E-1 Şă ne aplecăm capetele acum. Tatăl nostru Ceresc, noi Îţi mulţumim în dimineaţa aceasta pentru bunătatea şi mila Ta, pentru că ne-ai dat privilegiul să ne adunăm iarăşi aici împreună, o zi în această parte a Eternităţii, să ne închinăm la Acel iubit, Domnul Isus Cristos. Noi Îţi mulţumim pentru că El a venit pe pământ să-să ne răscumpere de la o-o viaţă de păcat, şi să ne dea această mare moştenire care noi o avem prin neprihănirea Lui. Şi aşa cum noi, în dimineaţa aceasta, suntem aici ambasadorii Lui, să-să frângem această Pâine a Vieţii la această adunare care aşteaptă, fie ca Duhul Sfânt să inspire fiecare Cuvânt şi să-l plaseze în inimile oamenilor, întocmai cum avem noi nevoie. Noi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Aşezaţi-vă.
Eu cu certitudine consider aceasta, şi un mare privilegiu, din nou în dimineaţa aceasta, să stau aici cu voi. Îmi pare rău că nu avem loc mai mult decât cum avem, să avem grijă de oameni. Tabernacolul nostru nu este chiar destul de mare. Şi noi suntem foarte recunoscători să fim aici, prin aceste sărbători, de-de jos la casa noastră în... la Tucson. Şi vremea a fost cumva aspră, dar noi am fost fericiţi să fim aici şi să avem adunarea.
Acum, eu vreau să anunţ că diseară va fi un serviciu de vindecare diseară, sau o rugăciune pentru cei bolnavi. Şi i-am spus lui Billy chiar acum. El a zis, "Bine, ce vei face tu?"
Am zis, "Bine, poate tu mai bine să împarţi ceva cartonaşe diseară, pe la şase treizeci, aşa ca unde oamenii să nu..."
Şi, vedeţi, este aşa de înghesuit aici, noi putem şti chiar cum să-i aducem, unul câte unul, aşa să puteţi fi chemaţi după numărul de pe cartonaşul vostru, şi aşa ca să nu fie vreo înghesuială. Noi îi putem doar chema, unul câte unul, să-i lăsăm să meargă prin rând aşa cum ne rugăm pentru ei.

E-4 Deci, voi, dacă sunteţi bolnavi, sau îi aveţi pe cei dragi bolnavi, şi vreţi să-i aduceţi înăuntru, veniţi pe la şase treizeci, cam aşa ceva, ora şapte, şi luaţi un cartonaş de rugăciune. El va fi la uşă, sau oricum le împarte el, aşa cum veniţi înăuntru.
Şi, atunci, aceasta va fi probabil cam ultima oară eu să ajung să fiu înapoi, pentru o vreme, căci eu am un orar foarte greu acum. Jos, şi încă în Statele Unite până în primăvara aceasta, târziu. Deci, noi, noi poate vom ajunge iarăşi înapoi puţin mai târziu în vara aceasta.
Dacă Domnul voieşte, mi-ar place să, dacă noi obţinem-locul de aici dacă este aer condiţionat. Eu urma să-l întreb pe Billy. Mie mi-ar place să vorbesc asupra acelor Şapte Trâmbiţe, să avem un ser-... o adunare aici pentru cele Şapte Trâmbiţe, dacă-dacă Domnul voieşte. Căci, aceea, cele-cele Şapte Epoci ale Bisericii, şi cele Şapte Peceţi, iar acum cele Şapte Trâmbiţe. Şi aş putea lua ceva timp ca în iunie unde oamenii îşi au concediile lor, să le dăm timp aşa ca ei să poată ajunge înăuntru.
Şi eu sunt bucuros să-l văd pe Fratele Shepherd aici în dimineaţa aceasta, din spital. Eu am fost afară să-l văd zilele trecute. Şi Soră Shepherd, eu nu am ajuns să te sun ieri. Visul acela care tu mi l-ai trimis a fost foarte, foarte bun. Tu ai văzut, aşa cum a fost, pe Cristos într-un-pe un... în-în ceruri, pe acest cal alb, dar încă fiind legat, tu vezi. Dar, totuşi, înainte să dispară, toată familia ta a ajuns să vadă aceasta. Că, tălmăcirea visului, este că familia ta a văzut mişcarea Lui din aceste zile din urmă înainte să treacă din viaţă, ce era Acesta. Deci, aceasta-i, că era foarte spiritual, şi o foarte bună binecuvântare pentru tine, familia ta. Acea familie a venit sus afară din ceva mare necaz, să vină până unde sunt ei astăzi.
Iar acum noi avem ceva, puţin pe partea tristă, dimineaţa aceasta. De când am întâlnit aici... Unul din scumpii noştri prieteni, şi-şi care vin la acest tabernacol, familia Coats; care, noi toţi îi iubim. Ei vin jos de la est, şi, sau din Chicago, în jur. Şi Sora Billie Habib, şi-şi sora ei, Armstrong, şi toate fetele. Ei... eu cred că ei erau foşti Nazarineni, şi au venit la Domnul, şi ei sunt foarte scumpi prieteni de-ai noştri.
Şi Fratele şi Sora Coats, tata şi mama lor, au fost pe drum spre casă zilele trecute, de acolo din vest, şi cineva a alunecat pe drum şi-şi a omorât-o pe Sora Coats, instantaneu. Şi-şi în timp ce ei m-au chemat acolo, în-în Tucson, şi am auzit despre aceasta, eu am şezut chiar acolo atunci cu o cutie de bomboane care ea tocmai le-a făcut pentru mine, aşezate pe-aşezate pe masă. Şi voi nu ştiţi cum m-a făcut aceasta să mă simt. Dar eu-eu cred că, mulţumesc Domnului în dimineaţa aceasta, că ea nu a trebuit să sufere. Ea devenea în vârstă, şi ea nu a trebuit să sufere. Şi ea a mers Acasă să fie cu Dumnezeu.
Eu doar mă gândeam, şi vorbeam cu cele două fete a ei, chiar acum, în cameră înăuntru acolo. Fratele Coats este aici în dimineaţa aceasta; el are ceva coaste rupte. Şi eu l-am sunat la spital şi unde era el spitalizat, acolo în Missouri, şi coastele lui rupte şi lucruri, dar el cu certitudine avea un curaj real, un Creştin real; ştiind că micuţa lui regină nu este moartă, ea este vie pentru totdeauna, cu Cristos, şi acolo va fi un timp de unire.
Iova zis, o dată, "O, ca Tu să mă ascunzi în mormânt, şi să mă păstrezi în locul secret, până când va trece mânia Ta."

E-10 Aţi observat vreodată că Dumnezeu, în natură, face acelaşi lucru? Ca seva care este în pomi aici sus, ţinând frunzele; şi înainte să vine timpul iernii, mânia care este vărsată pe pământ... Vedeţi, la o vreme pământul nu a avut iarnă. Şi în Mileniu acolo nu vor mai fi ierni, voi vedeţi. Deci aceasta-i mânia asupra pământului. Atunci când aceea s-a întâmplat... Vedeţi, înainte să vină mânia, Dumnezeu în mila Lui trimite seva aceea chiar jos în... sub pământ, în rădăcina acelor pomi, şi o ţine acolo până a trecut mânia iernii, atunci o ridică iarăşi sus înapoi, vedeţi, în timpul primăverii.
"O, ca Tu să mă ascunzi în mormânt, şi să mă păstrezi în locul secret, până trece mânia Ta." Aceea-i ce a făcut El pentru sora noastră. Aceea-i ce face El pentru toţi Creştinii.

E-11 Frate Coats, Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu sunt aşa de fericit să ştiu că, acea Pecete a lui Dumnezeu ţine în ceasul de necaz. Eu ştiu prin ce trece el, pentru că am trecut prin aceasta cu ceva similar, cu ani în urmă. Dar eu sunt... Unul câte unul noi trebuie să traversăm peste acest mare râu; şi, eu, şi va fi timpul meu într-una din aceste zile; şi timpul vostru în una din aceste zile. Dar cum a zis David, "Eu nu mă voi teme de rău; căci Tu eşti cu mine. Nuiaua Ta şi toiagul Tău mă mângăie."

E-12 Acum în comemorarea Sorei Coats, sora noastră scumpă care s-a dus la Dumnezeu. Eu... Ca o mică comemorare pentru ea, în dimineaţa aceasta, eu vreau adunarea să se ridice doar pentru un moment.
Să ne plecăm capetele şi să ne gândim despre una care odată, cu câteva zile în urmă, a umblat în-în acest Tabernacol, înăuntru şi afară printre noi, a dat mâinile cu noi, o Creştină drăgălaşă, este acum în locul acela care Domnul m-a lăsat să-l văd nu cu mult în urmă, o femeie tânără din nou, aşteptând după familia care va veni.

E-13 Tatăl nostru Ceresc, noi Îţi mulţumim pentru amintirile despre Sora Coats. Ce soră preţioasă, scumpă! Iar acum vine timpul căci când noi ne trăim spaţiul în viaţă, care ne-a fost sortit, noi trebuie să traversăm râul. Noi Îţi mulţumim din cauză că ea nu a trebuit să sufere. Acolo trebuie că nu a fost nimic împotriva ei aici, pentru care ea să trebuie să sufere. Ea doar a mers drept în braţele lui Dumnezeu, doar într-un moment.

E-14 Soţul ei, copiii ei, sunt aici în dimineaţa aceasta, Doamne, chiar înapoi la postul lor de datorie. Cum Îţi mulţumim noi pentru acea credinţă distinsă! "Credinţa părinţilor noştri încă trăieşte, în loc de temniţă, flacără, şi sabie." Noi Îţi mulţumim pentru toate lucrurile acestea.

E-15 Odihneşte sufletul ei preţios, Doamne. Ea era sora noastră. Mâhnire, picături de lacrimă cad în inima noastră, pentru absenţa ei, dar bucuria ţâşneşte sus din picăturile de lacrimă, lasă-ne să ştim cu asigurare din Cuvântul Tău că ea trăieşte înainte într-o viaţă nemuritoare care niciodată nu poate muri. Şi acolo niciodată nu va fi un accident unde este ea acum, aşteptând numai după aceia care vin după aceea să se unească cu ea.

E-16 Binecuvântează pe Fratele Coats, şi binecuvântează pe fetele acelea şi familia ei, Doamne, şi pe cei dragi, şi toţi care o iubesc. Şi într-o zi, Tată, noi nădăjduim să o întâlnim sus acolo în acea mare Viaţă de apoi, unde nu există boală, tristeţe, sau moarte. Până la timpul acela, păstrează-ne pe toţi sănătoşi şi bine, slujindu-Te, şi aşteptând după ziua aceea. În Numele lui Isus Cristos noi o cerem. Amin.

E-17 Fie ca marele Duh Sfânt care lucrează cu noi aici la tabernacol, în a descoperi Cuvântul Lui, fie ca El să-i odihnească sufletul ei distins în pace până când noi o întâlnim.

E-18 Acum este cald aici înăuntru în dimineaţa aceasta, pentru că sunt trupurile, voi ştiţi, aşa de mult fiind căldura trupului omenesc.

E-19 Acum, ne-ar place să facem anunţare acum. Uneori serviciile noastre aici, fiind lungi, de o-de o dimineaţă, motivul acestuia este... Este într-adevăr ne drept să ţinem un serviciu aşa de lung, deoarece, o oră, o oră şi jumătate, sau uneori două ore. Dar ce eu fac, eu înregistrez înapoi aici, şi banda aceasta merge prin toată lumea. Şi aceea-i ce eu... ne adunăm înăuntru, aşa de mult, de o dimineaţă, este-este din cauză că eu vin aici să fac aceste benzi. Aceea-i să... ? ... ele sunt... Vedeţi, voi puteţi vedea în cameră acolo, benzile care se-se fac acum, şi ele se duc afară pretutindeni prin lume.

E-20 Acum, curând, cu voia Domnului, aceasta ce vine, chiar îndată ce eu plec de aici... eu voi pleca, cu voia Domnului, mâine dimineaţă, cândva, înapoi la Arizona, deoarece eu am o adunare care vine. Şi atunci ea este chiar tot drumul prin Sud. Şi voi oamenii sudici de jos din Georgia, şi Mississippi, şi Texas, şi Alabama, noi venim drept jos înăuntru acolo, până departe în Florida, imediat.

E-21 Mergând de aici la Phoenix, apoi la California, şi drept înapoi la Dallas, şi-şi poate coborâm jos în San Antonio, mă gândesc că este, şi înapoi acolo în Alabama, şi Florida, şi pe acolo. Deci noi o să vă vedem pe voi oamenilor jos acolo, cu voia Domnului, chiar curând.

E-22 Iar atunci voi continuaţi să vă rugaţi pentru noi, şi noi o să vă înştiinţăm când, dacă noi... Domnul pune pe inima noastră acum să ţinem-câteva zile aici, această vară care vine.

E-23 Eu am avut un grup de adunări programate. Şi mulţi din voi în New York ştiţi când a venit viziunea, care a spus că adunările acelea în ţara Scandinavă... Vă amintiţi acelea programate înăuntru acolo? Şi atunci, în timp ce eram în New York, a venit viziunea, că fiecare din adunările acelea se vor anula, pentru ceva motiv. Şi îmi amintesc că v-am spus la unii din voi aici, când noi eram în New York. Aceea-i chiar exact ce s-a întâmplat, căci ei toţi au vrut aceeaşi zi şi nu au putut obţine clădirea aceea.
Deci, atunci, aceea ar putea lăsa un loc mic acolo în iunie.
Aceasta putea să fie voia Domnului, eu mă gândeam, poate ca să vin înapoi pentru acele Trâmbiţe chiar aici, înainte să fie prea târziu. Vedeţi? Aşa că noi ştim că totul lucrează chiar bine. Aşa că aceea era pe inima mea, aşa că ar putea să fie ce El vrea ca noi să facem.

E-24 Acum eu văd că voi schimbaţi locurile unul cu altul, şi-şi afară în holuri, şi aşa mai departe. Noi dorim să fi avut doar loc să şedeţi jos.
Iar acum când noi avem acele Trâmbiţe, aceea-i... noi vrem să obţinem gimnaziul de la liceu. Eu cred că acesta aşează cinci mii cinci sute, şi atunci noi am avea şansa, de asemenea, fiecare să aibă un loc, şi să şadă jos şi să asculte liniştit în timp ce noi-în timp ce noi predicăm.

E-25 Sau, acestea, Trâmbiţele, ele sunt foarte, foarte minunate. Eu m-am uitat la aceasta zilele trecute. Vedeţi, la Pecetea a Şasea, toate Şapte Trâmbiţe sună chiar acolo la acea Pecete a Şasea, vedeţi, chiar înainte ca Pecetea a Şaptea să deschidă Venirea lui Cristos.

E-26 Şi, diseară, eu am un Mesaj foarte important care eu vreau să-l vorbesc chiar înainte de-de-de serviciul de vindecare. Şi dacă sunteţi aici, şi o să staţi peste, ei bine, noi vom încerca, dacă este posibil să începem doar un pic mai devreme, căci acolo va fi un rând de rugăciune. Eu nu voi predica prea îndelungat, dar există ceva ce am vrut să-i spun bisericii, de câtva timp, şi cumva să vă ţin la de-de-de-de... cum decurg lucrurile la timpul acesta, şi doar unde stăm noi, şi din câte ştiu mai bine prin Scriptură.

E-27 Acum, eu vreau să deschideţi în dimineaţa aceasta cu mine, dacă vreţi să însemnaţi jos sau să ţineţi evidenţa despre de unde citim noi, Cartea lui Isaia. Şi eu doresc să citesc din Isaia, al 42-lea capitol din Isaia.

E-28 Noi suntem foarte fericiţi dimineaţa aceasta, de asemenea, să-l avem pe Fratele Dauch aşezat cu noi aici. În timp ce noi deschidem... Voi ştiţi, ei s-au gândit că el nu o să trăiască, aici în Shreveport zilele trecute. Şi el cu certitudine are credinţă. Da, domnule, el se caţără drept afară din aceasta; Domnul l-a binecuvântat... ? ... Vedeţi, Fratele Dauch este în vârstă de nouăzeci şi unu de ani, şi a avut o criză cardiacă completă; şi atac de inimă, pe deasupra. Şi chiar doctorul a spus că ei nu au văzut să existe vreo cale ca el să trăiască. Fratele Dauch trăieşte, şi doctorul este mort. Vedeţi? Vedeţi, doar... Vedeţi, Fratele Dauch şade aici.

E-29 Şi atunci, un-un om în vârstă de nouăzeci şi unu de ani, cu criză cardiacă şi atac de inimă. Şi acolo, când eu m-am dus sus acolo, eu l-am văzut venind umblând în jos pe o stradă; eu l-am văzut în biserică. Şi am mers şi i-am spus, sub un cort de oxigen, "În Numele Domnului, eu dau mâna cu tine în... Eu te voi vedea din nou în biserică, şi voi da mâna cu tine pe stradă."
Chiar serviciul următor, aici era el, şezând chiar înapoi aici în biserică. Şi am mers acolo la Louisville, unde mâncăm noi la Blue Boar acolo, să mănânc, şi chiar cum m-am dat jos din maşină, am pornit sus pe stradă, aici vine Fratele Dauch umblând în jos pe stradă. Acolo a fost, chiar perfect. Şi cum Domnul l-a binecuvântat!

E-30 Acum noi o să vorbim despre vindecare, diseară, şi lucruri, şi am câteva lucruri foarte remarcabile să vă spun pentru diseară.

E-31 Dar acum, aşa ca eu să pot lua benzile acum, şi atunci să ne pregătim să le pornim, eu vreau să încep să citesc din Isaia capitolul al 42-lea, şi 1-ul şi al 7-lea verset. Şi Matei capitolul al 4-lea, începând, eu cred, 15 şi al 16-lea verset.

E-32 Acum, în-în al 42-lea capitol din-din Isaia, noi o să citim.
Iată slujitorul meu, care Eu îl susţin; alesul meu, în care sufletul meu se desfătează; Eu mi-am pus duhul peste el: el va aduce judecată la Neamuri.
El nu va striga, sau să ridice glasul, sau să facă să fie auzit în stradă.
O trestie strivită el nu va rupe, şi un in fumegător nu va stinge: el va aduce judecată la adevăr.
El nu va eşua nici nu va fi descurajat, până când el a... a aşezat judecată pe pământ: şi insulele vor aştepta după legile lui.
Aşa vorbeşte... DOMNUL, el care a creat cerurile, şi le-a întins afară; cel care a întins înainte pământul, şi acela care vine afară din el; cel ce dă răsuflare la oamenii de pe el, şi duhul la acei care umblă acolo:
Eu DOMNUL te-am chemat în neprihănire, şi Eu te voi ţinea de mână, şi te voi păstra, şi îţi voi da ca un legământ al poporului, ca o lumină a Neamurilor;
Să deschizi ochii orbiţi, să aduci afară pe robi din închisoare, şi pe acei ce şed în întuneric afară din casa închisorii.

E-33 Acum în Evanghelia lui Matei, al 4-lea capitol, eu doresc să citesc împlinirea acelei profeţii dată prin Isaia. În al 4-lea capitol din Matei, eu-eu voi începe să citesc. Dacă-i posibil, hai să începem la al 12-lea verset în loc de al 15-lea.
Acum când Isus a auzit că Ioan a fost aruncat în închisoare, el s-a depărtat în Galilea;
... părăsind Nazaretul, el a venit şi a locuit în Capernaum, care este pe coasta mării, în graniţele lui Zabulon şi Neftali:
Ca să poată să fie împlinit ceea ce s-a vorbit de Isaia profetul, zicând,
Iată, ţara lui Zabulon, şi ţara lui Neftali, de pe lângă mare, dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor;
Poporul... a şezut în întuneric a văzut mare lumină; şi la acei care au şezut în regiunile umbrelor morţii lumina este răsărită.
Şi de la timpul acela Isus a început să propovăduiască, şi să spună, Pocăiţi-vă: căci împărăţia cerului este aproape.

E-34 Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului Lui! Şi acum, text mic ciudat care l-am auzit pe cineva vorbind, a spus aceasta, dar eu vreau să iau aceasta ca un text: Există Un Om Aici Care Poate Aprinde Lumina. Iar acum noi o să vorbim asupra subiectului de lumină .

E-35 Acesta urmează cele trei subiecte despre care noi tocmai am vorbit.
Unul din ele, la Tucson, sau la Phoenix, că de ce a venit Isus pe calea Bethlehemului. Că, El trebuie să fie, deoarece El este Bethlehem. Bethlehem! B-e-t-h este "casă"; e-l, "Dumnezeu"; e-h-e-m este "pâine," pâine. "Pâinea Casei lui Dumnezeu." Şi fiecare Creştin care este născut în Cristos este născut în Bethlehem, casa de pâine a lui Dumnezeu.

E-36 Atunci, înăuntru acolo, o tipizare a lui David, care era un fugitiv la timpul excomunicării lui de la poporul lui. El a fost alungat afară. Şi Bethlehemul era asediat, şi Filistenii erau cazarma ţi în jurul Bethlehemului. Şi David, un fugitiv, un model al bisericii de azi, a lui Cristos. Vedeţi, Cristos este un fugitiv la Propria Lui biserică astăzi. Ei trebuie. Un fugitiv este ceva care este refuzat, deşi el era uns să fie rege; dar profetul l-a uns.

E-37 Şi în decursul acestui timp, fiind un-un fugitiv de la poporul lui, el a ales mulţi Neiudei distinşi. Unul din ei a ucis opt sute de oameni, într-o zi, cu o suliţă, sau sabie. Iar altul a sărit într-o groapă şi a ucis un leu, într-o zi cu ninsoare. Şi-şi ei adunau linte, care este fasole sau mazăre, sau ceva, şi-şi toţi dintre ei au fugit, şi el a stat şi a ucis oameni până când i-a obosit braţul. Ei de asemenea i-au ucis pe fraţii aceia uriaşi a-i lui Goliat.
Bărbaţi distinşi, ţineau la David, deoarece ei au ştiut că el venea la putere. Ei ştiau, nu conta ce spunea cineva. Dumnezeu avea ungerea pe David, şi ei au ştiut-o. Ei erau Neamuri. Nu a contat cât de mult l-au alungat ei afară, eu au ştiut totuşi că el venea la putere. Şi într-o zi acolo...

