E-1 Sărămânem în picioare, doar un moment acum, pentru rugăciune. Săne aplecăm capetele. Mă întreb dacă în adunarea noastră înseara aceasta, există vreunul care ar dori să fie amintit înrugăciune? Faceţi- vă cererea cunoscută în timp ce ne ridicămmâinile către Dumnezeu. În regulă. Uh-huh.
Tatăl nostru ceresc, ne apropiem de marea Ta Sfinţenie, în searaasta, în Numele Domnului Isus, cu această promisiune că: „Dacăcereţi ceva Tatălui în Numele Meu,” va fi acordată. Ştimcă acesta este Adevărul deoarece este Cuvântul Tău. Suntem aicirugându-ne pentru copiii Tăi bolnavi, făcând orice putem să leîncurajăm credinţa. Mă rog, Tată, ca Tu să ne încurajezi înmod puternic în seara asta. Acordă toate cererile care au fostfăcute cunoscute prin ridicarea mâinii. Şi poate unii au avutcereri şi nu şi-au ridicat mâinile, Tată, mă rog ca şi ele săfie acordate de asemenea. Primeşte gloria din adunarea noastră dinseara asta, în Numele Tău, ne rugăm. Amin.
Văputeţi aşeza. Eu cred că sunt vinovat pentru a pune aceastea în transpoziţie.Dar întotdeauna îmi este frică de răguşeală, nu vreau săvorbesc foarte mult ca voi... Mă puteţi auzi bine în spate, acum?În spate de tot, puteţi să auziţi bine? Da, asta este ceva, nu-iaşa? Asta este bine. Acum, suntem bucuroşi să fim aici în seara asta din nou, doarînainte de această convenţie a Oamenilor Creştini de Afaceri.Aşteptăm mari binecuvântări în acest timp. Mă rog ca DuhulSfânt să facă ceva printre noi, în seara asta, care ne va ridicasus în nori, cum s-ar zice, când începe convenţia. Şi suntem...
Convenţia nu este ca noi să venim împreună să ne vedem unul pealtul, ci noi venim împreună în Puterea Duhului Sfânt. Asta estece aduce convenţia. Venim să-L întâlnim. Acesta este scopulnostru primar să ne adunăm, este să-L întâlnim. Aşa de bucuros în seara asta, să văd la platforma mulţi dinprietenii mei care încep să se adune: Fratele Row, şi am întâlnitun Frate King, şi Fratele Brown aici, Fratele Clayton, oh, cu toţii;cu toţii sunt prietenii mei. Şi aceşti slujitori minunaţi dinoraş aici, am avut părtăşie cu ei de mulţi ani şi cu siguranţăne bucurăm de fiecare dintre ei. Şi acum, nu ştiu care este programul, dar am... pentru servicii. Cubărbaţi aici, ca Fratele Brown şi aceşti vorbitori, cu siguranţăveţi fi binecuvântaţi cu predicarea în timpul convenţiei. Amfăcut cumva un jurământ mic ca în loc să ţin oamenii aşa mult,aş putea să mă concentrez mai mult pe rugăciunea pentru bolnavii.Cu toţii, poate, care aţi fost în adunări cunoaşteţi naturaadunărilor, ştiţi ce are loc. De aceeea, nu mă simt printrestrăini sau cineva care nu ar şti slujba micuţă care Domnul mi-adat-o azi. Deci, voi face mesajele mele foarte simple în fiecareseară, şi voi încerca să le ţin la vreo treizeci de minute, înloc să le ţin două ore. Astfel, asta chiar este o diferenţă.
Este destul de greu când începi cu un gând, apoi trebuie să tesuceşti. Dar încerc să las o mărturie micuţă a lucrurilor careau avut loc. Şi mâine seară se termină serviciile noastre premergătoareconvenţiei, rugându-mă pentru bolnavi. Seara trecută au rămascâţiva pentru care nu am reuşit să mă rog. Am avut linia derugăciune seara trecută, şi Domnul ne-a răspuns într-un modminunat. Încă o dată! Cred că mulţi, mulţi oameni au fostvindecaţi, dar a trebuit să las pe mulţi afară cu bilete.
Deci,am promis că mă voi ruga pentru ei în seara asta şi astaintenţionez să fac. Şi apoi mâine seară, de ce, ne vom rugapentru ceilalţi, cu voia Domnului. Vedeţi! Acum vom da la Scripturi, la câteva Scripturi care le-am scris aici, pentru ce eu... dacă vreau, îl voi numi un text. Eu nu ştiu dacă-l voi numi un text, sau nu. Dar pentru un text, aş vrea să iau acest gând: Cuvântul Lui Dumnezeu Cere O Separare Totală De Necredinţă.

E-2 Şi acum aş dori să citesc din Biblie, prin Cartea Genezei, al 13-lea capitol din Geneza şi dorim să începem cu al 5-lea verset, să citim. Mie îmi place să citesc Cuvântul. Căci, ceea ce spun va putea cădea, acela este un om. Dar, dacă citesc acest Cuvânt, ceea ce va spune El nu va greşi. Astfel atunci ştiu că va fi bine să vin din acela, chiar dacă nu va fi mai mult decât citirea Cuvântului. Al 5-lea verset, începem, din al 13-lea capitol.
Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.
Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.
S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi feresiţii locuiau atunci în ţară.
Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.
Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.“
Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime.
Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
Lot şi-a ales toată câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.
Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma.
Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;
căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.

E-3 Acum, gândul, despre Cuvântul lui Dumnezeu cere o separare totală! Noi ştim aceasta prin aşa cum citim Cuvântul şi vedem Cuvântul manifestându-se Însuşi.

E-4 Acum, la început, Geneza 1:3, noi o aflăm. “Acolo era întunecime peste pământ. Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra pământului. Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca peste apă. Şi a zis, 'Să fie lumină,' şi acolo a fost lumină. Şi Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a separat lumina de întuneric.” Astfel Cuvântul lui Dumnezeu a început să separe lumina de întunecime, de la început, tot la fel rămâne ea până în ziua aceasta.

E-5 Aşa cum am zis seara trecută, despre Isus, când El era numai de doisprezece ani. Şi fiind o greşală a mamei sale, care era pretinsă de oameni a fi mama lui Dumnezeu şi cum a zis femeia, “Păi, tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu lacrimi.”

E-6 Şi repede El, fiind Cuvântul, a zis, “Nu ştiţi că Eu trebuia să fiu în afacerea Tatălui Meu?”

E-7 Vedeţi, ea L-a declarat a fi fiul lui Iosif, dar El nu era fiul lui Iosif. Dacă El ar fi fost fiul lui Iosif, atunci El ar fi fost cu el, dar El era cu Tatăl, în afacerea Lui. Astfel Cuvântul întotdeauna este corectiv şi întotdeauna drept şi Cuvântul va corecta orice greşală întotdeauna.

E-8 Acum când pământul care... Dumnezeu urma să folosească pământul şi el era într-o întunecime totală. Duhul lui Dumnezeu a vorbit şi a zis, “Să fie lumină,” şi a separat lumina din întuneric. Şi face aşa de atunci până acum, separă Lumina de întuneric. Cuvântul lui Dumnezeu deasemenea a separat apa de pământ, de la început. Dumnezeu a vorbit şi apa s-a separat de pământ. Astfel, aceea, El a avut un motiv pentru aceea.

E-9 Dumnezeu niciodată nu vorbeşte un Cuvânt numai dacă are un motiv pentru a vorbi un cuvânt. El nu este ca voi şi ca mine, că noi doar... sau în special eu, care vorbesc aşa de multe lucruri nechibzuite. Dumnezeu vorbeşte orice cuvânt cu un înţeles şi ceva ce încearcă El să realizeze şi o va realiza prin Cuvântul Lui. Şi Acela va înfăptui chiar exact ceea ce a zis că va face.

E-10 Acum, dacă Dumnezeu a zis, “Să fie Lumină,” şi nu era lumină, atunci acela nu era ceea ce a zis Dumnezeu, vedeţi.

E-11 Când Dumnezeu zice ceva, El trebuie să sprijinească ceea ce zice. Şi când Cuvântul lui Dumnezeu a fost dovedit, Cuvântul a fost dovedit, aceea este Lumină. Acum, Cuvântul Însuşi nu este Lumină până când Acela este o Lumină dovedită.

E-12 Dacă Dumnezeu a zis, “Să fie lumină,” şi nu era lumină, apoi acela nu era Cuvântul lui Dumnezeu. Dar când lumina a izbucnit peste pământ, aceea a arătat căci cuvântul a fost dovedit şi aceea era lumina.

E-13 Acum, astăzi, dacă Dumnezeu a făcut o promisiune şi când acea promisiune este dovedită, atunci aceea este Lumină. Aceea este Lumina zilei, când Cuvântul se dovedeşte, Cuvântul orei este dovedit.

E-14 Apoi, Dumnezeu urma să aibe un pământ pe care intenţiona să crească vegetaţie şi pe care va avea un popor şi apoi El a vorbit şi a separat apele din mare. Apoi, de asemenea, El a separat, în Geneza, viaţa din moarte.

E-15 Acum, dacă credem Cuvântul lui Dumnezeu, El este Cuvântul Vieţii pentru noi; dar dacă ne îndoim de Dumnezeu, Acela este moarte pentru noi. Căci, Dumnezeu a vorbit, cine pate să-L nege? Vedeţi? Şi dacă ne îndoim de Cuvântul lui Dumnezeu, atunci Acela devine moarte.

E-16 Ca Eva. Acum, Eva s-a îndoit de o mică frază din Cuvântul lui Dumnezeu şi ce a făcut aceea? A cauza tot necazul acesta care-l avem. Dacă ea ar fi rămas în spatele Cuvântului, fortificată în spatele Cuvântului, cu toată armătura lui Dumnezeu şi să nu fie necredincioasă faţă de El, atunci nu s-ar fi întâmplat în acel fel. Dar, vedeţi, acolo a venit moartea.

E-17 Apoi, Dumnezeu de asemenea a avut un ispăşitor. Fiind milostiv cu noi, El a acceptat o moarte înlocuitoare pentru moartea lor, că amândoi...

E-18 El a separat viaţa din moarte, la fel, în Grădina Edenului şi El a făcut-o prin Cuvântul Lui.

E-19 Şi astăzi El face acelaşi lucru. Când, noi suntem în mare întunecime, aşa cum am vorbit, duminică, întunecime peste pământ, peste oameni şi mare întunecime. În mijlocul tuturor acestora, El încă Îşi vorbeşte Cuvântul Vieţii pentru aceia care vor să-L creadă.
Şi acum aflăm că dacă...

E-20 Isus, ne-a spus în mod constant că există o separare. Şi aflăm că ultimul lucru care a fost prezis pentru rasa umană, înainte de Ziua mare finală când ne urcăm în Prezenţa lui Dumnezeu, va fi o separare finală. El va separa oile de capre.

E-21 Dumnezeu, în mod continuu a separat, a separat. Aceasta este ceea ce face El şi în seara aceasta. Este ceea ce face El întotdeauna. Voi o puteţi vedea în fiecare adunare. El separă credinţa de necredinţă. El vorbeşte. El Se declară Însuşi la cei ce Îl vor crede şi au credinţă în El.

E-22 Acum, aflăm, în Numeri, al 6-lea capitol, că o chemare de Nazireu, o chemare de Nazireu era să se separe ei înşişi de lume, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, aceea este o chemare de Nazireu, separat.

E-23 Noi aflăm că Samson era un Nazireu, înaintea Domnului şi el s-a separat printr-un semn. Şi acest semn a fost că el a trebuit să-şi poarte părul lung, cu şapte şuviţe. Acela a fost un semn de separare, că el a fost chemat cu un scop.

E-24 Şi nu vreau să încep cu acesta, că am zis că... eu doar voi vorbi câteva minute.

E-25 Dar cred, astăzi, când vedem surorile noastre purtând părul lung, aşa cum a zis Biblia să-l poarte, cred că acela este un semn de Nazireu că ei vor să-l urmeze pe Domnul. Şi ştiu că aceea sună dur şi eu vreau ca aceea să se înţeleagă bine, vedeţi, că aceea este. Ea arată căci cineva încearcă să facă, să ţină o ceva care Dumnezeu le-a spus să o facă. Nu contează cât costă, lumea trebuie să spună despre Aceea acolo, sau cât de badjocoritori, sau hulitori, sai critici, aceea nu deranjează frate pe o persoană care este total separată de lucrurile lumii, pentru lucruirle lui Dumnezeu. Ei se vor supune Cuvântului şi se vor despărţi de lucrurile lumii, căci cuvântul îi separă.

E-26 Ştiu că ei vor rezista la critică. Dar dacă nu am fi criticaţi, atunci acolo ar fi ceva rău. Lumea întotdeauna îi cunoaşte pe ai săi. Dar aşa cum am zis, căci, amintiţi-vă, critica, din cauza Cuvântului, va creşte numai durerea harului Său. Aceea arată că voi v-aţi separat ca să fiţi un creştin, să acţionaţi ca un creştinl, să trăiţi ca un creştin, să vă supuneţi fiecărei Porunci ale lui Dumnezeu. Şi aceea este un legământ de Nazireu, să te separi, o chemare de la Dumnezeu care vă separă de lucrurile lumii.

