E-1 Mulţumesc foarte mult, Frate Isaacson. [Fratele Isaacson începe să vorbească despre un om care are cancer. Loc gol pe casetă - Ed.]... Isaacson.
Bună dimineaţa, prieteni, vă puteţi aşeza. Da. Mă bucur să fiu din nou în spatele deşertului. Ştiţi, noi... cred, ultima oară când am fost aici, am numit acest loc „spatele deşertului.” Acolo este unde de obicei îl găsiţi pe Domnul, sau unde a fost găsit odată când Moise păstorea oile în spatele deşertului.
Acest ins aici, l-am văzut în oglinda retrovizoare acum ceva timp, în timp ce veneam aici. Am auzit, ziua trecută, că el a fost în spital. Mă rugam pentru el, şi iată-l stând aici, în această dimineaţă. [Cineva zice: „El este sănătos.” - Ed.] Păi, asta este bine. Mă bucur aşa mult. El sângera. Şi deci, suntem aşa de bucuroşi să-l vedem, în această dimineaţă.
Îmi pare rău să aud despre fratele acesta care a fost cu noi ultima dată aici, care are cancer, în spital. Noi ştim că avem numai o singură cărare de ieşire din aceasta, şi aceea este cărarea morţii. Aceea este, noi toţi trebuie să mergem pe aceeaşi cărare, fie că este cel mai neprihănit, cel mai sfânt dintre noi, ne ducem unul pe altul la mormânt. Şi totuşi Isus a zis: „Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată.” Dar acea „moarte” ce este acolo, nu este ceea ce numim moarte.

E-2 Ca şi Isus când a vorbit lui Lazăr, El a zis: „El doarme.” Şi ei au zis: „Ei bine, noi vom... Face bine că doarme.”

E-3 Apoi Isus a zis, a trebuit să le spună în limbajul pe care îl cunoşteau, vedeţi: „El este mort.” El a zis: „Şi de dragul vostru, sunt bucuros că nu am fost acolo, dar voi merge să-l trezesc.” Vedeţi?

E-4 Şi aceea este când a făcut acel citat minunat care îl avem în Scriptură: „Cel ce aude, cel ce crede în Mine, are Viaţă veşnică; nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă. Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacă a murit, încă va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, niciodată nu va muri.” Vedeţi? Niciodată nu va muri! Nu există... Într-adevăr nu există moarte la un creştin.
Moartea înseamnă „Separare Eternă.”

E-5 Şi acum ca şi când suntem... murim, ca în trupul fizic cum suntem acum, suntem separaţi unii de alţii. Dar, într-adevăr acest trup este singurul lucru ce ne identifică unul altuia, deoarece suntem legaţi de cele cinci simţuri; văz, gust, pipăit, miros şi auz. Şi atât timp cât putem vedea sau ne putem simţi unul pe altul, păi, avem dovada că suntem aici. Dacă sunteţi orbi şi nu puteţi, şi nu puteţi vedea, atunci vă puteţi pipăi unul pe altul. Şi simţurile pământeşti ne declară unii pe alţii.

E-6 Dar, de fapt, direct, noi niciodată nu ne-am văzut unii pe alţii. Aţi ştiut-o. Noi niciodată nu ne-am văzut unii pe alţii. Voi auziţi ceva vorbind dintr-un trup aici care imită orice este în interior. Astfel atunci când vorbim unii cu alţii, nu vorbim de fapt cu trupul. Acela-i duhul din interior, dar trupul este lucrul care identifică duhul ce este în interior. Şi de aceea, când vorbim unii cu alţii, suntem... repede putem înţelege imediat dacă suntem Creştini sau nu, deoarece există o părtăşie în duh din care vorbim. Vedeţi, aceea vibrează unul spre altul dacă suntem creştini sau nu. De aceea noi niciodată nu ne-am văzut unii pe alţii.

E-7 Isus: „Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu cândva, dar singurul născut din Tatăl, L-a declarat.” Vedeţi? Cu alte cuvinte, Dumnezeu a fost identificat. Persoana lui Dumnezeu a fost identificată în trup, Domnul Isus Cristos, astfel El a fost chipul exprimat al lui Dumnezeu. Sau Dumnezeu s-a exprimat Însuşi printr-un chip, vedeţi, printr-un chip, Bărbat. Dumnezeu S-a exprimat Însuşi înaintea noastră, şi El era Dumnezeu. Nu a treia persoană sau a doua persoană; El era Persoana, Dumnezeu. El era Dumnezeu Însuşi, identificat Însuşi, ca să-L putem pipăi.

E-8 Timotei 3:16: „Fără îndoială, aceea este discuţie, mare este taina evlaviei, că Dumnezeu s-a manifestat, sau s-a făcut cunoscut, în trup.” Nu este minunat? Dumnezeu! Şi noi nu-L putem înţelege niciodată pe Dumnezeu când s-a deplasat într-un Stâlp de Foc, şi altele, aşa cum s-a dus. Dar L-am înţeles când a devenit unul dintre noi, vedeţi, când a devenit Om. Atunci putea vorbi cu noi, şi noi L-am putut simţi, pipăi, atinge, şi orice lucru. Şi în timp ce Scripturile spun clar că: „L-am pipăit pe Dumnezeu,” vedeţi, cu mâinile noastre, L-am atins cu mâinile noastre.

E-9 Dumnezeu este în om. Şi El se identifică astăzi în biserica Lui. În creştinul născut din nou, Dumnezeu se identifică, că El rămâne Dumnezeu. Şi lumea din exterior va cunoaşte numai pe Dumnezeu când îl văd pe Dumnezeu în voi şi în mine. Acela-i singurul fel cum îl vor cunoaşte pe Dumnezeu, este când suntem epistole scrise, epistole ale Scripturii, noi suntem citiţi de toţi oamenii. Şi viaţa ce o trăim reflectă ce este în interiorul nostru. Un bărbat este identificat prin lucrările ce le face. Astfel lucrările noastre ar trebui să fie bune, vedeţi, întotdeauna bune, deoarece îl reprezentăm pe Domnul Isus Cristos.

E-10 Ce lucru minunat este acela, în special când un om bătrân ca mine se ridică aici şi se gândeşte la viaţa ce se scurge, ce s-a dus în trecut, şi vom face faţă unui viitor al unei Eternităţi. Şi ştiind că dacă viaţa aceasta este numai lucrul în care îmi pun nădejdile, aş fi cea mai mizerabilă persoană în acestă dimineaţă. Dar ştiind că această viaţă a fost numai o umbră la cea la care vom veni. Aceea este reflectarea, deoarece acela nu poate fi lucrul perfect ce l-a făcut Dumnezeu. Dumnezeu nu face ceva ce piere. Vedeţi? Dumnezeu este Etern. Şi de aceea, această viaţă ce o trăim acum, reflectă numai ceea ce este înaintea noastră. Cel real nu poate muri. Trupul care nu poate pieri. Viaţa aceea nu se poate lua. Vedeţi? Şi de aceea Scripturile sunt corecte, când spunem că avem Viaţă veşnică, noi avem Viaţă Eternă. Niciodată nu vom muri. Vedeţi, deoarece deveniţi... Când sunteţi născuţi din nou, deveniţi o parte din Dumnezeu. Vedeţi, voi sunteţi veşnic pentru Eternitate, niciodată nu eşuaţi. Tu eşti parte din Dumnezeu, că eşti fiul Lui.

E-11 Acum, eu aş putea avea un alt nume, să spun că numele meu este vreun alt nume. Aş putea lua numele mamei, Harvey, care ar fi cel mai apropiat de mine. În lume, mama mea a fost o Harvey, şi apoi aş putea lua numele de Harvey. Dar încă sângele ar dovedi că sunt un Branham. Vedeţi? Deoarece eu sunt o parte din tatăl meu. Şi atât timp cât am sânge în mine, încă sunt o parte din tatăl meu. Vedeţi, aceea este corect. Şi când sunt născut din Duhul lui Dumnezeu, eu sunt o parte din Dumnezeu, aceea-i tot; eu sunt identificat cu El, vedeţi, că el este Tatăl meu. Apoi viaţa mea ar trebui să-L reflecte; la fel cum viaţa mea îl reflectă pe tatăl meu pământesc, în chipul în care era el. Ei spun că seamăn mult cu tatăl meu, astfel de aceea acela este chipul Lui reflectat în mine. Şi tatăl vostru s-a reflectat în voi, şi părinţii voştri. Şi, astfel, Dumnezeu Tatăl nostru este reflectat în noi când suntem născuţi din nou şi confirmaţi în chipul Lui.

E-12 Acum, încep să vorbesc, şi nu mai ajung la textul meu despre ce urma să vorbesc.

E-13 Întotdeauna am apreciat o adunare de casă, o adunare de rugăciune de bordei ca aceasta, mai mult decât cred eu că oamenii s-ar putea gândi că apreciez eu, deoarece cele mai frumoase adunări şi cele mai bune bucurii de părtăşie sunt de obicei într-o adunare de bordei mic ca aceasta. Unde m-am simţit cel mai apropiat de Dumnezeu, este când doar o mână de credincioşi vin împreună, şi acolo ne închinăm.

E-14 Acum în această dimineaţă, presupun că stăm aici, treizeci, patruzeci, treizeci, cred eu, sau ceva în acel fel, socotind copiii. Eu nu ştiu. Nu sunt prea bun la matematică, doar să mă uit la un grup mic de oameni, că există alte camere aici, vedeţi, şi nu văd oamenii din ele. Acum, dar când venim împreună în acest fel, simt că avem o apropiere pe care n-o avem când suntem într-o adunare mare, imensă. Ne putem exprima. De aceea, în această dimineaţă, m-am gândit, venind aici jos, că mi-ar place să vorbesc la adunare aici în această dimineaţă, şi pentru păstoraşul ei preaiubit. Sunt foarte bucuros să văd mulţi dintre prietenii mei de aici, Strikers şi toţi aceia pe care nu i-am văzut de mult.

E-15 Şi aş vrea să vă vorbesc în această dimineaţă Mesajul meu de anul nou ce l-am planificat să-l vorbesc duminica următoare după-masă la adunarea din Phoenix, la auditoriu. Deoarece, aici, m-am gândit poate ei fac benzi acolo din aceea. Că eu... Poate Duhul Sfânt îmi va da un gând mai bun aici doar într-un grup de credincioşi, decât poate ar da la Phoenix, ştiţi, unde credinţa şi necredinţa, şi superstiţiile şi orice lucru sunt amestecate împreună. Şi apoi dacă fraţii au, şi dau benzile afară, aceea ar fi mai bună să o facem în acel fel, deoarece aş avea o bandă mai bună de aici. Am cerut băieţilor să verifice acustica întâi. Şi când am venit în această dimineaţă, Fratele Terry mi-a spus că acustica este bună. Astfel, aceea este bună. Astfel haideţi întâi, înainte de a ne apropia de această lucrare solemnă, şi ştiu...

E-16 Eu cred că unii dintre voi stau după prânz, vor avea prânzul aici pe terenuri sau acasă, sau ceva, împreună. Este foarte frumos. Eu cu siguranţă apreciez văzând că voi veniţi toţi împreună.

E-17 Şi simt că Mesajul din această dimineaţă este adresat Bisericii Dumnezeului cel viu, vedeţi, şi cred că o porţie din ea stă aici în această dimineaţă. Şi acum înainte de a veni la acea parte solemnă, să ne aplecăm capetele doar un moment pentru rugăciune.

E-18 Tatăl nostru Ceresc, Îţi suntem foarte mulţumitori, că putem fi chiar privilegiaţi să ne adresăm Ţie ca Tatăl nostru, că Tată înseamnă că am fost născuţi din marele Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul. Şi suntem foarte fericiţi pentru acest privilegiu, că ne putem gândi în inimile noastre, şi, apoi, că suntem fiii şi fiicele Tale. Şi apoi să vedem cum Tu în mod strict Te identifici în mijlocul nostru, că eşti Tatăl nostru, schimbând gândurile de la lucrurile lumii, şi schimbând motivele şi obiectivele şi atitudinile, şi fiecare fază din noi, să te iubim şi să Te credem, şi să ştim că promisiunile Tale sunt adevărate.

E-19 Noi ne-am adunat aici în această dimineaţă în acest loc pe care-l numim „în spatele pustiei,” sau îl numesc aşa, gândindu-mă la aceea. Motivul că o spun, Doamne, nu este să reflect ceva peste acest grupuleţ de oameni, dar, la orice ar fi de natura să fie mic.
Dar încerc să mă gândesc că acela era Moise, slujitorul Tău, care era în spatele pustiei, poate chiar cum îşi avea oile lui, poate soţia lui, Sefora, şi Gerşom, fiul lui, poate au fost pe acolo. Eu... Eu nu o ştiu.

E-20 Dar acolo ei au avut o experienţă care a schimbat profetul acela, de la un fricos fugar, la o slujbă a lui Dumnezeu care l-a rânduit pentru slujbă, în spatele pustiei. Aceea a fost acolo când Stâlpul de Foc care s-a manifestat pentru prima dată în carne umană, despre care ştim, acel Foc stătea acolo într-un tufiş în pustie, şi nu se mistuia. Dar aceea era gloria lui Dumnezeu reflectându-Se prin tufişul acela; încât Moise profetul şi-a scos încălţămintea, apropiindu-se de Acela, şi a fost împuternicit de Dumnezeu să elibereze o naţiune a poporului lui Dumnezeu.

E-21 Fă aceea din nou astăzi, Doamne, în partea din spatele pustiei să scoatem, aşa cum a fost, încălţămintea, pălăriile, tot al nostru, şi să o punem sub crucea lui Cristos, şi să zicem: „Iată-mă, Doamne, trimite-mă.”

E-22 Binecuvântează acest păstor, Fratele nostru Isaacson, fratele. Ne rugăm ca Tu să-l binecuvântezi pe el şi soţia lui, şi micuţii lui; Fratele Stricker, soţia lui şi cei mici; şi pe toţi ceilalţi care sunt reprezentaţi aici în această dimineaţă.

E-23 Şi ne-am adunat aici; nu, Doamne, nu pentru ceva glorie mare, sau să fim cunoscuţi ca lideri sau ceva... un oficiant de ceva mare. Noi suntem chiar aici ca fiind creştini smeriţi. Noi suntem aici deoarece noi Te iubim, şi ne iubim unii pe alţii. Şi în timp ce ne uităm unii la alţii şi ne adunăm împreună, aflăm că se pare a fi mai mult a lui Dumnezeu, adunările împreună în timp ce fiecare credincios se adună într-un loc anumit. Şi Isus a zis: „Dacă veţi face aceasta în Numele Meu, atunci voi fi în mijlocul vostru.” Şi ştim că Tu eşti aici.

E-24 Vorbeşte-ne, Doamne. Şi dacă aceste notiţe ce le-am scris aici, şi Scripturile la care mă refer, sunt afară din cale, în această dimineaţă, de la gândul la care ai vrea să ne gândim, atunci, Doamne, noi doar o lăsăm, şi facem aşa cum ne spui să o facem. Binecuvântează-ne acum, că o cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-25 Acum, în citirea Scripturii, eram că... înainte de a primi aşa mulţi ani, îmi aminteam bine. Şi în zilele acelea, eu... zilele tinereţii, eu nu luam un mesaj lung, poate treizeci de minute sau ceva, eram chiar într-un gând şi-l păstram în gândul meu. Dar acum eu... motivul pentru care ţin aceste adunări lungi acum, este deoarece le înregistrez. Vedeţi? Şi aceste benzi, băieţii de acolo le înregistrează, aceea va începe la un timp anumit, poate acum, la începutul rugăciunii, şi ea merge în multe, multe locuri, practic în jurul lumii. Astfel noi vom vorbi acum în această dimineaţă despre al meu de anul nou... ceea ce numim noi Mesajul meu de anul nou. Am încercat, am avut trei mesaje de Crăciun, şi ştiu că voi oameni de aici jos din spatele pustiei primiţi benzile acelea. Şi în ultimul Mesaj de la biserică, sau penultimul Mesaj, a fost despre Lumină. Şi dacă nu aveţi banda aceea, sunt sigur că vă veţi bucura de ea. Eu m-am bucurat de ea foarte mult de inspiraţia din aceea, care Domnul mi-a dat-o.

E-26 Acum astăzi, în timp ce facem faţă anului nou, eu vreau să mă gândesc nu ca în trecut, ci vreau să privesc în viitor. Vedeţi? Aşa cum a zis Pavel: „Uitând ceea ce este în urmă, presez spre semnul, vedeţi, al înaltei chemări.” Şi aşa cum a exprimat-o, ca şi cum priviţi în urmă printr-o oglindă a unei maşini. Ne uităm la ceea ce am trecut, când ne uităm la o oglindă retrovizoare. Acum nu încercăm să punem Mesajul de astăzi prin a ne uita într-o oglindă retrovizoare. Va dura prea mult, vedeţi, lucrurile ce le-a făcut Domnul. Şi toţi sunteţi familiarizaţi cu lucrurile mari ce le-a făcut Domnul, acelea sunt unele dintre cele mai puternice lucruri ce le-am văzut în viaţa mea, El doar le-a dat în ultimele câteva luni. Şi, dar acum suntem mulţumitori pentru ceea ce a fost, dar acum ne uităm înainte. Noi ne uităm spre ceea ce suntem îndreptaţi, şi în acest an 1964.

E-27 Şi acum dacă celor de aici vă place să citiţi, sau, mi-a plăcut să citesc unele Scripturi, deoarece toate acestea sunt bazate pe Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.

E-28 Şi acum mi-a rămas cam o oră şi cincisprezece minute, pentru această bandă. Şi cu ajutorul Domnului, voi încerca să o termin să vă puteţi lua cina. Vă mulţumesc pentru că mi-aţi spus ca am până la ora şase fix în seara aceasta. A fost foarte frumos.