E-38 Ce model este acesta astăzi, a lui-lui Cristos, un fugitiv! Voi ziceţi, "Cristos, un fugitiv?" Conform cu Biblia, ca noi... Dumnezeu ne-a trecut distins prin acele Şapte Epoci ale Bisericii. Această biserică Laodiceană, Cristos era un fugitiv afară din biserica Lui, respins, încercând să intre iarăşi înapoi. Vedeţi? El este un fugitiv, la propria Lui biserică. Şi motivul că El este un fugitiv, este deoarece El este Cuvântul, şi ei nu vor să lase Cuvântul înăuntru. Ei au acceptat crezuri, în schimb.

E-39 Şi noi aflăm, atunci, că în această luptă mare, acei bărbaţi distinşi în jurul-jurul lui David, Neamuri.

E-40 Dacă voi observaţi cum a fost Bethlehemul format. Nu vreau să ajung la subiectul acela, dar cum Bethlehem... De fapt, Rahab, curva, fiul ei era acela care a fondat Bethlehemul. Acesta era un centru de grâu, şi multă apă bună acolo. Şi el a fondat mica cetate. Şi aceasta era cea mai mică din toate cetăţile, căci profetul a spus, "Afară... Bethlehemul din Iudeea, nu eşti tu cea mai neînsemnată printre toţi prinţii cetăţilor din Ierusalim... sau Iudeea? Dar din tine va ieşi Guvernatorul care va stăpâni poporul Meu." Afară din acea micuţă.

E-41 David, când el a fost selectat sus acolo. Cei mari, fraţi buni, când a mers sus profetul Samuel, să ungă, ei toţi stăteau acolo. Mari, bărbaţi distinşi, se păreau ca să fie, arătau, regi cu arătare bună. Dar tocmai cel respins era acela, David, care a avut uleiul turnat peste el. Cetatea respinsă era aceea care Cristos...
Cei respinşi sunt cei pe care-i culege Cristos, vedeţi, aceia care sunt respinşi.

E-42 Apoi noi aflăm, după el a venit Obed. Şi după el a venit Boaz. Şi acolo a venit un alt Neiudeu înăuntru, care el a intrat prin Rut. Şi afară de acolo a venit Jese. Şi dinJese a venit David. Şi un grajd mic pe marginea dealului acolo afară l-a adus pe Regele regilor, Isus Cristos, Fiul lui David, Fiul lui spiritual.

E-43 Acum deci, el era, David însuşi fiind născut în această cetate, el a trebuit să vină la acest loc mic. Şi acesta a fost numit Bethlehem, care înseamnă, "casa pâinii lui Dumnezeu." Şi El este Casa Pâinii lui Dumnezeu.

E-44 David, culcat acolo pe deal în ziua aceea, şi el s-a uitat în jos şi i-a văzut pe Filisteni cazarmaţi în jur în felul acela, trebuie că i-a fost cald şi sete. El a zis, "O, dacă aş putea măcar să am să beau de la fântâna aceea, încă o dată!" Păi, cel mai mic din gândurile lui era o poruncă la a-i lui, acei care l-au iubit.

E-45 Aşa este şi astăzi, cel mai mic din gândurile lui Isus, sau cum e cu Cuvântul Lui, ar trebui să fie o poruncă pentru noi Neamurile care Îl iubim. Căci noi ştim că El vine la Putere, nu contează cât de mult este El respins. Cerurile şi pământul vor trece, dar El încă va domni tot la fel când toate cerurile şi pământul sunt duse. Şi noi ştim că El vine în putere, caci nimic nu va opri de la a se întâmpla. [Fratele Branham îşi mângâie Biblia – Ed.] Acesta este Cristos, descoperirea despre El, şi aceasta o să se întâmple întocmai în felul cum spune Cuvântul că este, căci El este Cuvântul. Şi cea mai mică dintre poruncile Lui acolo, nu contează cât de mică este, dacă este "să fiţi rebotezaţi," sau orice este aceasta, noi o vom face, oricum. Aceasta-i porunca Lui.

E-46 Şi cel mai neînsemnat din gândul lui David era o poruncă pentru acei Neiudei, căci, ei, un model al Bisericii Neamurilor de azi. Bărbaţi distinşi! Vedeţi, acei bărbaţi care au stat lângă David erau Neamuri, dar, bărbaţi distinşi. Ei erau neînfricaţi. Ei nici măcar nu au ştiut ce era frica.

E-47 Un om a luat o sabie şi a ucis opt sute de oameni, şi aceia toţi în jurul lui. Ce om era acela! Unul din ei, un...
Un alt om. Acolo era un războinic Egiptean a alergat sus, cu o suliţă lungă. El avea numai un băţ în mâna lui. El a luat băţul şi i-a lovit suliţa din mână; a luat suliţa şi l-a omorât, însuşi. Vedeţi?

E-48 Unul din uriaşii aceia avea degete de paisprezece ţoli, cam aşa. Acum, paisprezece ţoli, degetul vostru este tot aşa de lung ca mâna voastră, închisă; deschideţi aceea, care ar fi o mână de douăzeci şi opt de ţoli. Şi cu o suliţă! Şi a sărit chiar înăuntru acolo şi l-a omorât. Vedeţi? De ce? El era un bărbat distins, un Neiudeu uitându-se asupra unuia uns care el ştia că va veni în putere.

E-49 Aţi observat voi, ei să fie aşa de distinşi pentru David? Când David în sfârşit a venit la putere, el i-a făcut cârmuitori peste cetăţi. Nu a promis Isus acelaşi lucru? Acelaşi lucru, să-i facă cârmuitori.

E-50 Atunci, înăuntru acolo, când dorinţa lui David era să aibă o băutură proaspătă. El probabil avea ceva apă veche, caldă stătută acolo sus, ce o bea el. Dar el s-a întâmplat să gândească despre apa aceea proaspătă jos acolo la Bethlehem, casa pâinii lui Dumnezeu. Şi el a zis, "dacă aş avea numai o băutură din fântâna aceea!" Şi bărbaţii aceia şi-au scos sabia şi au luptat cincisprezece mile de Filisteni, nu pentru că el le-a cerut, ci pentru că ei au ştiut că el a vrut-o. Şi ei i-au tăiat pe Filistenii aceia, tot drumul până la fântână. În timp ce doi din ei s-au luptat, celălalt a luat o-găleata lui de apă; şi şi-au luptat calea lor înapoi, toată calea înapoi, şi i-a înmânat-o lui David. Vorbim despre distinşi!

E-51 David, acel om evlavios, a zis, "Să păzească Dumnezeu ca eu să o beau de la aceşti prieteni care şi-au pus viaţa în primejdie." Şi el a făcut o jertfă de apă; a turnat-o afară pe pământ, pentru Domnul. "O dau Domnului. El este Acela vrednic de aceea, nu eu." Ei au pus...

E-52 Tocmai modelul lui Cristos Însuşi, cu Propria Lui Viaţă Eternă în El; Stânca lovită, şi-a turnat Viaţa Lui pe pământ, ca o jertfă de păcat pentru noi, ca acest Cuvânt să poată trăi.

E-53 O, Neamurilor, aşa cum am spus, cine va trage sabia aceea cu mine? El vrea o băutură proaspătă, dimineaţa aceasta, nu aceste crezuri stătute vechi de biserică şi lucruri cu care ne prostim în jur. El vrea credinţă veritabilă în Cuvântul Lui, care va crede fiecare Cuvânt din Aceasta. Să mergem la fântână şi să aducem înapoi o băutură, o împrospătare; o închinare pe care este clădită: nu crezuri şi denominaţiuni. Ci o închinare în Duh veritabilă, cu Cristos printre noi, trăind Viaţa Lui în felul cum El vrea, printre noi, care-care nu-i cu crezuri şi lucruri diferite. Haideţi doar-doar să-l avem pe El aşa.

E-54 Acum, următorul era cum a lucrat Dumnezeu cu poporul printr-un vis, în zilele lui-lui Iosif. Aţi observat voi? Un vis este secundar. Aceasta-i o cale secundară a lui Dumnezeu de a lucra. Unii oameni pot avea visuri, ce nu înseamnă nimic. Tu poţi mânca prea mult şi să ai coşmare. Şi visul este o cale secundară. Înţelegeţi? Dar de ce ar ocroti Dumnezeu pe Propriul Său Fiu prin o cale secundară? El i-a apărut la Iosif. Ocrotirea Propriului Său Copil, El a trimis-o într-o cale secundară. V-aţi gândit vreodată la aceasta? Căci, acolo nu era profet în ţară. El a trebuit să lucreze prin vise. Şi acesta nu a fost un vis care a trebuit să fie tălmăcit. Îngerul Domnului a spus, ,,Iosif, nu-ţi fie teamă să iei la tine pe Maria nevasta ta, căci acela care este zămislit în ea este de la Duhul Sfânt."

E-55 A fost un lucru neobişnuit ca aceea să se întâmple. Iosif fiind un om drept, el... Aceasta era neobişnuit. Dumnezeu este neobişnuit. Şi neobişnuitul este greu de înţeles. De aceea este aşa de greu să înţelegi Adevărul astăzi; El este aşa de neobişnuit. O femeie să aibă un copil fără ca să cunoască un bărbat, aceea era foarte neobişnuit.
Dar dacă tu eşti cinstit şi sincer, Dumnezeu încă poate să-ţi apară într-un vis. Aceasta merge să arate că orice ai tu, fie că este mintea ta, fie că poţi fluiera, cânta, mărturisi, sau orice poţi face, dacă întreaga ta fiinţă este predată lui Dumnezeu, Dumnezeu o poate folosi dacă tu Îl laşi doar să o facă.

E-56 Atunci, seara următoare aici sus, Fratele Neville a predicat asupra subiectului despre "scăpare," cum a-scăpat omul. Şi am gândit că a fost cumva remarcabil.
Şi dimineaţa aceasta Duhul Sfânt se pare să vrea să mă ocup asupra subiectului despre lumină, tocmai următorul. Să merg drept înainte, la început, cum viaţa lui Cristos a început la iesle, noi umblăm drept înapoi prin aceasta din nou în textul nostru. Şi el nu a ştiut-o; eu nu am ştiut-o; şi iată-l aici chiar la acelaşi lucru. Vedeţi, chiar la fix, următorul lucru este unde El intră în slujba Lui. Şi diseară noi avem ceva care se va îmbina chiar cu aceea, să mergem drept înainte, diseară, cu voia Domnului.

E-57 Acum, mare Lumină! "Neamurile care au zăcut în regiunile umbrelor morţii, mare Lumină a răsărit sus printre ei. În Zabulon, şi Neftali, în... pe calea Galileii Neamurilor, mare Lumină, ei au văzut a mare Lumină."

E-58 Acum lumină, prima dată lumina, noi o aflăm în Biblie, se găseşte în Geneza 1:3. Ea a fost, Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu a făcut lumina. Dumnezeu a spus, "Să fie lumină," Geneza 1:3, şi acolo era lumină.

E-59 Acum ţineţi minte, atunci, lumina vine prin Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. Şi lumina este adeverirea, sau subiectul care El a vorbit, e lumină. Când lumina zboară, arată aceea. Dumnezeu a spus, "Acolo să fie lumină." Acolo nu era lumină, şi El a spus, "Să fie lumină," şi a fost lumină. Acea-i o dovadă. Lumina este o adeverire a Cuvântului Său vorbit. Acelaşi lucru astăzi, o adeverire a Cuvântului Său vorbit.

E-60 Acum când voi vedeţi Cuvântul Lui să fie adeverit, sau, cu alte cuvinte, făcut cunoscut, dovedit, aceea e o-Lumina Cuvântului Său vorbit. Şi, fără lumină, nimic nu poate trăi fără lumină. Nu există nici o viaţă pe pământ astăzi decât că trebuie vină prin-lumina soarelui, în o viaţă botanică, şi aşa mai departe. Şi nu există Viaţă Eternă în afara Fiului lui Dumnezeu. Înţelegeţi? El este Lumina.

E-61 Acum noi aflăm, eu cred, aşa cum studiem acum, şi această lumină... "Pământul era fără formă."

E-62 Acum, unii oameni argumentează astăzi în şcolile noastre, şi aşa mai departe, despre lume că este în vârstă de aşa multe milioane de ani, şi încearcă să condamne Biblia şi să spună că Ea este greşită. Ei doar niciodată nu citesc Biblia. Asta-i tot. Deoarece, Biblia nu ne spune cât de veche este lumea. Biblia a spus, "La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul." Punct! Când, cum, aceea-i, că noi nu o ştim. Acum, aceea-i prima. Şi, acela-i un punct, acela-i sfârşitul acelei propoziţii.

E-63 "La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul." Aceasta ar fi putut să fie o sută de milioane, sau miliard, sau orice a fost. Şi cum a făcut-o El, aceea-i treaba Lui să ştie, înţelegeţi, nu a mea.
Dar lumea, ei bine, "Pământul era fără formă, şi pustiu; şi apa era pe-pe pământ. Şi Dumnezeu," a zis, "s-a mişcat asupra apei." Şi a spus, "Să fie lumină."

E-64 Acum, eu cred că soarele, şi aşa mai departe, era deja în existenţă, eu cred, luna. Aşa cum merge înainte, Geneza 3, să o explice... Dar eu cred, ce era aici, că lumea, noi urma să o folosim, şi de aceea... Şi acesta s-a mutat înăuntru; acolo era ceaţă şi burniţă peste tot pământul, făcându-l întunecat. Şi Dumnezeu a spus, "Să fie lumină," şi întunericul s-a şters, şi acolo era un cer fără nori.

E-65 Şi eu cred că acela-i felul lui Dumnezeu de a face lucrurile. El... în Biblie, următorul verset zice, al 4-lea verset zice, "Şi El a separat lumina de întuneric. Şi lumina El a numit-o 'zi,' şi întunericul El l-a numit ,noapte."' Şi Cuvântul lui Dumnezeu întotdeauna desparte Lumina de întuneric. Înţelegeţi? Cuvântul este cel ce face separarea, vedeţi, Lumina de întuneric.

E-66 Dumnezeu întotdeauna face acelaşi lucru, când El este gata să folosească orice. Cum El a fost gata să folosească această stea veche, sau orice a fost, această lume, El a trebuit să despartă lumina de întuneric. Când El se pregăteşte să plece, să folosească un-un grup de oameni, El trebuie să despartă Lumina de întuneric. Când El se pregăteşte să folosească o persoană, El desparte Lumina de întuneric. Înţelegeţi?

E-67 Lumina vine prin Dumnezeu. Şi... Ţineţi minte, lumina vine prin Cuvântul Lui vorbit. Cuvântul lui Dumnezeu a zis, "Să fie lumină," când nu a existat lumină, şi El a trimis lumina să despartă întunericul de lumină.

E-68 Acest Cuvânt de poruncă a înseninat cerul aşa ca soarele să poată străluci înăuntru. Şi Cuvântul Lui astăzi este ce clarifică înapoi toate din atmosferele de necredinţă.

E-69 Eu am vorbit, am avut-avut, mă gândesc, unsprezece interviuri chiar înainte să ajung la amvon în dimineaţa aceasta, înăuntru acolo. Aşa rău...

E-70 Zilele trecute un mic prieten de-al meu, Jim Poale, băieţelul lui, ei au crezut că a avut un atac de inimă, l-au dus repede la spital. A fost o stare astmatică, l-a aruncat pe micuţul ins... El nu putea. Inimioara lui săltând, şi răsuflând, şi-şi el ţipa şi nu-şi putea lua respiraţia, şi micuţul ins arăta parcă trăgea să moară, când l-au dus acolo. Şi eu mă pregăteam să merg la spital; ei l-au adus aici. Şi i-am apucat mâna lui mică; am spus, "Ce a făcut aceasta, pojarul l-a lovit pe copil. Şi, pojarul, febra l-a lovit pe micuţul ins. Voi să-l urmăriţi. În două zile eu vreau să-l văd din nou. El va fi plin de pojar." Şi iată-l aici plin de pojar, voi vedeţi. Vedeţi?

E-71 Acum, ce? Dumnezeu desparte întunericul de lumină, sau lumina de întuneric. Şi El desparte moartea de la Viaţă, şi El o face prin Cuvântul Lui. Cuvântul Lui este ce întotdeauna aduce aceasta înainte.

E-72 Acum, lumină! Păi, acum, sămânţa era deja pe pământ. Eu cred că Dumnezeu a plantat sămânţa. Şi tot atât timp cât soarele a putut să ajungă la acea sămânţă, ea a început să crească. Şi acela-i motivul că a durat numai zile să rodească aceste lucruri, deoarece sămânţa era deja în pământ. Tot ce a avut nevoie era lumina.

E-73 Şi acela-i felul cum are Dumnezeu astăzi. Sămânţa Lui este deja aici, Cuvântul Lui. Singurul lucru ce El are nevoie este Lumină pe EL. Şi El este Lumina, căci El este Cuvântul. Cuvântul şi Lumina este acelaşi lucru. Viaţa înăuntru acolo e Lumina Cuvântului, vedeţi, e Viaţa. Germenul de viaţă zace înlăuntrul bobului, şi bobul... viaţa este ceea ce izbucneşte afară şi rodeşte viaţa din bob. Acela-i felul în care Cristos, în Cuvânt, face Cuvântul să facă ce trebuie El să facă. Întocmai ca viaţa în bobul de grâu, sau orice este acesta; aceasta îl face pe grâu să facă ceea ce trebuie să facă, pentru că aceasta este viaţa care este în el. Toată viaţa!

E-74 Deci, Viaţă este numai prin Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Viaţă vine numai prin Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Atât timp cât acesta este numai în Carte, ca aceasta, acesta încă poate să fie chestionat. Dar când este manifestat, atunci voi vedeţi produsul de care El a vorbit, fiind manifestat, atunci aceea este Lumină pe-pe Cuvânt. Înţelegeţi? Aceea-i ce aduce... Cuvântul a spus aşa, şi, atunci, când aceasta vine la împlinire, aceea este Viaţă în Lumină, Lumina aducând Viaţă. Lumina aduce Viaţă.

E-75 Plantezi grâul aici afară, el va... şi pune-1 în pivniţă, acoperă-l peste tot, şi el-el niciodată nu va rodi nimic, pentru că el nu poate. Nu există lumină acolo. Dar îndată ce lumina îl atinge, atunci el va produce viaţă dacă este o sămânţă germinizată.
Acela-i acelaşi lucru ce e în Cuvânt, Vedeţi, Cuvântul lui Dumnezeu, şi când Lumina Îl atinge, aceasta Îl aduce... Lumina Îl loveşte, aceasta aduce Cuvântul iarăşi la viaţă. Fiecare epocă a fost întotdeauna aşa. O, cum apreciem noi aceste lucruri mari, cum că Cuvântul fiind adeverit este Lumina Cuvântului vorbit. Înţelegeţi?
Dumnezeu a zis, "Să fie lumină."

E-76 Acum, ce dacă El ar fi spus-o doar şi nu a venit lumină? Atunci noi nu ştim dacă aceasta-i adevărat sau nu. Noi nu ştim dacă El este în ordine. Noi nu ştim dacă El e Dumnezeu sau nu, pentru că El doar a spus, "Acolo să fie," şi acolo nu a fost. Înţelegeţi?
Deci atunci când Dumnezeu vorbeşte şi noi vedem că aceasta este, atunci aceea e Lumina care străluceşte înainte, Adevărul Cuvântului. Înţelegeţi? Acolo e Lumină şi Viaţă.

E-77 Toată viaţa naturală vine prin Cuvântul Lui vorbit. Şi soarele este Cuvântul Lui vorbit. El a spus că El a creat o lumină mare în ceruri, pentru ziuă, şi o lumină mai mică pentru noapte. Înţelegeţi? Şi toată viaţa naturală trebuie să vină prin Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. O floare nu poate creşte fără ca lumina Cuvântului vorbit al lui Dumnezeu să strălucească asupra ei, căci soarele este, s-o-a-r-e-1-e, Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, când El a spus, "Să fie lumină." Înţelegeţi? Ea este viaţa vorbită a lui Dumnezeu. Şi nu contează cât de mult oamenii încearcă să-să spună aceasta, aceea, sau cealaltă, ea totuşi rămâne aceeaşi. Voi trebuie să aveţi acel soare, deci viaţa, naturală, poate veni numai prin Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu.

E-78 Şi Viaţă spirituală, Viaţă Eternă, poate numai să vină prin Cuvântul de Viaţă vorbit al lui Dumnezeu. Viaţa a fost F-i-u-1 de data aceasta. În El este Lumină, şi în El nu e întuneric; şi Ele Lumina vorbită a lui Dumnezeu. Este asta aşa? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, căci, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu." Şi El e în veci Dumnezeu. Înţelegeţi?
Şie nevoie de Lumina lui Dumnezeu să lovească Cuvântul, să-L facă viu. Aici e ce El a vorbit [Fratele Branham îşi mângăie Biblia – Ed.], acum să strălucească Lumina! Amin! Să strălucească Lumina, şi Lumina va aduce fiecare Cuvânt la poziţia Lui potrivită, la vremea lui, Amin! O! Voi vedeţi, când vine timpul!

E-79 Uneori bobul acela zace în pământ, adormit, prin tot timpul iernii, ca sămânţă, grâu de iarnă semănat în pământ. Dar când soarele devine chiar potrivit, o, acesta trebuie să trăiască. Înţelegeţi? Şi el nu poate trăi fără soare.
Şi Dumnezeu a făcut promisiuni pentru fiecare epocă şi fiecare zi. Şi când Lumina devine potrivită, şi străluceşte peste aceea, va produce exact ce Cuvântul a spus, pentru că El e Lumina şi Viaţa.

E-80 Cuvântul lui Dumnezeu vine numai prin Biblie. Biblia lui Dumnezeu este-forma tipărită a Fiului lui Dumnezeu, pentru că Biblia a spus că Ea e descoperirea lui Isus Cristos. Acesta-i Dumnezeu descoperindu-Se prin Cristos, şi Cristos e Cuvântul. Şi e nevoie de Lumina lui Dumnezeu să strălucească asupra acelui Cuvânt, să-L adeverească, să dovedească că Dumnezeu încă vorbeşte Viaţă, Viaţă Eternă. El vorbeşte lumină naturală, aduce viaţa. Viaţa vine numai prin Lumină, Cuvântul făcut manifestat, sau făcut trup. Când toate promisiunile devin, în Biblie, devin manifestate, e când Isus Cristos, Cuvântul, s-a făcut trup printre noi. Dumnezeu întotdeauna lucrează prin om. Omul e subiectul lui Dumnezeu.