E-27 Eu cred, în seara aceasta, că fiecare bărbat şi femeie, orice băiat şi orice fată, care este născut din Duhul lui Dumnezeu este un Nazireu înaintea Domnului; că ei s-au separat de lucrurile acelea, înşişi, de grijile lumii şi orice are de spus lumea.

E-28 Voi trăiţi în acest oraş aici unde există mari şcoli. Şi şi vedem naţiunea noastră cerând un standard mai înalt de educaţie; care este în ordine, nimic de spus despre aceea, dar acea educaţie nu vă poate da salvarea. Un om de stiinţă poate despica un bob se grâu şi vă poate spune câte chimicale diferite sunt în el, dar aceea nu poate afla viaţa care este acolo. O educaţie vă poate învăţa, sau învăţa matematica şi vă poate învăţa istoria şi orice altceva, dar ea nu vă poate aduce Viaţa. Educaţia voastră nu o va face.

E-29 Dumnezeu are numai o cale de a aduce Lumina la voi: aceea este când sunteţi gata să vă separaţi de lucrurile lumii şi toate grijurile lumii şi să vă ancoraţi numai de Cuvântul promis al lui Dumnezeu.

E-30 Pavel a fost un Nazireu pentru Domnul. El a fost separat de biserica lui ortodoxă, pentru Cuvântul Dumnezeului viu.

E-31 Aaron a fost un Nazireu pentru Domnul. El a fost separat dintre fraţi, să poarte pietrele de naştere şi să fie marele preot.

E-32 Aceea este o separare totală. Noi nu suntem înapoi în lume, sau să avem ceva de a face cu lumea, dar să ne alipim numai de Dumnezeu.
Isus vine după o Mireasă, o Femeie, o Biserică care s-a separat de lucrurile lumii, sau de grijile lumii. Ea este separată din modele moderne ale epocii în care trăim. Ea se separă de grijile şi tradiţiile bisericilor. Ea este separată numai pentru Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul. Şi aşa cum soţul şi soţia sunt una, tot la fel Mireasa şi Cuvântul devin Una, căci cuvântul trăieşte prin Mireasă. În acel fel este. Acela este crezul ei. Aceea este indentificarea ei.

E-33 Dacă aş putea trage un Ph.D. sau un LL.D. şi să vă arăt crezurile mele dintr-o anumită organizaţie sau din vreo şcoală, acea şcoală va recunoaşte acel crez.

E-34 Dar singurul crez pe care-l are un credincios este Cuvântul lui Dumnezeu trăind în el, declarând că Isus Cristos trăieşte în acea persoană. Acela este un Nazireu separat pentru Domnul, separat pentru Numele Cuvântului. Biblia a zis, “Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, tăind... în două şi măduva osului şi discerne gândurile care sunt în inimă.” Acela-i motivul că Isus se putea uita la oameni şi să discearnă ceea ce gândeau; El era Cuvântul.

E-35 Acum, primul Adam care s-a născut în lume, sau, nu născut, dar creat de Dumnezeu, primul Adam s-a separat de Cuvânt, pentru soţia lui. Acum, el ar fi putut sta cu Cuvântul dacă ar fi dorit. Dar el s-a separat însuşi de Cuvânt, să fie cu soţia lui.

E-36 Aceea este exact ceea ce face membrul obişnuit firesc al bisericii astăzi, ei se separă înşişi de Cuvântul adevărat viu, să ţină Biserica lor. Unde... Eva a pus o întrebare asupra Cuvântului, dacă Dumnezeu va pedepsi sau nu. Satan pune întrebarea; Eva l-a crezut.

E-37 Şi apoi când… Biserica astăzi pune întrebarea asupra Cuvântului, “Este El acelaşi? Trăieşte El încă în Biserica Lui şi înfăptuieşte semnele Lui şi miracolele care le-a făcut când era aici pe pământ, pe care aşa de sigur ni le- a promis în Sfântul Ioan 14:12?

E-38 ”Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrările care le fac Eu; chiar mai mari decât acestea va face, că Eu mă duc la Tatăl Meu. Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede.“ Îi vor urma!

E-39 Întrebarea este, pentru oameni astăzi, “Într-adevăr a vrut să o spună?” Şi când acceptaţi ceea ce spune biserica, “Într-adevăr a vrut să o spună?” Apoi puneţi-vă în aceeaşi stare cum a fost Adam şi ataşaţi-vă cu femeia bisericii acestei lumi şi separaţi-vă de binecuvântările care Dumnezeu le-a promis la fiecare credincios care se va separa de lume pentru Cuvânt. Acum, acela-i adevărul.

E-40 Noi am avut privilegiul să trăim în ziua în care Cuvântul lui Dumnezeu care l-am văzut alocat prin fiecare epocă, pentru ca anumite lucruri să se întâmple. Şi când aceasta este alocată, uneori un bărbat se întreabă cum se vor face. Profesorii au ideia lor proprie. Dar în epocile acelea, Dumnezeu întotdeauna şi-a trimis profetul Lui. Şi Cuvântul Domnului vine la profet şi dovedeşte Cuvântul la generaţia aceea. Şi profeţii au fost întotdeauna Nazirei, separaţi de orice alt lucru să se supună la Cuvântul lui Dumnezeu.

E-41 Nu vă amintiţi că Petru şi Ioan a zis, “Este corect ca noi să ascultăm de om sau de Dumnezeu?” Când ei i-au întrebat despre experienţa Cincizecimii.

E-42 Acum, primul bărbat s-a separat însuşi, primul Adam, de Cuvânt, să meargă cu soţia lui, care s-a întrebat dacă Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Său sau nu.

E-43 Ce tip perfect al credinciosului căldicel firesc astăzi, care încă vrea să se ţină cu ceea ce zice tradiţia lor, în loc să ia ceea ce spune Cuvântul. Un tip foarte real! El a fost separat, pentru soţia lui. Credinciosul firesc se separă de Cuvânt, pentru biserică. E-44 Când a fost creat al doilea Adam, în pântecele unei femei şi a venit în lume, El a fost un Nazireu pentru Cuvântul lui Dumnezeu. El s-a separat de lume, pentru Cuvânt. Acum, Evrei, al 7-lea capitol, al 26-lea verset, ne spune căci, acei preoţi în continuu au murit, dar acest Isus a fost sfânt şi separat de păcătoşi.

E-45 Păcat este “necredinţă.” În El nu s-a găsit necredinţă, nicăieri. Când El a fost aici pe pământ, El a zis, “Cine Mă poate dovedi de păcat?” Păcat este “necredinţă.” “Dacă nu am făcut chiar exact ceea ce a fost profeţit pentru această epocă, dacă nu am întâlnit cererile ceea ce trebuia să facă Mesia, atunci să nu Mă credeţi.” A zis, “Cercetaţi Scriptutrile, că în Ele credeţi că aveţi Viaţă Eternă şi tocmai Ele sunt Acelea care mărturisesc despre Mine,” vă spune Cine este El.

E-46 Căci, a fost profeţit, din Eden, că va veni un Salvator. Profetul a zis, că El se va naşte dintr-o virgină şi cum El se va numi “Emanuel.”

E-47 Şi de asemenea El era “Sfetnic,” Prinţul Păcii, Dumnezeu Puternic.“ Şi pentru aceea L-au acuzat, de a se face pe Sine Dumnezeu. El era Dumnezeu şi El era ”Prinţul Păcii, Dumnezeu Puternic şi Părintele Veşniciei.“

E-48 Nu există un alt Tată decât El, spiritual vorbind. El este singurul Tată, Tatăl nostru al tuturor. Şi noi aflăm, toţi credincioşii, El este Tatăl, tuturor celor ce cred Cuvântul Lui. Căci, El a fost separat complet de biserică, de tradiţiile ei, de mama Lui, din lume şi a făcut numai ceea ce a plăcut Tatălui.

E-49 Acum, El a fost o persoană diferită de Adam. Nu contează ce a întrebat cineva; pentru El, Cuvântul, acela a fost Cuvântul întotdeauna întâi. Şi a dovedit căci cuvântul a fost corect.

E-50 Când Satan a încercat să-L văruiască şi a zis, “Este scris...”

E-51 El a zis, “Da şi este scris deasemenea... ” El l-a confruntat pe Satan cu Cuvântul; că acela era El, Cuvântul.

E-52 În Biblie, 1 Ioan, Sfântul Ioan primul capitol, a zis, “La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.”
El este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna.

E-53 El este întotdeauna în legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu vorbit, promisiunea lui Dumnezeu pentru acea zi. Şi când aceea vine, este neobişnuită până când oamenii aproape îl pot prinde, că noi suntem foarte ţesuţi în forme şi ideile noastre proprii, încât este greu pentru noi să prindem ceea ce este Adevăr.

E-54 Cred că mult din aceea se va aplica la Iosif, în zilele Mariei, în maternitatea ei. Ea, ea a trebuit să fie mamă. Şi Iosif a iubit-o şi ea—el a vrut să creadă. El a fost un om drept şi a vrut să creadă acea poveste care i-a spus-o Maria, dar încă acolo era o întrebare, căci, “Acum, ea este o femeie bună.”
Fără îndoială Maria i-a explicat vizita lui Gabriel la ea. Şi el a fost un om drept, din generaţia lui David.

E-55 Şi încă, ea, se părea că ea încearcă să-l folosească ca un scut, să-i ia ocara. Căci, dacă ea era logodită cu el şi a fi găsită în starea aceea era tot la fel ca şi adulter (Deuteronom ne spune aşa) şi era omorâtă cu pietre pentru acel act. Şi se părea că ea îl folosea ca un scut.

E-56 Şi omul, un om bun, un om drept, Biblia a zis că el era un om drept. Dar cazul ei era aşa de neobişnuit încât el nu-l putea prinde. El se putea uita în faţa ei drăguţă şi la sinceritatea şi onestitatea cu care îi spunea povestea. Şi fără îndoială că el mergea acasă, sau la atelierul lui de tâmplărie, zicând, “Eu doar nu pot vedea cum îmi va spune greşit, dar cazul este foarte neobişnuit.”

E-57 Dacă el ar fi cercetat numai Scripturile, căci, “o fecioară va zemisli”?! Vedeţi, aceea era foarte neobişnuită petru el, că aceea era afară din linia gândirii lui, dar ea era exact în Scriptură.

E-58 Şi tot aşa este astăzi, fraţilor, că puterea învierii lui Isus Cristos şi a Cuvântului Său promis pentru această oră este aşa de neobişnuit, încât oameni buni se vor poticni asupra lui. El este prea neobişnuit. Ei zic că morţii au înviat, orbii văd, surzii aud, Duhul Sfânt discerne gândurile, prezice lucruri care se împlinesc, niciodată nu a greşit măcar odată. Oh, ei nu pot, nu-l pot prinde. El este foarte neobişnuit, astfel ei zic, “Ei bine, aceea este o telepatie, sau Acela este un duh rău,” tot la fel cum a zis în ziua aceea. Caracterul neobişnuit a Cuvântului lui Dumnezeu!

E-59 Dar când un bărbat este născut în lume, pentru un credincios, el devine un Nazireu când se separă de orice lucru care este contrar cu Cuvântul. O separare totală! Isus a zis, “Eu vin să separ un bărbat de femeia lui, să rup o familie. Şi cel ce nu-şi va lua crucea, să Mă urmeze, nu este vrednic să se numească al Meu.” O separare de orice lucru, orice; de biserică, din—dintr-o comunitate, dintr-o credinţă, sau dintr-o familie, sau orice care ar sta între voi şi să credeţi întreg Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă sufletul tău nu va puncta fiecare promisiune pentru această oră, cu un “amin,” există ceva greşit pe undeva. Aveţi nevoie de o separare.

E-60 Astfel a fost Isus Cuvântul făcut trup şi El era complet separat de păcătoşi, necredincioşi, încât Cuvântul Însuşi a curs complet şi—şi a curs total prin El, încât a zis, “Eu nu fac nimic până când văd la Tatăl făcând aceea întâi.”
Ei au întrebat, îndoindu-se de El despre lucruri. El a zis, “Adevărat vă spun, Fiul nu poate face nimic de la Sine, numai ceea ce vede la Tatăl făcând.” Şi, priviţi, orice lucru care L-a zis era perfect. Doar, El nu a trebuit să întrebe de el, să se gândească la aceea; acela era perfect. Şi Adevărul Lui perfect întotdeauna separă Adevărul de eroare.

E-61 La fel cum am citat din nou înainte, mama Lui a zis, “Tatăl tău şi eu,” înaintea preoţilor acelora la care le-a mărturisit deja că acela a fost un Fiu dintr-o naştere virgină. Dar în momentele durerii ei...

E-62 Cum putea un băiat de doisprezece ani şi nu avem mărturie că El a fost măcar la şcoală, cum putea inteligenţa lui să fie aşa de mare să se combată cu preoţii, cu sfinţii, cu oamenii învăţaţi? Şi cum, când, ea a numit că acest Iosif era tatăl Lui, repede Cuvântul lui Dumnezeu... El a fost separat. El era Cuvântul şi Cuvântul a corectat eroarea, “Nu ştiţi că Eu trebuie să fiu în afacerea Tatălui Meu?” Acela nu era doar băieţelul de doisprezece ani. Acela era Cuvântul lui Dumnezeu vorbind prin guriţa lui de copilaş, să corecteze eroarea; separând, cum a făcut El la început, întunericul din lumină, o minciună din Adevăr, moartea din Viaţă.