E-29 Acum să deschidem Biblia în două locuri, cărţile se află foarte aproape împreună. Aceea este în Vechiul Testament. Voi lua textul pentru citire, din două locuri, Isaia 62, şi Psalmul 60. Acum vom deschide să citim întâi în Isaia 62. Şi în acesta, ni se aminteşte de marile puteri a Domnului nostru, şi cât de mare este El, cât de puternic este Dumnezeul nostru. Îmi pare rău, acela este Isaia 60 în loc de 62. Isaia 60. Bine, acum citim aceasta, Isaia 60:1 şi 2.
Ridică-te, şi străluceşte; că lumina a venit, şi gloria DOMNULUI a răsărit peste tine.
Căci, iată,... întunecimea va acoperi pământul, şi mare întunecime peste oameni: dar DOMNUL va răsări peste tine, şi gloria lui se va vedea peste tine.

E-30 „Mare întunecime peste oameni.” Din aceasta, desigur, aceasta este profeţia despre ziua în care trăim acum.

E-31 Acum să deschidem la Psalmi. Eu cred că aş putea fi puţin în confuzie unde mi-am notat Scripturile aici jos, când le-am scris în grabă seara trecută, scriind despre aceasta. Psalmul 62:1 la 8.
Într-adevăr, sufletul meu aşteaptă de la Dumnezeu: de la el îmi vine salvarea. Numai el este stânca mea şi salvarea mea; el este apărarea mea, nu voi fi clătinat.
Până când vă veţi năpusti asupra unui om? Până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi: ca unul aplecat - un zid aplecat... şi ca un gard gata să se surpe.
Ei se sfătuiesc numai să-l arunce din înălţimea lui: le plac minciunile: ei binecuvântă a lor... cu gura, dar blesteamă cu inima. Oprire.
Sufletul meu, aşteaptă numai de la Dumnezeu; că aşteptările mele vin de al el. Numai el este stânca mea şi salvarea mea: el este apărarea mea; eu nu voi fi clintit.
În Dumnezeu este salvarea mea şi gloria mea: stânca tăriei mele şi refugiul meu, este în Dumnezeu.
Încredeţi-vă în el tot timpul; popoarelor, vărsaţi-vă inimile înaintea lui: Dumnezeu este un refugiu pentru noi. Oprire.

E-32 Acum dacă aţi observat în citirea Scripturii acolo în Psalmi, continua să zică: „Dumnezeu este stânca mea.” Ştiţi ce reprezintă o stâncă în Biblie? O stâncă în Biblie, aici, reprezintă „descoperirea lui Dumnezeu.” Vedeţi: „Dumnezeu este descoperirea mea.” El este, vedeţi. Descoperirea Cuvântului este stânca.

E-33 Căci, Petru într-o zi când... Isus a întrebat: „Cine spun oamenii că sunt Eu Fiul omului?”

E-34 Şi unul dintre ei a zis: „Tu eşti Moise, sau Ilie, Ieremia, sau unul dintre profeţi.” Dar nu aceea era întrebarea.
„Cine spuneţi voi că sunt Eu?”

E-35 El, Petru a vorbit, aceste cuvinte renumite, şi a zis: „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.”

E-36 El a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, că nu carnea şi sângele ţi-a descoperit-o, ci Tatăl Meu care este în Cer. Şi pe această stâncă!” Vedeţi?

E-37 Şi David vorbind aici: „Dumnezeu este stânca noastră.” Dumnezeu este stânca noastră când Dumnezeu ne-a fost descoperit. Aceea devine o stâncă, vedeţi. Dumnezeu este stânca noastră.

E-38 Acum textul meu pentru această dimineaţă este un cuvânt neobişnuit: Shalom. Shalom, în ebraică, înseamnă „pace.” Şi aceea vreau să o spun bisericii în această dimineaţă: „Shalom!” Aceea este pace.

E-39 În Finlandeză acela se numeşte Jumalan rauha, care înseamnă „Pacea lui Dumnezeu” peste voi. Rauha. Dumnezeu, vedeţi, pacea lui Dumnezeu, shalom.

E-40 Mesajul meu de anul nou este către Biserica aleasă în Isus Cristos, pentru 1964. Nu doar la grupuri de biserică; dar cei Aleşi, Doamna, Doamna a Bisericii, Mireasa lui Cristos, vedeţi, la aceea mă adresez.

E-41 Noi întâmpinăm aici, în cele două subiecte ale noastre ce le citim, cele două Scripturi, mai degrabă, tocmai un contrast, unul la altul. În Isaia, zice: „Ridică-te, şi străluceşte că gloria lui Dumnezeu a venit peste tine. Lumina este aici.” Şi apoi chiar versetul următor, el zice: „Întunecime mare este peste aceste popoare.” Şi apoi când suntem într-o amestecătură de Lumină şi întunecime, şi apoi adresarea mea către Biserică este „shalom, pace,” să aflăm despre ce este vorba, vedeţi. Noi facem faţă în acest an, împreună cu întunecimea şi Lumina. Noi suntem... lumea este în cea mai haotică stare de întunecime în care a stat cândva; şi încă ea stă din nou, în cea mai binecuvântată Lumină ce a strălucit cândva. Şi există...

E-42 Deosebirea este doar chiar cum a fost la început, când a existat întunecime mare peste faţa pământului. Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca peste faţa apei şi a zis: „Să fie lumină.” Şi Dumnezeu a separat lumina de întunecime, şi El presează de cealaltă parte a lumii, acea Lumină poate fi manifestată. Şi noi suntem...

E-43 Apoi, Biserica, motivul că vă voi spune „Shalom”, este deoarece aceea este Pacea lui Dumnezeu. Aceea vreau să v-o aduc în această dimineaţă, pentru anul nou, fără să privesc în urmă, dar privim în faţă la deschiderea unei zile noi. Până atunci, există ceva mare ce este aşezat înaintea noastră, care prin anii trecuţi a fost bucuria ce am aşteptat-o, presarea, venirea marii Lumini. Şi acum o putem vedea revărsându-se peste linia de orizont, tărâmul orizontal, se deschide între muritor şi nemuritor. O putem vedea deschizându-se între cer şi pământ, de la boli legate de pământ şi o lume tulburată, la o zi strălucitoare a unei Vieţi nemuritoare şi o plecare. Aceea ea este „Shalom,” către Biserică. Acum, pentru credincioşi vine timpul Luminii, dar o mare întunecime pentru popoare. Eu...

E-44 Zilele trecute vorbeam, soţia cu mine, şi vorbeam despre ora în care trăim. Acum, motivul că am ales acest loc, am simţit să stau jos să vorbesc cu voi, vedeţi. Vedeţi? Aceea este, se pare că există un timp care este peste oameni care sunt în cel mai dureros timp la care m-aş putea gândi.

E-45 În mod constant am făcut din câte am ştiut mai bine să încerc să, în dezacord cu oamenii în termenii religioşi; dar dacă nu am putut lua mâna lui după aceea, nu contează cât de ascuţit putea fi lucrul, să îi pot prinde mâna, să zic „aceasta este în lumina unei înţelegeri mai bune între noi,” şi încă să iubesc persoana (nu numai să o spun de pe buze, dar din inima mea), apoi eu nu sunt supus să merg acolo să încerc să-l vorbesc oamenilor. Deoarece, vedeţi, noi trebuie să o facem, noi trebuie să iubim persoana. Vedeţi? Şi mergând între oameni din diferite clase, şi diferite culte şi clanuri, şi religioase şi aşa mai departe, încercând să las Biblia, să zic „să nu discutăm din crezul vostru sau din cartea voastră de etici, ci din Biblie.” Şi apoi nu... Poate uneori oamenii pot deveni foarte ascuţiţi; dar dacă am un gând că nu-mi place de persoana aceea, atunci ştiu un singur lucru, Duhul lui Cristos s-a depărtat de la mine. Dacă pot simţi aceea că nu-mi place de acea persoană, există ceva greşit cu mine.

E-46 Deoarece Duhul lui Cristos, când ei... la răstignirea Lui, şi poporul Lui propriu au bătut cuiele, şi chiar creaţia pe care El a creat-o, au pus cuiele, care El a creat-o, din nou în carnea Lui umană. Şi încă, cu o inimă plină de dragoste, El a strigat: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac,” vedeţi.

E-47 Şi eu am ajuns la acel punct. Cred că oamenii nu ştiu ce fac. A venit un timp unde sunt fiinţele umane, se pare, au devenit atât de supuse la rău încât este un lucru dureros. Se pare că există o umbră de întunecime, chiar peste oameni, care-i presează.

E-48 Ca, spre exemplu, acest singur lucru. Trecând prin naţiune în jur şi vorbind, şi Domnul Dumnezeu se identifica, dovedindu-Şi Cuvântul şi arătând că acela este exact, şi niciodată nu a lăsat nimic să se spună, numai dacă s-a împlinit exact ceea ce a spus El, vorbind-o în existenţă, şi aşa mai departe, în timp ce El o făcea. Şi oamenii au şezut şi s-au uitat la aceea, şi au continuat chiar în aceeaşi stare. Vedeţi?

E-49 Vedeţi, fără să fiu în dezacord, dar ca surorile noastre, de multe ori când le vorbesc despre a purta hainele acelea, şi tăierea părului, şi lucruşoarele. Şi bărbaţii, cum continuă în crezurile lor, şi slujesc sub crezurile acelea şi alte lucruri. Şi ei sunt oameni buni. Ei sunt oameni buni. Dar încă se pare că ei nu pot înţelege, se pare că nu o pot primi. De ce? Anul trecut m-am întors, şi, în loc să fie mai bine, este mai rău. Aceea continuă. Iată o soră care a avut un păr frumos lung, şi l-a tăiat. Iată un bărbat care odată părea că şi-a luat poziţia şi a plecat pentru lucrul corect; este chiar înapoi în... ca un câine în vărsătura lui şi o scroafă în mocirla ei. Vedeţi, se duce chiar înapoi în aceea. Se pare că există ceva care a lovit oamenii noştri, a lovit lumea, se pare că ei nu au înţelegerea, există ceva greşit.

E-50 Chiar aşa cum aţi observat un om astăzi, nu aflaţi acea veritabilitate într-un bărbat. Voi nu o aflaţi într-o femeie. Acum nu vorbesc despre... Motivul că bazez aceasta, este să ajung la „Shalom.” Vedeţi?

E-51 Dar observaţi femeile din ziua noastră, se pare că ele nu mai au acea calitate de doamnă ce au avut-o cândva. Ele sunt ca şi cum ele ar dori-o, dar există ceva ce nu le lasă să o aibă. Se pare că este o împovărare. Aceea, îi spuneţi unei doamne că ea nu trebuie să facă cutare şi cutare lucru, şi doamna se uită la Acela şi-L crede, ea vrea să Îl creadă, dar există ceva ce o forţează altfel. Vedeţi? Sărmana, îmi pare rău de ea. Ea este aşa de prinsă într-o astfel de ţesătură a Hollywoodului, şi reclamele de la televizor, radio, ziar, de pe stradă, în ferestrele magazinelor, cu hainele moderne şi altele, şi în felul cum o întâlnesc celelalte femei. Şi se pare că există ceva din care nu se pot sustrage; tinerii noştri, bătrânii noştri, oamenii de vârstă mijlocie.

E-52 Se pare că există ceva între oameni. Se pare că au, să aibă acea atingere masculină ce o aveau. Femeile nu mai au acea atingere feminină ce o aveau. Luaţi oamenii astăzi, se pare că oamenii nu sunt aşa de voinici cum erau. Totul este un fel de... Ei vor să poarte pantofi suedezi din purpură, şi vor să se comporte ca femeile. Acum aceea este adevărată. Se pare a fi, mai mult sau mai puţin, ca o perversiune. O femeie vrea să-şi taie părul să se comporte ca un bărbat. Şi un bărbat vrea să se comporte ca o femeie. Vedeţi? Şi încă puteţi vorbi cu ei, şi ei sunt oameni buni să vorbeşti cu ei, oameni buni, oameni prietenoşi, sociabili. Ce a determinat aceasta? Este acea întunecime mare peste oameni, aceea este ceva care i-a presat în aceea.

E-53 Cum au fost Evreii în zilele când a venit Isus pe pământ, Isaia a profeţit despre aceea şi a zis: „Acolo va fi, ei vor avea ochi dar nu pot vedea, şi urechi şi nu pot auzi.” Şi acela-i motivul că Isus s-a rugat pentru iertarea lor, deoarece aceea a trebuit să fie în acel fel să împlinească Scriptura.

E-54 Şi aceea s-a întors din nou la noi. Biblia a vorbit despre această zi în care trăim, şi a zis, că aceste lucruri vor veni: „mare întunecime peste oameni.” Şi noi o vedem, că există ceva care doar, simplu, oamenii vor să cumpere ceea ce nu pot.

E-55 Nicodim a exprimat-o odată înaintea Domnului: „Învăţătorule, noi ştim că Tu eşti un Învăţător care vine de la Dumnezeu, că nimeni nu poate face lucrările ce le faci Tu dacă Dumnezeu nu era cu El.” Dar a fost acea întunecime, sau orbire, peste rasa evreiască, ca Mesia ar putea veni să-şi ia o Mireasă dintre neamuri. Ei au trebuit să-L respingă.

E-56 Şi aceea este o întunecime mare care este peste biserici şi lucruri de astăzi, care nu reuşesc să vadă Lumina care străluceşte. Vedeţi? Vedeţi, se pare că există o astfel de presiune mare. Luăm câţiva evanghelişti renumiţi astăzi, ei strigă în mod constant după o trezire, şi lucrează chiar împotriva Ei, vedeţi, nu înţeleg, fără înţelegere.

E-57 Şi eu nu spun aceasta încercând să spun: „Acum am văzut Aceasta, şi, 'glorie lui Dumnezeu,' ei nu sunt în aceea.” Eu nu încerc să spun că în... să aduc oamenii să gândească: „Ei bine, Frate Branham, tu ai singurul Adevăr ce există în lume.” Nu, aceea este greşită. Vedeţi?

E-58 Eu o spun numai în Lumina orei în care umblăm, şi spre beneficiul oamenilor care încearcă să caute această Lumină. Într-adevăr, Isus a zis: „Nimeni nu O va vedea cândva. Este acea Sămânţă predestinată, şi numai aceea, O va primi.” Dar noi am venit la locul acela din nou. Biblia a zis aceea: „Voi sunteţi lumina lumii.”

E-59 Profetul a zis: „Mare întunecime peste oameni,” peste oamenii lumii de data aceasta. Şi aceea este exact ceea ce avem, întunecime mare peste oameni.

E-60 Dumnezeu, în mila Lui mare, aşa cum am predicat întotdeauna şi am încercat să stau pentru aceea, că El întotdeauna Îşi arată evenimentele Lui din cer, evenimentele Lui majore, se întâmplă în cer înainte de a se întâmpla pe pământ. El se reflectă Însuşi. Cu alte cuvinte, înainte ca Mesia să vină într-un loc unde va începe slujba Lui, acolo a apărut o Stea din cer care a condus oamenii la locul unde era El, oamenii înţelepţi. Aşa cum aţi auzit în ultimul meu Mesaj cum că Dumnezeu a lucrat cu oamenii înţelepţi, şi în ziua când El i-a întors pe altă parte printr-un vis, şi El a spus lui Iosif printr-un vis cum să se îngrijească bunăstarea Fiului Său Propriu. Deoarece el a avut visul, acolo a fost...

E-61 Un vis este secundar, ceva de o parte, că oamenii pot avea vise care nu sunt corecte. Dar nu a existat profet în ţară în ziua aceea, vedeţi, nu a existat nici un profet, de aceea Dumnezeu a trebuit să folosească lucrul care l-a putut folosi. Şi ne învaţă că Dumnezeu poate folosi fiecare facultate şi orice facem noi, dacă este consacrată Lui. Fie ca meditaţiile voastre, care reflectă de fapt visul vostru, vedeţi, că acela este subconştientul vostru. Dacă vedeţi un vis, veţi vedea că este ceva la care v-aţi gândit, sau ceva în acel fel. De obicei, vedeţi. Şi fie ca mintea voastră să fie la Dumnezeu, atunci, vedeţi, astfel aceea reflectă ceva pentru El. Şi orice sunteţi, lăsaţi ca aceea să-L reflecte.

E-62 Acum, în ceruri sus. Aţi observat eu privesc la aceasta, Lumina din poza de acolo din revista Life, pe care fratele care locuieşte în această casă a pus-o pe peretele lui, acel triunghi de Lumină.

E-63 Din întâmplare mi-a trecut prin minte. Dacă cineva dintre voi au traducerea Bibliei Lamsa, dacă veţi observa peste coperta ei, este o lumină triunghiulară, lumină trinitariană, o lumină cu trei colţuri ca o aureolă. Şi când Dr. Lamsa, un prieten, prietenul meu personal, a tradus Biblia, acela este simbolul Evreiesc vechi al lui Dumnezeu în calea corectă trinitariană cum este El; nu trei Dumnezei, ci trei manifestări ale aceluiaşi Dumnezeu: Tată, Fiu, şi Duh Sfânt. Lumina este un cerc complet de Lumină într- o formă triunghiulară, care înseamnă că Dumnezeu va locui în trei slujbe, în calitate de Tată, de Fiu, şi dispensaţia Duhului Sfânt, totul acelaşi Dumnezeu.

E-64 Dar aţi observat înainte de descoperirea celor Şapte Peceţi, înainte de Lumina mare misterioasă arătată în ceruri aici sus deasupra Tucsonului, Flagstaff, unde eram noi? Fratele Fred, doi bărbaţi care au fost... cei doi oameni au fost cu mine în dimineaţa aceea. Când, aceea a fost spusă cu luni şi luni înainte de timp, să se întâmple. Amândoi Fratele Fred Sothmann şi Fratele Gene Norman care stă aici în această dimineaţă, când aceea... au fost acolo când explozia a avut loc, şi fără să ştie că lucrurile acestea se vor întâmpla. Şi el m-a trimis înapoi, a zis, că timpul este aproape pentru cele Şapte Peceţi care au ţinut cele şapte taine ale întregii Biblii, au fost pecetluite cu cele Şapte Peceţi. Şi cum aceşti îngeri de-a lungul drumului, mesagerii Epocilor Bisericii, au deschis-o la o parte din aceea. Dar în ora a şaptea, al şaptelea mesager, când toate tainele acestea trebuie să fie terminate. Vedeţi? Al şaptelea mesager pământesc, vedeţi, acest înger despre care vorbeşte El atunci era pe pământ. Un înger înseamnă un „mesager.” Şi apoi, după aceea, el a văzut un alt Înger coborând, nu îngerul pământesc căruia i-a fost dat mesajul aici, ci un (alt) Înger puternic a venit din cer cu un curcubeu peste El, şi şi-a pus piciorul pe pământ şi mare, şi a jurat prin Cel ce trăieşte în veci de veci: „Nu va mai fi timp.” Vedeţi? Dar înainte de a rupe cele Şapte Peceţi să le descopere, că El a arătat miracole, El a arătat aceea întâi în ceruri.