E-81 Acum, dacă devine puţin cald înăuntru aici pentru voi, voi puteţi trage ferestrele jos, sau orice doriţi, să daţi cuptorul mai jos. Poate îngrijitorul ar da cuptorul mai jos puţin. Eu văd că la mulţi le e cald. Şi este cald să stai aici, de asemenea, deci-deci reţineţi asta. Eu sunt bucuros că e cald în loc de frig, căci îmi-îmi place cald. Eu... căldura întotdeauna aduce lumină, viaţă, e nevoie de foc.

E-82 Observaţi acum, "făcut trup." Când Cuvântul devine trup, El devine manifestat. Cum, luaţi Cuvântul şi să-L puneţi în poziţia potrivită şi felul potrivit de pământ, El va rodi. Sămânţa va rodi soiul ei. Şi Cuvântul, adus în felul potrivit de inimă, el Se va manifesta. El va rodi lumina. Ea va izbucni asupra ei. În regulă.

E-83 Nimic natural, nimic natural sau spiritual, nu poate trăi fără Lumina lui Dumnezeu. Viaţa poate veni atunci numai prin Lumină. Nimic natural sau nimic spiritual nu poate trăi fără Lumina lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la asta. În regulă. Dar când El ne trimite Lumina, vedeţi, şi face toate aceste lucruri, şi atunci noi Îl respingem; acum aceea-i partea jalnică, este când Lumina este respinsă când e trimisă la noi.

E-84 Acum vă puteţi imagina vreun om astăzi să spună, "Eu doar refuz să spun că există un astfel de lucru ca un soare. Eu nu cred că există un soare"? Şi el fuge jos în pivniţă, şi-şi închide toate uşile, şi se aşează înapoi în întuneric, şi a spus, "Nu există un astfel de lucru ca soare. Nu există un astfel de lucru ca lumină." Voi aţi şti, imediat, că acolo era ceva rău mintal cu persoana aceea. Înţelegeţi? Acolo-i ceva rău, când el aleargă înapoi în o pivniţă întunecată şi refuză să accepte beneficiul de lumină dată de Dumnezeu. Acolo-i ceva rău cu el. El nu vrea razele lui calde. El nu vrea substanţa lui dătătoare de sănătate. El nu vrea lumina lui, în care să umble. El mai degrabă şade în întuneric. Aceasta arată, mintal, ceva rău, natural, cu omul.

E-85 Şi eu spun aceasta cu toată dragostea şi respectul. Aşa e acolo ceva rău spiritual cu omul care va alerga înapoi în denominaţiunile lui de crez şi refuză să vadă Lumina Bibliei când ea străluceşte chiar înaintea lui. Acolo-i ceva rău cu el. Vedeţi, merge înapoi în crezurile şi formele lui şi închide uşa şi zice, "Nu există un astfel de lucru ca Acela. Zilele minunilor au trecut. Nu există un astfel de lucru ca vindecare Divină; acolo nu-i nimic de lucrurile acestea. Aceea era pentru un apostol." Omul e trăznit spiritual. Înţelegeţi? Acolo-i ceva rău cu el. El-el-el a tras jos perdelele şi a refuzat pe Duhul Sfânt care poate veni asupra lui. Dacă el poate...
"Dacă voi rămâneţi în Mine, şi Cuvintele Mele în voi, atunci, Lumina străluceşte asupra acestui Cuvânt, cereţi ce vreţi voi." Vedeţi? Vedeţi?

E-86 Acolo-i ceva greşit, ca el să respingă sursele date de Dumnezeu prin care Dumnezeu ni le-a dat să trăim, Cuvântul Lui. "Cel drept va trăi prin credinţă."
"Şi omul nu va trăi numai cu pâine, ci prin fiecare Cuvânt," nu parte din Cuvânt, "fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Şi când un om doar refuză Aceea, acolo-i ceva greşit cu persoana aceea; ceva rău cu experienţa lui, că el pretinde a iubi pe Dumnezeu iar apoi refuză pe Dumnezeu. Există ceva ce a mers greşit cu persoana aceea. Noi ştim asta, fără o umbră de îndoială. El Îl respinge, aleargă în locuinţa lui, şi zice, "Acum eu doar... eu nu vreau să ştiu nimic despre Acesta. Să nu-mi spuneţi nimic despre Lucrurile acestea. Eu, eu nu cred nimic despre Acesta. Voi, nu contează ce spuneţi voi!"

E-87 Un om a zis, nu de mult. Eu v-am spus despre el. El a zis, "Mie nu-mi pasă dacă aduceţi cincizeci de cancere, şi aduceţi cincizeci de doctori să mărturisească despre ele, eu nu cred. Mie nu-mi pasă dacă aţi învia pe cel mort, chiar înaintea mea, eu nu aş crede-o." Vedeţi, acolo-i ceva rău cu persoana aceea. Acolo-acolo-acolo este. Şi-şi, încă, omul era un lucrător, vedeţi, vedeţi, presupus a fi un lucrător.
Dar doar din cauză că acea organizaţie nu crede în-în puterile lui Dumnezeu, nu crede că (Cuvântul) El a însemnat chiar ce El a spus, omul aleargă în pivniţa lui, mucegai vechi, murdară, pivniţa murdară a unei organizaţii, şi refuză căldura şi razele dătătoare de Viaţă ale Duhului Sfânt, Isus Cristos, care e acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Atunci acolo-i ceva rău cu persoana aceea. Înţelegeţi?
El mai degrabă ar trăi în mucegaiul acela, întuneric, şi aşa mai departe, decât să trăiască în Lumina lui Dumnezeu şi a Bibliei care a spus, că, "Isus Cristos e acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Lucrările care Eu le fac le veţi face şi voi. Chiar mai mari decât aceasta veţi face, căci Eu mă duc la Tatăl Meu." Acolo-i ceva rău cu persoana aceea. Fără îndoială, deloc, acolo-i ceva rău.

E-88 Şi către tine omule care asculţi la acesta, prin toată lumea, oriunde ai putea fi. Acolo-i ceva greşit cu experienţa ta, când tu spui că iubeşti pe Dumnezeu şi refuzi Cuvântul Lui. Acolo-i ceva. Tu refuzi tocmai... Nu-i de mirare că lucrurile nu pot, biserica e în starea ei, şi lucrurile nu pot fi făcute cum a promis Dumnezeu, e din cauză că tu nici măcar nu primeşti Cuvântul sau să umbli în Lumină. Biblia a spus, "Să umblăm în Lumină, cum El e în Lumină, atunci Sângele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de tot păcatul." Păcat este "necredinţă."

E-89 Atunci dacă noi umblăm în Lumina orei dată de Dumnezeu, atunci Dumnezeu ia acel Cuvânt care e dat pentru ora aceasta şi-L adevereşte.
Chiar cum El a făcut în Geneza 1:3, a zis, "Să fie lumină," şi lumina a apărut. Cuvântul Lui a mers înainte, şi lumina L-a urmat, şi a dat ceaţa la o parte. Şi întunericul a mers la un colţ, iar lumina a strălucit pe partea cealaltă.

E-90 Acela-i felul cum face Dumnezeu astăzi. El trimite Cuvântul Lui pentru ceasul acesta, şi Duhul Sfânt vine şi face acel Cuvânt viu. Şi întunericul merge înainte la crezurile şi denominaţiunile lor, dar Lumina străluceşte pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu fiind adeverit că Cuvântul Lui e adevărat. Acum, nu există nimic imaginar despre aceea, aceea-i exact Scriptural. În regulă.

E-91 Acum, noi aflăm că-oamenii înţelepţi, oamenii înţelepţi din Vechime, au urmat substanţa dată de Dumnezeu. Ei au urmat Cuvântul lui Dumnezeu, la Lumină, deoarece acesta era Cuvântul care a adus Viaţă. Acum voi ziceţi, "Cum au urmat ei?" Ei bine, ei erau, cumva, magi, noi înţelegem.

E-92 Iar apoi noi aflăm că Balaam, profetul, înapoi în Numeri 24: 17, Balaam era un fel de mag el însuşi. El era un profet, într¬adevăr, şi el a profeţit aici şi a zis că o Stea va răsări din Iacob.
Şi când aceşti oameni înţelepţi au văzut că Cuvântul lui Dumnezeu a spus că o Stea va răsări din Iacob, ei au urmat acel mic însemn dat de Dumnezeu spre sursa de Lumină Eternă.
Aşa vor urma oamenii înţelepţi astăzi, care nu sunt orbiţi de crezuri, vor urma Cuvântul vorbit dat de Dumnezeu, până când ei văd plinătatea Puterii lui Dumnezeu înflorind în ceasul acesta. Ei, ei o văd, şi ei ştiu că aceasta-i aici în Scriptură. Dumnezeu a promis-o pentru ziua aceasta.

E-93 Nu contează cât de multe observatoare, cât de multe alte lucruri, le-a spus oamenilor înţelepţi, "Păi, voi v-aţi ieşit din minţi! Doi ani au fost în călătorie. Ei au trecut pe lângă multe naţiuni, şi ei spuneau, "Unde vă duceţi?"

E-94 "O, noi am văzut Steaua Lui în Răsărit, şi venim să ne închinăm Lui."
Şi când ei s-au aliniat în Ierusalim, cartierul general denominaţional, ei nu au avut răspunsul. Ei au mers în sus şi-n jos pe stradă, strigând, "Unde-i Acela, născut Rege al Iudeilor?" Ei nu au ştiut nimic despre aceasta.
Astfel, ei au chemat după Cuvânt, să afle. Ei au urmat, au ştiut că Steaua aceea îi călăuzea la Lumina Eternă. "Călăuzeşte-ne la Lumina Ta desăvârşită." Şi Cuvântul e ce vă călăuzeşte la Lumină, şi Lumina e ceea ce face Cuvântul adeverit. Observaţi, ei erau oameni înţelepţi.

E-95 Şi oameni înţelepţi astăzi, nu în-... "Înţelepciunea din lumea aceasta e nebunie la Dumnezeu." Toţi savanţii voştri, şi voi persoanele care depindeţi de ceva mare şcolarizare, sau ceva asemănător, spunându-vă cum să despicaţi un atom; aceasta nu vă poate da Viaţă. Nu există nimic să vă poată da Viaţă decât Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. El e singurul de unde poate veni Lumina, e prin Cuvântul Lui vorbit.

E-96 Şi aceea e în regulă, să ştiţi cum se despică un atom. Eu doresc ca ei niciodată să nu fi aflat. Dar dacă ei... Ei trebuie să o facă, deoarece lumea aceasta atârnă astăzi... Aceasta trebuie să se întâmple, să explodeze aceste gropi mari în pământ, să lase lava aceea să vină afară şi să reîmprospăteze iarăşi lumea aceasta, să facă un pământ nou; unde cei neprihăniţi să umble pe pulberea celor răi, în Mileniu, unde păcatul va fi uitat. Totul are o cale de a se reînnoi. Şi omul, căruia i s-a dat să trăiască pe acest pământ, prin înţelepciunea lui proprie, a luat pomul cunoştinţei în loc de pomul vieţii, el va nimici pământul pe care Dumnezeu i l-a dat să trăiască pe el. Dar acei care încă sunt pe Pomul Vieţii, vor veni la un cer nou şi un pământ nou, unde nu există boală sau moarte. Lumină! Lumină, Doamne, trimite-ne Lumină.

E-97 Au fost Îngerii lui Dumnezeu care au arătat lumină pe deal, să-i călăuzească pe păstori la Lumina Eternă. Vedeţi, aceasta vine numai prin Lumină. Viaţa poate veni numai prin Lumină. Păstorii, au vrut să ştie. Voi ştiţi, când un rege se naşte, ei au o cântare, o mare petrecere, când regele e născut. Acum, El era aşa de secret născut, şi născut într-un grajd, în o-o iesle unde vitele şi caii mâncau, dar totuşi El era un Rege. Şi-Îngerii au coborât şi le-au cântat imnurile la păstori, în Lumină.
Îngerii, înşişi, erau lumini care s-au arătat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ei aveau Cuvântul lui Dumnezeu, şi le-a spus, "Astăzi, în cetatea lui David, în Betlehem, este născut Cristos Salvatorul." Îngerii aveau Cuvântul, şi Cuvântul c} venit prin Lumină, să călăuzească. Şi ei au urmat Cuvântul Îngerilor, la Lumină Eternă. Ei au aflat Pruncul acolo, înfăşurat în scutece, cum Ei au spus. Căci, voi vedeţi, Viaţa vine numai prin Lumină.

E-98 Observaţi, El era Cuvântul făcut Lumină, sau a devenit Lumină. Cuvântul în generaţia aceea, El a fost Lumina Cuvântului din generaţia aceea, pentru că profeţii din vechime au vorbit de El, şi aici vine El şi a adeverit că El era Lumina Cuvântului vorbit al lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Tot ce profeţii au-au zis, a fost împlinit în El, vedeţi, profeţii în urmă aici cu Cuvântul.
Cum Dumnezeu era la început, când El a spus, "Să fie lumină," şi lumina a venit.
Acum profetul a spus, "O fecioară va zămisli, va naşte un Fiu. Ei îi vor chema Numele Lui Emanuel, căci El va fi Dumnezeu cu noi." Acum, ei au vorbit aceasta, Cuvântul a ieşit afară; dar El era Lumina. Ce era El? Împlinirea. Aleluia! El era împlinirea Cuvântului. El era manifestarea acelui Cuvânt.

E-99 Aşa e aceasta astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu a fost împlinit la oră! Acela-i Lumina. Acesta-i Dumnezeu manifestându-Se. El era Lumina lumii.

E-100 Şi când profeţii, inspiraţi de Duhul Sfânt, au zis, "Nouă un Copil ni s-a născut, nouă un-un Fiu ni s-a dat, sau un Copil este dat; şi Numele Lui se va chema 'Sfetnic, Prinţ al Păcii, Dumnezeu Puternic, Tată Veşnic,"' acolo a fost. Ce era El? Lumina care a împlinit acel Cuvânt, amin, Lumina care a împlinit acel Cuvânt.

E-101 În Matei, în Sfântul Matei al 28-lea capitol, noi aflăm. Şi când Isus a înviat din morţi, el de asemenea era Lumina Cuvântului vorbit al lui David, care a spus, "Eu nu-I voi lăsa sufletul în iad; nici nu voi suferi ca Cel Sfânt al Meu să vadă putrezire." Moartea era în întunecime. Dar El a desfăcut sigiliile morţii, şi a umblat în aceasta, şi a venit iarăşi înapoi afară. El era Lumina, Cuvântul adeverit, că cei morţi pot trăi după ce ei sunt morţi. El a fost.

E-102 În Ziua Cincizecimii, aceea era Lumina care a arătat când Duhul Sfânt a venit.
Isaia a spus, în al 28-lea capitol din Isaia, Isaia a spus căci, cu, "Învăţătură trebuie să fie peste învăţătură; rând trebuie să fie peste rând; aici puţin, şi acolo puţin." "Ţineţi tare la ceea ce-i bun." "Căci cu buze bâlbâitoare şi cu alte limbi voi vorbi Eu la acest popor. Şi aceasta-i odihna, acesta-i Sabatul care Eu îl voi da la... Şi toată aceasta ei nu vor auzi; au plecat la o parte, au dat din cap."
Şi când la Ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt a căzut peste oamenii aceia, şi au acţionat ca bărbaţi şi femei beţi, clătinându-se sub impulsul Duhului Sfânt. Şi ei au plecat şi au dat din cap, şi au zis, "Aceşti oameni sunt beţi, plini de vin nou," şi aşa mai departe. Aceasta era absolut Lumina, Cuvântul care a fost profeţit, s-a manifestat.

E-103 Aşa este acesta în fiecare epocă, Cuvântul făcut manifestat, vine la Viaţă, e Lumina din epoca aceea, acolo Cuvântul făcut manifestat. Întocmai cum a fost în Geneza 1, când Dumnezeu a spus, "Să fie lumină," şi acolo era lumină. Când Dumnezeu a spus că acolo va fi un Fiu; şi acolo a fost un Fiu.

E-104 Când Dumnezeu a spus, în Ioel 2:28, "Va veni la împlinire în zilele din urmă, Eu voi revărsa Duhul Meu peste toată făptura; fiii şi fiicele voastre vor profeţii; peste slujnicele şi servitoarele Mele voi turna Eu din Duhul Meu; tinerii voştri vor vedea viziuni; bătrânii voştri vor vedea visuri." Şi toate aceste lucruri care El le-a promis, când El, Duhul Sfânt a căzut, a fost Lumina asupra acelui Cuvânt. Când Cuvântul s-a făcut vădit, atunci El a devenit Lumină.
El e Lumina. El e Lumina care trebuie s-o urmăm. El e singura Lumină. Îngerii au găsit Lumină, şi au urmat-o la EL.

E-105 Acum, în toate epocile, Dumnezeu a aşezat înainte o anumită cantitate din Cuvântul Său pentru fiecare epocă. Dumnezeu întotdeauna trimite pe cineva la care acel Cuvânt poate intra şi arată Lumina Acestuia. Că, fiecare epocă, face acelaşi lucru, întotdeauna face aceea.

E-106 El a fost împlinirea, aşa cum am spus, a toate puterile sfinte Divine, a profeţilor. Ei erau dumnezei minori. Când Cuvântul Domnului a venit la un om, Isus a spus, Însuşi, că el era un dumnezeu. Voi ştiţi asta. El a spus, "Dacă legea voastră a spus, şi părinţii voştri acolo în urmă, i-au numit, la care Cuvântul lui Dumnezeu a venit, i-a numit ,dumnezei,' cum Mă puteţi voi condamna, zicând, când Eu am spus, 'Eu sunt Fiul acelui Dumnezeu'?" Înţelegeţi?
Când, chiar Dumnezeu Însuşi, Care a vorbit Cuvântul prin profeţi, El a fost manifestarea acelui Cuvânt vorbit. Şi dacă profetul a fost numit un dumnezeu, pentru că el era manifestarea Cuvântului altui profet, cum îl puteţi voi condamna pe El când El era acelaşi lucru? El era Fiul lui Dumnezeu, aşa cum El va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

E-107 El era Mesia de mult promis după care lumea a aşteptat. El era promisiunea lui Mesia făcut vădit.

E-108 Priviţi la El când El a stat acolo. El a zis, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci condamnaţi-Mă." Vedeţi? "Dar dacă nu Mă puteţi crede, credeţi lucrările care Eu le fac. Ele mărturisesc Cine sunt Eu. Ele vă spun Cine sunt Eu."
Voi vedeţi, acea oră oarbă, întunecată în care ei trăiau, ei nu-L puteau vedea. Ei doar nu au putut înţelege. "Cum putea El să fie Acela? Cum poate el să fie vreun Fiu al lui Dumnezeu, când el s-a născut chiar jos aici în Betlehem?" Dacă ei ar fi ştiut numai, că Cuvântul a spus că El va veni în felul acela. "Păi, tata Lui, Iosif, e un tâmplar. Mama Lui, păi, se crede de fapt printre fraţii noştri că El s-a născut nelegitim." Vedeţi? Dar totuşi Cuvântul lui Dumnezeu a spus aceea.

E-109 El a zis, "Cercetaţi Scripturile, căci în Ele voi gândiţi că aveţi Viaţă Eternă, şi Ele sunt chiar Acelea care mărturisesc Cine sunt Eu. Ele sunt Acelea care mărturisesc despre Mine, aceste Sfinte Scripturi." Atunci ce era El? Lumina lui Dumnezeu. Nu-i de mirare că El a spus, "Eu sunt Lumina Lumii."

E-110 Nu a spus El numai, "Eu sunt Lumina," dar El a spus, "Voi sunteţi Lumina." Dacă Cuvântul Lui este în voi, purtând mărturie despre Sine, atunci voi sunteţi Lumina lumii. Observaţi, noi aflăm, Lumina din fiecare epocă s-a făcut vădită chiar la fel.

E-111 Atunci eu vreau să pun întrebarea, cum... înainte ca timpul nostru să se ducă. De ce, de ce atunci ei au... au refuzat-o ei? Cum au putut ei s-o facă, când... Tocmai Biblia lor, care ei o citeau, s-a făcut vădită înaintea lor. Acum studiaţi foarte tare acum.

E-112 Acum ţineţi minte, eu vorbesc către multe persoane la timpul acesta, voi vedeţi. Nu numai patru sau cinci sute aici, dar eu-eu vorbesc la multe mii.

E-113 Opriţi doar un minut. Opriţi-vă casetofoanele şi puneţi întrebarea. De ce oameni religioşi ar, oameni buni... De ce ar chestiona Iosif? Vedeţi? De ce ar Io-... ? Pentru că el nu a cercetat Scriptura.
De ce au chestionat preoţii? Un motiv că ei nu au chestionat; ei au ştiut-o. Nicodim bine a exprimat-o. El a zis, "Rabunule, noi ştim că Tu eşti un învăţător de la Dumnezeu. Nici un om nu ar putea face ce faci Tu fără ca Dumnezeu să fie cu el. Noi suntem conştienţi de asta." Dar ce era aceasta? Tradiţiile lor i-a reţinut de a o face.

E-114 Atunci de ce ei, l-au respins ei pe Mesia? E din... De ce au respins ei Lumina? Aici e Cuvântul care ei au ştiut că venea la împlinire, dar când Cuvântul s-a făcut vădit să arate că Cuvântul lui Dumnezeu a fost împlinit, comparaţi aceea cu astăzi. Vedeţi? Când acolo, scris în Cuvânt, ce va avea loc, atunci de ce l-au respins oamenii aceia; învăţători? Pentru că ei au trăit într-o sclipire din altă lumină. Asta este. Ei trăiau într-o sclipire.
Acela-i lucrul care-l fac ei astăzi. Ei trăiesc...
Motivul că ei l-au respins este pentru că ei trăiesc într-o sclipire din altă lumină. Vedeţi? Acum, ei trăiau într-o sclipire despre ce Moise a spus, ei au pretins. Ei au trăit într-o sclipire din ce (altă epocă) a trecut pe acolo.
Şi acesta-i tocmai motivul astăzi că acest Mesaj, că, "Isus Cristos încă este acelaşi," este respins, deoarece oamenii trăiesc în sclipiri ale altor epoci. Acelaşi motiv, că ei Îl resping. Acum noi observăm.

