E-1 Îţi mulţumesc, Frate Neville. [Fratele Neville zice, "Dumnezeu să te binecuvânteze, frate." – Ed.] Domnul să te binecuvânteze, frate.
Seara, prieteni. Eu doar am ajuns înăuntru, cu un timp în urmă, şi m-am gândit că eu aş putea veni jos şi să vă doresc la toţi un "Crăciun Fericit."

E-2 Şi astfel eu nu am ştiut că eu aş avea acest mare privilegiu să vă vorbesc despre Cuvântul Domnului. Şi astfel Fratele Neville m-a întrebat, şi eu am avut câteva texte mici de Crăciun care eu le foloseam, unul din ele sus la-la Phoenix şi jos la Tucson, diferite locuri pe acolo, un mesaj obişnuit de Crăciun. Şi m-am gândit, în seara aceasta, eu să vorbesc despre ceva mic aici care mi-a pus Domnul recent în minte, aşa cum eu eram sus în Colorado.

E-3 Şi m-am gândit despre ceva la timpul Crăciunului, şi eu am vreo cinci sau şase din însemnările mici scrise jos aici, Scripturi şi lucruri. Cei... Eu nu... Eu presupun că Fratele Neville şi toţi lucrătorii fac aceea. Tu... se pare că ceva vine la tine, şi tu o însemnezi jos. Tu aştepţi o vreme, şi tu o pui jos. Eu am pus-o pe un carnet de hârtie, doar pe un carnet de hârtie. Apoi când eu sunt chemat cândva, mă voi uita înapoi pe aici, şi spun, "Ce era aceasta acum care eu am apucat?" Acela-i felul, când noi suntem chemaţi foarte repede, voi ştiţi.

E-4 Obişnuia să fie, eu... când am fost mai tânăr, am putut doar... mintea mea era plină, eu puteam gândi aceasta chiar acum, eu nu a trebuit să aştept, mă gândesc "Zece zile în urmă am fost la un cutare, cutare loc. Acela era textul. Iată-l aici, şi iată-l cum merge."

E-5 Voi ştiţi, de când am trecut câteva pietre de hotar, Frate Higginbotham, şi am traversat câteva râuri, că aceea doar nu mai vine în felul acela, ajungând puţin departe sus pe drum. Dar aceasta... cum a spus Fratele Neville, un timp în urmă, "Noi ajungem mai aproape, mai aproape Acasă."

E-6 Este bine să fiu înapoi acasă. Eu, venind înapoi, păi, grozav de înzăpezit. Şi acolo-i... şi am auzit de accidente şi lucruri, aşa multe din ele pe drum, şi oameni fiind omorâţi. Şi doar să gândeşti despre cât de multe sute îşi vor pierde vieţile acum, între diseară şi după Anul Nou, cât de mulţi Americani vor muri! Şi voi ştiţi, unii din noi am putea fi chiar aici, în seara aceasta. Şi doar depinde acum despre, acea... starea noastră înaintea lui Dumnezeu. Aceasta-i o naţiune tristă, acest Frate a spus, întristare peste tot. Şi steagul nostru a atârnat, treizeci de zile, coborât pe jumătate, totul din cauza păcatului şi a oamenilor care nu vor să accepte felul lui Dumnezeu de-de-de lucruri.

E-7 Chiar dacă putem să fim în dezacord cu o persoană, dacă noi nu o putem face încă într-o cale frăţească, şi atunci... Vedeţi, dacă Cristos este în inimă, atunci nu contează cât de mult eşti în dezacord cu omul, tu totuşi ai dragoste pentru el şi respect. Eu sunt în dezacord cu mulţi oameni, de multe ori. Dar totuşi, eu niciodată nu am văzut unul încă cu care am fost în dezacord pe care nu l-am mai considerat ca "să-mi pun braţul în jurul lui şi să-l numesc ,fratele meu,' şi să încerc să-l ajut cât de bine am putut." Eu nu sunt de acord cu el din cauză că mă gândesc poate că prin a nu fi de acord că el... Ce crede el, că eu aş putea să nu cred chiar ca el, dar... şi aşa mai departe, dar acum eu aş putea să încerc să-mi proiectez felul meu asupra lui cum el îl proiectează pe a lui spre mine, şi le punem împreună şi le scărmănăm afară şi vedem ce am obţinut, dar dezacord ca acela. Doar departe cum se ajunge la... noi nu ar trebui să ne enervăm niciodată sau să vrem să rănim, sau să distrugem sau ceva. Noi ar trebui să încercăm întotdeauna să zidim.

E-8 Avem un val de frig mergând aici, nu-i aşa? Şaptezeci şi două când am plecat din Tucson, şi când soarele a mers jos şi s-a întunecat, încă a fost şaizeci şi nouă. Astfel, atunci vin înapoi aici sus, eu doar mă zgribulesc de tot, voi ştiţi. Eu... tot drumul acela zăpezit, şi sub zero, şi gheaţă şi de toate. Eu a trebuit să mă obişnuiesc de tot cu aceasta din nou. Este aşa de ciudat cum poţi să devii aşa "aclimatizat" în aşa un-un fel mic. Şi de când v-am părăsit, eu nu am avut cu greu o şansă să mă refac. Eu am o... ca o sinusită în-vremea înăuntru aici, şi cum eu îmbătrânesc... Şi eu am fost născut şi crescut aici. Dar când, voi vedeţi, când tu eşti tânăr, tu ai ceva, tu poţi scăpa de ea; dar când tu îmbătrâneşti, păi, tu începi să afli că ceva nu este acolo. Se obişnuia să fie, că tu puteai doar să uiţi despre aceasta. Tu... există ceva acolo de care-care doar nu te poţi scăpa cum ai făcut când erai un copil, astfel eu aflu în felul acela că eu... clima aceea caldă, pentru un om bătrân, ajută cumva un pic.
Îmi amintesc venind în jos pe acea Utica Pike sus acolo, ca un copil (în vârstă de şapte, opt, zece, doisprezece ani), fără ghete (pantofi de tenis) şi era opt sau zece sub zero, şi în pantofi de tenis, degetele ieşite din ei. Şi nu... acum aceea nu este să umbli pe jos ca strada de aici, ci bătând zăpada. Acolo nu erau automobile venind în jos, acolo putea fi o urmă de căruţă din când în când. Veneam în jos pe şoseaua aceea de dimineaţă, cu un palton mic vechi, fără cămaşă, şi s-a încheiat în felul acesta, nu mai mult decât ce am pe mine chiar acum; ud leoarcă până la genunchii mei, mergeam drept înăuntru şi nu-i dădeam nici o atenţie. Vedeţi, de-abia aveam o răceală. Dar aceea era cu vreo patruzeci şi cinci de ani în urmă. Astfel, o mulţime întreagă de slăbiciune, dus o mulţime de mile şi s-au adunat pe vitezometru, voi ştiţi, aşa că noi nu o luăm cum am obişnuit.

E-10 L-am văzut pe Fratele Capps să-şi ridice capul. Tu eşti prea tânăr să gândeşti gândurile acelea acum. Şi aşa aşteaptă până ajungi sus unde Fratele Neville şi eu suntem, atunci-atunci te vei-te vei gândi la multe lucruri diferit, cumva slăbeşte în jos.

E-11 Ei bine, noi am avut timpuri măreţe în Domnul. Domnul ne-a binecuvântat grozav, şi eu sunt aşa de mulţumit. Şi eu vin înapoi. Mă gândesc, duminica următoare, cu voia Domnului, eu vreau, dacă la Fratele Neville nu-i pasă, cei... eu am un serviciu, cel puţin duminică dimineaţa şi poate duminică seara, un serviciu de vindecare pentru duminică seara. Duminică dimineaţa eu am un mesaj important, dacă Domnul va voi ca eu să-l dau. Eu nu m-am gândit la textul meu... nu mai mult decât doar textul meu încă, fără context la el, deoarece eu-eu... nu fără-fără nimic, voi ştiţi, descoperire de la Domnul, ci doar în mine însumi. Eu-eu vreau să exprim ceva duminică care eu sper că cumva vă va ajuta un pic de-a lungul acestor căi.

E-12 Eu trebuie să merg acum în câmp, şi eu am chiar fiecare zi aproape preluată peste tot. Eu cred că Billy îmi spunea, printre itinerariu, că eu am două sau trei zile în care eu aş putea veni acasă în Aprilie după ce plec de aici, merg înapoi la Tucson, şi aceea o cam stabileşte atunci. Iar apoi înainte până la următorul Noiembrie, Octombrie, când ajung înapoi din nou pe partea aceasta din străinătate.

E-13 Acum, încă două zile până la Crăciun. Încă mai o zi, nu-i aşa? Aceea ar fi două. Luni... Marţi este Ajunul Crăciunului? Marţi este Ajunul Crăciunului. Nu este îngrozitor să vezi că această mare sărbătoare, de care ne apropiem, este apropiată în felul în care este apropiată? Este un lucru aşa de jalnic, un-un-un astfel de lucru nechibzuit, să gândeşti căci-căci iepuri şi un-un mit numit "Kriss Kringle" (Moş Crăciun) şi de toate, a luat valoarea reală la o parte de ceea ce este Crăciunul.

E-14 Acum, noi nu... noi-noi nu ştim, şi eu cu certitudine nu cred... Eu tocmai veneam în jos, soţia mea este înapoi acolo, şi eu... venind în jos pe drum, am ascultat la un astronom; că acum, ei doar au căzut pe ideea care un astronom mi-a spus cu mulţi, mulţi ani în urmă, când eu eram doar un gardian de vânătoare aici în Indiana. Când ei mi-au spus că... cum stelele acelea vin împreună, întocmai cum acel întâi astronom a făcut şi aceea a format, ce ei spun că ar fi un lucru natural care se întâmplă la fiecare, eu cred că el a spus în seara aceasta, opt sute de ani, sau ceva în felul acela. Şi acesta se reformează din nou, din; Sardis şi Jupiter, şi am uitat; şi Mart-... Marte; nu, eu... aceea-i greşit. Acestea sunt unele din stele cum merg în viteză când ele traversează orbitele lor în linie cu pământul, şi acest astronom în seara aceasta a încercat să spună că acesta de fapt era un lucru natural. Eu-eu nu-eu nu accept asta. Eu cred că acesta era un lucru supranatural, care l-a făcut Dumnezeu. El, lucrurile sunt supranaturale cu Dumnezeu. El este Supranatural.

E-15 Şi-şi m-am uitat jos şi ştiu că aceasta se arată înapoi acum la Aprilie, eu am... cu voia Domnului ca eu să trăiesc aşa de mult, eu voi fi în vârstă de cincizeci şi cinci de ani. Vedeţi? Şi eu-eu ştiu... Dar privind înapoi în viaţa mea, şi mă întreb unde s-a întâmplat. De la acele primele Crăciunuri mici, când ne atârnăm sus ciorapii, şi Mama ar lua... Noi probabil am primi o portocală, şi două sau trei bucăţi mici de bomboane cu dungi, şi acela era un Crăciun grozav pentru noi. Dar, voi ştiţi, copiii ei-ei se aşteaptă după darurile acelea. Noi-noi aflăm căci-căci Crăciunul este pentru cei... este mai mult pentru copii, ei-ei se aşteaptă la aceea în ziua de azi. Acesta este închis pentru copii. Dar acesta de fapt ar trebui să fie pentru adulţi; ar trebui să-i înveţe pe copii ce este Crăciunul adevărat.

E-16 Şi eu în totalitate nu cred căci-căci Cristos s-a putut naşte pe ziua de douăzeci şi cinci Decembrie, în Iudea, pentru că era mai frig decât cum este chiar aici acum. Vedeţi? O, şi cum puteau păstorii să-şi ţină turmele noaptea? Şi-şi atunci impozitul şi de toate, şi Maria să trebuiască să vină aşa de departe, de jos de tot din Betleem sus în Iudea, sus în Ierusalim, adică, la... pentru impozit. Eu-eu-eu cu greu aş putea-aş putea-aş putea crede aceea. Vine sus, eu cred că ea a venit la Nazaret, şi astfel când... Cum putea aceea-aceea să se facă. Aceasta nu putea să se-se facă, dar eu cred că Cristos s-a născut într-o primăvară, deoarece în fiecare fel El era un Miel. Înţelegeţi? Şi observaţi, El s-a născut într-un grajd, şi nu într-o casă.

E-17 Şi când ei L-au dus la cruce (ceilalţi), din câte ştim noi, că el nu a spus despre El să-i conducă pe ei, dar ei l-au condus pe El. Aţi ştiut voi că o oaie sau un miel trebuie să fie conduşi la măcelărie? El-el nu va merge la măcelărie, voi-voi trebuie să-l conduceţi acolo. Şi de obicei acesta-i un ţap care conduce oaia. În-în ţarcurile de omorâre, ei au un ţap. Şi ţapul va alerga în sus pe acest urcuş, până el ajunge sus să facă oaia să pornească pe urcuş să fie omorâtă, şi atunci ţapul va sări afară. Dar când le vine un timp ca ei să omoară ţapul, el într-adevăr începe o ceartă (el trebuie să meargă înăuntru) deoarece voi nu l-aţi putea învinui. Dar-dar acesta-i un-un lucru cum o oaie trebuie să fie condusă, şi El a fost condus la măcelărie. Ei L-au condus. El era un Miel. Şi eu cred în felul acela fiind întru totul natură, mieii sunt născuţi în Martie, Aprilie, şi pe undeva înăuntru pe acolo, nu mai târziu de Mai. Şi eu nu cred că a fost ceva înainte de Martie şi ceva după Mai, cândva înăuntru pe acolo.

