi, când a făcut El făgăduinţele. Nu-mi pasă în ce fel de stare a ajuns biserica, El întotdeauna face asta, El trimite un om uns. Căci Cuvântul Domnului vine la profeţi. Şi iată că el stătea acolo, fiecare profet, şi a fost condamnat de organizaţiile din acea zi, dar el a stat pe Cuvânt şi a făcut Cuvântul să trăiască.

E-129 Isus a fost plinătatea Cuvântului lui Dumnezeu, căci El era plinătatea Dumnezeirii în trup, şi în El locuia plinătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a trăit în Isus Cristos. Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine. Nici Evreu, nici din Neamuri, ci Dumnezeu! Acolo era El, identificându-Se. Cât de potrivit! Şi Însuşi Sângele lui Dumnezeu a trebuit să fie vărsat pe pământ, începând de la sângele nevinovat al lui Abel în continuare, ca să ne răscumpere. El nu Şi-a luat propria viaţă, El nu Şi-a păstrat propria viaţă; El a spus, „Tată, este cu putinţă ca acest pahar să se îndepărteze de la Mine? Dar, totuşi, nu voia Mea, ci a Ta să se facă.” El s-a predat Cuvântului.

E-130 Astăzi noi putem face acelaşi lucru. Puteţi ori să vă luaţi crezurile, să vă luaţi aşa şi aşa, şi să mergeţi unde vreţi cu acestea;
dar puteţi spune, „Nu voia mea, ci a Ta să se facă.” Întoarceţi- vă la acel Cuvânt al lui Dumnezeu. Luaţi-vă decoraţiunile şi Crăciunul şi faceţi ce vreţi cu acestea. Dar daţi-mi-L pe Isus Cristos în inima mea, indiferent cât de umil este, şi cât de mult râd oamenii de Acesta, sau ce e de Acesta. Urmăriţi—urmăriţi- i natura, vedeţi dacă acţionează exact cum a făcut El. Dacă n-a făcut-o şi nu se compară cu acest Cuvânt, lăsaţi-o la o parte, nu este Cristos; căci Cristos este Cuvântul.

E-131 Acum aflăm cât de potrivit a fost, Stânca noastră, lovită, Viaţa Sângelui Lui vărsată pe pământ, o jertfă de ispăşire pentru păcătos. Betleemul nostru, Apa, Pâinea şi Viaţa, oferite spre curăţire pentru noi, păcătoşii necuraţi.

E-132 O, prietenul meu păcătos, cum poţi refuza, aşa de nechibzuit, o astfel de jertfă, când Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu născut, jertfă pentru păcat, pentru ca oricine crede în El, în El, să nu piară, ci să aibă Viaţa Eternă? Cum poţi intra în El? Printr-un singur Duh suntem cu toţii botezaţi într-un singur Betleem, Cuvântul lui Dumnezeu, care este Cristos manifestat pentru această epocă.

E-133 Şi fiecare făgăduinţă pe care Biblia o dă pentru această epocă, El aşteaptă ca un profet să se ridice pe scenă să manifeste asta, El a făgăduit conform cu Maleahi 4. Se va împlini. Nu contează cât de nebunesc consideră oamenii, se va împlini oricum! Dumnezeu a spus aşa! El poate din aceste pietre! Crezurile noastre nu o vor primi, dacă bisericile noastre nu o vor primi, Dumnezeu poate să se întoarcă la grajd, El poate merge oriunde vrea. Dar va fi cineva care va sta pentru acest Cuvânt rostit pentru această zi. Ceva trebuie să Îl manifeste. Şi nu va fi un grup, niciodată nu a fost.

E-134 O, fii, războinici, în timp ce închei. Nu vreau să vă reţin aici prea mult timp. Voi încheia chiar acum, cu voia Domnului. Unsprezece fără cinci minute, sau mai bine zis şase minute. Observaţi, o, fii războinici, tu omule de aici care pretinzi că eşti fiu! Ştiţi ce reprezenta David? David îl reprezenta pe Cristos, El era, Cristos era Fiul lui David. Acum ascultaţi, în încheiere. Acei războinici din Neamuri, mulţi dintre ei, observaţi că veneau de peste tot, dar ei ştiau că acel fugar era uns. Ştiau că David era respins de propriul său popor, dar ştiau că ungerea era asupra lui. Puteau să o vadă. Aşa că au stat chiar lângă el, pe moarte sau pe viaţă! Erau oameni viteji, oricât de mult nu ar fi crezut lumea de afară.

E-135 Propriul său popor l-a dat afară. Nu voiau să aibă nimic de- a face cu el. Saul l-a alungat, conducătorul denominaţiunii l-a alungat şi nu avea nimic de-a face cu asta, consiliul l-a dat afară, şi a devenit un fugar. A fost nevoit să se ducă unde a putut. Stătea sus în munţi, dar era un mic grup de oameni, din Neamuri şi aşa
mai departe, adunat, care se uitau la acel om şi ştiau că va fi împărat.