E-115 Şi Webster spune, că "O sclipire este un fel de lumină falsă. O sclipire e o lumină falsă; acelaşi lucru care sclipeşte.
Ca-ca un miraj pe un drum. Voi mergeţi în jos pe drum, mulţi din voi mânaţi maşini, şi priviţi jos înaintea voastră. Când voi vedeţi soarele acela pe pământ, el reflectă o lumină, şi ca un miraj, arată parcă acolo-i apă peste tot drumul. Dar, când tu ajungi acolo, nu-i nimic acolo. Acesta-i numai un fals, miraj, sclipirea unei lumini adevărate.
Aceea-i ce diavolul face astăzi, le arată oamenilor un miraj, un Consiliu al Bisericilor, un grup de denominaţiuni, care se va dovedi a fi fals. Deoarece, este din cauză că există o Lumină reală care străluceşte. Dacă acea Lumină reală nu ar străluci, un miraj nu ar putea fi acolo. Lumina adevărată luminează. Şi aceea-i... Ei trăiesc într-o sclipire falsă din altă epocă, un alt lucru, că aceasta a lovit şi a trecut înainte.
Acum, o sclipire, acest miraj e fals. Aceasta-i o sclipire a soarelui.

E-116 Şi acela-i felul, ei au făcut acelaşi lucru; o sclipire falsă a Luminii adevărate.

E-117 Acum, s-a dovedit a fi că El era adevărata Lumină. El era Lumina. De ce au ştiut ei că El era Lumina? Cum aţi putea şti că El era Lumina? Pentru că Cuvântul care a fost promis s-a făcut vădit prin El, aşa că El era Lumina acelui Cuvânt vorbit. Amin! O, aceea aproape m-ar face pe mine, un penticostal Baptist, să strig. Observaţi, gândiţi-vă la aceasta!

E-118 O sclipire, vedeţi, trăind într-o sclipire! Dar când Cuvântul adevărate viu, acela-i Lumina, ce Dumnezeu a spus.
Acum, ce dacă Dumnezeu a spus, la început, "Să fie lumină," ha, bine, şi acolo a apărut altceva, vedeţi, doar un miraj? Vedeţi, aceasta nu ar fi fost, totuşi, ce Dumnezeu a spus. Nu, aceasta nu ar fi fost. Ce dacă Dumnezeu a zis, "Să fie lumină," şi a venit mai multă ceaţă? Vedeţi, aceasta nu ar fi fost lumină. Dar, motivul că lumina a venit, a fost Cuvântul Lui manifestat.
Şi astăzi, când Dumnezeu a spus astfel de lucruri vor lua loc la timpul acesta, şi voi o vedeţi făcându-se, (ce este aceasta?) este Lumina asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Este Cuvântul făcându-se Lumină, manifestându-Se.

E-119 Acum, ei au zis, "Cine zici Tu că noi suntem? Păi," el a spus, "Tu încerci să... Noi ştim că Tu eşti ne bun. Păi, Tu eşti un Samaritean; Tu nu ai mintea Ta întreagă. Păi, Tu vei încerca să... Cine poate spune... Noi ştim că Tu ai fost născut în păcat. Noi nu ştim de unde vii Tu. Noi nu avem evidenţă de identificare a Ta în grupurile noastre. Păi, Tu eşti nebun. Tu ai un drac." Vedeţi? Au zis, "Păi, Tu Ţi-ai ieşit din minţi." Dar El era de fapt Lumina veritabilă, adevărată a lui Dumnezeu, strălucind.
Şi sclipirea le-au stins, ochii lor afară. "Noi avem pe Moise ca călăuză a noastră!"

E-120 El a zis, "Dacă l-aţi fi crezut pe Moise, voi M-aţi fi cunoscut."

E-121 Şi dacă voi aţi crede pe Isus şi Biblia, voi aţi cunoaşte ceasul acesta în care voi trăiţi. Ei spun, "Păi, noi suntem Creştini. Noi..." Dacă voi eraţi, voi aţi cunoaşte faptele lui Cristos pentru ziua aceasta. Vedeţi, voi aţi cunoaşte aceasta.

E-122 Isus a spus, "Toţi profeţii aceia au vorbit despre Mine. Şi dacă voi credeţi profeţii aceia, păi, voi m-aţi cunoaşte pe Mine. Lucrările Mele identifică. Deoarece, ce ei au spus că Eu voi face, Eu o fac. Şi cine Mă poate condamna acum de necredinţă?"

E-123 Şi totuşi ei nu au văzut-o. De ce? Ochii le-au fost orbiţi, cu o sclipire; vedeţi, o sclipire din ceva deosebit ce au luat ei că era adevăratul Cuvânt vorbit. Acum gândiţi-vă la aceasta. Gândiţi-vă la aceasta. Ei au pretins că au crezut Cuvântul acela. Dar tradiţiile lor le-a întors feţele de la Cuvântul adevărat, spre o sclipire, de aceea ei nu au putut vedea lucrul real.
Aşa este astăzi. Aşa a fost în fiecare epocă. Vedeţi, Cuvântul adevărat străluceşte, dar ei au fost aşa tradiţionalizaţi, că, ei nu pot vedea acel Cuvânt. Ei privesc la o sclipire, şi ei sunt orbi. O sclipire vă va orbi. Acolo-i un arc de pe ea. [Ca arcul electric de sudură – Trans.] El vă va orbi. Şi, ea o face, când...

E-124 Isus a zis, "Voi sunteţi orbi, călăuzind pe orbi." Ei ar fi trebuit să fie în stare s-o vadă, să vadă Cine era El. Dar ei nu au văzut, pentru că ei trăiau în acea sclipire.

E-125 Acum, o sclipire, aşa cum am spus, e o lumină falsă; un miraj, o concepţie falsă despre adevărata Lumină. Concepţie falsă: e ceva care-care se presupune a arăta ca Ea, dar ea nu e Aceea.

E-126 Acum singura cale ca ei să poată spune deosebirea, e chiar din cauza lucrurilor care Isus a dovedit Cine era El, că El era Lumina. Ei gândeau că ei erau în Lumină. Dar acum dacă vă opriţi doar un minut şi să consideraţi cine e în Lumină, atunci.

E-127 Acum, astăzi! Dacă o astfel de greşeală nechibzuită s-a făcut de către oamenii bisericii din ziua aceea, aşa un lucru grăbit s-a făcut, fraţilor, nu vă gândiţi că e timpul să ne oprim şi să considerăm ce e Lumină? Să nu facem o astfel de greşeală pripită. Dar voi o faceţi. Voi deja aţi făcut-o, vedeţi, şi nu aţi ştiut, la fel cum au făcut ei atunci. Acum opriţi doar un minut şi aflaţi ce zice Cuvântul pentru astăzi.

E-128 Dacă ei s-ar fi oprit şi gândit, "Aici El împlineşte, la literă, exact ce Cuvântul a spus că El o să facă."
Şi El i-a provocat, aşa cum eu vă provoc! Vedeţi? Vedeţi?
Eu vă provoc să vă uitaţi în Cuvânt, cercetaţi Scripturile, şi vedeţi dacă acesta nu este ceasul. Vedeţi? "Cercetaţi Scripturile, căci în Ele vă gândiţi că aveţi Viaţă Eternă, şi Ele sunt Acelea care mărturisesc despre Mine." Ele sunt Acelea care mărturisesc despre această lucrare astăzi. Lucrările însăşi mărturisesc că aceasta se face, şi Scriptura zice că aceasta se va face, aşadar aceasta-i Lumina din ceasul acesta. Cuvântul lui Dumnezeu a spus aşa.

E-129 Tradiţiile şi lucrurile voastre sunt exact ce Biblia a spus, ca acei care au dat din cap şi au plecat mai departe. "Toate mesele au devenit pline de vomitat," Biblia a spus. Şi aceea-i unde erau ei. Ei nu au vrut s-o creadă. Ei au dat din capete. Şi, domnilor, vă daţi voi seama? Şi, fraţilor, vă daţi seama de aceasta, căci, când voi respingeţi tocmai lucrul care Dumnezeu îl adevereşte înaintea voastră, că voi faceţi acelaşi lucru ce ei au făcut, mergând înapoi la vomitatul vostru tradiţional?

E-130 "Cum un câine merge la vomitatul lui." Dacă l-a îmbolnăvit de prima dată, îl va îmbolnăvi a doua oară. Dacă biserica Catolică, fiind organizată şi a făcut prima organizaţie, a adus boală la biserică; aşa va aduce Luterana, Metodista, şi tot restul din ele, Baptistă, Prezbiteriană, şi Penticostalii. "Un câine merge înapoi la vomitatul lui, şi o scroafă merge înapoi la mocirla ei." Înţelegeţi? Noi ajungem la aceea în câteva minute, cu voia Domnului.

E-131 Sclipire, umblând într-o sclipire, vedeţi, un miraj, o concepţie falsă despre adevărata Lumină. El a dovedit că El era Lumina.
Deoarece, El, fiind în... mult în minoritate, o, vai, milioane împotriva Lui! Acolo nu era o şesime dintre oameni, o nouăzecime dintre oameni, pe pământ, să fi ştiut vreodată că El a fost aici. Nici, eu presupun, o-o sutime din Iudei, sau de-abia o cincizecime din ei, sau o patruzecime din ei, aş zice eu, poate mai puţin decât atât, din Propria Lui ţară, a ştiut vreodată că El era acolo. Şi acei care au ştiut că El era acolo, L-a considerat ceva fals, pentru că denominaţiunea le-a spus că asta-i ce era EL Înţelegeţi?
Dar totuşi El era adevărata Lumină care a fost vorbită de la Geneza, la început, şi le-a cerut să cerceteze Scripturile şi să afle dacă El nu trăia chiar în timpul acela; dacă El, lucrările care El le-a făcut, nu au împlinit exact ce a fost promis despre timpul acela. Amin. O!

E-132 Ce serios lucru e acesta, frate! Noi trăim într-un timp grozav. 133 El a dovedit a fi cel drept. El era tocmai Lumina la care ei au pretins că se închinau. Ei au pretins a se închina la acea Lumină.
Şi aşa e şi astăzi. Ei pretind că se închină la Aceea.
Penticostalii o pretind. Ei pretind că se închină, şi sunt aşa de orbi că nu o pot vedea. De ce? Ei se organizează, şi, doar o sclipire în faţa lor. Vedeţi? O tradiţie este ce nişte oameni şed împreună, şi zic, "Noi vom merge şi vom face aceasta şi aceasta, şi aceasta şi aceea." Acum noi o să ajungem la de ce trebuie aceea să se întâmple, cu voia Domnului.

E-134 Observaţi, lucrările Lui erau Cuvântul viu Însuşi. Ce El a făcut era Cuvântul viu Însuşi, arătând că El era acea Lumină care a fost promisă de la începutul lumii. El era acea Lumină. Lumina Lui pe Cuvântul promis al epocii L-a făcut viu la exact ce promisiunea a spus că El va face, dar ei L-au avut aşa de întors împrejur până când ei nu au putut să-L vadă. Înţelegeţi? Dar El era Lumina din epoca aceea.

E-135 El era Lumina la care ei pretindeau că se închină. Se gândeau că se închinau tocmai la Dumnezeul creaţiunii. Ei trăiau şi se închinau într-o sclipire, şi Isus a spus, ,,Vă închinaţi la Mine în zadar, învăţând ca Doctrină tradiţiile lor de la oameni, şi nu Cuvântul." El este Cuvântul, şi El era Cuvântul făcut vădit. Ei ar fi trebuit să o ştie.

E-136 Eu sper că acela poate pătrunde, oriunde este auzit, vedeţi, acela-i Cuvântul făcut manifestat. "O," zici, "o, noi avem Cuvântul." Păi, Cuvântul, toţi poartă o Biblie, care vrea. Dar, când Cuvântule adeverit, făcut manifest!
Păi, ziceţi, "Bine, noi credem!"

E-137 Da, domnule, ei cred, tot drumul înainte. Aşa crede şi Satana. Acei Farisei, cine-i putea condamna, că nu cred? Dar ei nu au crezut Cuvântul pentru ora aceea. Ei se închinau la sclipirea din altceva.
E acelaşi lucru ce-l fac ei astăzi. Vedeţi? Ei ţin sus prezice-... tradiţiile lui Luther, sau-sau tradiţiile lui Wesley, şi ceilalţi din ei, tradiţia Penticostală. Dar ce este din ora aceasta?
Fariseii păstrau tradiţiile lor. Dar în spatele tradiţiilor lor era adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu venind să strălucească înainte, şi, când El a luminat, El le-a orbit ochii. Ei nu au putut să-L vadă pentru că ei priveau altceva.
Aşa e şi astăzi! Fie ca Dumnezeu să lase aceea să pătrundă înăuntru, până când într-adevăr devine clar la persoanele care trebuie să-l creadă. Este mai târziu decât vă gândiţi.

E-138 Fiul meu, Billy Paul, el vorbeşte în somn, dar el nu are visuri prea des. El a avut unul noaptea trecută care l-a zguduit. A spus că a visat că era în biserică; şi-şi ei... Eu nu am intrat încă.
A spus, când eu am intrat, foc zbura afară din ochi, şi am spus, "Timpul este aici. S-a terminat."
Şi toţi au început să ţipe, "Eu nu pot! Copiii mei!"

E-139 Şi chiar soţia mea a spus, "Eu nu o pot face pe Sarah să ceară binecuvântarea la masă, şi aşa mai departe." Şi am spus...
El a zis, "Eu trebuie să merg să o iau pe Loyce şi-şi copilul."

E-140 Am spus, "Loyce nu poate veni acum. Pruncule prea tânăr să ştie. Billy, ora este aici. Noi trebuie să mergem." Am spus, "Este miezul nopţii acum. Înainte de lumina zilei, Isus va fi aici. Dacă aceasta nu este, atunci eu sunt un martor fals a lui Cristos."
Şi cineva a vorbit tare, a spus, "Nimeni nu ştie minutul sau ora."

E-141 "Eu nu am spus minut sau oră. Eu am spus, 'Cândva între acum şi lumina zilei."' Şi am spus, "Hai să-hai să mergem." ... ? ... Am spus, "Dar noi suntem la acel timp. Hai să mergem."
Şi noi am urcat în maşină, şi am pornit, şi am pornit în sus pe munte. Şi când am pornit, se părea de parcă lumina venea în ceruri, dar întuneric pe pământ. El a zis că eu am tras pe marginea drumului, şi mi-am ţinut mâinile întinse în felul acesta, focul încă zbura din ochii mei. Şi el a spus că eu am spus, "Doamne, eu am făcut aceasta la porunca Ta. Eu am făcut aceasta chiar pentru că Tu mi-ai spus s-o fac în felul acesta. Eu am făcut aceste lucruri conform la ce Tu mi-ai spus."
Şi am făcut semn către un munte mare de granit; şi o-o Lumină fără mâini, a tăiat o Stâncă afară din munte, cântărind sute de tone, şi aici a venit Ea. Am spus, "Întoarceţi-vă capetele; nu vă uitaţi. Aceasta tot se va termina doar în câteva minute." A spus, atunci o mare tăcere sfântă a venit peste tot, aşa cum această Stâncă a venit spre locul acela.

E-142 Se poate să fie mai târziu decât ne gândim. Acolo, vedeţi, aceea-i exact Scriptural, voi vedeţi, "Stânca, fără mâini, tăiată din munte."
Şi aşa într-una din aceste zile are să fie în felul acela, când voi o să ţipaţi pentru ceva. Eu am spus către ei, "Voi deja aţi avut timpul acela. Dumnezeu constant va avertizat, timp după timp. Da." Am zis, "Chiar dacă-i propriul meu copil, sau orice este acesta, ora este aici. Eu pot numai să spun ce El mi-a spus să spun, şi aceasta va fi acolo," şi a fost.
Şi-şi apoi, dintr-o dată [Fratele Branham bate din palme o dată – Ed.], aici vine El, "Stânca tăiată din munte, fără mâini." Daniel a văzut asta, voi ştiţi, înapoi cu mulţi ani în urmă. Billy nu a ştiut nimic despre asta, dar acesta era un-acesta era un vis trimis la el de la Domnul.

E-143 Acum, vedeţi, ei pretind a se închina chiar la acel Dumnezeu de care ei îşi băteau joc. Şi acelaşi lucru s-a inversat iarăşi astăzi, prin acelaşi motiv, trăind ţntr-o sclipire în loc de Lumină. Marile Lumini au o strălucire. În regulă.

E-144 Uitaţi-vă în ce întunecime suntem noi astăzi! Uitaţi-vă ce se petrece astăzi! Priviţi la omor, viol, vrajbă! Păi, a venit la împlinire. Eu cred că era Billy Graham care a spus, în ultima lui întrunire, "În zece ani de acum, fiecare cetăţean din California va trebui să poarte o armă să se protejeze. Voi nu puteţi pune destulă aplicare a legii." Oamenii doar au înnebunit; împuşcări, omor, şi violuri, de toate, vedeţi. Aceasta doar s-au sălbăticit, vedeţi, pe străzi. Vedeţi, aceasta-i o-aceasta-i o zi în care trăim, o zi Sodomită. Vedeţi?
Dar există o Lumină strălucind! Dacă ei s-ar uita numai, dacă ei ar vedea numai, să se uite în Cuvânt şi să vadă ce trebuie să fie în ora aceasta, ei ar şti ce se încearcă să se facă.

E-145 Acum, ei pretind că se închină la acea Lumină, aşa au pretins ei că se închinau la Lumina aceea, dar ei se închinau în sclipirea altei lumini în loc de cea reală. Vedeţi? El era Lumina.

E-146 Crezuri şi tradiţii, în starea lor orbită, i-a întors de la adevărata Lumină a Cuvântului promis. Cuvântul care Dumnezeu a adeverit, prin Isus, Lumina lumii, a venit şi a făcut acel Cuvânt viu chiar exact prin timpul Lui, exact la zilele acelea. "El va fi stârpit în mijlocul a şaptezecea săptămâni, aşa este, care sunt cei trei ani şi jumătate a profeţiei Lui. Mesia va veni, prinţul, şi va profeţii, şi trei ani şi jumătate din aceasta, atunci El va fi stârpit dintre cei vii, şi făcut ispăşitor." Şi aceea era exact. El a predicat trei ani şi jumătate. Şi a lor...

E-147 Şi chiar Psalmul care David a spus, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit Tu?" Al 22-lea Psalm. "Toate oasele Mele, ele privesc la Mine. Ei dau din capete. Ei trec pe lângă Mine." Opt sute şi cincizeci de ani, înainte de aceea, când David a cântat acea cântare în Duhul, şi a fost considerată o profeţie, şi dată. Ei au cântat cântările acelea în templu când aceeaşi Jertfă a atârnat pe cruce, cu mâinile Lui, şi străpunse. "Ei Mi-au străpuns mâinile şi picioarele Mele." Vedeţi? Vedeţi acolo? Atunci, de ce? Ei trăiau într-o sclipire. Ei nu au văzut Lumina.

E-148 Vă puteţi imagina o persoană conştientă să facă aceea? Nu mai mult decât îmi pot eu imagina o persoană conştientă să alerge jos în pivniţă şi să intre în mucegai, şi să-şi tragă uşile laolaltă, şi să zică, "Eu refuz să văd că acolo-i lumină." Aceasta-i nebunie.
Şi spiritualul lui a alunecat, pe undeva, când un om vede că Biblia l-a promis pe acesta, şi îl vede că se trăieşte chiar înaintea lui şi e făcut vădit, şi atunci continuă să stea în acele crezuri şi lucruri acolo afară care Îl resping. Aceasta-i o delicvenţă spirituală. Aceea-i exact corect.

E-149 Aici El era acum. "El era-El era Lumina lumii, şi lumea a ştiut... El a venit la ai Săi Proprii; Ai Lui nu L-au cunoscut. El a venit în lume, şi lumea a fost făcută prin El, şi lumea nu L-a cunoscut." Vedeţi? "Dar atâţia câţi L-au cunoscut, la aceia El le-a dat putere să devină fii de Dumnezeu, la acei care au crezut în El."

E-150 Ţineţi minte, noi nu putem trăi prin lumina de ieri. Lumina de ieri e dusă. Ea nu mai este. Ea, lumina de ieri, e numai o amintire. Lumina soarelui de ieri e numai o amintire, sau, ea este istorie. Noi nu mai putem trăi în lumina de ieri. Şi acelaşi, deşi este acelaşi soare, acelaşi soare, dar în fiecare zi îşi aduce înainte tăria lui puţin mai tare, să coacă bobul pentru recoltat. Vedeţi?

E-151 Soarele vine astăzi, devine puţin mai tare. Fiecare zi acum el va deveni puţin mai tare, puţin mai tare, şi până în final grâul, care zace acolo, el va-el va merge să ia viaţă. După o vreme, viaţa va veni sus, apoi puţin mai tare, puţin mai tare. Martie, aprilie, mai, iunie, iulie, ea este în recoltă atunci, voi vedeţi. Acelaşi soare străluceşte astăzi, în-în ianuarie sau decembrie, care-i sus acolo scăldând acea zăpadă şi topind-o jos pe bobul acela, aducându-i apă; el e acelaşi soare, dar acel grâu nu putea trăi în aceeaşi lumină în iunie. Vedeţi, ea nu o poate face. Vedeţi, soarele vine puţin mai tare fiecare zi, şi bobul ar trebui să fie puţin mai maturizat să primească lumina soarelui.

E-152 Asta-i ce se petrece astăzi. Acest grăunte care a fost semănat în părinţii timpurii, acolo în urmă, în-în Luther şi Wesley şi aceia, el s-a chircit; el nu poate lua Fiul. Fiul [San, soarele Fiul – Trans.], îl omoară. El refuză să crească. Vedeţi? Acesta l-a tăiat, el s-a luat pe sine de la tulpină, parcă, şi a venit pe aici şi şi-a făcut un lucru mic propriu. El a devenit o pleavă, atunci, şi fără Viaţă în el. Grăuntele ar trebui să se maturizeze şi să devină mai puternic, aşa cum Fiul [San, soarele – Trans.] devine mai puternic în fiecare zi.

E-153 Acum să urmărim un minut. Noi vom urmări epocile bisericii. Acolo sunt şapte epoci ale bisericii. Şi cum acele epoci a bisericii, fiecare, urmăriţi cum El le-a vorbit ce va face, cum se va maturiza bobul şi va ajunge jos la ora aceasta aici, această ultimă oră în care noi trăim. Aşadar bisericile trebuie să facă acelaşi lucru, vedeţi, bisericile.

