E-1 Vă mulțumesc, frații mei și surorile mele. Într-adevăr eu consider acesta un mare privilegiu să fiu aici în această dimineață, să vorbesc acestor slujitori ai lui Cristos și asociații mei în evanghelie, con-lucrători.
Eu nu știu prea mult să țin un discurs; nu am iscusința să fac asta. Mie doar mi-ar place să aduc oamenii împreună și uneori, în acel fel, în special pe aceia care au ceea ce noi am numi în lume, ei își riscă pielea într-un fel să sponsorizeze, vedeți voi, una din adunări. Și mi-ar place să vă spun motivul pentru speranța pentru care eu mă lupt și să vă las pe voi fraților să vedeți că nu este plină de superstiții, este evanghelia.

E-2 Cu mulți ani în urmă, când eu am făcut primul meu drum la Phoenix, Arizona, unde...

E-3 Eu mă bucuram de micul meu dejun în această dimineață, cu bunul meu prieten, Carl Williams, chiar aici la colț. Eu mă gândesc că voi toți sunteți familiarizați cu Fratele Carl Williams. Vreți voi doar să vă ridicați, frate și soră Williams? El este... președintele filialei Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline în Phoenix, Arizona, mai degrabă și sora Williams și astfel el a fost dovedit a fi un foarte prețios prieten pentru mine.

E-4 Săptămâna trecută în adunare sau săptămâna dinainte de ultima, în Phoenix, eu vă povesteam despre prima mea călătorie la Phoenix. Eu îmi amintesc ca băiețel, pentru că aceea era ideea mea într-o zi... Tatăl meu era un călăreț și eu am vrut să fiu un cowboy. Eu citisem niște reviste Western și am văzut prea multe filme, ca un băiețaș. Și..., deci l-am văzut pe tatăl meu să călărească și eu m-am gândit că desigur și eu aș putea călări și ambiția mea era să vin în vest și să fiu un călăreț.

E-5 Și eu auzisem de muntele Superstițios. Desigur, „Olandezul pierdut”, care eu mă gândesc că este „Mina olandezului pierdut”, care eu cred că este o legendă.

E-6 Și atât de mulți oameni sunt în ținutul nostru acolo. Vine timpul pentru marcarea vitelor și fiecare poartă blugi albaștri și pălărie mare. Ei încearcă să trăiască într-o epocă trecută. Ei trăiesc ceva ce nu se mai trăiește. Și eu mă întreb de ce fac ei aceea? Există ceva în ei care-i face să facă aceea.

E-7 Dar vedeți, eu cred că aceea este ceea ce se întâmplă cu planul nostru creștin astăzi. Noi încercăm să trăim într-o epocă trecută, ceea ce altcineva a spus într-o altă epocă. Și aceea nu va lucra pentru această epocă. Dar este ciudat că ei vor ceva idee de modă veche, ceva dans de hambar sau ceva cowboy sau altceva asemănător. Și acel lucrul real în ei, care îi face să dorească să meargă înapoi acolo, este evanghelia. Ei vor o evanghelie nou decorată, ceva să mulțumească această zi, ascultă niște fantezii frumoase și cultură fină și educație. Dar ei nu vor evanghelia de modă veche, acel lucru real în ei care îi face să dorească să meargă înapoi. Aceea este unde ar trebui să meargă, înapoi la Aceea. Dar în loc de aceea, ei merg înapoi la... altceva. Apoi, când ceva este prezentat de Dumnezeu, este foarte uimitor și neobișnuit pentru ei și nepotrivindu-se cu eticile lor și ei nu vor să Îl accepte.

E-8 Niciunul din aceștia nu vor mai avea niciun respect pentru acei bărbați John Wesley, Sankey, Moody, Finney, sau Finney, Knox, Calvin, oricare din acei bărbați, decât oricare dintre noi slujitorii care apreciem bărbații lui Dumnezeu; care am avea pentru acei bărbați.
Dar vedeți, noi venim în sus. Noi nu suntem în acea epocă. Fiecare din ei au slujit într-o epocă diferită și într-o măsură diferită. Noi Îi slujim lui Dumnezeu azi într-o măsură diferită de ceea ce au slujit ei. Dacă există un mâine, acolo va fi o epocă, va fi o evanghelie pentru acea epocă, care încă va înainta până când întregul lucru este complet în Dumnezeu și Dumnezeu devine una cu noi.

E-9 Acum, îmi amintesc dimineața când eu am luat o lanternă, eu de-abia așteptam să văd muntele Superstițios. Eu a trebuit să merg sus acolo. Dar mica mea lanternă nu era nimic. N-am putut vedea nimic. Umbrele mari înfricoșătoare și omul care a fost ucis pe acel munte, în căutare de aur și asta ridică multe superstiții, într-adevăr. Și eu am încercat cu mica mea lanternă, să privesc în jur, eu nu puteam vedea nimic și totul era înfricoșător. Voi știți ce-am făcut eu? Doar am stat liniștit până când soarele a răsărit. Când acel soare, care este regele întregii lumini, când el a răsărit, lanterna mea mică era sfârșită și toate nălucile au plecat. Am văzut muntele Superstițios, nu mai era înfricoșător. Eu eram gata să pășesc în el, să-l descopăr pentru mine însumi, din cauza acelei mărețe lumini, soarele, care este Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „Să fie lumină.” Și acela este Cuvântul lui Dumnezeu făcut manifestat. Și când el s-a arătat, toată nălucirile au plecat.

E-10 Și mă gândesc că astăzi, de aceea eu am fost atât de greșit înțeles printre frați, dar fie ca măreața Lumină, Lumina rege... Nu există altă lumină. Nu există niciuna dintre luminile noastre fabricate să strălucească aici afară astăzi. Nu contează câte lumini de stadioane ridicăm, voi nu puteți vedea nimic, trebuie să te uiți direct la sursă că să poți vedea ceva fel de lumină. Acest Soare le pune pe toate afară pentru că este Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu. Și eu cred, când Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu se ridică peste toate superstițiile noastre, ele dispar. Vedeți, noi suntem doritori să știm care este Adevărul, care este ora în care noi trăim.

E-11 Și fraților, noi stăm aici în această dimineață, ca diferite confesiuni, reprezentând diferite confesiuni.
Eu nu cred că aceea contează.

E-12 Eu obișnuiam să strâng vitele sus în Colorado, eu îmi amintesc un timp când eu... noi aveam o strângere primăvara, să conducem vitele la pădurea Arapajo. Stăteam acolo, de multe ori, cu piciorul atârnând peste cornul de la șa, urmărind fermierul așa cum număra acele vite, în timp ce ele treceau prin acel gard de împrejmuire, ieșind din proprietatea privată sus către pădure.

E-13 Fiecare fermă de vite, ca să pună o vacă acolo înăuntru, trebuia să aibă, să fie capabilă să producă un balot de fân, cred, nu un balot de fân, o tonă de fân. Cred că sunt două tone, pentru o vacă, depinde de cât te va lăsa Camera de Comerț să duci cu tine înăuntru, din marca ta. Pentru că la această marcă și această fermă de vite se produce atât de mult fân, atunci tu poți pune o vacă la pășune sus în pădure. Aceea este pădurea și ea nu este să fie năpădită de vite, ci doar îndeajuns ca să te ajute să ai grijă de ele. Pentru că fiecare ar fi venit. Și eu am observat... Era Asociația Hereford care paște acea pădure, în acea parte a ei, pădurea Arapajo. Și eu urmăream pădurarul.

E-14 Acum, noi, a noastră era vechiul (turkey trot), Turkey Track. „Tripod”-ul, era chiar deasupra noastră. Domnul Grimes a lucrat cam cu cincisprezece oameni, el avea câteva sute de capete de vite. Și noi aveam câteva vite acolo, cu hainele de lucru pe mine munceam, noi aveam patru sau cinci sute de capete. Dar Grimes avea poate până la 1500-1800 de capete, ea era „Bar, Diamond Bar”.

E-15 Și eu am urmărit pădurarul. El trebuia să stea acolo și să numere acele vite așa cum ele treceau pe acolo. Voi știți, el niciodată n-a dat atenție la ce marcă aveau pe ele. Exista un singur lucru pe care el îl verifica, era eticheta de sânge de la ureche, pentru că ele trebuiau să fie o Hereford înregistrată, înainte ca ele să poată paște. Aceea era ca să ții rasa ta curată. Vedeți, vaca ta trebuia să fie de rasă, vițelul tău trebuia să fie de la un taur pursânge. Și de aceea, pentru așa de multe vaci, tu trebuie să ai un taur. Și ele toate se amestecau. Toate trebuiau să fie vite pursânge înregistrate, rasă pură. În felul acesta tu păstrezi linia sângelui să continue corect, de la o Asociație Hereford.

E-16 Eu m-am gândit de multe ori: „Acela va fi felul cum va fi la judecată. El nu va observa ce marcă purtăm noi, ci El va privi la acea etichetă de Sânge, Isus Cristos.” Aceea va funcționa.

E-17 Dacă noi toți am fi încercat să ne facem în această dimineață Adunările lui Dumnezeu, noi nu puteam face aceea. Noi încercăm să-i facem pe ei Sfințenia Penticostală; noi niciodată nu vom reuși aceea. Noi încercăm să-i facem pe ei, Bisericile Unite; noi niciodată nu vom reuși aceea.

E-18 Dar există un singur Loc unde noi ne putem întâlni, toți din noi, ca și credincioși, sub Sângele lui Isus Cristos. Și acela este singurul loc unde Dumnezeu a întâlnit vreodată pe om sau îl va întâlni pe om vreodată, este sub Sângele lui Isus Cristos. Acolo este unde noi avem lucruri în comun.

E-19 Recent, eu citeam unde un cuplu tânăr se despărțea. Și asta era un lucru compătimitor. Ei au trăit împreună pentru câțiva ani. Și o ceartă a venit între ei și mica mamă, doamna și soțul ei, urmau să se despartă. Și ei erau...
Avocatul era un prieten de-al lor. El a spus: „Acum, înainte ca noi să aducem pe cineva sus acolo să vândă toate lucrurile și să ia ceea ce aveți, dacă voi veți avea divorțul, atunci doar împărțiți lucrurile între voi înșivă.” Ei au spus că vor face aceea.

E-20 Ei s-au dus în salon s-au certat, s-au luptat și orice altceva pentru ce-a fost în salon. S-au dus în camera de zi și au făcut același lucru acolo și în sufragerie și în bucătărie. În final ei și-au amintit că sus la mansardă, aveau ceva lucruri depozitate sus acolo. Așa că ei amândoi s-au dus în „pod”, cred că-l numesc ei aici; în est, noi numim asta, sus la „mansardă.” Astfel ei s-au dus sus acolo și au tras afară un cufăr vechi. Și ei aveau ceva haine și lucruri; astfel încât ei se certau și se întindeau pentru asta și pentru aceea.

E-21 Și după un timp, când ei au ridicat sus ceva, ei amândoi s-au întins după ei și mâinile lor au prins mâinile celuilalt așa cum ei i-au apucat. Era o pereche mică de pantofi albi. Erau ai unui copilaș care le-a fost dat uniunii lor, dar a murit. Ei, ținându-și fiecare mâinile celuilalt, unul nu a putut spune: „sunt ai mei”, celălalt n-a putut spune, „sunt ai mei”. Aceia erau ceva ce aveau împreună. Doar câteva momente ei au privit unul la celălalt. Unul nu putea să-i pretindă, celălalt nu putea să-i pretindă. Așa că ei erau unul în brațele celuilalt și divorțul a fost anulat.

E-22 Eu vreau să văd aceea, noi baptiștii și noi metodiștii și noi Adunările și Biserica lui Dumnezeu și orice am putea noi fi. Noi am putea avea diferite lucruri și orice în acel fel, acelea sunt propriile noastre tradiții care ne-au adus în aceea. Dar există un Lucru pe care noi Îl avem în comun, frate: Cristos, El este Cuvântul. Aceea este ceea ce suntem noi aici să facem; nu să vorbim despre diferențele noastre, ci să vorbim despre ceea ce avem noi în comun: Isus Cristos.
Acum, să ne rugăm.

E-23 Tată ceresc, Tu ești Tatăl nostru, noi Îți mulțumim pentru că astăzi noi avem speranțele Vieții Eterne, prin binecuvântata înviere a lui Isus Cristos. Noi vedem Luminile de seară strălucind. Pomul pe care l-a lăsat forfecarul, omida l-a mâncat; ce a lăsat omida, lăcusta l-a mâncat și noi ne de dăm seama că aceste insecte sunt aceeași insectă, doar într-un alt stadiu al vieții ei. Și noi ne dăm seama că diferențele bisericii sunt încă acea veche insectă romană care a început la Niceea. Și ceea ce lasă una, cealaltă mănâncă. Și pare ca și cum astăzi, că noi suntem într-un asemenea haos și acum mergând în marele Consiliu, Consiliul Ecumenic al Bisericilor, pare ca și cum nu ar fi rămas nimic, speranțele sunt duse.

E-24 Dar amintiți-vă, infailibilul Cuvânt al lui Dumnezeu, așa cum soarele a răsărit să expună superstițiile, așa ai promis Tu „Eu voi restaura”, spune Domnul, „toți anii pe care omida i-a distrus și forfecarul și așa mai departe.” Cum vor fi ei restabiliți din nou și acel pom va trăi iarăși! Noi ne rugăm, Tată, ca Tu să trimiți jos har și puterea de înviere a lui Cristos ca Tu să poți să restabilești, să ne învii la o credință vie în Cuvântul viu al acestei zile. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-25 Eu sunt un pic răgușit, fraților. Și nefiind un orator, ci doar să avem un timp să ajungem împreună, ca voi să vedeți ce vreau să spun; eu sunt aici. Dacă voi mă prindeți făcând ceva în afara acestui Cuvânt și a ceea ce este promis pentru astăzi, voi îmi datorați să veniți la mine, voi îmi datorați aceea, să veniți să-mi spuneți. Dar așa cum am spus, există un lucru în care putem fi de acord, este Cristos. Noi avem asta în comun. El a murit pentru noi toți. Noi suntem sub acel Sânge.

E-26 Acum, eu nu sunt aici să fac nimic decât să încerc să vă ajut pe fiecare din voi, oamenilor, ca această comunitate să fie un loc mai bun după trezire pentru că noi am venit împreună pentru acest scop. Noi am venit împreună pentru aceasta, să ajungem familiarizați unul cu celălalt, să ne cunoaștem unul pe celălalt mai bine, să avem părtășie unul cu celălalt. De aceea sunt eu aici în această dimineață, acela era scopul nostru să avem această adunare aici, așa ca noi să ajungem să ne cunoaștem unul pe celălalt.