E-63 Aceea este o separare. Întotdeauna Cuvântul cere o separare totală şi completă, indiferent. Isus a zis, “Cuvântul fiecărui om să fie o minciună; al Meu să fie adevărul.”

E-64 Peste tot în jos prin epoci, acelaşi lucru s-a întâmplat. Aceea este o separare. Întotdeuna El separă poporul Lui din necredinţă. El a făcut-o la început; El o face la fel astăzi. Fiecare dintre profeţi s-au separat din necredinţă. Ei, motivul pentru care ei au făcut- o, este pentru căci cuvântul Domnului a venit la ei.

E-65 Acum, eu cred că într-o noapte, pe undeva, poate a fost aici duminică sau ultima seară, când am vorbit ceea ce a însemnat cuvântul “văzător,” în Vechiul Testament. Acela însemna un bărbat “un spiritualist, un bărbat care va spune evenimentele viitoare care urmau să se împlinească.” Şi apoi când ele se împlineau exact, fără greşală, se împlineau exact ceea ce a zis, atunci Dumnezeu a zis, “Ascultaţi de acest bărbat, sau ascultaţi de el, temeţi-vă de el, că Eu sunt cu el.” Atunci el avea interpretarea Divină a Cuvântului scris, că acela era crezul lui de identificare, că el era profetul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu venea la el. Este corect.

E-66 Acum, separarea. Aceea l-a separat pe Isaia de biserica lumii. Aceea l-a separat pe Moise de biserica lumii. Aceea a separat... toţi marii profeţi, prin epoci, din biserica lumii. că ei au avut... Aceea a separat pe Isus de fraţii Lui. Aceea i-a separat pe apostoli de biserica care era în ziua aceea, Fariseii, Saducheii, oameni mari, oameni sfinţi, care avea roada Duhului mai mult decât a practicat-o Isus.

E-67 Dar care era crezul Lui? căci cuvântul era cu El, Cuvântul promis pentu acea zi a trăit prin El. El a zis, “Care dintre voi Mă poate condamna de păcat? Care dintre voi poate spune căci ceea ce am pretins nu s-a întâmplat?” Căci, dacă El a arătat că El a fost un Nazireu separat al Domnului. El era Domnul Însuşi în trup.

E-68 Avraam, la fel, el era o persoană separată de lume, când Dumnezeu l-a chemat pe Abraham la şaptezeci şi cinci de ani. “Separă-te dintre rudeniile tale şi de toată necredinţa şi vino în Cuvântul în care nu ai umblat nicioadtă mai înainte şi între un popor în care nu ai mai umblat înainte. Ieşi afară şi separă-te de oricine care va fi contrar cu ceea ce credem, ca să fii un Nazireu pentru Domnul.” Căci, el ţinea o promisiune a unui fiu. El a trebuit să se separe de tatăl său, de mama lui, de rudeniile lui.

E-69 Şi ce l-a separat? Nu pentru că el era un om bun, ci pentru că el a crezut că Dumnezeu a fost în stare să-şi ţină promisiunea care i-a dat-o.

E-70 Şi când el era… Douăzeci şi cinci de ani mai târziu şi copilaşul încă nu venise; Sara era de nouăzeci, el de o sută. Şi când Îngerul Domnului l-a vizitat; la care s-a referit Isus, că va veni din nou în zilele din urmă. Dumnezeu, în formă umană, a stat jos înaintea lui şi a vorbit. Şi Sara, aproape de o sută de ani, în cort în spatele Lui, a râs că Îngerul a zis, “Te voi vizita conform timpului promisiunii.”

E-71 Şi ea a zis, “Eu fiind bătrână, să mai am plăceri din nou cu domnul meu, văzând că şi el este bătrân?”

E-72 Şi acest Bărbat, care era Dumnezeu în trup, a zis, “De ce a râs Sara, în cort?” Acum, ea a alergat afară şi a încercat să o nege. Dar El a zis, “Da, dar tu ai râs,” că ea nu a crezut că acela este adevărat.

E-73 Acum, observaţi, Isus a zis că va veni din nou. Cum a fost în zilele Sodomei, tot la fel va fi la venirea Fiului omului.“ Acel bărbat a mâncat carne de viţel, a băut lapte de vacă şi a mâncat unt şi pâine, în trup uman; şi Abraham a zis că El era Elohim, Dumnezeu manifestat în trup. Isus a promis că Dumnezeu, înainte de venirea lui, va fi manifestat în trup uman din nou. Acela este Duhul Sfânt (există numai un singur Dumnezeu) manifestat Însuşi, separând, din nou, pe Lot de Abraham.

E-74 Lot a vrut lumea. Dumnezeu a rupt această lume şi l-a separat pe Abraham şi pe Lot. Lot fiind un tip, din nou, al credinciosului firesc care nu a crezut că aceste lucruri au fost adevărate, el doar s-a dus jos în Sodoma. Şi el nu a avut suficientă voiciune să reziste, aşa cum o numim, să numească ceea ce era corect “corect,” şi răul “rău,” astfel el s-a dus jos.

E-75 Toţi aceşti credincioşi, aşa cum am putea merge ore în şir, toţi aceştia au fost ca un grup de monede în buzunarul vostru, în mâinile lui Dumnezeu. Voi scoateţi afară o mână de monede. Acolo sunt bănuţi, de zece cenţi, douăzeci şi de un sfert, de o jumătate de dolar, de un dolar, toate monede. Acum, aşa este lumea, în mâna lui Dumnezeu. Există câţiva oameni care pot avea cât merită un cent şi Dumnezeu îi poate folosi numai cum poate folosi un cent. Aceea este tot ce pot ei cumpăra. Să nu-i respingeţi. Dacă ei nu pot crede Adevărul real, nu-i respingeţi, nu-i aruncaţi afară să ziceţi că ei nu sunt în Acela, că Dumnezeu foloseşte bănuţi uneori.

E-76 Lot era doar un bănuţ, Abraham a fost un dolar de argint, astfel a trebuit să ia o sută de a lui Lot să facă un Abraham. Astfel va fi nevoie... O sută de credincioşi carnali nu va rezista în prezenţa unui creştin veritabil care s-a separat de lucrurile carnale ale lumii, trăind în Cristos Isus, unde Cuvântul poate curge prin el.

E-77 El poate lua numai ceea ce costă un bănuţ; aceea este tot ceea ce are. Astfel voi vedeţi oameni zicând, “Eu nu cred în vindecare. Eu nu cred în aceste lucruri,” doar ştiţi că este un bănuţ, dar lăsaţi-l în pace, vedeţi. Doar merită un bănuţ şi astfel aceea-i tot ce poate cumpăra. Nu-l opriţi; doar lăsaţi-l în pace. Amintiţi-vă, numai aşa departe poate merge el.
Iosif, el a fost separat de fraţii lui.

E-78 Eu nu am vrut să spun măcar în acel fel cum am zis-o, vedeţi. Vreau să spun, dacă el doar, “Ei bine, eu aparţin la aceasta şi aceea-i ceea ce cred.” Acela-i doar un bănuţ, daţi-i drumul, este doar un bănuţ. Ziceţi, “Ei bine, Domnul să te binecuvânteze, fratele meu.”

E-79 Vedeţi, el este zece cenţi; el nu poate fi un dolar. Aceea este, doar lăsaţi-l să meargă înainte. Dumnezeu poate să-l folosească. Oh, El îl foloseşte. Mai degrabă l-aş vedea acolo jos într-o biserică decât să-l văd într-un bar stând acolo într-un colţ. Nu-i aşa? Sigur. Astfel doar lăsaţi-l în pace. Dumnezeu poate să-l folosească, oricum; poate nu prea mult, dar El va folosi ceea ce poate folosi, atât de mult cât Îl lasă ei să-i folosească.

E-80 Astfel acela este un fel dur de a exprima ceva, dar eu... Ei bine, sper că aţi prins adevărul la care mă refer în aceasta, ceea ce înseamnă, vedeţi.

E-81 El nu poate crede în discernământ şi în puterile lui Dumnezeu care sunt promise pentru această zi.

E-82 Fariseii aceia nu o puteau face, măcar. Ei n-au putut să-L vadă pe Isus fiind Dumnezeu. Oh, nu. “Tu te faci însuşi Dumnezeu; un om?”

E-83 Într-o zi El stătea acolo, după ce El a înmulţit pâinile şi aşa mai departe, pentru ei şi El a zis, “Dacă nu mâncaţi—pâinea trupului Fiului omului şi să-i beţi Sângele, nu există Viaţă în voi.”

E-84 Oh, îmi imaginez, adunarea Lui, ei au plecat de la El. “Acest Bărbat aşteaptă de la noi să fim canibali, să-i mâncăm carnea cuiva? Oh, aceea este nebunie!”
Doctorii şi medicii şi alţii, au zis, “Bărbatul este nebun. Aceea-i tot. Preotul are dreptate. Acel bărbat este nebun. Să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

E-85 Aceea-i tot ce a zis, vedeţi, dar gândirea spirituală, poate ei nu-L puteau înţelege. Ucenicii aceia, ei nu au cunoscut chiar exact ceea ce a vrut să spună, dar ei L-au crezut oricum. Căci, de unde a venit Acela? Acela a venit de la Acela care-L cunoşteau a fi Fiul lui Dumnezeu.

E-86 Poate nu sunt în stare să înţeleg totul ce este aici, dar Îl cred. El este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu vreau să mă separ de orice lucru contrar cu El. Eu am încercat să stau în acel fel.

E-87 Observaţi un alt grup, cei şaptezeci, El i-a chemat. Într-o zi El a stat, vorbind cu ei şi El a zis, “Fiul omului se va urca în cer de unde a venit.”

E-88 Ei au zis, “Acest Bărbat? El ne-a dus în locul unde s-a născut. Noi cunoaştem mama lui, Maria. Păi, noi îi cunoaştem fraţii. Noi ştim tot. Şi apoi acest Bărbat va lua... Fiul omului va veni, se va duce sus în Cer de unde a venit? El a venit din Betlehem. Cum a făcut El aceea? Vedeţi, El a zis-o în acel fel, vedeţi şi ei nu au mers cu El. Ei au plecat. Ei au zis, ”Ah, acest Bărbat, noi ştim că este ceva rău cu El.“

E-89 Ucenicii aceia au stat chiar acolo. Vedeţi? Ei au crezut. Ei au văzut Cuvântul promis pentru acea zi, dovedit şi manifestat prin El. Cine putea crea, decât Dumnezeu Însuşi, a putut lua pâine şi... Ei au ştiut că El era Fiul lui Dumnezeu. Dacă aceea era în pilde sau nu, dacă au înţeles-O sau nu, ei am mers drept înainte, oricum, căci cuvântul s-a dovedit şi ei au fost separaţi de orice lucru contrar cu Acela.

E-90 Dumnezeule ajută-ne să avem credinţă ca aceea! Noi credem, această Biblie a fi adevărul. Poate nu am suficientă credinţă să fac toate promisiunile să se împlinească, dar Îl cred, oricum. Eu cred ora în care trăim.

E-91 Iosif, s-a separat de fraţii lui, fără o cauză. Acum, care a fost problema cu ei? El nu a vrut să se separe; nu era voia lui să se separe. Dar ei s-au separat de el, vedeţi, de strălucirea lui, dolarul strălucitor; centul lor nu era vrednic să stea cu el. Ei au ştiut că ei sunt patriarhi. Ei au ştiut că Isaac era al lor... sau, scuzaţi-mă, Iacob era tatăl lor. Şi ei ştiau că acela este adevărul. Dar Iosif s-a născut... El nu o putea schimba. El era spiritual. El vedea viziuni, putea interpreta visuri şi ele erau perfect corecte. Orice a zis el, era adevărul. Şi fraţii lui patriarhi, s-au mişcat cu invidie şi l-au vândut la Egipteni. Vedeţi, ei s-au separat înşişi de el din cauză că ei au fost cenţi. El era de o calitate diferită.

E-92 Tot la fel este un credincios real astăzi, el este de o calitate diferită. Ei se vor separa înşişi, (ei nu-L înţeleg), cuprul din argint.

E-93 Acum noi aflăm, ei s-au mişcat cu invidie şi l-au vândut. De ce? Ei fac la fel astăzi. Ceea ce a fost de fapt, ei au zis că erau... Aceea a fost din gelozie. Ei nu au vrut să se rupă, căci calitatea din ei nu era calitatea care era în el. Şi, din acea cauză, ei au fost geloşi, că au fost cenţi şi el era un dolar. Vedeţi?

E-94 Acum, dacă centul va zice, “Binecuvântat fie Numele Domnului! Fratele meu, dolar de aici, vedeţi, eu nu pot să schimb aşa cum o face el, dar voi face ceea ce pot.” Aceea este, noi vom merge pe acolo atunci. Dumnezeu îşi va duce programul Lui pe acolo.

E-95 Aşa cum v-am predicat, duminică, marea simfonie a Cuvântului lui Dumnezeu fiind sunată.
Schimbările şi îmbinările sunt numai Dumnezeu schimbâd timpurile, ca şi dirijorul în simfonie. Când vedem aceste schimbări de epoci şi schimbări de timpuri, priviţi pe Pagină aici şi veţi afla că noi trebuie să fim aici. Ei trebuie să facă aceasta; nu există cale pentru ei să scape de aceea.