E-136 La fel se întâmplă astăzi cu adevăraţii soldaţi viteji ai credinţei în acel Cuvânt, care ştiu că acel Cuvânt făgăduieşte că Isus Cristos se va întoarce. Nu ne interesează milioanele de dolari din aceasta şi milioanele de dolari din aceea. Pe mine mă interesează întoarcerea lui Isus Cristos. O fii războinici ai lui Dumnezeu, ce se întâmplă cu voi, care este poziţia voastră astăzi? Când vedem că Biblia prezice că El este un fugar astăzi, alungat din biserica Sa, alungat din organizaţii. Şi voi ştiţi. Nu este nevoie să vă ascundeţi cu privire la asta, este adevărul. Biblia a spus că aşa va fi. Ieşiţi afară din acele semne ale fiarei!

E-137 Uitaţi-vă la aceşti oameni! Ei şi-au scos săbiile. Despre ce era vorba? Dorinţa lui era un pahar de apă rece. David! Ce model al zilei de azi, David al nostru, Cristos, ştim că El este numit un holy roller, este dat la o parte, un fanatic în toate, respins de biserici. Şi-au întocmit crezurile şi alte lucruri la acest Crăciun, aşa cum au făcut-o la primul. Noi ştim asta, dar ştim că acest Cuvânt rămâne întotdeauna adevărat şi trebuie să fie împlinit. Şi dorinţa lui Cristos este ca oamenii, războinicii, să stea pe poziţie! Amin!

E-138 Oh, veniţi, staţi cu mine, alături de mine. Eu mă aflu într- o poziţie îngrozitoare. Lansez o provocare astăzi! Aceste benzi merg peste tot în lume. Eu provoc un om, un războinic care îl iubeşte pe Isus Cristos, care ştie că aceste lucruri trebuie să se împlinească astăzi, fraţilor, veniţi staţi lângă mine şi scoateţi Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi de acele cisterne uscate şi de denominaţiunile stagnate în care trăiţi. Scoateţi Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu, haideţi să-i dăm lui Isus un pahar bun de Apă proaspătă Penticostală! Aceasta este dorinţa Lui astăzi, înapoi la Cincizecimea originală, înapoi la Cuvânt! Este profeţit că vom face aşa, în Maleahi capitolul 4, „Să reîntoarcem credinţa copiilor înapoi la părinţi.” Cine va lua poziţie în această dimineaţă?

E-139 Ca şi David, noi ştim că David vine la putere. Isus Cristos va prelua lumea. El moşteneşte pământul, El va fi Împărat peste pământ. El este respins astăzi, El este un fugar în mijlocul poporului Său. Desigur, El este un fugar pentru lume, întotdeauna a fost. Dar astăzi El este un fugar pentru propria Sa biserică, ei Îl resping, ei iubesc crezurile lor şi marii demnitari în locul Cuvântului. Ei nu-L lasă să fie manifestat. Nu Îl lasă să fie predicat în puterea Sa. Ei au tăiat afară din Acesta, aşa cum a spus Biblia că vor face în Apocalipsa 17. Ce fac ei? Se duc astăzi sus aici, şi toţi merg în acest Consiliu al Bisericilor. Catolicismul şi Protestantismul se unesc împreună, formează semnul şi chipul fiarei. Şi Protestanţii cad drept în plasa acesteia, Penticostalii peste tot. Demnitari care merg la Roma, de la Penticostali, şi se întorc, spun, „Cel mai spiritual loc!” Şi în Texas şi peste tot, se
deschid şi dau de înţeles despre staţii şi aşa mai departe, ştiind că acelea sunt crezuri care au fost injectate în acest Cuvânt.

E-140 O, voi, locuitori ai Betleemului! Aleluia! Eu chem bărbaţi, războinici care nu sunt fricoşi. Nu-mi pasă dacă sunt opt sute care stau de o parte şi zece mii de cealaltă, eu vreau războinici care vor să vină cu mine şi să croiască o spărtură prin acest şir de Filisteni necredincioşi Consiliul Mondial a pus o garnizoană în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, încercând să-l facă crezuri şi să- i hrănească pe oameni. Este o Fântână, este o Fântână deschisă în Casa lui David, Betleem, pentru păcat şi necurăţie. Frate, păcatul este necredinţa în Cuvântul Lui!

E-141 Cine este războinicul care poate vedea venirea Mileniului? Cine este războinicul care poate vedea acest mare Duh Sfânt venind sub forma lui Isus Cristos, trupul literal al lui Cristos ca să biruiască din nou, să stea cu mine. Staţi cu mine! Haideţi să croim o spărtură prin acest crez denominaţional. Să intrăm acolo! El strigă după un pahar plin de Apă proaspătă Penticostală, Penticostală originală, nu o grămadă de agitaţie, strigăte, urlete. Aici mă refer la un botez autentic cu Duhul Sfânt care produce Viaţa lui Isus Cristos din nou în persoană.