E-18 Dar când biserica, Creştinismul, s-a căsătorit în Romanism, a fost la Consiliul din Niceea, când au acceptat... naţiunea Romană a acceptat Creştinismul şi au făcut ce ei au numit religia universală, era Creştinismul. Ei au făcut religia universală, şi ei s-au închinat la idoli, şi au avut un dumnezeu-soare.

E-19 Şi chiar acum, de la-de la douăzeci şi unu la douăzeci şi cinci, soarele aproape stă în aceeaşi traiectorie a sa aşa cum trece el. Ce este felul cum o numiţi aceea? A fost un... M-am gândit că am ştiut aceasta, dar nu mă pot gândi la ea. Când soarele este-este... el-el câştigă atât timp şi pierde atât timp, până la douăzeci şi unu, între douăzeci şi unu şi douăzeci şi cinci din Decembrie. O, am uitat cum numesc ei aceasta. Ce? [Cineva din adunare spune "Eclipsă?" – Ed.] Nu, eclipsa este când aceasta trece, soarele şi luna trec împreună. Este ceva înăuntru acolo, o, eu-eu-eu pot aproape să o spun dar nu pot chiar acum. Oricum, este acea stare liniştită a soarelui care este numită de către Romani (aceea era când se petrecea circul), aceasta se numea ziua de naştere a zeului soare. Ei au sărbătorit aceasta de la douăzeci şi unu la douăzeci şi cinci Decembrie.

E-20 Deci atunci, fiind că aceasta a fost convertită, Roma în... Creştinismul a fost acceptat, în felul lor în Roma, atunci ei au spus, "Noi vom face aceeaşi sărbătorire, şi facem ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu." Vedeţi? Zeul soare, ziua lui Jupiter, apoi ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu, douăzeci şi cinci Decembrie, şi aceea...

E-21 Dar ce mai contează aceasta? Vedeţi, astăzi când noi suntem... Chiar dacă aceasta-i o... dacă ei o făceau în Iulie sau August, sau ori când ar putea să fie, aceasta încă este sanctitatea de amintire că "Dumnezeu ne-a dat nădejdea care o avem în noi."

E-22 Iar acum, voi ziceţi, "Păi, ceilalţi din ei sunt tot Moş Crăciun şi se petrece cum o fac ei; păi, noi am putea doar tot atât de bine să o facem." Nu, domnule! Nu, aceasta nu este o sărbătorire păgână pentru noi, aceasta este o oră sacră. Dacă acolo nu era Crăciun, acolo nu ar fi fost înviere, Dacă nu ar fi fost Crăciun: nu ar fi fost dragoste, nu ar fi fost pace, nu ar fi fost un viitor pentru cel credincios; dacă nu ar fi fost Crăciun.

E-23 Iar acum, voi ziceţi, "Păi, dacă restul lumii, ei doar..." Păi, vedeţi, fulgerul bifurcat în cerul negru, înnorat, arată că acolo poate fi lumină în timpul de întuneric. Aceste lumini în seara aceasta dovedesc aceea, că acolo poate fi lumină în timpul de întuneric. Şi când luminează lumina cel mai bine? În întuneric. Dacă voi aprindeţi luminile în timpul zilei, şi soarele străluceşte înăuntru, voi de-abia observaţi că ele sunt aprinse.
Dar doar o mică lumină, micuţă va străluci foarte luminos într¬un timp de întuneric. Şi chiar acum în întunericul când fiecare Creştin ar trebui să dea o mărturie despre nădejdea care este în el, despre Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu; nu ceva Kriss Kringle care s-a născut în urmă acolo, voi ştiţi, şi vreun fel de pom luminat şi a mers jos prin pădure într-o noapte, ceva poveste de basm la care nu există nici un fund. Dar noi credem solid pe Cuvântul promis al lui Dumnezeu despre venirea unui Mesia, şi El s-a născut la ziua de Crăciun, douăzeci... destul de aproape două mii de ani în urmă, noi credem.

E-24 Astfel, în seara aceasta noi o să vorbim un pic pe o cale diferită. Eu presupun că pastorul vostru deja a vorbit, şi probabil că va vorbi miercuri seara din nou căci eu-eu ştiu că el a aşezat înapoi ceva text sau ceva, ca să-mi dea mie această platformă în seara aceasta. Şi eu vreau ca el să-l aducă, eu vreau să ascult la el.
Dar, doar înainte ca noi să facem aceasta, doar să ne aplecăm capetele din nou pentru un moment de rugăciune:

E-25 Tată Ceresc, acest mare moment sacru, când ne gândim la diferitele lucruri aici în Scriptură, că peste tot unde mergem, înapoi în Vechiul Testament, vorbeşte despre ziua aceea când Dumnezeu va trimite pe Fiul Lui. Cum profeţii aceia şi-au alocat timpul pentru profeţia Cuvântului lui Dumnezeu să vină la ei. Şi ei au profeţit în zilele lor şi au prezis lucrurile care vor veni la împlinire, şi noi vedem că aceasta toată s-a îndeplinit acolo în Betleem în noaptea aceea când Dumnezeu aşa a iubit lumea că El a dat pe singurul Lui Fiu născut. Noi Îţi mulţumim pentru aceasta.

E-26 Iar acum, Doamne, în seara aceasta aşa cum ne stabilim jos aici să-să vorbim asupra Cuvântului Tău; şi El este aşa de sacru, Doamne, acela-i motivul că ne place să vorbim cu Tine întâi. Şi noi cerem ca Tu să ne deschizi înţelegerea la Cuvântul Tău. În Numele lui Isus noi o cerem. Amin.

E-27 Acum eu vreau să citesc ceva Scriptură aici, doar o poveste de crăciun obişnuită, pentru Scriptura aflată în-în Matei, al 2-lea capitol. Şi în timp ce deschideţi la aceea, şi Ioan 3:16.

E-28 Şi cealaltă seară sus la Phoenix... Dacă voi persoanele cu banda aici, ascultaţi la benzi, mi-ar place ca voi să ascultaţi la aceea una: De Ce A Trebuit Isus Să Vină La Betleem. De ce a trebuit El să o facă? Şi simbolurile acelea acolo despre David, culcat şi-şi aştepta pe munte, privind în jos şi vedea armata Filistină la garnizoană. Şi eu am comparat aceea exact cu astăzi, şi am aflat că Betlehem... ce a însemnat.

E-29 Şi Cristos este Betlehemul nostru, şi puteam dovedi că fiecare om care este născut din Dumnezeu este născut în Betlehem, căci Cristos este Betlehem. Şi aceea-i ce era El, Pâinea Vieţii. Şi Beth, B-e-t-h înseamnă-înseamnă "casă," E-l este "Dumnezeu," şi e-1-h-e-m este Elhem care înseamnă „pâine," şi „Casa Pâinii lui Dumnezeu." Şi Isus Cristos era "Casa Pâinii lui Dumnezeu," Pâinea Vieţii Eterne. Şi fiecare om care este născut în Cristos, tu eşti născut în Betlehem, "Casa de Pâine a lui Dumnezeu." Şi cum că coaliţiile acestor biserici astăzi sunt garnizoane, ca Filistinii, să-i ţină pe oameni de la Acesta.

E-30 Şi cum că acei oameni viteji, ştiind că David era uns şi urma să devină împărat într-o zi... foarte ne popular atunci, deoarece el era un fugar prin poporul lui, dar într-o zi chemarea lui a venit. Ei aveau oameni viteji cu el. Şi amintiţi-vă, oamenii aceia erau Neamuri, aproape fiecare din ei erau Neamuri, un model foarte frumos de astăzi. Şi un om era aşa de viteaz, că el a ucis opt sute de oameni cu ce... cu suliţa lui, singur, într-o zi. Un altul stătea într-un câmp de linte, şi a venit sus o armată, o trupă. Şi ei toţi au fugit, şi el a stat acolo şi a ucis oameni până i-a obosit braţul. Şi atunci altul, cum a sărit el într-o groapă şi a ucis un leu într-o zi de zăpadă, cu o mână. Şi un Filis-... sau un Egiptean a alergat spre el, cu o suliţă lungă, şi el a luat un băţ, şi i-a lovit suliţa din mână, a luat suliţa el însuşi şi l-a omorât pe Egiptean, şi a ucis trei sute de căpetenii .

E-31 Şi a dat oameni mari! David strigând, "Dacă eu aş putea bea încă o dată, vedeţi, din fântâna aceea!" (unde el obişnuia să adape oile lui când a mers afară de dimineaţă, de la stână, ele să vrea să bea apă) Şi aceşti bărbaţi şi-au scos săbiile şi au luptat prin cincisprezece mile de oameni, au adus apa aceasta înapoi.

E-32 Şi David a spus, "Departe să fie, ca eu să o beau." Şi el a turnat-o pe pământ ca o jertfă de băutură pentru Domnul. Ce model frumos despre acelaşi lucru, din acest Ioan 3:16, în seara aceasta.
... Dumnezeu aşa a iubit lumea, că El a dat pe singurul Lui Fiu născut, ...

E-33 Şi ce a făcut Cristos? Viaţa care El o avea să trăiască Etern, El a turnat-o pe pământ din venele Lui, viaţa Lui naturală, peste pământ ca o jertfă de păcat pentru noi. Şi cum Neamurile astăzi, oameni de onoare, oameni, oameni mari, luând sabia, şi stând acolo şi croindu-şi calea dincolo să obţină o băutură proaspătă pentru Cristos (David al nostru), care este foarte ne popular astăzi. Dar David al nostru, care noi ştim că El vine în putere, El o să calce fiecare naţiune sub picioarele Lui în felul acela, şi-i va stăpâni cu un toiag de fier. Şi oameni foarte viteji, stând cu Cuvântul lui Dumnezeu şi tăind din margine în margine fără frică, căci noi ştim că El vine în putere.

E-34 Să citim acum, după Ioan 3:16; să citim vizita a-a magilor din Sfântul Matei, al 2-lea capitol.
Acum când Isus s-a născut în Betleemul din Iudeea în zilele împăratului Irod, iată, acolo au venit nişte magi din-din răsărit la Ierusalim,
Zicând, Unde este acela care s-a născut Împărat al Iudeilor? fiindcă noi i-am văzut steaua în răsărit, şi am venit să ne închinăm lui.
Când împăratul Irod... a auzit aceste lucruri, el a fost tulburat, şi tot Ierusalimul cu el.
Şi când el a adunat... pe preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului împreună, el a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Cristos.
Şi ei i-au spus, Din Betleemul din Iudeea: căci aşa este scris de către profet,
Şi tu Betleeme, în ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda: ... din tine va ieşi o Căpetenie, care va cârmui pe poporul meu Israel.
... Irod, când el a chemat în ascuns pe magi, s-a interesat de la ei sârguitor la ce timp a apărut steaua.
Şi el i-a trimis la Betleem, şi a spus, Mergeţi şi cercetaţi cu sârguinţă despre prunc; şi când voi l-aţi găsit, aduceţi-mi de ştire din nou, ca şi eu să pot veni să mă închin lui.
Când ei... au ascultat pe împăratul, s-au depărtat; şi, iată, că steaua, care ei au văzut-o în răsărit, a mers înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era pruncul.
Şi când au văzut steaua, s-au bucurat cu bucurie peste măsură.
Şi când ei au venit în casă, ei au văzut pruncul cu Maria mama lui, şi au căzut jos, şi i s-au închinat: şi... ei şi-au deschis visteriile, şi i-au prezentat la el daruri; aur, ... tămâie, şi smirnă.
Şi fiind înştiinţaţi de Dumnezeu într-un vis ca ei să nu se depărteze... ei să nu se întoarcă la Irod, ei s-au depărtat spre ţara lor pe o altă cale.

E-35 Foarte ciudat aici cum că Dumnezeu, într-o cale neînsemnată, ... Dumnezeu le vorbeşte oamenilor prin vise. Eu o cred. Dar cum că Dumnezeu în cazul acesta a folosit unul secundar.

E-36 Acum, un vis este... un vis, dacă este tălmăcit corect, este la fel ca o viziune; dacă acesta-i un vis şi este tălmăcit. Dumnezeu l-a folosit din urmă de tot în Vechiul Testament şi în jos prin epoci, şi a promis în zilele din urmă să-l folosească din nou. Acum, oamenii pot mânca prea mult şi-şi aşa mai departe şi capătă coşmare, şi acesta nu-acesta nu este real, vise spirituale, acesta nu sună când tu-când tu îl citeşti. Şi unele din acestea ar putea părea bune, dar totuşi există vise, spirituale reale. Şi noi ştim aici la tabernacol că Dumnezeu le dă oamenilor vise şi ele sunt tălmăcite, şi ele vin la împlinire, şi ele sunt reale. Dar aceasta-i o cale secundară de a o face. Înţelegeţi?