E-27 Acum, noi ne dăm seama că prin toate epocile, a fost întotdeauna în felul acela. Lăsați un mic ceva fenomenal să fie făcut sau ceva diferit, voi veți avea o grămadă de imitații carnale care vor urma Aceea, apoi voi aveți tot felul de superstiții. Și asta doar trebuie să fie în felul acela. Acela este felul în care trebuie să fie. Și lucruri care nu sunt adevărate au fost spuse despre Aceea. Noi știm că întotdeauna a fost asta.

E-28 Isus se presupunea a fi un copil ilegitim. El n-a fost. El a fost exact în felul în care biblia a spus. Acei oameni care L-au numit ca... El era manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu, făcută clar.

E-29 Și voi observați, ei au spus: „Ucenicii Lui au venit și I-au furat trupul,” au plătit pe soldații romani. Ei încă cred aceea. Dar noi credem și știm, prin prezența Lui vie acum, că El a înviat din morți și El este aici cu noi acum. Noi suntem siguri și știm aceea. Fiecare Cuvânt pe care El l-a vorbit și l-a promis prin epoci a fost împlinit, dacă voi urmăriți asta. Nu există nimic ce putea să o facă, numai Dumnezeu. Noi suntem slujitorii Lui.

E-30 Și acum eu m-am gândit, în această dimineață că eu doar voi citi un mic text din Scriptură și vă voi vorbi vouă, fraților și surorilor de aici ca noi să putem avea doar o mică întâlnire.

E-31 Acel vânt nu-mi face prea bine sus. Eu... (Aici, este în regulă, doar lasă-l în pace acum, Frate Roy, pentru că eu voi sta doar câteva minute).

E-32 Acum câțiva ani, cam cu cincisprezece ani în urmă, eu obișnuiam să vânez cu un om care era bărbier și el de asemenea era un pedichiurist, aceea este a tăia bătăturile de la picioare. Știți, în perioada acelor vremuri mergea greu, nu erau bani. Și acest bărbier prieten de-al meu, eu îmi pieptănam părul și aveam... El îmi tăia părul, mai degrabă și eu aveam mătreață pe umăr. El a spus: „Billy,” a spus, „tu trebuie să... Va trebui să-ți dau un mic șampon,” a spus, „tu ai atât de multă mătreață pe haina ta.”
Și eu am spus: „În regulă, Jimmy.”

E-33 Și el vorbea despre vânătoarea de ratoni de la care s-a întors... eu eram păstorul lui; el preda la Școala duminicală. El era un om fin. Să obții ce el se gândea era acest Lucky Tiger Shampoo (Șamponul Tigrului Norocos), să mi-l arunce pe cap și acela era acid fenic.

E-34 Și eu am purtat o căciulă la amvonul meu, săptămâni. Astăzi, aceea încă mă deranjează, vedeți, doar acea mică... Vedeți, pielea capului îmi este încă sensibilă, înțelegeți.

E-35 Și... este în regulă acum, pentru că a fost seara trecută și eu doar am ajuns răgușit.

E-36 Soția mea mi-a cumpărat o bucată de păr să port. Nu puteam purta pălărie la amvon, este fără respect pentru Cristos. Dacă voi purtați o căciulă mică, ei spun: „Tu vrei să fii un episcop.” Și este doar o problemă. Ea a cumpărat aceea pentru mine, dar eu n-am avut niciodată curajul s-o port. Aș fi vrut să am curajul, dar n-am avut. Căci mi-e teamă că asta reflecta ceva și voi știți. Și eu doar o voi lăsa să treacă, eu cred.

E-37 Și acum, eu doar doresc să citesc ceva Scriptură. În care, Cuvântul lui Dumnezeu niciodată nu eșuează; al meu va da greș. Dar eu vreau ca voi să vă amintiți aceasta că în fiecare epocă care...

E-38 „Dumnezeu, la început, este Cuvântul.” El întotdeauna a fost Cuvântul. Și Cuvântul este „un gând exprimat.” Vedeți? Acum, în gândirea Lui, ceea ce El a avut, întregul plan, cunoscând sfârșitul de la început, El doar l-a exprimat în Cuvinte și acele Cuvinte sunt manifestate.

E-39 Exact ca soarele, acela este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. El a spus: „Să fie Lumină,” și a fost lumină.

E-40 Și există un timp al separării. A existat un timp când Dumnezeu a separat lumina de întuneric. El întotdeauna face aceea. A fost un timp când El a separat uscatul de pământ sau apa. A fost o sep... El l-a separat pe Pavel de Barnaba. El l-a separat pe Moise de Egipt. Vedeți, El este întotdeauna o separare. Și există timpuri care vin. Oamenii care au aceste slujbe, nu le place să facă aceea, dar ea trebuie să fie făcută. Înțelegeți? Era un timp în care ucenicii au trebuit să se separe pe ei înșiși de propriul lor popor.

E-41 Pavel s-a întors către neamuri, departe de iudei, moștenirea lui Dumnezeu. A venit un timp unde el a trebuit să facă asta. Ei au vorbit împotriva lui; dar el a spus acel binecunoscut cuvânt: „Eu n-am fost neascultător viziunii cerești.”

E-42 Și eu pot să spun același lucru, frate, vedeți, viziunea de azi, vedeți, viziunea promisiunii de astăzi, Duhul Sfânt în țară astăzi. Dumnezeu a promis că în această zi El va turna Duhul Sfânt peste noi. Acum, eu am traversat țara înainte și înapoi. Au fost semne extraordinare, așa cum ați observat. Niciodată acele semne n-au eșuat. Ele sunt perfect adevărul pentru că este Dumnezeu. Zeci de mii, mii de ori, mii de ori și niciunul din ele nu poate da greș.

E-43 Ei îl numesc un „diavol.” Ei îl numesc orice. Unii spun un lucru și altul.

E-44 Dar Isus a spus: „Dacă ei L-au numit pe Stăpânul casei Beelzebub, cu cât mai mult îi vor numi ei pe aceia din ucenicii Lui?” Astfel Isus a spus: „Cercetați scripturile, în ele voi vă gândiți că aveți Viață Eternă; ele sunt cele care mărturisesc despre Mine.”

E-45 Acum, nu ar mărturisi despre mine; eu sunt uman. Dar mesajul care a mers înainte, El mărturisește despre Acela. Acum, Dumnezeu nu trimite fenomenalul doar să arate că El este Dumnezeu. Dumnezeu trimite ceva extraordinar să facă aceasta: să declare ceva. O slujbă merge înainte în fenomenal și totul... la urma urmei carnalitatea și lucruri care Îl vor urma.

E-46 Așa cum am citit despre Martin Luther, ziua trecută, a spus: „N-a fost un lucru misterios că el a putut... că el a putut să ia și să protesteze biserica catolică și să treacă de aceasta. Extraordinarul lui Martin Luther a fost, că el putea să-și țină capul sus deasupra întregului fanatism care a urmat reforma.”

E-47 Aceea este ceea ce trebuie noi să facem. Se întâmplă tot felul de lucruri și aceea pune năluci în fața voastră, fraților. Dar, amintiți-vă, adevărata Lumină, când Ea răsare, Ea risipește toate acele năluci. Vedeți? Ea a făcut și face nălucile de rușine. Ea le expune. Și astfel noi știm că unde fenomenalul este făcut, întotdeauna merge o mulțime amestecată.

E-48 Moise a făcut fenomenalul. Și acolo, a mers în pustie; Core a încercat să spună: „Păi, tu încerci să spui că tu ești singurul care poate face asta. Sunt mai mulți oameni sfinți în afară de tine.”

E-49 Voi știti ce s-a întâmplat, nu-i așa? Dumnezeu a spus: „Doar separă-te de ei.” Înțelegeți?

E-50 Înțelegeți? Noi întotdeauna am avut aceea. Când supranaturalul este făcut, imitatorii îl urmează.
Asta trebuie să fie în felul acela. Și acea imitare este ceea ce aduce înăuntru, dacă...

E-51 Ca și congresmanul Upshaw. Văduva lui a zburat cu avionul seara trecută, ca să fie aici în adunare. El a fost vindecat în servicii. Voi toți înțelegeți. El avea întotdeauna această expresie: „Tu nu poți fi nimic ce tu nu ești.” Aceea este exact corect. Tu nu poți fi nimic ce tu nu ești.

E-52 Dacă noi am putea, exact ca o mare simfonie, dacă noi doar am urma ritmul așa cum Compozitorul bate ritmul, noi am vedea. Acum, noi venim la acest gând, că ora în care trăim, timpul în care suntem acum, că noi am venit la punctul unde noi suntem atenți la Dumnezeu.

E-53 Când voi, fraților, ați început pentru prima dată, reformatorii voștri, mișcarea penticostală, cu mulți ani în urmă, când restaurarea darurilor, vorbirea în limbi și lucruri au venit în biserică, Dumnezeu restaurând darurile înapoi în biserică. Voi vă amintiți, voi toți ați avut o reformare, de asemenea. Părinții voștri au avut. A fost greu să te desprinzi de presbiterieni, luterani, baptiști și așa mai departe, în acea reformare. Nazarinenii erau în floare în acele vremuri, tot așa au fost și Sfințenia Pelerinului; ei au respins mesajul vostru. Ce li s-a întâmplat? Voi vedeți unde sunt ei astăzi? Acum, amintiți-vă, noi putem face același lucru. Oh, da.

E-54 Când o biserică vreodată se organizează, un mesaj se organizează vreodată, ele merg pe raft și niciodată nu se mai ridică din nou. Acum, voi istoricilor de-aici; eu cunosc pe unul din voi, vedeți. Și asta este corect. Ea niciodată nu se mai ridică, când ea se organizează.

E-55 Catolicismul a fost prima organizație; numită în biblie, o „curvă”, ea era „MAMA CURVELOR” același lucru, organizații. Voi vedeți unde se răsucește din nou, sus aici în Consiliul Ecumenic?

E-56 Acum, eu sunt pus afară dintre organizații din cauza aceea. Acei frați nu-și dau seama ce fac ei. Nu sunt eu; nu sunt eu pus afară. Ei dau afară Cuvântul. Biblia a spus, în această epocă Laodiceea, că Cristos era în afara bisericii, bătând, încercând să se întoarcă înăuntru. N-a fost niciodată o epocă ca aceea; El în afară.

E-57 Pentru că, nu vor mai fi epoci ale bisericii. Acesta este sfârșitul acesteia. Laodiceea a fost ultima epocă și penticostalii sunt acea epocă Laodiceea și noi știm aceea, nu va mai fi niciodată după penticostali. Asta este.

E-58 Ca specia umană. Nicio creatură nu s-a ridicat vreodată prin evoluția ei, alta, venind în sus într-o specie mai înaltă decât omul... pentru că omul este în imaginea lui Dumnezeu care l-a creat. Nu va exista niciodată nimic mai înalt. Acesta este. Cuvântul nu îi va permite să meargă mai departe, pentru că El este Cuvântul.

E-59 Și nici nu poate Cuvântul să se ridice după epoca bisericii Laodiceea. Și noi îi vedem, pe fiecare, acolo. Isus în afara bisericii, încercând să se întoarcă înăuntru. Înțelegeți?

E-60 Aceea este ceea ce i-au făcut Lui când El a fost aici, prima dată. El este Cuvântul. Și Cuvântul — El era Cuvântul. Ei spun: „Noi avem Cuvântul.” Fariseii au spus: „Noi avem Cuvântul!” dar Cuvântul adevărat, real, ei Îl respingeau.

E-61 Acela a fost motivul că Isus a spus: "Cercetați scripturile, ele sunt cele care mărturisesc despre Mine."

E-62 Azi noi putem privi înapoi și să spunem: „Cum au fost ei atât de orbi?” Mă-ntreb dacă, uneori, nu privim înapoi și să spunem: „Cum am fost noi atât de orbi?” Înțelegeți? Înțelegeți? Trebuie să fie în acel fel, fraților. Este prea rău, dar trebuie să fie astfel. Nu spun „prea rău,” eu nu vreau s-o spun în acel fel. Dumnezeu știe ceea ce face El. Vedeți? Ei nu, ei... Este Cuvântul pe care ei îl resping, Cuvântul făcut manifestat, promisiunea care este făcută manifestată, promisiunea pentru această zi. Și motivul că asta se întâmplă, este pentru că oamenii trăiesc într-o strălucire orbitoare a altei lumini.

E-63 Cea mari mare hoție care a fost făcută vreodată, a fost în Anglia, nu cu mult în urmă, a fost făcută printr-o lumină falsă, un jaf de șapte milioane de dolari. Lumea n-a auzit niciodată de o asemenea hoție, Scotland Yardul nu i-a putut prinde. Aceea a fost cea mai mare hoție de care lumea a auzit vreodată, a fost făcută de o lumină falsă.

E-64 Pot să spun aceasta, fraților, cu iubire pentru om în inima mea? Dumnezeu știe aceea. Cea mai mare hoție pe care biserica a avut-o vreodată a fost o lumină falsă, de asemenea, trăind în strălucirea unei alte epoci. Ceea ce Luther, Martin Luther, Wesley sau ceea ce unii din părinții noștri penticostali deplini au spus. Înțelegeți? Aceea n-a fost pentru astăzi. Aici este promisiunea zilei, aici este Cuvântul. Și voi spuneți: „Păi, tu îl ai interpretat greșit.” Dumnezeu este Propriul Său Interpret când El Îl manifestă.

E-65 Cum era dacă ei spuneau părinților penticostali în urmă, acum cincizeci de ani, că ei aveau Cuvântul interpretat greșit, că nu există un asemenea lucru ca și vorbirea în limbi? Ei n-ar fi stat liniștiți pentru aceea. Dumnezeu Și-a interpretat Propriul Său Cuvânt. Petru a spus, în ziua cincizecimii: „Pocăiți-vă și fiți botezați în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor și veți primi darul Duhului Sfânt. Căci promisiunea este pentru voi și pentru copiii voștri, pentru cei care sunt departe, chiar atât de mulți câți Domnul Dumnezeul nostru va chema.” Cum puteau ei să se îndepărteze de acela? El se interpretează pe sine însuși. Înțelegeți? Nu are nevoie de vreo interpretare.

E-66 Și astăzi, această epocă în care noi trăim acum este un pom al Miresei venind înainte. Vedeți? Într-adevăr, Pomul s-a înălțat.