E-142 Iertaţi-mă dacă v-am rănit. Nu, să nu o faceţi. Eu fac asta în Numele Domnului Isus. Veniţi înapoi! Luaţi poziţie, vitejilor care-l vedeţi pe David stând acolo! Isus Cristos, un fugar din biserica Sa, blocat afară de crezurile lor. Este o Fântână proaspătă situată acolo. Amin. Este putere să reînvie acest Cuvânt, este profeţit în această zi că se va întâmpla. Dumnezeu a spus că se va împlini. Trebuie să se împlinească. Nu o veţi face niciodată în oştirea în care vă aflaţi acum. Vă fortificaţi singuri, Penticostalilor, chiar în jur cu restul organizaţilor, făcându-l într-un crez.

E-143 O, oameni ai lui Dumnezeu, unde este acea Sabie? Domnul nostru doreşte un pahar de apă proaspătă. Nu-mi pasă dacă este pe viaţă sau pe moarte, să ne croim drum prin acest lucru. Este atât de greu să stai de unul singur. Eu chem oameni să stea alături de mine, să stea cu Cuvântul! Ceea ce spune acel Cuvânt, faceţi-o exact aşa cum a spus Cuvântul. Nu-mi pasă ce spune orice altceva, ţineţi-L aşa, pentru că Acela este singurul lucru care va face o cale. Să ajungem la Betleem, adevărata Apă a lui Dumnezeu.

E-144 „Dacă un om rămâne în Mine şi Eu în el, dacă voi rămâneţi în Mine şi Cuvintele Mele în voi.” A rămâne, nu doar a sări dintr-un loc în altul şi a schimba cardul de părtăşie de la unitarian la doiar, şi trinitarian, şi înapoi la Prezbiterian, Luteran. „Rămâneţi în Mine,” şi El este Cuvântul, „Cuvintele Mele rămân în voi! Nu vă temeţi de opt sute sau opt milioane. Eu voi sta lângă voi. Doresc să beau din nou din acea Fântână.”

E-145 Dumnezeu va avea un popor care va bea din acea Fântână! Aleluia! S-ar putea să credeţi că sunt nebun, şi poate că sunt, dar atunci sunt nebun după Isus Cristos şi după Cuvântul Său. Dacă trebuie să fiu numit nebun, lăsaţi-mă să fiu numit nebun pentru Cuvântul Său. Niciodată nu am fost împotriva oamenilor din acele organizaţii. Sunt împotriva acelui sistem care interzice accesul Cuvântului lui Dumnezeu. Să ne croim un drum, războinici. Staţi alături de noi. Să intrăm în acea Fântână. El este Betleemul nostru.

E-146 Aceste cisterne vechi, Consiliul Mondial al Bisericilor care se organizează acum. Să restaurăm Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu, nu o denominaţiune. Să nu luăm un crez, care sunt cisterne vechi stagnate care au căzut acum patruzeci de ani, acum douăzeci de ani, acum treizeci de ani, sau fie şi anul trecut. Vreau Cuvântul lui Dumnezeu care este făgăduit pentru astăzi. Iată ce vrea El ca eu să beau, acest Cuvânt de astăzi! Este un mic Betleem, este respins.

E-147 Este, eu ştiu, este ca şi cum, voi vă gândiţi, „Ei bine, dacă al meu…” Da, aşa este, ei au crezut că El ar fi trebuit să se nască în Ierusalim. Ei au crezut că El ar fi trebuit să se nască acolo unde erau căpeteniile denominaţiunii lor. Dar El a trecut pe lângă toate acestea. El a venit la numele Betleem, pentru că asta era El. Aleluia! El nu vine pentru Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni sau Penticostali. El vine pentru Mireasă, Isus Cristos. Iată pentru cine vine El. Poate vi se pare ciudat, dar credeţi asta!

E-148 Vedeţi aceste modele? Ei nu pot veni altfel decât prin Cuvânt. Acela era singurul loc în care putea El să se nască, este prin acel Betleem. De aceea a trebuit să fie acel loc mic şi umil. Aşa trebuie să fie şi în această dimineaţă, trebuie să fie în acelaşi fel prin Cuvântul făgăduit. Da, domnule. Consiliul Filistean al Bisericilor care se organizează acum, cu garnizoane peste tot în jurul Betleemului nostru. În preajma acestui Crăciun, ei sunt în garnizoană acolo, peste tot, totul este împodobit cu decoraţiuni lumeşti. „Oh, vom aduce pacea mondială.” Papa Luther, Ioan, sau cum îl cheamă, el va aduna, şi toţi marii episcopi ai bisericii, Consiliul Unit al Bisericilor şi Consiliul Mondial, toţi se adună împreună. Cum pot merge doi împreună dacă nu sunt de acord? Amin!

E-149 Este doar Unul singur cu care poţi umbla, acela este Isus Cristos. Cum—cum poţi umbla cu El? Când eşti de acord cu Cine este El, Cuvântul! Să nu lăsaţi asta să plece de la voi.