E-37 Acum, motivul că s-a făcut atunci, a fost pentru că nu a existat profet în ţară la timpul acela, să tălmăcească visul. Vedeţi? Acolo nu era profet să tălmăcească visele, ca Iosif şi-şi Daniel şi acei profeţi din vechime. Ei nu au avut un profet pentru patru sute de ani, şi Dumnezeu a folosit un vis să... pentru binele Propriului Lui Copil. El a folosit.

E-38 El i-a spus lui Iosif, când el era "un om drept, ne vroind să o facă un exemplu public, era hotărât să o lase pe ascuns." Fără îndoială că ea i-a spus de vizita lui Gabriel şi aşa mai departe, şi ce a spus el; dar când el a văzut-o să fie mamă, a-a fost prea neobişnuit. Voi ştiţi, aceasta doar... aceasta era ceva foarte deosebit. Şi voi ştiţi, asta-i ce este chestiunea astăzi. Dumnezeu face lucruri neobişnuite, şi aceasta-i aşa de neobişnuit încât nici chiar omul drept nu o poate vedea.

E-39 Iosif nu o putea înţelege, a fost aşa de neobişnuit. El era un om bun, nimic rău cu el. El era un om bun, un om drept, dar aceasta era aşa de neobişnuit. Vedeţi, Iosif probabil în vârstă de patruzeci sau patruzeci şi cinci de ani, cam aşa ceva, ei pretind, când el şi Maria s-au logodit. Dar aici noi aflăm ceva care niciodată nu s-a întâmplat: o femeie logodită cu acest om şi totuşi să fie găsită a fi mamă! Şi aceasta era aşa de neobişnuit că Iosif s-a gândit să o lase. Dar chiar la momentul acela crucial, Dumnezeu a trimis pe Îngerul Lui, şi i-a apărut într-un vis şi a spus, "Nu te teme să o iei la tine pe Maria nevasta ta, că Acela care este zămislit în ea este de la Duhul Sfânt."

E-4

E-41 Ce ne învaţă aceasta pe noi chiar aici, înainte să ne atingem textul? Iată ce ne învaţă aceasta: că Dumnezeu poate folosi fiecare facultate a fiinţei noastre dacă aceasta este încredinţa-... predată la El. El poate folosi mintea noastră, visele noastre, subconştientul nostru, prima noastră conştiinţă, limba noastră, cântările noastre, ochii noştri, a noştri... Tot ce avem noi poate să fie folosit de Dumnezeu dacă aceasta-i încredinţată la Dumnezeu. Vedeţi? Tot ce sunteţi voi, încredinţaţi la Dumnezeu. El va folosi fiecare sursă şi fiecare parte din voi, El o va folosi. Nu contează ce este aceasta, El o foloseşte dacă aceasta-i sfinţit spre scopul şi chemarea Lui.

E-42 Acum, în seara aceasta noi o să vorbim despre: Daruri. Şi eu vreau să intitulez aceasta, dacă... Am scris, notat ceva jos înăuntru acolo, când Fratele Neville era sus: Darurile Lui Dumnezeu Sunt Întotdeauna Găsite... Darurile Lui Dumnezeu Întotdeauna Îşi Găsesc Locurile. Darurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna respinse, dar acesta de fapt îşi găseşte locul când ...

E-43 Acum, urmăriţi darurile care le-a adus aceşti trei magi... sau le-au adus la El. Astăzi noi aflăm că noi schimbăm daruri. Fiecare trebuie să primească un dar, şi încearcă să socotească ce o să îi dea colegul de alături, aşa ca el să poată să-i dea ceva să se compare cu aceea. Şi dacă nu, ei bine, de Anul Nou, el simte că trebuie să se achite. Şi fiecare studiază şi se îngrijorează şi umblă pe duşumea, milionarii, cum au ei să se descurce. Ei dau aşa de mult la acesta unul şi acela, când aceasta-aceasta-i întru totul greşit. Aceasta-aceasta-i¬aceasta-i-aceasta-i întru totul... Crăciunul...

E-44 Aici: există numai un dar care tu îl poţi da, şi acela eşti tu însuţi. Dăruieşte-te la Dumnezeu deoarece Dumnezeu deja ţi-a dat Darul Lui. Acum, există numai un lucru ce tu îl datorezi înapoi la Dumnezeu, acela eşti tu la El.

E-45 Acum, şi de multe ori, nume sunt în Biblie. Noi nu le mai observăm, astăzi. Noi... Voi de multe ori m-aţi auzit să dispreţuiesc acest nume, de a numi copiii... sau oamenii numind pe copiii lor "Ricky." Acum, Ricky este un nume oribil! Vedeţi? Şi acesta-i un... voi nu trebuie să-i numiţi aşa. Dacă voi aveţi un copil numit Ricky, pentru numele lui Dumnezeu, schimbaţi-l în altceva. Ricky, sau-sau Elvis, sau ceva ca acela, ... Ricky înseamnă un "şobolan." Înţelegeţi? Şi astfel voi-voi mergeţi... Şi-şi cum numiţi o persoană, aceea se imprimă. O doamnă mică, zilele trecute, avea un băieţel acolo afară numit "Ricky" şi numele lui era Ricky, James Ricky. Şi pentru că acesta era aşa de popular (Ricky), ei l-au chemat "Ricky." Am spus, "Schimbă numele acela!"

E-46 Eu observ unele persoane şezând chiar aici acum care au un mic nepoţel, şi numele lui este... un-un băieţel este unul cel mai dulce, copil mic plăcut; şi celălalt este Ricky, şi acela-i ce este el. Voi doar să-l urmăriţi, natura lui este chiar aşa. Şi el... Le-am spus la unii din bunicii lui, sau careva, am spus, "Spune-i la mamă să schimbe numele la băiatul acela, doar să schimbe numele şi urmăriţi ce i se întâmplă la copilul acela." Vedeţi, voi oamenii nu vreţi să credeţi asta. Noi ne gândim că am trăit prea mult pentru aceea.

E-47 Dacă nu există ceva într-un nume, atunci de ce atât timp cât Iacob era numit Iacob, care înseamnă "suplinitor, înşelător," asta-i ce era el? Dar când el s-a luptat cu Domnul toată noaptea, şi Domnul i-a schimbat numele, şi cam... când el era cam în vârstă de şaizeci de ani. El i-a schimbat numele din-din-din Iacob în Israel, "un prinţ înaintea lui Dumnezeu," şi aceea-i ce era el.
De ce a fost Abram numit... a trebuit să fie numit „Abraham" înainte ca pruncul să se poată naşte? De ce a fost Sarai numită "Sarah" înainte să se poată naşte pruncul?
De ce a fost Pavel... sau numit... numele lui era Saul, dar când el a întâlnit pe Isus, El l-a schimbat din Saul în "Pavel."
Când Simon a fost schimbat din Simon în Petru, care înseamnă "piatră mică." Şi-şi toate numele lor au fost schimbate, deoarece ceva este privitor la felul cum eşti chemat. Când tu vorbeşti ceva, aceasta se identifică. Eu nu vreau să ajung acolo, pentru că aceea urmează duminica următoare seara, vedeţi, identificarea unui cuvânt. Şi, însă acum, noi le aflăm lucrurile acestea aşa de adevărate.

E-48 Acum priviţi, Dumnezeu... Ce lucru ciudat este acesta în seara aceasta, să vedem că acei oameni, Magii, oameni învăţaţi, oameni mari... venind jos din Răsărit, acela era Ba bilonul, care era India. Şi ei nu au venit în vreo toată noaptea, şi au pornit într-o noapte şi să ajungă acolo în următoarea, ei erau cam în doi ani să ajungă acolo. Ei nu au venit la un Prunc mic într-o iesle. Ei au venit la un Copil tânăr, un Copil tânăr. Şi Irod a ucis copiii de la vârsta de doi ani. Vedeţi, să ştie că acesta nu era un bebeluş mic culcat într-un leagăn, el i-ar fi ucis pe toţi bebeluşii. Dar el i-a ucis pe copiii tineri, aşa ca el să fie sigur că-l prindă pe El, oriunde de la vârsta de doi ani în jos. El a stabilit timpul deoarece ştia că el nu a vrut să ucidă prea mulţi, pe ei toţi, el doar... căci ei erau mai mult ca sclavi pentru el. El a vrut să prindă... să fie sigur că îl prinde pe El, astfel el a spus, "Copilul va fi cam în vârstă de doi ani. Aşa că, totul de la vârsta de doi ani în jos, omorâţi-l." Vedeţi?
Şi aceea a adus la împlinire ce a spus profetul, că, "În-în Rama acolo se va auzi un-un ţipăt sau strigăt, un plâns; că Rahela plânge pentru copiii ei, şi ei nu mai erau."

E-49 Acum, aţi observat că aceşti oameni înţelepţi, oameni mari, erau sus în Babilon şi ei au văzut Steaua Lui, noi am spus, "Noi am văzut Steaua Lui în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui." Ei au venit de la răsărit, unde ei au văzut Steaua, mergând spre apus. Pentru că India este în vest, nord vest de Bab-... de-de Palestina. Şi ei au venit drept în jos până lângă Râul Tigru şi au trecut peste câmpii drept înainte înăuntru, au venit jos în Betleem unde ei au găsit Pruncul. Şi amintiţi-vă că Iosif şi ceilalţi nu au plecat de acolo; ei au mers drept jos la Nazaret şi au crescut Copilul, chiar acolo.

E-50 Acum, noi vedem aici că ei au prezentat... Aceşti bărbaţi, fiind astronomi şi studiau stelele, şi văzând aceste lumini tainice cereşti să apară sus acolo, că acolo se petrecea ceva; că ei ştiau că acela-i Mesia, Stăpânitorul cerurilor şi pământului, urma să se nască. Şi ei au venit, ştiind că Divinitatea va fi cuprinsă, găzduită într-o-o fiinţă umană; căci să vă arăt mărturia lor... Voi ştiţi, voi ştiţi, viaţa voastră vorbeşte aşa de mult mai tare decât cuvintele voastre, încât nu contează ce spuneţi, oamenii cunosc ce sunteţi voi prin-prin ceea ce sunteţi.

E-51 Şi urmăriţi aceste persoane, aceşti Magi, ei I-au adus... Urmăriţi darurile care i le-au adus Lui, au identificat ce gândeau ei că El era. Ei I-au adus aur, tămâie, şi smirnă. Şi acum urmăriţi ce simbolizează acestea, despre care eu vreau să vă vorbesc acum ... este ce înseamnă aceste simboluri. Acum, eu am ceva Scriptură scrisă aici care noi vom citi doar într-un moment despre aceasta, cu voia Domnului.
Acum: aur, şi tămâie, şi smirnă.

E-52 Acum: aurul în Biblie... cât de potrivit se potriveşte lui Cristos, pentru că aurul vorbeşte despre Divinitate. Aurul este "Divinitate." Noi vom ajunge la aceasta doar într-un moment. Tămâia vorbeşte despre "slujbă." Şi smirna este "moarte." Dumnezeu, Divinitatea, în slujbă să moară. Şi aceea este ce a fost El. Tocmai lucrul care ei l-au adus a identificat ce gândeau ei că El era.

E-53 Şi eu spun că pentru noi astăzi, "Lucrurile care noi le aducem la El identifică ce sunt gândurile noastre despre El." Voi înţelegeţi ce vreau să spun? Vedeţi? Dacă tu eşti un... Dacă tu Îl crezi cu toată inima ta, fiecare Cuvânt din acela, tu o vei identifica prin a da tot ce ai tu pentru Acesta. Vedeţi? Dar dacă tu crezi că acesta-i un loc bun să te asociezi cu oameni mai buni, pe lângă biserică şi lucruri ca acelea, aceea-i cam ce dai tu (doar câteva ore sociale cu unii din adunare sau ceva). Dar dacă tu-dacă tu într-adevăr Îl crezi cu toată inima ta, atunci tu îi dai tot ce este în tine la Acesta. Înţelegeţi? Şi aceasta te identifică, că tu cu adevărat crezi Mesajul, că tu îl crezi a fi Adevărul.

E-54 Aşa de mulţi oameni spun, "Eu pot să cred atât de mult. Eu pot crede aşa." Ucenicii... Eu cred că ultima dată aici, am vorbit despre aceea: Credincioşi, Credincioşi Prefăcuţi, Şi Necredincioşi. Nu a fost aceea? Eu... nu am vorbit eu despre aceea aici? Vedeţi? Şi fiecare persoană, care-i categoria lor. Vedeţi, se va ajunge la un punct până unde ei pot să ia numai atât din acesta, şi nu pot lua restul.