E-67 Și ei, imediat ce s-au organizat, ei n-au putut păși deloc mai departe. Și ce se întâmplă? Ei se organizează și merg afară pe această ramură, apoi ramura este tăiată. Potrivit cu Sfântul Ioan, al 15-lea capitol, El îi taie afară. Ei niciodată nu mai sunt folosiți.

E-68 Dar din inima acelui Pom vin înainte roade, chiar în vârful lui. Când Pomul este pe deplin maturizat, el nu poate merge mai departe: este chiar în vârf. Ultima epocă a bisericii este aici. Ea vine la maturitate deplină. Este Pomul Miresei. Isus a fost Pomul Vieții din grădina Edenului. Credeți asta? [Adunarea spune: „Amin.”] El a fost Pomul Vieții.

E-69 Era un pom în grădină și unul din ei era, dacă voi îl atingeați... Acum, noi avem diferențele noastre referitor la aceea, astfel că eu nu voi merge în asta, dar să spunem că acela era pomul neascultării. Și imediat ce ei atingeau acel pom, toți oamenii trebuiau să moară. Și Ei au trebuit să-i pună departe de celălalt Pom; pentru că dacă ei mâncau din acel Pom al Vieții, ei ar fi trăit, deosebind binele de rău. Corect. Voi știți aceea, ca slujitori. Noi avem ideile noastre asupra aceleia noi probabil am fi diferiți la ce era acel pom.

E-70 Dar noi putem toți ști că Cristos este acel Pom al Vieții. Pentru că, într-o zi, la sărbătoare acolo, când ei beau și se bucurau, Isus a spus despre Apă, El a spus că El era, „Stânca care era în pustie.”
Ei au spus: „Părinții noștri au mâncat mană în pustie.”

E-71 Și el a spus: „Și ei, fiecare, sunt morți. Dar Eu sunt Pâinea Vieții, amin, acel Pom al Vieții care a coborât de la Dumnezeu din cer.” Cel care mănâncă această... Pâine, nu va muri niciodată. Aceea este Pâinea Vieții.

E-72 Acum, ca să-și bată joc de asta, romanii l-au atârnat pe un pom. „Blestemat este cel ce atârnă pe un pom,” ca să-și bată joc de Fiul lui Dumnezeu. El a fost disprețuit, respins. El a venit din cel mai înalt cer și a devenit cel mai de jos pe pământ. Când El a fost aici, El s-a dus la cea mai joasă cetate. Cel mai mic om din cetate a trebuit să privească în jos ca să-L vadă: Zacheu. Lui I s-a dat cel mai de jos nume. El a fost tratat cel mai rău și atârnat pe... a murit de cea mai crudă moarte de care putea muri. Aceea este ceea ce oamenii au gândit despre El. Aceea este ceea ce lumea a gândit despre El.

E-73 Dar Dumnezeu L-a înălțat atât de sus încât El a trebuit să privească în jos ca să vadă cerul; I-a dat Lui un nume deasupra fiecărui nume, că totul în cer și pe pământ este numit după El. Aceea este ceea ce Dumnezeu a gândit despre asta, vedeți. Dacă noi suntem fii de Dumnezeu, atributele gândurilor Lui înainte de întemeierea lumii, noi vom gândi la fel despre El. Și amintiți-vă, fraților, El este Cuvântul. Vedeți? Mesajul întotdeauna urmează fenomenalul.

E-74 Isus, ca un tânăr rabin, așa cum El a început predicarea, vindecarea bolnavilor, fiecare L-a vrut în biserica lui. Voi cunoașteți aceea. Dar acela era doar fenomenalul, ceea ce El avea producea, El atrăgea privirea oamenilor. Dar într-o zi El a stat jos și a început să le vorbească, venea o slujbă care urma fenomenalul, apoi nimeni nu L-a vrut atunci. Este prea rău, dar asta chiar se repetă. Veți pricepe de-aici mai departe.

E-75 Să citim în binecuvântata biblie veche aici, doar puțin, pentru o vorbire mică în această dimineață, cu voia Domnului, să citim din Cartea lui Iosua, al 10-lea capitol și începând cu al...12-lea verset.

E-76 Și acum când ieșim de-aici? Când trebuie să ieșim noi de-aici? [Cineva zice „Nu este timp stabilit”]. Păi eu spun în 15-20 de minute. Va fi aceea suficient? Va fi aceea în ordine? În regulă, doar un moment [„Nu este stabilit timpul”]
Atunci Iosua a vorbit Domnului în ziua când Domnul a dat amoriții înaintea copiilor lui Israel și el a spus în fața lui Israel;
Soare, oprește-te, stai asupra Gabaonului și tu lună în valea Aialonului!
Și soarele s-a oprit și luna a stat, până poporul s-a răzbunat asupra dușmanilor săi. Nu este scris aceasta în cartea lui Iașer?
Astfel soarele a stat în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună pentru o zi întreagă.

E-77 Acum, eu voi lua doar un mic text de-aici pentru că v-am spus că eu... nu pot ține un discurs, dar cred că voi înțelegeți ceea ce vreau să zic, de-acum. Și eu sunt aici să pun umărul cu voi, să vă ajut, să presați în Isus Cristos. Nu să presați organizația, nu să presați persoane de pe pământ, ci să presați pe Isus Cristos, care este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, Dumnezeu manifestat. Nu doar ceea ce cineva interpretează; ci Dumnezeu făcându-și propria Lui interpretare, Dumnezeu dovedind ceea ce este. El dovedește ceea ce El este. Dacă fariseii doar ar fi văzut aceea, dacă ei doar ar fi putut citi scriptura unde Ea a spus aceste lucruri, ei ar fi văzut că Dumnezeu manifesta Cuvântul Său prin Isus Cristos. El era Cuvântul și El încă este Cuvântul.

E-78 Acum, acest subiect pe care vreau să-l iau pentru cam cincisprezece minute și eu voi încerca să vorbesc... Eu fac benzile, așa cum voi știți, de trei sau patru ore. Dar aceea este pe un subiect, vedeți. Și în bisericile voastre, eu încerc să vorbesc deseară, cam treizeci de minute astfel încât să pot avea linia de rugăciune și nu voi obosi oamenii; ca apoi să se întoarcă. Eu sunt sigur că vouă vă place aceea mai mult. Eu obișnuiam să stau ore și să intru la unsprezece treizeci, și doisprezece și acum încerc și fac serviciile mele cam de patruzeci și cinci de minute până la o oră.

E-79 Eu vreau să iau subiectul aici: Paradox, doar un cuvânt, un paradox.

E-80 Și eu nu știam că urma să am un mic dejun. De obicei noi o facem, dar eu m-am gândit că asta va veni cam, poate, sâmbătă sau ceva asemănător. Și fratele Borders mi-a spus, seara trecută, târziu, că acela va fi în această dimineață, așa că eu doar mi-am notat câteva scripturi la care m-am gândit că mă voi referi pentru câteva minute.

E-81 Acum, despre paradox, Webster spune că: „este ceva incredibil, dar care totuși este adevărat.”
Aceea este ceva ce nimeni nu poate explica. Este afară din tărâmurile cunoașterii umane, dar totuși este adevărat. Paradox! Și acum noi aflăm, că dacă voi veți citi în Evrei al 11-lea capitol și al 3-lea verset, că această lume este ea însăși un paradox.

E-82 Cu câteva săptămâni în urmă, în adunările noastre în orașul, New York, eu am ieșit într-o seară din Morris Auditorium și noi mergeam în jos pe stradă, fiul meu și cu mine. Și noi am privit peste oameni și acolo erau doar mii, bărbați cu părul ca femeile, voi știți, ceea ce ei numesc „de șobolan” și cercei și îmbrăcaminte stretch și copii albi și colorați, voi știți ce vreau să spun eu, bărbați și femei împreună.

E-83 Și...o sărmană femeie a căzut pe stradă, nimeni nu s-a oprit, doar au mers mai departe. Și eu am ajutat-o să-și ia portocalele și am ridicat-o astfel; o ființă în vârstă cam de șaptezeci de ani. Și... ea s-a uitat la mine într-adevăr straniu și s-a dus în jos pe stradă.

E-84 Eu am vorbit cu un șofer de taxi despre asta. El a spus: „Domnule, când cineva vine la New York și acționează ca și când ar fi în toate mințile,” a spus el, „noi știm că el este un străin.” Înțelegeți? A spus: „Ei sunt oameni buni”, a spus,“ dar ei doar ajung în acel ritm. A spus: „Tu iei un om care vine aici, nu este prea mult până când el ajunge în aceeași stare. El vine aici înăuntru, și încearcă să facă totul.” A spus: „Tu ai putea să zaci acolo și să mori pe acea stradă cu atac de inimă, cineva va crede că tu ești beat. Ei nu te vor atinge; te lasă să zaci acolo și să mori.” Vedeți, ei nu intenționează să fie în acel fel... doar se ajunge în acel ritm.

E-85 Și acela este felul în care facem noi, fraților, în viața noastră de biserică. Noi ajungem în ritmul unui anumit crez sau a unui anumit lucru și acolo stăm. Vedeți, noi intrăm în ritm cu restul din ei. Noi intrăm în ritm cu organizația noastră.

E-86 Noi intrăm în ritmul comunității noastre. Este doar natural. Vopsește treptele în roșu și urmărește ce va face vecinul tău. Ei o vor face, de asemenea. Vai, vai. Una din surorile tale ia un anumit fel de rochie sau pălărie sau ceas și urmărește ce fac vecinii tăi. Vedeți? Este o imitare. Este timpul unei potriviri.

E-87 Nouă nu ne pasă dacă pantalonii noștri se potrivesc cu vestoanele noastre. Noi vrem ca experiența noastră să se potrivească cu Cuvântul și cu Dumnezeu, vedeți.

E-88 Dar umblând în jos pe stradă, Billy mi-a spus: „Tati, cum va ști vreodată Dumnezeu cine sunt ei toți?”

E-89 Am spus: „În regulă, fiule, privește drept în sus către ceruri.” Și am spus: „Vezi acele două stele mici de-acolo, aproape împreună?”
„Da.”

E-90 Eu am spus: „Dacă una din ele, știința ne spune, dacă una din ele ar porni către pământ, cu un milion de mile pe oră, asta ar lua milioane de ani să ajungă aici. Aceea este cât de departe este ea. Și totuși acele două stele sunt mai aproape una de alta decât suntem noi de stea sau probabil noi suntem mai aproape de stea decât ele sunt, față de noi.”
El a spus: „Cum face vreodată Dumnezeu asta?” Am spus: „El este infinit.” Înțelegi?

E-91 Noi tocmai am auzit o prelegere a lui Einstein, asupra acestei galaxii și constelații. Și el a spus: „Dacă o persoană ar putea părăsi pământul...” Unul din marile lui discursuri, ultimele: „Dacă o persoană ar putea părăsi pământul cu viteza luminii care este... o sută și optzeci și șase de mii de mile pe secundă(cca 300.000 km/secundă); o sută și optzeci și șase de mii de mile pe secundă și ar călători o sută cincizeci de milioane de ani lumină, el ar ajunge acolo. Și apoi lui i-ar lua o sută și cincizeci de milioane de ani lumină să se întoarcă înapoi.” Aceea ar fi atât de multe miliarde de ani, tu ai putea să faci un rând de cifra nouă în jurul pământului și să nu-l întrerupi, vorbind despre ani. Voi știți cât de mult a fost el plecat de pe pământ? Cincizeci de ani pentru timpul nostru.

E-92 Noi suntem într-o astfel de grabă! Cum ar fi dacă o furnică mică ar pleca din Tucson, să vină aici la Bakersfield, cât de departe credeți că ar ajunge ea în patruzeci de ani? Probabil o jumătate de milă(aprox.800m). Vedeți, aceea înseamnă așa de mult timp pentru ea; pentru noi, asta înseamnă douăsprezece ore de condus; cu un avion cu reacție câteva secunde; pentru Dumnezeu, nimic.

E-93 Isus a murit ieri după masă, El a fost răstignit. Pavel a murit ieri. O mie de ani este ca o zi la Dumnezeu,“ ca și cum a trecut, nici măcar aceea, dar dacă voi vreți să socotiți timpul. Astfel acei apostoli și persoane au murit ieri, noi ne grăbim; noi nu avem decât puțin timp să stăm aici. Apoi voi vă gândiți când voi priviți la eternitate...

E-94 Einstein, marele filozof a spus sau marele savant a spus că: „Există doar un singur fel sensibil de-a explica originea acestui pământ, acela a fost găsit în Evrei al 11-lea capitol și versetul al 3-lea, „Prin credință noi înțelegem că Dumnezeu a format lumea din lucruri care...” El a vorbit-o în existență.“

E-95 Cum stă ea în ceruri, nu iese niciodată afară din orbita ei? Cum că totul în cer și acea constelație, dacă una din acele stele s-ar mișca... Eu știu că voi veți merge afară la noapte și veți spune: „Am văzut o stea căzătoare.” Nu, tu ai văzut lumina „fulgerului”. O stea nu se mișcă. Dacă acea stea s-ar mișca, noi ne-am mișca cu ea. Totul în cer este atât de mult în armonie, ea se ține una pe alta împreună.

E-96 Cum ar fi dacă omenirea ar fi în acel fel, să țină biserica împreună? Ca noi toți să putem fi în armonie cu Cuvântul. Înțelegeți? Numai o singură cale; lăsați pe Dumnezeu să fie propriul Său Interpret și noi vom fi. Înțelegeți? Dumnezeu este interpretul Său pentru Aceea.

E-97 Acum noi aflăm că în aceasta este simplu un paradox. Nu e nicio îndoială că acela este unul din marile paradoxuri. Acum, au fost așa de multe paradoxuri, așa cum noi venim. Lucru, care este incredibil, dar totuși este adevărat.

E-98 În zilele lui Noe, amintiți-vă, nu plouase niciodată pe pământ. N-a fost un asemenea lucru ca ploaia, pământul a stat sus, drept, doar în același fel ca soarele. Era necredința și neascultarea care l-a aruncat din locul lui, și îl face să se încline și să cauzeze aerul fierbinte și rece să ridice vaporii din mări și să formeze ploaia. Nu mai plouase niciodată pe pământ și iată că vine un om spunând că urmează să ploaie. Lucru ciudat, dar era Cuvântul Domnului. Oh, eu pot auzi știința...

E-99 Voi spuneți: „Păi acum, cum știi tu că ei aveau știință?” Ei au construit piramidele în acele zile. Noi nu le-am putea construi astăzi. Nu, noi nu avem materialul. Noi nu avem lucrurile cu care să le să construim și noi nu avem utilajele să ridicăm acele pietre sus acolo. Este încă o taină pentru lume. Ei le- au construit.