E-150 Nu-mi pasă de cât de multe decoraţiuni au ei, „Trebuie să faci asta sau îţi vom închide biserica cu care eşti.” Nu-mi pasă ce închid ei, şi nu are nimic de-a face cu Cuvântul. Da, domnule. Unde vă îndreptaţi? Exact ceea ce a spus Cuvântul că veţi face, vă întoarceţi drept înapoi, îmbrăcaţi în decoraţiuni lumeşti, cu tot felul de promisiuni lumeşti, dar este departe de Cuvânt la
un milion de mile. Iată-l astăzi, Crăciunul din nou, ca să ne ţină departe de făgăduinţa Cuvântului. Dar Se va împlini. Dumnezeu este în stare din aceste pietre să ridice copii lui Abraham. Ah, încercarea de a-i ţine pe realii, adevăraţi locuitori ai Betleemului departe de Viaţa Eternă, acesta este scopul lor.

E-151 Ridicaţi-vă, voi fiilor şi războinici, haideţi să ne croim drum înapoi la Betleemul nostru original! Amintiţi-vă când David a venit la tronul lui. Aceşti oameni au stat lângă el pentru că el ştia, ei ştiau că el va ajunge la tron. Ei ştiau că David va fi pe tron, oricât de mult ar fi fost respins afară. El era cel mai rău fugar din ţară. La fel este şi adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, în această dimineaţă, Este străin faţă de organizaţii. Priviţi ce au făcut. Asta o demonstrează chiar înaintea voastră.

E-152 Oamenii încearcă să spună, „Frate Branham, tu critici biserica.” Eu critic acele sisteme. Biserica este Isus Cristos, nu un sistem.

E-153 Şi astăzi, priviţi ce au făcut, priviţi ce fac. Şi puteţi vedea ce fac, ei încearcă să ţină oamenii de la Aceea. Ei pun tot mai multe fortificaţii în jurul acelei Fântâni, pentru a fi siguri că nimeni nu va bea din Ea. Dar, O războinici ai lui Dumnezeu, eu cred că Isus Cristos va veni într-o zi în glorie, eu cred că El va veni şi va şedea pe Tronul Tatălui Său David. Chiar dacă El este un fugar, Cuvântul Său din această dimineaţă, respins de Propriul Său popor aşa cum a fost David, organizaţiile au respins Cuvântul Său, au respins, când Dumnezeu vine şi îşi adevereşte Cuvântul Său pur. Nu-mi spuneţi! De ani, prin toată ţara, şi ei se îndepărtează tot mai mult, departe de Acesta.

E-154 Am spus zilele trecute, despre Jacqueline Kennedy, de câte ori v-am mustrat pe voi, femeile, pentru că vă tăiaţi părul, că vă machiaţi, voi, femeile Penticostale, vă tăiaţi părul, despre care Dumnezeu a spus că este o…voi—voi—voi faceţi din voi o—o prostituată de stradă când faceţi asta. Şi, după Dumnezeu, soţul tău nu mai are dreptul să trăiască cu tine. O femeie care îşi taie părul, îşi dezonorează capul, care este soţul ei. Exact aşa este. Ce spun despre asta? Şi voi strigaţi împotriva mea pentru asta, eu primesc scrisorile, „Tu bătrân ţicnit.” Totul bine, l-au numit pe Ilie la fel. Ei au numit fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, de fiecare dată când Cuvântul este făcut, Îl numesc…

E-155 Cineva a spus zilele trecute, „Păi, noi credem că tu eşti un profet.”

E-156 Eu nu am spus niciodată asta, eu nu spun. Nu sunt profet, eu sunt doar slujitorul lui Dumnezeu aici încercând să vă spună Adevărul. Asta e tot. Daţi-mi voie să vă spun, Cuvântul lui Dumnezeu susţine asta! El a spus, „Fiicele Sionului, odrasla care a scăpat în acea zi de toată murdăria ei, va fi plină de slavă în faţa Domnului.” Croiţi-vă un drum, femei, aveţi locul vostru prin care să treceţi, Hollywood-ul lumesc şi spectacole de cinema, şi
toate aceste lucruri de televiziune după care încercaţi să vă luaţi ca model, vă îmbrăcaţi sexy afară pe stradă.

E-157 Şi cineva a spus, „Păi, oamenii vor să îi înveţi cum să primească Duhul Sfânt şi cum să obţină…”

E-158 Spuneţi că aveţi Duhul Sfânt, iar apoi tăgăduiţi Cuvântul? Viaţa voastră proprie dovedeşte că nu Îl aveţi. Vedeţi? Acum, eu nu sunt supărat, eu vă spun doar care este Adevărul. Uitaţi-vă la voi şi vedeţi. Pavel a spus, „Dacă un înger din Ceruri ar învăţa altceva, să fie anatema” Galateni 1:8. Aşa este.