E-96 Şi muzica, pentru un om care nu înţelege simfonia, ce este aceea? Este o grămadă de sunete zăngănite. El nu o înţelege. El nici măcar nu este interesat. El doreşte, “Mi-ar place să se oprească, să mă pot duce acasă.” El nu este interesat, că el nu cunoaşte simfonia. El nu o ştie.

E-97 Dar Compozitorul cunoaşte sfârşitul de la început, vedeţi. Şi dacă dirijorul nu este în acelaşi Duh al Compozitorului, el nu-l poate acţiona, că toate se fac prin semne. Şi dacă semnul nu-L dovedeşte, cum Îl va juca muzicienii? Amin! Aceea este.

E-98 Dacă trompeta dă un sunet neînţeles, cine poate cine va şti cum să se pregătească pentru război, retragere, sau ce să facă?

E-99 Priviţi la Cuvânt şi vedeţi unde trăim, apoi puteţi vedea cenţii, ceea ce fac ei. Dar îi puteţi vedea pe aceia care scânteiază, cu atenţie şi cunosc Cuvântul şi urmăresc după aceste semne să se întâmple.

E-100 Ca femeia mică de la făntână, când El a zis, “Du-te adu-ţi bărbatul,” ea a zis, “Eu nu am nici unul.” A zis, “Este corect. Tu ai avut cinci.”

E-101 Ea a zis, “Domnule, îmi dau seama că eşti un profet. Noi nu i-am mai avut de sute de ani. Dar ştim că Mesia va veni şi El va fi un profet. Aceea o va face El.”
El a zis, “Eu sunt El.”

E-102 Oh, bătaia simfoniei a mers chiar corect, de la cea de jos până la cea mai înaltă. Ea a alergat în oraş şi a zis, “Veniţi, vedeţi un Bărbat care mi-a spus lucrurile care le-am făcut. Nu este acesta chiar Mesia care L-am aşteptat noi?” Desigur.

E-103 Vedeţi, ea a înţeles că partitura Muzicală era în simfonie, care a separat credinţa de necredinţă. Credinţa poate numai... Nu vine printr-o biserică; credinţa vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, ştiind ceea ce este El.
Acum aflăm acelaşi lucru astăzi.

E-104 Mulţi oameni se uită la daruri. (În încheiere acum, încă cinci minute.) Oamenii se uită la daruri şi se gândesc, “Oh, ce lucru mare,” şi încearcă să imite darurile. Voi nu o puteţi face. Voi doar... Voi nu puteţi face un—un—un cent să fie un dolar, voi nu puteţi să-l faceţi zece cenţi, vedeţi, nu-l puteţi face douăzeci de cenţi, vedeţi, nu-l puteţi face cinci cenţi. El este un cent. Dar dacă vă veţi recunoaşte ca un cent şi să mergeţi cu restul banilor, vedeţi, Dumnezeu vă poate folosi. Noi poate nu suntem în stare să facem totul.
Acolo nu erau fiecare...

E-105 Când Dumnezeu l-a chemat pe Israel afară din Egipt, nu fiecare din ei au avut ceea ce avea Moise, dar ei l-au crezut. Este corect. Ei l-au crezut pe Moise, că au ştiut că acela era un semn al orei şi că Dumnezeu a dovedit că El a avut Cuvântul Lui. Ei au zis, “Faraon are suliţe.” El a zis, “Dar Moise are Cuvântul Lui.”

E-106 Aceea este. Faraonii pot avea o armată, dar Moise avea Cuvântul că el era profetul lui Dumnezeu. Şi Cuvântul venea la el şi a fost dovedit că Acela era Adevărul. Acela era Dumnezeul cel Viu care a putut lua praf şi să-l arunce sus să facă să vină muşte. Un bărbat nu o poate face. Ca om care a stat acolo şi a zis, “Mâine pe la timpul acesta va fi aşa şi aşa,” şi aceea a fost. Vedeţi? Ei au ştiut că Moise a avut Cuvântul lui Dumnezeu. Nu contează câte suliţe şi temniţe avea Faraon şi câte cărămizi de făcut; Moise a avut Cuvântul, astfel ei au pornit spre pustie.

E-107 Acolo a fost un om, Datan, a zis, “Moise ia prea mult asupra lui. Noi suntem toţi un popor sfânt, astfel noi toţi ar trebui să fim în stare să facem ceea ce a făcut Moise.”
Şi Moise a zis, “Dumnezeule, ce spui despre aceasta?”

E-108 El a zis, “Separă-te. Retrage-te de la ei.” Şi El a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan şi grupul lui.

E-109 El a separat Lumina de întuneric, prin a-şi dovedi Cuvântul. El este acelaşi Dumnezeu astăzi.

E-110 În încheiere. Eu v-am spus, seara trecută, când am venit de prima dată aici. Aceasta nu este personală. Dacă vă gândiţi astfel, atunci vă rog doar trageţi cortinele inimii voastre. Eu spun aceasta la oameni care cred.

E-111 S-a vorbit exact ce lucruri se vor întâmpla, prin epoci şi voi toţi sunteţi martori la aceea, aşa cum aţi mărturisit seara trecută, din discernământ, în jos. Şi cum vor fi imitatori şi imitaţii şi orice lucru se va întâmpla.

E-112 Dar, ultimul lucru, a trebuit să fie că un lucru mare urma să aibe loc. Noi l-am aşteptat de mulţi ani. Şi noi toţi ştim când acela s-a întâmplat prima dată, când o creaţie a venit în existenţă, a treia oară. Şi apoi a patra oară. Seara trecută v-am spus că a cincia oară aceea s-a întâmplat.

E-113 Şi aceea aşteaptă după Consiliul Bisericilor, când acela uneşte şi Protestanţii. Dacă voi vorbi duminică dimineaţa, aceea vreau... vreau să spun sâmbătă dimineaţa, despre acea vreau să vorbesc, vedeţi, acum. Şi apoi când aceasta vine împreună, atunci Duhul lui Dumnezeu întotdeauna ridică un drapel împotriva lor.
Există un bărbat care stă aici, în seara aceasta, care este un martor la aceasta.

E-114 Eu am fost în Colorado, nu de mult timp, în ultimul sezon. Eu mă duc acolo în excursii de vânătoare.
Şi, de obicei, eu sunt acolo sus la aniversarea căsătoriei mele. Când eu şi soţia ne-am căsătorit, eu mi- am economisit bănuţii şi lucrurile şi de la lucrul meu şi i-am avut într-o cutie de tablă de praf de copt. Şi nu am avut suficienţi să iau o lună de miere şi să mă duc la vânătoare; astfel eu i-am pus împreună şi am luat-o la o călătorie de vânătoare, pentru o lună de miere. Astfel de atunci, eu am, spre ruşinea mea, eu nu am mai fost acasă cu ea la aniversarea noastră. Eu am fost în Colorado.

E-115 Seara trecută am văzut doi sau trei predicatori aici, care au fost cu mine acolo sus într-o tabără, unde a trebuit să vin jos din Alaska şi să-i întâlnesc, vânând. Aceia au fost băieţii lui Martin. Ei au fost aici seara trecută. Eu... Ei sunt aici, chiar acolo în spate. Şi când celălalt insişor, i-am uitat numele, stând... Unde eşti şi tu, fiule? Este corect. Şi poate fratele Palmer este aici? Şi noi am fost sus în munţi. Şi eu sunt un ghid în Colorado, eu am vânat acolo mulţi ani.

E-116 De fiecare dată aniversarea noastră, douăzeci şi trei octombrie, când vine... Există un loc mic unde mi-am luat soţia în luna noastră de miere, sus în munţii Adirondak şi acest loc arată ca acela, numai acela era... Acesta este cu vârfuri mai zdrenţuţite, puţin mai deasă şi acolo sus acolo era meateacăn. Şi m-am dus pe acolo, în douăzeci şi trei, cândva prin acea zi, mi-am ridicat pălăria şi am mulţumit Domnului pentru o soţie bună, loială şi a fost bună cu mine prin aceşti ani şi m-a ajutat, în timp ce m-am dus să predic Evanghelia.

E-117 Şi a fost foarte uscat în Colorado în acest an, aşa cum a fost prin ţară. Şi deodată acolo a fost...
Presupun că au fost o sută de oameni în faţa noastră, sau o sută de oameni, scuzaţi-mă, vreo sută de oameni în faţa noastră deasupra taberelor. Şi ei au împuşcat acolo, patru sau cinci zile. Şi eu am împuşcat un cerb, acela care nu l-am mai împuşcat de mulţi ani. Eu nu l-am putut afla. Şi, dar eu... a coborât o ceaţă şi nu l-am putut vedea; nu l-am putut afla. Şi l-am urmărit în ziua aceea.

E-118 Şi în ziua următoare, telefonul sau... a venit la radio, “Va veni un uragan, va îngrămădi douăzeci şi cinci de picioare de zăpadă în aceşti munţi peste noapte.”

E-119 Şi astfel am zis fraţilor. I-am chemat înăuntru. Băieţii lui Martin au fost şi ei acolo. Am zis, “Fraţilor, aţi ascultat ceea ce s-a spus la ştiri. Acum, dacă vreţi să ieşiţi afară, mai bune aţi pleca chiar acum, că va fi prea târziu. Poate veţi sta aici o săptămână. Şi eu trebuie să plec, că lunea următoare am o adunare, la oamenii de afacere creştini, Evanghelia Deplină a Oamenilor la capitol la Tucson. Oricum, faceţi-vă alegerea voastră. Dacă vreţi să rămâneţi, eu sunt ghidul vostru, voi sta aici cu voi.”
Fiecare au votat, “Vom sta. Vom sta.”

E-120 Băieţii lui Martin, având un camion cu viteză scăzută, sau un camion de viteză mare, mai degrabă, ei toţi... Noi am avut încă câţiva cerbi acolo, i-am dat băieţilor lui Martin şi aceia şi ei au plecat; că ei nu ieşeau de acolo, aceea-i tot. Astfel, ei, ei stau aici ca martori în seara aceasta.

E-121 Şi în ziua următoare, m-am gândit... Ei bine, nu va ninge în ziua aceea, în ziua în care ei au plecat.
Am zis, “Voi suna soţia să-i spun că sunt mulţumitor pentru ea că a fost o soţie bună şi totul. Aceea este aniversarea ei. Şi apoi mâine voi pleca în locul acela, dacă vom ajunge acolo sus, pentru zăpadă.”

E-122 Astfel eu am intrat, nu am putut-o suna. Am venit înapoi. Şi fiecare în oraş se pregătea şi marele uragan venea şi ziarele au zis “pot îngrămădi douăzeci de picioare de zăpadă în Colorado,” în noaptea aceea.

E-123 Fratele Tom Simpson şade prezent aici pe undeva în seara aceasta, sau ar trebui să fie. El a fost în Canada şi se îndrepta în jos şi au ocolit locul. Au zis, “Ocoliţi Colorado! Mare uragan!” Eşti aici, frate Simpson? Unde eşti? Da, şade în spate aici. Şi ei i-au spus, “Ocoliţi Colorado. Vine un mare uragan.”

E-124 Astfel, eu am spus sorei… şi soţiei altui bărbat, fratelui Evans. Nu cred că fratele Evans este aici în seara aceasta, numai dacă a intrat chiar acum. Eşti aici, frate Evans? Şi nu cred că a ajuns aici încă. El va fi aici la convenţie, totuşi. Astfel i-am sunat soţia şi am zis, “Eu n-o pot suna pe soţia mea; ea a plecat la magazin.” Şi am zis, “Spune-i să-i spună fratelui Tony Stromei,” care era preşedintele capitolului, “dacă nu sunt acolo duminică, să pregătească un alt vorbitor, că eu poate nu voi fi în stare să ies de aici de fapt. Eu sunt cu aceşti bărbaţi.

E-125 Apoi ce s-a întâmplat? În noaptea aceea nu a nins. În dimineaţa următoare, norii erau foarte jos şi mânioşi. Am zis, “Acum, fraţilor, eu am păşunat vite pe aici, mulţi ani şi am fost ghid. Prima picătură de ploaie, fugiţi repede în tabără cât de repede puteţi că în cinsprezece minute am văzut uneori că nu-ţi puteai vedea mâna înaintea ta, pentru două sau trei zile, deodată, un uragan răsucit.” Acela-i la nouă mii de picioare chiar aici. Şi am zis, “Voi, veţi fi chiar într-un uragan şi veţi fi pierduţi şi veţi muri aici în munţi. Acum vom merge afară... ” Am pus fiecare bărbat şi m-am dus în vârf. Şi am zis, “Acum dacă eu nu... Să nu mă aşteptaţi să intru. Grăbiţi-vă imediat când aceea începe; prima picătură de ploaie, fugiţi repede în tabără, că nu veţi mai fi în stare să vă găsiţi drumul înapoi.” Ei au zis că o vor face.

E-126 M-am urcat sus. Lupii de preerie lătrau peste tot şi am ştiut că vremea se va schimba. Apoi, deodată, o rafală puternică de vânt a venit şi lapoviţa a început să cadă. Şi am zis, “Cred că fiecare s-a îndreptat înapoi.”