E-55 Acum, cât de potrivite erau darurile acestea la călătoria lui Cristos pe pământ, un Prunc născut aici pe pământ. Şi darurile acestea care I le-au adus înţelepţii, s-au potrivit chiar exact la însărcinarea lui de la Dumnezeu şi călătoria Lui pe pământ.

E-56 Acum, primul lucru: Dumnezeu. Acesta era Dumnezeu, Isus era Dumnezeu în formă de om. Aceea-i greu ca oamenii să înghită aceea, chiar astăzi, că "El era Dumnezeu." Şi El...
Asta-i ce era El. El nu a fost nimic mai puţin decât Dumnezeu. El era Dumnezeu manifestat în trup. El era Creatorul în Propria Lui creaţiune. Acum că... El era Creatorul în creaţiunea Lui, prin creaţiune, pentru creaţiune. El era Creatorul în creaţiunea Lui, prin creaţiunea Lui, pentru creaţiunea Lui. Totul se înfăşoară drept înapoi în Dumnezeu, întregul lucru. Nu vedeţi voi? Plinătatea lui Dumnezeu! El era Creatorul într-atât încât El era Dumnezeu. Şi El era o Fiinţă pe pământ (o Fiinţă de timp), care înseamnă că El a trebuit să aibă un început, de aceea El şi-a creat Lui un trup în care să locuiască. Dumnezeu, Însuşi, a creat un trup pentru Sine. Vedeţi? Ca prin această creaţiune, El să poată mântui creaţiunea pierdută care El a creat-o.

E-57 Nu există nimic ca omul să poată să nimicească, nu există un singur lucru. Voi nu puteţi face nimic să distrugeţi ceva complet. Voi puteţi lua o bucată de hârtie şi să o ardeţi, voi puteţi arde o clădire până jos, voi puteţi arde jos un pom; voi nu l-aţi nimicit. Voi... căldura aceea înăuntru acolo, acel foc care descompune, acelea sunt numai chimicale spărgându-se. Ele se schimbă înapoi în ce au fost la început. Ele nu sunt nimicite. Dacă voi ardeţi o bucată de lemn, (şi lumea spune... Dacă noi trăim în Eternitate ca Dumnezeu, şi chimicalele acelea ieşite din lemnul acela şi focul acela au mers înapoi la începuturile lor originale şi a lor... în orice au fost, ruperile de atomi şi aşa mai departe, lumea zice, "noi stăm pentru milioane de ani") aceea ar putea să vină chiar drept înapoi şi să fie un alt pom, chiar exact cum a fost.

E-58 Voi nu puteţi nimici nimic deoarece acesta-i un Cuvânt Vorbit de Dumnezeu. Amin! O, şi aceea mă face să mă simt religios, acum. Vedeţi? Ce spune Dumnezeu, Aceasta stă pentru totdeauna. Amin! Vedeţi, voi nu puteţi nimici. Noi suntem o parte din acest pământ, şi noi niciodată nu putem să fim nimiciţi complet. Nu, domnule. Acest păcat (sufletul) va fi nimicit, ne dăm seama de aceea. Dar-trupul în care noi trăim, nu poate să fie nimicit. Înţelegeţi?

E-59 Acum, de aceea, Dumnezeu şi-a creat Lui un trup. El era Creatorul, şi a creat Propria Lui creaţiune, ca prin această Creaţiune El să poată să-i mântuie pe acei care erau pierduţi în creaţiunea Lui (acela eşti tu şi eu, creaturi de timp).

E-6

E-61 El a luat un peşte şi a frânt peştele acela. Acum dacă ne dăm seama că El a creat peştele acela la început. El a creat pâinea aceea la început. Dar El a luat acel peşte şi a frânt peştele acela. A fost un peşte viu, şi a fost atunci fiert sau-sau fript; şi oricând El l-a rupt jos, orice era acesta (copt sau fript), el a crescut înapoi (în acelaşi minut în care El l-a frânt) un alt peşte copt sau fript. Nu este aceea minunat? Aceea a arătat că El nu era nimic mai puţin decât Iehova. Iar apoi El era Creatorul care putea lua Propria Lui creaţie, şi prin creaţia Lui, a exprimat Cine era El. Aleluia! Aceea a dovedit că El era cine era El. El era Divinitatea. Astfel, aurul i-a devenit la El, în dăruire la naşterea Lui. El era Divinitatea făcută trup.

E-62 Eu aş putea scăpa ceva-... Nu sunt străini printre noi în seara aceasta, eu presupun, astfel... în această adunare de rugăciune. Lăsaţi-mă să spun ceva. A făcut Isus, când El a fost aici, ...? Acum, aceasta-i pentru gândire, nu pentru... probabil... scormonire adică. Observaţi, doar pentru gândire, Isus a spus, în Sfântul Ioan 14:12, "Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el şi mai mari decât acestea va face el, căci Eu mă duc la Tatăl Meu." Aţi observat voi asta? Observaţi, acum, acela era Fiul lui Dumnezeu promiţând la credincios, că lucruri mai mari decât a făcut El, (în aceste zile din urmă) că credinciosul va face lucruri mai mari decât a făcut El. Sfântul Ioan, al 14-lea capitol, al 12-lea verset. Este asta corect? Credeţi că Isus a spus aceasta?

E-63 Observaţi, când Isus a creat pâine; el a luat o bucată de pâine, şi a creat pâine care a fost deja pâine. Când El a creat peşte; El a luat un peşte care a fost mai întâi creat un peşte, şi a pus un alt peşte afară din acesta. Este aceea corect? El a luat apă, care potenţial ar fi devenit vin, şi a făcut vin din ea. Este aceea corect? Dar noi l-am văzut pe El în mijlocul nostru, în aceste zile din urmă, să creeze lucruri drept afară, fără ca ceva să stea acolo! Este asta corect? Să creeze o veveriţă unde nu există veveriţe. Corect! O, El este... rămâne Dumnezeu. El este tot atât de mult Divinitate astăzi cum era El atunci şi cum a fost vreodată, sau va fi vreodată. El încă este Dumnezeu, şi provoacă inimile să o creadă, "Mai mari lucruri decât acestea, voi... fără ceva ca să ţineţi şi din care să rupeţi. Îl vorbiţi, şi acesta va fi aşa."

E-64 Observaţi acum, noi aflăm că El... El a identificat. Lucrările care El le-a făcut au identificat că El era Divinitatea, a arătat că El era. Căci El a spus, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi."

E-65 Şi nu ar putea Creştinul să spună astăzi, "Dacă eu nu fac lucrările Mântuitorului meu, să nu mă credeţi"? Vedeţi?

E-66 "Cum M-a trimis Tatăl, aşa vă trimit Eu." Şi dacă voi aţi făcut lucrările, lucrările de creaţie ale Tatălui care l-a trimis pe El, atunci aceasta-i o creaţie... Cristosul (Creatorul) care ne trimite, face lucrările lui Cristos Creatorul. Înţelegeţi? "Cum M-a trimis Tatăl, aşa vă trimit Eu. Şi dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu mă credeţi."

E-67 Atunci Creştinul astăzi trebuie să ducă Viaţa care Cristos a dus-o sau noi avem un drept să spunem, "Aceasta nu este aşa."

E-68 Observaţi acum, lucrările Lui I-a creat... sau l-a identificat pe El de a fi Creatorul. Lucrările Lui care El le-a făcut au încununat mărturia vieţii Lui, că El era "Creatorul"; nu era cale să se depărteze de la aceasta. De aceea, când ei au oferit darul de aur, ei erau perfect în armonie cu Dumnezeu cu darurile lor. Ei I-au dat aur, care L-au identificat ca Divinitate. Întotdeauna o coroană, coroana de aur... capul de aur, al Împăratului Nebucadnezar. Tot, voi vedeţi, aceasta... întotdeauna Divinitatea este reprezentată prin aur.

E-69 Acum: tămâia. Noi vrem să luăm acestea repede. Tămâia este jertfa de slujbă la Iehova. Acum, dacă vreţi să notaţi Scripturile acestea jos, Leviticul 2:2, şi Leviticul 16:6 la 15. Noi aflăm că ordinea preoţimii, să facă o jertfă lui Iehova. Când el a făcut jertfa, aceasta a trebuit să fie făcută şi amestecată cu tămâie pentru o jertfă de păcat, ei au luat diferite lucruri şi le-a amestecat. Pentru jertfa de mâncare, pentru jertfa de legănare, tămâia era adăugată. Deoarece, a fost acceptabilă pentru Iehova dacă aceasta era unsă cu tămâie, care înseamnă că este o slujbă la Iehova, Dumnezeu. Şi, acum, noi aflăm că El era Divinitate. Şi ei I-au adus tămâie, a fost un model că El era o slujbă la Iehova. Isus este Slujitorul lui Iehova.

E-70 Acum, în Sfântul Matei 12:15 la 21, noi aflăm că El era Slujitorul lui Iehova, ,,Iată Slujitorul meu, în Care Eu îmi găsesc plăcerea" (şi El era) "şi Eu Îmi pun tăria asupra Lui." Astfel viaţa Lui a fost unsă cu tămâie, la slujba lui Iehova. Ce dar au dat magii aceia! Vedeţi, aceasta era ceva să... darul care ei l-au dat, era ceva să identifice pe Isus ca Slujitorul lui Iehova.

E-71 Acum dacă noi măcar am putea face aceea, să identificăm vieţile noastre. Vedeţi, vieţile noastre să fie identificate ca slujitor al lui Iehova. Pentru aceea a fost tămâia, care l-a făcut pe El Slujitorul lui Iehova.

E-72 Acum, smirnă, s-m-i-r-n-ă, a fost ungerea morţii. Noi aflăm în Sfântul Ioan, al 19-lea capitol, al 39-lea verset, că mergând la serviciul funebru al lui Isus, când Maria şi ceilalţi au mers, ei au luat această smirnă cu care să-L ungă; deoarece El trebuie să fie Slujitorul morţii pentru Iehova. Vedeţi? Cineva a trebuit să moară. Aceea era o slujbă care a trebuit să fie făcută pentru Dumnezeu, şi nimeni nu a fost vrednic să o facă decât Dumnezeu Însuşi. Deci, aducând smirna-smirna, arătând aceea cu Divinitatea, şi cu slujba, că El de asemenea a fost uns cu smirnă; că această Divinitate a trebuit să fie pusă la moarte pentru ca să-l mântuiască pe cel ne perfect. O, ce lucru măreţ!

E-73 Întreaga creaţiune era pierdută. Noi tocmai am trecut prin aceasta în cele Şapte Peceţi. Vedeţi, întreaga creaţiune era pierdută, totul era dus. Aceasta toată i-a aparţinut lui Satan. El a căzut moştenitor la ea şi el încă o stăpâneşte. Cu certitudine a stăpâneşte. Acela-i motivul că noi ne luptăm şi avem tot necazul acesta. El controlează fiecare împărăţie; Satan controlează. Fiecare guvern, fiecare rege, fiecare împărăţie, controlată de Satan. Întreaga lume este controlată şi condusă de Satan. Acela-i motivul că noi avem necazurile care le avem. Orice student al Bibliei, sau orice, vă poate spune că Satan... Păi, Biblia Însăşi spune că el o controlează, vedeţi, că el controlează lumea. Dar Cristos va cădea Moştenitor la ea, căci acum El este Răscumpărătorul nostru. Şi El a venit să răscumpere întreaga creaţiune, şi nimic nu o putea face decât Dumnezeu Însuşi.

E-74 Acela-i motivul că Dumnezeu nu face nimic în afară de un om. El întotdeauna lucrează printr-un om pentru că El trebuie să folosească un om. Un om este ce El a trebuit să folosească să expună atributul Lui de Mântuitor. El a trebuit să-l facă în chipul Lui, să-l facă ceva ca El, şi să-l pună pe conduită liberă morală şi să-l lase să acţioneze în orice fel a vrut el. El putea să-şi ia alegerea. Şi El a ştiut că omul, prin a-i da această alegere, va cădea. Astfel fiindcă El a trebuit să facă aceea, El se întoarce înapoi în jur şi-l face pe om un partener cu El, şi nu face nimic în afară ca El să o facă printr-un om!

E-75 Întreaga lucrare de răscumpărare a venit printr-un om! Aleluia! Moartea a venit prin primul om, Viaţa a venit prin al doilea Adam. Vedeţi? Ia te uită, El nu face nimic deoarece El a trebuit să folosească un om pentru aceea, atunci el foloseşte un om să răscumpere iarăşi înapoi. Astfel Divinitatea a devenit Iehova... sau Iehova a de-... El este Divinitatea, şi El a devenit un-un Copil. El a devenit în formă de păcat, ca El să poată răscumpăra pe păcătos. Vedeţi, acolo-i întregul lucru.