E-100 Isus a spus: „Așa cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi la venirea Fiului omului. Așa cum a fost în acea zi, așa va fi la venirea Fiului omului.”

E-101 Și fraților, pentru un lucru mic pe care l-aș putea strecura aici doar un moment. Petru l-a citat, în 1 Petru, el a spus: „Când opt suflete au fost salvate de apă.” Opt suflete! Ce este un Consiliu Ecumenic de zeci de milioane? Vedeți? Vedeți, acela nu salvează. Este Cuvântul. Dumnezeu salvează. „Opt suflete au fost salvate de apă, în zilele lui Noe.”
Priviți ce a fost salvat în zilele lui Lot.

E-102 Priviți cine a sfârșit în călătoria prin pustie: Doi, Iosua și Caleb. Vedeți?

E-103 „Așa cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi la venirea Fiului Omului.”

E-104 O mare epocă științifică! Vedeți? Și fără îndoială că ei puteau trage în cer și să spună; cu radar și să spună: „Nu există apă acolo sus. De unde vine asta?”

E-105 Dumnezeu a spus: „Ea va fi acolo.” Aceea era destul de bună. Și Noe a crezut-o și el și-a salvat casa.

E-106 Amintiți-vă, Dumnezeu încearcă oamenii Lui care cred Cuvântul Său. Unde este Dumnezeu, există întotdeauna paradox, pentru că El face lucrurile care sunt incredibile pentru gândirea umană. Știați asta? Noi toți știm asta. Incredibile pentru gândirea umană! Și El încearcă acei oameni care prezic acest paradox. El le dă încercări.

E-107 Niciodată El nu omite sau nu-și schimbă calea Lui. Dumnezeu nu schimbă niciodată sistemul Său. Știți voi aceea, fraților? Sigur, voi știți. El niciodată nu-și schimbă sistemul Lui. El întotdeauna îl păstrează în continuitate, în felul în care El a început.

E-108 El niciodată n-a avut de-a face cu lumea; decât prin predicare, cu un singur bărbat, Noe. El niciodată n-a avut patru să meargă jos să-i elibereze sau o organizație, în zilele lui Moise. El n-a avut niciodată doi pe pământ în același timp. Fiecare din noi este diferit unul de celălalt, caracteristicile noastre, alcătuirea noastră. Dumnezeu ne apucă... Tot ceea ce El are nevoie este o singură persoană pe care El o poate lua sub control; acela este exemplul Lui. El a făcut asta prin Moise. El întotdeauna a făcut asta.

E-109 Când Ilie și Elisei au fost pe pământ, ei nu puteau sta amândoi în același timp. Unul a fost luat, celălalt a primit mantaua lui peste el.

E-110 Când Ioan a venit pe pământ, el a fost Cuvântul lui Dumnezeu manifestat pentru acea oră. Noi știm aceea. El a fost Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. De ce? Isaia a spus: „Va fi un glas al unuia strigând în pustie.” Maleahi, ultimul profet, a spus: „Iată, Eu trimit pe mesagerul Meu înaintea feței Mele să pregătească calea pentru popor.” Acum, acela nu a fost Maleahi 4; acela a fost Maleahi 3. Ioan a fost Ilie din Maleahi 3, nu Maleahi 4.

E-111 Deoarece, când Maleahi 4, când acea profeție se împlinește, pământul urmează să fie ars cu o căldură foarte mare și neprihănitul va păși în Mileniu peste cenușă. Și asta nu s-a întâmplat niciodată în zilele lui Ioan.

E-112 În Matei 11, noi aflăm când Ioan și-a trimis ucenicii jos acolo unde... Ioan i-a dat lui Isus cel mai mic respect pe care-l putea da, după ce el deja văzuse semnul peste El. Și a spus: „Acela este El. El care mi-a spus în pustie să merg să botez cu apă, a spus, peste cine vezi Duhul coborând și rămânând, El va boteza cu Duhul Sfânt.” El a spus că el era sigur de aceea. El a văzut semnul. Apoi, după ce ochiul lui de vultur a ajuns încețoșat, jos în închisoare, el a spus: „Mergeți și întrebați-L dacă El este într-adevăr Acela sau altul.” Aceea era lipsă de considerație a Cuvântului.

E-113 Dar Isus cunoștea aceea. El i-a dat un mare respect lui Ioan. El a spus: „Pe cine ați ieșit să vedeți, un om îmbrăcat în haine moi? Ei nu mânuiesc sabia. Ei sărută copilașii și îngroapă morții, ei sunt în palatele regilor.” A spus: „Ce ați ieșit să vedeți, o trestie clătinată de orice vânt?” Când o organizație i-a oferit lui un pic mai mult decât alta sau ceva comunitate, el se va duce la acea comunitate pentru că...? Nu Ioan.

E-114 A spus: „Ce ați ieșit să vedeți, un profet? ” A spus: „Eu vă spun vouă și chiar mai mare decât un profet.” El a fost. El era mesagerul legământului. El a fost deschizătorul. El a fost cheia de boltă între lege și har. „Ce ați ieșit să vedeți, un profet? Și eu vă spun vouă, mai mult decât un profet.”

E-115 El a spus: „El a fost o lumină aprinsă și strălucitoare, pentru un timp.” De ce? El a fost Cuvântul făcut lumină. El a fost Cuvântul manifestat.

E-116 Apoi când el a venit pe scenă, el a spus: „Eu trebuie să descresc; El trebuie să crească.” Amândoi nu puteau sta în același timp. Ioan trebuia să meargă; Isus a rămas. Vedeți? Este întotdeauna în același fel.

E-117 Dumnezeu a făcut aceea în zilele lui Noe și noi aflăm că acela a fost fenomenalul. Era ceva, păi, era un paradox că Dumnezeu a făcut să plutească acea arcă; când întreaga lume, se clătina cu valuri probabil mai mari decât munții de astăzi. Când ea s-a legănat din poziția ei... Când acele stele s-au mutat înapoi sau orice a avut loc și acea lume s-a mișcat afară de pe orbita ei, s-a legănat în afară și acele valuri mari; a fost desigur un paradox că acea mică corabie din lemn putea să se clatine pentru patruzeci de zile și nopți, pe acea, în acea apă. Asta era un paradox. Era un paradox că Dumnezeu a putut aduce apă din ceruri, când acolo nu era apă de adus.

E-118 Dar El poate aranja situația să facă să se potrivească cu Cuvântul Lui. El este încă, ca în Geneza 22, Iehova-Iire, „Domnul Își poate pregăti Lui o jertfă.” Vedeți? El rămâne. Acela este unul din Numele lui compuse, răscumpărătoare.

E-119 Era un paradox, când copiii Evrei au fost aruncați în cuptorul încins. Cum acei trei bărbați puteau umbla într-un cuptor atât de fierbinte încât intensitatea căldurii a omorât oamenii care i-au împins pe ei înăuntru. Și ei încă stăteau în acela, doar i-a eliberat. Acela era singurul lucru pe care el l-a făcut. Vedeți? I-a eliberat din legăturile cu care ei au fost legați. A fost un paradox.

E-120 Uneori, în viețile noastre, acel paradox se repetă. Uneori tu ești adus la o expunere, unde tu trebuie să faci o decizie. Tu trebuie să stai cu acea decizie, așa cum au făcut ei și totul va lucra împreună pentru bine. Ce-a făcut el? Nu i-a rănit deloc. I-a eliberat. Câteodată noi suntem prinși în acea poziție. Primul lucru pe care-l avem, exact ca omul care se îneacă în râu, tu trebuie să scoți omul din râu pentru ca să poți scoate râul din om. Da. Și aceea este câteodată ceea ce trebuie să facă un om, este să iasă afară și să-și ia poziția, ca apoi să scoată lucrul afară. Și să iasă afară din lucru, așa ca el să poată scoate lucrul afară din el.

E-121 Aceea este ceea ce copiii evrei au trebuit să facă. Ei trebuiau să iasă afară din foc și Dumnezeu a cauzat un paradox să se întâmple.

E-122 David, noi îl vedem pe David, doar un copil, doar un băiat cu o praștie; nu o suliță, nu o sabie. El a fost pus peste câteva oi, să le supravegheze. Cuvântul tatălui său a fost: „să aibă grijă de acele oi.” El era un păstor.

E-123 Fraților, aceea este la fel cum stăm noi în această dimineață. Noi suntem păstori. Noi nu avem nevoie de o educație de colegiu. Noi nu avem nevoie de o grămadă de teologie. Noi avem nevoie de Cuvântul Tatălui. Asta poate părea simplu. Și când un urs sau un hoț intră și ia una din oile Tatălui și le duce în vreun fel de ism, este un lucru foarte mic care ni se pare să îl avem. Ei râd, dar este oh, asta este atât de puternic când Dumnezeu este în spatele ei. Du-te după ea; ad-o înapoi!

E-124 Cum David a putut lua acea praștie să doboare un leu! Eu am vânat lei. Vai! Am stat sus pe un deal aici, într-o zi și cred, o jumătate de milă distanță... Tu îi auzi mârâind în jur, în aceste circuri. Dar tu se cuvine să auzi un răget sălbatic odată, pietrele se rostogolesc în jos de pe deal când acel leu a răgit.

E-125 Și să vezi acel animal feroce astfel și acest băiețaș, cu umerii mici aplecați, roșcat, merge și ucide acel leu cu o praștie. Acela era un paradox.

E-126 A fost un paradox când un bărbat cu degetele de paisprezece inci (aprox. 35 cm), pe nume Goliat, un războinic din tinerețea lui, acoperit cu o armură; cum că Dumnezeu a luat aceeași praștie mică și a doborât acel uriaș pentru că el s-a ridicat împotriva armatelor lui Dumnezeu. A fost un paradox.

E-127 Și când noi ne luăm poziția, azi, când un om spune că aceste lucruri nu se pot întâmpla, nu vă certați cu ei. Aceea este greșit. Nu vă certați cu ei, ci ridicați Sabia. Ridicați ceea ce... Voi priviți la ceea ce trebuie să fie această zi, când Dumnezeu a dat promisiunea Lui pentru astăzi. Ridicați Aceasta sus și mergeți, toți Goliații vor cădea sub Acesta. Este un paradox. Ceea ce Dumnezeu face astăzi este un paradox. Cum poate El, El, numai Dumnezeu poate face aceea. Corect. Praștia!

E-128 A fost un Moise care a fost antrenat în toată înțelepciunea egiptenilor. El îi putea învăța pe egipteni știința și așa mai departe. Și asta desigur era un paradox, cum Dumnezeu a echipat acel om. Acum, priviți, toată educația lui, tot ce avea el, a luat patruzeci de ani să-l educe, apoi i-a luat lui Dumnezeu patruzeci de ani să scoată aceea afară din el. Înțelegeți? Vedeți? Scoateți întâi omul din apă înainte să puteți scoate apa afară din om.
Vedeți? I-a luat Lui patruzeci de ani să scoată afară din el ceea ce el învățase. El a aflat că ceea ce avea, nu elibera pe Israel și aceea era pentru ce a fost el născut. El nu avea nicio alegere pentru aceea; Dumnezeu l-a chemat pentru aceea. Și noi aflăm că a luat patruzeci de ani să iasă aceea afară din el.

E-129 Și uneori, când omul într-adevăr urmează poruncile lui Dumnezeu, el face lucruri care par să fie într-un fel, eu cred, „mentale,” pentru alt om.

E-130 Isus a fost considerat un „om nebun”, dar El făcea exact ceea ce Tatăl I-a spus Lui să facă. El era Cuvântul manifestat. El a fost numit „un om nebun.”

E-131 Priviți la Moise cu aceasta, soția lui Sefora, stând pe un catâr și Gherșom pe șoldul ei; optzeci de ani, cu barba căruntă atârnând până la brâu, capul lui chel lucind către ceruri, cu un toiag strâmb în mâna lui, mergând jos în Egipt să-l cucerească. V-ați putea imagina asta? Ei spuneau:
„Unde mergi, Moise?”
„Merg jos în Egipt, să-l cuceresc.”
„Cum știi că tu îl vei cuceri?”
„Domnul mi-a spus s-o fac.”

E-132 Să cucerești o armată! Nu numai o armată, ci o națiune. Lucrul cu aceasta este, el a făcut-o. Acela era un paradox. Cum? Cu un toiag strâmb, el a adus judecățile lui Dumnezeu peste Egipt și l-a eliberat pe Israel, cu un toiag strâmb, nu cu o armată sau o sabie. Era un paradox.

E-133 Dacă cineva va privi la lucrurile care sunt incredibile, dar totuși adevărate, este un paradox când ei... pot face asta, când ei pot să facă aceea.

E-134 Acum noi aflăm de asemenea în Iosua, aici, despre care noi vorbim chiar aici în Iosua 10:12, Iosua.

E-135 Noi spunem... ei ne spun azi: „Soarele nu se mișcă. Pământul se învârte”. Ei spun: „Dacă pământul se va opri, el va cădea. Gravitația îl ține în locul lui.”

E-136 Acum, fraților, ce-a luat loc? El a spus soarelui să se oprească.

E-137 Învățătoarea mea la școală, învățând Biblia, a spus: „El, Dumnezeu, a închis ochii la ignoranța lui.” Dar oricum, el s-a oprit. Acela a fost lucrul principal. El s-a oprit.

E-138 Și el spune aici, că „El s-a oprit pentru aproape o zi întreagă și luna a atârnat peste Aialon.” Că: „soarele s-a oprit!” Orice El a oprit, eu nu știu ce a oprit El. Dar din cauza că un om a spus, „oprește-te,” și este scris aici că: „Soarele s-a oprit.”

E-139 Știința dovedește aceea că: un semn în cer încă spune că acela este adevărul, poate adeveri asta printr-un semn în ceruri, astăzi, că asta s-a întâmplat. Înțelegeți? Aceea doar a fost cam... două mii cinci sute de ani, sau ceva de felul acela, două mii opt sute de ani în urmă poate, că s-a făcut aceea. El nu a avut, acest semn n-a avut timp să se șteargă în stele și lucruri, încă. Aceea a fost doar... Aceea a fost doar cu două zile în urmă, după timpul lui Dumnezeu, vedeți, dar semnul totuși se arată. „Și el s-a oprit.” Acela este un paradox. Nimeni nu putea înțelege. Dacă soarele...

E-140 Dacă pământul se rotește, atunci tu spui: „El a oprit pământul.” Ei bine, dacă El a oprit pământul atunci știința spune că, „Gravitația, rotirea, îl ține sus acolo, atunci pământul ar fi căzut el însuși.” Dar el a continuat să se miște, la porunca lui Dumnezeu. Un paradox. De ce?
Oh, tu spui: „Aceea a fost cu mult timp în urmă.”