E-159 Ce-ar fi dacă Jacqueline Kennedy… Ea a stabilit ritmul femeilor cu toate aceste tunsori tapate şi lucruri pe care le au, toate aceste rochii sexy, şi ca rochii de maternitate şi lucruri. Fiecare femeie din ţară vrea să le poarte, şi voi, Penticostale, de asemenea. Uitaţi, Jacqueline Kennedy nu a auzit niciodată un astfel de Mesaj. Dacă L-ar fi auzit, poate că ea s-ar fi pocăit de mult. Dar voi, femeile Penticostale Îl auziţi, zi de zi, şi an de an, şi totuşi nu faceţi nimic privitor la asta! Aleluia! Dumnezeu se va sătura într-una din aceste zile! Dumnezeu se va sătura. Ei bine, ştiu că vă gândiţi că sunt nebun. Mergeţi înainte, este în regulă. Au crezut asta de-a lungul epocilor când Cuvântul…Vedeţi?

E-160 O, războinici, scoateţi Sabia aceea, haideţi să luăm poziţie pentru tot ceea ce stă acea Sabie! Să ajungem la acea Fântână unde este o Fântână plină de Sânge, tras din venele lui Emanuel. Nu un Evreu. Venele lui Emanuel, Dumnezeu cu noi, unde păcătoşii scufundaţi sub şuvoi pierd toată pata de vinovăţie.

E-161 „Şi din Betleem va ieşi un Cârmuitor care va domnii peste poporul Meu.” Duhul Sfânt domneşte astăzi peste popor, iar Duhul Sfânt este Cuvântul. Aşa este? Acum, în încheiere, cu reverenţă. El conduce poporul. Nu contează ce credeţi voi; voi să vă confruntaţi cu Cuvântul. Dacă nu, Duhul Sfânt nu este acolo; voi purtaţi mărturie despre propria voastră mărturisire, indiferent de ce spuneţi voi. Aţi putea sări în sus şi în jos, să vorbiţi în limbi şi să alergaţi în toată încăperea, totuşi aveţi părul tăiat şi faceţi lucrurile pe care le faceţi; aceasta mărturiseşte împotriva voastră, că nu este aşa.

E-162 Locuitori ai Betleemului, Dumnezeu să vă binecuvânteze, să pătrundem! Cristos vrea o Biserică adevărată. El vrea o Mireasă. Haideţi să ne croim drumurile noastre. Ieşiţi de aici, îndepărtaţi aceste crezuri, pentru ca adevăraţii băutori să se poată întoarce şi să bea din adevărata şi proaspăta Apă penticostală care curgea cândva din această mare Fântână. Încă mai curge. Nu vreţi să veniţi astăzi şi să credeţi asta din toată inima, în timp ce noi ne plecăm capul doar o clipă.

E-163 Am multe lucruri aici despre care ar trebui să vorbesc. Timpul nu-mi permite, este ora unsprezece acum. Mă întreb câţi războinici de aici, voi slujitori, Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni, preoţi Catolici, orice aţi fi, sunteţi convinşi? Ştiu că nu sunt
un cleric. Poate că am ieşit din pustiu, cu frânturi de aceasta, aceea şi cealaltă, dar Acesta este Cuvântul. Şi credeţi că este aşa, şi credeţi că este Cuvântul, acesta este Betleemul. Isus a spus,
„Omul nu va trăi numai cu pâine; fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Şi Cuvântul este aici, Biblia. Omul va trăi prin Acesta, iar El este acel Cuvânt.

E-164 O, războinicule, vrei să scoţi Sabia lui Dumnezeu şi să spui,
„Am terminat cu aceste tradiţii, mă întorc la Cuvânt, mă întorc la Adevăr”? Femei, bărbaţi! Femei, nu vă este ruşine de voi înşivă, de felul în care aţi procedat? Sunteţi dispuse în această dimineaţă, de acest Crăciun, să vă întoarceţi şi să-l reflectaţi pe adevăratul Isus Cristos?

E-165 Acum, cu capetele plecate şi cu fiecare ochi închis, vreţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi, „Roagă-te, frate Branham. Cu adevărat, vreau să fac asta în inima mea. Eu sunt, eu cred”? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vai, slujitori, femei, peste tot!

E-166 În Betleem, Betleem, locul Pâinii şi al Apei lui Dumnezeu, Cristos, gloriosul nostru Betleem. Cum intrăm în El? Întâi Corinteni 15, „De un singur Duh suntem cu toţii botezaţi în Trupul mistic al lui Isus Cristos.”

E-167 Ne hrănim din Cuvântul Său, nu din altceva, doar din Hrana oilor! Acel Cuvânt! Nimic altceva. Nu puteţi pune niciun crez în Acesta, nu-l vom asculta. Nu, domnule. Te duci să spui, „Ei bine, este în felul acesta.” Dacă Biblia spune că este în Acest fel, Aşa este felul în care Îl vrem. Nu Îl vrem condimentat. Îl vrem exact aşa cum este.