E-127 Ei bine, am stat în picioare şi m-am uitat în jur. M-am gândit, “Cred că voi putea afla cerbul acela înainte de a mă întoarce înapoi, că zăpada îl va acoperi şi nu-l vor mai afla până la primăvară.” Astfel m-am gândit, eu am căutat foarte mult după cerbul acela şi a fost primul cerb pe care l-am lăsat să treacă în acel fel, de când am posedat această puşcă, de cincizeci şi cinci şeful de vânătoare cu aceea.“ Şi m-am gândit, ”Ei bine, acum, mie nu-mi place să văd trecând în acel fel.“

E-1287 Şi doar un moment, mari picături de zăpadă, arătau ca şi unsfert de dolar, doar cădeau peste tot şi vântul a început să bată şi abia puteam vedea cum să plec din vârful acestui pisc. Şi am ştiut cum să rezist pe această culme. Şi dacă m-am dus jos şi am atins pârâul, m-aş duce jos pe râu până voi atinge un picior de poduleţ, apoi mi-aş pipăi calea până voi ajunge acolo unde era cortul. Numai în acel fel puteaţi ieşi afară. Şi astfel m-am gândit, “Dacă voi face cândva o mişcare într-o direcţie sau alta, aceea-i tot, nu vei mai fi găsit, astfel vei muri chiar acolo.”

E-129 Astfel am pornit înapoi jos de pe munte şi am ajuns jos aproape, oh, cred eu, la trei sute de iarzi, sau patru sute, de unde am fost.

E-130 Acum, aceasta sună ciudat. Dar eu am o Biblie care stă aici înaintea mea, un Tată Ceresc care mă face să mărturisesc. Eu aproape alergam, încercând să plec, vântul sufla foarte tare acolo şi puteam vedea numai douăzeci şi cinci de picioare înaintea mea, în desişul în care eram, în pădurice şi vântul sufla şi se răsucea. Şi un Glas a zis. “Stop! Du-te înapoi de unde ai venit.”

E-131 Ei bine, M-am gândit, “Poate acela era doar sunetul vântului acela. Eu nu m-am gândit la nimic în acel fel.” Şi am aşteptat doar un moment.

E-132 Şi unul dintre băieţii care mi-a pregătit un sanwdich şi l-am scos afară şi a fost un sandwich mare; şi eu, plouat şi transpirat, acela a fost doar un cocoloş mare de pâine cu ceva carne în el, pe undeva. Ei bine, eu am fost cam flămând, astfel l-am mâncat, oricum. Şi am stat acolo şi am îngropat bucăţica de hârtie; astfel, un animal va vedea lucrurile acelea şi, orice este civilizaţie, ele fug şi pleacă.

E-133 Astfel am stat acolo puţin şi m-am gândit, “Ei bine, eu doar mă duc înainte.”

E-134 Am pornit înainte. Şi tot aşa de clar cum îmi auziţi glasul, Ceva a zis, “Întoarce-te şi du-te înapoi de unde ai venit.”

E-135 “Cum putea fi acela Dumnezeu care-mi spune să mă duc în acea cursă a morţii?” Am stat acolo un minut şi m-am gândit, “Acela este Acelaşi care a zis despre veveriţele acelea.”

E-136 Acelaşi despre care v-am spus ieri seară, despre soţia mea; doar un glas, doar un glas uman. Acelaşi mi- a spus, când am fost un copilaş, “să nu bei niciodată sau să fumezi,” şi aceste lucruri vor fi în zilele din urmă. Dumnezeu şi eu le spun acestea cu Biblia peste inima mea, ce bine mi-ar face să vă spun ceva greşit şi să ştiu că îmi trimit sufletul în iad? Acela-i adevărul. Este neobişnuit, dar este adevărat.

E-137 “Ei bine,” m-am gândit, “Eu ştiu suficient să mă supun acelui Glas. De ce aş... El are ceva motiv de mă trimite acolo sus. Poate este timpul meu să plec.”

E-138 Astfel m-am întors şi făcându-mi drum prin pustietate până ce am ajuns la acea creastă din nou, sus de tot, poate la trei sute de iarzi, patru sute deasupra, chiar drept în sus pe munte, în acel fel din nou. Şi era foarte deasă acolo atunci, nu puteam vedea nimic; vântul şi pomii doar culcaţi peste tot şi răsuciţi.

E-139 Şi mi-am luat puşca, eram cu o cămaşă roşie şi o pălărie roşie şi am pus puşca, să o ţin să nu se afume telescopul în ea, că urşii şi aceia se mişcă în acele timpuri, tot la fel şi leul; şi dacă voi intra într-unul, telescopul tot afumat. Şi eu doar am ţinut-o sus în acest fel, nu către mine, unde s-ar putea aburi, dar să ţin ceaţa de la ea şi umezeala de la zăpadă. Şi am şezut jos sub un pom.

E-140 Stăteam acolo şi m-am gândit, “Ei bine, de ce vrea El să mă duc acolo sus? Eu mă îndoiesc foarte mult că îmi mai pot afla drumul jos acum,... devine aşa de îngrozitor.” Eu pot vedea vreo zece sau cinsprezece picioare, poate şi abia aşa de departe, uneori nu mai mult decât cinci picioare şi devine din ce în ce mai dur. Ei bine, eu m-am gândit, “Ei bine, El a zis să vin înapoi. Tot ce ştiu să fac este să stau aici.” Şi zăpada atunci un ţol, sau un ţol şi jumătate, poate doi ţoli, pe pământ. Aceea a fost la vreo douăzeci sau treizeci de minute. Şi bătea vântul aşa de tare, încât bătea aceea, la fel. Şi eu doar şedeam acolo doar un moment.

E-141 Am auzit un Glas. El a zis, “Eu sunt Dumnezeul Cerului, Care a creat cerurile şi pământul.”

E-142 Mi-am scuturat pălăria, şapca şi am stat liniştit. Şi am ascultat din nou. M-am gândit, “Acela nu era vântul.” Oh, acela bătea, făcând azgomot.

E-143 Şi L-am auzit din nou. Zicea, “Eu sunt Acela Care a liniştit vânturile peste marea puternică. Eu sunt Acela, Creatorul. Eu am creat veveriţele în prezenţa ta. Eu am făcut aceste lucruri.” Am zis, “Da, Doamne. Eu Te cred.”

E-144 Zicea, “Ridică-te în picioare.” M-am ridicat, în picioare. El a zis, “Acum vorbeşte furtunii. Eu voi face ceea ce zici tu să se facă.”

E-145 Acum, aceea este adevărată. Eu, când vă întâlnesc la Judecată, pentru aceasta trebuie să răspund. M-am gândit că El...

E-146 Am zis, “Furtună, du-te înapoi în locul tău, opreşte-te. Şi, soare, tu să străluceşti normal patru zile.” Şi imediat ce am spus aceea, lapoviţa şi ploaia, care erau să mă sufle jos, doar s-au oprit.

E-147 Şi într-un moment sau două, soarele a strălucit peste mine. Şi eu m-am uitat peste munţi şi am văzut că venea un vânt de est, (vântul venea din vest) un vânt din est şi venea în această direcţie, eu puteam vedea norii misterios... Unde s-au dus, eu nu ştiu.

E-148 Şi am stat acolo câteva momente, lacrimile îmi curgeau peste barba mea şi ea era căruntă.

E-149 M-am gândit, “Dumnezeule, cum, eu nu ştiu ce să fac.” M-am gândit, “Ei bine, eu am fost... Cred că fraţii sunt toţi înapoi în cort. Şi soarele străluceşte peste tot.”

E-150 Am pornit jos pe munte. Şi zăpada toată se usca, cu acel soare fierbinte; aburi ieşeau din cămaşa mea. Doar într-un moment, sau două, diferenţă. Şi am pornit să merg jos pe munţi. Şi când am pornit, am auzit un glas zicând, “De ce nu mergi cu Mine?”

E-151 Am zis, “Doamne, cel mai mare privilegiu pe care l-am avut cândva!” M-am întors şi am pornit înapoi pe urmele mari ale cerbilor, jos prin acea pădure virgină.

E-152 Şi m-am gândit, “Ei bine, mă voi duce jos pe calea aceea unde întotdeauna o voi saluta întotdeauna pe Meda, soţia mea.” Şi m-am plimbat pe acolo cam, vreo jumătate de oră, trei sferturi, mai târziu. Zăpada toată s-a dus.

E-153 Şi am început să mă gândesc, “Mă întreb de ce nu mi-a spus ea nimic despre a pleca.” Am zis, “Îmi amintesc când de prima dată am luat-o acolo sus şi o ridicam peste buştenii aceia, când ne-am căsătorit.” Am zis, “Acum ea este căruntă.”

E-154 M-am dus, “Uh!” Barba căruntă peste faţa mea, neagră şi gri amestecată împreună. M-am gândit, “Bill, tu nu mai ai mult. Tu îmbătrâneşti.”

E-155 Am pornit să merg mai departe şi m-am uitat sus. Părea ca şi cum o vedeam stând înaintea mea acolo, cu braţele deschise, încă cu părul negru.

E-156 Mi-am lăsat capul jos. Mă duceam sus într-un locuşor unde erau câţiva plopi tremurători şi există un pârâu mic într-o... Eu doar m-am sprijinit pe o ramură, în acest fel. Şi stăteam acolo, plângând şi am putut auzi ceva mergând, “Pat pat, pat.” Şi m-am uitat jos; aceea era apa care curgea din ochii mei, prim barba mea, atingând acele frunze uscate; unde, cu vreo treizeci de minute înainte, acolo a fost un ţol de zăpadă şi aceea bătută de uragan.

E-157 Când am coborât de pe munte, după patru zile; nici un nor pe cer, timp de patru zile mai târziu. Eu am venit înăuntru şi am zis la staţia de benzină, “A fost... foarte uscat?”

E-158 “Da.” Zicea, “Ştiţi, cel mai ciudat lucru, ni s-a prezis o furtună zilele trecute şi, ştiţi, acela s-a oprit deodată.”

E-159 Şi apoi am coborât la linia New Mexico, venind înapoi la Arizona. Şi am zis lui Billy, fiul meu, am zis, “Să mergem aici şi să vedem dacă a fost jos în acest fel.”

E-160 M-am oprit acolo. Aceea a fost într-o duminică dimineaţa. Am luat ceva... Am luat ceva benzină. Şi bărbatul a zis, “Ei bine, aţi fost la vânătoare?”

E-161 Am zis, “Da, domnule.” “Ceva noroc?”

E-162 Am zis, “Da, domnule, am avut un timp bun.” Am zis, “Se pare că este foarte secetos.” Şi el a zis, “Da, a fost foarte uscat pe aici.” El a zis, “Ni s-a promis o zăpadă mare zilele trecute.” Şi a zis, “Ştiţi, uraganul de fapt a început şi nu ştiu cum el s-a oprit.” Oh, vai! Oh, vai!

E-163 Stăteam rezemat de pom, (în încheiere) Stăteam rezemat de acest pom şi curgeau lacrimile din ochii mei. M-am gândit, “Dumnezeule!”

E-164 Doar gândiţi-vă, acelaşi Dumnezeu care a zis, “Pace, fii liniştită,” către valuri şi vânturile L-au ascultat, El încă este Acelaşi Isus este chiar aici în păduri cu noi. El încă este Cuvântul. Cuvântul, toată natura trebuie să se supună Cuvântului Său, că El este Creatorul naturii. Eu am stat acolo şi lacrimile curgeau de pe obrajii mei.

E-165 Şi cam de cinci ani acum, am fost plecat prin câmp, doar mergând la biserici şi oriunde am putut. Voi toţi o sţiţi. Şi inima mea a fost împovărată. Mergeam pe aici, veneam la Arizona. Şi El îmi spunea să fac lucrurile şi mergeam şi le făceam, dar se pare că trezirea s-a terminat. Şi nu puteam... mă întreb ce se întâmplă. În inima mea, mă pocăiam. Aş zice, “Doamne, dacă eu am făcut ceva, spune-mi; o voi corecta.” Doar mă împovăra tot timpul, doar un sentiment oribil şi nu puteam avea victoria care am vrut-o.

E-166 Multe lucruri mari a făcut El şi a arătat, la care sunteţi toţi martori, venind aici să vă spun despre aceea, văzând ziarele publicând aceea şi revistele şi aşa mai departe, despre marile lucruri supranaturale care s-au văzut şi făcut.

E-167 Dar inima mea era încă împovărată. Eu am stat rezemat de o tufă, chiar în acest fel. Şi m-am gândit, “Marele Dumnezeu al Cerului. Acea căldură a soarelui strălucea peste mine, nici un nor nicăieri şi cu câteva momente în urmă Tu doar ai contrazis cuvântul omului. Natura l-a făcut. Cum se poate face, Doamne? Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna. Acela a fost Cuvântul Lui care m-a făcut să vorbesc.” M-am gândit, “Tată, ce privilegiat sunt!”

E-168 Am auzit ceva mergând, “bum,” bum“ [Fratele Branham atinge de două ori pe amvon—Ed.] şi m-am uitat. Chiar în faţa mea stăteau doi, trei cerbi şi ei se uitau la mine. Acum, după acei cerbi s-a tras, mult, în ultima săptămână şi acolo erau vânători. Şi aici eu eram îmbrăcat în roşu; oricine ştie că ei ar fi mers repede. Dar ei se uitau la mine.

E-169 Şi, pentru mâncarea cerbilor, acolo nu era mai bine. Acela era un cerb mare şi doi cerbi tineri maturi. Şi m-am gândit, ”Aceea este chiar corect! Noi avem nevoie de trei cerbi.“

E-170 Ceva a zis, “Ştii, Domnul i-a pus în mâinile tale.”