E-76 Acum, priviţi ce... cât de frumos se potrivesc darurile acelea în Isus Cristos; vedeţi, aur, vorbind de Divinitatea Lui. Acum, ei nu erau păgâni. Ei erau inspiraţi de Dumnezeu. Ei nu îşi imaginau ceva. Aceea dovedeşte chiar acolo, chiar Magii, că ei au văzut Supranaturalul. Deoarece propriul lor dar, care ei l-au oferit, a identificat şi a vorbit bine despre mărturia lor că ei au văzut Supranaturalul. De ce? Din ce cauză? Aceasta vorbeşte perfect. Ei au adus aur, "Divinitate." Ei au adus tămâie, "slujbă." Şi ei au adus smirnă, pentru "moartea" Lui. Când El era un Prunc, amin, arătând că Divinitatea o să fie pusă la moarte în trup, amin, ca acesta să poată răscumpăra pe omul căzut. Cum pot oamenii să respingă aceea?

E-77 Când vă daţi seama: Ce facem noi aici? De unde am venit noi? Sau ce treabă avem noi să fim aici? Noi nu am fost puşi aici doar la întâmplare, noi am fost puşi aici pentru un scop şi noi trebuie să servim scopul acela. Dar totuşi noi suntem înapoi pe baza de conduită liberă morală unde noi Îl putem sluji sau Îl respingem, chiar cum a făcut Adam la început.

E-78 Mă uit, la aceste fete mici de aici, Frate... Care-i...? Eu cred că este domniţa care a cântat la pian, şi eu-eu le-am auzit cum au cântat. Noi am vorbit despre ele, pe drum aici sus. Acolo-i o familie mică care şi-au dedicat întreaga viaţă şi totul la Cristos. Priviţi la familia aceea, cât este de ordonată. Priviţi la fetiţele acelea. Ele au stat aici sus, exemplul de feminitate tânără, de adolescenţă. Şi nu contează...

E-79 Câteva săptămâni în urmă am mers jos înăuntru ca... eu nu ştiu care-i numele locului jos acolo, în New York acum, ei chiar au blocuri de oraş de beatniks. Cum, fetele acelea jos acolo cu-cu maiou de balerină pe ele şi-şi nimic peste ele, ele purtau un bikini (cum îi numesc ei) peste deasupra de acela. Şi, o, doar ingrăm-... ele fac tot ce-i în mintea lor. Nu contează ce este aceasta, aceea-i ce... de ce sunt ele beatnik. Ele pot doar să facă orice. Dacă ele vor să se culce jos şi să nu se scoale, ele doar se culcă jos şi nu se scoală. Dacă ele vor să meargă să facă un anumit lucru, ele o fac; dacă ele nu, ele nu. Doar mintea doar călătoreşte. Şi la ce ajunge mintea ne convertită? Voi nu aveţi dreptul să faceţi aceea, pentru că voi nu sunteţi a-i voştri; voi sunteţi cumpăraţi de Divinitate, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut trup. Dar, vedeţi, îngrămădirea de păcat.

E-80 Şi voi vedeţi fetiţe, tinere ca aceea să fie remarcabile; păi, pentru mine, aceasta-i lumină în timp de întuneric. Aceasta-i o lumină bifurcată, a biciului în zig zag al lui Dumnezeu, în ceruri să arate că acolo poate fi Lumină! Poate exista neprihănire în mijlocul păcatului!

E-81 Maria, mama lui Isus, în cetatea Nazaret, cea mai rea cetate care a existat în ţară, dar de acolo Dumnezeu a ales o domnişoară să dea naştere la Fiul Lui; un incubator, un pântece care a trebuit să... prin care un Prunc a trebuit să fie născut. El a luat o astfel de persoană ca să o facă. Dumnezeu lucrează prin fiinţe umane să răscumpere fiinţe umane. El te poate lua pe tine, să lucreze prin tine să răscumpere umanitatea, dacă tu complet consacri tot ceea ce eşti.

E-82 Dacă tu eşti o femeie tânără, consacră-ţi moralul. Tu eşti un om tânăr, consacră-ţi moralul, consacră-ţi mintea, consacră-ţi gândirea, consacră-ţi inima, consacră-ţi sufletul, consacră tot ceea ce eşti! Şi lasă pe Cristos să lucreze prin aceea. Ce lucru glorios! Ai nişte râuri de traversat, tu ai-podurile peste care să treci, tu ai-tu ai parcelele de spini, tu ai mărăciniş, tu ai pădurile, tu ai locurile întunecate, tu ai dealurile înalte, tu ai urcuşurile înalte. Ce faci tu? Într-o zi tu va trebui să stai şi să priveşti înapoi, să vezi de unde vii, şi tu vei fi judecat după cursul pe care îl iei. Pune al tău-tău tot, mintea ta şi gândurile tale, pe acea Stea Polară (centrul lui Dumnezeu) şi să nu te mişti de la Aceasta. Stai drept cu Aceasta. Ea te va aduce drept cum i-a adus Ea pe Magi, chiar drept la Cristos.

E-83 În regulă, L-a uns cu smirnă. Noi aflăm acum, în Ioan 12:1 şi 7, aceea-i exact ce El a făcut. El era Slujitorul perfect a lui Dumnezeu, şi L-au avut uns cu toate darurile Lui Divine. El a fost uns cu toate darurile lui Dumnezeu pentru că El era Dumnezeu. El era Dumnezeu. Vedeţi, ei I-au adus daruri.

E-84 Acum, noi vom fi... Eu doresc... Persoanele de aici întotdeauna, cei mai mulţi dintre ei, voi ştiţi, îţi trimite ceva. Cum, când se ajunge înapoi să trimiţi înapoi, eu nu aş putea să o fac. Înţelegeţi? Aceasta-i prin toată lumea. Eu doar nu aş putea să o fac. Şi eu apreciez un mic... lucruri mici, şi lucruri care oamenii le fac să se exprime şi mulţumirea lor şi aşa mai departe.

E-85 Acum, aceasta-i ce au făcut aceşti oameni bogaţi. Aceşti oameni sunt Magi, ei au cumpărat aur, aur curat. Ei au adus tămâie, cea mai bună ce o puteau găsi. Ei au adus smirnă, cea mai bună ce au putut găsi.

E-86 Ne dăm seama aici, în Sfântul Ioan 12, noi aflăm că această femeie... dacă noi aveam timp să o citim, dar eu nu vreau să vă ţin prea mult, vedeţi, căci eu ştiu că mâine îi luni, şi voi... unii din voi trebuie să lucreze. Priviţi, ei au adus... Această-această femeie a adus această smirnă, care a uns ceva costisitor, să ia mirosul morţii la o parte. Şi ea a spart această cutie de alabastru şi a turnat-o pe capul lui Isus. Şi Iuda a spus, "Păi, aceasta s-ar fi cuvenit să se dea la săraci." (A spus, "Nu că el avea respect pentru cei săraci, ci el a fost un hoţ de la început, el ţinea banii.") Şi a spus, "Aceasta ar fi trebuit să se vândă, în loc să se pună..."

E-87 Şi Isus a spus, "Lăsaţi-o în pace! Căci ea a făcut aceasta..." Ea L-a uns, pentru înmormântarea Lui. Vedeţi? Această femeie, aşa de recunoscătoare că păcatele ei au fost iertate încât ea şi-a cheltuit toţi banii ce îi avea, şi a luat o cutie de alabastru şi a spart-o şi a turnat uleiul şi doar a înmiresmat încăperea cu miros fin din această smirnă, că ea L-a uns pentru moartea Lui. Acum, vedeţi, ea a făcut serviciul fără să ştie ce face, dar ea era aşa de recunoscătoare lui Dumnezeu.

E-88 Şi dacă voi sunteţi aşa de recunoscători pentru Crăciun, nu este să spuneţi, "Eu-eu le dau la ai lui Jones un dar; şi ei îmi dau mie unul înapoi, eu voi vedea ce am primit în dimineaţa aceasta." De ce nu îţi deschizi tu inima şi să vezi ce este acolo, află ce ai tu înăuntru aici. Şi acceptă... Dacă noi o aflăm goală, doar cu crezuri negative şi-şi-şi grijile lumii, de ce să nu-i ceri lui Cristos să o umple în seara aceasta? În seara aceasta, aşa ca tu să poţi primi adevărata însemnătate a Crăciunului. Acesta-acesta-i Cristos în tine; Dumnezeu, locuind în inimă umană. Asta-i ce este adevărata însemnătate a Crăciunului.

E-89 Dar, voi vedeţi, astăzi noi devenim aşa de negativi. Acesta-i Diavolul care ne pune pe acolo, (acolo sunt bastonaşe de bomboane vopsite, şi un-şi un ren şi un-şi un om cu barbă, şi zboară prin aer ca un avion, şi vizitează toată lumea şi fiecare casă cu o traistă mică de jucării pe spatele lui, şi vizitează pe fiecare copil) şi aceasta-aceasta-i doar o minciună! Aceasta-i doar, făţiş, o minciună. Vedeţi? Acum, vedeţi? Dar, de ce? Diavolul a făcut aceea aşa ca el să poate răsuci minţile oamenilor.

E-90 Lumea comercială a intrat în aceasta şi ei... Păi, ei câştigă suficient prin timpul Crăciunului încât se pot retrage pentru restul anului, aproape. Eu am vorbit cu un comerciant zilele trecute, el a spus, "Tu să-mi dai aceste două săptămâni, şi dacă eu nu a trebuit să-mi ţin banda mea aici," a spus, "eu aş aştepta până la următorul Crăciun; aş putea să mă duc la pescuit, orice vreau eu să fac, până la următorul Crăciun." El a spus, "Dar eu îmi ţin băieţii ocupaţi." A spus, "Doar îi ţin aici doar suficient să-mi ţin prăvălia deschisă şi aceasta ţine¬aceasta îmi ţine ajutoarele plătite şi lucruri." A spus, "eu nu câştig nimic până-până vine timpul Crăciunului pe aici." Voi vedeţi, acesta a devenit un lucru mare comercial când acesta ar trebui să fie o închinare; o închinare.

E-91 Acum, Dumnezeu, aşa l-a uns pe Isus cu plinătatea din El însuşi încât... El era Darul lui Dumnezeu pentru lume. Că oamenii înţelepţi sunt clar identificaţi, că ei i-au oferit Lui darul lor; a arătat că în inima lor ei ştiau cine era El, şi ce urma să facă El pentru ei. Deci (nu-i de mirare) primul lucru ce l-au făcut, ei au căzut jos, perfect în ordine, şi i s-au închinat Lui. Chiar înainte ca ei să o poată înţelege, ei au căzut jos şi i s-au închinat Lui iar apoi şi-au prezentat darurile. Acela-i felul de a avea Crăciun adevărat: te închini Lui, apoi prezinţi darul tău; prezentând trupul tău ca o jertfă vie, pe deplin şi acceptabilă la Dumnezeu.

E-92 Dar voi ştiţi ceva, după ce înţelepţii au făcut aceea? Tatăl şi mama lui Cristos... tatăl adoptiv (desigur) şi mama de asemenea, pentru că Dumnezeu a fost şi tata şi mama Lui. Dar noi aflăm că ei au acceptat aceste daruri de la aceşti oameni înţelepţi. Nu-i de mirare că ei au fost numiţi oameni înţelepţi. Ei erau înţelepţi. Ei erau într-adevăr... aveau înţelepciune. Dacă oamenii astăzi ar fi măcar aşa de înţelepţi, măcar aşa de înţelepţi! Se necesită un om înţelept să vină la Cristos. Un om care se întoarce la o parte de la El este un om ne înţelept. Dar se necesită un om înţelept, să vină la Cristos.

E-93 Acum observaţi! Şi după aceea oamenii înţelepţi Îl identifică ce ar fi El, şi noi aflăm prin Scriptură că aceea era exact ce era El: Divinitatea în slujbă pentru moarte. Pentru ce? Divinitatea în slujbă la Dumnezeu pentru moarte. Isus era Divinitatea în slujbă pentru moarte, să răscumpere lumea. Dar ce I-au făcut lumea? Ei L-au refuzat. Ei L-au respins. De ce?
Unii din ei, o mare parte din ei, au făcut aşa din cauza aceasta: pentru că El a murit! Ei au spus, "El nu putea să fie Divinitate şi să moară." Omul (trupul) nu era Divinitate, dar Divinitatea era în trup. Acest trup trebuie să piară. Tocmai Cristosul care este în tine este singurul lucru care te poate învia. Aceea-i Divinitate, Dumnezeu în tine.

E-94 Acum, observaţi! Acum, la fel este acum, ei resping Divinitatea identificată. Pricepeţi voi aceasta? Ei cu certitudine îşi vor pune numele pe un registru al bisericii şi spun, "Eu voi încerca să trăiesc prin acest crez." Ei voi lua un jurământ prin acesta. Dar când se ajunge să accepte Divinitate, şi exprimând înapoi acelaşi fel de dar cum ei au făcut... că tu eşti identificat prin darul tău, că tu Îi dai întreaga ta fiinţă, la Divinitatea identificată. Atunci tu te identifici pe tine cu Divinitatea, prin a da tot ce eşti, ceea ce eşti, la Divinitate Însuşi.