E-168 O, Dumnezeule, Tatăl nostru, astăzi mai sunt încă inimi flămânde pe pământ. De ce micul Betleem. În felul meu sărăcăcios şi neînvăţat, Doamne, am încercat să fac ca acest mic grup…care mă iubeşte, eu ştiu că ei mă iubesc, Doamne. Şi eu îi iubesc. Şi îi iubesc atât de mult încât, Doamne, eu—eu sunt zelos pentru ei. Nu vreau să-i văd amestecaţi în aceste lucruri mari, şi să fie scoşi afară, când este prea târziu, şi să văd acele suflete sărmane de acolo în închisoare, şi să ştiu că odată au avut ocazia.

E-169 Doamne Dumnezeule, astăzi, indiferent de ceea ce gândesc mai marii Ierusalimului, şi cei din Galaad şi Ramot-Galaad şi mai ştiu eu ce, cei din Silo, şi din marile lăcaşuri de închinare, oriunde ar fi ele. Există un Betleem. „Nu eşti tu cea mai neînsemnată între toate acestea? Dar din tine!” Din Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni; Catolici, capitala cea mare; şi cei din Ramoth-Galaad, unde a luptat Luther; şi—şi cei—cei din Silo, unde poate a luptat Wesley; şi—şi multe alte locuri. Dar, Doamne, Doamne, Tu ai ridicat un grup Penticostal, şi dacă nu s-au întors drept împrejur şi au făcut acelaşi lucru!

E-170 Isuse din Nazaret, Te rog, Doamne, fă ca războinicii, din fiecare din aceste crezuri din trecut, să se ridice în Numele Tău, să-şi croiască un drum prin toate aceste crezuri şi să
se întoarcă la Cuvântul adevărat, necontaminat, lăsând la o parte orice greutate care îi împresoară atât de uşor, lăsând la o parte fiecare oră pe care o petrec aici, năvălind pretutindeni în mod nechibzuit, încercând să facă membri ai unei organizaţii. Doamne Dumnezeule, lasă-i să se întoarcă să aducă convertiţi la Isus Cristos; nu pentru a glorifica vreo organizaţie sau vreo persoană, ci pe Isus Cristos, numai pe El.

E-171 A fost David pentru care au luptat acei oameni. Era David pentru care şi-au pus viaţa în pericol. Şi acei mari războinici puternici, fără teamă, şi-au făcut calea pe acolo, pentru că era dorinţa lui. Era dorinţa lui să bea din fântâna aceea.

E-172 Doamne Dumnezeule, poate că noi nu simţim asta, doar acea tragere, dar, uite, este dorinţa Ta ca aceste lucruri să se facă. Aşa cum I-ai spus lui Ioan, „Căci aşa se cade, sau se cuvine, ca noi să împlinim toată neprihănirea.”

E-173 Se cuvine ca noi, ca slujitori astăzi, să vedem că acest Cuvânt este predicat, să avem grijă ca acesta să fie îndeplinit. Se cuvine ca noi, un om din acest timp în care trăim. Oameni mari pe pământ astăzi, O Dumnezeule, ei sunt acolo afară, fă ca ei să vadă şi să apuce Sabia! Indiferent de opoziţie, dacă Dumnezeu este pentru tine, cine poate fi împotriva ta? Nu ne pasă, că ne punem în pericol viaţa socială. Nu ne pasă, că ne punem în pericol aceasta, aceea sau cealaltă. Vrem să avem din nou Apa Vieţii!

E-174 Să mergem la Betleem, Doamne, fă ca fiecare dintre ei. Fă ca toate aceste femei, care, cu siguranţă, dacă au ridicat mâna, le era ruşine de ele însele. Fă ca ele să-şi dea seama că aceşti bărbaţi vor fi ca D-nul. Kennedy, într-una din aceste zile. Vor—vor fi ca restul oamenilor, trebuie să moară. Aceste femei mor. Eu mor. Cu toţii ardem aici, pe pământ, şi ştim că doar o perioadă scurtă de timp, mai avem doar foarte puţine zile rămase. Şi, Dumnezeule, în loc să încercăm să construim sisteme mari, Doamne, fă ca bărbaţii şi femeile să vadă în această dimineaţă că este vorba de venirea unui Împărat.