E-65 În ziua aceea când au luat poze prin tot sudul Statelor Unite şi Mexico. Acolo atârnă aceea acum în ziarul Life, încă este o taină pentru ei. Dar El o declară în ceruri înainte de a declara-o pe pământ. El întotdeauna o face. El arată semnele în ceruri întâi.

E-66 Şi chiar zodiacul. Eu nu mă duc în urmă să învăţ Zodiacul, doar vă arăt căci cerurile Îl declară. În Zodiac aflăm, în constelaţia cerurilor, că El a declarat toată Biblia în constelaţia Zodiacului. Noi aflăm că El porneşte, chiar prima figură din Zodiac este Fecioara, şi ultima figură din Zodiac este Leo Leul; arătând că Isus va veni întâi pe pământ printr-o Fecioară, El va veni a doua oară ca Leul din seminţia lui Iuda. Vedeţi? El merge prin peştii încrucişaţi chiar înainte de aceea. Epoca Cancerului, în care trăim acum. „Şi toate cerurile Îl declară,” a zis Biblia.

E-67 Acum cu câteva luni în urmă am predicat o serie de adunări la Tabernacul, despre cele Şapte Epoci ale Bisericii. Poate, toţi le-aţi ascultat. Şi când am terminat de desenat pe tablă cele Şapte Epoci ale Bisericii, cum Lumina a intrat şi cum a ieşit Lumina afară. Şi sper că o aveţi, poate, aici pe undeva; dar este între noi, oricum, ştim. Şi lucrul ciudat, din ultima zi când a fost desenată ultima Epocă a Bisericii, acest Stâlp mare de Foc (care este între noi) a coborât între sute de oameni, şi s-a dus Însuşi pe peretele din spate al Tabernaculului. Şi acolo, înaintea acestor sute, a desenat acele Epoci ale Bisericii, întunecând şi luminând, chiar exact în felul cum le-am avut desenate pe tablă. Misterios!

E-68 Acum, zilele trecute, am avut în evenimentul istoriei bisericii acum... În Biblie, luna reprezintă „biserica,” şi soarele reprezintă „Cristos.” Că noi aflăm aceea în Apocalipsa, al 12-lea capitol, femeia care era „biserica,” ea era cu luna sub picioare şi soarele la capul ei, doisprezece stele în coroana ei. Că, legea Evreilor ortodocşi era sub picioarele ei, ea a trecut prin aceea în lumina soarelui, Doisprezece stele sunt „doisprezece apostoli” care ne-au adus mesajul, acum, sub Duhul Sfânt. Acum aflăm că luna din ceruri reflectă lumina soarelui, în absenţa soarelui. Aceea ne dă lumină să vedem în jur. Dar este încă... Nu contează cât de mult o reflectă, aceea încă nu este lumina perfectă, deoarece aceea se reflectă. Şi soarele străluceşte împotriva lunii şi luna îşi străluceşte lumina în absenţa soarelui. Dar când se ridică soarele, atunci luna nu mai este necesară.

E-69 Şi astăzi Biserica reflectă Lumina în lipsa Fiului lui Dumnezeu. Biserica este o reflexie a Luminii. Deoarece El a zis: „Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea. Dar voi Mă veţi vedea, că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul veacurilor. Lucrările ce le fac,” Luminile ce le-a manifestat. Şi nu există Lumină numai prin Cuvântul lui Dumnezeu. A existat...

E-70 Soarele este Cuvântul lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu a zis: „Să fie lumină.” Şi când Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, când s-a manifestat Cuvântul lui Dumnezeu, acolo a fost lumină. Întâi, Dumnezeu L-a vorbit. Cum era dacă nu s-ar fi manifestat? Atunci nu era lumină încă. Dar când L-a vorbit, şi atunci s-a manifestat, dovedit, Cuvântul Lui a fost dovedit, lumina a venit în existenţă.

E-71 Şi aceea este singura cale cum se poate face acum, este când Cuvântul se dovedeşte, Cuvântul scris al lui Dumnezeu dovedit, atunci acela arată Lumină. Aceea este, o porţie este aprinsă, sau pusă în fiecare epocă. Noi o aflăm în Epocile Bisericii, o aflăm în epocile bisericii din Vechiul Testament. De fiecare dată când a venit un timp pentru o manifestare anumită a călătoriei, a existat un profet ce a venit pe pământ. Şi Cuvântul a venit la profet, şi el a făcut acel Cuvânt viu. Şi când Cuvântul acela a fost identificat, Acele l-a reflectat pe Dumnezeu. Şi acolo a fost epoca, acolo a fost Lumina. Şi în acest fel vine lumina astăzi.

E-72 Acum, eu nu am nimic împotriva vreunei denominaţii, oameni. Dar am totul la ce mă pot gândi împotriva sistemelor, deoarece ele sunt greşite. Şi primul sistem ce s-a ridicat cândva, era sistemul Roman al bisericii Romano-Catolice. Aceea a fost prima organizaţie ce s-a organizat cândva, a fost biserica Romano-Catolică, Niceea Roma. Vreo trei sute şi douăzeci şi cinci de ani după moartea lui Cristos, 325, a venit organizaţia bisericii Romane care a pus oamenii împreună şi i-a linguşit cu altceva care era contrar la aceea. Acolo este locul unde au primit doctrinele lor ciudate şi au pornit într-un sistem departe de Cuvânt. Şi acum acea biserică, de la timpul acela, a reflectat întunecimea deoarece în acel timp trecem înainte, la ceea ce numim: „Epocile Întunecate,” cam la o sută de ani. Aceea este cunoscută de toţi istoricii şi de şcolarii Bibliei, şi alţii, ca Epocile Întunecate, aceea este când biserica Romană a controlat orice lucru.

E-73 Şi această biserică Romană este „mama curvelor,” a zis Biblia, în Apocalipsa 17: „ea era o curvă, şi mama curvelor.” Acum, aceea este trăire imorală, necurată a unei femei. Toate sunt acelaşi lucru, toate la fel. Astfel dacă curva, aceea ar trebui să fie o femeie. Astfel de aceea, observaţi aceea nu este curvă, ci „curve.” Vedeţi? Ea este „ea,” singular, „curva.” Apoi bisericile sunt numite „curve,” fiicele curvei Romane. Ea este mama tuturor, mama organizaţiei.

E-74 Şi nu este lucru ciudat, că în această zi când am trecut prin toate lucrurile acestea, şi Mesajul a traversat pământul împotriva organizaţiei, a explodat de la dreapta la stânga, că, în această oră ce ni s-a spus din 1933, când Duhul Sfânt mi-a dat acele viziuni şi mi-a arătat timpul sfârşitului, şapte lucruri despre care am vorbit, şi cinci dintre ele deja s-au întâmplat, perfect, chiar înainte; ca Germania şi Italia şi toate războaiele, şi lucrurile naţionale (rareori îmi vorbeşte despre lucrurile acelea). Dar ele s-au întâmplat chiar exact în felul cum a zis El că se vor întâmpla. Cum Mussolini se va duce în Etiopia va cădea din pasul lui, şi apoi cum va ajunge la o dizgraţie, şi va fi scuipat de oamenii lui proprii; şi ruşinos, atârnat cu capul în jos, cu prostituata aceea cu care a trăit, pe stradă. Cum că americanii vor face război cu Germania, ei vor primi o bătaie groaznică într-un loc numit, o linie mare, unde va fi beton fortificat acolo, cred că se numeşte Linia Siegfried. Şi există una numită Maginot, cred eu care era Franţa. A fost corectă? Şi Linia Siegfried a fost linia germană. Şi Domnul m-a lăsat să o văd, cu unsprezece ani înainte de a se construi. Şi ei niciodată nu ar admite să primească o bătaie la aceea, americanii nu vor admite, până când ne-au scufundat aproape toată armata. Când s-au dus acolo, germanii au avut puştile lor instruite chiar la flota aceea, şi au permis să intre chiar acolo, şi aproape au scufundat-o. Şi eu am văzut-o, cu unsprezece ani înainte de a fi linia aceea cândva o temelie să fie turnată pentru aceea, sau ceva, Linia Siegfried. Şi toate celelalte lucruri, ca maşinile şi automobilele, şi cum a venit orice lucru chiar exact cum a zis El, până când o femeie va conduce această naţiune, care, poate, este biserica. Şi apoi vine sfârşitul.

E-75 Acum aflăm că în aceasta, tot lucrul acesta şi cum am explodat împotriva organizaţiei, nu este acela un lucru ciudat că papa de la Roma va pleca din Roma de prima dată să se ducă înapoi la Ierusalim? Şi făcând aceasta... Ierusalimul este cunoscut ca cea mai veche biserică din toată lumea.

E-76 Când Melchisedec l-a întâlnit pe Abraham de la măcelul regilor, el era Regele Ierusalimului, un Preot, care era Cristos, acela era Dumnezeu; nimeni altul nu putea fi Melchisedec decât Cristos Însuşi, Dumnezeu Însuşi mai degrabă, vedeţi, Dumnezeu Însuşi, deoarece el era fără tată şi fără mamă. Vedeţi? Isus a avut şi tată şi mamă, vedeţi. Astfel acest Bărbat era fără tată, fără mamă, fără început al zilelor sau sfârşit al vieţii. Şi oricine este El, El încă trăieşte. Şi El era Rege de data aceea, al Salemului, care se traduce: „Rege al Păcii, Shalom.” Regele Ierusalimului, care l-a întâlnit pe Abraham şi i-a dat vin şi pâine, împărtăşire, după luptă. Un tip foarte frumos acolo la al 7-lea capitol din Evrei, îl aflăm. Acum, i-a dat pâine şi vin după ce s-a terminat lupta. În timp ce El...

E-77 Acela-i primul lucru ce vom lua după ce intrăm în noua Împărăţie, vom mânca din nou cu El în Împărăţia Tatălui, pâinea şi vinul. „Nu voi mai bea din rodul viţei, nici nu voi mai mânca pâinea, până o voi mânca cu voi, din nou, în Împărăţia Tatălui, şi în acea zi.”

E-78 Acum, acum când aflăm că după ce Regele Shalom a fost în... a venit din oraş, apoi crezul a preluat-o, mai târziu. Şi în mod constant a fost crezul, dar acela reprezintă vechea biserică. Şi suntem învăţaţi în Noul Testament că noi nu suntem din acest oraş Ierusalim, pe pământ, dar suntem din noul Ierusalim, de sus. Astfel aceasta trebuie să fie luna, Ierusalim, şi nu Noul Ierusalim de sus. Astfel luna reprezintă biserica, pământească.

E-79 Şi nu este ciudat căci chiar înainte ca papa să facă această călătorie la Ierusalim, luna din cer a făcut o eclipsă totală, doar cu câteva zile înainte de a face aceea, călătoria lui. El vine aici de asemenea, ştiţi, vedeţi. Acum aceea niciodată nu s-a făcut cunoscută, vedeţi. Dar ce arată aceea? Aceea, aceasta, el face aceasta să câştige părtăşie aşa cum s-a întâlnit în ziua după ce a venit din Ierusalim, El a întâlnit ierarhia Ortodoxă Greacă. Şi ce reflectă aceea? Părtăşie, ei vor Protestanţii şi Catolicismul ataşaţi împreună, ceea ce fac ei şi vor face complet. Şi Dumnezeu a reflectat aceasta la noi, în lună, a unei eclipse totale. Prin harul Lui şi mila...

E-80 A văzut cineva dintre voi ziarul unde au luat pozele lunii? Eu îl am aici. Dacă aceea nu este imaginea perfectă, părăsind epoca a şaptea care nu a fost încă, exact în felul cum a fost desenat de Duhul Sfânt, Epocile Bisericii. Există şase dintre ele, a şaptea nu s-a terminat încă. Cele şase stări ale lunii, cum în strălucirea ei în prima epocă a bisericii, întunecime în a doua, a treia, a patra, a cincia, a şasea; doar în felul cum Duhul Sfânt m-a lăsat să le desenez pe tablă, şi apoi le-a identificat El Însuşi pe peretele Tabernaculului, cu doi ani în urmă. Luna se reflectă, şi ştiinţa din nou ia poza Epocii Bisericii, chiar cum au pozat acea lumină acolo şi a pus-o în revista Life, la deschiderea Peceţilor, la descoperirea epocii îngerului al şaptelea. În zilele slujbei lui, al şaptelea mesager, tainele lui Dumnezeu, că toate tainele ce au fost prin epoci, vor fi descoperite, manifestate, acelea vor fi în timpul acela. Şi El a făcut-o! Cuvintele Lui nu pot greşi. Nu este acela un lucru misterios? Dumnezeu a desenat în ceruri acelaşi lucru, ce au ţinut ele, acelaşi Dumnezeu m-a lăsat să desenez pe tablă, şi apoi prin El însuşi. Aceea este de trei ori cum a identificat-o perfect, şi chiar înainte de a merge papa la Ierusalim.

E-81 Căci, aceea era biserica, luna este biserica, reprezintă biserica. Şi înainte biserica, umbra lumii traversează luna. Şi umbra caracterului lumesc, umbra lumească, biserica lumească, a ieşit să blocheze toată Lumina Bibliei. Lumea a intrat în Lumina reflecţiei. Înţelegeţi? Lumea s-a interpus în lumina lunii, şi a întunecat soarele. Şi reflectarea lunii care trebuia să dea lumină pe pământ, a fost întunecată. Şi Aceea a venit şi a desenat pozele chiar exact cum a făcut-O, prin inspiraţie, înainte de a se întâmpla.

E-82 Acum aceea, cred eu, Soră Simpson, a fost în ziarul din Tucson. Nu ştiu dacă Sora Simpson ştie... Ea nu a înţeles aceea atunci. Ea a zis: „Am tăiat câteva poze pentru tine, şi câteva notiţe, din ziar,” mi le-a dat.

E-83 Şi m-am gândit că este ceva ciudat. M-am dus acolo şi am luat-o, şi m-am uitat la aceea, am zis: „Iat-o, chiar exact, vedeţi, chiar ceea ce am aşteptat.” Şi acolo a fost aceea în ziar.

E-84 Sora Simpson poate vă spune în ce ziar este aceea, dacă vreţi să aveţi o copie pentru aceea. [Sora Simpson zice: „Este din 28 decembrie.” - Ed.] Şi ce spui? [„Aceea este ediţia de seară din 28 decembrie.”]

E-85 Vedeţi, înainte de a merge la Ierusalim să-i blocheze Lumina, sau ce acces a avut aceea. Ce timp, poziţie, şi dreptul Ei de a lumina, acum o taie total, pentru ultima epocă, a şaptea epocă a bisericii unde ea se duce în întunecime. Ce lucru mare ne spune Domnul. În orice lucru, aceea niciodată nu a falimentat dar ceea ce a declarat Dumnezeu în cer şi a spus-o, s-a uitat la aceea, şi aici a identificat-o, că aceea este Adevărul absolut.

E-86 Întunecime, această Epocă a Bisericii Laodicea. Acum când Isus, care este Cuvântul, în Epoca Bisericii Laodicea a fost în afara bisericii, bătând la uşă, încercând să intre. Întunecime, mare întunecime, peste oamenii aceştia. A avut dreptate Biblia? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.]

E-87 Acurateţea Scripturii, glorie numelui Său mare. Vizita papei a fost un semn al bisericilor înnegrind manifestarea Lui... Lumina lumii manifestată era Biblia. Isus a zis că El era Lumina lumii. Biblia a zis că El era Cuvântul. Şi Scriptura manifestată, sau dovedită, este Lumină. Acum nu vi se permite să o faceţi când aceea se prinde. Şi noi am văzut-o preaumbrită, spusă prin inspiraţie înainte de a se întâmpla; a fost preaumbrită de lună, şi o arată împlinindu-se, şi aici aceea se întâmplă.

E-88 Ora este peste noi, întunecimea, marea întunecime. Mare întunecime peste popoare acum, aceea este. Ce înseamnă toate acestea? Unde stăm? În ce oră suntem? Cât de aproape suntem de Venire? Ei bine, voi ziceţi: „Când vor avea toţi o trezire.”

E-89 „Nu te teme, turmă mică, că Tatăl tău îţi dă cu plăcere Împărăţia.” Bine.

E-90 Ce înseamnă aceea? Dumnezeu a început să separe Lumina de întunecime, vedeţi, presând-o în urmă, aşa cum a făcut la început, să arate ivirea unei zile noi. Epocile Bisericii se încheie. Scuzaţi-mă. Epocile bisericilor se încheie. Dumnezeu presează întunecimea într-un loc, acela trebuie să o facă, să şteargă organizaţiile bisericii, să şteargă lumea. Lumea acopere toată lucrarea, şi caracterul lumesc a luat tot lucrul. Atunci nu are Dumnezeu dreptate? Prin lucrurile lumeşti, şi îmbrăcăminte lumească, şi comportament lumesc, şi o trăire lumească, aceea este lumea!

E-91 Voi nu sunteţi din lume, copilaşilor. Voi sunteţi din Cer. Aceasta nu este Casa voastră.

E-92 De ce să mă uit, la noi oamenii mai vârstnici, şi nu încerc să mă uit înapoi să devin tânăr din nou? Noi nu o putem face. Dar ne uităm înainte, nu ne uităm înapoi. Privind aici, la ceea ce a fost, şi vrem să ştim ceea ce va fi. Şi aşteptăm ora aceea, presând pentru aceea.