E-154 Acum priviţi, Luther a semănat un bob, şi Luther era un bob şi el l-a semănat. În regulă. Aşa şi Wesley; şi, de asemenea, aşa şi Penticostalii; aşa şi Baptiştii, Nazarinenii. Dar, voi vedeţi, acum Luther nu se ducea înapoi şi să trăiască în lumina primei denominaţiuni, Catolice. Nu, domnule; el a fost o altă lumină. Acela era Dumnezeu care cocea ceva. Acum o mică minoritate a ieşit din aceea, acea trezire Luterană.

E-155 Apoi a venit înainte trezirea Wesley, iar apoi, în aceea, păi, ei nu au putut merge înapoi şi să facă a Luteranilor. Vedeţi?
Iar apoi au venit înainte Penticostalii. Şi atunci Penticostalii s-au organizat şi au făcut acelaşi lucru, au luat pleava. Observaţi.

E-156 Dar bobul merge drept înainte Acum noi suntem în altă epocă. De ce nu vor ei să-L primească? De ce nu vor ei să vadă că bobul e maturizat? Aici este Cuvântul promis pentru ziua aceasta. [Fratele Branham îşi mângâie Biblia – Ed.] De ce nu Îl văd ei? Deoarece ei trăiesc în sclipirea Luterană, sclipirea Wesleyană, sclipirea Baptistă, sclipirea Penticostală. Ei trăiesc în sclipirea din altă lumină. Acela-i motivul că ei nu pot primi Lumina Cuvântului total fiind adeverit aşa cum Dumnezeu a promis. Acele Şapte Peceţi, unde întreaga taină a fost descoperită, să vină înapoi şi să spună de ce aceste taine s-au făcut în felul acela; şi, totuşi, când aceea vine înăuntru, ei umblă mai departe de la El decât ori când. Ei sunt fără scuză.

E-157 Dumnezeu a făcut-o prin Duh, prin revelaţii. El a-El a dovedit-o perfect, ştiinţific şi prin toate altele, că acesta-i Adevărul, că acesta-i Adevărul. Şi totuşi ei vor să trăiască într-o sclipire Penticostală, "Eu sunt Adunarienii! Eu sunt Unitarienii! Eu sunt Biserica lui Dumnezeu! Eu sunt aceasta!" Vedeţi, trăind într-o sclipire a unei epoci de patruzeci, cincizeci de ani în urmă. Trăind într-o sclipire Luterană. Trăind într-o sclipire a lui Wesley, una Baptistă, una Prezbiteriană, sau ceva Nazarineană, din altă epocă de biserică care a mers înainte şi s-a organizat şi a făcut acelaşi lucru, şi refuză şi respinge Lumina când Ea de fapt străluceşte.

E-158 Şi voi trăiţi într-un miraj. Eu spun asta reverenţios, vedeţi, dar voi trăiţi; nu să vă rănesc, ci să vă trezesc. Voi trăiţi într¬un miraj.
Ce dacă Isus, a spus, "Păi, voi sunteţi orbi, şi voi îi conduceţi pe orbi"? Ei nu puteau... El a încercat să le spună; şi nu au făcut-o. A spus, "Lăsaţi-i în pace. Dacă orbul conduce pe orb, ei toţi vor cădea în şanţ." Acela-i ceasul la care eu am ajuns! Dacă ei o să se clatine, eu nu pot face nimic. Am făcut tot ce pot să fac. Eu am făcut exact.
Eu am făcut aceasta la porunca Ta, Doamne. Tu eşti un martor. Din 1933, jos pe râu, când acea Lumină acolo care o vedeţi, a strălucit în jos, Aceasta era chiar aici în tabernacol şi vi-a mărturisit, toţi anii aceştia. Şi tot ce El a spus a venit la împlinire. Şi încontinuu ei merg înainte. "Orbul să-l conducă pe orb." Eu doar aştept după ora aceea; El va ajunge, una din aceste zile.

E-159 Observaţi, trăiesc într-o sclipire a lui Luther, trăiesc într-o sclipire a lui Wesley, trăiesc în sclipirile acelea acolo în urmă, acela-i motivul că ei nu pot vedea Lumina adevărată. Dacă ei s-ar opri pentru câteva minute, şi doar să ia Biblia şi să O citească, ei ar vedea că... aceasta-i Lumină promisă pentru ora aceasta.

E-160 Acum noi o să luăm unele din aceste lucruri într-un minut. El a promis conform cu Maleahi 4, că aceste lucruri se vor întâmpla. El a promis, prin toate Scripturile, că se vor întâmpla. Înţelegeţi?

E-161 Observaţi şi pe Israel, modelul nostru, în călătorie. Priviţi, mâncau mana, care era Lumina lor, Viaţă, care le-a dat tărie, Viaţă. Este asta aşa? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Israel nu a putut mânca mana care a căzut ieri peste ei. Ea era contaminată. Ea era putredă. Ea nu era bună pentru ei. Ei ar fi murit, peste ea. Mana care i-ar fi ţinut în viaţă ieri i-ar fi omorât astăzi. Biblia a spus că ea avea microbi în ea, contaminată. Şi mana, ei au trebuit să ia mană nouă fiecare zi. Amin.
Şi ce este aceasta? Oamenii care trăiesc din mana lui Luther, Wesley, şi aceia în urmă acolo, voi mâncaţi lucru contaminat care vă ucide, spiritual. Aceasta vă ucide, morţi în tradiţiile voastre.

E-162 Mana de ieri, a lui Luther, nu va merge pentru Metodist. Mana Metodistă nu va merge pentru Penticostal. Mana Penticostală nu va merge pentru astăzi. Vedeţi ce vreau să spun? În fiecare zi ea vine, zi de zi, proaspătă, şi aşa a venit Ea prin epocile bisericii.
Mana lui Luther era mesajul de justificare. Mesajul lui Wesley era manifestarea sfinţirii. Cel Penticostal era restaurarea darurilor. Dar acesta-i introducerea Pietrei de vârf, ziua din urmă, Pomul Miresei, care este contrar la toată aceasta, şi totuşi El este aceeaşi Lumină pentru cel maturizat.
Ca acelaşi soare, ce străluceşte astăzi, va coace grăuntele pentru recolta din iulie. Vedeţi ce vreau să spun? Dar lumina de azi nu va face nici un bine înapoi acolo în iulie. Ea e mai tare. Grâul este mai avansat; el e gata să-l ia. Amin. Cu certitudine este. Ei nu ar putea să-l ia acum; el poate atunci. Vremea nu era potrivită; ea este acum.

E-163 Tu nu poţi merge împotriva naturii lui Dumnezeu. El are o lege, şi, a împotrivi acea lege, îţi omoară planta. Tu trebuie să mergi după legile vorbite de Dumnezeu, şi legile Lui sunt Cuvântul Lui. Orice lege este un cuvânt vorbit. Şi un cuvânt este un gând manifestat. Înţelegeţi? Acum noi-noi ştim că aceea-i adevărat.

E-164 Ce este o viziune? Cuvântul lui Dumnezeu, sau ceva spus dinainte, sau o prezicere a unui eveniment. Şi o viziune care a avut-o profetul, şi Isus a avut, Pavel a avut, şi toţi din ei, şi spun de ziua aceasta, a fost o prezicere despre ce se va întâmpla. Şi aici noi vedem prezicerea făcându-se vădită, şi oamenii nici măcar nu o recunosc. Vedeţi ce vreau să spun? Acum, mana de ieri...

E-165 Priviţi aici. Aţi observat vreodată, soarele, s-o-a-r-e-1-e, a călătorit, de la Est la Vest, cum a mers el de fiecare dată. Aţi observat asta? Şi, observaţi, epocile bisericii au făcut acelaşi lucru. Ce? Soarele, s-o... s-o-a-r-e-1-e, a început în Est. Şi civilizaţia a călătorit cu soarele, lumina vorbită de Dumnezeu ca ei să trăiască în ea. Ei au venit înainte, urmând soarele, să vadă unde se ducea.

E-166 Viaţa însăşi, când tu eşti născut, este ca un soare. Tu mergi înainte; chiar până la apusul soarelui, de la naşterea ta până la apusul soarelui.

E-167 Omul a călătorit spre vest, întotdeauna. Cea mai veche civilizaţie ce o avem este China, în ţările din răsărit. Ierusalim... Şi, observaţi, ea continuă să călătorească spre vest aşa cum merge, şi cum ea merge înainte şi înainte, spre Vest.

E-168 Aşa a călătorit epoca bisericii în acelaşi fel, prin F-i-u-1 lui Dumnezeu. Priviţi, Pavel, biserica timpurie, a început în Est; ea a mers de acolo, a sărit peste mare, dincolo în Germania. Ea a făcut trei faze. Priviţi aici. Din Asia, jos în-în Palestina, ea a sărit peste ocean la Germania; acela era Luther. Şi ea a sărit de la Luther, peste Canalul Englezesc, dincolo în Anglia; prin Wesley. Şi de la Wesley, ea a sărit la Coasta de Vest, la Statele Unite. Şi aceasta, dacă vă duceţi mai departe, ea vine iarăşi înapoi la Est. Acesta-i timpul serii.

E-169 Priviţi cum au luptat epocile bisericii. Luther... Pavel, întâi, în urmă în epoca timpurie; atunci a venit jos la Irin-... la Irineus, şi aşa mai departe; până în jos în Franţa; de acolo, dincolo în Germania; dincolo în Anglia; constant mergând spre Vest.
Iar acum noi nu putem merge mai departe. Aceasta este ultima epocă. Şi ce spune Biblia despre această ultimă epocă? Vedeţi, geografic, cronologic, şi aproape oricum vreţi să o luaţi. Scriptural, întâi; Scriptura, desigur, întâi. Dovadă, istoric, oricum vreţi să o luaţi, noi suntem la sfârşit, ultima epocă a bisericii.

E-170 Şi, priviţi, aşa cu a mers înainte ea a crescut mai tare şi mai tare. Şi aşa a făcut minoritatea mică, reală a Bisericii a crescut de la justificare, sanctificare, botezul Duhului Sfânt, iar acum la venirea Pietrei de vârf, formându-se sus. Nu mai sunt organizaţii după aceasta. Acolo nu vor mai fi. Vedeţi, nu poate fi, vedeţi, noi suntem la Vest.

E-171 Doar să vă arăt, prin toate modelele şi toate altele. Şi uitaţi-vă la cele trei sărituri, trei faze. Noi vom ajunge în aceea diseară, vedeţi, vedeţi, cum suntem noi la timpul sfârşitului. Aceasta-i doar...

E-172 S-o-a-r-e-1-e a parcurs ca F-i-u-1; F-i-u-1 ca s-o-a-r-e-1-e. Biserica a venit acelaşi lucru, de la cele Şapte Epoci ale Bisericii, şi aşa mai departe. Civilizaţia s-a mutat drept înainte spre Vest, şi Biserica s-a mutat drept înainte spre Vest. Şi acum dacă noi mergem ceva mai departe decât cum suntem acum, noi venim înapoi la Est din nou. Tu pleci de la Coasta de Vest, tu mergi drept înapoi în China, Japonia, chiar înapoi înăuntru din nou. Şapte mii de mile traversare, tu mergi drept înapoi la Est din nou. Aşa dar, Estul şi Vestul s-au întâlnit, asta-i tot ce este. Noi suntem la sfârşit. Nu există nimic rămas.

E-173 Şi acelaşi lucru s-a întâmplat, astăzi, care s-a întâmplat în urmă acolo. Acelaşi lucru a întâlnit la Vest ce a fost întâlnit la Est. Oamenii trăiesc într-o sclipire din altă lumină care absolut a încercat să arate înainte Lumina care urma să vină, şi au respins-O, deoarece ei au sclipirea în loc de Lumină. O! "Şi acolo era mare Lumină în ţara Neamurilor; Zebulon, Neftali; din Galileea, ... în Galileea, ţara Neamurilor."

E-174 Aceasta-i a şaptea epocă a bisericii. Amintiţi-vă, şi de fiecare dată când acel soare a început să strălucească în Est, este acelaşi soare care străluceşte în Vest. Şi acelaşi Duh care era peste tot în jos prin epoci, în felul acela, este acelaşi Fiu astăzi. Numai, ce e aceasta? Chiar ca coacerea, sezonul. Soarele care-i acum, va fi acelaşi soare care coace grăuntele toamna aceasta, această toamnă, vedeţi, dar (ce este aceasta?) este acelaşi soare plus ce va fi el. Şi astăzi, în această ultimă epocă, este ce erau ei, plus Acesta.
Şi totuşi ei vor să trăiască în urmă acolo, ca un pitic, merge jos într-o mucegăită, veche internam-... pivniţă nominaţională veche şi crez, şi îşi trag jaluzelele jos, zic, "Eu doar refuz să-L văd. Acesta-i tot nonsens." Şi când tocmai Biblia, care ei pretind a o crede, este identificată prin acelaşi Duh Sfânt aducând Lumină în zilele din urmă!

E-175 Aţi observat? Şi urmăriţi foarte atenţi acolo în Maleahi, cum a repartizat el aceea, "Credinţa părinţilor spre copii, şi pe copii spre părinţi." Vedeţi, Acelaşi Duh unde El a ridicat înapoi acolo, unde El a ridicat aici din nou, acelaşi lucru. Vedeţi, doar vice versa, exact, aşezând drept înapoi din nou. Căci, de ce? Estul şi Vestul s-au întâlnit. Chiar exact drept sub faţa noastră, şi totuşi ei nu o văd. De ce? Nu-i de mirare că Isus a spus, "Doar lăsaţi-i în pace, atunci. Ei sunt orbi, conduc pe orbi, ei vor cădea toţi în şanţ."

E-176 Lumina din alte epoci numai a reflectat această Lumină. Înţelegeţi? Soarele astăzi reflectă numai, este reflectarea soarelui care va fi acest iulie sau august, dacă Dumnezeu... pentru recoltă. Şi Fiul, din Luther, Martin Luther, şi Wesley, şi Sankey, Finney, Knox, Calvin, Moody, toţi acei alţii, acei oameni mari înapoi acolo care aveau acea lumină; şi John Smith din biserica Baptistă, şi Alexander Campbell, biserica Campbellistă, şi aşa numiţii Ucenici ai lui Isus, Biserica Creştină, şi câte alte nume ei au pentru ei. Toţi acei bărbaţi în urmă acolo, în epocile lor, au reflectat numai ce va fi Aceasta aici la sfârşit.

E-177 Şi atunci aici, copiii, imediat după acei fondatori, ce fac ei? Ei nu au stat pe tulpină. Ei stau traşi la o parte de la Ea şi şi-au făcut un lucru mic de coajă aici afară. Care, voi vă îndepărtaţi de la sursa reală de Viaţă, voi nu aveţi Viaţă. Voi luaţi o coajă de pe lucrul acela, şi o plantaţi aici afară în pământ, ea va zăcea jos şi putrezeşte. Şi aşa sunteţi voi, încercând să mâncaţi mană putredă din urmă din zilele acelea.
Recolta este coaptă! Isus are o masă întinsă, unde sfinţii lui Dumnezeu sunt hrăniţi din Hrana coaptă a zilei, prin Lumina Evangheliei care adevereşte şi dovedeşte că El este aici astăzi. Amin. Sfinţii mănâncă Pâinea.

E-178 Doar gândiţi. Pleava veche de ieri, vedeţi, să nu o plantaţi înapoi acolo. Ea-i putredă. Ea nu poate, ea nu poate sta cu aceasta. Nu, domnule. Aceasta nu va ajuta la nimic. Ea nu va creşte. Ea este jos de pe Viaţă; şi Cuvântul este Viaţa. Aşa este. Coaja cade jos, barba mică veche cade la o parte, şi lucruri ca acelea. Ea doar se denominează şi cade jos. Ea refuză să meargă înainte cu Viaţa.
Dar Lumina Îl adevereşte, O, doamne! Da, domnule.

E-179 Cea de ieri, o, doamne, cum s-ar cuveni să vedem aceea! Vedeţi, ca, lucrurile putrede de ieri, să nu le mâncaţi astăzi. Înţelegeţi? Ea are viermi în ea. Voi cunoaşteţi aceste codiţe şerpuite care le numesc eu? Eu nu ştiu. Eu-eu nu ştiu mult despre viaţa de germen, dar eu ştiu că noi întotdeauna le-am numit codiţe şerpuite. Acestea intră în orice când devine puţin putred. Vedeţi? Eu nu o vreau atunci. Dacă voi sunteţi satisfăcuţi cu aceasta, mergeţi înainte, dar nu eu. Dar amintiţi-vă...
Voi ziceţi, "Atunci de ce a fost bună ieri?"

E-180 Dacă aţi fi ştiut numai că pleava aceea foarte mică care era pe grâu la început, dacă ea a rămas în bob, ea îl face pe bob mai departe. Acela-i tocmai lucrul care face grâul floare, este ce a fost ieri; dar dacă ea se separă de bob, şi ea nu se maturizează, atunci ea se duce. Vedeţi? Dar dacă ea merge prin prelucrare, prelucrare dătătoare de viaţă, aşa cum aceasta moare ea doar se îmbină în altceva şi face bobul. Dacă ea nu, de unde vine el? Amin. Voi o pricepeţi? [Adunarea, "Amin." – Ed.]

E-181 Ca şi Regina Angliei, odată, ea a mers la o mare companie de hârtie, şi ea a spus că i-ar place să vadă prin fabricile de hârtie. Aşa că ei i-au arătat fabricile de hârtie, mulţi ani în urmă înainte ca ei să meargă să o facă în pastă şi lucruri, aşa că ei găsesc... făcând hârtie din aceasta. Deci ei, bine, după o vreme, ea a venit într-o sală în care nu era nimic decât o grămadă mare veche de zdrenţe murdare, şi ea a zis, "De unde a venit aceasta? Ce e aceasta? O," a zis ea.
Preşedintele uzinei a spus, "Aceasta e-e din ce facem noi hârtia, aceste zdrenţe murdare."
Ea a spus, "Aceea, face hârtie?"
"Da." Aşa că ea de-abia a putut să creadă.

E-182 Deci după ce ea s-a dus, omul a luat aceeaşi grămadă murdară de zdrenţe, şi le-a trecut printr-o anumită prelucrare, şi le-a adus afară o hârtie, curată pură, voi ştiţi, a trecut printr-o prelucrare şi a făcut adevărată... Şi au pus profilul ei în aceasta, şi l-au trimis la ea, reflectându-se în aceasta ce ea a numit "zdrenţe murdare."

E-183 Acum asta-i ceea ce este. Lucrurile moarte de ieri, mesajul lui Luther, mesajul lui Wesley, mesajul Penticostal, dacă el poate numai să treacă prin prelucrarea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu şi Cuvântul unei adeveriri, el va aduce la iveală reflecţia lui Isus Cristos, Regele. Amin. Dar dacă îl lăsaţi să zacă, el e zdrenţe murdare. Înţelegeţi?

E-184 El trebuie să fie modelat în altceva. Luther a trebuit să fie modelat în Wesley, şi Wesley a trebuit să fie modelat în Penticostali, şi Penticostalii au trebuit să fie modelaţi în Cristos. Acesta merge printr-o prelucrare. Aşa a mers Evanghelia printr-o prelucrare. Aceasta-i prelucrare. Epoca lui Luther, de justificare, noi credem asta; a lui Wesley, de sanctificare, noi credem asta; a Penticostalilor, de restaurare a darurilor, pentru Duhul Sfânt, noi credem asta, cu certitudine. Dar, frământaţi aceasta toată laolaltă, cu ce rezultat veniţi? Isus, chiar, acelaşi ieri, azi, şi-n veci. O! Acesta va rezulta, cu Isus.

E-185 Când un om într-o turnătorie face un clopot, el are un anumit ton care trebuie să-l pună în el. Când el îşi pune mostra şi toarnă fierul lui, el pune atât bronz, atât oţel, atât cupru. De ce? El ştie chiar exact cât de mult să pună înăuntru, să facă, să-i dea tonul potrivit.
Şi asta-i ce Isus a făcut prin Mireasa Lui. El a trebuit să pună atât de mult Luther, atât de mult Metodist, şi atât de mult Prezbiterian, atât de mult Penticostal, în aceasta. Dar cu ce vine El afară? Propria Lui reflecţie.
Ce este aceasta? Chiar ca Mesajul Piramidei, se îngrămădeşte drept în sus, acesta, vine în minoritate, cu Piatra de vârf. Slujba lui Isus Cristos, pe pământ, trebuie să fie aceeaşi ca slujba ce El a avut-o, sau El nu poate veni la ea. Chiar ca şi capul, până la picioare. Capul... Picioarele nu sunt capul, dar capul duce picioarele, sau face picioarele, le spune unde să meargă. Voi o pricepeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Frumos, aceasta-i Lumina orei.

E-186 Wesley a fost o Lumină mare. Cum i-a spus El la Ioan Botezătorul, "El era o Lumină mare pentru ora lui." Sigur, el a fost.

E-187 Nu. Da, domnule, zdrenţele curate... Sau, zdrenţele murdare de ieri, dacă voi rămâneţi în felul acela, aceasta trebuie... acestea doar devin zdrenţe murdare tot timpul. Aceasta şi-a servit scopul, ca haine, dar acum au devenit hârtie.
Justificarea şi-a servit timpul, în justificare sub Luther, apoi a trebuit să devină sanctificare prin Wesley. Şi sanctificarea şi-a servit timpul, până când ea a devenit botezul Duhului Sfânt. Şi botezul Duhului Sfânt şi-a servit timpul; până când Duhul Sfânt (care, există numai un Dumnezeu) se îmbină în Biserică, şi Biserica în Cristos, şi aceasta face pe Isus Cristos reflectat pe pământ, ce El a promis aici în Biblie. S-ar putea să nu o credeţi; eu nu vă pot face să faceţi aceea. Eu sunt numai răspunzător pentru Cuvânt. Înţelegeţi? Aşa este.

E-188 Aşa dar voi o vedeţi? Vedeţi voi asta? Dacă voi credeţi, aceasta va fi ca-omul care o dată a mers la... decursul, a mers acolo la Wales, în decursul timpului trezirii lui Welch. Un grup de oameni a mers din Statele Unite. Aşa că ei se duc jos, şi ei au spus că au vrut să afle în ce clădire ţineau ei această trezire a lui Welch. Mulţi din voi vă amintiţi de trezirea lui Welch, trezire mare a izbucnit printre oamenii lui Welch în Wales. Deci aceşti oameni, aceşti lucrători mari grozavi, şi aşa mai departe, au mers din Statele Unite, ei doctori ai divinităţii. Ei au vrut să meargă acolo şi să vadă ce lucru mare au făcut ei, voi ştiţi.
Aşa că ei au umblat în jos pe stradă, şi au zis... au întâlnit un mic poliţist bătrân stând la un colţ, învârtindu-şi bastonul înjur, voi ştiţi, şi fluiera un-un imn, aşa. Ei au zis, "Păi, el doar fluieră un imn. Noi am putea merge sus, şi să-l vedem, să vedem ce o să facă. Păi, îi punem o întrebare."
Deci ei au mers sus la el, şi au zis, "Domnule, unde este trezirea Welch?"