E-141 Aceea este astăzi, același Dumnezeu, Isus a spus în Matei, nu Matei, este Sfântul Marcu 11:22: „Dacă voi ziceți acestui munte, mută-te și nu vă îndoiți în inima voastră, ci credeți că ceea ce ați spus se va împlini, voi puteți avea ce-ați spus.” Aceea este să înfrunți natura, dar tu trebuie să ai un motiv și un obiectiv pentru aceea, care este legat cu ea. Află în Cuvânt dacă trebuie să fie făcut și apoi dacă Dumnezeu te cheamă s-o faci și se va întâmpla. Când tu știi că aceea este spus în Cuvânt s-o faci și apoi Dumnezeu te-a chemat s-o faci, atunci ea se va întâmpla; dacă motivul și obiectivul tău sunt corecte, pentru Dumnezeu. Aceea este de ce vedeniile au loc, de ce lucrurile își vor urma calea... Tu trebuie să știi și știi că Dumnezeu a promis-o pentru această oră.

E-142 „Așa cum a fost în zilele lui Lot.” El a promis în ultimele zile, apoi El cheamă să se facă aceea. Nu-i nicio problemă. Dumnezeu a spus așa. Aceea o stabilește. Sigur, este un paradox. Tu nu o poți explica. Niciun om nu poate explica cum anumite lucruri vor fi prezise și nici o singură dată nu vor eșua să se întâmple. Este un paradox. Dar Dumnezeu a spus să o faceți. Aceea este ziua. Aceea este ziua în care noi trăim.
„Soarele s-a oprit.”

E-143 Samson a fost un paradox, cum a putut el să omoare un leu, cu mâinile goale; o fărâmă de om, cu păr cârlionțat... Separat pentru Dumnezeu, el a fost un nazireu, separat prin Cuvântul lui Dumnezeu. El era un nazireu și astfel el s-a separat pe sine pentru Cuvânt. Și el nu avea umerii de dimensiunea acelei uși de-acolo. Orice om cu astfel de umeri putea omorî un leu. Aceea nu ar fi fost niciun mister, dacă el era de mărimea aceea, așa cum știința sau teologiile de astăzi și artiștii încearcă să-i deseneze poza lui. El era doar un ins mititel, vedeți și el era total incapabil să facă asta. Dar când Duhul Domnului a venit peste el, atunci el a putut s-o facă.

E-144 Noi am putea sta singuri, noi am putea sta doar unul sau doi, orice este asta: când Duhul Domnului încearcă să confirme un Cuvânt pe care El L-a promis și ți-a spus să-L faci, aceea se va întâmpla. El va fi un paradox, din nou. Desigur.

E-145 A fost un paradox când acest om a putut lua o falcă de catâr, pe care el a ridicat-o de pe câmp.
Acum, amintiți-vă, coifurile acelor filisteni erau cam de un inci grosime(aprox.2.5cm) din aramă. Gândiți-vă la asta. Și el a avut un os de falcă de catâr, care era acolo în deșert.

E-146 Ați ridicat vreodată una? O poți lovi cu piciorul și se va sfărâma într-un milion de bucăți. Lovește-o de o piatră, ea aproape că se face praf.

E-147 Și el a luat această falcă a acestui catâr și a bătut o mie de filisteni, le-a sfărâmat coifurile. Cum s-a ținut acea falcă împreună? De ce n-a cedat brațul lui? Este un paradox. Dumnezeu a făcut promisiunea. Și unde este Dumnezeu, paradoxurile întotdeauna se vor întâmpla unde este Dumnezeu. Da, domnule.

E-148 N-a fost un lucru ciudat în zilele în care regele Ahab a fost rege și al Iudeii, mai degrabă a lui Israel; și... Iosafat, omul neprihănit, regele Iudeii, a lui Iuda; și ei au făcut o alianță acolo? Cum poate un credincios să ajungă asociat cu un credincios prefăcut?!

E-149 Uneori omul ajunge în acel fel de aranjament astăzi, se amestecă pe ei înșiși cu oameni care nu cred Cuvântul și totuși ei sunt legați de ei cu asemenea legături, încât ei nu pot ieși afară. Lor le este teamă să Îl accepte.

E-150 Eu admir, curajul vostru fraților. Acum, voi nu trebuie să aveți aceea interpretat. Vedeți? Vedeți? Când ei neagă sau nu vor avea nimic de-a face cu El, „Îl pun deoparte” și totuși voi veți păși direct afară și O sponsorizați. Vedeți? Eu admir un bărbat ca acela. Vouă nu vă este frică de Cezar și de poruncă, vedeți? Da.

E-151 Credincioșii fiind prinși în cârlig cu credincioșii prefăcuți! Și Iosafat a făcut aceea când el s-a dus la Ahab, acel căldicel, credincios de graniță, se gândea mai mult la lucrurile sociale ale lumii și la coafurile frumoase ale soției lui și alte lucruri, decât se gândea la Dumnezeu. S-a predat ei! Și noi aflăm că Israel era chiar modelul acestei națiuni atunci; cum ei s-au dus și au scos locuitorii afară și au ocupat și au avut oameni mari ca David și Solomon, dar în final acolo s-a ridicat un individ ca Ahab.

E-152 Dar în zilele lui Ahab s-a întâmplat când profetul a venit pe scenă. Dumnezeu manifestă întotdeauna Cuvântul Său.

E-153 Și noi aflăm, atunci, că această națiune a făcut la fel. Noi am venit, am alungat indienii și am ocupat și am avut un Washington și un Lincoln. Dar unde ajungem acum? Dar Dumnezeu încă poate ridica profeți. El este în stare din aceste pietre să ridice copiii lui Avraam, când Cuvântul Său o cere. Maleahi a spus că el o va avea și noi o vom avea. Va fi aici. Nu vă îngrijorați. Cuvântul Lui va fi împlinit.
Observați, Mica era jos în țară.

E-154 Și Ahab ca să facă o strălucire pentru țară, el avea patru sute de profeți evrei acolo jos, o mare organizație a lor. Ei erau toți bine îmbrăcați, frumos îmbrăcați, educați, oameni școlați, profeți evrei, acum, nu păgâni. Profeți evrei! Iosafat a făcut această alianță.

E-155 Eu cred că toate lucrurile lucrează împreună. Simfonia este să ții ritmul exact. Vedeți?

E-156 Deci el a făcut o alianță, să meargă sus, să ia regele Edomului și să meargă sus în țară, să ia sirienii pentru că asta părea foarte bine.

E-157 Și lui Iosafat i-a venit ideea, fiind un om evlavios, a spus: „Noi ar trebui să-L consultăm pe Domnul, nu-i așa?”

E-158 A spus: „Aceea-i corect. Scuză-mă, trebuia să mă fi gândit la aceea. Da, am un seminar acolo jos, am cel mai bun ce există în țară, cel mai învățat. Ei pot spune „amin” cel mai frumos ce-ai auzit vreodată.“ Vedeți?

E-159 Păi, el a coborât și i-a adus. „Aduceți-i sus și lăsați-i să profețească.” Iată vin toți profeții, oameni bine îmbrăcați, fin cultivați, educați până în măduvă. Ei cunoșteau toată greaca lor, ebraica și totul. Vedeți?

E-160 Ei au venit sus și toți profețeau. Și ei aveau un drept la profeție. Ei au spus: „Suie-te. Care-i problema? Țara de-acolo aparține lui Israel.” Și aceea era adevărat. „Iosua ne-a dat-o. Dumnezeu a dat-o și Iosua a împărțit-o. Și copiii noștri sunt flămânzi și burțile filistenilor sunt umplute cu grâul care a crescut în acea țară.”

E-161 Ei erau absolut în Cuvânt, când s-a ajuns la aceea, dar ei au păcătuit și au pierdut țara aceea. Ei au pierdut-o. Ea nu mai era a lor, absolut, atunci, vedeți? Dar, corespunzător, dacă voi vreți să mergeți înapoi la început, ea le-a aparținut și acei profeți aveau dreptate.
Ei au spus: „Suie-te! Domnul este cu tine!”

E-162 Dar, știți, când un om într-adevăr... Cum am spus seara trecută despre Iosif fiind un om drept. Exista ceva care nu i-a sunat bine lui Iosafat.
El era un om drept. El a spus: „Nu mai ai încă unul?”

E-163 „Încă unul, noi avem întregul seminar aici? Cei mai buni ce-i avem în țară, profeți evrei și ei ne spun exact! Privește cât sunt ei de aproape de Cuvânt. Acolo-i Cuvântul, a spus că această țară ne aparține. Noi avem un drept să mergem s-o luăm.”

E-164 Dar Isus i-a spus diavolului același lucru și a spus: „De asemenea este scris.” Aceea este ceea ce ei au eșuat să vadă. Aceea este ceea ce i-a făcut pe ei să nu-L creadă pe Isus. Aceasta este de asemenea scris: „O fecioară va zămisli.” Vedeți, ei au eșuat să vadă aceea.

E-165 Astfel când ei au spus: „Suie-te! Domnul este cu tine: El îți va da victoria pentru că ea ne aparține nouă. Este în Numele Domnului.” Aici este.

E-166 Dar asta n-a sunat bine. Iosafat a spus: „Mai ai încă unul pe care l-ați putea consulta?”

E-167 A spus: „Da, există un altul, dar eu îl urăsc. Asociația nu l-ar primi.” Oh. „Noi nu vom avea nimic de-a face cu el. Este Mica, fiul lui Imla.”

E-168 A spus: „Să nu spună regele astfel,” a spus Iosafat. „Mergeți aduceți-l.”

E-169 Astfel atunci ei au trimis un alergător, a spus: „Mica, vrei să vii înapoi din nou în părtășie? Vezi, doar spune același lucru pe care îl spun restul din ei. Aceasta este ocazia ta acum. Fii de acord cu organizația, cu tot restul din ei, ei te vor aduce înapoi. Vezi? Și tu vei fi în părtășie și tu poți avea campaniile tale peste tot în țară, atunci.”

E-170 El a spus: „Așa cum Domnul Dumnezeu trăiește, eu voi spune numai ceea ce El pune în gura mea.” Noi avem nevoie de câțiva Mica. El a spus: „Eu voi vedea ceea ce Dumnezeu spune despre asta mai întâi, dacă El vrea să mă întorc iarăși.” Astfel el a spus: „Dați-mi noaptea aceasta, să văd ceea ce Domnul va spune.”

E-171 Și în noaptea aceea Domnul i-a arătat o viziune. El a comparat vedenia lui cu Cuvântul. Aceea era corectă.

E-172 A spus: „Suiți-vă dar eu am văzut Israelul, ca oile risipite, neavând păstor.”

E-173 Așa că atunci unul, marele preot sau conducătorul Consiliului Ecumenic, a venit și l-a lovit peste gură și a spus: „Pe unde a ieșit Duhul lui Dumnezeu când El m-a părăsit?”
El a spus: „Tu vei vedea în acea zi când vei sta înăuntru.” A spus: „Unde a mers Acesta?”

E-174 Și el a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu stând pe un tron. Am văzut oștirea cerului adunată în jurul Lui. Și acolo...”

E-175 Profetul lui Dumnezeu! Cuvântul vine întotdeauna la profet. Nu contează cât de nepopular pare asta să fie, este întotdeauna acolo. Și motivul că ei știu că se întâmplă, o El face astfel, că ceea ce omul vorbește vine la împlinire. Dumnezeu a spus, apoi acesta o dovedește. Apoi, un profet înseamnă nu numai să vorbească Cuvântul, ci de asemenea să prevestească și un interpret Divin al Cuvântului, Cuvântul divin scris. „Cuvântul a venit la profet.” Și Aceasta este descoperirea completă a lui Isus Cristos. Aceasta este descoperirea, Biblia. Este descoperirea lui Isus Cristos. Vedeți?

E-176 Și acum, când profetul a venit pe scenă, atunci și a putut prevesti lucruri și ele s-au întâmplat exact așa, Dumnezeu a spus: „Amintiți-vă, atunci Eu sunt cu el.” Apoi când el a descoperit Cuvântul, ceea ce alt profet a spus înaintea lui, aceea a venit la împlinire, atunci ei au știut că era adevărat. Aceea încă rămâne calea lui Dumnezeu de-a o face. El nu-și schimbă niciodată calea Lui. Vedeți? Amintiți-vă, grupurile mari... au încercat să schimbe aceea, dar aceea n-a mers.

E-177 Aici este unul despre care vorbim acum. Și ei aveau un drept, dar Ilie i-a spus lui Ahab. Vedeți, Israel a acceptat omul greșit, care le-a făcut lor organizații și au respins Cuvântul adevărat. Înțelegeți?

E-178 El a spus: „Am văzut pe Dumnezeu sfatul Lui s-a ținut. Și El a spus: „Pe cine putem noi avea să meargă și să-l amăgească pe Ahab?” A spus: „Un duh de minciună s-a ridicat, probabil din iad și a spus, eu voi merge și voi intra în acei profeți și-i voi face să profețească o minciună.”

E-179 Profeții evrei care priveau direct la Cuvânt! Vedeți? Dar ceea ce Elisei a spus, i-a orbit. Ei credeau că el era un ciudat, de asemenea. Înțelegeți? Dar când Mica s-a dus sub Duhul, el a văzut exact ceea ce adevăratul profet a spus. Aceea a fost șansa. Aceea a fost, s-o facă. Și acei evrei erau corecți, acolo.

E-180 Așa au fost evreii corecți în ceea ce ei au spus despre Isus Cristos, vedeți, dar aceea era potrivit cu umbra lor în care ei umblau. Era strălucirea unei alte zile, nu lumina acelei zile. S-ar putea istoria repeta pe sine iarăși? Biblia spune că se repetă, vedeți. Acum, noi aflăm că era...

E-181 Era ciudat că Dumnezeu a ales acest mic, needucat, neafiliat cu ei, să le arate și să aducă acelor oameni Cuvântul; în locul acelei școli a omului fin, cultivat, educat, deștept, el l-a ales pe Mica. Acela era un paradox. Oh. Sigur era. Și s-a întâmplat exact în felul în care a spus Mica că se va întâmpla pentru că el a avut Cuvântul Domnului. Întotdeauna a fost în acel fel. Da, domnule.

E-182 Ioan Botezătorul a fost altul. Voi știți, noi nu avem prea multe însemnări de unde veneau profeții și așa mai departe, oamenii spirituali. Înțelegeți?