E-95 Acum, Cristos în ziua aceasta, în care trăim noi acum, încă este o Div-... identificându-Se: Divinitate, printre oameni. El încă este Divinitate, pentru că El este Cuvântul. Şi când noi vedem Cuvântul trăind El însuşi, atunci noi ştim că omul nu poate face aceea. Aceasta-i Divinitate, Cuvântul fiind făcut manifestat prin om. Şi Isus a spus Însuşi, "Fiul nu poate să facă nimic în Sine. Eu nu pot face nimic, Eu sunt un Om," Isus a spus. "Dar Tatăl Meu care locuieşte în Mine, El Îmi arată toate lucrurile care le face El însuşi." Amin! Ia te uită! Ce este aceasta? Divinitatea este identificată în om. Acum, acelaşi lucru este astăzi; acea Divinitate, Cuvântul promis pentru această zi, Se poate identifica în voi. Amin! Atunci poţi să ţii de Acesta? Arată că tu crezi în El. Dă-I Divinitate: crede-L, slujeşte, şi fii gata să mori faţă de tine şi propriile tale gânduri. Dar astăzi El este respins aşa cum a fost El atunci.

E-96 Observaţi, Dumnezeu i-a călăuzit pe Magi cu darurile acelea. Practic pentru doi ani, ei au urmat Steaua aceea. Vedeţi? Şi aceea arată că Aceasta nu putea să fie una din lucrurile naturale care s-au întâmplat. Vedeţi? Deoarece dacă stelele, îşi traversează orbitele, ar fi traversat, ar fi arătat că acolo era ceva diferit. Deoarece... numai dacă acei Magi au văzut-O, cu mult timp înainte să se întâmple, şi ştiau că ei au trebuit să traverseze pe calea aceea; vedeţi, în căile în care ele veneau. Şi ele s-au încrucişat chiar la Betleem la timpul acela, au pornit de sus acolo, dinainte, ştiind că aceste corpuri cereşti se mişcau în direcţia aceea.

E-97 Acum, Dumnezeu i-a călăuzit pe Magi pentru că ei aveau darurile corecte. Dumnezeu i-a călăuzit pe aceşti oameni înţelepţi pentru că ei aveau darurile corect identificate să identifice pe Fiul Lui. Ooooo, doamne! Voi o pricepeţi? Oameni înţelepţi astăzi, înţelepţi în Numele Domnului, nu cu vreun lucru născocit, ci cu darul care
Dumnezeu l-a promis pentru această zi, şi Dumnezeu te va călăuzi să identifici că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Ia te uită: oameni înţelepţi!

E-98 Dumnezeu a călăuzit darurile acelea pentru că ele erau darurile să-L identifice. Oameni înţelepţi, astăzi, care se pot uita la o parte de la bisericime şi toate lucrurile lumii, la Cuvântul Viu al lui Dumnezeu! Şi Dumnezeu va identifica pe Fiul Său prin Cuvântul Lui, deoarece Aceea-i ce este El. "Eu şi Tatăl Meu suntem unul." Şi, ,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." Şi acelaşi Cuvânt astăzi, El este acelaşi ieri, azi şi-n veci. Şi un om înţelept îl urmează pe Acela, deoarece de Acela are Dumnezeu grijă să Se identifice prin El. Amin! Un dar! Un adevărat, dar identificat de Dumnezeu, Dumnezeu îl aduce acela pe pământ, un lucru ca acela, prin care să Se identifice.

E-99 Şi aşa-i cum a fost Cristos identificat: prin aur, smirnă, şi tămâie, prin acei oameni prevestind şi arătând în model ce urma să fie viaţa Lui. Vedeţi? Divinitate manifestată pentru slujbă, să moară ca El să poată răscumpăra naţiunea, pentru că El urma să „mântuie pe poporul Lui de la păcat." Nu să mântuie lumea, să mântuie pe poporul Lui de păcatul lor. Biblia a spus aici, "Căci în-în Numele Lui se vor încrede Neamurile." Vedeţi? Neamurile se vor încrede în Numele Lui. Amin! În alte cuvinte, Mireasa, cei chemaţi afară dintre Neamuri, se vor încrede în Numele lui Isus Cristos, "În Numele Lui se vor încrede Neamurile." Acum, Dumnezeu i-a călăuzit, căci ei erau... darurile care ei le dădeau, se potriveau la timpul acela.

E-100 Observaţi! Aşa cum am spus, Dumnezeu a... El-El a împărţit Cuvântul Lui la început, în Geneza. Eu pot lua Geneza şi să vă arăt fiecare epocă în Biblie, în jos până la această epocă aici. Toate cultele şi lucruri care le avem astăzi, eu vă pot arăta exact unde erau ele în Geneza. Vedeţi?

E-101 Dumnezeu a dat Cuvântul Lui atât de mult aici, atât de mult aici, atât de mult aici, pentru fiecare epocă. Iar apoi El a trimis un profet jos, uns ca să facă acel Cuvânt să vină la împlinire, şi acesta îl sprijineşte pe celălalt care urma să vină. Vedeţi, ca Mesia, întotdeauna sprijinit. Fiecare profet în propria lui viaţă, fiinţa lui proprie, Cuvântul care a fost dat pentru ziua aceea, el a venit şi a împlinit acel Cuvânt scris şi a prezis despre ce urma să fie celălalt. Şi fiecare din ei au vorbit despre El (amin) pentru că El era plinătatea. El era Capul profeţilor, El era Cuvântul lui Dumnezeu, El era profeţii. Amin! Iată-L acolo. Observaţi! Ce minunat este ce era El: fiecare din acei profeţi.

E-102 Atunci când El a venit, El era plinătatea tuturor profeţilor, manifestaţi; căci ei erau Cuvântul Domnului, şi El a spus Însuşi, "Dacă voi îi numiţi pe aceia dumnezei, la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, cum mă puteţi condamna pe Mine când Eu spun, 'Eu sunt Fiul lui Dumnezeu'?" Vedeţi, chiar acei în epoca aceea erau identificaţi ca dumnezei, Dumnezeu i-a numit, El însuşi, "dumnezei." Ce erau ei? Ei erau manifestaţii a Cuvântului Său. Şi aici era El, plinătatea Cuvântului, Divinitatea întrupată, Divinitatea manifestată în trup.

E-103 Priviţi! Pentru aceste daruri, care le-a adus aceşti oameni, ei nu puteau aduce aceea la un profet. Aceasta nu ar fi fost drept. Vedeţi? Darurile acelea nu puteau merge la Ilie, ele nu puteau merge la Moise, ele au trebuit să vină la El. Şi fiindcă acele daruri erau strict intenţionate pentru ziua aceea, şi erau să identifice Cine era El prin darurile acestea, apoi aici vine Dumnezeu şi L-a ocrotit. Şi i-a ţinut, doi ani jos acolo, până când ei au aflat Lumina Perfectă. Cât de potrivit!

E-104 Acelaşi lucru astăzi. Noi avem oameni care sunt chiar aşa de loiali, oameni plăcuţi, oameni veritabili. Dar, voi vedeţi, în aceea, acolo o să fie ceva să vină înainte, care Dumnezeu întotdeauna a făcut, să identifice această zi. Aceasta este ziua când lucrurile acestea sunt vorbite să se întâmple. Acolo nu vor fi mulţi, doar foarte, foarte puţini care vor fi mântuiţi. Biblia a spus aşa. Acolo vor fi doar o mână de ei.

E-105 Isus a spus Însuşi, "Cum a fost în zilele lui Noe, în care numai opt suflete au fost mântuite." Opt suflete, din o-o generaţie asemănătoare cu aceasta. "Cum a fost în zilele lui Noe." Ce era aceasta? Mari, oameni cultivaţi, mari lucrători, mari ziditori, fiecare lucru mare cum aveau ei. Au făcut această civilizaţie chiar ca aceasta, lucruri mari ce le aveau ei. "Şi cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi la venirea Fiului Omului." Vedeţi? Şi Dumnezeu l-a avut pe Noe să identifice Cuvântul Lui promis. Aceasta era foarte potrivit. Arca se potrivea la Cuvântul lui Dumnezeu care el l-a vorbit, că "El va nimici pe om." Dar el a salvat ce a putut el.

E-106 Acum, aceşti oameni înţelepţi, aducându-şi darurile, au identificat. Darurile lor au identificat ce era El, şi acela-i motivul că Dumnezeu a ocrotit darurile acelea prin fiecare mişcare care au făcut-o ei. El L-a ocrotit până când ei au ajuns cu darurile acelea, deoarece ele se potriveau pentru timpul acela. Înţelege biserica mea asta? Asta-i ce se petrece acum! Eu sper că aceasta nu este peste capul vostru. Eu trebuie să o vorbesc în pildă, aproape, voi vedeţi. Dar vedeţi voi? Aceasta-i că lucrurile care se întâmplă se potrivesc pentru ziua aceasta, Laodicea. Acesta-i timpul potrivit, acela-i motivul că Dumnezeu L-a ocrotit. Vedeţi, L-a adus chiar până la capăt să Se identifice. Daruri, deşi aceasta a costat o moarte, aceasta a pus o piatră de poticnire în calea lor. Acesta-i un timp potrivit, care-i corect, potrivit pentru această zi. Acela-i motivul că Dumnezeu L-a ocrotit, în felul cum El a făcut-o. El Îl va ocroti, până când scopul Lui este servit.

E-107 O, am citit o poveste, mi-a venit în minte nu cu mult în urmă, de ceva în felul acela. Acolo era un mare oraş, aici în această naţiune, şi... New York. Şi aceasta era în ajunul de Crăciun. Şi acolo era o familie săracă. Un tătic mic, el avea TBC, şi el era... şi soţia lui avea TBC. Ei au fost sub privilegiaţi. Şi el-el cumva... El era slăbuţ şi nimeni nu-l angaja. El nu avea pregătire, şi el-el... oamenii nu l-au vrut.

E-108 El doar era un proscris, a devenit un hoinar. Doar... voi ştiţi ce este un hoinar, doar trece pe acolo şi-şi culege ceva, şi îl vinde şi obţine ce poate; ce venit mic au câştigat din aceasta, ei încearcă să trăiască din aceasta. Doar o... ca un vânzător sau ceva, pe stradă; merge cumpără nişte pioneze, ace şi degetare, şi orice pot ei. Şi-şi ia aceasta, şi-şi poate cumpără pentru un cent un pachet, şi îi vinde pentru cinci cenţi; şi gâştigă patru cenţi pe pachet, şi poate în decursul zilei. Voi ziceţi, "Acela-i-acela-i un comision mare." Însă doar gândiţi, tot ce ar vinde el într-o zi. Poate el a câştigat douăzeci, treizeci de cenţi pe zi, şi el avea o familie.

E-109 Şi-soţia mică, fiind slăbită, ea-ea a murit.

E-110 Şi a venit timpul Crăciunului. Şi fetiţa, ea a făcut... de la subnutriţie, ne având hrana potrivită şi lucruri; ea a primit TBC, de asemenea. Şi ea era una micuţă, şi cam în vârstă de opt, nouă ani, zece. Şi ea niciodată nu a avut o păpuşă pentru Crăciun. Şi aceea a vrut ea ca un cadou, era o păpuşă.

E-111 Şi tatăl, fără să fie în stare să-i dea atenţie medicală şi aşa mai departe, avea... el-el a văzut că fetiţa se ducea repede, şi el a încercat cât a putut să-să-să-să obţină bani suficienţi împreună să-i cumpere o păpuşă pentru Crăciun; dacă el putea măcar să obţină suficient să-i cumpere a păpuşă mică! Şi astfel timpul Crăciunului se apropia, vremea rea s-a aşezat înăuntru, fetiţa a făcut un fel de pneumonie, şi-şi ea a murit, doar câteva săptămâni înainte de Crăciun. Şi tatăl, desigur, cu inima zdrobită, el a mers la cutia mică de tablă şi a scos banii afară. Şi el s-a gândit la fetiţa lui, şi ea a vrut o-o păpuşă ca fetiţele. Vedeţi, aceasta-i o mămică care creşte.

E-112 Voi observaţi cum o fetiţă, ea merge la o păpuşă, pentru că ea... aceea-i natura ei, ea este o-ea este să devină o mamă. Ea va fi o mamă cândva dacă ea trăieşte şi fiecare lucru. Voi ştiţi, natura ei. Acela-i motivul că la o fetiţă îi place a păpuşă mică, ea vrea să aibă grijă de ea; căci până la urmă, ea-ea este o mică, potenţial, o-o-o mamă mică.

E-113 Şi ea a vrut o păpuşă mică, şi ea niciodată nu a avut una. Şi Tăticu a economisit tot ce putea el să-să îi ia o păpuşă mică. Şi, astfel, ea a murit.

E-114 Şi tatăl cumva a avut o decădere de minte. Soţia lui a fost luată, fetiţa lui, şi mintea lui a ajuns cumva la un punct încât el-el... încă el a-el a mers la culcare fiecare seară şi a vorbit cu această fetiţă, deşi ea era... a fost îngropată. Dar el se gândea că el vorbea cu ea, şi îi spunea, "Acum, Scumpa, nu va mai fi mult, şi Tăticu o să-ţi ia păpuşa aceasta de Crăciun. Şi-şi Tăticu ţi-a promis păpuşa, şi eu-eu am-eu am să o iau."