E-189 El şi-a înclinat pălăria; a zis, "Domnilor, trezirea Welch este ţinută înăuntru aici," în inima lui. O, asta este, el era trezirea W elch.
O Dumnezeule, dacă noi putem numai-numai înţelege că noi suntem reflecţia lui Isus Cristos, Cuvântul lui făcut vădit. Voi sunteţi reflecţia Cuvântului Său. Vedeţi?
"Unde se ţine trezirea Welch? În ce clădire este ea?"
El a zis, "Domnule, ea este în inima mea." El era trezirea Welch. Aşa este.

E-190 Şi astăzi Biserica ar trebui să fie Isus Cristos în acţiune pe pământ. "Pentru că Eu trăiesc, trăiţi şi voi; şi Viaţa Mea va fi în voi. Lucrările care Eu le fac, le veţi face şi voi." Înţelegeţi? Şi Biserica trebuie să ajungă, la punctul acela. Şi El a promis că o va face, şi o va face. Aceasta trebuie să vină în felul acela, Aşadar, voi vedeţi, asta-i ce ia loc. Noi, noi trebuie să fim aşa.
El este Lumina.

E-191 Aşa era Noe Lumina în ziua lui. El era Lumina. Noe era acea Lumină. El era Lumina la ce? Să facă Cuvântul lui Dumnezeu, "Eu îl voi distruge pe om pe pământul, care Eu l-am creat. Construieşte o arcă, şi toţi care doresc să vină în ea vor fi salvaţi."
Noe a mers acolo afară, a zis, "Există o singură cale, şi aceea-i arca."

E-192 Ei au spus, "Bătrânul fanatic trăznit." El era Cuvântul făcut vădit. Noe era Lumina din ora aceea, sigur era. Ziua lui, epoca lui, el a dezvăluit Lumina.

E-193 Moise era Lumina din ora lui. "Eu cu siguranţă te voi vizita," i-a spus Dumnezeu lui Abraham. "Şi Eu voi veni jos, şi Eu voi scoate afară pe poporul Meu, cu un braţ puternic, şi î-Mi voi arăta puterea Mea în Egipt."
Şi când Moise a întâlnit acolo sus rugul aprins sus acolo, şi a aflat că Eu SUNT era în acel rug, Moise a mers jos acolo, şi el era Lumina. Amin. Nu-i de mirare că a putut să ia nişte praf, şi să-l sufle în sus şi să spună, "Să vină acolo purici pe pământ." El avea Cuvântul lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat? Praful a început să sufle, şi puricii au început să vină în existenţă. Aleluia! De ce? El era o manifestare a Luminii Cuvântului lui Dumnezeu, "Eu voi plăgui Egiptul." El era un profet. Ce el a spus a venit la împlinire. El era Lumina din ziua aceea. El era Lumina lui Dumnezeu.

E-194 Faraon ar fi putut să aibă tot ce a vrut el să aibă, şi ceilalţi din ei, toţi preoţii aveau ce au vrut să aibă, dar Moise era Lumina. De ce? El a arătat Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat. Dumnezeu a promis, "Eu îi voi aduce afară, sub un braţ puternic şi Eu îmi voi obţine slavă." Asta-i ce făcea El.
Acela-i motivul că Moise a dovedit că el putea crea. Nu pentru că el a vrut să creeze; pentru că Dumnezeu i-a spus să creeze. "Şi cu aceea, ,Du-te la adunare, spune, "Mâine... "' Domnul Dumnezeu tocmai mi-a vorbit, 'Ia o mână de praf şi aruncă-l sus într-un nor, în felul acesta, şi cheamă după aceasta.' Nu există nimic aici, dar aceasta va fi acolo." Amin!
O, eu sper că nu sunteţi adormiţi. O! [Fratele Branham îşi bate palmele împreună o dată – Ed.] Manifestare!

E-195 El a zis, 'Eu sunt trimis. Dumnezeu le-a spus părinţilor noştri, cu siguranţă El ne va cerceta jos aici şi ne va scoate afară. Eu am venit să vă dovedesc că ora este la îndemână. Scăpaţi de ce aveţi. Să mergem!" Da.

E-196 Unii din ei au zis, 'Păi, eu cred..." Datan a spus, 'Eu nu cred că este vreo grabă. Noi nu ar trebui să fim stârniţi privitor la aceasta." Şi se părea că a dat greş, de patru sau cinci ori. Dar, tot la fel el s-a mişcat înainte.

E-197 Ei au gândit. Ei au venit afară şi au spus, 'Îl vom împroşca cu pietre pe acest Moise! Îl dăm la o parte de la noi! Noi nu îl vrem în grupul nostru-nostru aici."
Moise doar s-a mişcat drept înainte, oricum, pentru că el era Viaţa, el era Lumina din ora aceea. Ce el avea, ce era aceasta? Dumnezeu a manifestat Cuvântul Lui promis prin Moise, şi Moise era Lumina.

E-198 Ilie era Lumina. 'Mergi acolo afară şi şezi pe dealul acela! Eu le-am poruncit corbilor să te hrănească." Amin! Da, domnule!

E-199 El a venit înapoi jos cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL. 'Nici măcar rouă nu va cădea din Cer până nu chem după ea." Amin! 'Soarele poate lumina, voi aţi putea chema după toţi norii, şi să faceţi orice vreţi să faceţi, dar nici măcar rouă nu va veni până nu chem eu după ea." Ce era el? Lumina! Aleluia! El era Lumina. Lumina! El era Cuvântul lui Dumnezeu făcut vădit.

E-200 Ei credeau că el era nebun, să şadă acolo sus. El avea hamali să-l hrănească; şi ei mureau de foame. Ei au vrut să trăiască în tradiţiile lor; merg înainte. Nu Moise, sau nu Ilie, el trăia drept în Lumină. Şezând sus acolo lângă pârâul, Cherith, şi doar avea un timp bun; avea mâncăruri, şi cineva să aibă grijă de el, şi de toate. Ei au crezut că era nebun, dar el era-el era Lumina.

E-201 Au zis, 'Măi, ce a devenit din acel bătrân holy-roller care l-am avut pe aici? Păi, voi ştiţi ce? Cineva a vânat zilele trecute, şi a zis că l-a văzut şezând sus acolo pe lângă cale, sus de tot pe vârful acelui munte acolo. Eu pariez că bătrânul ins e cam uscat, pe la timpul acesta." O, nu. El era Lumina. El era Lumina. El era Lumina lui Dumnezeu, în ziua lui.

E-202 Ioan, când el a venit pe pământ, şi a mers afară în pustie să-şi obţină educaţia de la Dumnezeu, nu de la seminar. El a trebuit să prezinte pe Mesia. Deci când el a venit afară, Isus a zis, 'El era o Lumină luminoasă şi strălucitoare." Aleluia! De ce? El era Cuvântul manifestat.
Isaia a spus aşa. Asta este. Aşa este. 'El a trimis un glas în pustie, strigând, 'Pregătiţi calea Domnului, şi faceţi poarta Lui dreaptă, faceţi calea dreaptă.' El va striga, unul... glasul celui ce strigă în pustie." Aici a apărut el. Ce era el? "Glasul celui ce strigă în pustie."
Ce era el? Manifestarea Cuvântului, Lumină. Acelaşi Dumnezeu care a vorbit în Geneza; care a vorbit aceasta, şi aici vine Lumina. Cum El a spus, "Să fie lumină, pentru soare," soarele a venit în existenţă; zicem că El a zis că acolo va fi "un glas al celui ce strigă în pustie," aici el apare. El era Lumina din acea oră.

E-203 El de asemenea a spus, în zilele din urmă! Amin! Aceasta-i Lumina orei, strigând în pustia din Babilon, "Ieşiţi afară din ea, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi ai păcatelor ei. Nu atingeţi lucrul ei necurat! Depărtaţi-vă de ea! Fugiţi de mânia care are să vină! "

E-204 Ioan a spus acelaşi lucru. "Securea-i pusă la rădăcina pomului." Nu a avut o educaţie, nici măcar nu a vorbit ca un predicator. El a vorbit despre şerpi, şi beţe, şi pomi, şi topoare, şi lucruri, cu ce era el obişnuit, în pustie. El nu a fost crescut în ceva din acest lucru măreţ, mare, fin ce-l au ei astăzi, cum aveau ei în ziua aceea. El a venit afară cu propriul lui limbaj. El nu a stat şi să spună, "Ah-man," şi să facă toate aceste arcuri imaginare. El a venit drept afară, afară pe pustie, crud şi aspru. A zis, "Să nu începeţi să gândiţi că, 'Eu aparţin la aceasta şi eu aparţin la aceea.' Dumnezeu este în stare din aceste pietre să-i ridice copii lui Abraham."

E-205 Să nu vă gândiţi că dacă sunteţi Metodist, Baptist, Prezbiterian, că voi aveţi vreo ţinere la Dumnezeu. Dumnezeu este în stare să ia contrabandişti şi stricate din stradă, şi să facă fii de Dumnezeu din ei. Cineva are să-L audă, şi cineva are să-L creadă.

E-206 El a spus, de asemenea, "Securea e pusă la rădăcina pomului. Şi fiecare pom care nu crede, e tăiat jos şi aruncat în foc." Deci acela era mesajul lui. El era Lumina din ziua aceea.

E-207 Isus a spus, "El era o Lumină luminoasă şi strălucitoare, şi voi pentru puţină vreme aţi dorit să umblaţi în ea."

E-208 Şi ce a spus Ioan, profetul? "El stă printre voi chiar acum. Eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea. Şi îndată ce El vine pe scenă, eu mă duc jos." O, doamne! Căci, El era Lumina.
Nu există două sau trei Lumini, nu patru sau cinci organizaţii diferite. Acolo era o Lumină. Nu există Metodist, Baptist, Luteran, Prezbiterian. Cristos este Lumina, şi Lumina este Viaţa. Şi Cuvântul manifestat este Lumina din ora aceasta.

E-209 "Să fie lumină," şi a fost lumină. Da, domnule. "Să fie lumină," şi acolo e Lumină! El a vorbit că o să fie Lumină în ziua aceasta, şi există Lumină. El vine. Eu o cred. Priviţi la promisiunile din epoca aceasta. O, doamne!

E-210 Fiecare Lumină care a strălucit vreodată, aceste epoci a bisericii, noi vedem cum ele... A-a fost o privelişte jalnică, să vezi, respingerea. Apocalipsa 3, eu am scris jos aici, Apocalipsa 3, şi eu ştiu la ce-ce m-am referit atunci.

E-211 Priviţi la promisiunea din ora aceasta, în care noi trăim; o Lumină respinsă. Ce au făcut ei? Ei au refuzat-O acolo în urmă. De ce? Ei au trăit într-o sclipire. Ce fac ei astăzi? Acelaşi lucru.

E-212 Păi, eşti-eşti tu un Creştin? "Eu sunt un Luteran. Eu sunt un Baptist. Eu sunt Prezbiterian."
Aceea nu înseamnă nimic. Doar a-i putea spune că erai un "porc, purcel," sau orice altceva ce vrei să te numeşti. Vedeţi? Aceea, aceea-i cam cât de mult înseamnă aceasta. Acum fără-fără nesocotire către voi, dar dacă o luaţi la partea ei fundamentală, aceea-i corect.
Am pus întrebarea, "Un Creştin?" Acela-i Cristos în voi. Şi dacă Cristos este în voi, atunci Cuvântul este în voi. Şi atunci dacă Cuvântul este în voi, când Lumina străluceşte, cum o să umblaţi voi afară din Ea? Vedeţi, aceea-i întrebarea. Aceea-i ce este înăuntru acum, Lumina. Lumina de seară străluceşte. Pomul Miresei înfloreşte.

E-213 O, amintiţi-vă, ei au curăţit Pomul acela bătrân. "Şi ce a lăsat viermele, omi-omida păroasă a mâncat; şi ce a lăsat omida păroasă, a mâncat omida." Ce a lăsat Metodistul, a mâncat Baptistul, şi ce Baptistul a lăsat, a mâncat Penticostalul. El a spus, "Acest Pom era," Ioel acolo, "a fost tăiat până jos la butuc," dar el a vrut să ştie dacă acesta va trăi din nou. O, da! El a rezervat pomul acela. El a rezervat acel Pom, da, domnule, căci acesta era Mireasa Lui.
Şi El a spus, "Eu voi restaura, zice Domnul." Ce este aceasta? Eu îl voi aduce înainte, tot ce Luteranul a mâncat, şi ce Wesleyanul a mâncat, şi toţi aceia. Şi Eu îl voi restaura, căci totul încă este în rădăcina Pomului." Vedeţi?
Aceasta zace acolo în pământ. Întocmai ca seva care a mers jos, aşa cum am spus despre sora, ea zace acolo. Şi trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, într-o zi, şi acei aleşi Luterani, Metodişti, Baptişti, care nu au avut nimic de-a face cu vreo organizaţie...

E-214 Luther nu a organizat nimic. Moody nu a organizat nimic. A fost grupul acela de Rickey, după el, care au făcut organizaţia, au luat pleava. John Smith nu a organizat nimic. Nimeni din restul lor nu s-au organizat; aceasta era Lumina din ora aceea. Luther, Wesley, sau nici unul din restul lor; a fost grupul acela după aceea, ce au venit, care au făcut organizaţia.

E-215 Duhul Sfânt nu a organizat nimic în cincizecime. Cincizecimea este o experienţă, nu o denominaţiune. Ea nu a organizat nimic. O, nu. Dar omul care pretinde a fi penticostal, a organizat-o. Aceea-i pleava acolo, murind. În loc să o preseze în hârtie, şi să facă să vină înainte imaginea deplină a lui Isus Cristos; nu, ei s-au tras afară, aşa ca ei să nu aibă nimic de făcut în Aceasta. Doar lăsaţi-i în pace.

E-216 Dar noi aflăm acum, această Lumină, acest Pom, Cristos, respins din nou de biserică. De ce? Pentru aceeaşi cauză care au făcut-o la început, vechile sclipiri false de lumini din alte zile. Şi, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Evrei 13:8 zice că El este. El este acelaşi astăzi cum era El atunci, pentru că El face acelaşi lucru care El l-a făcut. Acelaşi Cuvânt, acel Cristos.

E-217 Ascultaţi, eu vreau doar să vă duc acum, şi lăsaţi ca aceasta să fie personal. Eu nu ştiu, eu sunt puţin decis dacă să-l opresc acela sau nu, vedeţi, pentru banda aceea. Eu o voi lăsa doar să stea acolo. Înţelegeţi? [Adunarea se bucură – Ed.]

E-218 Eu vreau să vă întreb ceva. Priviţi, urmăriţi aceasta. Vedeţi, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Urmăriţi. Lucrările Lui, care El le-a făcut, se manifestă. Acum ascultaţi atenţi. Când El a stat acolo, în Ioan 14:12, El a zis, "Lucrările care Eu le fac le veţi face şi voi. Mai mari decât aceasta veţi face, căci Eu mă duc la Tatăl Meu." Acum, El a spus-o. "Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul niciodată nu va da greş." Acum dacă noi suntem la ultimul sfârşit de epocă, unde sunt acele "lucrări mai mari" ce urmează să vină? Vedeţi? Vedeţi? Noi suntem aici. Noi nu avem...

E-219 Ascultaţi, dacă calendarul Roman este corect, noi avem şase... noi avem treizeci şi şase de ani rămaşi. Fiecare două mii de ani, pământul îşi întâmpină sfârşitul. Primele două mii de ani, distrus de apă; a doua două mii de ani, Cristos a venit. Acesta-i 1964 ce vine; treizeci şi şase de ani. Acum, calendarul de astronomie Egiptean zice că noi suntem şaptesprezece ani afară, "aceasta-i şaptesprezece ani avansaţi de la aceea," aceea ar lăsa nouăsprezece ani rămaşi.
Isus a spus, "Lucrarea va fi prescurtată, din pricina celor Aleşi, sau acolo nu va fi trup salvat." Unde suntem noi?

E-220 "Lucrările care le fac Eu le veţi face şi voi. Acelaşi fel, dar mai mari, veţi face voi." Acum urmăriţi. Ascultaţi atenţi. Mergeţi pe a voastre... Mă rog ca Dumnezeu să vă deschidă inima şi mintea voastră, la înţelegere, aşa ca voi să înţelegeţi fără ca să spunem că este prea mult aici. Observaţi. El a spus într-o zi...
Să vedem ceva din "marea" lucrare ce El a făcut. Să ne oprim doar numai pentru două lucruri. Să ne gândim.
O dată, El a zis, "Voi să le daţi ceva să mănânce."
Ei au zis, "Noi nu avem nimic."
A zis, "Ce aveţi voi? Aduceţi-Mi ce aveţi."
Şi ei au zis, "Noi avem cinci pâini de secară şi doi peşti."
El a zis, "Aduceţi-le la Mine."

E-221 Şi El a luat cele cinci pâini de secară originale şi a început să frângă pâinile. Şi, de la original, El a făcut pâine. A hrănit cinci mii. Este asta aşa? [Adunarea, "Amin."-Ed.] Atunci el a zis, şi El a luat un peşte, "Daţi-mi peştele." Acesta era un peşte, în primul rând. Şi El a luat jos, din peştele acela, alt peşte şi alt peşte, şi a hrănit cinci mii. Este asta aşa? ["Amin."]
Dar în zilele din urmă El nu a avut nimic. El doar a vorbit, şi a spus, "Spune că aceasta va fi acolo," şi a fost acolo, fără nimic în aceasta. El nu a avut o veveriţă; nu a fost niciuna acolo. El doar a spus, "Să fie acolo," şi acolo era. Vedeţi? O, Cuvântul Lui este infailibil, şi El trebuie să fie împlinit.

E-222 Aş putea să vă spun lucruri care v-ar zgudui. Înţelegeţi? Aceasta-i acolo când El spune că este acolo. Lăsaţi-L s-o spună. Vedeţi, chiar exact.

E-223 Vedeţi, Estul, Vestul aici a venit înapoi şi a întâlnit Estul. Acesta era Moise, chiar a cules nisip, şi a spus, "Să fie purici," şi aşa mai departe în felul acela, "pe pământ." Dar în zilele din urmă El nu ia nimic; vedeţi, doar Cuvântul. "Să fie," şi este. Ce se spune, acela-i felul cum va fi.
Eu vreau să mărturisesc despre unele din aceste lucruri diseară, vedeţi; vedeţi, despre ce s-a întâmplat, ca voi să puteţi vedea că El încă este Dumnezeu. Cuvintele Lui nu pot...
"Lucrările acestea care Eu le fac le veţi face şi voi, şi mai mari decât acestea veţi face voi. Eu am luat un peşte ca să fac un peşte; voi nici măcar nu trebuie să aveţi un peşte." Vedeţi? El încă este Dumnezeu, încă este acelaşi Fiu. Acelaşi Fiu al lui Dumnezeu care a luat un peşte dintr-un peşte, este acelaşi Fiu al lui Dumnezeu astăzi. "Aceste lucrări care Eu le fac le veţi face şi voi. Chiar mai mari decât acestea veţi face voi." Aceasta va fi mărit, "Mai mari decât acestea veţi face." Şi oamenii refuză să o vadă. Ha! "Mai mari lucrări!"

E-224 O lumină falsă. Voi ştiţi, eu tocmai mă gândeam la ceva. Eu m-am referit mult despre Anglia, dar eu m-am gândit despre o lumină falsă. Aici nu cu mult în urmă, voi toţi vă amintiţi de cel mai mare jaf care-care Anglia l-a avut vreodată, care s-a făcut. A fost o tâlhărie de şapte milioane de dolari. Eu nu cred că a existat vreodată în lume ceva să se compare cu aceea. O mare tâlhărie, recent, de şapte milioane de dolari, nici măcar Scotland Yards nu o poate dibăci.
Voi ştiţi cum au făcut-o? Printr-o lumină falsă. Ei au pus o lumină pe linia ferată, atenţiune, înainte în jos până a ajuns la o lumină roşie, şi i-a oprit. Şi acolo a avut loc tâlhăria, chiar la locul potrivit. O lumină falsă a dat cea mai mare tâlhărie care au cunoscut naţiunile vreodată. A jefuit naţiunile. Din cel mai mare jaf, cea mai mare tâlhărie, s-a făcut printr-o lumină falsă.

E-225 Şi cel mai mare jaf ce l-a avut biserica lui Dumnezeu vreodată este o lumină falsă, o sclipire, denominaţiunea lor. Aceasta i-a jefuit de puterea Duhului Sfânt. A luat de la biserică chiar linia de Viaţă. I-a jefuit de Cuvânt, când ei au acceptat un crez în loc de Cuvânt. Aceasta i-a jefuit.
O, ei pretind să aibă Cuvântul. Cuvântul se trăieşte pe Sine pentru epocă; El Se face cunoscut. Ei pretind că aveau Cuvântul, de asemenea, în urmă acolo în zilele lui Isus. Dar Acesta a spus, "Ei au văzut o mare Lumină," şi ei au respins-O. Ei au văzut-O, dar au respins-O.

E-226 O, lumină falsă, da, a costat-o pe biserică cel mai mare jaf ce l-a avut vreodată. Crezuri reci denominaţionale, frate, nu va coace un Cuvânt adeverit, un grăunte. Biblia a spus, Isus a spus, "Cuvântul lui Dumnezeu este o-o Sămânţă care a semănat-o un semănător." Înţelegeţi? Şi crezuri reci nu vor coace Cuvântul acela. Nu, nu!
Zile reci de viforniţă nu vor coace grâul. Nu, într-adevăr!
E nevoie de căldura luminii soarelui, deoarece era Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu cu ce să facă un astfel de lucru.
Şi va fi nevoie de Cuvântul vorbit de Dumnezeu, astăzi, să arate sfinţilor lui Dumnezeu că Isus Cristos trăieşte. Tot la fel cum a fost El ieri, El este astăzi. Crezurile şi denominaţiunile niciodată nu o vor face. Ei sunt reci şi indiferenţi, şi grăuntele va putrezi chiar în pământ. Acesta nu poate ieşi afară sub aceea.