E-171 Dar când am fost cu Oamenii de Afacere Creştini, fratele Clayton, cu vreun an înainte, el a plecat cu noi când am prins acel peşte mare record. În anul acela, patru bărbaţi, eu am ucis nouăsprezece capete de elani. Şi eu...

E-172 Uneori, oamenii de afaceri... Scuzaţi aceasta, fraţii mei. Unii dintre ei sunt doctori şi, ştiţi, ei nu pot merge; şi graşi, ştiţi şi mulţi aşezaţi la o catedră. Ei zic, “Billy, adu-mi unul de doi ani.”
“Adu-mi o vacă albastră.” “Eu vreau o capră.”
“Adu-mi un grătar plin.”
Ei bine, eu doar am avut un jubileu acolo, împuşcând, luând elanii şi alte lucruri.

E-173 Dar Domnul mi-a spus să nu o fac. Şi I-am promis, în acel uragan acolo în Colorado, să nu... cu ani înainte de aceea. Am zis, “Doamne, eu voi călăuzi oameni la vânătoare, dar nu voi mai ucide vânat pentru oameni.” Nu. Numai dacă este vreun caz deosebit şi trebuie să-l avem.

E-174 Şi dacă vă amintiţi, băieţi, în seara înainte de a pleca. Sărmanul frate bătrânel acolo jos, nu a avut nici un cerb. Cum îl cheamă? Palmer, a venit pe acolo şi a pus zeciuiala de zece dolari în mâna mea. El a zis, “Frate Branham, aceasta este zeciuiala mea, pune-o în biserică.” El a zis, “Vrei să-mi aduci un cerb?” Oh! Eu... [Pete pe bandă—Ed.]

E-175 ... au stat acei trei cerbi şi aveam această puşcă a mea la umăr. Mi-am alunecat-o de pe umăr în acest fel. M-am gândit, “Ei nu pot scăpa de mine. Ei sunt chiar aici.” Eu am fost foarte rapid cu puşca. “Puteam să-i iau pe toţi trei înainte ca ei să se poată întoarce.” Vedeţi? Şi eu am avut puşca. M-am gândit, “Iată-i, corect.” Eu doar am lăsat puşca...

E-176 Apoi din întâmplare mă gândeam la promisiune. Am zis, “Eu nu o pot face.” Am zis, “Îmi amintesc odată că un bărbat a spus altuia, 'Dumnezeu l-a pus pe Ioab în mâinile tale, sau Saul,' Ioab i-a spus lui David. David a zis, 'Ferească Dumnezeu să mă ating de unsul Lui.'
Aceea a fost promisiunea mea, că nu o voi face.“

E-177 M-am gândit, ”Ei sunt chiar în vârful acestui deal. Eu îi pot rostogoli chiar acolo jos; noi îi putem lua uşor. Trei cerbi frumoşi stând acolo!“ Am zis, ”Nu, eu nu o pot face.“

E-178 Şi aici acesta venea în acel fel, cerbi, doi cerbi tineri maturi, femelă şi mascul şi cerboaica mamă. Şi ei veneau, mergând, se uitau în jur, cerbi mari graşi.

E-179 Şi am stat acolo puţin. Şi m-am gândit, “Aceea este neobişnuită, pentru cerbi şi eu cu acest roşu îmbrăcat în acel fel.” M-am gândit, “Îi voi speria.”

E-180 Am zis, “Voi sunteţi în mâinile mele! Voi nu aţi putea pleca dacă aţi vrea, dar eu nu vă voi răni. Mergeţi înainte!” Ei doar s-au uitat una la alta şi au continuat să vină. Şi ele s-au apropiat tare de mine, uitându-se la mine.

E-181 Ei bine, am pus puşca jos la pământ. Am zis, “Mamă, ia-ţi copiii şi du-te în pădure. Eu sunt aici să mă bucur în prezenţa lui Dumnezeu. Eu am promis că nu voi vâna pentru alţi oameni.” Am zis, “Acum ia-ţi bebeluşii şi du-te în pădure. Şi mie-mi plac pădurile. Du-te afară!”

E-182 Ea s-a uitat la mine. Şi toate s-au uitat în jur, toate cele trei. Apoi ele s-au întors şi au plecat şi apoi au venit din nou înapoi.

E-183 Şi am zis, “Eu nu vă voi răni.” Am zis, “Mergeţi înainte în pădure. Voi sunteţi în mâinile mele. Voi nu aţi putea scăpa. Dar,” am zis, “eu am fost în mâinile lui Dumnezeu şi încă eu nu puteam scăpa, măcar. El m-a scutit. Eu I-am făcut o promisiune. Eu vă scutesc. Mergeţi înainte, bucuraţi-vă, bucuraţi-vă de aceste păduri. Îmi place aceea. Mergeţi înainte!”

E-184 Ei au stat acolo puţin şi s-au dus sus aproape să mânânce din mâinile mele, aproape; s-au întors în jur şi s-au uitat la mine toate, în acel fel şi au plecat. Am stat şi m-am uitat din nou, au mers în păduri. Şi am stat acolo. M-am gândit, “Este neobişnuit, pentru cerbi. Mă întreb dacă aceea este din cauză că Domnul este aici, Prezenţa Lui?”

E-185 Şi chiar atunci un Glas mi-a vorbit, zicea, “Ţi-ai amintit promisiunea ta, nu-i aşa?” Ştiam că este El. Am zis, “Da, Doamne.”

E-186 El a zis, “Tot la fel şi Eu Mi-o amintesc. Eu niciodată nu te voi părăsi.”

E-187 Acea povară s-a ridicat. Prieteni creştini, aceea nu a mai fost niciodată de atunci. Aceea a fost ultima Octombrie. Eu am fost o persoană diferită.

E-188 Ţineţi promisiunea către Dumnezeu. Orice îi vei spune lui Dumnezeu, crede-o. Separaţi-vă de orice lucru contrar cu Cuvântul Lui. Dumnezeu va auzi şi va răspunde rugăciunii. Să ne aplecăm capetele doar un moment.

E-189 Vreţi să vă separaţi, în seara aceasta, de toată necredinţa, să ascultaţi Cuvântul Domnului? Dacă o veţi face şi veţi crede că El este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna! Aceste lucruri care le-a promis El că le va face, Îl vedem făcându-le. Vreţi să vă ridicaţi mâinile zicând, “Dumezeule, Eu Îţi fac o promisiune în seara aceasta. Eu cred orice lucru care Tu l-ai promis. Eu cred fiecare Cuvânt; că nu mă voi mai îndoi”?

E-190 Tatăl nostru Ceresc, Tu cunoşti povestea ca fiind adevărată. Aceea a fost a patra oară. Şi apoi a cincia oară, a fost cu soţia mea proprie, când Tu... Săptămâna trecută, când acel doctor a scris o afirmaţie, că o tumoare mare a plecat înainte ca mâna lui să o atingă; doar conform cu ceea ce s-a zis.

E-191 Acum, Tată, mă rog ca Tu să ajuţi aceşti oameni. Îmi dau seama că îmbătrânesc. Eu ştiu că trebuie să plec curând. Şi mă rog, Doamne, ca, să mă laşi să fiu cinstit şi sincer cu fraţii mei, să fiu cinstit şi sincer cu poporul Tău. Dacă nu pot fi cu ei, eu nu cred că voi fi cu Tine, Doamne, că eu vreau să mărturisesc despre Tine.

E-192 Şi mă rog ca Tu să laşi Cuvântul să trăiască astfel în noi, în seara aceasta, ca Tu să ne dai la toţi credinţa. Şi prin acest dar mic care... Oamenii cred uneori că un dar este ceva pe care îţi pui mâinile şi-l iei şi îţi croieşti calea cu acela. Un dar nu este aceea, Tată. Fie ca ei să înţeleagă că un dar este să te dai la o parte din cale, ca Duhul Sfânt să poată face ceea ce vrea să facă.

E-193 Doamne, să ne dăm noi înşine din cale acum şi să lăsăm marele Duh Sfânt să vină şi să lucreze prin noi. Şi fie ca Noi să vedem, în seara aceasta, promisiunile lui Isus Cristos, care... Acela la care m-am referit în special în seara aceasta, Acela unde Dumnezeu a coborât la Abraham, manifestat în carne şi cunoştea secretele inimii, Acela era Dumnezeu. Şi când El s-a făcut carne şi a locuit între noi, El ştia secretele inimii. Şi Biblia a zis aceea, “Cuvântul lui Dumnezeu este un cunoscător al gândurilor care sunt în inimă.” În acest fel ucenicii au ştiut că El era Dumnezeu.

E-194 Acum, Tată, vrei Tu să vii în seara aceasta să laşi tabernaculul Tău sărman, smerit să-ţi fie dedicat, ca Tu să ne determini să credem, că este Duhul Tău care se poate face cunoscut Însuşi între noi în seara aceasta, că Tu eşti încă Cuvântul. Apoi ne vom separa de toată necredinţa şi să Te urmăm. În Numele lui Isus, fie ca Tu să ne vorbeşti. Amin. [Cineva din adunare are o profeţie.]

E-195 Marele Dumnezeu al Cerului, fii milostiv cu noi. Ajută-ne, Doamne, să ne supunem Poruncilor Tale. Şi foloseşte-ne pentru onoarea Ta. Şi îţi mulţumim pentru aceste cuvinte de încurajare. Acum lasă ca Duhul Sfânt să se mişte prin noi să confirmăm aceste cuvinte. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-196 Aveţi credinţă în Dumnezeu. Nu vă îndoiţi. Aveţi curaj. Timpul Venirii Lui se apropie.

E-197 Acum, în seara aceasta, noi avem grupuri de bilete de rugăciune. Câţi de aici au bilete de rugăciune, ridicaţi-vă mâinile. Va fi greu pentru mine să trec prin acel grup şi cu discernământ, dacă Domnul îl va da. Dar să iau un moment şi să spun aceasta, câţi nu aveţi bilete de rugăciune şi vă rugaţi ca Dumnezeu să vă vindece? Acum fie ca Domnul Dumnezeu să vă ajute pe fiecare.

E-198 Eu sunt fratele vostru. Isus este Salvatorul vostru. Dumnezeu este Tatăl nostru. Noi suntem oameni. Noi nu suntem din această lume, când suntem născuţi din Dumnezeu, noi suntem de Sus. Acum, înainte de a avea linia de rugăciune, să ne rugăm pentru bolnavi... Şi există oameni aici la platformă, în seara aceasta, care se roagă pentru bolnavi, la fel şi predicatorii de acolo se roagă pentru bolnavi. Nu vreau să las impresia că eu sunt singurul care se roagă pentru bolnavi. Vedeţi? Dumnezeu nu face... El nu trebuie să mă folosească. El poate doar să vă folosească pe voi sau oricine. Lucrul este, să credeţi ceea ce a zis El a fi Adevărul.

E-199 Dar acum, aşa cum am zis aceasta în dovedire la ceea ce s-a zis, să ne aplecăm capetele doar un moment. Voi care vă rugaţi şi sunteţi bolnavi şi nu aveţi bilete de rugăciune, să vă rugaţi şi să ziceţi ceva în acest fel: “Doamne Isuse, eu ştiu că Biblia zice că rugăciunea credinţei îi va salva pe bolnavi; Dumnezeu îi va ridica. Şi de asemenea s-a zis că Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna.”

E-200 Dacă El este acelaşi, ei bine, atunci El va trebui să acţioneze la fel, să facă la fel. Şi apoi din nou, Biblia a zis căci, Cuvâtul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri şi discerne gândurile care sunt în inimă. Noi ştim că atunci când Cuvântul s-a făcut trup, în Persoana lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este exact ceea ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său. Isus a zis, în Sfântul Ioan 14, “Faptele care le fac Eu le veţi face şi voi, chiar mai mari şi mai multe, că Eu Mă duc la Tatăl.”

E-201 Şi acum Biblia zice, de asemenea, în Cartea Evreilor, că El este Marele Preot acum. Voi o credeţi?
Desigur. “El este Marele Preot care poate fi atins de simţurile infirmităţilor noastre.” Acum, “El este.” Nu eu sunt; El este. Nici un om nu este. “El este acum Marele Preot care poate fi atins prin simţurile infirmităţilor noastre.”

E-202 Acum, dacă simţiţi şi sunteţi gata să păşiţi afară şi doar să vă deslegaţi, de toată necredinţa voastră şi să ziceţi, “Lasă-mă să Te ating, Mare Preot!” Acum, dacă El este Marele Preot, acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna, El va acţiona la fel cum a făcut atunci, deoarece El este acelaşi.

E-203 Odată, L-a atins o femeie, când El era aici pe pământ, vizibil, cu mâna ei. El a simţit atingerea şi s-a întors în jur şi a zis, “Cine M-a atins?” Şi toţi au negat-o. Dar El a discernut gândurile şi El a aflat femeia, i-a spus ceea ce era rău cu ea şi credinţa ei a vindecat-o.

E-204 Acum, El este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna. Poate femeia nu a avut un bilet de rugăciune, dar ea a avut credinţă. Şi aceea este tot ce este necesar. Aveţi credinţă. Atingeţi marele Medic. Şi printr-un dar Divin, eu pot numai să mă dau la oparte din cale, să las Duhul Sfânt să zică ceea ce vrea El să facă şi să facă ceea ce doreşte El să facă. Acela-i un dar, nu doar imaginar. Dacă acela este imaginar, acela nu va merge. Dacă el este real, acela va lucra. Aceea este ceea ce a spus Isus, “Nu sunt Eu cel ce face lucrările, este Tatăl Meu care locuieşte în Mine.” Astfel, aceea nu pot fi eu. El era Fiul lui Dumnezeu; Eu sunt un păcătos, salvat prin harul Lui.