E-93 Foarte mulţi oameni buni, sinceri astăzi sunt prinşi în aceste crezuri, aceste biserici şi organizaţii: „Având o formă de evlavie, dar negând Puterea ei,” aşa cum spune la 2 Timotei al 3-lea capitol.

E-94 Întunecime mare, orbirea lui Israel, a fost pentru aprinderea neamurilor. Acum orbirea neamurilor este aprinderea lui Israel. Aceea este chiar ca ziua şi noaptea; pe o parte are întunecime, de cealaltă parte are lumină; apoi lumina vine de cealaltă parte. Astfel luna trecând în felul cum a trecut, şi reflectarea întunecimii lumii orbindu-şi lumina, aceea este o reflecţie pentru noi, că epoca bisericii neamurilor, s-a terminat. Biserica se pregăteşte, s-a pregătit pentru un timp, acela-i timpul pentru Răpire. Că întunecimea se răspândeşte peste neamuri, şi curând va răsări peste Evrei. Soarele a călătorit de la Est la Vest, şi noi suntem la Coasta de Vest. Lumina poate face doar un singur lucru, să meargă înapoi în Est, de cealaltă parte. Înţelegeţi, nu-i aşa? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Lumina poate merge numai în Est din nou, de unde a început, Israel. Dumnezeu i-a orbit pentru o vreme, dar întunecimea acum presează peste lumea Neamurilor care a acoperit toată lucrarea. Neamurile vor călca în picioare Ierusalimul până când perioada de timp alocată neamurilor se va termina. Isus a zis aşa. Şi acum s-a terminat, întunecime mare peste popoare! Dumnezeu reflectă aceea în cer. Aşa cum a arătat-o pe pământ înainte de a se întâmpla. Noi suntem în aceea.

E-95 Oameni buni prinşi în acest lucru, oameni buni, oameni sinceri. Ca Maria şi Iosif, au fost foarte sinceri, vedeţi, gândind că El era cu ei, când El nu era. Maria şi Iosif, ştiţi, când s-au urcat la sărbătoare, Isus, la vârsta de doisprezece ani, ei au gândit, au presupus, că El era cu ei, dar nu a fost. Oameni buni astăzi gândesc acelaşi lucru, ei, aceşti oameni care s-au organizat în acest Consiliu de biserici, aceşti oameni în aceste organizaţii, ei cred că fac un lucru bun. Ei presupun că El este cu ei, când nu este. Vedeţi, mulţi oameni cred că El era cu ei când au dat mâna cu predicatorul şi şi-au pus numele în carte, dar El nu era. Mulţi oameni au crezut, când au fost stropiţi, confirmaţi, botezaţi în nume de Tată, Fiu, Duh Sfânt, crezând că El este cu ei. Ei sunt oameni buni. Maria şi Iosif erau oameni buni. Dar adevărul era că El nu era acolo! Nu presupuneţi nimic.

E-96 Ce este Lumina? Cuvântul lui Dumnezeu vorbit, dovedit! În afară de acela, nu există Lumină. Vedeţi? Voi nu puteţi aprinde pământul cu bliţul. Este nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu ce s-a manifestat, Fiul.

E-97 Ei erau oameni buni. Observaţi acurateţea Cuvântului Lui, cât de perfect este Acela. Aţi observat ce a zis Maria? Acum către voi dragi oameni Catolici, eu nu am nimic împotriva voastră. Eu nu am nimic împotriva voastră. Acela-i sistemul în care sunteţi. Şi voi Protestanţi, acelaşi lucru. Acelea sunt sistemele!

E-98 „Maria, mama lui Dumnezeu”? Aflaţi, un Băiat de doisprezece ani, fiul ei propriu, a trebuit să o pună în ordine. Niciodată în Biblie nu a existat un loc unde Isus să o numească pe Maria „mama” Lui. Ea nu era mama Lui. Cum poate fi ea o mamă a lui Dumnezeu? Ea era numai un pântece pe care El l-a folosit să vină pe pământ, să se manifeste pe pământ, prin pântece. Nu este nimic cu ea de fapt, nici o Scriptură să zică măcar „mamă.”

E-99 Observaţi cum Maria este aşa de greşită, dar Cuvântul Lui este foarte perfect. Ea I-a zis când... Ea l-a aflat în templu, la doisprezece ani, discutând cu teologii. El i-a uimit, fiind un băiat de doisprezece ani; nici măcar nu era la şcoală, sau, dacă era, noi nu avem nimic înregistrat despre aceea. Dar un Flăcău de doisprezece ani a confruntat sfinţii în templu, cu înţelepciunea Lui. Ea a zis: „Tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu lacrimi.” „Tatăl Tău!” Mama însăşi, presupusă, a zis: „Tatăl tău Iosif şi eu Te-am căutat cu lacrimi!”

E-100 Ce i-a spus El? „Nu ai ştiut că trebuie să fiu în treburile Tatălui Meu?” Dacă El ar fi fost în treburile lui Iosif, el ar fi făcut case, sau în atelierul unui tâmplar. Dar El nu a fost fiul lui Iosif. „Eu sunt în treburile Tatălui Meu,” corectând aceste denominaţii şi crezuri şi lucruri despre care aud. Vedeţi? „Eu sunt în treburile Tatălui Meu.” El niciodată nu a admis că Iosif era tatăl Său. Dar Maria a zis, şi El s-a întors în jur şi a îndreptat-o.
Ea a zis: „Tatăl tău şi eu Te-am căutat.”

E-101 El a zis: „Eu sunt în treburile Tatălui Meu,” arătând că Iosif nu era tatăl Lui. Cuvintele Sale sunt perfecte, vedeţi.

E-102 Dar Maria, şi aceia, doar presupuneau aceea. Ei bine, vedeţi ce a fost, ea a fost clătinată. Ea avea... Ea a vrut să arate înaintea acestor preoţi şi alte lucruri că ea nu era acel fel de femeie. Şi ea, făcând astfel, ea absolut a spart absolut temelia de sub mărturia ei, după ce a mărturisit că un Înger a venit la ea: „Şi zicea, 'Vei zămisli şi naşte un Fiu, fără să cunoşti bărbat, un Fiu născut din fecioară.'” Şi aici înaintea marelui Sanhedrin, ea zice: „Iosif, tatăl Tău aici, şi eu, Te-am căutat.”

E-103 Şi Băiatul acela de doisprezece ani a zis: „Eu sunt în treburile Tatălui Meu.” El a mustrat-o: „Acela nu este tatăl Meu!”

E-104 Vedeţi biserica astăzi, purtată cu consilii şi lucrurile lumii, acum ea este întunecată. Dumnezeu o mustră!

E-105 Niciodată nu a numit-o Isus „mamă.” Odată ea a venit să-L viziteze la adunările Lui, într-o casă ceva ca aceasta. Cineva a venit, a zis: „Afară, mama Ta şi fraţii Tăi Te aşteaptă.”

E-106 El a zis: „Cine este mama Mea, fraţii Mei? Cine sunt ei?” S-a uitat în jur peste ucenicii Lui, şi a zis: „Cei ce fac voia Tatălui Meu, sunt mama Mea, fratele Meu, sora Mea, şi aşa mai departe. Aceia sunt cei ce sunt.”

E-107 Şi la cruce, când a murit, El a zis lui Ioan, ucenicul tânăr, El a zis: „Iată mama ta.” „Femeie, iată fiul tău.” „Fiule, iată mama ta.” Vedeţi, niciodată nu a pretins, Însuşi. Acela nu era Fiul ei. El era Fiul lui Dumnezeu. Ea era doar un pântece.

E-108 Aceasta este o casă în această dimineaţă, dar nu este Biserica. Biserica este în voi, Cristos. Duhul muritorilor care stau aici, se întâlnesc împreună în locurile cereşti. Acela este Cristos, nu casa. Casa este bună, ea slujeşte scopului ei, dar se foloseşte numai pentru un loc de adunare. Maria a fost numai un pântece ce l-a folosit El să vină pe pământ, să se identifice Însuşi între oameni. Nu „mama lui Dumnezeu,” tot aşa cum această casă nu este Biserica lui Dumnezeu. Este folosită numai pentru aceea.

E-109 Da, mulţi prieteni se gândesc acum, oamenii, oameni buni ca Maria şi Iosif, se gândesc că El este cu ei făcând aceasta. Dar aşa cum au fost atunci, tot la fel sunt greşiţi şi acum. Ei s-au gândit că ei era cu El, dar ei nu erau. Dar când s-au botezat, oamenii poate s-au gândit, oh, eu L-am primit când L-am acceptat şi am fost botezat. Aceea nu este. Până când un Cuvânt vorbit se reflectă însuşi!

E-110 Dar, Aleşii, ce spun despre Lumină acum? Eu am vorbit prea mult despre întuneric, şi jumătate din timpul meu s-a dus, unsprezece treizeci. Acum să ne întoarcem înapoi; mare întunecime este peste oameni, acum ce spuneţi despre Lumină? El a zis că va fi mare întunecime peste popoare, dar va fi Lumină: „Ridică-te străluceşte, că Lumina a venit.” Cum poate exista întunecime şi Lumină, aceea trebuie să fie separată. Şi singurul lucru ce o separă, Cuvântul manifestat, separă, ea o presează de cealaltă parte a... Iată întunecimea pe pământ, dar când se arată Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu, soarele, care a fost vorbit în existenţă prin Cuvântul lui Dumnezeu, se arată Însuşi, întunecimea fuge de cealaltă parte. Şi aceea se întâmplă acum, întunecimea se separă de Lumină. Acum, către Biserica aleasă din această oră întunecată... Căci, noi am putea sta asupra acesteia multe ore, dar cred că am spus suficient încât înţelegeţi ce vor să spună Scripturile, când am zis: „Mare întunecime peste acest popor.”

E-111 Acum spun bisericii: „Shalom. Pacea lui Dumnezeu.” Pace! Orice Evreu adevărat, când îl întâlneşte pe celălalt: „Shalom.” Cu alte cuvinte: „Bună dimineaţa! Dumnezeu să fie cu tine! Pacea lui Dumnezeu să meargă cu voi!” Aceea este o „Bună dimineaţa! Mă bucur să vă cunosc.” Se crapă de ziuă, Biserică. Întunecimea este peste oameni. Dar este „Bună dimineaţa” pentru Biserică, Cristos apare între noi.
„Shalom. Pace.” Aleluia. „Shalom.”

E-112 Când vedem întunecimea stabilindu-se, întunecimea chiar înaintea zilei, noi ştim că luceafărul atârnă acolo să prezinte venirea soarelui. Aceea este, aceea este când străluceşte luceafărul. Aceea este acolo între. Aceea este întotdeauna cel mai întunecat înainte de apariţia zilei, întunecimea vine, luna nu mai străluceşte. Întunericul din faţa zilei, este deoarece lumina presează întunecimea. Dar luceafărul iese şi zice: „Bună dimineaţa. Shalom.”

E-113 Acela-i El între noi, Cuvântul Lui fiind identificat. Shalom. Cea mai mare zi este gata să apară, când dimineaţa trece în Etern, frumoasă şi strălucită, când cei aleşi ai Săi se vor strânge la casa lor dincolo de cer. Când sulul cărţii se va chema acolo sus, eu voi fi acolo. Numele noastre sunt în Carte, noi vom fi acolo. „Shalom. Bună dimineaţa. Pace vouă.”

E-114 Întunecimea se separă de Lumină. Dumnezeu o determină, Lumina o face. Vedeţi, Luminile se presează Însele în aşa fel încât întunecimea trebuie să se adune împreună. Ei au avut o şansă să O accepte şi nu au vrut-O, deci se condensează împreună. Şi ei o fac prin a pune biserica împreună, şi consiliul Bisericilor, şi unindu-se cu întunecimea păgână. Când ei foarte ferm nu sunt de acord unul cu altul, şi încă trebuie să meargă împreună să facă ca noaptea să vină peste oameni.

E-115 Isaia 60:1 zice: „Ridică-te străluceşte, că Lumina a venit la tine.”

E-116 Ridică-te, şi străluceşte, Lumina a venit. Cuvântul, Lumina, este dovedită din nou. Lumina dovedită din nou, Cuvântul lui Dumnezeu, ca voi să puteţi vedea pe Dumnezeu manifestat în promisiunea Luminii zilei, sau Cuvântul dat acestei epoci, vedeţi, aceste promisiuni care sunt făcute pentru această zi, aceste promisiuni ce s-au spus prin profeţi, şi de Isus Însuşi. În această zi! „Dumnezeu în timpuri diferite...” Evrei 1 „Dumnezeu în diferite timpuri, şi diferite feluri a vorbit părinţilor lor prin profeţi, dar în această ultimă zi prin Fiul Lui, Isus Cristos.” Vedeţi?

E-117 Marea Lumină care a atârnat în pustie care era, că Moise a părăsit Egiptul, socotind ocara lui Cristos o comoară mai mare decât a Egiptului.

E-118 Acelaşi care L-a întâlnit pe Saul pe drumul Damascului. O Lumină mare a atârnat deasupra Lui, aceeaşi Lumină, acelaşi Stâlp de Foc. Saul, fiind un Evreu, niciodată nu s-ar fi închinat la vreun spirit sau altceva, sau să-L numească „Doamne,” din poziţia în care era. El a zis: „Doamne, cine eşti?”

E-119 El a zis: „Eu sunt Isus.” (Isus a zis: „Eu vin din Dumnezeu, şi merg la Dumnezeu.”)

E-120 Aceeaşi Lumină a venit. La ce? Să manifeste, să facă cunoscut oamenilor promisiunile ce le-a făcut pentru ziua aceasta, Lumina manifestată a zilei. Întunericul s-a întunecat.

E-121 Când El a venit, El era Lumina zilei. Acolo trebuia să vină un Mesia. Şi El a venit chiar exact cum a zis Dumnezeu că va veni. Şi când a venit, ce era El? Lumina zilei. Şi Ea a presat întunecimea asupra Lui! Este corect? El a trebuit să-Şi dea viaţa ca Lumina să continue, să poată străluci. El a fost Lumina zilei. Dar, oh, ce a fost El, Lumina zilei? El a fost Cuvântul dovedit ce a fost vorbit, manifestat. Nici mai mult decât...

E-122 Dumnezeu a spus peste această lume întunecată, neguroasă, posomorâtă, acoperită cu muşchi ce a stat acolo fără lumină, El a zis „Să fie lumină.” Şi nu a fost lumină până când acel Cuvânt s-a manifestat, atunci a fost lumină.

E-123 El a zis: „Va veni un Salvator, un Mesia.” Acela încă nu s-a manifestat până când El a dovedit promisiunea aceea. Şi când a dovedit acea promisiune, El a zis: „Cercetaţi Scripturile, că în Ele credeţi că aveţi Viaţă Eternă; şi tocmai Ele mărturisesc despre Mine.”

E-124 Ei au zis: „Noi nu ştim de unde ai venit, noi suntem ucenicii lui Moise.”

E-125 El a zis: „Dacă aţi fi ucenicii lui Moise M-aţi cunoaşte, că Moise a scris despre Mine.” Vedeţi? El era manifestarea. El a fost dovedirea Cuvântului vorbit al lui Dumnezeu prin Moise.

E-126 Şi în ziua aceasta în care trăim, Dumnezeu a venit pe scenă să dovedească şi să susţină promisiunile Lui. Astfel, aceea este Lumina orei, astfel ne putem ridica să strălucim. Lumina străluceşte peste noi din nou astăzi, Cuvântul se manifestă. Aceea este Lumina.

E-127 Chiar cum străluceşte lumina acolo afară, strălucirea soarelui, în această dimineaţă. Acela-i Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, nu există nimic altceva ce poate da lumină ca acela. Nimic nu o poate face. Orice lumină artificială arde puţin, şi becurile şi orice alt lucru. Dar aceea niciodată nu greşeşte, că este Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu manifestat.

E-128 Ceva crezuri mici denominaţionale vor sparge un bec, şi vor exploda un bec, şi vor arde siguranţa, şi orice altceva. Dar Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu va greşi! Acela va fi El Însuşi, întotdeauna, Cuvântul.

E-129 Mi-e teamă că voi depăşi timpul puţin aici. Sau, sau este în ordine să merg înainte şi să închei acest mesaj, nu-i aşa? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Bine.

E-130 Ridică-te, străluceşte, că Lumina a venit la tine. Cuvântul, Lumina, este dovedită.

E-131 Singurul fel cum era Dumnezeu, Isus Cristos a fost manifestarea Cuvântului vorbit al lui Dumnezeu, Lumina orei.

E-132 Ioan Botezătorul a fost Lumina orei. El a fost Lumina înainte de a fi Isus Lumina. Profetul Isaia a zis: „Glasul celui ce strigă în pustie, pregătiţi calea Dumnului, neteziţi-I cărarea.” Acela a fost Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, Acela stătea acolo, nu a venit la viaţă încă. Maleahi, ultimul profet, cu patru sute de ani înainte de a avea loc, el a zis: „Iată, voi trimite mesagerul Meu înaintea Mea, să pregătească calea Domnului.” Aici a venit din pustie, fără denominaţie, fără crez, fără identificare. Dar Lumina lui l-a identificat. Cuvântul l-a identificat.
Ei au zis: „Eşti tu Mesia?”

E-133 El a zis: „Eu nu sunt! Dar sunt glasul celui ce strigă în pustie, 'Pregătiţi calea Domnului!'”

E-134 Isus a zis: „Voi aţi umblat în Lumina lui.” El a fost Lumina lucitoare şi strălucitoare pentru o vreme. De ce? Până când calea s-a pregătit, apoi Lumina lui s-a terminat.

E-135 Voi nu puteţi umbla în lumina aceea, voi Baptiştii, Aceasta este Lumina orei! Lumina a venit. Ridicaţi- vă, şi străluciţi. Cuvântul, lumina. Cuvântul, Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu (identificat) este o Lumină.

E-136 Acum ce spuneţi despre noul an cu care ne întâlnim? Noi am avea mai mult de spus la acest între, din întunecime la Lumină, intrarea Luminii venind între, dar acum vrem să mergem chiar la anul nou. Bine.