E-227 Acela-i motivul, astăzi, că noi avem ce avem. Ca scumpul nostru Frate Billy Graham, marele trezitor. Eu cred că Dumnezeu îl foloseşte pe om. Dar priviţi ce face el; merge acolo afară printre Baptişti şi Prezbiterieni. Ce faci tu? Obţii o grămadă de înscrişi la biserică.

E-228 Vedeţi unde Baptiştii Sudişti se jubilează jos acolo pentru că ei au cel mai mult, denominaţiuni, denominaţiunea lor a crescut mai mult decât oricare alţi Protestanţi? Catolicii i-a luat pe toţi, aproape, anul trecut. Voi o vedeţi în ziar? Sigur au făcut. Nu vă îngrijoraţi, o să îi ia pe toţi, căci ea ia Baptişti şi pe toţi, chiar împreună. Şi ei sunt toţi aceea, şi nu o ştie.
Consiliul bisericii, Consiliul Bisericilor, îi pune pe toţi chiar acelaşi lucru. Denominaţiunea pune... De ce, de ce veţi vrea voi să staţi pe aici sau pe acolo? Atât timp cât voi îl refuzaţi pe Acesta, ce mai contează? Nu folosiţi voi aceleaşi etichete denominaţionale, tot la fel cum sunteţi voi la un loc? Una, fiara; cealaltă-i semnul. Deci, acolo sunteţi, aşa că acesta doar nu face nici o deosebire.

E-229 Aceasta-i unde era el. El a ştampilat sigiliul lui de aprobare, şi acolo voi îl luaţi. Şi acolo ea totul a condus, chiar drept până la Casa Albă, şi la Washington, D.C., şi-şi Consiliul Bisericilor, şi acolo vă duceţi. Clericii i-a dus drept înapoi, exact cum Biblia a spus că ei vor face. [Fratele Branham bate de şase ori pe amvon – Ed.]
Vai, doresc ca ceasul acela să nu fi mers aşa de repede! [Adunarea zice, "Nu te grăbi." – Ed.]

E-230 Acum, doar gândiţi-vă acum unde suntem. Uitaţi-vă la promisiunile din ziua aceasta, respinse din nou. Cum au făcut bisericile în această zi din urmă, sclipirea de denominaţiune!

E-231 Trăind în sclipirea falsă este motivul că Acesta nu se va coace. Acela-i motivul că, acest Cuvânt, voi nu vedeţi minunile.

E-232 Un preot m-a intervievat, nu cu mult în urmă, şi a zis, "Domnule Branham," a zis, "cum ai boteza?" O-o anumită fată care a ieşit din această biserică; şi a decăzut şi s-a măritat cu un băiat Catolic, şi a mers în biserica Catolică. Şi el urma să o ducă în biserică.

E-233 Am spus, "Eu am botezat-o în botez Creştin."
El a zis, "Episcopul vrea să ştie."
Am spus, "În regulă, uite-o acolo."
A spus, "Juraţi dvs. la aceasta?"

E-234 Am spus, "Eu nu jur deloc." Şi el a zis... "Da," am zis, "dacă el nu mă poate lua pe cuvânt pentru aceasta, păi, aceea-i în regulă. Căci, eu nu jur. Biblia a spus, 'Să nu juraţi pe ceruri; acesta-i tronul lui Dumnezeu; pământul este aşternutul picioarelor Lui. Al vostru da să fie "da," şi nu, "nu.""' Am spus, "El va trebui să mă ia pe cuvânt."
A spus, "Păi, a-ţi-a-ţi spus ,botez Creştin,' ce vreţi să spuneţi, prin-prin 'scufundare'?"

E-235 Am spus, "Acela-i singurul fel cum se înfăptuieşte botezul Creştin." Am spus, "Eu am botezat-o în râul Ohio; am luat-o sub apă, în Numele lui Isus Cristos, şi am adus-o sus. Eu am botezat-o în ,Numele Domnului Isus Cristos,' care este singurul botez Creştin ce există."
A zis, "Da, domnule." El a notat-o jos aşa. Şi a zis, "Ciudat!" A zis, "Dvs. ştiţi, biserica Catolică obişnuia să boteze în felul acela."
Am spus, "Când?"
Şi el a zis. A mers înainte, şi discuţia a mers înainte pentru o vreme. Şi el a zis, "Păi, noi suntem Catolicii originali."

E-236 Ştiind, acolo au stat chiar acolo-cărţile, voi ştiţi, şi istoria despre aceasta, am spus, "Asta-i adevărat, dar," am spus, "de ce nu o faceţi voi astăzi?"
A spus, "Noi avem putere să iertăm păcatele." A spus, "Isus, nu a spus El ucenicilor Lui, 'La oricine le iertaţi păcatele, la aceia le vor fi iertate; şi a oricărui păcate le reţineţi, la aceia li se vor reţine'?"
Am spus, "Da, domnule. El a spus."
A spus, "Atunci aceea nu-i dă bisericii autoritatea? Petru a fost capul bisericii."

E-237 Am spus, "Dacă biserica va ierta păcatele în felul cum a făcut Petru." Am spus, "Acum, când ei întreabă, 'Ce trebuie noi să facem să fim salvaţi?' El a zis, 'Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre."' Am spus, "Voi faceţi asta, şi eu voi merge cu voi."
"O," a zis, "dvs. încercaţi să pledaţi o Biblie." Am spus, "Acela-i Cuvântul."
A zis, "Dumnezeu este în biserica Lui."
Am spus, "Dumnezeu este în Cuvântul Lui. 'Fiecare om, cuvintele altor oameni sunt o minciună; a Lui este Adevărul."' Vedeţi?

E-238 Deci nu a fost nici o cale ca el să poată vedea. Dar acolo-acolo se duc ei, drept înainte în întuneric. Şi Protestanţii, cu miile, cad în aceasta. Aici sunt ei, chiar jos la adoptarea crezurilor lor şi lucruri, mergând drept înainte înăuntru. Cuvântul vine drept afară, dovedind aceasta, Isus Cristos se manifestă pe Sine, "acelaşi ieri, azi, şi-n veci." În sclipirea crezului, ei se mută drept înainte afară în întuneric. Chiar cum au făcut ei în timpul lui Noe, chiar cum au făcut ei în toate timpurile, ei o fac iarăşi astăzi, drept afară în întuneric! De ce? Ei resping Lumina din cauză că crezul i-a orbit.

E-239 O, ce oră întunecată în care suntem noi acum! Îh-hî! Da, ei resping adevărata Lumină Eternă a lui Cristos, şi aceea-i ce o face.

E-240 Denominaţiuni reci niciodată nu pot aduce Viaţă la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că aceasta aduce viaţă la denominaţiunea lor. Noi avem mai mulţi Creştini pretinşi chiar acum. Priviţi aici, dacă Creştinul...
L-am întrebat pe acest preot aceasta. "Dacă... Eu voi merge cu voi, dacă biserica Catolică era, la început, la Cincizecime," nu la Niceea, Roma. Biserica nu a început la Niceea, Roma. Ea a început la Cincizecime. Vedeţi? La Ierusalim este unde a început Biserica. Dar am spus...

E-241 Aici, ei voi admite că aceşti oameni, aceşti sclavi şi lucruri, care au primit Duhul Sfânt, stăpânii lor au văzut puterile lor şi lucruri, ce ei au făcut; înviind morţii, vorbeau în limbi, scoteau draci, prevesteau lucruri. Şi profeţi printre ei, şi aşa mai departe, au ieşit cu piei de oaie înfăşuraţi; mâncând ierburi, venind la acel Consiliu din Niceea, şi aşa mai departe, şi ce oameni mari! Şi acolo ei au venit afară de acolo, şi au venit acolo sus la acel Consiliu din Niceea, stând pentru acel Cuvânt.
Dar, acele cincisprezece zile sângeroase, ei au acceptat "Tată, Fiu, şi Duh Sfânt" ca un crez, în loc de învăţătura Bibliei, "în Numele lui Isus Cristos." Prin aceea au venit toate bisericile Protestante, născute drept în ea, acelaşi lucru, toate aceste alte lucruri. Concepţia falsă despre Duhul Sfânt; au luat, ia împărtăşirea, bea vinul, "Acela-i sfântul eucharist, care înseamnă, 'Duh Sfânt."' Preotul vi-l dă.

E-242 Acum, Biblia nu se citeşte, "Când Ziua Cincizecimii a venit pe deplin, aici vine un preot în sus pe drum, gulerul întors în jur, a zis, 'Scoateţi limba afară şi ia sfântul eucarist."' Nu, El nu a spus, "Voi toţi oamenilor alergaţi sus acolo şi să-mi daţi mâna dreaptă de părtăşie, voi Baptişti, Metodişti, şi Baptişti, eu vă voi pune numele. Aduceţi o scrisoare de undeva."

E-243 El a spus, "Ei erau toţi într-un loc, într-un acord. Şi deodată acolo a venit un sunet din Cer ca un vâjâit de vânt puternic, şi a umplut toată încăperea unde şedeau ei. Ei toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, aşa cum le dădea duhul să pronunţe. Şi acolo..." Ei au mers afară în stradă, clătinându-se ca oameni beţi, Maria şi toţi ceilalţi din ei, sub impactul Duhului Sfânt.
Păi, oamenii au spus, au râs de ei, şi au zis, "Oamenii aceştia sunt plini de vin nou." Ce erau ei? Orbiţi de un crez.

E-244 Acel predicator micuţ doi-pe-patru s-a ridicat sus acolo, numit Petru, şi a zis, "Voi bărbaţi din Iudea şi voi care locuiţi... voi bărbaţi din Ierusalim, care locuiţi în Iudea, să vă fie acesta cunoscut vouă, şi ascultaţi la cuvintele mele. Aceştia nu sunt beţi. Dar lăsaţi-mă să vă spun ce au spus Scripturile că va fi. Aceasta este Lumina. Acesta-i Cuvântul fiind manifestat." Amin.
Acelaşi lucru s-a întâmplat astăzi, şi ei fac cum au făcut ei atunci, au plecat la o parte şi şi-au scuturat capetele. A zis, "Lăsaţi-i în pace; orbul conduce pe orb, ei toţi vor cădea în şanţ."

E-245 O, e nevoie de Cristos, Viaţa eternă, să aducă Cuvântul la Viaţă la adeverire, făcut trup. O, vai, doamne! E nevoie de Cuvânt... e nevoie de Duhul Sfânt să opereze Cuvântul lui Dumnezeu.

E-246 Când Isus a spus, "Duceţi-vă în toată lumea, şi predicaţi Evanghelia la fiecare făptură." Acum priviţi, Marcu 16, ultima lui însărcinare. "Toată lumea, toată lumea," aceasta nu a ajuns acolo încă, vedeţi. "Toată lumea, şi predicaţi Evanghelia la fiecare făptură. Cel ce crede," în toată lumea, "şi este botezat va fi salvat; cel ce nu crede va fi condamnat. Şi aceste semne îi vor urma pe acei ce cred."
"Ei vor da mâna cu predic-... "? Nu. "Ei vor fi membru bun de biserică"? Nu.
"În Numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi; ei vor lua şerpi; sau, bea lucruri mortale, aceasta nu-i va vătăma; dacă îşi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor reface." O, vai!

E-247 Cât de departe? "Fiecare făptură." Cât de mult? "În toată lumea," până când vine El iarăşi. "Aceste semne vor..." "Cel ce crede în Mine, lucrările care Eu le fac le va face şi el. Chiar mai mari decât acestea va face el, căci Eu Mă duc la Tatăl."

E-248 O, cum putem noi să ne îndepărtăm de la Acela este mai mult decât pot eu să spun! Noi suntem în mai mare întunecime acum decât cum erau ei. Acum doar mai am încă două versete aici, atunci eu vreau să ajung la sfârşit aşa de repede cât e pas-... Noi suntem în mai mare întunecime decât cum erau ei.
Eu ştiu că eu vă obosesc aici, pentru vreo oră şi jumătate. [Adunarea zice, "Nu!" – Ed.] Dar, vedeţi, această bandă merge înainte înăuntru acolo. Înţelegeţi? Înţelegeţi?

E-249 Ei sunt în mai mult întuneric decât cum suntem noi. Eu am făcut declaraţia, aceea. De ce? Bisericile, în această sclipire, este aşa de amăgitor, aceasta arată de parcă-i Adevărul. Acum, nu a spus Isus? Să vedem Matei 24, vedeţi. Matei 24, Isus a spus că, "În zilele din urmă, cele două duhuri vor fi aşa de apropiate încât ar înşela chiar pe cei Aleşi dacă era cu putinţă." Acolo va fi un grup ales să vină afară să formeze Biserica, în zilele din urmă. Şi aceste organizaţii, cu ce numesc ele Adevărul lor, vor fi aşa de apropiate ca Lucrul real, încât ar înşela chiar pe Aleşi, chiar Penticostalii.

E-250 Acum, voi ştiţi că voi nu o să luaţi un Penticostal şi să-l amăgeşti cu ceva doctrină Metodistă sau Baptistă. Voi nu o să-i spuneţi lui aceea. El ştie mai bine. Şi voi nici nu o să amăgiţi vreun Baptist cu o doctrină Luterană. Vedeţi?
Şi nici nu o să primiţi voi Mesajul, să vedeţi Mesajul acum în acest Cuvânt, prin vreo doctrină Penticostală, un fals "Tată, Fiu, Duh Sfânt," şi toată treaba asta ca aceea, şi înapoi acolo în crezurile acelea care le au ei aranjate în organizaţia aceea. Nu, într-adevăr. Voi niciodată nu-i veţi înşela, deoarece cei Aleşi nu vor fi înşelaţi.

E-251 Ce este aceasta? Ce este aceasta? Înşelare. Aceste sclipiri, ce fac ele? Ele călăuzesc biserica la măcelul consiliului, prin sclipirea lor. Acela va fi măcelul final, când ea şi Roma se conectează împreună. Când ele formează acel chip al fiarei, acela-i măcelul final. Şi aceste sclipiri care le aveţi acum, priviţi ce face aceasta, conduce poporul. Aceasta-i o capră.

E-252 O capră întotdeauna conduce oile la măcelărie. Voi aţi văzut asta în ocolurile măcelăriei. Capra aceea va fugi chiar acolo sus şi va conduce oaia, atunci ea va sări afară şi lasă oaia să meargă înainte înăuntru. Asta-i ce face ea. Ea întotdeauna face.
Caprele au fost cele ce l-au condus pe Isus, Mielul, la măcelărie. Caprele Romane! Aşa este.
Aceasta-i-acestea-s caprele denominaţionale astăzi care conduce pe oile nevinovate la măcelărie. Se pun pe ei, numele lor pe registrele acelea acolo, şi ei sunt terminaţi. Acela-i semnul fiarei. În Numele Domnului, vorbesc eu. Am ţinut asta pentru mult timp. Asta-i adevărat. Asta-i exact. Ce este fiara? Ce este fiara? Este ierarhia Romană, prima organizaţie. Ce este semnul ei? Acelaşi lucru, exact, acelaşi lucru exact cum era acela. Măcelul, la sclipire!

E-253 Dar în faţa întunericului prezent, noi totuşi am văzut să strălucească Lumina lui Dumnezeu. Cât de mulţumitori suntem noi pentru aceea!

E-254 Ascultaţi atenţi. Noi am văzut Lumina, Cuvântul Lui care El l-a promis pentru ziua aceasta, dovedit şi adeverit. Acesta-i Adevărul, Lumina orei. O, doamne! Eu sunt aşa de bucuros. Nu este nimic greşit. Nu este nimic.

E-255 Aici nu de mult în urmă un lucrător zicea că el a fost jos în Florida, şi el şi-a avut o-o maşină, eu cred că era un Chevrolet, şi maşina i s-a stricat. El nu a putut să o repare. Şi el a mers în garaj, şi un mic mecanic bătrân se ducea sub ea şi peste ea, şi trebăluia în jur; el nu a putut s-o repare. Şi el-el a încercat aceasta, şi nu mergea. Şi el încerca altceva; aceasta nu mergea. El a pus pe ea un generator, a pus aceasta, şi a pus înăuntru bujii, a pus platine; el nu a putut să facă lucrul să meargă. El doar nu a putut să o facă să meargă.
În final, un om frumos îmbrăcat a păşit sus. El a zis, "Aş putea să-ţi dau ceva sfat?"

E-256 Micuţul mecanic avea suficient simţ să spună, "da, domnule."
El a zis, "Tu să iei aceasta, şi înmulţit cu aceasta şi aceasta, şi," a zis, ,,pune aceea împreună o dată şi încearcă." Şi el a luat aceasta înmulţit cu aceea, şi a pus-o împreună, şi acolo a mers ea.

E-257 Micuţul mecanic s-a întors în jur, şi a zis, "Spuneţi, cine sunteţi?" El era inginerul, şef inginer de la General Motors. El a făcut lucrul acela. El era acela care l-a proiectat.

E-258 Şi, astăzi, când noi vorbim despre Metodist, Baptist, şi Prezbiterian. Mecanicul Şef este aici: Proiectantul Cuvântului Lui, Omul Care a creat cerurile şi pământul, şi a proiectat Biserica Lui! Ştie El mai mult despre ce este necesar pentru Răpire, sau ştie biserica Metodistă sau Baptistă mai mult despre ce este necesar? El este Proiectantul. El ştie ce este necesar. El este bine îmbrăcat în Puterea învierii Lui. Aleluia! El umblă printre noi, astăzi, în Puterea învierii Lui.
El ştie ce este necesar să pună o Biserică în ordine de Răpire. El a proiectat-O, şi a pus piesele laolaltă aici în Biblie. Amin! Doar lăsaţi Curentul să curgă prin Ea, acum urmăriţi-O în funcţiune. Lăsaţi credinţa, în Cuvântul Lui promis de astăzi, să curgă prin, voi veţi vedea cum funcţionează Ea. De ce? El a proiectat lucrul acela. El a proiectat Biserica Lui prin Cuvântul Lui. Aceea-i ce pune El împreună. Nu prin Metodişti, sau Baptişti, sau Prezbiterieni, sau organizaţie Penticostală; ci prin Cuvântul Lui. "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci prin fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Da, domnule.

E-259 Ieşiţi afară din sclipirile acelea, în mijlocul întunericului, acest timp întunecat în care noi trăim acum. (Doar mai am încă vreo cinci minute rămase.) În mijlocul întunericului, cine o să o aducă pe micuţa Mireasă afară? Cine ştie despre Ea? Proiectantul Şef. O, da. Din toată confuzia aceasta de sclipire!
Aici, Metodistul sclipeşte într-un fel, Baptistul în altul, şi Prezbiterianul în altul, şi Penticostalul în altul, toată sclipirea acesta în jur. Ei aleargă, îşi pun numele aici, în această sclipire aici; ajunge să afle, ceva acolo. Şi vine aici; şi ceva acolo. Vine pe aici...

E-260 Cum i-am spus la acel preot, "Dacă voi toţi sunteţi biserica originală, şi voi aţi mers după doctrinele acestor oameni aşezaţi împreună la Niceea, de ce este că voi nu aveţi puterea care ei au avut-o în urmă acolo la început atunci? Înţelegi? De ce nu faceţi voi lucrurile care ei le-au făcut, care a spus Isus?"
A spus, "O, noi suntem mai multe persoane acum. Noi, noi trăim într-o epocă diferită."

E-261 Am spus, "Dar Cuvântul nu se schimbă. El a spus, 'Aceste semne îi vor urma pe ei la toate epocile. Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul meu nu va trece niciodată.' Asta este"
El a spus, "Bine, dvs. Vorbiţi despre o Biblie."

E-262 Am spus, "Da, Cuvântul, care este Cristos." Aşa este. Şi deci acolo sunteţi. Vedeţi?

E-263 Şi în această sclipire, Metodiştii arată a lor, Baptiştii arată a lor, Prezbiterienii a lor, fiecare creşte mai mare şi mai mare, tot timpul.
Sărmana Mireasă micuţă, unde este Ea? Ea a alergat aici la Penticostalii Unitarieni, o vreme; Ea şi-a pus numele Ei acolo, şi Ea zice, păi... Ajunge să afle, să se uite ce fac ei. Şi ei vin dincoace, şi "Tu trebuie să aparţii de noi. Dacă tu nu aparţii de biserica noastră, tu nici măcar nu eşti în Mireasă. Tu nu eşti nici măcar nimic." Te duci dincoace la Adunarieni, şi uite ce au ei; acolo sunteţi din nou. Te duci jos la Baptişti, uite ce au ei. Uite la Prezb-...

E-264 Ce o să i se întâmple la sărmana Mititică? Vedeţi? Dar Ea vine înainte. Să nu vă îngrijoraţi. Ea urmează să fie acolo.

E-265 Un ins a spus, aici cu vreo doi ani în urmă. El era jos în New Mexico. Eu am ţinut o adunare acolo aproape de Carlsbad Caverns. Voi aţi auzit de aceia jos acolo, cei mari. Şi ei au luat pe un om şi nevasta lui, şi o grămadă de copii, au mers pe acest lift, au mers jos de tot până la fundul gropii. Şi când au ajuns jos acolo, ei au stins toate luminile. Şi când ei au stins toate luminile, a fost întuneric de miezul nopţii.
Eu i-am pus să facă asta aici în aceste grădini de aici, şi la un timp acolo în Colorado acolo, eu şi soţia, înapoi acolo, era înăuntru acolo. Şi ei au aprins luminile acelea. Vai, dacă ţi-ai pus mâna în felul acesta, nu putea-i vedea nimic.
Şi acolo era o fetiţă stând acolo, şi ea a început să ţipe, "Oh-h-h!" Ţipa. Ea, ea era speriată de moarte, a fost aşa de întuneric. Sărmana micuţă să se apuce peste tot, şi încerca să ţipe şi să urle după tata ei, mama, pretutindeni. Ea doar nu o putea suporta, a fost aşa de întuneric. Ea niciodată nu a văzut aşa întuneric.