E-115 În final, a sosit Crăciunul. Şi, desigur, voi ştiţi cum este. Cei bogaţi îşi-îşi aveau petrecerile lor mari; şi-şi lumânări aprinse, şi marile liturghii înalte în biserici, şi vorbeau despre Isus şi-şi aşa mai departe (bisericile vorbeau), şi mergeau prin tot felul de rutine şi liturghie, şi cântau, şi colinde şi de toate. Puţin ştiau ei ce se petrecea înapoi în alee, în spate la toată aceasta.

E-116 Acest ins micuţ înapoi aici, şi el şi-a ieşit din fire. El a vrut aşa de mult ca fetiţa aceea să aibă păpuşa aceea, căci ea aşa a cerut după această păpuşă mică. Astfel el a mers afară şi i-a cumpărat o păpuşă mică din cârpă, un lucru-un lucru mic, poate cam treizeci de cenţi; o micuţă ceva murdară el a cumpărat, jos pe marginea străzii. Şi era o noapte foarte friguroasă, vânturi de vifor suflau, zăpada cădea tare acolo; şi New York, e chiar pe coastă.

E-117 Şi străzile se umpleau; şi oamenii în marile lor maşini limuzine, mari. Şi petreceri de beţie, afară bând, sărbătorirea naşterii lui Cristos şi a acestor lucruri despre care vorbim noi în seara aceasta, încercând să gândească că acela-i felul potrivit să o facă; doar să-şi înece în băutură vechile lor întristări şi lucruri, şi că acela-i felul să o facă. Ei toţi...

E-118 Stau în magazin, zilele trecute, şi o femeie vorbea despre ce... două fete s-au întâlnit şi ele au vrut să ştie ce au luat ele pentru tăticul lor. Şi una din ele a spus, "Păi, el..." Ea i-a cumpărat un carton de un anumit fel de ţigări. Şi cealaltă a spus că ea i-a luat o cincime de whiskey şi un-şi un-şi un set de cărţi. Acum dacă acela nu este a da un dar memorial pentru naşterea Domnului Isus Cristos! Şi acela-i felul cum merge, voi vedeţi, aceasta-i doar a grămadă mare de strălucire amăgitoare. Aceasta nu are Crăciun în ea deloc.

E-119 Şi astfel noi aflăm acum, acest om mic, el a hoinărit înainte. Şi el a ştiut în inima lui că fetiţa lui a fost dusă, dar el a mers şi a cumpărat păpuşa oricum. Şi s-a gândit, "eu doar voi începe să umblu, eu o voi găsi pe undeva. Ea va fi pe aici pe stradă şi eu o voi găsi." Şi el a început să umble.

E-120 El-el nu putea să se amăgească, ea nu era acolo în micuţa cocioabă şi în pătuţul, zdrenţăros, murdar; dar, ea era îngropată. Astfel, el-el ştia. El se gândea că o va găsi pe stradă. El a spus, "Eu voi continua doar să umblu." Şi el mergea în jos prin alei, în timp ce ei îşi cântau colindele şi se petreceau. Şi mergând jos pe alee, ducând această păpuşă mică, murdară; ţinând-o în paltonul lui, sus la inima lui, gândindu-se la fetiţa lui.

E-121 Şiîn final un poliţist s-a întâmplat să-l vadă, şi poliţistul a avut câteva băuturi el însuşi, şi el a alergat în alee şi l-a apucat pe omul bătrân şi l-a întors înjur. El a spus, "Ce faci tu stând pe aici?"

E-122 El a spus, "Eu duc păpuşa asta mică, domnule, la fetiţa mea."

E-123 El a spus, "Păi, unde locuieşti tu?" Şi el i-a spus unde a locuit. El a spus, "Păi, tu te îndepărtezi de locul acela, tu eşti beat. Du-te înapoi pe calea cealaltă."

E-124 A spus, "Domnule, eu nu-eu nu sunt beat. Eu i-am promis fetiţei mele eu o să-eu o să îi iau un cadou de Crăciun." Şi a spus, "Un dar potrivit pentru o fetiţă este o păpuşă mică."

E-125 Şi el a spus, "Lasă-mă să o văd." Astfel el i-a arătat o păpuşă mică, cam murdară, de cârpă. Şi el o ţinea în a lui... aproape de sânul lui, ţinând păpuşa mică aşa cum el... Astfel poliţistul, pe jumătate beat, el însuşi, la împins înainte şi a pornit în jos. Bătrânul a mers în jos pe alee, şi zăpada cădea repede.

E-126 Şi, bine, petrecerile de miezul nopţii s-au spart. Dimineaţa următoare, zăpada a încetinit, soarele a ieşit afară. Şi aşa ei trebuie... toţi oamenii de la petrecerile lor de veselie erau... săculeţe de gheaţă pe capetele lor, de la prea multă băutură şi sărbătorire de naşterea lui Cristos. Şi-şi mulţi din ei erau răguşiţi de la agitare, de la petrecere.

E-127 Dar jos de tot în alee, ei l-au aflat pe bătrân. Şi când l-au întors pe spate, el avea păpuşa mică aproape de inima lui. Eu presupun că el a dus darul lui la ea. El a găsit-o în Ţară nu aici. El-el-el a dus darul. Acesta era un dar potrivit. (Dumnezeu, milostiv.) Deşi l-a costat moartea. Nu a existat nici o altă cale în lume ca el să poată să-i dea darul ei, ea a fost îngropată. Dar singurul fel cum o putea face, ar fi să meargă în felul acela. Păpuşa mică nu a însemnat prea mult, eu presupun, păpuşa mică cu faţă murdară, dar aceasta... de ce a făcut-o el? El a îndeplinit o promisiune care a făcut-o. Indiferent de ce au gândit oamenii despre aceasta, mâinile lui murdare pe o păpuşă, mică murdară, dar el-el a îndeplinit o promisiune făcută la fetiţa lui.

E-128 Uneori ei privesc asupra Evangheliei ca la cântat, instrumentat, ei nu au vrut-O când Dumnezeu a adus-O, dar a îndeplinit o promisiune care El ar da-o la Fiul Lui. Şi voi ştiţi ceva? Ei L-au lăsat să moară, de asemenea, chiar ca un hoinar pe stradă. Aceea-i exact aşa, ei L-au lăsat să moară ca pe un hoinar pe stradă. Şi astăzi ei îl tratează ca pe un hoinar pe stradă, dar El a îndeplinit ce El a trebuit să facă. El era Darul pe care Dumnezeu l-a promis lumii.

E-129 În seara aceasta, lăsaţi-mă să-L iau ca Salvator al meu la inima mea. Lăsaţi-mă să umblu în faţa morţii mele, sau orice este aceasta, în felul acela. Eu i-am promis Lui viaţa mea. Eu vreau să o duc la El. Nu contează cum trebuie să merg, dacă eu trebuie să merg prin moarte, dacă eu trebuie să fiu împuşcat; nu contează ce are loc, trebuie să se râdă de mine, să fiu chemat "nebun," de toate, excomunicat de la restul bisericilor Creştine şi aşa mai departe, eu... acesta-i un dar de la Dumnezeu care îl ţin în inima mea. El l-a dat, eu vreau să-l duc la El.
Să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-130 Eu vorbesc despre daruri potrivite, acesta era un dar potrivit pentru că fetiţa... ea era o fetiţă, să fie, o mamă mică (ar fi fost), un dar potrivit era păpuşa mică. Un dar potrivit care Dumnezeu, Creatorul, putea să-l dea la creaţiunea Lui, ar fi un Mântuitor să ne mântuie din condiţia în care eram. Mă întreb, în seara aceasta, aşa cum ne apropiem de Crăciun acum, şi eu presupun că acesta ar fi ultimul mesaj ce-l auzim între acum şi Crăciun, afară dacă noi primim mesajul de radio de la careva.

E-131 Mă întreb, în seara aceasta, dacă noi am acceptat Darul care ni l-a promis Dumnezeu: Viaţa Eternă, să credem în Cristos şi să primim Duhul Sfânt. Dacă nu l-aţi primit, v-ar place să acceptaţi darul de Crăciun adevărat, al lui Dumnezeu, a-ţi vrea să vă ridicaţi mâna? Ziceţi, "Frate Branham, eu-eu nu ştiu, eu am-eu am crezut Aceasta uneori. Şi am vegheat la lucrurile ce le fac. Şi eu cumva, un picuţ, în îndoială." Să nu-să nu vă mai îndoiţi de Acesta, prieteni.

E-132 Vedeţi, este-este prea târziu să mergeţi să vă îndoiţi acum. Haideţi să fim foarte siguri de aceasta. Ziceţi, "Roagă-te pentru mine, Frate Branham, şi eu vreau să... Darul lui Dumnezeu către lume, este Isus Cristos. Eu-eu-eu vreau ca acesta să fie un Crăciun adevărat. Eu accept pe Duhul Sfânt în inima mea. Care mă poate legăna prin toate furtunile din viaţă, şi într-o zi eu pot veni în Prezenţa Lui cu acest dar de Viaţă Eternă. El mă va accepta pe bazele acelea, aceea-i singura cale cum o va face El."

E-133 Sau, aveţi voi darul corespunzător în seara aceasta? Felul corect de atitudine? "Tată, eu Te voi urma oriunde Te duci. Orice spui Tu 'Fă,' eu voi face. Orice spune Cuvântul Tău ca eu să, 'Fac,' eu o voi face. Da, Domnule, mie nu-mi pasă ce spun toţi alţii, eu am să o fac pentru că eu vreau Darul Tău; acesta-i Viaţă, şi Cristos este Cuvântul."

E-134 Dacă tu nu poţi crede tot Cuvântul, şi spui, "Păi, eu nu ştiu, eu-eu cred că ... aceasta, eu cred aceea, dar eu doar nu pot să merg cu aceasta, eu nu pot merge cu aceea." Tu eşti ca cei şaptezeci care au plecat. Ei nu pot accepta tot Cuvântul şi să primească pe Cristos în plinătatea Divinităţii Lui şi slujba Lui; şi gata să mori cum El a murit pentru tine.

E-135 Atunci a-ţi vrea să vă puneţi sus mâna, cu capul vostru aplecat, şi ziceţi, "Roagă-te pentru mine"? Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, fetiţă. O, Dumnezeu să te binecuvânteze. Da, eu vă văd mâna. Domnul să te binecuvânteze, sigur. Acest Dar mic, de Cristos, care
Dumnezeu l-a trimis la lume; şi L-a identificat prin... Magii L-au identificat, Propria lui viaţă L-a identificat, moartea Lui L-a identificat, învierea Lui L-a identificat, acceptarea voastră L-a identificat, şi El Se identifică cu voi că voi sunteţi a-i Lui şi El este al vostru. Dacă voi nu sunteţi într-adevăr ... vedeţi, reacţia Duhului lui Dumnezeu lucrează în voi, în acest sezon de Crăciun, fie ca acesta să vină la voi acum.

E-136 Tată Ceresc, aşa cum ne clătinăm ca hoinarul de pe stradă, nimeni nu a avut nici un folos de el. Lumea a mers drept înainte în sărbătorirea lor nesăbuită, aşa sunt ei în seara aceasta, Doamne. Dar uneori ne simţim ca hoinarul acela, dar noi am acceptat Darul. Astfel ne rugăm, Tată, ca Tu să ne faci pe noi un dar, de o viaţă, la această lume muribundă. Mulţi de aici şi-au ridicat mâinile că ei vor Darul lui Dumnezeu care El a trebuit să, Însuşi, dea pe singurul Lui Fiu născut, a venit jos şi a devenit un Om. El s-a aplecat aşa de jos că ei nici măcar nu ... El a venit aşa de smerit şi aşa umilit încât El... ei nici măcar nu au avut un pat în care să se nască. O-o-o vită a trebuit să... sau un cal sau ceva a trebuit să-şi dea ieslea, să păşească la o parte, (un animal) fiinţe umane au ajuns în aşa stare care era acolo. El-el a venit jos într-o-într-o iesle, un grajd de peşteră mic vechi pe marginea dealului acolo în Betleem, unde un fiu al unei curve a fondat mica cetate cu mulţi ani în urmă.

E-137 Iar acum, Doamne, noi aflăm că într-o seară, o seară rece, i s-a spus Lui, "Rabuni, noi vrem să mergem acasă cu Tine în seara aceasta."

E-138 Şi El a spus, "Bine, acum, păsările ele au cuiburi, şi-şi vulpile au vizuină, dar Eu-Eu-Eu nu am un... nici măcar un loc ca să-Mi pun capul." Şi acela-i felul cum L-au lăsat ei să moară, ca hoinarul de pe stradă.