E-137 Anul nou, anul nou, ce spuneţi despre el? Aduce nădejde nouă. Suntem cu un an mai aproape. Suntem cu o zi mai aproape decât am fost ieri. Suntem cu o oră mai aproape decât când am început, cincisprezece minute până la unsprezece, este unsprezece fără cincisprezece minute acum. Noi suntem cu o oră mai aproape! Nu ne uităm în spate, ne uităm înainte. Vedeţi? Oh, da, domnule. Anul nou nu înseamnă întoarcerea unei pagini noi. Aha. Nu.

E-138 Ca un om într-o dimineaţă; am auzit-o. Un om s-a trezit devreme şi s-a dus şi a cumpărat ziarul, a venit înapoi, s-a aşezat, şi-a aşezat picioarele pe divan, şi-a pus ochelarii, a început să citească ziarul. Soţia lui, punându-i dejunul a zis: „John, ceva nou?”

E-139 A zis: „Nu. Acelaşi lucru vechi, doar oameni noi.” Da. Este corect. Ucideri, violuri şi orice lucru, altcineva a făcut-o, vedeţi. Adevărat.

E-140 Nu să deschidem o pagină nouă. Aceea este, să deschidem Cuvântul, vedeţi ceea ce a promis Cuvântul pentru astăzi, vedeţi ceea ce trebuie să fie Lumina pentru astăzi. Ceea ce ar trebui să facem în acest an nu este să mergem înapoi la crez şi alte lucruri, să mergem înapoi la denominaţiile noastre vechi; ci să ne întoarcem la Cuvânt, vedeţi ce fel de Lumină trebuia să lucească astăzi. Oh, biserică, întoarceţi-vă la Cuvânt, atinge întrerupătorul corect, opreşte lovirea luminilor electrice, vedeţi, cele artificiale, făcute de om. Deschideţi în Cuvântul Lui să vedeţi care este promisiunea, şi urmăriţi identificarea ei. Când ea este dovedită, atunci ştii dacă sunteţi în Lumină sau nu. Vedeţi ce este promisiunea.

E-141 Schimbarea paginilor sau schimbarea calendarelor nu schimbă timpul. Mulţi oameni spun: „Ei bine, anul trecut s-a dus, aruncaţi calendarul vechi din decembrie acum şi pune celălalt, un an nou.” Aceea, aceea înseamnă anul nou pentru ei.

E-142 Pentru mine, aş vrea să văd ce a fost promis pentru astăzi. Aş vrea să ştiu ceea ce este Lumina orei, să ştiu cum să umblu în ea. Vreau să ştiu unde trăiesc, în ce epocă sunt, cât de departe sunt pe drum.

E-143 Aşa cum a zis Pavel, aş putea sta să o citez din nou: „Uitând lucrurile care sunt în trecut, acum presez spre semnul, înaltei chemări,” la identificarea completă, când tot timpul se va şterge în Eternitate când vine Isus.

E-144 Faceţi ceea ce a făcut David, puneţi-vă viitorul în mâinile Lui. Nu vă uitaţi la nimic altceva, dar puneţi-vă... David a zis aici, el a zis: „Timpul meu este în mâinile Tale.” Voi observaţi aici în Psalmi unde am citit, în 62: „Timpul meu este în mâna Lui. El este stânca mea.” Ce este El? „El îmi este descoperit. El este Adevărul descoperit. Timpul meu este în mâinile Lui.” Amin. Oh, vai! Ia te uită.

E-145 Timpul meu îi aparţine. Eu sunt al Lui. Eu sunt în mâna Lui deoarece El ţine timpul. Eu nu ştiu ce ţine viitorul, dar ştiu că El ţine viitorul. Astfel de ce să mă gândesc la stabilirea acesteia, aceleia, cealaltă pentru anul nou? Eu doar m-am pus în mâinile Lui, voi umbla cum a umblat David: „Timpul meu este în mâna Lui,” ştiind că Dumnezeu îmi ţine viitorul. David nu a ştiut ce era viitorul, dar el ştia că Dumnezeu are viitorul. Eu nu ştiu ce este viitorul, nimeni dintre noi nu ştie. Dar ştim că El ţine viitorul.

E-146 Răbdarea. Răbdarea. Unii dintre noi ajung aşa, unii dintre noi ajung foarte grăbiţi. Cred că mulţi oameni buni au făcut-o. Voi ajungeţi prea grăbiţi. Voi vreţi, vedeţi, voi vreţi să o faceţi înşivă.

E-147 Şi fraţi lucrători, voi ştiţi de unde vorbesc, voi care ascultaţi această bandă. Eu vă vorbesc, nu numai la adunarea mică de aici, dar la bărbaţii din jurul lumii.

E-148 Mulţi bărbaţi merg afară, nerăbdători; dar crezând că timpul este aproape, încercaţi să faceţi ceva voi înşivă. Aşteptaţi de la Domnul. Răbdarea este o virtute. Dacă puteţi avea răbdare, aceea este o virtute. Aceea este virtute dacă voi... „Cei ce aşteaptă de la Domnul îşi vor reînnoi tăria.” Nu cei ce încearcă să meargă înaintea Domnului, cei ce încearcă să spună Domnului: „Doamne, ştiu că Tu vrei să fac aceasta, şi glorie lui Dumnezeu eu...” Nu o face. Aşteaptă de la Domnul. Biblia a zis: „Cei ce aşteaptă de la Domnul îşi vor reînnoi tăria.”

E-149 Dumnezeu a luat mii de ani să-Şi împlinească promisiunea venirii unui Salvator. Dar, amintiţi-vă, El a cunoscut-o tot timpul, când venea aceea. Au existat mulţi oameni ce s-au ridicat şi au încercat să fie mesii. Multe biserici au încercat să producă mesii. Dar Dumnezeu a stabilit timpul pentru Mesia Lui. El nu s-a grăbit. Vedeţi?

E-150 Şi în timpul acesta, El a arătat multe simboluri ale lui Mesia. El a arătat-o peste tot de la Adam la Mesia, primul şi ultimul Adam; unul din ei din lume şi Celălalt din Cer, unul pământesc şi Celălalt ceresc, Unul a coborât din Cer şi celălalt a coborât de pe pământ. Dar a promis un Mesia, El a luat mii de ani să o împlinească.

E-151 A arătat în Iosif exact ceea ce a fost El. Iosif L-a portretizat.

E-152 David L-a portretizat. Când David a fost un rege respins, s-a urcat pe vârful muntelui şi s-a uitat jos şi a plâns peste Ierusalim, ca un rege respins, acela era Isus în David. După opt sute de ani, a stat deasupra Ierusalimului ca un Rege respins, a zis: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să te strâng cum îşi adună găina puii, dar nu aţi vrut.”

E-153 Priviţi la Iosif, născut între fraţii lui, patriarhi; (penultimul; Beniamin a fost ultimul), dar chiar înainte de ultimul, vedeţi, chiar înainte de acela. Urât de fraţii lui, iubit de tatăl lui. El a fost urât deoarece el a fost un om spiritual. El putea interpreta vise, ele au fost exact corecte. El putea vedea viziuni, să prezică lucruri ce se vor întâmpla. Şi ei l-au urât. El a fost vândut cu treizeci de arginţi.

E-154 Pentru ce L-au urât pe Isus? Ei L-au numit Belzebub deoarece El era Cuvântul, şi Cuvântul poate discerne gândurile care sunt în inimi. Ei L-au urât. Şi L-au vândut cu treizeci de arginţi.

E-155 El a fost aruncat într-o groapă, Iosif a fost, presupuneau că este mort. Haina lui plină de sânge a rămas în urmă, ca haina plină de sânge a lui Isus care a fost luată la cruce, haina care a purtat-o, să-I identifice moartea. Dar ce a făcut Dumnezeu cu Iosif? El l-a adus afară din groapă, l-a pus la dreapta lui Faraon. Şi nimeni nu putea să-l vadă pe Faraon, numai să-l vadă pe Iosif. Şi când Iosif a părăsit palatul, trompetele au suflat şi s-a făcut o proclamare: „Orice genunchi să se aplece, Iosif se apropie.”

E-156 Acelaşi lucru, Isus. El a fost scos din groapă, se presupunea că a fost mort, şi a înviat şi stă la dreapta Măreţiei. „Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu cândva, dar singurul Născut al Tatălui. Şi când pleacă de acolo, orice trompetă va suna, şi orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi.” Vedeţi, El este Prinţul prosperităţii. Priviţi ce a făcut Egiptul atunci, acela a salvat toată lumea, o secetă a venit. Astfel, aşa va fi la venirea Fiului omului. Genunchii, orice genunchi se va apleca şi orice limbă va mărturisi despre El.

E-157 El a fost arătat în simboluri, dar Dumnezeu ştia exact când va veni. El a ştiut exact când va veni. Nu contează câţi au avut înainte de aceea, El a avut pe Mesia Lui. El le-a arătat în simboluri, aceea venea.

E-158 Chiar exact cum ne-a arătat cele Şapte Epoci ale Bisericii, ceea ce va veni. Chiar exact ceea ce ne-a arătat ce va veni când El a aşezat Lumina aceea acolo, în descoperirea ei, să arate lumea. Când El a trimis cei Şapte Îngeri să descopere cei şapte mesageri care au fost acolo jos, şi să arate capetele lăsate libere pe care le-a lăsat Luther, şi Wesley a lăsat, şi Penticostalii au lăsat, toate sunt reprezentate acolo. Şi în fiecare simbol şi umbră din marele Shalom, Iehova, Jvhu. Vedeţi? Exact. A aruncat aceea în ceruri, şi acolo este ochiul mecanic luând o poză a Aceluia. Vedeţi? Mulţumesc Domnului!

E-159 Shalom! Pace! Nu fiţi obosiţi, Isus este aici. Marea Lui Lumină a venit la noi, şi noi suntem mulţumitori pentru Aceea, da, Cuvântul Lui, marea taină. Iată-L astăzi manifestându-Se astăzi, făcând la fel cum a făcut atunci, chiar la fel. Făcând chiar acelaşi lucru.

E-160 Noi suntem creaturi ale timpului. El este Dumnezeul Eternităţii. Noi încercăm să ne forţăm, încercăm să facem ceva diferit: „Oh aceasta trebuie făcută.” Amintiţi-vă, El este totul referitor la aceasta. Aceea se va întâmpla, oricum. Lăsaţi ca El să o facă. Doar predaţi-vă Lui.

E-161 Priviţi sus, şi străluciţi cu bucuria Domnului, să ştiţi că aţi fost privilegiaţi, ochii voştri s-au deschis să vadă această zi. Încredeţi-vă în El pentru viitor. Voi L-aţi văzut dovedindu-Şi Cuvântul în zilele trecute şi a făcut toate celelalte lucruri întâmplându-se chiar exact în ora în care trăim, orice lucru exact, la Mesajul îngerului al şaptelea, arătate şi în cer, pe pământ, şi L-a făcut cunoscut în trei căi astfel nu poate fi omis, amintiţi-vă, El a promis că va veni din nou. Aleluia! Acel Cuvânt va fi dovedit. Cuvântul promis al lui Dumnezeu, cu două mii de ani de aşteptare, El va sosi în timp! Nu fiţi obosiţi, El va fi aici. Aşa cum El Şi-a dovedit Cuvântul în fiecare epocă, Epocile Bisericii arată acelaşi lucru, şi descoperirea Domnului nostru prin al şaptelea Mesaj, şi aşa mai departe. Dumnezeu l-a descoperit, l-a manifestat, şi l-a dovedit. Şi între noi astăzi, El s-a arătat aici cu noi, şi Şi-a dovedit Cuvântul. Tot la fel El va face!

E-162 Va fi un Mileniu. Bătrânii vor fi tineri acolo veşnic. Bolile se vor termina şi moartea nu va mai fi. Ei vor zidi case, le vor locui. Vor planta vii şi le va mânca rodul. Ei nu vor planta şi alţii să le locuiască (fiul lui să o ia), fiul lui va trăi cu el. El nu va planta şi altul să mănânce, să moară şi altul să o ia; dar el va locui acolo. Amin!...?... [Pete pe bandă - Ed.] Nimic nu-i va vătăma. Noi vom fi schimbaţi din ceea ce suntem acum, în acel chip glorios al Fiului lui Dumnezeu care este nemuritor. Anii niciodată nu-L pot atinge, vârsta nu-I poate face nimic, El este Fiul lui Dumnezeu nemuritor. Astfel ştim că suntem la sfârşit. Noi suntem la legătură. Toate lucrurile acestea total identificate, astfel aceea va fi identificată din nou.

E-163 Acum, viitorul, El îl ţine. De unde ştiu când vine El? Când vine El? Eu nu ştiu, dar El va fi aici. Este corect. Când va face aceasta şi aceea? Când va merge blestemul de pe pământ? Când vor creşte nemuritor aceste reflectări binecuvântate a dragostei lui Dumnezeu, a pomilor ce vor sta aici şi vor străluci, şi florile şi lucrurile, când cele nemuritoare vor creşte? Eu nu ştiu, dar vor creşte. Când toate reflectările dorinţelor inimilor oamenilor de a trăi, şi ospitalitatea şi doctorii şi operaţiile, şi plânsul şi durerea, când vor înceta toate, într-o domnie glorioasă cu Isus într-o mie de ani de Shalom? Când va fi? Eu nu ştiu. El a zis că va fi acolo. Nu ştiu cum o va face, dar Cuvântul Lui vorbit va fi dovedit când Fiul Neprihănirii va răsări cu vindecare în aripile Lui. Şi partea vindecătoare nu va fi o vindecare fizică aşa cum gândiţi, cum ziceţi căci cineva a avut o boală şi va fi luată de la ei. Aceea o face acum, în simbol. Dar orice fiinţă va fi schimbată! Acest muritor va fi luat de nemurire. Această bătrâneţe va sări în tinereţe. Amin. Ei bine, cum va fi aceea? Eu nu ştiu, dar aceea va fi acolo.

E-164 Eu îmbătrânesc. Anul acesta, dacă Domnul îmi permite să trăiesc până în 6 aprilie, voi avea cincizeci şi cinci de ani, un om bătrân. Dar nu mă uit... Nu vreau să merg înapoi să fiu un băiat din nou. Aş vrea să presez spre semnul de acolo, pentru scopul pentru care am venit. De vreo treizeci şi ceva de ani până acum am stat în spatele acestui amvon, de când eram un băieţel de douăzeci şi ceva de ani, vreo douăzeci şi unu, douăzeci şi doi de ani, am încercat să proclam acest Mesaj. Şi fiecare picătură din puterea mea am pus-o pentru Acela. Dacă umerii mei se apleacă şi părul încărunţeşte şi cade, nu mă uit în urmă la aceea, va veni înapoi la ele din nou. Eu aştept acolo apariţia unei zile unde Cuvântul dovedit al lui Dumnezeu a zis: „Nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri, şi acela va învia din nou în ultimele zile.” Cum o va face? Eu nu ştiu. Dar am încredere...

E-165 Anul nou, nu ştiu ce ţine, dar ştiu că El îl ţine. Acelea sunt speranţele noului an ce îl avem. Dacă El vine, Amin. Dacă nu vine, eu încă voi lucra dacă mă păstrează. Eu doar îi încredinţez viitorul. Nu ştiu ce este acela, eu doar i-l încredinţez Lui. Voi L-aţi văzut dovedindu-Şi Cuvântul, astfel ştiţi ce se va face. Cuvântul Lui!
Voi ziceţi: „Frate Branham, cum ajungi la aceea?”

E-166 Ei bine, lăsaţi-mă să vă dau un gând aici doar un minut. Ştiţi ce este o simfonie? Ştiu că ştiţi. Aceea este o muzică, este o dramă. Vedeţi, ei o cântă.

E-167 Acum, copilaşilor, să înţelegeţi. Vă amintiţi în şcoală, cred că aveţi o... Ce este acea simfonie rusească, uneori ei o cântă cu tobe, ştiţi cum se numeşte, nu este... pe la… micuţa ciocănitoare, ştiţi, care a intrat în pădure; şi ei au avut agitaţia, bătaia tobelor şi alte lucruri. Şi auziţi aceea peste tot în timp ce treceţi prin simfonie, aşa cum cântă. Am uitat numele aceleia: „Petru şi Lupul.” Este corect:
„Petru şi lupul.” Acum, aceea este o simfonie rusească. Vedeţi, ei nu au figuri mici ce zboară în jur, să o joace, dar ei o cântă la tobe [Fratele Branham bate pe ceva lemn - Ed.], şi apoi [Fratele Branham bate pe altceva], şi face tobele şi sunetele şi lucruri. Aceea se cântă, aceea o joacă. Astfel, înţelegeţi ce încearcă Fratele Branham să spună. Vedeţi?

E-168 Acum pentru voi cei adulţi, Scriptura este Simfonia lui Dumnezeu. Da. Aleluia. Numai compozitorul ştie ce însemnă de fapt şi o descopere celor ce ascultă, care sunt interesaţi să cunoască ce este drama. Dar voi trebuie să ştiţi despre simfonie întâi, vedeţi. Aceea nu este doar ceva ce vedeţi, aceea este schimbarea, joncţiunile Cuvântului, a muzicii. Aceea aruncă; uneori va merge în acest fel pentru o vreme, o bătaie anumită, după un timp aceea se schimbă total. Ce este aceea? Pentru voi care nu-L înţelegeţi sau nu ştiţi nimic despre El, nu sunteţi interesat în El, aceea este doar o rachetă, aceea este o zarvă. Dar pentru cei ce ştiu despre Acela, ei Îl vor urmări, îi vor cunoaşte venirea. Aleluia!