E-266 Şi cam aşa este felul cum este acum. Aşa este. Este aşa de întuneric că nu ştii încotro să mergi. Te duci la Metodişti, te duci la Baptişti, te duci la Prezbiterieni, este tot acelaşi lucru, înţelegeţi, mâncând acea mană veche moartă, putredă cu viermi în ea. Vedeţi, acelaşi lucru, ceva crez, "Veniţi înăuntru şi vă înscrieţi în aceasta, şi alţii în aceea," crez vechi şi de toate. Voi nu-l vedeţi pe Cristos în ea. Înţelegeţi? O, voi vedeţi persoane de neprihănire proprie, ... ? ... Mulţi sunt oameni buni înăuntru acolo acum, în denominaţiunile acelea. Eu spun de sistem, nu de oameni acolo înăuntru. Dar, voi vedeţi, aceea-i din ce mănâncă ei. Spuneţi-le despre aceasta!
Şi Aici este Hrană proaspătă!

E-267 Şi această fetiţă stând acolo, ea a ţipat, cu glasul ei la culme, gata să intre în histericale; cam cum este micuţa Mireasă. Dar voi ştiţi ce? Fratele ei mic a strigat, a zis, "Surioară, nu te teme." Căci, el stătea chiar lângă inginer. A spus, "Există un om aici care poate aprinde luminile."
Nu te teme, Soră mică, există un Om aici Care poate aprinde Lumina. El poate să facă acest Cuvânt viu. Noi nu ştim cum vine El. Noi nu ştim, când vine El. Eu nu ştiu nimic despre aceea. Dar El este aici, şi El poate aprinde Luminile. Cum o să ieşim noi din aceasta? Eu nu ştiu. Dar el este aici, şi El este Acela care poate aprinde Luminile. Da, domnule. El este Acela. El este Lumina. El doar Se face cunoscut, aşa este cum aprinde El Lumina. Exact corect.
Este nevoie de Cristos, să strălucească înainte pe Luminile Lui, atunci tot întunericul se risipeşte. El separă. El îşi trage micuţa Lui Mireasă afară. "Eu voi lua un popor afară dintre Neamuri, pentru Numele Meu, care vor avea Numele Meu." Ce este Numele Lui? În regulă. Nu Metodist, Baptist, Prezbiterian, Luteran. Acesta-i Isus Cristos. Aşa este.

E-268 El este Lumina, Adevărul; Lumina, şi nu există întuneric în El. Şi El împrăştie întunericul când El vine înăuntru, deoarece El este Cuvântul. Cuvântul este Lumina. Aşa este. Deoarece, El a vorbit şi a spus, "Să fie Lumină," acela a fost Cuvântul care a devenit lumină. Când El vorbeşte Acesta, este Lumina din epoca aceea, de fiecare dată.
Acum El este aici, în-în nu într-o sclipire; dar oamenii trăiesc într-o sclipire. Dar El este Cuvântul adeverit. El este absolut Lumina în timp de întuneric. Da, domnule. Toate aceste sclipiri false şi lucruri se vor şterge. Da, domnule. El este aici. Nu vă temeţi. Aprinde Luminile, Cuvântul Lui promis. El trăieşte. El face...
"Cel ce crede în Mine, lucrările care Eu le fac, le faceţi şi voi." Atunci, acesta-i Cuvântul. "Aşa cum Tatăl M-a trimis, aşa vă trimit Eu." Tatăl care l-a trimis pe El, a venit în El. Isus care vă trimite pe voi, vine în voi. Şi lucrările care El le-a făcut atunci, El face acelaşi lucru, din cauză că (de ce?) Cuvântul este făcut trup, în trup uman, Se manifestă ca Lumina din această zi. Acolo suntem noi. Iată-o acolo. Acesta doar arată calea la Lumină, în Lumină. Oameni înţelepţi, care nu sunt orbiţi de crezuri şi denominaţiuni, vor umbla în Lumina aceea. O, doamne!

E-269 Există un Om aici care poate aprinde Luminile, bine. Ce face El? Prin adeverirea Cuvântului Lui pentru ziua aceasta. Isus, Fiul lui Dumnezeu, Care a promis Cuvântul pentru această zi, este chiar aici cu noi.
Să nu vă speriaţi. Să nu acordaţi nici o atenţie la ce fac ei; dacă acordaţi, voi veţi umbla în întuneric.
Fiţi înţelepţi. "Cei care fac înţelept," a spus Daniel, "în aceste zile din urmă, vor face fapte vitejeşti pentru Dumnezeul lor." Înţelegeţi? Înţelegeţi? Ei vor umbla în Lumină, aşa cum el este în Lumină.

E-270 Nu vă îngrijoraţi. Se poate să fie întuneric, se pare că ei o să ne forţeze, pe fiecare. Toate acestea, voi vedeţi proclamaţiile lor ieşind afară, "Toate bisericile acestea mici şi lucruri trebuie să vină înăuntru acum. Voi trebuie să veniţi înăuntru," sau ei o să vi le închidă. Ei urmează să o facă.

E-271 Acum noi vrem să atingem aceea foarte tare, diseară, când eu ajung la acest timp, vedeţi.

E-272 Acum, ei, "Noi o să închidem." Voi trebuie să fiţi unul din ei, sau nu. Voi sunteţi-voi sau sunteţi în aceea, sau voi nu puteţi face nimic, nici măcar nu puteţi cumpăra sau vinde. Asta este. Voi să nu îndrăzniţi să vă rugaţi pentru bolnavi. Dacă eşti prins că slujeşti la ceva bolnav sau ceva persoană cu ceva lucru spiritual înăuntru acolo, tu eşti supus la o lege federală, să fii executat. Aceea-i exact corect. Înţelegeţi? Voi ştiţi asta. Aşa este. Aceasta-i în hârtiile lor. Da, domnule. Deci, voi nu o puteţi face, voi trebuie să aparţineţi la cult.
Frate, lasă-mă să-ţi spun ceva. Tu mai bine să primeşti pe Cristos sigur în inima ta chiar acum, căci acolo va veni un timp unde voi într-adevăr o să aveţi nevoie de El. Tu eşti afară atunci. Ţineţi minte, când sigiliul acela este pus, el este acolo pentru totdeauna. Înţelegeţi? Deci, să nu faceţi aceasta. Să nu credeţi lucrul acela. Voi intraţi în Cristos chiar acum, Cuvântul. Da, domnule.

E-273 Adevereşte Cuvântul, şi arată că Acesta este Lumina din ora aceasta. Aşa este cum ştim noi că El este Lumina, pentru că El este Lumina manifestându-Se în trup.
Cum ştim noi? El era Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Înţelegeţi, Cuvântul lui Dumnezeu se arăta pe Sine, adeverindu-Se, când Mesia vine ce va face El.

E-274 Femeia a spus, la fântână, "Când Mesia vine, El va face lucrurile acestea. Tu trebuie că eşti Profetul, care este Cuvântul, prezicându-ne lucrurile acestea."

E-275 El a zis, "Eu sunt Acela." Înţelegeţi? Aceea era suficient. Lumina a strălucit asupra Cuvântului promis. Acolo este Lumina.

E-276 Ea a mers drept în cetate, a zis, "Veniţi, să vedeţi un Om Care mi-a spus lucrurile care le-am făcut. Nu este acesta tocmai Mesia?" Asta a fost tot. Vedeţi? Nu contează ce au spus ceilalţi, ea ştia că acela era Mesia.

E-277 Amintiţi-vă, în fiecare epocă, în timp de întuneric, Dumnezeu a avut întotdeauna Cuvântul Lui să despartă Lumina de întuneric.
El L-a avut în zilele lui Luther, când biserica Catolică avea totul; El a trimis pe Luther ca o Lumină strălucitoare, şi Luther a despărţit Adevărul de întuneric.
Şi când Luteranii au devenit suciţi, El a făcut un John Wesley, şi a despărţit Lumina de întuneric.
Şi în zilele penticostale, când Wesleyenii au ajuns tot... şi Metodiştii au ajuns cu totul ruinaţi, şi Baptiştii, şi Prezbiterienii, El a trimis mesajul penticostal să separe Lumina de întuneric.
Penticostalii au mers drept înapoi afară în întuneric din nou, în organizaţia lor, şi-au luat crezurile lor şi alte lucruri.
Acum a venit ceasul ca acest Cuvânt să fie adeverit. El a trimis Lumina, Cuvântul făcut manifestat, aşa cum a făcut El la început; trimite Cuvântul, şi El Se dovedeşte. Acolo-i Lumina, şi El întotdeauna separă. La fel este acum, ca Luminile mici Eterne la început.

E-278 Uitaţi-vă copii, aşa cum eu spun, eu am trecut cu cinci minute de timp acum. Dar lăsaţi-mă să spun acest singur lucru.
Există un Om prezent! Să nu vă speriaţi, indiferent de ce spun ei. Eu am văzut aceasta să vină la punctul unde eu nu am ştiut unde urma să mă mişc, dar El este întotdeauna prezent. Prezenţa care niciodată nu dă greş, El este întotdeauna acolo. El poate aprinde Lumina. Da, domnule. El doar aşteaptă, să vadă ce veţi face voi. El poate da întrerupătorul ori când vrea El. Da, domnule.

E-279 Există un Om aici care poate aprinde Luminile. "Acei care stau în regiunile umbrelor morţii," unii din ei sub cancer, unii din ei sub moartea de denominaţiune, unii din ei sub moartea crezurilor, unii din ei sub moartea tradiţională, şi tot felul acela de morţi, "şi ei au văzut o mare Lumină." Omul care a reflectat Luminile atunci, este Acelaşi Care a spus, la început, "Să fie lumină." Acel acelaşi Dumnezeu, "ieri, azi, şi-n veci," El este prezent astăzi, chiar aici acum. Să nu vă speriaţi. El poate aprinde Luminile.
Când vine persecuţia, să nu vă speriaţi. Există o Lumină, a spus că El îşi va lua pe poporul Lui. Ea nu va merge prin necaz. Ea niciodată nu o va face. El a spus că ea nu va trece. Ea va fi luată. "Cum o să o facă ei, Frate Branham? Arată îngrozitor de întunecat!" Nu contează cât de întunecat se face, să nu vă puteţi vedea mâna înaintea voastră, doar amintiţi-vă, există un Om aici care poate aprinde Lumina. El va Răpi acea Biserică.
Voi ziceţi, "Păi, eu sunt chiar..."

E-280 Da, Şadrac, Meşac, şi Abednego, erau chiar până sus la cuptorul încins, dar acolo era un Om care a putut porni aerul. Da, domnule. Acel Vânt puternic vâjâitor care a venit jos la Ziua Cincizecimii, El L-a pornit din nou şi a ventilat toată briza la o parte de la ei, tot focul. Acolo era un Om acolo; El era numit "al patrulea Om."

E-281 Există Unul aici astăzi. El este Singurul! Aleluia! El are întrerupătorul Luminii în mâna Lui. "Acei care şedeau în regiunile umbrei morţii, mare Lumină a răsărit sus." Să nu Îl respingeţi. Primiţi-L, în Numele Domnului. În timp ce ne plecăm capetele doar un moment.
Noi vom umbla în Lumină, frumoasă Lumină,
Veniţi unde picăturile de rouă a milei sunt luminoase;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Noi vom umbla în Lumină, e o aşa de frumoasă Lumină,
Ea vine unde picăturile de rouă a milei sunt luminoase;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Veniţi, voi sfinţi ai Luminii, proclamaţi,
Isus, Lumina lumii;
Atunci clopotele Cerului vor suna,
Isus, Lumina...
Ce este? Cuvântul adeverit este Isus astăzi. El este Cuvântul.
Noi vom umbla în Lumină, e o aşa de frumoasă lumină,
Ea vine unde picăturile de rouă a milei sunt luminoase;
O, străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina a ...

E-282 Cu capetele voastre aplecate. Mă întreb cât de mulţi aici le-ar place să umble în această Lumină, sub conducerea Duhului Sfânt, Cuvântul adeverit de astăzi? Vedeţi Cuvântul care Dumnezeu l-a promis astăzi, Îl vedeţi manifestat!
Nu era aceea ce El era la început? El era Cuvântul. Fiul s-a născut; El era Cuvântul. El era Mesia; El era Cuvântul adeverit. Deci atunci Cuvântul, Dumnezeu a vorbit în-... sfârşitul de la început.

E-283 Acum există un Cuvânt pentru ziua aceasta, şi El este aici adeverind acel Cuvânt.
În mijlocul confuziei, întuneric şi sclipiri, arată foarte mult ca El, dar acesta nu-i El. Aceasta nu dovedeşte a fi El; crezul.

E-284 Isus a spus, "Dacă Eu scot afară draci cu degetul lui Dumnezeu, prin cine îi scoateţi voi afară?" Ei nu i-au scos afară. Vedeţi? "Dar, nu, dacă Eu scot afară un drac prin degetul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit aproape de voi."
O, să ne gândim la aceasta, aşa cum ne ridicăm mâinile, Încetişor acum, şi gândiţi, foarte tăcuţi.
Noi vom umbla în Lumină, aceasta-i aşa o frumoasă Lumină,
Şi ea vine unde picăturile de rouă a ...
Faceţi-vă mărturisirea. Credeţi pe Dumnezeu acum.
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina Lumii
Noi vom umbla în această Lumină, e o aşa de frumoasă Lumină,
Ea vine unde picăturile de rouă a milei sunt luminoase;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.

E-285 În timp ce ei continuă să cânte, eu vreau să întreb. Fiecare epocă a fost la fel. În zilele lui Noe, cei care au respins Lumina, ce au făcut ei? Au păşit afară în Judecata lui Dumnezeu. Ce i s-a întâmplat lui Faraon în zilele Luminii din rugul aprins, care era în Moise? A păşit în marea morţii. Ce i s-a întâmplat lui Datan care a început şi apoi a respins Lumina? A păşit în crăpătura pământului; acesta l-a înghiţit. Ce li s-a întâmplat în toate epocile, la aceia care au omis să umble în Lumina, în Lumina din ziua aceea?
Acesta-i Isus tot timpul. Acesta era Isus în zilele acelor oameni. Acesta-i Isus astăzi, căci El este Cuvântul, şi Cuvântul face Lumina. El e Lumina din ziua aceasta.
Gândiţi-vă la aceasta acum, foarte tăcut, în timp ce suntem cu sinceritate, întrebaţi, umblaţi voi în Lumină? În timp ce o fredonăm din nou. [Fratele Branham şi adunarea începe să fredoneze, Isus, Lumina Lumii – Ed.]
... frumoasă Lumină,
Vine unde picăturile de rouă a milei sunt luminoase;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
O Isuse, Lumina Lumii.
Să ne ridicăm sus acum, în picioare.

E-286 Îl rog pe Tatăl Ceresc să lase ca acest Mesaj să se îmbibe adânc în inimile oamenilor care sunt prezenţi, şi aceia care Îl vor auzi prin bandă. Şi fie ca Lumina să vină înainte asupra Cuvântului, Sămânţa, şi să producă fiecare Sămânţă predestinată care a fost plantată aici afară în aceste sclipiri diferite şi organizaţii. Fie ca ei să vadă ca Nicodim, chiar dacă ei trebuie să "vină noaptea," să vină la Lumină. Admite aceasta, Tată.

E-287 Fie ca acolo să vină înainte această mare descendenţă, a acestei Stânci care este tăiată din munte, fără mâini. Ea va zdrobi aceste împărăţii ale Neamurilor la pământ, toate aceste împărăţii, împărăţii spirituale şi împărăţii naturale. Şi Stânca va acoperi întregul pământ; aceasta va fi o afacere purificată. Acei pe care îi va zdrobi Stânca vor fi măcinaţi în pulbere; acei care vor cădea asupra acelei Stânci vor avea o temelie solidă.

E-288 O Cristos, lasă-mă, ca slujitor al Tău, să mor pe Stânca aceea, această Stâncă a Cuvântului Tău. Doamne Dumnezeule, lasă-mă să stau, ca David, şi acei războinici din vechime care au stat pentru David, lasă-mă să stau pentru acest Cuvânt astăzi în timp ce văd că El este respins de denominaţiuni. El stă aici sus într-un loc retras pe undeva. O Dumnezeule, eu... Admite ca noi să avem tărie şi curaj, şi Duhul Sfânt, să stăm, căci ceasurile devin mai întunecate şi mai întunecate.
Dar să ne amintim întotdeauna că Tu eşti prezent să aprinzi Lumina. La orice ore care Tu doreşti, Tu poţi aprinde Lumina, Tată. Aşa ne rugăm...

E-289 Cum Tu ai spus, "Voi sunteţi Lumina lumii." Admite, Doamne, ca Luminile noastre, care sunt din serviciul Tău, să strălucească aşa de luminos pentru alţii, ca ei să vadă Lumina Evangheliei cum noi o trăim, Doamne, zi de zi, refelectând către ei Viaţa lui Isus Cristos cum El a fost pe pământ; plini de umilinţă şi bunătate, totuşi cu Cuvântul să fie trăit chiar prin EL Admite aceasta, Doamne.
Căci, noi privim la Tine, Cel măreţ cu întrerupătorul în mâna Ta. Tu ţii lumea în mâna Ta. Tu ţii toate lucrurile în mâna Ta, şi susţii lumea prin Cuvântul Tău.
O Tată, lasă-ne să primim Cuvântul; vrei Tu, mă rog, Doamne? Lasă ca aceea să fie mărturia şi dorinţa din fiecare inimă de aici.

E-290 Tată, aşa cum cântăm aceste imnuri... Cum David a cântat imnurile, ele au devenit profeţie. Ele erau profeţie, şi Tu le-ai recunoscut, profeţie. Aşa cum noi îl cântăm, Doamne, lasă-l să fie în inimile noastre, la fel, aşa cum cântăm, "Noi vom umbla în Lumină." Lasă să fie, Doamne.
Aceasta-i o Lumină frumoasă. Acesta-i Cuvântul. Acesta-i Cristos trăind printre noi. Nu ce El a fost; ce El este, şi, noi ştim că ce El a fost a reflectat numai ce El este. Şi ne rugăm, Tată, ca oamenii să înţeleagă şi să umble în această Lumină frumoasă. Noi cerem în Numele lui Isus.

E-291 Şi în timp ce rămânem în picioare doar un moment, eu vreau ca noi toţi să cântăm.

E-292 Acum aici înăuntru sunt Prezbiterieni, Metodişti, Catolici. Aceasta-i o audienţă amestecată, când se ajunge la denomina ţionali.

E-293 Acum amintiţi-vă, să fie aceasta cunoscut, că eu nu vorbesc nimic împotriva oamenilor în aceste sclipiri. Dar eu am dovedit-o, la Biblie, că ele sunt sclipiri. Dacă nu erau, Cristos ar face cum El a promis să facă, cu ei. Vedeţi? Dar ei refuză Aceea. Vedeţi? Şi când voi ajungeţi acolo, ce aflaţi voi? Un "înscrie-te la biserică, recită un crez." Şi la ce se ajunge? Ajungi la capătul drumului, tu afli că a fost fals, miraj.
Cristos este Cuvântul. El este Lumina. Trăiţi acum, în timp ce puteţi trăi. Voi trăiţi pentru ceva.

E-294 Pentru ce trăiţi voi? Aşa ca să puteţi muri. Fiecare din voi, pentru ce lucraţi voi? Să mâncaţi. Pentru ce mâncaţi? Să trăiţi. Pentru ce trăiţi voi? Să muriţi.
Aşa că de ce să nu trăiţi să trăiţi? De ce să nu trăiţi să trăiţi? Atunci, singurul fel să puteţi trăi este să acceptaţi Cuvântul. Căci, "Omul nu va trăi numai cu pâine," ce câştigăm noi aici cu sudoarea frunţii noastre, "ci cu fiecare Cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu." Acum Cuvântul din gura lui Dumnezeu este adeverit chiar aici înaintea noastră, de Duhul Sfânt. Trăiţi prin El, nu aţi vrea?

E-295 Acum eu vreau, în timp ce cântăm aceasta din nou, doar să stăm doar fiecare în locul nostru, să ne întindem şi să apucăm mâinile cuiva, şi să zicem, "Frate, să umblăm în Lumină," în timp ce noi cântăm Umblăm În Lumină. Vreţi voi? Rugaţi-vă unul pentru altul aşa cum vă puneţi mâinile împreună, în timp ce o cântăm împreună; cu ochii noştri închişi, atât cât este posibil.
Noi vom umbla în Lumină, aşa o frumoasă Lumină,
Ea vine unde picăturile de rouă ale milei sunt luminoase;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea, (Cine este El?)
Isus, Lumina Lumii.
Acum să ne ridicăm mâinile.
Noi vom umbla în Lumină, este o Lumină frumoasă,
Vine unde picăturile de rouă a milei sunt luminoase;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
O Isus, Lumina lumii.
Veniţi, voi toţi sfinţi ai Luminii, proclamaţi,
(Ce este aceasta?) Isus, Lumina lumii;
Atunci clopotele din Cer vor suna, Isus, Lumina lumii.
Toţi, să o cântăm tare acum.
Noi vom umbla în Lumină, şi este o Lumină frumoasă,
Vine unde picăturile de rouă a milei sunt luminoase;
Străluceşte peste tot în jurul nostru ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.

E-296 Cu capetele noastre aplecate acum. Amintiţi-vă când Israel era în călătoria lor, mâncau mana nouă fiecare zi, ei au umblat în Lumina unui Stâlp de Foc. Acel Stâlp de Foc era Isus Cristos. Biblia zice că El a fost. Şi astăzi El este cu noi; noi Îl avem. Noi ştim că el este cu noi, acelaşi Stâlp de Foc, făcând aceleaşi lucruri care El le-a făcut cînd El era aici pe pământ, să împlinească Cuvântul Lui.

E-297 Aşa cum ne ducem de aici, să ne amintim, să păstrăm acea cântare în inimile noastre aşa cum ne ducem la casele noastre, aşa cum roţile murmură o cântare. Înainte să vă mâncaţi prânzul, plecaţi-vă capul şi mulţumiţi lui Dumnezeu că a trimis lumină să aducă hrană pe pământ, pentru trupul vostru fizic. Apoi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru că a trimis Lumină spirituală, Cuvântul Lui, ca el să poată da Hrană la suflet. "Căci omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

E-298 Doar continuaţi să cântaţi acest imn în voi înşivă, în casa voastră, printre ai voştri, şi întâlniţi-vă cu noi înapoi aici pe la şase treizeci, diseară, pentru cartonaşele de rugăciune şi aşa mai departe. Noi vă vom vedea atunci. Până atunci, plecaţi-vă capetele.

E-299 Eu îi voi cere Fratelui Neville dacă va păşi aici sus acum, pastorul, şi ne va elibera într-un cuvânt de rugăciune.