E-205 Doar credeţi. Nu presaţi. Doar credeţi şi ziceţi, “Doamne Isuse, lasă-mă să-Ţi ating haina.” Doar rugaţi-vă simplu. Doar continuaţi să vă rugaţi. Fiecare să stea unde este, doar rugaţi-vă şi credeţi.

E-206 Dar credeţi şi nu vă grăbiţi. Nu încercaţi să presaţi. Doar credeţi. Acum credeţi, fiecare? Puteţi crede? Doar uitaţi tot trecutul. Gândiţi-vă că Isus a promis aceasta. Eu ştiu că este neobişnuit, dar Isus a promis-o.

E-207 Acum, dacă vreţi, fiţi reverenţi doar un moment, apoi vom începe linia de rugăciune. Eu nu zic că El va face aceasta. El poate. Prin harul lui Dumnezeu, eu sunt deslegat din, cred eu, de gândirea mea proprie. Poate El...

E-208 Acum voi, dacă simţiţi să vă ridicaţi capul şi doar să vă uitaţi în această direcţie, fiţi în rugăciune.
Aşa cum Petru şi Ioan au zis, “Priveşte la mine,” nu, “priveşte la noi,” mai degrabă, nu a vrut să spună... Doar acordaţi atenţie la ceea ce ziceau ei.

E-209 Acum voi sunteţi o audienţă. Există abia cineva aici pe care să-i cunosc, în afară de aceşti băieţi ai lui Martin care stau aici, Şi eu cred că acesta este fratele Daulton care stă aici jos, nu sunt sigur, cu ochelarii tăi coloraţi. Voi încerca să-i ocolesc pe cei de acolo, oamenii pe care nu-i cunosc.

E-210 Acum, fie ca Isus Cristos să vină cu Puterea Lui, ca voi să puteţi vedea acea promisiune pentru această zi, Scriptura care a fost prezisă acestei zile, chiar conform cu Maleahi 4, aceea trebuie să se împlinească. Ceva trebuie să o facă. Dumnezeu a promis-o.

E-211 Este o doamnă care stă chiar aici. Ea este programată pe mâine la spital. A fost într-un accident, accident de automobil. Ea s-a rănit, are probleme interioare, braţul lovit. Tu nu ai un... Tu ai un bilet de rugăciune, doamnă? Nu ai. Eu sunt un străin total faţă de tine. Eu nu te cunosc. Noi nu ne cunoaştem unul pe celălalt. Doamnă? Doar m-ai auzit predicând, dar tu ştii că eu nu ştiu nimic despre tine. Sunt lucrurile acelea adevărul? Dacă este, ridică-ţi mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze. Bine, domnule. Ai credinţă, tu nu va trebui să mergi. Boala ta s-a terminat. Ce a atins doamna?

E-212 Este un bărbat care stă aici chiar în spatele ei. Nu puteţi vedea Lumina aceea? Priviţi la aureola aceea colorată de Lumină care se mişcă. Este un bărbat care stă chiar în spatele ei. El se roagă pentru ceva; acela-i un frate care este în spital. Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca fratele, îl va da înapoi în mintea lui corectă şi orice lucru, să-l facă bine? O crezi? Eu sunt un străin faţă de tine. Este corect? Acela este con-... Crede! Bine, puteţi avea... Ce a atins el?

E-213 Aici stă o doamnă, chiar în spatele acela, stând acolo în spate. Ea este... Vedeţi Lumina aceea, O puteţi vedea? Priviţi aici. Priviţi, fiecare se uită, vedeţi chiar aici, un fel de aureolă cu arătare Circulară. Chiar sub Acela este o doamnă. Ea este aici, ea se roagă pentru cineva. Acei doi copii, nepotul, strănepotul. Doamna nu este de aici. Ea este din California şi ea a venit aici cerând rugăciune.

E-214 De asemenea, este cineva cu ea. Aceea este sora ei. Ea şade chiar aici în spate, cu acea rochie roşie. Ea are epilepsie. Este adevărat. Ea este din California şi voi aţi adus-o cu ea. Numele tău este Maria. Tu crezi cu toată inima ta? Sunt acele lucruri adevărate? Ridică mâna dacă este adevărat. Crezi cu toată inima ta? Atunci tu poţi avea ceea ce ai cerut.
Acum, oricine vrea să întrebe oamenii dacă eu i-am cunoscut... Ai un bilet de rugăciune, doamnă? Nu ai? Nu ai nevoie de acela.

E-215 Aici - aici este un bărbat, stă chiar acolo în spate, se uită la mine, este la capătul rândului. El are boală cu genunchii, el poate avea lucrul pentru care se roagă. Tu îl crezi? Bine, boala ta de genunchi s-a terminat, domnule. Tu ai un bilet de rugăciune? Tu nu ai un bilet de rugăciune? Tu nu ai nevoie de acela.
Acum, “Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna!”

E-216 O doamnă stând aici, are boală feminină. Tu o crezi? Da, doamna... (Oh, vai, ea o va pierde.) Are un palton roşu. Numele tău este Doamna Daily. Crede cu toată inima ta. Domnul Isus Cristos te face bine, doamnă Daily.

E-217 Întrebaţi dacă o cunosc pe doamna. Eu niciodată nu am văzut-o în viaţa mea. Tatăl Ceresc ştie aceea. Voi ziceţi, “De ce ai chemat-o, numele ei?”

E-218 Ei bine, Isus a zis, “Numele tău este Simon. Tu eşti fiul lui Iona.” Este corect? Acum, nu este acela El, acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna? Credeţi aceea a fi adevărul? Acum, ce a zis Isus? Aceasta va trece.

E-219 Şi, amintiţi-vă, acela a fost ultimul semn care s-a dat la Biserica aleasă, Abraham şi grupul lui, înainte de apariţia fiului promis. Este corect? Dumnezeu i-a dat lui Abraham semne prin toată călătoria şi tot la fel a dat El Bisericii. Dar când Îngerul Domnului a coborât să facă aceea, el a distrus Neamurile necredincioase; şi fiul aşteptat, după care au aşteptat, a apărut, Isaac.

E-220 Această slujbă se va sfârşi în curând şi Fiul aşteptat va apare, Însuşi. Biserica a venit prin neprihănire, prin Lutherani; sfinţire, prin Wesleyeni; în Botezul Duhului Sfânt, prin Penticostali; şi acum se îngustează la slujba Pietrei de Căpetenie, tipizând tot timpul către cea Perfectă; umbra negativă devine pozitivă, atunci Isus va veni să-şi ia Biserica Lui, într-o zi, pe cei ce cred.

E-221 Separaţi-vă din necredinţă şi credeţi, în seara aceasta. O veţi face?

E-222 Cei care au bilete de rugăciune acum, începând... Eu cred că m-am rugat până la douăzeci şi cinci, seara trecută. Este corect? Este corect? Cred că aceea este ceea ce s-a stabilit, numărul unu, douăzeci şi cinci. Acum douăzeci şi şase, douăzeci şi şapte, douăzeci şi opt, treizeci, aliniaţi-vă pe aici. Cu biletul de rugăciune numărul unu, aliniaţi-vă de partea aceasta pe aici. O veţi face acum?

E-223 Acum, noi avem linia discernământului fără bilete de rugăciune. Astfel ca oamenii să spună că am citit ceea ce era pe biletul lor de rugăciune, acolo erau... Oamenii aceia nu au bilet de rugăciune. Ei sunt doar oameni care stau acolo şi acum merge înainte. Câţi aţi văzut aceea mergând timp de o jumătate de oră, sau mai mult, în acel fel, vedeţi şi lucrurile întâmplându-se! Dar, vedeţi, noi trebuie să avem puţină tărie. Eu am avut vreo patruzeci de adunări în faţa mea, prin sud.

E-224 Şi acum veniţi pe aici, voi cu biletele de rugăciune, veniţi pe partea aceasta, biletele de rugăciune A.

E-225 Acum ceilalţi dintre noi, să-i cântăm lui Dumnezeu, Crede numai. o veţi face? Noi toţi împreună. Crede numai... (Aceea-i tot. Doar crede ce?
Crede Cuvântul Lui)... crede numai, Totul e posibil, crede numai;
Crede numai, Crede numai Totul e posibil, crede numai;
Doamne, eu cred, Doamne, eu cred;

E-227 Câţi sunt interesaţi în aceşti oameni să se vindece? Acum, vedeţi, vindecarea aparţine lui Dumnezeu. Este corect? Acum, dacă Isus ar fi stat aici în seara aceasta, cu acest costum de haine care mi l-a dat mie şi purta acest costum de haine, El însuşi... Dacă aţi zice, “Doamne, vrei să mă vindeci.”

E-228 El ar zice, “Eu deja am făcut-o.” “El a fost rănit pentru fărădelegile noastre; în rănile Lui suntem vindecaţi.” Este corect? Vedeţi, El deja a făcut-o; aceea este la trecut.

E-229 Voi ziceţi, “Doamne, salvează-mă.” El deja a făcut-o. Nu contează cât de mult strigaţi, sau vă rugaţi şi să bateţi pe bancă, aceea nu vă va salva până când nu veţi crede şi veţi accepta ceea ce a făcut El pentru voi. Este corect?

E-230 Acelaşi lucru este acesta. Eu nu vindec oamenii. Eu nu pot vindeca oamenii. Dar ce va face El, dacă El este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna? El va face chiar ceea ce a făcut acum, pentru aceea ce a promis El pentru această zi. Câţi ştiu care este lucrul care a fost promis? El l-a promis. Da, domnule. El l-a promis, în toate Scripturile. Voi toţi luaţi benzile, Cele şapte epoci ale bisericilor şi alte lucruri, vedeţi lucruirle acelea dovedite prin Scriptură, că aceea este corect.

E-231 Acum, către voi care staţi în această linie de rugăciune, să veniţi în jos la acea linie de discernământ. Isus a văzut o viziune şi a zis, “Îmi dau seama că tăria s-a scurs din Mine.” Aceea este tăria. Este corect? Viziunile, voi sunteţi într-o altă lume. Acum, El este aici. Acela-i El pe care L-aţi atins, vedeţi. Acum, aceea numai indentifică că El este aici cu noi.

E-232 Acum câţi veţi crede, dacă noi vom trece doar prin această linie şi mă lăsaţi să mă rog şi să-mi pun mâinile peste voi şi voi mergeţi înapoi la locul vostru? Credeţi dacă eu mă rog pentru voi aici şi apoi îmi pun mâinile peste voi, că fiecare din voi se vindecă?

E-233 Credeţi că Duhul Sfânt a fost aici? El poate să continue să o facă. Dacă vreţi să nu ţineţi seama de linia aceea şi doar să mai lăsaţi încă unul, păi, noi o vom face. Vedeţi, în acel fel, Duhul Sfânt este aici. Vedeţi? Acela nu este... Aceea este la gândirea voastră, dacă vă pot face să credeţi mai mult.

E-234 Dar mulţi oameni au fost învăţaţi, “Să pună mâinile peste ei.” Biblia a zis, “El Şi-a trimis Cuvântul Său şi i-a vindecat.” Ei bine, chiar aceea a făcut-o El chiar acum şi-a confirmat Cuvântul, vi l-a trimis, L-a confirmat şi El i-a vindecat. Neamurile au zis... Evreii au zis, “Vino, pune mâinile peste fiica mea, ea va trăi.”

E-235 Romanul a zis, “Eu nu sunt vrednic ca Tu să vii sub acoperişul meu. Doar spune cuvântul!” Aha. Aceea încerc să vă aduc să o credeţi, vedeţi.

E-236 Dar dacă vreţi să se facă rugăciune pentru voi şi mâinile s-au pus peste voi… Acum, aş vrea ca fiecare din voi să se ataşeze cu mine în rugăciune în timp ce ne vom ruga pentru oameni. Să ne aplecăm capetele.

E-237 Doamne Isuse, mă rog pentru oameni acum. Ei sunt conştienţi că Tu stai aici. Ei ştiu că Tu eşti în mijlocul oamenilor. Şi când aceşti oameni trec pe la această platformă în seara aceasta, fie ca ei să nu vină, numai să vină pe lângă mine, slujitorul Tău, sau ceilalţi slujitori ai Tăi care stau aici. Fie ca ei să-şi dea seama că ei vin la templul Dumnezeului cel viu, că ei vin sub o promisiune care a zis-o Dumnezeu, “Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede. Când ei îşi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa.” El a promis aceea. El a promis că fiecare bărbat care va crede va fi salvat şi orice bărbat care crede este salvat. Oricine care crede în vindecare se vindecă. Tată, ajută necredinţei noastre acum.

E-238 Tu te-ai indentificat Însuţi aici în seara aceasta, scriptural, să ne arăţi că Tu eşti aici. Acum fă să se împlinească ca fiecare persoană care trece prin această platformă, sau din această audienţă, să nu fie nici o persoană plăpândă între noi când serviciul se termină. Fie ca marele Duh Sfânt să vină printre oamenii Lui şi să ungă pe fiecare, Doamne, toţi aceşti predicatorii, toţi aceşti slujitori ai Tăi care stau aici, cu sutele.
Tată, mă rog ca fiecare din rugăciunile noastre să meargă la Tine în timp ce suntem în Prezenţa Divină a Fiinţei Tale. Şi fie ca aceşti oameni să înţeleagă, în timp ce ei trec pe la această platformă, că în seara aceasta este noaptea vindecării lor, dacă o pot crede.