E-169 Astfel noi avem timpurile acestea de simfonii din Simfonia Cuvântului lui Dumnezeu, când toată drama se schimbă. Voi care sunteţi interesaţi, ascultaţi schimbarea aceea. Voi ştiţi că se apropie. Voi auziţi felul cum bat tobele, amin, ceva se va întâmpla. Ştiţi că aceea este o schimbare, vedeţi, aceea va izbucni după câteva minute. Vedeţi? Şi voi o urmăriţi, puteţi spune felul cum se sincronizează. O Dumnezeule! Dacă puteţi auzi tobele încheierii acum, dacă puteţi auzi ecoul muzicii Cuvântului Ceresc cântându-Se Însuşi: „Se va întâmpla în zilele din urmă!” Simfonia marii drame a lui Dumnezeu ce o cântă El, Aceea Îl schimbă, simfonia Lui la îmbinări. Compozitorul şi cei ce sunt interesaţi, ascultă schimbarea. Aceea este toată lucrarea aceea pentru noi, noi o ascultăm, noi o urmărim. De fiecare dată când apare El, ceva se întâmplă, vedem timpul apropiindu-se. Vedem acolo în spate nu de mult timp când acele Epoci ale Bisericii au fost desenate, noi ascultăm. N-am văzut-o chiar cu Cuvântul, bătând cu Cuvântul. După o vreme, ce s-a întâmplat? Iată-L venind, Însuşi, dovedind-o.

E-170 Noi am auzit Cuvântul zicând că: „În zilele îngerului al şaptelea.” În Epoca Bisericii, El doar a zis: „Mesajul îngerului al şaptelea va fi ultimul Mesaj.” Şi apoi, oh, aflăm pe aici prin Apocalipsa 10: „În zilele Mesajului celui de-al şaptelea înger, tainele lui Dumnezeu se vor termina,” Pecetea a Şaptea va fi trasă înapoi. Aceea va fi acolo. Atunci deodată, când aceea se întâmplă, a izbucnit o viziune, a zis: „Du-te la Tucson, un sunet mare va avea loc de data aceasta astfel vei înţelege total şi vei şti că aceea este trimisă. Aceea aproape că va scutura pământul, aproape.” Toţi o ştiţi. Aceea este pe bandă, cu luni înainte de a se întâmpla. Atunci s-a întâmplat! Atunci s-a arătat în ceruri. „Shalom!” Ce este aceea? Aceea schimbă bătăile, simfonia.

E-171 Apoi odată El a zis despre Tragerea a Treia; cum va veni în acest fel, apoi prin a cunoaşte inima, apoi Cuvântul vorbit.

E-172 Isus a zis: „Veţi face lucrări mai mari decât acestea; că Mă duc la Tatăl.” Ioan 14: „Lucrările ce le fac Eu, le veţi face şi voi; mai mari decât acestea, că Eu mă duc la Tatăl Meu.” Chiar cum am zis cu un timp în urmă, când Maria a încercat să-L identifice ca fiul lui Iosif, El a corectat-o. Cuvintele Lui nu pot greşi! El a zis aşa: „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.”

E-173 Apoi auzim simfonia bătând, schimbând, gata să se schimbe, aceea este o legătură de timp. Noi observăm în timp ce a început să bată, şi am văzut: „Lucrările ce le fac Eu, le veţi face şi voi, şi lucrări mai mari veţi face.” „Mai mari,” a promis El. Ne întrebăm cum poate fi.

E-174 Dar aţi observat când Şi-a înfăptuit primul miracol, El a luat apă şi a transformat-o în vin. Este corect? El a luat apă, care potenţial cândva a fost vin, dar a fost apă întâi.

E-175 Şi când a hrănit cinci mii, ce a făcut? El a luat ceva ce a fost ca apa, El a luat peşte care a înotat cândva şi s-a născut dintr-un ou, şi l-a rupt, şi a crescut un alt peşte în creaţie care a fost creaţia originală. El a luat pâine care a fost cândva grâu, şi a fost o sămânţă şi a devenit pâine, şi a frânt din această pâine şi creaţia doar a înmulţit-o.

E-176 Dar în pădure, nu a existat nimic acolo să facă o veveriţă. „Să fie acolo,” şi acolo a fost, fără ceva din care să se rupă. Ce este aceea? Acelaşi Isus Cristos! Vedeţi? „Veţi face lucrări mai mari decât acestea, că Mă duc la Tatăl.” Nu să ia ceva ce a fost creat, să rupă din acela să înmulţească creaţia, ci absolut creat. Arată că El este acelaşi Iehova care a stat acolo în urmă şi a zis: „Să fie,” şi a fost. Cuvântul Lui s-a manifestat când El s-a întrupat pe pământ, El şi-a luat creaţia originală, a frânt-o şi a înmulţit-o. Dar acum în zilele din urmă, când El vine jos între noi din nou, aceeaşi Lumină care s-a mişcat jos, a zis: „Să fie lumină!” vedeţi, El doar a vorbit creaţia în existenţă. „Mai mari decât acestea veţi face, că Mă duc la Tatăl.” Amintiţi-vă, noi suntem în aceste timpuri.

E-177 Şi lumea nu înţelege, deoarece aceea este un „grup de lucruri fără sens.” Pentru că ei nu sunt Metodişti, Metodiştii nu-L înţeleg. Deoarece acesta, ei nu sunt Baptişti, Baptiştii nu-L înţeleg. Pentru că nu sunt Catolici, Catolicii nu-L înţeleg. Din cauză că nu sunt Penticostali, Penticostalii nu-L înţeleg.

E-178 Dar cei ce aşteaptă de la Domnul, cei care aşteaptă! Nu avem niciun om în istorie de la vreun observator, să cunoască acea Stea care a trecut pe acolo. Dar magii au urmat-O sute de mile, timp de doi ani, ei au urmărit-O. Vedeţi ce vreau să spun? Aceea este pentru aceia care ascultă simfonia.

E-179 Amintiţi-vă, Compozitorul ştie sfârşitul de la început. El ştie totul despre aceea, acela-i motivul că a putut-o scrie aici. Corect. Acum trebuie să începeţi cu El, trebuie să începeţi. Dacă vreţi să ascultaţi o simfonie, începeţi cu El ca în muzica din simfonie. Voi ascultaţi, ştiţi ce zice aceea, aceea va fi ceea ce este simfonia, apoi începeţi să ascultaţi la muzică. Şi ştiţi ce este aceea, astfel voi o ştiţi: „Aici este locul unde se întâmplă cutare şi cutare lucru, acum aceea trebuie să se schimbe.” Acum, la altcineva care nu ştie nimic despre ceea ce sunt ei... doar au intrat şi s-au aşezat, este o grămadă de lucruri fără sens, sunete zgomotoase. Dar pentru aceia care ştiu ceea ce este, aceea bate cu muzica, bătăile de tobe cu notele, acelea se sună cu trompetele, este cântată pe harpă, se cântă cu vioara, aceea se bate pe bas, aceea se sună cu trompetele, se bate pe tobe. Toată lucrarea împreună în ritm, şi aceea face drama încât vă puteţi închide ochii să trăiţi în aceea. Aleluia!

E-180 Omul îşi poate închide ochii muritori cu vederea pământească şi să trăiască în Prezenţa lui Isus Cristos, când vedeţi Cuvântul Lui fiind bătut în marea simfonie în care trăim acum, schimbându-se. Voi trebuie să începeţi Simfonia. Singurul lucru ce puteţi face dacă sunteţi în Simfonie, atunci începeţi, începeţi să intraţi în ritm. În acel fel îi faceţi lui Dumnezeu. Voi nu staţi la o parte şi priviţi la aceea. Voi intraţi în ritmul Ei! Cum intraţi acolo? Voi sunteţi născuţi în Aceea, în ritmul Cuvântului, când deveniţi parte din acel Cuvânt.

E-181 Voi trebuie să deveniţi parte din dans să ieşiţi din dans. Trebuie să deveniţi parte din jocul cu mingea, ceva ce vă interesează, să intraţi în jocul cu mingea.

E-182 Voi trebuie să deveniţi parte din Cuvânt, să cunoaşteţi Simfonia lui Dumnezeu. Simfonia Lui este când Aceea se cântă, voi sunteţi interesaţi, voi mărşăluiţi cu bătaia timpului. Voi o urmăriţi: „Lucrările ce le fac Eu, le veţi face şi voi; lucrări mai mari decât acestea veţi face,” în aceste zile din urmă. Oh, vai! Marea schimbare a timpului. Noi intrăm în bătaie, bătaia Cuvântului. Aflaţi scopul Lui, ora în care trăim. Intraţi în ritmul ei, cum face... cum o face El. Dacă intraţi în Cuvânt, aflaţi cum a făcut El la început, atunci ştiţi cum o face tot timpul.

E-183 Cum Şi-a trimis Mesajul, întâi? Ce face El? El nu lucrează cu organizaţiile. El niciodată nu a lucrat, tot la fel face şi acum. Acolo este locul unde, voi ascultaţi ritmul acelui Consiliu al Bisericilor, voi sunteţi în întunecime. Dar dacă ascultaţi ritmul Cuvântului!

E-184 De ce l-au ucis pe Isus? „Tu, fiind un Om, Te faci Dumnezeu.”

E-185 Aveţi Mesajul meu despre Cele trei feluri de credincioşi. Cum a stat unul acolo şi... Acolo au fost creştinii prefăcuţi, ei au urmat pentru o vreme, făcând ca şi cum au crezut. Şi într-o zi Isus le-a zis, a zis: „Cine credeţi că este Fiul omului, care este din Cer, se urcă înapoi în Cer? Am venit din Cer, Mă duc înapoi în Cer.”

E-186 Păi, mulţimile au plecat, şi au zis: „Aceasta este un cuvânt greu.”

E-187 Apoi acolo au venit credincioşii prefăcuţi care s-au dus cu El, cei şaptezeci, când au primit ceva tare, ei nu au văzut că aceea... ei nu au cunoscut Simfonia. Ei nu au cunoscut Promisiunea, că acest Copil era Iehova: „Numele Lui va fi Sfetnic, Prinţul Păcii, Dumnezeul Puternic.” Şi când El a zis „Când Mă voi urca în Cer de unde am coborât!”

E-188 „Ei bine,” ei au zis: „aceasta este o zicere grea. Cine O poate înţelege? Noi ştim că Tu eşti numai un om. Noi am mâncat cu Tine, am dormit cu Tine, am fost în pădure cu Tine, noi am fost pe ape cu Tine. Ei bine, Tu eşti numai un Om, şi zici că Fiul omului se duce înapoi de unde a venit? Ce vrei să spui? Aceasta este o zicere grea!” Vedeţi, ei nu au cunoscut bătaia. Ei nu au cunoscut ritmul Simfoniei Cuvântului lui Dumnezeu, că El a fost Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu, că El a fost Dumnezeu manifestat în carne, că El era Cuvântul dovedit, Lumina orei. Ei nu l-au primit. Ei au zis: „Aceasta este un Lucru greu. Cine poate înţelege Aceasta?” Şi s-au întors înapoi. Ei nu au cunoscut bătaia, vedeţi.

E-189 Apoi observaţi din nou, acolo era Iuda, credinciosul prefăcut, sau necredinciosul, care a aşteptat până când a aflat o greşeală. Apoi s-a întors la ucenici, a zis celor doisprezece, şi Iuda a fost unul dintre ei, El a zis: „Şi voi vreţi să plecaţi, la fel?”

E-190 Atunci Petru a zis: „La cine să mergem Doamne? Tu eşti Compozitorul.” Amin. „Tu ştii cum merge aceea. Tu eşti Singurul care are Cuvântul Vieţii. Unde să ne întoarcem? Nu putem merge înapoi la Farisei, sau Saduchei, sau la un Irodian,” sau orice ar putea fi. „Tu eşti Acela care are Cuvântul Vieţii. Nu avem alt loc unde să mergem. Noi ne-am ataşat cu acest Concert mare. Noi suntem aici, noi ascultăm, şi suntem în ritm. Noi credem că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Iehova manifestat. Noi suntem siguri de aceasta! Noi nu ştim cum aceste încercări şi necazuri şi lucruri, şi Tu spui că te 'urci să fii jertfit,' toate acesta, aceea cealaltă, şi 'a treia zi,' toate lucrurile acelea. Noi nu O înţelegem. Dar suntem înăuntru, ascultând Simfonia lui Dumnezeu, noi suntem parte din aceea. Şi noi aşteptăm să vedem ce se mai întâmplă în continuare, şi te urmăm de aproape.” Oh, vai! Aceea vreau să o fac. Promisiune.

E-191 Cum a început El? Chiar cum a făcut la început. Vedeţi? El niciodată nu Şi-a trimis Mesajul la o organizaţie. El niciodată nu a trimis grupului lui un Mesaj, El a trimis la un bărbat. În zilele lui Noe, acela a fost Noe. În zilele lui Moise, acela a fost Moise.

E-192 Există alţii care au crezut odată, că au zis: „Ei bine, tu te faci un sfânt numai în grup.” Dumnezeu s-a uitat la aceea.

E-193 Moise s-a dus la Domnul: „Eu am făcut aceasta. Ce, ce trebuie să fac?”

E-194 El a zis: „Separă-te de ei. Eu voi purta grijă de restul. Eu te trimit. Aceea este responsabilitatea Mea.” Şi El a deschis pământul şi l-a înghiţit pe Core şi toată suita. Întotdeauna.

E-195 Ioan şi Isus nu au putut fi în acelaşi timp. Isus... Când Ioan s-a uitat sus, el a zis: „Acum eu trebuie să descresc, El trebuie să crească. El este Lumina dovedită.” Astfel se va mişca această Lumină înainte până când va afla deplina dovedire venind. Este corect. Este corect.

E-196 El este aşa cum a fost la început. În acel fel începeţi, cum începeţi să învăţaţi ce era Dumnezeu. Ce a făcut când a fost aici pe pământ? Ce fel de viaţă a trăit El? A fost de acord, a fost un compromis? S-a dus la organizaţii? Cum S-a identificat? „Cercetaţi Scripturile! Voi credeţi... În Ele credeţi că aveţi Viaţă Eternă, şi tocmai Ele mărturisesc despre Mine.” Vedeţi, acela este acelaşi lucru astăzi sau oricând. Când vreţi Lumină, vedeţi ce spun Scripturile pentru această oră. Bine.

E-197 Unde începem, atunci? Dacă există un păcătos aici, începeţi la cruce când vă socotiţi morţi cu El. Voi aţi intrat înăuntru atunci la marea dramă. Voi ascultaţi, atunci, voi urmăriţi foaia în timp ce o ţineţi în mână, Simfonia. Voi aveţi o foaie în mână, care vă spune aceste lucruri, schimbările muzicii încep să se facă, atunci vedeţi ce este piesa. Când vedeţi Duhul lui Dumnezeu coborând peste oameni şi făcând un lucru anume, vă uitaţi în spate să vedeţi unde este el. Vedeţi dacă aceea este, dacă acela este lucrul pentru astăzi. Păi, ei au avut o foaie în mână când a venit Isus, din Simfonie. Desigur, ei au avut.

E-198 Şi eu am spus cuvântul acela corect, simfonie, simpatie? Sper că da. Astfel atunci doar din întâmplare m-am gândit la aceea. Simfonie? [Cineva din adunare zice: „Simfonie.” - Ed.] Este corect? Bine.

E-199 Acum, ei au o foaie în mână, dar ce fac ei? Ei încearcă să se uite în spate pe foaie la bătaia care o au tot... o parte ce s-a cântat deja. Aşa fac bisericile astăzi. Ei se uită în spate, să vadă partea ce a jucat-o Luther; ceea ce fac Lutheranii. Ei nu cunosc schimbarea muzicii. Ei nu ştiu ce face Dumnezeu astăzi când face aceste lucruri, Lutheranii. Penticostalii zic: „Oh, noi Îl avem.” Voi aveţi o foaie care s-a cântat cu cincizeci de ani în urmă. Vedeţi? Desigur. Să ţinem acest Cuvânt în mâinile noastre şi să urmărim când vin schimbările, apoi vom şti ce facem.

E-200 Acum, şi începem cu El la cruce. „Pocăiţi-vă, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor; şi veţi primi Muzica, Dirijarea,” vedeţi: „Cuvântul Său, Duhul Sfânt care manifestă Cuvântul.” Apoi urmaţi cu ritmul Cuvântului. Orice bate muzica pentru ora aceea, bateţi cu El. Vedeţi?

E-201 Mulţi oameni au întrebat: „De ce?” Au întrebat ei. Ei au întrebat. Au întrebat, uneori ei mă întreabă: „De ce? De ce trebuie să se întâmple aceste lucruri? Ce, de ce, de ce mi s-au întâmplat acestea? De ce am pornit şi mi s-a întâmplat aceasta, şi eu am avut aceste necazuri aici, şi aceasta m-a supărat aici, şi am pierdut aceasta de aici?”

E-202 Uneori am fost întrebat: „De ce?” De ce, când am fost numai un predicator tânăr, prima dată când am pornit, Dumnezeu mi-a luat soţia chiar de la mine, mi-a luat copilul; chiar de la mine, chiar de sub inima mea? De ce a făcut-o? Eu nu am ştiut. Eu o ştiu acum. Mi-am ţinut mâna în a Lui şi am continuat să mă încred.

E-203 El cunoaşte orice legătură. El ştie că ritmul trebuie... când aceea trebuie să se întâmple. El ştie ce necesită să vă modeleze, El ştie ce fel de material va folosi El. Vedeţi? Spatele pustiei uneori, unde Dumnezeu modelează oameni drepţi în sfinţi şi profeţi. Vedeţi? Vedeţi? Acolo sunt bătuţi oamenii. Oamenii sunt bătuţi, în Cuvânt. Când au tot felul de crezuri şi materiale în ei, lăsaţi-i să vină la Cuvânt şi Dumnezeu o va bate chiar afară din ei, o modelează în Aceasta, în marea Simfonie, a Cuvântului Lui. Vedeţi? Şi apoi ei văd Cuvântul mişcându-se înainte.

E-204 Dumnezeu ştie când ritmul ei trebuie să se schimbe. El ştie cum merge ritmul. Eu nu ştiu cum merge, dar El ştie. El ştie cum merge, eu nu. Dar mă uit aici, şi zic: „Ei bine, acela doar vine.”