E-183 Omul alege omul așa cum ei l-au ales pe Matia și astfel să ia locul lui Iuda. Noi nu auzim foarte mult despre el. Dumnezeu l-a ales pe Pavel. Înțelegeți? Înțelegeți? Aceea era alegerea lui Dumnezeu și... alegerea bisericii. Vedeți?

E-184 Și același lucru, oamenii care sunt umpluți cu Duhul, sunt de obicei oamenii care încearcă să fugă de acel lucru, să scape de el. Ei nu vor să-l facă. Dar Dumnezeu doar îl ia și spune: „Eu îți voi arăta. Eu te voi face să-l faci.”

E-185 Pavel a încercat să fugă. Alții au încercat să fugă. Mulți au încercat s-o facă. Moise a încercat să plece departe de la asta.

E-186 Noi nu avem prea multe consemnări despre Ioan. Tatăl lui era un preot. Era o tradiție în acele zile pentru fiu să-și urmeze tatăl, meseria lui. Dar când Ioan s-a născut, o naștere stranie, ciudată, fenomenală, când el a fost zămislit în pântecele mamei lui. Noi știm povestirea lui Zaharia și cum Îngerul a spus că soția lui va zămisli. Și când noi aflăm că aceea este ceea ce s-a întâmplat, la șase luni copilul nu se mișcase.

E-187 Și Maria a fost vizitată de Gabriel și s-a dus în Iudeea s-o salute pentru că Gabriel i-a spus că ea era însărcinată. Și când ea a ajuns acolo, ea a spus că ea s-a ascuns. Și când ea a întâlnit-o pe Maria, ea și-a pus brațele în jurul Mariei și a început s-o îmbrățișeze, așa cum fac femeile (femeile creștine reale, credincioase), a început s-o îmbrățișeze. Și ea a spus... ea a văzut că era mare, urma să fie mamă și ea a spus: „Știi, Îngerul Domnului mi-a spus că și eu voi fi mamă”...

E-188 Elisabeta i-a spus că era oarecum îngrijorată. Ea a spus: „Pentru că sunt șase luni acum și copilașul nu s-a mișcat.” Aceea era neobișnuit, vedeți. Copilul este practic, ceea ce noi numim astăzi, „mort”, vedeți, tot așa de bine ca mort în pântecele mamei lui. „Șase luni.” Aceea a neliniștit-o.

E-189 Și știți, Ioan era cu șase luni mai în vârstă decât Isus, care era vărul lui de-al doilea. Maria și Elisabeta erau verișoare primare. Și apoi când noi aflăm că Elisa-...

E-190 Maria a privit înapoi, fața ei tânără și a spus: „Și eu urmează să am un copil.”
„Deci tu și Iosif sunteți căsătoriți?”
„Nu, nu suntem căsătoriți.”
„Și tu urmează să ai un copil?”

E-191 „Da, Duhul Sfânt mă va umbri.” Paradox. Vedeți? „Duhul Sfânt mă va umbri și acea ființă Sfântă va fi numit Fiul lui Dumnezeu.” A spus: „Gabriel m-a întâlnit. Și când El a făcut-o, El a spus că voi avea un Fiu și eu îi voi pune numele „Isus!”

E-192 Și imediat ce ea a spus „Isus”, micul Ioan a tresărit în pântecele mamei lui. El a primit Duhul Sfânt.
Biblia a spus: „El s-a născut; din pântecele mamei lui a fost plin de Duhul Sfânt.” Prima dată când acel Nume a fost vreodată chemat de o buză umană, un copilaș mort a venit la viață, în pântecele unei mame. Ce se cuvine să facă El unei biserici născute din nou? Acel Nume, Isus!

E-193 A spus: „Și de unde îmi este aceasta, ca mama Domnului meu să vină la mine? Căci imediat ce salutarea ta a venit la urechile mele,” ea a auzit Numele Lui, „copilul meu a săltat în pântece de bucurie.” Este cu totul fenomenal. Este un paradox.

E-194 Ioan, mort, șase luni în pântecele mamei lui, a venit la viață prin Numele lui Isus Cristos, prima dată când acesta a fost vorbit de buze umane, a arătat că omul mort vine la viață prin Numele lui Isus Cristos. Încă un paradox! „N-a fost niciun alt nume sub cer, dat printre oameni, prin care voi trebuie să fiți salvați.” Un paradox! Da.

E-195 Ioan a fost fenomenalul. Părea ca și cum el ar fi mers și ar fi dus mai departe după tatăl său, s-a dus la școala lui unde tatăl lui a fost educat, fiind un levit. Leviții erau singurii care puteau fi în preoție. Așa că Ioan era un levit, astfel, în mod obișnuit era tradițional pentru el să meargă la școala tatălui lui. Dar Dumnezeu avea o lucrare pentru el; el urma să-l anunțe pe Mesia.

E-196 Lucrarea lui era prea extraordinară pentru el ca să urmeze tradițiile. Eu sper că voi înțelegeți corect.
Lucrarea lui era prea fenomenală. El nu putea merge la tradițiile lor și să fie mulțumit cu tradițiile lor.

E-197 Fiecare ar fi spus: „Acum, nu crezi că acel frate Jones, de-aici, este tocmai omul care să fie Mesia? Noi știm că tu urmează să-L anunți pe El. Nu crezi că el este chiar felul corect de om? ” Acela ar fi fost un alt Matia.

E-198 Dar ce-a făcut el? El a stat în pustie. El nu avea educație. Ioan, ca mulți dintre noi astăzi, nu putea vorbi și să folosească cuvinte din gramatică prin care noi am exprima inspirația noastră, sau omul, nici eu însumi, probabil cei mai mulți dintre noi de-aici dinăuntru n-am putea face aceea. Ce-a făcut el? El a trebuit să meargă în natură, să o compare ca să-și exprime poziția lui. Înțelegeți? Când el s-a exprimat, el a trebuit să meargă la natură. Priviți, el a spus: „O, voi generație de vipere,” ceea ce el văzuse: șerpi în pustie. El a văzut ce erau ei: „Generație de vipere.” Acum, un om educat, ar fi avut un alt cuvânt, vedeți, pe care el putea să-l folosească în loc de acela, dar el a exprimat-o prin „un șarpe.”

E-199 A spus: „Nu vă gândiți în voi înșivă: pentru că noi aparținem la aceasta, că voi veți însemna ceva la Dumnezeu; căci Dumnezeu este în stare din aceste pietre...” Vedeți, nu să ia ceva cuvânt teologic; el nu știa nimic despre vreun seminar. El a avut seminarul său în pustie, vedeți, înaintea lui Dumnezeu. Era ciudat ca Dumnezeu să ia un astfel de om, este un paradox, în locul tuturor acelor preoți fini, educați care erau în școli. Este chiar un paradox. Dumnezeu întotdeauna lucrează în paradoxuri, după părerea mea.

E-200 Nașterea din fecioară a fost un paradox, o fecioară a zămislit, a născut un Copil. Dumnezeu făcut carne; Dumnezeu și-a schimbat starea din Duh ca să devină Om. Omul a schimbat... El și-a schimbat cortul Său, locul Său de locuit și tabernacolul.

E-201 Când Isus stătea acolo pe țărmurile Galileii, Ioan a privit în sus și a văzut Duhul lui Dumnezeu, ca un porumbel, coborând și o Voce spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care eu locuiesc cu plăcere.”
„În care eu locuiesc cu plăcere,” același lucru, verbul înaintea adverbului, este totul, vedeți? Vedeți?
„Acesta este Fiul Meu preaiubit în care eu locuiesc cu plăcere.” Dumnezeu și omul devenind unul, unindu-se împreună pentru răscumpărare. Cum Dumnezeu, care acoperea tot spațiul și timpul, a putut să coboare și să se toarne pe Sine într-un Om, astfel că El a putut gusta moartea pentru toată rasa umană! Creatorul, murind, ca să-și salveze creația Lui.

E-202 Cerurile și pământul s-au sărutat unul pe celălalt, omul și Dumnezeu devenind unul acolo, (cum poate un om?) ca El să poată locui în om și să aibă părtășie. Nu este nimic decât Dumnezeu binevoitor, încercând să ajungă la omul lui.

E-203 La început, El a fost Tatăl. El era deasupra a tot. El era singur. El locuia singur, Elohim. Chiar când El a coborât pe munte, până și un animal dacă atingea muntele, ei trebuiau să moară. Dar apoi: „El a fost făcut carne și noi L-am atins, L-am mânuit.” El a făcut aceea că să-și verse sângele Său, sânge virgin; pentru că noi suntem născuți prin dorință sexuală. El s-a născut printr-o naștere virgină. El nu era sângele unui iudeu. Nici n-a fost el unul dintre neamuri. El era Dumnezeu, sânge creat. Vedeți? Sângele iudeu nu ne salvează. Sângele neamurilor nu ne salvează. „Sângele lui Dumnezeu,” spune biblia „ne salvează.” El era sângele lui Dumnezeu.

E-204 Unii oameni au spus că El a fost...că: „Maria a zămislit și că a fost... oul a aparținut Mariei; celula de sânge vine de la sexul masculin care era Dumnezeu.” Aceea este greșit, de asemenea. Dacă este, priviți aici. Atunci ca să aduci acel ou, trebuia să fie ceva fel de senzație. Atunci ce susțineți voi că Dumnezeu a făcut Mariei?

E-205 El le-a creat pe amândouă: ou și sânge. El era Dumnezeu. Ea a fost un incubator. Ea a fost doar un pântece împrumutat. Ca un mormânt împrumutat să fie îngropat. El a făcut totul. Vedeți, n-a avut loc să-și plece capul. El a devenit exemplul nostru, ceea ce noi ar trebui să fim. El n-a luat niciodată partea cu nimeni, ci a făcut ceea ce i-a plăcut Tatălui, întotdeauna.

E-206 Și Tatăl acum locuiește în noi prin moartea Lui. El a sfințit biserica aceea cu siguranță, această biserică,... necurățită, murdară. Dumnezeu a găsit de cuviință, dintr-un Stâlp de Foc; jos să fie făcut Om și apoi Duhul Sfânt chiar în noi. Nu vedeți voi ceea ce este asta? Același Dumnezeu coborând jos tot timpul, acum. Dumnezeu deasupra noastră; Dumnezeu cu noi; Dumnezeu în noi. Vedeți? Ca: gândurile lui Dumnezeu; Cuvântul lui Dumnezeu și manifestarea Cuvântului.

E-207 Doar același lucru, de la început Dumnezeu gândind un Tată: El era; un Fiu: El era; un Salvator: El era; un Vindecător: El era.

E-208 Cuvintele au fost vorbite și El a fost manifestat: „O fecioară va zămisli și va naște un Fiu; Numele Lui va fi chemat Emanuel, Sfetnic, Prinț al Păcii, Dumnezeu Puternic, Tatăl veșniciilor” și aceea a fost.

E-209 Și din aceea a venit: „Că El va aduce pe mulți fii la Dumnezeu.” Întregul lucru este Dumnezeu, descoperit!
Dumnezeu deasupra noastră; Dumnezeu cu noi; Dumnezeu în noi. Un paradox într-adevăr, că Dumnezeu va locui în om, El Însuși. Sigur.

E-210 El a trebuit să devină aceea, să moară, ca să împlinească propriile Sale legi ale dreptății. El a prezis și a spus: „În ziua când veți mânca din el, în ziua aceea veți muri.” Și El a trebuit să împlinească, nu exista nimeni altul s-o fi putut face decât El Însuși. Dacă El...

E-211 Astăzi, în această zi, îmi place să aduc asta despre Dumnezeirea lui Isus Cristos pentru că acel om încearcă să-l facă un profet. Acum dacă se întâmplă să fie unul din „Știința Creștină” stând aici, eu nu vă rănesc sentimentele voastre; eu sper să n-o fac.

E-212 Dar noi ne bazăm atât de mult pe dovezi. Noi, penticostalii punem dovada noastră pe vorbirea în limbi și cât de rău că am fost păcăliți în aceea! Și ce mulți dintre ei spun: „Roadele Duhului sunt dovada,”și ce rău ați fost voi păcăliți prin aceea!
Nu, domnule. Dacă voi vorbiți despre vorbirea în limbi ca fiind dovada Duhului Sfânt... Care eu cred că Duhul Sfânt vorbește în limbi. Nu mă înțelegeți greșit. Da, dar voi spuneți: „Un om care vorbește în limbi, are Duhul Sfânt.” Noi am crezut aceea pentru un timp, dar noi am aflat că aceea era greșit.

E-213 Luther a spus: „Aceia care spun că ei cred.” Noi am aflat că aceea era greșit. Wesley a spus: „Aceia care au ajuns sfințiți și au strigat.” Noi am aflat că aceea era greșit. Penticostalii au spus: „Aceia care au vorbit în limbi.” Noi am aflat că era greșit. Știința Creștină a spus: „Roada Duhului este dovada.” Noi am aflat că aceea era greșit.

E-214 Eu am văzut vrăjitoare și vrăjitori să bea sânge dintr-un craniu uman și să vorbească în limbi; și să așeze un creion pe o masă și să scrie în limbi necunoscute și să le interpreteze. Vedeți? Acum, nu-mi spuneți despre aceea; mama mea era pe jumătate indiană, vedeți, și eu știu. Am văzut asta și am avut de-a face cu asta.

E-215 Totuși, Dumnezeu vorbește în limbi, dar aceea nu este dovada infailibilă că tu ai Duhul Sfânt. Desigur că nu. Nu, într-adevăr. Creștinul nu este... Lăsați-mă...

E-216 Dumnezeu să mă ierte că fac asta, eu Îl voi pune pe Isus într-un proces pentru voi, doar un moment, dacă mă veți ierta. Am eu așa mult timp? Să vedem, un moment. [Un frate spune: „Da, nu te grăbi.”] Doar să fie...Da, eu am depășit timpul cu zece minute, dar mă voi grăbi și voi omite ceva din asta, vedeți. [Un alt frate spune: Ei n-au stabilit niciun timp.] Să încerc asta doar un minut, fraților.

E-217 Acum, Tată ceresc, iartă-mă pentru aceasta. Nu-mi place s-o vorbesc, dar este astfel ca oamenii să știe.

E-218 Voi lua asta, că eu voi fi împotriva lui Isus, în această dimineață și eu voi spune că voi sunteți un grup de oameni iudei și Isus s-a ridicat chiar aici în Bakersfield. „Lăsați-mă să vă chem pe voi, oamenilor, împreună și să vorbim despre roadele Duhului.” Ei cred aceea, de asemenea.