E-239 Acum aş vrea ca fiecare să continue în rugăciune în timp ce oamenii trec pe aici şi eu îmi voi pune
mâinile peste fiecare din ei pentru vindecarea lor.

E-240 Vino, domnule. Mă rog pentru acesta, fratele meu. În Numele lui Isus Cristos, fii vindecat.

E-241 Mă rog pentru acesta, fratele meu. În Numele lui Isus Cristos, fii vindecat.

E-242 Mă rog pentru sora mea, în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea ei. Amin.

E-243 Mă rog pentru sora mea, în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea ei. Amin. Mă rog pentru sora mea, în Numele lui Isus, pentru vindecarea ei. Mă rog pentru sora mea, în Numele lui Isus, pentru vindecarea ei.

E-244 Mă rog pentru fratele meu, în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea lui.

E-245 Mă rog pentru sora mea, în Numele lui Isus, pentru vindecarea ei.

E-246 Mă rog pentru fratele meu, în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea lui. Mă rog pentru fratele meu, în Numele lui Isus, ca Tu să-l vindeci.

E-247 Îmi pun mâinile peste fratele meu, în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea lui.

E-248 Îmi pun mâinile peste acest frate, în Numele lui Isus, pentru vindecarea lui.

E-249 Cu mâinile mele puse peste acest frate, cer vindecarea, în numele lui Isus, în timp ce el este în Prezenţa Divină aici acum a ungerii Tale.

E-250 Vindecă această, soră a mea, Tată, mă rog, în Numele lui Isus Cristos.

E-251 Tată Ceresc, în timp ce o oaste mare de oameni se roagă, îţi recunoaştem Prezenţa. Vindecă această soră, mă rog, în Numele lui Isus. Vindec-o pe sora mea, Tată, în Numele lui Isus, mă rog.Îmi pun mâinile peste fratele meu ca amintire a Cuvântului Tău, pentru vindecarea lui, în Numele lui Isus. Lasă să fie aşa, Tată, aceste semne vor urma pe cei ce cred; când îşi pun mâinile peste bolnavi, se vor vindeca. Acordă vindecarea fratelui meu, Tată, în timp ce-mi pun mâinile peste el în Numele lui Isus Cristos. În Numele lui Isus Cristos, îmi pun mâinile peste sora pentru vindecarea ei.În Numele lui Isus Cristos, îmi pun mâinile peste sora mea pentru vindecarea ei.În Numele lui Isus Cristos, îmi pun mâinile peste fratele meu pentru vindecarea lui.Binecuvântez aceasta, fratele meu, în Numele lui Isus Cristos, pentru credinţa pentru vindecare.Doamne Isuse, îmi pun mâinile peste acest copil, ca Tu să-i vindeci trupul şi să-l faci sănătos. Acrod-o, Tată, Tu ai promis-o.În Numele lui Isus Cristos fie ca sora noastră să fie vindecată. Pun asta peste tine acum, nu te îndoi.Vei fi în regulă. Crezi asta? Crezi asta?În Numele lui Isus Cristos, fie ca sora noastră să fie vindecată. Doamne, în Numele lui Isus Cristos, lasă copilul să fie vindecat. Nu te îndoi. Crede-o.Tată, vindecă această soră, mă rog, în Numele lui Isus. Amin. Nu te îndoi. Acum, crezi asta? Vedeţi, aşa se face. Doar ce El a zis.Tată Dumnezeule, îmi pun mâinile peste fratele meu în Numele lui Isus Cristos, lasă-l să fie vindecat. Tată, îmi pun mâinile peste fratele meu în Numele lui Isus Cristos, lasă-l să fie vindecat. Tată Dumnezeule, îmi pun mâinile peste fratele meu, o cer, în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea sa.De asemenea, peste fratele meu aici, Tată, îmi pun mâinile, ca amintirea Cuvântului Tău, şi cer pentru vindecarea sa.În Numele lui Isus Cristos, cer pentru vindecarea fratelui meu.În Numele Domnului Isus Cristos, cer pentru vindecarea surorii mele. Aşa să fie.Doamne, mă rog ca Tu să vindeci sora mea, în Numele lui Isus Cristos. Amin. Soră Shirley. De ce, te binecuvântez. Tată Ceresc, mă rog pentru Sora mea Shirley, ca Tu să o vindeci, în Numele lui Isus Cristos. Amin.Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste această soră în Numele lui Isus Cristos pentru vindecarea ei.În Numele lui Isus Cristos, îmi pun mâinile peste sora noastră pentru vindecarea ei.Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste această soră. Tu ai zis să o fac, Doamne. Şi o fac pentru că Te cred. Mă conectez, credinţa mea, sufletul meu, şi cer pentru vindecarea ei, în Numele lui Isus Cristos. Amin.Peste acest băiat, îmi pun mâinile, în Numele lui Isus, şi cer pentru vindecarea lui.Îmi pun mâinile peste această soră, în Numele lui Isus, cer pentru vindecarea lui.Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste sora, în Numele lui Isus Cristos, cer pentru vindecarea ei. Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste această fetiţă, în Numele lui Isus Cristos, cer pentru vindecarea ei. Uh-huh. Tu şi copilul? Copilul tău.Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste acest băiat şi cer pentru vindecarea lui, în Numele lui Isus. Amin. Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste această fetiţă, în Numele lui Isus şi cer pentru vindecarea ei. Soră Waldrop, Dumnezeu să te binecuvânteze. Aici este o doamnă, cu siguranţă ştie ce este vindecarea. A fost readusă la viaţă acum cincisprezece ani în linia de rugăciune, [Sora Waldrop zice: “Mulţumesc, Isuse.” “Da, asta a fost acum şaptesprepzece ani.” - Ed.] acum şaptesprepzece ani, a murit cu cancer în inima ei. Doctorul are înregistrarea ei aici. Doamna Waldrop. Câţi ştiu acesta să fie adevărul, în Phoenix, ridicaţi-vă mâinile? Tată Ceresc, vindecările Tale ţin atât timp cât credem. Mă rog pentru Sora Waldrop, vindec-o, în Numele lui Isus. Amin. Te binecuvântez, soră.Tată Ceresc, cer pentru vindecarea fratelui meu, în Numele lui Isus Cristos. Amin. Tată, îmi pun mâinile peste acest băiat, în Numele lui Isus Cristos cer pentru vindecarea sa. Amin.Tată, îmi pun mâinile peste această soră, în Numele lui Isus Cristos, pentru vindecarea ei.Tată Ceresc, cer milă şi vindecare pentru sora mea. Acord-o ei în seara aceasta. Îmi pun mâinile peste ea, să mă conectez cu rugăciunea mea pentru vindecarea ei, în Numele lui Isus. Amin. Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste această soră, crezând rugăciunea mea. Ea crede, de asemenea. Lasă să fie vindecată, în Numele lui Isus.Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste acest frate, aici, de asemenea crezând rugăciunea noastră, cu toţii rugându-ne, Tată, credem că aceasta se va întâmpla, o cer, în Numele lui Isus. Amin. Tată Ceresc, cu mâinile peste această soră, cer pentru vindecarea ei în Numele lui Isus Cristos. Amin.Tată Ceresc, din nou, peste trupul acestui frăţior stând aici, îmi pun mâinile, crezând că Tu asculţi, şi rugăciunea mea cu sa, cu toată biserica, credem că Tu îl vei vindeca, în Numele lui Isus. Te binecuvântez, frate. Tată Ceresc, mă rog pentru vindecarea surorii mele, cu mâinile peste ea, inima mea merge pentru ei, Doamne. Ai milă şi vindec-o, în Numele lui Isus.Tată Ceresc, această fetiţă scumpă trece prin public, la fel şi părinţii. Îmi pun mâinile peste ea, în Numele lui Isus Cristos, Care şi-a pus mâinile peste copilaşi, să-i binecuvânteze. Fie ca ea să fie binecuvântată. Fie ca ea să fie binecuvântată şi vindecată, Tată, în Numele lui Isus. Amin. Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste această soră, aşa cum trece, în Numele lui Isus Cristos, fie ca ea să fie vindecată. Amin.De asemenea peste această soră, Tată, îmi pun mâinile, în Numele lui Isus Cristos, fie ca ea să fie vindecată. Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste acest frate în Numele lui Isus Cristos fie ca el să fie vindecat.Tată Dumnezeule, îmi pun mâinile peste acest frate în Numele lui Isus Cristos fie ca el să fie vindecat.

E-252 De asemenea, peste fratele meu aici, Tată, îmi pun mâinile. În Numele lui Isus fie ca el să fie vindecat.

E-253 Tată Dumnezeule, în Numele lui Isus Cristos, îmi pun mâinile peste sora mea. Fie ca ea să fie vindecată, în Numele lui [Fratele Branham tuşeşte - Ed.] Domnului Isus. Scuză-mă, Tată.

E-254 Îmi pun mâinile peste acest frate, şi cer pentru vindecarea lui, în Numele lui Isus. Amin.

E-255 În Numele lui Isus Cristos, îmi pun mâinile peste fratele meu, şi cer pentru vindecarea lui, pentru slava lui Dumnezeu. Amin.

E-256 Tatăl nostru Ceresc, îmi pun mâinile peste fratele meu, şi cer pentru vindecarea lui. Conectând ruga mea, rugăciunea, Doamne, cu rugăciunea lui, şi rugăciunea bisericii ce ai adunat-o în seara asta. Mâinile mele peste el, identificând credinţa mea în Fiul lui Dumnezeu, cer vindecarea lui. Amin.

E-257 Acum avem câteva cazuri cu scaune cu rotile aici pentru care vreau să mă rog.Tată Ceresc, îmi pun mâinile peste… mila şi harul să fie cu ei Doamne… în Numele lui Isus Cristos. De asemenea, peste această surioară, Doamne, Dumnezeule. Satan, te scot din ei… Acordă-le putere şi o viaţă inspirată, întăreşte-i, Doamne… [Loc gol pe casetă]

E-258 Isus a zis, odată: “Ştiţi ce v-am făcut?” Am făcut doar ce a cerut Dumnezeu să fie făcut.

E-259 Acum să ne rugăm împreună, fiecare. Aşa cum vă puneţi gândirea asupra lui Dumnezeu, continuaţi cu rugăciunea voastră. Amintiţi-vă, credeţi acum, credeţi cu noi. Fiecare din voi aici, care este bolnav şi poate nu aţi avut un bilet de rugăciune...

E-260 Acum, noi vom da bilete de rugăciune din nou, mâine seară, la şase treizeci sau şapte, ceva în acel fel, şase treizeci sau şapte, să avem linia de rugăciune din nou mâine seară. Îmi pare rău că v-am ţinut cam târziu în seara aceasta, din cauza liniei de rugăciune. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum să ne aplecăm capetele din nou.

E-261 În timp ce ne rugăm, Tată, iertăm fiecare om şi păcatul lui împotriva noastră. Dacă se va găsi ceva în noi, care nu-Ţi place, iartă-ne, Doamne. Căci, ni s-a spus că trebuie să fim “epistole scrise ale lui Dumnezeu, citite de toţi oamenii.” Şi noi am ascultat Poruncile Tale, am văzut Prezenţa Ta indentificându-Te cu noi; oamenii au mers sus la această platformă, mărturisind credinţa lor. Noi am pus mâinile peste ei, Tată. Nu doar ca unul dintre noi, dar toţi împreună, ne-am pus mâinile peste ei, crezând că Tu vei vindeca trupurile lor.

E-262 Tu ai zis, cnd erai aici pe ământ, “Dacă cereţi Tatălui ceva în Numele Meu, o voi face.” Isus al... Fiul lui Dumnezeu, aceea a fost promisiunea Ta, Doamne.

E-263 Şi Acela care a făcut promisiunea S-a indentificat însuşi aici în seara aceasta să-Şi împlinească promisiunea. Astfel, aceasta a fost dusă, poruncile Tale, punând mâinile peste bolnavi. Acum, să se facă aceea. Este scris, lasă să se facă. Lasă ca puterea lui Isus Cristos să izbucnească în seara aceasta şi să separe fiecare persoană de aici, din orice necredinţă şi să lase Prezenţa lui Isus Cristos, Cuvântul, Care cunoaşte gândurile inimilor noastre, lasă Acela să aibe întâietate în seara aceasta în fiecare inimă.

E-264 Şi noi mustrăm pe Satan şi toate puterile întunecimii lui, toate puterile necredinţei lui. Duhul lui
Dumnezeu a ridicat un drapel împotriva ta, Satan. Tu eşti o fiinţă învinsă. Isus Cristos te-a învins la Calvar.

E-265 El a înviat, a treia zi, a triumfat peste moarte, iad şi mormânt. El s-a înălţat în Înălţime şi a dat daruri oamenilor. El este aici în Persoană în seara aceasta. El a zis, “Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea, că voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii.” Noi vedem Prezenţa Lui aici în seara aceasta, împlinind Cuvântul Lui. Prin credinţă noi credem că orice persoană bolnavă de aici va fi vindecată, pentru gloria lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Cristos.

E-266 Şi oamenii au zis, “Amin.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Înapoi la fratele!