E-205 „Multe sunt suferinţele celor neprihăniţi, dar Dumnezeu îi scapă din toate.” Vedeţi? Dumnezeu s-a mişcat prin istorie cu ritmul promisiunii Cuvântului Lui, în fiecare epocă, în acelaşi ritm, făcând Cuvântul Lui. În acel fel s-a mişcat Dumnezeu prin istorie, chiar de la Geneza la Apocalipsa, El s-a mişcat prin istorie cu Cuvântul Lui. Este corect, cu ritmul, puterii Duhului Sfânt dovedind Cuvântul Lui la cei Aleşi. Amintiţi-vă, El nu a fost în stare să atingă biserica exterioară. Este numai pentru Aleşi.

E-206 Priviţi la preoţii aceia, au zis: „Acest bărbat este Belzebub. El este un vrăjitor. Păi, El le citeşte minţile.”

E-207 Puţin ştiau ei, „Cuvântul este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, un cunoscător al gândurilor care sunt în inimă.” Şi El era Cuvântul.

E-208 Dar această prostituată mică care stătea la fântână în ziua aceea, să ia o găleată de apă, ea a zis: „Îmi dau seama că Tu eşti un Profet. Noi ştim că Mesia vine. Noi nu am mai avut profeţi de sute de ani, dar ştim că vine Mesia. Şi când vine El, aceea va fi El.”

E-209 El a zis: „Eu sunt acela.” Aceea era suficientă. De ce? Ritmul a bătut! Ea aştepta o schimbare, de la o biserică denominaţională la un Mesia dovedit. Şi El şedea aici. Mesia despre care a vorbit Moise: „Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet ca mine.” Acolo este El. Ritmul s-a schimbat, Sămânţa dovedită L-a recunoscut.

E-210 Şi când Cuvântul real al lui Dumnezeu cade peste cei dovediţi, peste Sămânţă, şi ei văd dovedirea Cuvântului, ei Îl recunosc. Ei se uită la Cuvânt, ei cunosc joncţiunea, ei cunosc timpul, ei cunosc schimbarea, ei cunosc bătaia care va fi în acea oră. Aleluia! Ei cunosc bătaia, ei cunosc timpul, ei ştiu cum ar trebui să meargă. Vedeţi, numai Aleşii Îl cunosc.

E-211 Când Filip a văzut aceea, el nu s-a mai putut abţine deloc, el a ştiut că acela era Mesia. Astfel el s- a dus la un ins, ei au avut studiu Biblic împreună. „Natanael,” el a zis: „vino, vezi un Bărbat. Vino, vezi ce am aflat, noi L-am aflat pe Isus din Nazaret. Noi l-am aflat pe Isus din Nazaret, acela-i Profetul despre care a vorbit Moise că va veni. Noi L-am aflat. Noi L-am aflat.”

E-212 El a zis: „Cum poate fi? Eu doar... Unde era El?” Vedeţi, el nu a fost... Vedeţi, el nu a cunoscut ritmul chiar exact. Ei au studiat. Dar când a ajuns acolo, el i-a spus, i-a prezentat Cuvântul.

E-213 Şi când a ajuns acolo, Isus a zis: „Iată un Israelit,” ritmul a început să prindă, marea dramă se cânta acolo la platformă, sau pe scenă, în ziua aceea. Poate Isus stătea pe o piatră, vorbind cu oamenii. Şi când Filip a venit cu Natanael, El s-a uitat peste el, şi a zis: „Iată un Israelit, în care nu este vicleşug.”
El a zis: „Rabi, de unde mă cunoşti?”

E-214 El a zis: „Înainte de a te chema Filip, când ai fost sub pom, te-am văzut.” Oh, vai!

E-215 El era parte din aceea! El a zis: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu! Tu eşti regele lui Israel.” Nu contează care erau bătăile lumii, şi toate strălucirile ce le aveau despre denominaţii, aceea nu era marea Simfonie a lui Dumnezeu. Amin. El a zis: „Tu eşti regele lui Israel! Ia te uită! Eu o văd. Eu o ştiu.” De ce? El era Ales. Sămânţa Aleasă ştie. Aceea este întotdeauna prin fiecare epocă, ei o cunosc.

E-216 Voi ziceţi: „Dar Frate Branham, ce spui despre mama şi tatăl meu, ce spui despre oamenii mei, ce spui despre denominaţia mea ce vor face ei? Ei mă vor arunca afară. Este aceea...” Dacă nu vă puteţi uita înainte, uitaţi-vă sus. Nu încercaţi să vă uitaţi înainte, oricum, puneţi-vă mâna în a Lui. Lăsaţi-L să vă conducă. Priviţi sus, nu vă uitaţi înainte. Voi ziceţi: „De ce, de ce alţii fac haz de mine despre părul lung, şi că nu port pantaloni scurţi, şi despre faptul că am părăsit biserica.” Ah! Suferinţa pentru Numele Lui sunt dureri crescânde ale harului Său. Da! Suferinţa pentru Cuvântul Lui sunt dureri crescânde ale harului Său. Da, domnule! Doar amintiţi-vă, acela-i harul lui Dumnezeu ce-a fost dat. Oh, vai!

E-217 Aşa cum a zis Pavel, aleluia, el a avut o boală, ceva ce îl deranja. El... Diavolul îl lovea lovitură cu lovitură. Şi el a cerut Domnului, de trei ori, să o ia de la el, a zis: „Eu nu o vreau, Doamne. Ia-o de la mine!”

E-218 Şi apoi într-o noapte Domnul i-a vorbit, a zis, Saul, sau: „Pavel, harul meu îţi este suficient.”

E-219 El a zis: „Atunci mă voi glorifica în boala mea, mă voi glorifica în aceea. Eu ştiu că Tu eşti vindecătorul. Eu Te-am văzut vindecând bolnavii, înviind morţii, scoţând dracii, deschizând ochii orbilor. Dar Te-am întrebat, şi Tu mi-ai spus că harul Tău este suficient, atunci acest diavol care mă deranja sunt dureri crescânde ale harului Tău. Atunci mă voi lăuda în slăbiciunile mele. De ce? Ca să nu fiu înălţat deasupra abundenţei descoperirii.” Vedeţi?

E-220 Vedeţi, el a avut ceva ce nu au avut ceilalţi ucenici, el L-a văzut după moarte, îngropare, înviere, şi înălţare. El L-a văzut. Unii dintre ei au zis: „Ei bine, eu am umblat cu El.” Tot la fel au umblat fiecare cu el pe străzi. Dar după ce a fost mort, îngropat, înviat, şi înălţat, şi reîntors în forma Stâlpului de Foc, El a vorbit cu Pavel. Aceea a fost mai mult decât au avut oricare din ceilalţi. Amin.

E-221 El a zis: „Ca să nu mă îngâmf să doresc să zidesc mari seminarii şi orice alt lucru, şi altceva mare, să nu fiu înălţat deasupra abundenţei revelaţiei acestea, Dumnezeu a lăsat un mesager al diavolului să mă bată.” El a zis: „Când sunt slab, sunt tare.” Amin. Amin. Crescând durerile harului! Amin. Am putea sta la aceea mult timp; o oră şi patruzeci şi cinci de minute au trecut, şi noi suferim durerile harului Său.

E-222 Oh, El poate îngădui răscrucii. El poate permite răscrucii să ne încerce, să ne desăvârşească pentru slujirea Lui. El poate permite aceea acum, Biserică, şi aici şi cei ce ascultă banda. El poate permite răscrucii pentru serviciul nostru.

E-223 Cum a făcut cu Daniel. El a dat lui Daniel o mică răscruce într-o zi. Ştiţi, el a fost un om mare jos în Babilon. El a fost, el a lăsat ca regele să se întoarcă împotriva lui să-l arunce în groapa leilor. Aceea numai l-a desăvârşit. Sigur a făcut-o!

E-224 Copiii Evrei să intre în cuptorul aprins. Ei au fost determinaţi să stea pentru Cuvântul Lui!

E-225 El ar putea permite cuvinte încrucişate, să râdă de voi pentru că aveţi părul lung, să le permită să râdă de voi pentru că aţi devenit un holy-roller sau orice altceva. Aceea ar putea, ei pot râde de voi... pot râde de voi pentru aceea, căci, că, aceea este în ordine. Aceea este o răscruce, aceea este o mică legătură. Aceea este ca să dovedească ceva.

E-226 Vedeţi, singurul lucru ce a făcut răscrucea copiilor Evrei care au stat pe Cuvânt, aceea numai le-a dezlegat legăturile ce le-au avut la picioare şi mâini.

E-227 Şi uneori este nevoie de încercări grele să rupă legăturile lumii de pe noi. Uneori Dumnezeu ne permite să avem o mică încercare, să ştim, să vedem ce vom face, să vă scoată din lume. Sau, cu alte cuvinte, vă lasă să aveţi o mică încercare să vă bată organizaţia aceea afară, şi acea idee că „Metodiştii sunt singurii, Baptiştii sau Penticostalii, sau acela este singurul grup ce îl au ei. Dacă nu credeţi aceea cum o crede biserica mea, voi nu o credeţi de fapt.” Uneori El lasă o încercare mică să se întâmple. Poate aveţi un copil bolnav. Poate ceva se întâmplă chiar la ora morţii. Poate ceva vi se ia, sau ceva. Ce trebuie făcut? Să vă rupă, să vă arate ceva, să vă deschidă ochii. Poate veniţi să criticaţi, uneori. Poate ascultaţi această bandă doar să criticaţi. Poate Dumnezeu o face să rupă unele din legăturile lumii cu care sunteţi legaţi.

E-228 Ca un om ce se îneacă în râu, voi trebuie să-l scoateţi afară din râu înainte de a scoate râul din om. Este corect. Voi trebuie să-l scoateţi din râu mai întâi, apoi scoateţi râul din el. Uneori Dumnezeu trebuie să o facă astfel. El permite legăturile, răscruciile să o facă. Staţi pe promisiunile Lui, Cuvântul, că ele niciodată nu vor greşi. Viitorul, acela-i în mâna Lui. Staţi cum au făcut ei, să nu renunţaţi.

E-229 Abraham, la răscrucea lui, a ştiut că Dumnezeu i-a putut învia fiul din morţi, de unde l-a primit la răscruce. Abraham a venit la răscrucea lui. Şi după ce s-a încrezut în Dumnezeu şi a văzut toate miracolele lui Dumnezeu. Douăzeci şi cinci de ani a aşteptat după un copil, un fiu promis, şi apoi Dumnezeu i-a spus să meargă să jertfească tocmai lucrul ce l-a aşteptat. Vai, oh, vai, ce timp! Dar s-a clătinat Abraham? Citiţi Romani, al 4-lea capitol, a zis că el a fost „deplin convins.” Amin. El a fost convins deplin căci ceea ce a promis Dumnezeu, Dumnezeu a fost în stare să o facă. Amin. El a îngăduit răscrucii. El a arătat prin Abraham, nouă, vedeţi, El este în stare să învie morţii.

E-230 Abraham a zis: „Îl voi primi ca pe unul din morţi.” Pântecele Sarei era mort, pântecele Sarei era mort; şi el, trupul lui era mort, el era un om bătrân. Ea nu mai avea vene de lapte să hrănească bebeluşul. Şi ei nu au avut... Ei bine, nu exista nimic. Şi el era steril, însuşi, şi ea era sterilă. Vedeţi? Nu există cale de fapt. Şi el l-a primit ca pe unul din morţi, a zis el: „Dacă Dumnezeu o poate face, Dumnezeu îl poate învia din morţi. Că acelaşi Dumnezeu care mi-a spus că va veni copilul, şi am stat şi el a venit, El îl poate învia din morţi.” Căci, El face orice lucru să lucreze pentru binele celor ce-L iubesc. Amin.

E-231 Dumnezeu care a făcut promisiunea, în ultimele zile aceste lucruri se vor întâmpla ceea ce vedem împlinindu-se! Dacă El a promis un fiu, şi fiul a venit; dacă El a promis toate aceste lucruri ce le vedem prin Scriptură, şi le-a făcut, să intrăm în ritmul ei. El a promis în ultimele zile că aceste lucruri se vor împlini, şi le vedem. El a promis că îl va trimite pe Isus. Aleluia. Va fi un Mileniu! Va fi o zi nouă. Va fi o zi când soarele nu va mai apune, că... Nu mai avem nevoie de acela, că Mielul este Lumina Oraşului unde vom merge. Amin.

E-232 Apropierea unei zile noi, o simt peste mine total. Lumina unei zile noi! Lumina unei zile unde nu există noapte, unde nu există întunecime, nici umbre, nici ceruri, nici întuneric, ceruri întunecate, nici miez de noapte, nici morminte, nici flori pe coasta dealului, nici procese funebre, nici doctori, nici morgi. Amin. Eu pot simţi razele Luminii Lui trecând prin sufletul meu. Noua zi! Cea veche se duce.

E-233 În timp ce simt sângele muritor trecând prin trupul meu, simt operaţia Duhului Sfânt venind în spatele ei: „Ridică-te şi străluceşte.”

E-234 Ceva a zis: „Billy Branham, tu îmbătrâneşti, slăbeşti, umerii se apleacă, părul încărunţeşte şi cade.” Este corect. Şi întunecimea şi mare întunecime peste pământ!

E-235 „Dar ridică-te, şi străluceşte!” Eu simt acolo valurile Luminii Evangheliei glorioase a lui Isus Cristos care m-a făcut o creatură nouă în El. Am aşteptat ziua aceea, amin, pentru ziua nouă. Eu nu ştiu ce este viitorul. Eu nu ştiu ce ţine el, 1964, mă va ţine sau nimic altceva, dar voi ţine mâna Lui care ţine Eternitatea, că El este Eternitatea. Amin.

E-236 Abraham a ştiut că Dumnezeu l-a putut învia din nou, astfel el s-a încrezut în El.

E-237 Astfel, pentru noul an, fiţi determinaţi să staţi cu Cuvântul Lui şi ceea ce a promis El, cum au stat ceilalţi (Aleşi) în celelalte zile. Dacă aţi simţit că aţi văzut Lumina care a trecut prin voi, despre Isus Cristos, manifestarea Lui a marelui Său Duh Sfânt în aceste zile din urmă. Şi, amintiţi-vă, amintiţi-vă, staţi cu acela, ceea ce a făcut El, voi sunteţi unul dintre cei Aleşi; şi ceea ce el, Aleşii din celelalte zile, ca Abraham, când a văzut-o, când aceea era total împotriva dovezii ştiinţifice. Noe a văzut-o, şi aceea era total împotriva dovezii ştiinţifice. Moise a văzut-o, şi aceea era total împotriva dovezii ştiinţifice. Epocile acelea înţelepte ce au trecut; dar Aleşii au văzut-o, au stat fermi! Amin.

E-238 Şi pentru viitor, să stăm fermi pe promisiune. Dumnezeu a făcut-o, este la aprecierea lui Dumnezeu să vadă prin aceea. Eu doar urmăresc ritmul. Când acela bate timpul şi zice „Acesta este sfârşitul lui William Branham pe pământ,” apoi acela va merge cu ritmul. Apoi voi învia din nou cu ritmul. Aleluia. Acela care a bătut-o înăuntru, o bate afară, apoi o bate din nou înăuntru. Acela este ritmul lui Dumnezeu: „Îl voi învia în ziua de apoi. Cel ce crede în Mine are Viaţă veşnică. Cel ce ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă Eternă; şi nu va veni al Judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă.” Voi urma bătaia Cuvântului. Amin. Nu bătaia inimii mele; bătaia Cuvântului! Nu contează ceea ce este, dacă inima mea nu bate cu Cuvântul, atunci inima mea este greşită. Amin. Căci, El este Cuvântul! Amin. Biblia ne spune aceea, Cuvântul lui Dumnezeu.

E-239 Am ascultat un program, venind, Billy Paul şi eu, cu un timp în urmă. Şi acela era această Biblie... ora numită profeţie, ora... Cum se numea? Ceva despre profeţie. Glasul profeţiei. Într-adevăr, aceea sunt Adventiştii de ziua a şaptea. Ei au avut patru sau cinci nume diferite. Milleriţi este ceea ce au fost, de la început.

E-240 Ei au fost aceia care au zis, acolo la o adunare, că „Eu am pretins că sunt Isus Cristos; că Tatăl Sfânt era peste mine, acest Stâlp de Foc, şi eu sunt Isus Cristos.” Din întâmplare aici a stat un prieten de al meu la adunarea lor mică, el s-a ridicat şi a zis: „Tu trebuie să o dovedeşti, că îl voi chema chiar aici. Vreau să văd când a mărturisit el vreodată aceasta,” vedeţi, şi în acel fel. El vorbea despre culte diferite şi lucruri de pe pământ.

E-241 Ei ştiu. Odată am avut legături cu ei despre întrebarea de sabat. Ei au avut vechea zi ce a trecut. Duhul Sfânt este Sabatul nostru, Biblia a zis aşa: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, Eu vă voi da sabatul sufletului vostru.” Nu o „zi.” Pavel a zis: „Voi ţineţi o zi, mă tem pentru voi.” Vedeţi, este corect. Da, domnule. „Rămâne dar o odihnă,” Evrei 4: „pentru oamenii lui Dumnezeu, cei ce ţin sabatul. Pentru cei ce au intrat în odihna Lui, am terminat cu lucrările noastre, cum a terminat Dumnezeu cu ale Lui.”

E-242 Dar vorbitorul lor, cu un timp în urmă, un program frumos. Nu am nimic împotriva lor. Dacă aş face ceva aş face să-i ajut. Îi iert pentru că au spus-o, că ei au spus ceva ce nu era corect. Dar aceea este în ordine. Doctrina lor este ca a Martorilor lui Iehova şi Ştiinţa creştină, şi toate celelalte culte, vedeţi, acelaşi lucru. Dar observaţi, ei sunt chiar ca celelalte organizaţii, ei nu sunt mai răi, cred eu, decât ceilalţi. Cuvântul întotdeauna este corect, vedeţi, El se va dovedi corect. Observaţi.