E-219 Ce este roada Duhului? Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine.
Este corect? [Adunarea spune „Amin.”] Roada Duhului, mulți oameni se bazează pe aceea.

E-220 Uneori acela este diavolul. El poate imita aceea la literă, el desigur...el poate imita vorbirea în limbi, la literă; interpretarea lor, la literă. Oricare din acele daruri, el le poate imita.

E-221 Observați, este un preot, „Eu voi... eu vă voi vorbi vouă tuturor.” Acum eu iau partea împotriva lui Isus, doar un moment. I-am cerut lui Dumnezeu să mă ierte, doar așa ca să vă pot arăta ce vreau să spun, ca să clarific o idee. Vedeți? Eu voi spune...

E-222 „Domnilor, sunt aici pentru biserica voastră, în această dimineață. Vă vorbesc vouă, tuturor. Acum, există un tânăr aici în oraș, pe nume Isus, din Nazaret. El are o învățătură ciudată. Noi îi cunoaștem pe preoții noștri. Acum, noi trebuie să judecăm aceasta prin roada Duhului. Acesta, preotul vostru, stră- stră-stră-străbunicul lui era preot. El a sacrificat totul în tinerețea lui, toate lucrurile de care voi toți v-ați bucurat când ați fost tineri. El a sacrificat aceea, ca să fie un preot pentru Dumnezeu. Ce a făcut el pentru aceasta? El a studiat, a făcut tot ce putea el fi, ca să fie felul corect de bărbat.

E-223 „Cine a fost cel care a stat lângă tine când tatăl și mama ta se certau și ei urmau să se despartă?
Cine a stat lângă tata și mama, și-a pus brațul în jurul unuia și celălalt braț în jurul celuilalt și i-a adus înapoi împreună? Credinciosul vostru preot bătrân de-acolo. Credinciosul vostru preot bătrân a studiat legile lui Iehova până când le-a știut pe dinăuntru și pe dinafară, pe dinăuntru și pe dinafară, pe dinăuntru și pe dinafară. El a terminat fiecare seminar. El a obținut diploma de doctor. El are o Licență în artă. El are un D.D., L.L., Ph.D.(titlu de doctor) El știe exact despre ce vorbește. El a studiat asta, în timp ce voi, oamenilor, ați alergat de ici-colo. El a studiat asta pentru că el este conducătorul vostru.”

E-224 Toate acestea au sens, fraților, dacă voi vorbiți în felul psihologic despre ea. Toată aceasta are sens.

E-225 „Din ce școală a venit acest Isus din Nazaret? El n-a avut nicio zi de școală, din câte știm noi. De unde a venit El? Nimeni nu știe; aici El vine prin jur. Priviți la bătrânul vostru, amabilul preot bătrân. Când tatăl vostru a rămas fără bani în acea vreme, nu avea bani. La cine s-a dus? Omul avea roada Duhului, binevoitorul vostru preot bătrân i-a împrumutat bani să-i plătească zeciuiala până venea recolta.

E-226 „Cine a stat lângă tine când mama ta era în durerile nașterii?” Scuzați-mă, surorilor. „Și ei se gândeau că ea va muri. Cine și-a ținut mâna peste ea și s-a rugat în timp ce tu te nășteai în această lume? Binevoitorul tău preot bătrân. Cine te-a ridicat către Iehova și te-a tăiat împrejur și te-a ținut și te-a făcut...și te-a oferit lui Iehova? Acel binevoitor preot bătrân.

E-227 „Și priviți ce-a făcut acest Isus din Nazaret ziua trecută. Ce-a făcut El vreodată pentru roadele Duhului?

E-228 „Acum, mulți dintre voi sunteți oameni de afaceri, voi aveți... afaceri aici. Voi sunteți comercianți și așa mai departe. Iehova cere un miel pentru păcatele voastre. Voi nu creșteți miei. Astfel ce-au făcut acești preoți bătrâni binevoitori, așa încât sufletul vostru să nu fie pierdut? Ei au avut ceva vânzători să meargă acolo sus în curți, au făcut cuști mici și au pus mieii acolo înăuntru; ca tu să poți lua câștigul tău pe care l-ai făcut; făcut nu din miei, ci tu ai făcut altceva ca să păstrezi să meargă economia noastră. (Și ei au jucat)... au făcut un loc unde tu, când ai ajuns împovărat de păcat și vrei să ajungi eliberat de păcatele tale, acest binevoitor preot bătrân avea un loc unde tu puteai cumpăra un miel. Dumnezeu nu vroia banii tăi: El a spus „un miel” și tu te duceai și cumpărai un miel.

E-229 Ce-a făcut acest Isus din Nazaret? A venit și a scos lucrurile lor afară, le-a golit și le-a spus că erau „o peșteră de tâlhari.” Nu prea multă roadă a Duhului acolo, nu-i așa? Binevoitorul vostru preot bătrân nu a fost niciodată indispus. Acest Ins a împletit funii și a lovit mesele și i-a fugărit afară și a privit mânios la ei. Aceea nu este roada Duhului! Binevoitorul vostru preot bătrân! Cine va spune ultimele cuvinte peste voi? Binevoitorul vostru preot bătrân. Cine va încredința sufletul vostru lui Dumnezeu? Binevoitorul vostru preot bătrân. Vedeți, roada Duhului a făcut-o. Și acel Ins n-a avut niciuna din ele!“

E-230 Acum voi spuneți: „Frate Branham!!” Eu aș putea sta o predică pe aceasta, dar eu n-o voi face.

E-231 Care este roada Duhului? Manifestarea Cuvântului promis. Dacă ei doar s-ar fi oprit să privească, El nu avea aceste lucruri pe care le aveau ei, roada Duhului, sau ceva. Dar Cuvântul promis pentru acea zi se manifesta pe Sine, aceea era exact Lumina orei. Aceea era El, vedeți.

E-232 Nu contează cât de multă educație sau câtă bunăvoință, cât de mult vorbiți voi în limbi, cât de binevoitori, gentili sunteți voi și totul; dacă voi nu acceptați acel Cuvânt al orei când El este manifestat în fața voastră, voi sunteți în aceeași categorie.

E-233 Aceea ar putea suna grosolan, eu nu vreau s-o spun în acel fel, dar este adevărul. Doar credeți asta. Înțelegeți. În regulă. Acum Dumnezeu să mă ierte. Vedeți ce vreau să spun?

E-234 Cine avea roada Duhului? Isus! El a spus: „Cercetați scripturile. Voi credeți că ele... În ele voi vă gândiți că aveți Viață Eternă. Ele mărturisesc despe Mine. Ele vă spun Cine sunt Eu.” El niciodată n-a ieșit afară și să spună Cine era El. El nu le-a spus. Și de ce a avut El adunarea aceea mare?...El a spus: „Dacă voi nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele Lui,” așa cum am spus seara trecută, „voi nu aveți Viață.”

E-235 Păi, vai! Acea adunare a spus: „Acest ins este nebun. Ce-ar spune doctorii și știința...? Păi, acel Om care încearcă să ne facă canibali?” El n-a explicat aceea niciodată. Era timpul ca ei să-L respingă.

E-236 Apoi El a avut o grămadă de predicatori care atârnau în jurul lui, credincioși de graniță. El a spus: „Păi, ce veți spune când Mă veți vedea suindu-Mă de unde am venit?”

E-237 „Venit...??? De unde? Păi, noi am văzut leagănul în care Te-ai născut, cetatea în care Tu te-ai născut. Noi am pescuit cu Tine, aici pe dealuri, Tu..., noi umblăm cu Tine, vorbim cu Tine și Tu vii... din...???
Oh, vai, acum noi știm că Tu ești nebun.“

E-238 Dar credința adevărată, autentică nu se clintește. Acei ucenici n-au putut explica Aceasta, dar ei știau că era adevărul. Înțelegeți? Aceea trebuia să fie ceva ce Dumnezeu a plantat, trebuiau să fie gândurile Lui înainte de întemeierea lumii când El a plănuit toți răscumpărații. Efeseni 1:1-5, El a plănuit întregul lucru înainte de întemeierea lumii, gândurile Lui și acestea sunt atributele gândurilor Lui.

E-239 Priviți la Iuda care stătea acolo, ca și un cleric de aici: „Da, umblând în Lumină,” avea putere să vindece bolnavii. Matei 10 dovedește asta. El i-a trimis și s-au întors bucurându-se și dracii li se supuneau. Iuda era cu ei! Corect. El a spus: „Nu vă bucurați că dracii vă sunt supuși; ci pentru că numele voastre sunt scrise în Cartea Vieții Mielului.” Iuda era cu ei. Dar când a ajuns să ia întregul Cuvânt a lui Dumnezeu, el L-a respins.

E-240 Așa fac oamenii astăzi! Vedeți? Isus a spus: „Omul va trăi prin fiecare Cuvânt,” nu doar unul sau două Cuvinte. Fiecare Cuvânt!

E-241 Voi spuneți: „Păi, frate Branham, eu pot merge pentru o parte din El. Și eu nu pot să merg...”

E-242 Atunci tu ai interpretul pe care Eva l-a avut. El a luat fiecare bucățică din Acesta, L-a interpretat corect, în afară de o mică frază. Trebuie să fie fiecare bucățică din El. Dacă Biblia a spus-o în acel fel, asta nu este pentru interpretare particulară. Este felul în care Biblia a spus-o. Și dacă Dumnezeu a cauzat toate acele dureri de inimă și necazuri, și moartea copilașilor, și plâns, și războaie și lucruri, deoarece Cuvântul Său a fost pus la îndoială printr-o frază, vă va permite să intrați cu ceva mai puțin decât Acela? Gândiți-vă la asta.

E-243 El nu se schimbă. Prima lui decizie trebuie să rămână întotdeauna, acea decizie. Acela este motivul că El lucrează cu unul, individual, nu cu un grup. Unul! El nu poate să o schimbe. Păi, eu am multe de spus aici, dar eu...

E-244 Moartea lui Isus a fost ceva extraordinar. A fost un paradox. Învierea a fost un paradox. Noi credem aceea. Fiecare știe că învierea a fost un paradox, că Dumnezeu L-a înviat din morți.

E-245 Nașterea din nou este un paradox. Corect, poate schimba ființa unui om! Noi am putea predica o predică chiar aici înăuntru un pic, vedeți, cum un paradox... să iei un om care este necredincios, nu crede, n-are nimic de-a face cu Asta și dintr-o dată se schimbă dintr-un renegat într-un sfânt, dintr-o prostituată într-o soră. Este un paradox. Nimeni nu-i poate da un medicament sau o injecție sau o doză de medicament sau orice altceva; Asta cere mâna atotputernicului Dumnezeu și numai aceea, să schimbe un om. Păi, este un paradox, când un om este născut din nou, aceea-i corect un paradox încă o dată.

E-246 Era un paradox, când Dumnezeu a ales o sută douăzeci de pescari neștiutori, să ducă veștile, Evanghelia la Cincizecime, în jurul lumii, în loc de marele Consiliu al Sanhedrinului care a fost educat pentru asta, aceia care erau antrenați și au așteptat, și au așteptat ca lucrul să se întâmple. Și Dumnezeu s-a descoperit pe Sine la o grămadă de pescari care nu-și puteau nici măcar semna numele pe o bucată de hârtie. Un paradox că Dumnezeu a ales așa ceva, în loc să ia Consiliul Ecumenic al acelei zile, să facă asta.

E-247 Va face același lucru astăzi. „El este în stare din aceste pietre să ridice copiii lui Avraam.”

E-248 Vedeniile profeților au fost întotdeauna un paradox, cum acei oameni, prin inspirație, puteau prezice lucruri care niciodată nu au eșuat. Acela era un paradox, cum acel ceva dincolo de mintea omenească, ce tu nu poți pricepe. Există două, conștientul și subconștientul; că Dumnezeu ajunge în subconștient care este realul și-l vede mai dinainte, îl ia afară și vede lucruri care erau în trecut într-o altă epocă, îl aduce jos la timpul prezent și spune viitorul și el niciodată nu dă greș, oricând. Un paradox, într-adevăr! Incredibil, dar este adevărat. Se întâmplă întocmai exact. Ceea ce L-am văzut să facă seara trecută a fost un paradox, incredibil pentru ființa umană. Noi nu-l putem explica.

E-249 O anumită biserică baptistă la care a mers mica mea familie, ziua trecută și ei au fost la adunare în Tucson. Și păstorul s-a ridicat, neștiind că acel băiat care merge cu fiica mea este un membru acolo. Și el a spus: „Știți, tocmai am aflat, că tatăl și mama fratelui Branham au călătorit cu un circ.” Și a spus: „Ei au fost magicieni și aceea este o mică scamatorie pe care el o face.” Vedeți? Eu cred că era o scamatorie care vindeca bolnavii. Mă îndoiesc că mama mea și tatăl meu au văzut vreodată un circ. Ei n-au văzut niciodată un automobil până când eu am avut unul. Vedeți? Ei n-au știut niciodată nimic despre asta.

E-250 Dar, vedeți, diavolul are întotdeauna de spus. Ei au spus despre Isus: „Ei fac asta prin Beelzebub.” Ei trebuiau să răspundă ceva adunării lor. De ce nu cercetează ei Scriptura și să vadă că Aceasta este prezisă pentru astăzi? Este Isus Cristos același ieri; așa cum El a fost ieri, El este azi și va fi în veci. Dar aceea este, vedeți, aceasta este doar felul în care ei încearcă s-o facă: „penticostali needucați”, vedeniile profeților. Isus viu astăzi, după două mii de ani, este un paradox, de asemenea. El desigur este.

E-251 Acum, eu trebuie să închei, pentru că se face târziu. Credeți în paradox? [Adunarea spune: „Amin.”] Desigur.

E-252 Pot să spun asta. Odată un vechi prieten farmacist, om bătrân binevoitor, el a spus: „Frate Branham, îți voi spune ceva.” A spus: „Eu...eu știu slujba ta.” Și a spus: „Eu...eu îți voi spune.” A spus: „Asta poate suna ridicol. Dar, a spus: „Eu n-am spus asta oamenilor pentru că ei n-o vor crede”. Dar, a spus: „Eu îți voi spune.”
Am spus: „Dă-i drumul.”

E-253 El a spus: „Chiar aici în aceeași farmacie,” a spus el „în timpul crizei economice, eu stăteam aici.
Băiatul meu, care acum este căsătorit și conduce o farmacie în alt oraș,” a spus, „el aștepta clienții.” Și a spus: „Oamenii erau... A spus: „Ei trebuiau să meargă la... Vă amintiți când voi trebuia să mergeți să obțineți un tichet de la district, ca să obțineți medicamentele? Orice trebuia să obții, tu trebuia să ai un tichet pentru asta.” El a spus că a văzut un cuplu șovăind la ușă și a spus că el a privit. „Biata mamă micuță, însărcinată, de-abia putea să se țină pe picioare; o femeie tânără, ea abia pășea.”