E-175 O, Dumnezeule, venirea acelui mare Împărat, Isus! Şi asta…Şi noi realizăm, Dumnezeule, că fiecare dintre acei bărbaţi care au scos sabia şi au luptat pentru David când era fugar, când a venit la putere, i-a făcut căpetenii peste cetăţi. Fiecare dintre ei avea cetăţi. Şi Tu ai făgăduit asta în Biblie, că noi vom avea cetăţi. O, Dumnezeule, ca Neamuri, am devenit moştenitori prin Neamuri, ca să fim părtaşi la sfinţenia şi neprihănirea Lui! Fă ca noi astăzi, Doamne, ca oameni războinici, să luăm acest Cuvânt, ştiind că, cei care stau pentru El în acest ceas, vor fi căpetenii peste cetăţi. Nu pentru că vrem să fim căpetenii, ci vrem să-Ţi fim slujitori, Doamne. O, Dumnezeule, vedem viziunea acestei mici minorităţi, a acestui mic grup, a ceea ce este numit „fanatism” în… Pavel a spus în ziua lui, „În felul în care este numită ‚erezie,’” nebunie. Acolo
vreau să lupt, Doamne. Cuvântul Tău este Adevărul! Şi Tu eşti Cuvântul, acelaşi ieri şi azi şi în veci.

E-176 O, Dumnezeule, unge-ne cu Cuvântul Tău, şi fă să se împlinească Cuvântul Tău făgăduit pentru această zi. Fie ca noi să plecăm din această clădire în această dimineaţă ca instrumente strălucitoare ale lui Dumnezeu. Fie ca noi să mergem cu Sabia, Ea strălucind în aer, să taie din cale orice greutate şi orice altceva, până când vom putea readuce poporul la Cristos, şi să aducem apă proaspătă şi răcoroasă Domnului nostru, în locul tuturor acestor crezuri vechi şi stagnate. Fă ca oamenii să bea din Fântână, o reală Binecuvântare Penticostală, răcoroasă şi înviorătoare, ca să-I poată binecuvânta inima şi să- L aducă din nou printre noi. Îngăduie acest lucru, Doamne. În Numele lui Isus, mă rog.

E-177 În timp ce avem capetele plecate, dacă pianistul sau organistul, sau orice ar fi, se va duce la orgă, la pian, Vreau să cântăm în linişte această cântare, „Există o fântână plină de sânge, tras din venele lui Emanuel; când păcătoşii scufundaţi sub şuvoi…” Păcătos, ce este păcătos? Necredincios. „Necredincioşi scufundaţi.” Necredinţa în ce? În Cuvânt. Oh, acei Iudei nu voiau să creadă că erau necredincioşi, credeau că sunt mântuiţi, dar Dumnezeu ştia că au nevoie de un Mântuitor. Ei se rugau pentru un războinic, Dumnezeu le-a dat un Prunc, un Mântuitor. El ştia de ce au nevoie. Acesta este Darul lor de Crăciun. De asta aveţi nevoie astăzi, de asta am nevoie eu astăzi, un Mântuitor pentru necredinţa mea, un Mântuitor de la necredinţa voastră. În timp ce cântăm, haideţi să ne rugăm acum în inimile noastre pentru asta. Rugaţi-vă sincer, vă rog, biserică.
Este un izvor umplut cu sânge, Tras din venele lui Emanuel,
Şi păcătoşii (necredincioşii) scufundaţi (nu un membru al bisericii, acum) sub…(acolo se scufundă membrii bisericii)
Îşi pierd toată pata lor de vină. Îşi pierd toată pata lor de vină, Îşi pierd toată pata lor de vină; Şi păcătos…

E-178 Doamne Isuse, Te rog acum să ne primeşti. Mă pun chiar aici cu acest grup, Doamne. Ia de la mine, Doamne, toată necredinţa mea. Lasă-mă să mor, Doamne, aşa cum a strigat Samson, lasă- mă să mor cu aceşti Filisteni. Lasă-mă să fac tot ce trebuie să fac, dar, Dumnezeule, curăţă-mi sufletul. Îndepărtează toată îndoiala. Dacă este ceva în acest Cuvânt pe care nu-l cred, Doamne, şi dacă—dacă nu este ceva aici ce Tu ai făgăduit, că nu reuşesc să văd propria mea viaţă să fie adeverirea acelui Cuvânt pentru această zi, atunci, Doamne, iartă-mă. Iartă-mă, Doamne.

E-179 Dă-mi curaj. O, Doamne, am nevoie de curaj ca să elimin acest lucru, să elimin acest zid, pentru că ştiu că este dorinţa Ta. Tu ai spus asta, că va fi în această zi, „Aşa cum a fost în zilele Sodomei, tot aşa va fi la venirea Fiului omului.” Vedem această ultimă mişcare, acest ultim semn care a fost dat bisericii. Acesta a fost ultimul semn pe care l-a văzut sămânţa naturală a lui Abraham înainte ca focul să ardă lumea Neamurilor. La fel este şi ultimul semn pe care îl va vedea Sămânţa Lui regală înainte ca focul să ardă lumea Neamurilor. Tu…Doamne, fie ca ei să vadă că acesta este exact motivul pentru care Isus a trebuit să se nască în Betleem. Este Cuvântul Tău. Este făgăduinţa Ta. Binecuvântează-i acum, Tată. Ţi-i predau Ţie, ca trofee. Şi fie ca noi, împreună, Doamne, să scoatem astăzi Cuvântul şi să mărşăluim înainte în Numele lui Isus. Amin.