E-139 Tată Ceresc, poate Creştinul, pot oamenii astăzi să vadă căci-căci Acela este marele Dar? Şi mulţi aici, în seara aceasta, mai mult de o duzină, eu presupun, şi-au ridicat mâinile că ei au vrut să primească Duhul Sfânt. Fie ca acolo întocmai ca oamenii înţelepţi, poate nimeni din restul adunării nici măcar nu vor vedea ce se petrece. Şi această Stea, această Lumină mistică a trecut peste observatoare, timp de doi ani, când oamenii au ţinut timpul atunci prin patru străji, ei au ţinut timpul prin stele. Nimenea, nici un istoric nu a scris despre aceasta. Nimeni nu a ştiut nimic despre Aceasta, şi totuşi Ea era acolo. Şi aceşti oameni înţelepţi, cu darul lor potrivit, au fost călăuziţi drept până la El. Fie ca aceeaşi Lumină să vină în fiecare inimă, aici în seara aceasta, care şade prezenţi. Acolo ar putea să nu fie nici o emoţie, acolo ar putea să nu fie aceasta, aceea, şi poate nici care altul să o ştie, întocmai ca oamenii înţelepţi. Dar fie ca ceva aşa să fie stabilit în inimile acestor bărbaţi, femei, băieţi şi fete în seara aceasta, încât Darul lui Dumnezeu să ungă viaţa lor. Ca din seara aceasta înainte, ei să fie schimbaţi. Ei nu vor mai fi cum obişnuiau ei să fie. Ei vor fi o-o creatură schimbată de acum înainte. Fie ca ei, ca oamenii înţelepţi, să se dea deoparte şi să nu se întoarcă înapoi la modele lumii (şi Irod, palatul regelui), "Dar fiind avertizaţi de Dumnezeu, ei s-au întors deoparte." Admite aceasta, Doamne.

E-140 În seara aceasta eu mă rog ca fiecare om înţelept, băiat, sau fată, aici în seara aceasta... Bărbat sau femeie care sunt destul de înţelepţi să se întoarcă la o parte de la lucrurile lumii în seara aceasta, să nu se mai ducă înapoi după această zi. După trecerea acestei-acestei zile şi nopţi, să nu se mai ducă ei înapoi la lucrurile lumii, ci fie ca ei să fie înţelepţi. Şi această Voce mică mistică care i-a făcut să-şi ridice mâna şi să spună, "Da, eu vreau Darul lui Dumnezeu"... Fie ca acelaşi lucru care i-a făcut să-şi ridice mâna, să-i identifice în seara aceasta cu moartea Lui, îngroparea, şi învierea, prin a le da Duhul Sfânt. Fie ca ei să se întoarcă la o parte.

E-141 Fie ca aceste femei aici în seara aceasta, Doamne, care au avut un timp aşa de greu să se păstreze de la înfruntarea cu lumea; să-şi lase părul să crească, şi să se îmbrace ca doamne, şi să-şi ia jos acest machiaj şi lucruri, acest artificial, care arată... aceasta-aceasta cumva le identifică că ele nu sunt sănătoase, ele... acolo-acolo-i ceva greşit. Şi fie ca în seara aceasta, Această mică Lumină mistică, Doamne, care le-a făcut să-şi ridice mâinile, fie ca ele să spună, "Doamne, eu mă întorc la o parte de lucrurile lumii, în seara aceasta."

E-142 Aceşti oameni care nu au avut acel ceva real, care să le vorbească soţiilor lor şi să le facă să se întoarcă deoparte; şi lucrurile care le fac. Fie ca noi toţi împreună, Doamne, doar să ne întoarcem deoparte în seara aceasta, fiind avertizaţi de Dumnezeu prin micuţul mesaj ciudat despre Lumina lui Dumnezeu care loveşte asupra inimilor noastre. Fie ca noi să ne întoarcem deoparte în seara aceasta şi-şi să trăim pentru Tine în restul zilelor noastre, să mergem-mergem acasă cu Tine pe o altă cale decât cum am călătorit noi. Admite aceasta, Doamne. Fă-ne Creştini mai buni, pe fiecare Creştin de aici în seara aceasta, Tată, care Te-a acceptat şi crede în Tine. Şi ei au încercat să trăiască o viaţă Creştină, dar în seara aceasta, fie ca ei să se întoarcă deoparte, fie ca ei să primească acel Dar.

E-143 O Dumnezeule, aceasta-i-aceasta-i o-aceasta-i o cale dispreţuită. Femeile vor fi numite "de modă veche," ele vor fi numite de toate. Şi bărbaţii vor fi numiţi "fanatici." Dar noi suntem-noi suntem gata, Doamne.

E-144 Duh Sfânt, întoarce-ne deoparte, chiar acum. Întoarce-mă deoparte, Doamne, eu-eu-eu nici măcar nu vreau să merg pe vreo cale care m-ar conduce departe de la Tine. Doamne, eu-eu vreau să merg doar pe calea care Tu vrei ca eu să merg. Eu vreau ca darul inimii mele să fie aşa de perfect încât ca acesta să se identifice cu Tine, Doamne, pe pământ, că Tu nu eşti mort, Tu eşti viu.

E-145 Tu eşti Dumnezeul celor vii, nu Dumnezeul celor morţi. Cel mort este acoperit peste tot cu muşte, şi bâzoane, crează germeni şi mai multe bâzoane; ca omul care îşi ia prima băutură, îşi fumează prima ţigară, spune prima lui minciună, se duce să-şi înşele nevasta de prima dată; sau nevasta care merge să-şi înşele bărbatul, sau face lucrurile care sunt greşite; întocmai cum o bâzoane îi loveşte, şi aceasta... ele-ele se acumulează prin... merg afară în lovituri şi murdărie, pentru că aceasta este pe un suflet mort în interior. Duhuri rele se pornesc în el. Şi un duh rău îl face să facă altceva; şi vine altul, şi-l face să facă altceva pentru că ei au făcut aceasta.

E-146 Dumnezeule, fie ca ei să se dea deoparte şi să vină la Viaţă. Fie ca ei să învieze, şi Îngerii lui Dumnezeu să vină jos cu darurile Vieţii Eterne, Doamne, şi să meargă din biruinţă înainte spre biruinţă. Admite aceasta, Tată. Ne dăm deoparte, în seara aceasta, de la lucrurile lumii şi grijile lumii, avertizaţi de Dumnezeu că timpul este aproape, Isus vine înapoi pe pământ. Şi fie ca Marele Duh Sfânt să ne dea, în seara aceasta, acea Viaţă Eternă care noi o căutăm. Admite aceasta Doamne. Noi-noi doar ne rugăm ca Tu să ne admiţi aceste binecuvântări aşa cum noi le cerem în Numele lui Isus Cristos.
Cu capetele noastre aplecate:

E-147 Oameni înţelepţi cu mult în urmă au venit la acel... au urmat Lumina aceea la un... ei au aflat Lumina Perfectă. Şi fie ca Lumina mică, în seara aceasta, care va făcut să vă puneţi mâna sus, sau poate voi nici măcar nu aţi... Aceasta va atins, dar voi nici măcar nu v-aţi ridicat mâna, fie ca acea Lumină să vă călăuzească drept înainte la acea Lumină Perfectă.
Să ne ridicăm doar toţi, pentru un mic serviciu de consacrare.

E-148 Să ne facem inimioara noastră aici, în seara aceasta, un loc de locuinţă pentru Cristos. Vă amintiţi, în seara aceasta, mica mea povestire veche despre haimana. În seara aceasta, de fapt, Isus Cristos este hoinarul acela pe stradă. Aşa este, El-El era un hoinar pe stradă. O, da, noi zicem, "Noi Îl slujim." Sigur. Toate zorzoanele şi farmecul, acela nu-i El. Acela nu este El. El a trebuit să moară să vă aducă acest Dar, nu o păpuşă, ci Viaţă. El a trebuit să moară pentru ca să o facă, să ajungă la voi, singurul fel cum putea El să ajungă la voi. El nu a putut doar să vină aici şi să fie un Om perfect, cum El a fost, şi să ajungă la voi. El nu a putut să o facă în felul acela. El a trebuit să moară să o facă, să aducă-aducă Darul lui Dumnezeu la voi. Cum hoinarul a trebuit să moară ca să ducă păpuşa mică la fata lui, Cristos a trebuit să moară să aducă pe Dumnezeu la voi. Noi vrem să-L acceptăm în seara aceasta. Şi eu cred, cu capetele noastre aplecate, ... şi să ne ridicăm doar mâinile către Dumnezeu şi să ne consacrăm din nou vieţile, chiar aici în seara aceasta.

E-149 O Graţiosule Dumnezeu, noi-noi vrem Darul Tău. Eu-eu sunt aici, aşa cum acest sezon de Crăciun, Doamne, aşa cum îmi dau seama şi mă uit asupra pământului şi văd zorzoanele şi farmecul din ziua aceasta, eu-eu pot chiar să văd... afară acolo, cum a spus Biblia, această epocă Laodiceană, Tu eşti în afara bisericii Tale. Tu eşti respins, un fugitiv la Propria Ta biserică şi la Propriul Tău popor. Tu eşti-Tu eşti-Tu eşti respins. Un-un fugitiv este ceva care este refuzat, şi Tu eşti refuzat în Propria Ta biserică. Tu eşti refuzat printre poporul Tău. Ei nu Te vor, Doamne, şi ei Te-au părăsit, ca pe hoinar, pe stradă. Dumnezeule, Tu-Tu-Tu ai mers înainte murind oricum, ca Tu să poţi aduce Darul lui Dumnezeu la noi. Şi noi cu umilinţă Îl acceptăm, Doamne. Mă rog ca Tu doar să umpli inimile şi vieţile noastre. Şi întoarce-ne deoparte, din seara aceasta înainte, şi fie ca noi să fim în întregime ai Tăi aşa cum ne consacrăm Ţie.

E-150 Primeşte-mă, Doamne. Multe sunt greşelile din viaţă care le-am făcut. Şi scumpe Dumnezeule, cum-cum eu-cum stau eu aici pe acest loc sacru unde s-a predicat Evanghelia şi unde Te-am văzut noi aici, chiar în o-o mare Lumină care a strălucit asupra lor. Şi noi suntem aşa de recunoscători pentru aceasta, Doamne. Eu-eu mă consacrez pentru acest Crăciun, nu în... şi cum ar face lumea sau să-sau să întoarcă a pagină nouă. Doamne, eu-eu doar vreau să accept pe Fiul Tău. Eu-eu vreau să accept Darul Tău, Doamne.

E-151 Eu vreau să accept Darul Vieţii Eterne prin Cristos. Şi eu, cu adevărat, Doamne, accept Darul lui Cristos la mine, să încerc să câştig pe alţii la Tine. Mergi cu fiecare.

E-152 Fă-o pe micuţa casnică aşa de blândă şi smerită, ca ea să fie în stare să conducă pe alţii la Tine. Darul care Tu i l-ai dat, acel ca de doamnă mică feminină, fie ca ea să fie aşa ca o doamnă încât vecinele să o vadă şi-şi să vrea să fie ca ea.

E-153 Fă-l pe bărbat, lucrătorul de atelier, oricine este el, Doamne; fă-l o viaţă smerită, ca Cristos, ca alţii să poată vedea. Noi nu ştim unde stau oamenii aceia acolo afară, Tată, dar noi niciodată nu vrem să părăsim măreaţa, şosea veche; ne vom înclina în spate, înclina înainte, ne întindem afară de tot oriunde să câştigăm un suflet. Pune aceea în preajma noastră, Doamne, ne rugăm. Şi dă-ne viaţa care să-i facă pe oameni să vrea să trăiască aşa, aşa cum ne consacrăm la Tine, în seara aceasta. În Numele lui Isus Cristos. Amin.
Acum, dacă vă veţi apleca capetele din nou, eu vreau să vă doresc la fiecare din voi un Crăciun foarte fericit:

E-154 Fie ca marele Cadou de Crăciun, acel întâi şi singurul şi cel original şi singurul care există, Isus Cristos, să fie proaspăt în inima voastră în seara aceasta. Fie ca Duhul Sfânt să vină la voi şi să vă aducă daruri de slujire şi lucruri de la Dumnezeu, ca voi... un dar ca voi să puteţi trăi o viaţă mai bună. Aceea este ce vreau eu. Eu mai de grabă aş vrea să am Viaţa lui Cristos în mine să trăiesc blând şi victorios decât să vreau toate darurile de vindecare, darurile de profeţie, toate acele alte daruri; doar daţi-mi pe Isus. Să trăiesc Viaţa, Viaţa este ce vreau eu să trăiesc. Eu vreau să trăiesc aşa ca alţii să ştie. Aceea-i a mea-aceea-i a mea dorinţă la Crăciun, şi mă rog ca aceea să fie dorinţa voastră. Şi mă rog ca Dumnezeu să ne dea dorinţa Lui.

E-155 Acum, să avem o vorbă de la pastor, şi o eliberare. Şi Dumnezeu să vă binecuvânteze. Noi o să vă vedem miercuri seara. Până la timpul acela, Dumnezeu să vă binecuvânteze.