E-254 Și a spus: „Tânărul bărbat a mers la fiul meu și i-a spus: Am o rețetă aici pentru... Doctorul mai degrabă, m-a trimis să obțin un tichet de la agentul de district de-aici ca să primesc ceva medicamente. Soția mea are mare nevoie de ele”. Și a spus: „Ea doar nu mai poate suporta, a spus, ea e foarte bolnavă. Doctorul mi-a spus: „Ia-le chiar acum și dă-i-le.” A spus: Mă-ntreb dacă aș putea obține medicamentele și să-i dau ei medicamentele și ar putea ea să stea jos aici?“ Și a spus: Îmi va lua două sau trei ore să stau la acel rând înainte să pot obține tichetul meu pentru ele. A spus: „Mă-ntreb dacă mi-ați putea da medicamentele acum?”

E-255 Tânărul bărbat a spus: „Domnule, mi-ar place să fac asta. A spus: „Eu nu pot s-o fac, a spus el, fiindcă noi avem o regulă aici, că noi le dăm, pe bază de achitarea mărfii și apoi o iei”. El a spus: „Noi trebuie să le avem.”

E-256 Și a spus că el stătea acolo în spate, citind ziarul, bărbatul în vârstă. El a spus: „Așteaptă un minut, fiule.” A privit la acea biată mică femeie doar ținându-se astfel.“ Și așa că el a spus: „Du-te și completează acel tichet.” El a spus: „Înmânează-mi-o mie aici.”

E-257 A spus că a luat rețeta pe care a dat-o doctorul, s-a dus acolo și a completat-o. A spus: „Am completat-o și m-am gândit, „Dacă n-o plătește niciodată, în regulă; nu face nicio diferență.”

E-258 A spus: „Am pășit aproape de locul unde era ea. Am ridicat-o, să i-o dau în mâna ei.” Și a spus: „Când am așezat aceea în mâna ei, ” a spus, „mi-am ridicat privirea.” A spus: „Frate Branham, eu nu știu dacă tu crezi asta sau nu.” A spus: „Am pus acelea în mâna Domnului Isus.” A spus: „L-am văzut pe El stând acolo, privind la mine și Sângele curgând în jos pe fața Lui și cicatricile de pe capul Lui.” Și a spus: „Am închis ochii, astfel, m-am clătinat oarecum. Și l-am auzit pe soțul ei spunând: „Ești bine, doctore?” Și el a spus: „Da.” A spus: „Am privit înapoi și femeia ținea rețeta.
A spus: „Crezi tu aceea?”

E-259 Am spus: „Sigur; eu o cred. „Într-atât cât ați făcut celor mai micuți ai Mei, Mie Mi-ați făcut.” Un paradox, într-adevăr“.

E-260 Mulți dintre voi, frații de-aici ați citit scrierile Sfântului... sfinților din zilele timpurii, cum Domnul a lucrat cu ei; paradox, cum lucrurile s-au întâmplat. Noi credem în paradox. Unul dintre...

E-261 Sfântul Martin era unul la care încercam să mă gândesc. Vedeți, el era un soldat și în Franța era rânduiala că el trebuia să urmeze munca tatălui său. Dar el întotdeauna într-un fel a crezut. Mama lui era credincioasă. Și într-o zi rece... El era un om foarte smerit. Și ei întotdeauna dădeau orice era nevoie unui om să-și lustruiască cizmele lui și să-l păstreze pe el să arate îngrijit, cum ar trebui un soldat. El lustruia cizmele servitorului său. El nu mergea în tradițiile și obiceiurile lor. El credea că oamenii au fost făcuți egali.

E-262 Deci într-o zi rece, el stătea lângă poarta orașului Toras, pe unde intra el și a spus că acolo zăcea un cerșetor bătrân pe stradă. Voi ați citit asta, fără îndoială, de multe ori. Acolo zăcea un cerșetor pe stradă, înghețând de moarte, o iarnă cu adevărat rece. El implora oamenii: „Veniți! Îmi va da cineva o mantie? Eu voi îngheța la noapte. Nu pot să mă culc pe acest pământ in felul acesta. Îmi va da cineva o haină?” Nimeni.
El a spus: „Vă rog; cineva să aibă milă, de un om bătrân, sunt pe moarte. Mi-am slujit timpul meu. Am făcut ce era cel mai bine. Nu mă lăsați să mor. Îngheț de moarte. Cineva să mă înfășoare, vreți voi?”

E-263 Și astfel el doar stătea în spate, Sfântul Martin, privind. El nu era un credincios, el nu era un creștin atunci, el nu acceptase Aceea. El doar stătea și urmărea. Nimeni n-a făcut-o, când mulțimea trecea pe lângă el, unii din ei erau destul de înstăriți s-o facă. El avea doar o haină și aceea era o haină militară. El și-a scos sabia și a tăiat-o, în jumătate, a înfășurat pe bătrânul cerșetor în ea și a plecat mai departe.

E-264 Oamenii râdeau de el mergând în jos pe stradă cu o bucată de haină atârnând pe el. „Ce soldat cu arătare caraghioasă,” spuneau ei că era, își băteau joc de el.

E-265 În acea noapte el a fost trezit din somnul lui. El a privit, stând pe marginea patului și acolo stătea Isus înfășurat în acea bucată de haină veche cu care el l-a înfășurat pe cerșetor. Atunci el a știut:
„Într-atât cât ați făcut celor mai neînsemnați din acești micuți ai Mei.”

E-266 Era un paradox, chemarea lui. El a fost... mesagerul acelei epoci. El a stat pentru scriptură în acea zi împotriva a toată răutatea catolicismului. Dumnezeu l-a ales și El l-a lăsat să-L vadă pe Cristos, printr- un paradox.

E-267 Fraților, noi putem vedea paradox după paradox. Marele paradox vine înaintea noastră: „Când trâmbița Domnului va suna și nu va mai fi timp și dimineața izbucnește Etern, luminoasă și frumoasă.” Când învierea vine și noi suntem prinși împreună să-L întâlnim pe El în văzduh, acela va fi paradoxul final, când noi mergem să fim cu El. Până atunci, să fim slujitori credincioși la Cuvântul lui Dumnezeu, care este Cristos.
Ne putem ruga?

E-268 Tată ceresc, noi Îți mulțumim Ție în această dimineață pentru sângele care ne face pe noi frați. Îți mulțumim Ție pentru Fiul lui Dumnezeu care și-a dat viața Lui, ca noi să putem fi una cu El în această mare Împărăție de pe pământ, Împărăția Cerului care urmează să fie stabilită. „Noi așteptăm după acea bucuroasă zi a Mileniului, când binecuvântatul nostru Domn va veni și Își va răpi Mireasa Lui care așteaptă,” micul Pom al Miresei. El este acel Pom care era în grădina Edenului; Pâinea Vieții. Tot așa este și micuța Lui Soție: un pom, Pomul Miresei zilelor din urmă. Care a încercat să producă de toate felurile, dar marile puteri ale lui Dumnezeu curăță ramurile, ca roada să se poată coace. Acordă, Doamne, ca noi să putem fi incluși în aceea. Dă-ne Viață Eternă.

E-269 Noi avem acest singur lucru împreună, în timp ce noi suntem aici în acest oraș noi credem Cuvântul lui Dumnezeu. Noi credem în Isus Cristos. Noi credem că El nu este mort, ci El trăiește. Și Cuvintele Lui, promisiunea orei, este acum manifestată. Acestea sunt ultimele ore. Acesta este ultimul semn. Venirea Domn... Fiul promis este la îndemână.

E-270 Noi vedem lumea, geografic. Noi vedem semnele: cutremure în diferite locuri, națiuni împotriva națiunilor. Noi vedem toate lucrurile care au fost prezise. Noi vedem arătări înfricoșătoare în ceruri, inima omului slăbește, farfurii zburătoare și așa mai departe, pe care ei nu le pot explica, judecățile de investigare venind pe pământ. Noi vedem bombele atomice atârnând dincolo, peste tot și marile rachete pot duce distrugere totală într-o oră. Noi vedem gazele atârnând deasupra noastră acolo, care vor ploua focuri jos, din cer și vor distruge pământul.

E-271 Dar noi Îl vedem pe Isus, de asemenea, care a făcut promisiunea! Și așa cum a fost spus: „Același Isus care a fost luat sus de la voi, va veni din nou în același fel cum L-ați văzut că pleacă în cer.” Noi așteptăm după acea Zi bucuroasă să vină.

E-272 Inimile noastre, mulți dintre noi de-aici, Doamne, de când eram băiețași, am pus înainte fiecare efort pe care noi l-am știut, să Te slujim pe Tine. Doamne, nu lăsa ochii noștri să fie orbiți la această oră. Deschide ochii mei, Doamne, ca eu să văd fiecare promisiune. Fie ca eu să fiu în stare să le punctez cu un „amin”, care este „așa este” tot ceea ce Dumnezeu a promis. Acordă aceasta, Doamne. Dă-ne o adunare măreață.

E-273 Binecuvântează pe aceștia, frații și surorile mele, de-aici. Unele din aceste mici femei stând aici, cărunte, care au slujit având grijă de soții lor, când ei lucrau afară în câmpuri. Și, Dumnezeule, Tu îi vei răsplăti pe ei, pe acei oameni care au luptat să câștige premiul și au navigat pe mări sângeroase. Așa cum noi stăm aici în această dimineață, în jurul acestei mese, privind unul la celălalt și părul nostru încărunțind și noi am luptat timp îndelungat și noi poate nu ne vom mai întâlni niciodată la alt mic dejun. Noi nu știm.

E-274 Venirea Domnului poate fi astăzi, ea poate fi mâine, poate fi anul viitor. Noi nu știm când va fi. Dar există un singur lucru sigur, ni s-a promis că noi ne vom întâlni la o Cină în ceruri și Regele va veni și va șterge lacrimile din ochii noștri și va spune: „Nu vă îngrijorați, totul s-a sfârșit acum. Intrați în bucuriile Domnului care au fost pregătite pentru voi de la întemeierea lumii,” când noi am fost ordinați să fim fii ai lui Dumnezeu prin Isus Cristos. O, Tată Dumnezeule, acordă aceasta.

E-275 Fie ca inimile noastre să bată ca una. Așa cum am spus cu un timp în urmă micului cuplu care era pe cale să se despartă... Dumnezeule, așa cum noi ne separăm unul de altul aici, noi am aflat acest singur lucru pe care îl avem în comun. Metodiști, Baptiști, Uniții, Adunările, Biserica lui Dumnezeu, noi toți avem un lucru în comun: Isus Cristos. Noi nu ne putem întâlni ca organizații și să ne certăm cu acele crezuri și lucruri ale bisericii. Dar ca frați, noi ne putem întâlni sub sângele Salvatorului nostru, Isus Cristos și acolo noi avem lucruri în comun... Și pe acest teren comun, Doamne, eu vin să întâlnesc frații mei, oameni de credință prețioasă asemănătoare. Fie ca noi, împreună în această săptămână care vine, să lucrăm cu tot ce este înăuntrul nostru, să vedem gloria lui Dumnezeu adusă înapoi din nou în biserică. Noi Îți încredințăm Ție totul, cu noi înșine. În Numele lui Isus, binecuvântează eforturile noastre. Amin.

E-276 Fiți binecuvântați, frații mei. Frate Roy, ai un cuvânt de spus? [Loc liber pe bandă]...?...

E-277 Cât este de infailibil Cuvântul! Isus a fost Cuvântul. Noi vom fi de acord cu aceea. Când părinții Lui L-au uitat și l-au lăsat la sărbătoare și ei s-au dus trei zile și nu L-au putut găsi, ei s-au întors. Noi l-am găsit pe El în templu, discutând cu preoții și ei erau uimiți de acest copil. Noi nu avem consemnări despre El ca mergând la școală. Dar, amintiți-vă, El era doar un Băiat, de doisprezece ani, cam așa de înalt. Și urmăriți declarația mamei.

E-278 Acum, nu că vă desconsider pe voi, oamenii catolici, dacă este vreunul aici înăuntru, care o numiți „mama lui Dumnezeu.” Cum poate ea fi mama lui Dumnezeu? Vedeți, ea era un incubator pe care Dumnezeu l-a folosit, nu ma-... Priviți la ea, dacă ea este mama lui Dumnezeu, ea trebuia de fapt să aibă mai multă înțelepciune decât El, observați, când ea este mama, ea i-a dat Lui viață, ea I-a dat viață lui Dumnezeu. Vedeți???

E-279 Priviți aici. Ea a spus: „Tatăl Tău și cu mine, Te-am căutat, zi și noapte, cu lacrimi.” Ea și-a negat prima ei mărturie. Ea l-a numit pe Iosif tatăl Lui.

E-280 Acum priviți la acest Băiat de doisprezece ani, neștiind ce El spunea. El era doar un Băiat, dar El era Cuvântul. Vedeți? El a spus: „Nu știați voi că Eu trebuia să fiu în afacerea Tatălui Meu?” Vedeți Cuvântul corectând eroarea? Vedeți?

E-281 Ea a dat mărturia după ce El a crescut; era totul terminat acum, ea, vedeți: „Tatăl Tău și cu mine Te-am căutat,” mergând exact ce... Ea a spus că a zămislit acest Copil prin „Duhul Sfânt” și apoi numindu-l pe Iosif, tatăl.

E-282 Și acest Băiat mic, Copil de doisprezece ani, fără înțelepciune deloc, păi, doar un Băiat de doisprezece ani. Tatăl nu locuia în El la acel timp pentru că El a venit în ziua când El l-a botezat. „El a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând, vedeți și a intrat în El.” Dar priviți, acest mic Băiat de doisprezece ani, fiind Cuvântul: El a fost născut Cel uns, vedeți, să fie cel uns. Și iată-L aici era El: „Nu știați că Eu trebuia să fiu în afacerea Tatălui Meu?”

E-283 Ea a spus: „Tatăl Tău și eu Te-am căutat.” Dacă Iosif era tatăl Lui, El ar fi fost cu el în afacerea lui, făcând uși și case.

E-284 Dar El era în templu, îndreptând acele organizații. Vedeți? „Nu știți că Eu trebuia să fiu în afacerea Tatălui Meu?” Vedeți cum Cuvântul lui Dumnezeu a corectat acea greșeală, în acel Copil! Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.