E-180 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Îl iubiţi pe Domnul Isus? Credeţi că acesta este Adevărul? Ridicaţi mâinile dacă credeţi că acesta este Adevărul. Mulţumesc, prieteni. Uitaţi, sunt…Eu cred că banda e oprită. Vedeţi, vorbind aici, nu vorbesc doar cu voi. Acea bandă merge în jurul lumii şi bărbaţi şi femei din întreaga lume aud Asta. Noi mergem de la naţiune la naţiune la naţiune, ei doar, ei se pun acolo cu tuburi mici în urechile lor şi— şi spun Asta chiar la sute şi sute de oameni din întreaga lume.

E-181 Şi să ştiţi, nu este…Acum, voi, femeile, nu vreau să vă rănesc sentimentele când vă spun aceste lucruri. Dar dacă păstorul vostru nu vă spune Asta, este ceva în neregulă cu el. El nu este—el nu are îndrăzneala să o facă. Se ascunde în spatele unei organizaţii. Sau este ca Lot, care stătea jos, înainte să cadă focul, el—el doar nu avea adevăratul—adevăratul lucru de care este nevoie ca să stea acolo afară. El…Biblia spune că, „Păcatele Sodomei îi chinuiau zilnic sufletul neprihănit.” Sufletul lui ştia mai bine, dar nu avea de ceea ce este nevoie ca să stea acolo afară şi să o condamne. Şi un păstor care nu spune unei femei că este greşit să-şi taie părul, este ceva în neregulă cu acel bărbat şi să poarte aceste haine.

E-182 Şi voi bărbaţii, voi bărbaţii care vă lăsaţi femeile să facă astfel de lucruri, care este problema cu voi? Care este problema cu voi? Vă conduceţi soţia prin oraş ca pe o prostituată publică, şi apoi pălmuiţi peste gură vreun bărbat dacă o insultă. Tu eşti cel care are nevoie de pălmi peste gură. Aşa este, şi o va face şi Dumnezeu într-o zi. Aşa este. Trebuie să ne întoarcem la acest Cuvânt.

E-183 Nu doar asta, acesta este doar un lucru mic, mărunt. Dar cum veţi căpăta lucrurile mari dacă le refuzaţi pe cele mici? Cum puteţi învăţa algebră dacă nu ştiţi ABC-ul? Nu poţi număra până la zece, cum vei şti matematică? Trebuie să începi de jos. Încerci să începi de sus, coboară jos aici şi începe bine.

E-184 Acesta este momentul să o faceţi, acum, de Crăciun. Era naşterea lui Cristos, lăsaţi-L pe Cristos să se nască în noi. Ce este Cristos? Cristos este Cuvântul. Câţi ştiu asta? „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

E-185 Cineva a spus zilele trecute, a spus, „Frate Branham, tu, oamenii ştiu că urăşti femeile.” Eu nu le urăsc. Nu. Am o dragoste sinceră pentru surorile mele. Unii bărbaţi se vor întoarce, vor crede că arăţi bine cu ochii roşii şi cu ochii verzi şi cu părul tăiat, acel bărbat are o altă părere decât cea pe care aş avea-o eu. Al tău…Eu iubesc acel suflet care este în tine, care trebuie să-L întâlnească pe Dumnezeu. Asta este ceea ce…sora mea pentru Eternitate, nu un lucru mic de sex aici pe pământ ce va…

E-186 Câţi au citit vreodată despre declinul, despre căderea Romei? Sigur. Uitaţi-vă acolo, exact acelaşi lucru pe care îl facem şi noi, atracţie sexuală. Tineretul în starea în care este, exact cum am ajuns noi acum, probleme rasiale. Şi tinerii care preiau controlul, şi bărbaţii şi sexul. Exact aşa cum a căzut Imperiul Roman, acum o mie opt sute de ani, şi iată-l din nou chiar aici, printre Neamuri. Vedeţi? Confuzia dintre religii şi alte lucruri. Oh, în ce oră trăim!

E-187 [O soră transmite un mesaj. Loc gol pe bandă—Ed.] Amin. Domnul Dumnezeu a vorbit. Eu cred asta.

E-188 Acum să ne ridicăm în picioare. Când El vorbeşte, este timpul să dăm respect. [Cineva vorbeşte Fratelui Branham—Ed.] (Ce spui?)
Prin harul lui Dumnezeu şi cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt mai hotărât decât am fost vreodată, să stau pentru acest Cuvânt şi să fac tot ce pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, să croiesc din nou un drum spre Betleem, unde locuitorii din Betleem să poată bea din acea Fântână. Câţi se vor alătura mie, cu mâinile ridicate, să spună, „Îi promit lui Dumnezeu că o voi face”? Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-189 Acum plecaţi capetele doar o clipă, şi cred că un frate de aici, fratele Jeffries, vine aici. El va elibera audienţa în timp ce noi ne plecăm capetele în rugăciune, dacă vreţi. În regulă, frate.