E-243 Dar în timp ce vorbea, omul a zis: „Noi avem cartea anului.” Acest scriitor, oh, cum îl cheamă, vorbitorul ei? Am uitat chiar exact cum îl cheamă acum. El a vorbit despre Oamenii de afaceri creştini din Seattle aici nu de mult de la Târgul Internaţional. Şi el a zis, acest vorbitor a zis: „Acest om a scris cartea, cea mai remarcabilă carte a anului.” Eu nu sunt de acord.

E-244 Cartea acestui an este Biblia! Aceea este Lumina lumii. Acela este Dumnezeu Însuşi. Cartea noastră a anului este Biblia. Pentru acest an 1964, Cartea noastră este Biblia. Şi pentru toţi ceilalţi ani ce vor veni Cartea noastră este Biblia. Toţi anii ce-au trecut, Aceea a fost Cartea anilor trecuţi, Cartea anilor ce vin, şi Aceea este Cartea Eternităţii. Aceea descopere că Ea este Dumnezeu. Da, Ea îl descopere pe Dumnezeu. Orice an ce va veni, aceea este Cartea anului. Oricând auziţi Biblia zicând ceva, aceea este o promisiune dovedită, acolo va veni un Etern, într-o zi. Biblia este Cea care dă această promisiune, când auziţi Biblia zicând că va veni o zi când va veni Isus. Şi aşa cum zic astăzi acum...

E-245 Trebuie să închei, că eu am fost aici două ore, vedeţi, chiar la aceea.

E-246 Priviţi, dacă Biblia ne spune despre aceste lucruri ce vor veni, vorbeşte despre toate aceste ore prin care am trecut. Zilele lui Noe au fost prezise. Zilele tuturor celorlalţi, Scriptura le-a prezis. Zilele lui Martin Luther au fost prezise, zilele lui Wesley, zilele Penticostale. Această oră în care trăim a fost prezisă. Orice lucru s-a întâmplat chiar exact în felul cum a fost. Apoi când... Ce este aceea? Acela este Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, care este dovedit prin Dumnezeu, care face Lumina orei. Vedeţi, chiar cum este soarele. Când Cuvântul, Cuvântul Însuşi, este Lumina când se dovedeşte pentru timpul la care aparţine. Vedeţi, aceea se dovedeşte, atunci aceea este Lumina orei.

E-247 Ioan era Lumina, el era mai mult Lumina decât o avea Ilie şi ceilalţi. Ilie. El nu era lumina lui Ilie, ci el era Ilie într-o altă formă, o Lumină dovedită. Vedeţi, el era. Şi când vine Isus, El a zis: „El era o Lumină strălucitoare pentru un sezon. Vă place să umblaţi în lumina Lui.” Vedeţi?

E-248 Şi Ioan a zis: „Acum eu trebuie să descresc, trebuie să ies afară acum, Lumina mea a încheiat strălucirea. Trebuie să plec. El trebuie să crească. El este Lumina.”

E-249 El a zis: „Eu sunt Lumina lumii.” Amin. Este corect. „Acelaşi ieri, astăzi, şi în veci.” Şi El încă este Lumina lumii. Şi ce este El? „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu.” Păi El era Lumina lumii? Dacă El a venit, a zis că El era Mesia, şi nu făcea cum a zis Biblia că va face Mesia, atunci El nu era Lumina lumii. Vedeţi, acela este un Cuvânt dovedit care face Lumina lumii.

E-250 Şi în această oră în care trăim acum, un Cuvânt dovedit al acestei ore! Penticostalii, voi ziceţi: „vorbirea în limbi,” şi aşa mai departe. Aceea era Ziua Cincizecimii, aceea a fost Lumina orei atunci. Vedeţi, aceasta este o altă zi. El este Lumina orei astăzi.

E-251 A Şaptea Epocă a Bisericii, toată acoperită, cu Cristos afară. Luna o identifică, toată întunecimea vine peste pământ. Lumina presează înăuntru acum, începe să arate ce se întâmplă. Lucrul va fi distrus, şi Lumina va veni şi o va distruge. Şi sfinţii vor moşteni pământul, cei blânzi vor moşteni pământul. Pământul, luna întunecimea va trece, întunecimea va fi îndepărtată. Întunecimea nopţii va trece, întunecimea cu moartea lor şi crezurile, şi depărtarea de Cuvântul lui Dumnezeu, lucrurile pervertite ce le spun ei. Şi Lumina va izbucni în zi.

E-252 Şi amintiţi-vă, când Biblia completă... Ascultaţi, în încheiere. Când această Biblie a fost total dovedită, atunci va fi un Shalom Etern, Pace Eternă. Vedeţi?

E-253 El a venit, şi a zis că era „Pace pe pământ, voie bună între oameni,” dar lumea nu a primit-o. Vedeţi? Vedeţi? El era Pacea pentru toţi care au venit la El pentru Pace. Vedeţi? Pace pe pământ, voie bună către oameni, El era Pacea pentru începutul noului an, noua zi a lui Dumnezeu. Pentru ce? El era Lumina dovedită a zilei. Vedeţi?

E-254 Dar există mai mult Cuvânt dovedit. El trebuie să dovedească mai mult Cuvânt. Şi când ultimul Cuvânt se dovedeşte, este dovedit mai degrabă, atunci moartea este înghiţită de victorie, şi cei morţi în Cristos vor învia, Mileniul se va stabili, şi va fi o Pace mare, Shalom. Să trăim pentru ziua aceea, frate, soră, pentru acel Shalom mare.

E-255 Amintiţi-vă, Biblia este izvorul întregii înţelepciuni, şi ţine toate nădejdiile viitorului. Pentru Biserică, Shalom! Să ne rugăm.

E-256 Grupuleţul prezent aici acum. Eu am fost două ore la acest Mesaj nou de anul nou. Voi aţi fost răbdători. Există cineva aici în această dimineaţă, sau această după-masă, mai degrabă, care nu are Shalom, acea Pace care vorbeşte, care a identificat Cuvântul lui Dumnezeu când voi şi Cuvântul aţi devenit una? Când, dacă Biblia zice un Lucru, voi ziceţi „nu, eu abia aş putea crede că este corect,” atunci nu aveţi Shalom. Voi nu aveţi pace cu Dumnezeu, deoarece Cuvântul Lui zice un Lucru şi voi nu sunteţi de acord cu El.

E-257 Şi dacă Cuvântul zice: „Shalom, Pace,” şi aveţi acea Pace, că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu zice, voi îl punctaţi cu un „amin,” şi Îl credeţi. Şi când Îl vedeţi dovedit, ziceţi: „Amin, acela este Cuvântul!” Dar este un crez, o lumină, o lumină falsă, lumea a intrat în umbra luminii care a fost reflectată să o întunece, ceva crez, să zică: „Nu, eu cred că Aceea era pentru altceva. Aceea nu înseamnă chiar aceea,” şi încă Cuvântul o zice? Urmaţi umbra aceea, sau vă arătaţi cu Lumina aceea?

E-258 Aici şi cei ce ascultă banda, oriunde o ascultaţi, gândiţi-vă la ea doar un moment. Dacă există unul prezent aici la care i-ar place, care nu are acea Lumină, aţi vrea să vă ridicaţi mâna să vă identificaţi, că sunteţi gata să umblaţi în Lumina aceea astăzi. Şi dacă există unul în ţară la care va merge această bandă, că voi nu Îl aveţi, aţi vrea să vă ridicaţi mâna spre Dumnezeu chiar de unde... Opriţi casetofonul vostru chiar într-un moment când ne rugăm, aplecaţi-vă pe genunchi, şi ziceţi: „Doamne, Dumnezeule, eu m-am îndoit, eu am făcut aceasta. M-am gândit, 'Ei bine, deoarece biserica a zis că aceste lucruri nu pot fi, şi aceasta nu poate fi.' Şi, dar văd că este promisă în Biblie, şi văd prea multe lucruri. Chiar cerurile au declarat Aceea, Însăşi. Şi Dumnezeu din Cer declară acelaşi lucru. Astfel, aş vrea să-l primesc acum. Fie ca Cuvântul lui Dumnezeu să vină în mine. Şi fie ca eu să intru în ritm, să nu ascult cea ce spune biserica sau predicatorul; dar lasă-mă să intru în ritmul Cuvântului, să văd ce zice El. Şi fie ca El să-mi aducă, în această mare Simfonie a lui Dumnezeu, a bătăii voii Lui în viaţa mea.”

E-259 Tatăl nostru Ceresc, acum Îţi aducem fiecare mână ce s-a ridicat peste tot. Şi fie ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să aducă la ei ritmul Cuvântului şi Adevărul Lui, că ei urmează să fie modelaţi acum în fii şi fiice ale lui Dumnezeu, şi ei trebuie să fie reflectarea Luminii lui Dumnezeu peste pământ. Ei trebuie să fie Cuvântul manifestat, că bărbaţi şi femei vor trăi aşa cum a trăit Isus, şi să creadă fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu să trăiască prin El cum a trăit El, că El a zis: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Nu doar câteva Cuvinte, parte din Cuvinte, ci „cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

E-260 Cuvântul timpului lui Moise nu a mers în zilele timpului lui Isus. Cuvântul, Cuvântul din zilele apostolilor cum a mers în ziua aceasta. Acesta este un Cuvânt promis pentru această zi. Ei au zis însăşi, şi au vorbit aceea prin Duhul Sfânt, ce se va întâmpla în ultimele zile, cum bisericile vor fi încăpăţânate, îngâmfate, cum se va ridica curva şi curvele vor fi chiar cu ea, şi cum ele vor întuneca pământul. Şi ultima epocă a bisericii, Laodicea, Isus va fi complet scos din biserică.

E-261 O Dumnezeule, lasă-mă să rămân cu El, cu Cuvântul. Şi manifestă Lumina Lui prin noi toţi, aşa cum pornim în acest nou an determinaţi. Fără să ştim ce ţine acest an nou, dar noi ne ţinem de El, Cuvântul. Acela ştie toată Simfonia de la început la sfârşit. El cunoaşte orice mişcare şi orice legătură. Şi Doamne, noi tocmai Îl urmărim, ne ţinem ochii pe El, pe Cuvânt. Apoi când vedem aceste lucruri arătându-se, ştim că suntem chiar în ritmul Cuvântului. Acordă aceea. Salvează orice suflet pierdut, Doamne, care este aici, şi fiecare care ascultă banda. Ţi-i predăm, pentru Numele Împărăţiei Tale, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-262 Acolo, există... Bucuros săfiu cu voi în această dimineaţă. Deci, sunt exact, de când am început, douăore, de la unsprezece fără un sfert până la unu fără un sfert. I-am spus Medei,am zis: „Mă voi întoarce în jur de ora unu jumătate”. Acum, nu cred în acălca limita de viteză. Nu cred că ar trebui să facem asta, vedeţi, să o facem. Acum vă mulţumesc. Vreau să zic acum...

E-263 Terry a întors casetofonul, ocasetă s-a terminat deja. Cred că ale voastre încă merg, ceea ce este înregulă, înţelegeţi, pentru că voi vorbi bisericii.

E-264 Cu siguranţă vă apreciez pe toţi aici. Şi de multe ori mă gândesc căaceasta este o tabără pentru mine, să vin aici în spatele deşertului, aşa cumîl numesc. Să vin prin deşert, cu mult în spate aici, şi să privesc în jur, săvăd acest grup aici sub pomi, chiar lângă râu. Şi suntem pe partea răsăriteană a râului. Şi eu mă încred că Dumnezeu o să binecuvânteze, pe toţi. Dumnezeu, Shalom, să fie cu voi. Asta este pacea Lui.

E-265 Şi-mi pare rău, cu siguranţă, săvă ţin aşa mult, doar să fac această casetă. Păi, dacă asta este voia Domnul,asta este ce voi vorbi la Phoenix, duminică după-amiază. Apoi, luni, merg adunări micuţe şi aşa mai departe. Mi-am propus în inimă în acest an, dacăDomnul doreşte... Doar tai şi sfâşii dintr-o parte în alta. Vedeţi?

E-266 Şi cu toţii ştiţi că astaeste identificarea. Ştim ce este Tragerea a 3-a. Cu toţii înţelegem asta.Acum aveţi caseta. Vedeţi? Şi cred că va rămâne adormită pentru ceva timp, pânăcând ora mare a persecuţiei intră. Asta este când va fi. Va vorbi. Va fi manifestată doar ca cele cinci semne fără greşeală, perfecte. Şi acum cred, doar aşteptaţi, vedeţi, să vedeţi ce face. Acum merg înapoi,la fel, complet să aflu.

E-267 Adunări mici. Voi încerca să am, să ies în fiecare seară devreme. Să am doar vreotreizeci de minute, şi să vorbesc ceva despre Vindecarea Divină sau ceva asemănător. Şi oricând sunt gata să mai fac o casetă, voi veniaici în spatele deşertului, sau sus la tabernacol sau undeva unde pot face ocasetă, unde sunt printre oamenii noştrii, şi pot zice ce-mi doresc să zic, înacest fel. Dar, vedeţi, Isus...

E-268 Amintiţi-vă. Vedeţi? Trebuie să urmăresc. Când vădacei oameni complet îndepărtându-se, aşa aroganţi, cred că am încercat să oexprim în această dimineaţă. Este mare întunecime printre ei. Ei nu pot face altfel. Îi iert, vedeţi, pentru că nuascultă. Şi văzând lucrurile lui Dumnezeu care sunt făcute, ei încă nu o fac. Încămă rog: „Doamne,iartă-i.” Şi o zic din inimamea. Nu o zic din cauză că Stăpânul meu a zis- o, dar vreau să o simt din inimă, mai întâi, că chiar îi iert.

E-269 Nu mă izolez de la oameni. Nu vreau să fac asta. Vedeţi? Din cauză că sunt... Am un Mesaj pentru ei „Salvarea”. Trebuie să mergprintre ei. Vedeţi? Acum, ies cu trinitarienii, cu Metodiştii, Baptiştii, Lutheranii, Penticostalii, Adventiştii de Ziuaa Şaptea, şi alţii. Deoarece încerc să aduc să fie salvat ceea ce este pierdut,dacă pot; să-i aduc înăuntru, să le arăt Lumina. Şi Domnul să fie cu voi.

E-270 Am avut primele noastre adunări aici. Nu ştiu dacă îl aveţi sau nu, programul de aici. Dacă unii din voi... Îl voilăsa aici. Păstorul îl vaciti pentru voi unde ne vom aduna, cu voia Domnului. Asta este, cuvoia Domnului. Nu am nicio călăuzire pentru ele, doar simplu mergând, să încerc să fac orice pot. Şi dacă aveţi din cei dragi prin jur acolo, vreţi să veniţi la adunări, de ce nu, le scrieţi o scrisoare şi le spuneţi săparticipe la o adunare.

E-271 Dumnezeu să tebinecuvânteze. Este bine să te văd, Frate Stricker şi Sora Stricker, şi toţiceilalţi de aici. Acum, unii dintre voi, nici nu văştiu numele. Dar vă cunosc după mărturia Duhului Sfânt, că sunteţi fraţii mei şi surorile. Şi vă iubesc şi vă respect. Şi este o aşa mare plăcere, să fiu aici jos cu voi.

E-272 Şi ştiu cum voi aţi pregătit cina, mergând să avem o părtăşie lacină. Îmi doream să fie posibil să mai pot rămâne. Şi ştiu că este frumos. Ştiucă aveţi cei mai buni bucătari din ţară. Şi ştiu asta. Dar cred că va trebuisă-mi iau un hamburger, aşa cum plec. Dar, oricum, am întâlniri ce trebuie săle respect. Timpul meu este programat, puţin aici şi puţin acolo. Veţi înţelege,sunt sigur. [Adunarea zice: „Amin.”] Nu este din cauză că nu mi-aş dori să stau. Dumnezeu ştie asta. Nu aş veniaici... Vedeţi?

E-273 Cineva a zis: „Vei merge jos acolo să predici la treizecide oameni, când ai putea săpredici acelaşi lucru la zece mii?” Cusiguranţă. Asta nu contează - mărimea. Vreau să văd unde este primit.

E-274 „Nu vă aruncaţi mărgăritarele la porci. Ei se vor întoarce, le vor călca în picioare, şi apoi se vor întoarceşi or să vă sfâşie.” Înţelegeţi? Dar nu vă aruncaţi perlele acolo.

E-275 Şi simt că ceea ce zic aici, nu este a arunca perle înaintea porcilor. Cred că arată copiilor, mărgăritarelece le aparţin. Vedeţi? Va lucra de o mie de ori în nori şi murdărie.

E-276 Nu aţi văzut de unde vine un nufăr? Chiar din groapa cea mai murdară a iazului. Şi lucrează,zi şi noapte, să ajungă la lumină. Dar când ajunge la lumină, înfloreşte, şieste cea mai frumoasă floare ce există. Acesta este nufărul. Vine din murdăria pământului, şi gunoiul.

E-277 Acolo se găsesc bijuteriile, înfăşurate aici în această naţiune. Aurulîl găşiţi jos în murdărie. Rubinele şi diamantele le găşiţi în noiri. Asta estecorect. De acolo vin toate, din murdăria şi gunoiul lumii. Dar vedeţi acestea...

E-278 Sunt un căutător. Ce face uncăutător? El caută aur. Apoi, când îl găseşte, îl curăţă. Şi-l bate şi-l topeşte, şi-l pregăteşte.

E-279 Asta este mina de aur. Vedeţi? Caut pe aici, tottimpul, după diamante frumoase. Vedeţi? Le găsesc pe aici, undeva în praf, şile lustruiesc. Şi zic: „Doamne, iată-le. Aici este un frate. Iată un Creştin născut din nou. Aici este o domnişoară tânără, drăguţă. Aici este o doamnăbună, vai, o tânără, orice ar fi. Iată-le, Doamne. Ele sunt diamantele Tale. Pune-le în coroana Ta, Doamne. Ele vor străluci pentru totdeauna aşa.”Până vă voi revedea, Shalom. Pacea lui Dumnezeu cu voi!

E-280 În regulă, păstorule, vino aici. Bine. Dumnezeu să vă binecuvâteze acum. Şi o să vă vădmai târziu.