E-1 Sfântul Ioan, capitolul al 11-lea, începând cu al 18-lea verset, doresc să citesc.
Acum Betania era aproape de Ierusalim, cam la cinsprezece stadii:
Şi mulţi din Iudei veniseră la Marta Maria, ca să le mângâie privitor la fratele lor.
Atunci Marta, îndată ce a auzit că vine Isus, i-a ieşit înainte: dar Maria şedea liniştită în casă.
Atunci Marta i-a spus lui Isus, Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
Dar eu ştiu, că acum, orice vei cere . . .Dumnezeu, Dumnezeu va da.
Isus i-a zis, Fratele tău va învia din nou.
Marta i-a zis, eu ştiu că va învia la înviere în ziva de apoi.
Isus i-a zis, Eu sunt învierea, şi... viaţa: cel ce crede în Mine, chiar dacă era mort, totuşi va trăi:
Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta?
Ea i-a zis, Da, Doamne: eu cred că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume. (Şi priviţi la aceasta!)
Atunci când ea a spus aşa, s-a dus în calea ei, şi a chemat-o în taină pe sora sa Maria, spunându-i, A venit Învăţătorul, şi te cheamă.

E-2 Să ne rugăm. Tată Ceresc, adevereşte Cuvintele acelea la inimile noastre, în această seară, în timp ce aşteptăm după Tine acum. Cuvântul Tău, slujitorul Tău, şi textul, este totul încredinţat Ţie, în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-3 Scopul meu pentru a fi aici este să 'incerc să ajut poporul lui Dumnezeu. Nu atât cât să mă rog, şi să pun mâinile peste bolnavi, dar ca ei să-l poată recunoaşte pe Isus Cristos în mijlocul nostru, Fiul lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Noi vorbim în această seară asupra acestui subiect: Atunci Isus A Venit Şi A Chemat.

E-4 Acum în această perioadă despre care vorbim, a fost un timp foarte trist. Dacă aţi citit vreodată povestirea în viaţa Domnului nostru, noi aftăm că El a fost un bun Prieten al acestui băiat, Lazăr. El a fost... După plecarea lui Iosif, sau, El a plecat şi a venit să locuiască cu Marta, Maria, şi Lazăr. Şi ei erau prieteni buni. Ei aveau... El a fost ca un păstor pentru ei, un—un Prieten adevărat. Şi I-au făcut mici lucruri de purtat, o haină să poarte, eu cred, ei pretind, şi aceasta a fost ţesută fără cusătură. Şi astfel ei au făcut lucruri pentru El, pentru că au crezut în El. A fost că ei—ei au crezut şi au văzut aceea. Au părăsit biserica, şi aşa mai departe, ca să-l urmeze pe El. Şi acela a fost un lucru mare în acea zi, în care pedeapsa pentru aceasta putea fi chiar moartea, să—să se îndepărteze de aceasta.

E-5 Dar, Isus, această Persoană care mergea în jur după cum se spunea, rupându-le bisericile, şi spunând lucruri rele despre preotul lor, şi—şi aşa mai departe, El le-a—EL le-a făcut un mare rău lor, se gândeau ei. Şi—şi chiar a-L mărturisi ar fi să—să fie scoşi din sinagogi. Şi atunci dacă erai scos din biserică, ei—ei credeau că tu nu aveai nici—nici o şansă de răscumpărare. Dacă nu ai aparţinut la una din sectele lor, ca Rkriseu, Saducheu, sau ceva, nu exista răscumpărare dacă erai în afara aceleia. Şi dacă ei aveau dreptul, cheile, şi ei puteau chiar să te arunce afară dacă vroiau. Aceea a fost propria lor enunţare. Nu-i de mirare că Isus a spus, „Voi, prin datina voastră, aţi făcut Cuvântul lui Dumnezeu fără efect." Vedeţi?

E-6 Şi acum se repetă din nou, pentru că toţi ştim că istoria se repetă din când în când. Şi este—este aşa de trist de spus, dar a fost profeţit să se repete, şi a făcut-o din nou.
Noi aflăm că nu se gândea bine despre Isus.

E-7 De multe ori, oamenii vor să judece omul care nu este de acord cu ei. Noi nu ar trebui să facem aceea. Putem să fim în dezacord unul cu celălalt, şi încă să fim prietenoşi. Dacă nu am putut să fiu în dezacord cu un om, şi încă să il iubesc şi să mă rog pentru el, şi să fiu în dezacord cu el pe-... cu el pe baza Scripturii, şi pentru mai bună iluminare, atunci eu nu-i voi spune nimic. Eu întotdeauna vreau să fiu în dezacord cu el, prieteneşte, pentru că îl iubesc, şi eu—eu cu siguranţă nu vreau ca el să fie pierdut. Şi el ar trebui să facă acelaşi lucru cu mine; noi nu vrem să fim pierduţi. Şi noi trebuie să ne bazăm gândurile noastre pe ceea ce spune Cuvântul. Cuvântul să fie Adevărat. Nu crezul nostru sau care sunt gândurile noastre, dar ce spune El; nu interpretare personală, doar ce a spus Cuvântul.

E-8 Seara trecută, am făcut ceva şi părea aproape profanator, eu cred că a fost la un mic dejun al slujitorilor dimineaţa trecută. L-am pus pe Isus la o judecată. Am spus, „Întocmai cum au făcut ei atunci, aşa fac ei astăzi. Poate ar fi bine dacă o repet doar pentru un moment, dacă avem timpul. Acum, am spus, astăzi noi aftăm că...

E-9 În reformarea lui Luter, el, în timpul aceleia, a spus că cel drept va trăi prin credinţă. „Omul care crede, este cel, care Îl are." Dar noi am aflat că mulţi dintre ei au spus că au crezut, şi nu Îl aveau.

E-10 În zilele lui—lui John Wesley, dacă au primit a doua binecuvântare, au munit aceasta, sfinţire, sfinţire deplină, ei erau fericiţi şi au strigat. „Toţi au strigat, că Îl au." Dar au aflat că nu aveau. Mulţi dintre ei au strigat, şi nu L-au avut.

E-11 Zilele Cincizecimii, au spus, „Acum restaurarea darurilor a venit, botezul Duhului. Cel care vorbeşte în limbi, are." Noi aflăm că mulţi au vorbit în limbi, şi nu L-au avut.

E-12 Astfel ei spun, „Bine, roada Duhului, asta-I ceea ce este." Oh, nu, nu roada Duhului. Ştiinţa Creştină are aceea, unde cu greu . . . Dragostea este roada Duhului. Apoi, şi ei au mai multă dragoste decât oricine, şi tăgăduiesc Divinitatea lui Isus Cristos; doar Îl numesc un profet, doar un om obişnuit. Vedeţi? Astfel aceea nu o rezolvă.

E-13 Daţi-mi voie să chestionez aceea doar un minut. Să-l luăm pe Isus la judecată. Şi Dumnezeu să mă ierte pentru această afirmaţie, de la platformă, dar voi fi împotriva Lui pentru un minut, doar ca să vă aduc pe voi la Lumină. Vedeţi?

E-14 „Acum vă am pe voi oamenii de aici în această seară; eu vă vorbesc vouă. Am fost în trecut într-o altă zi când Isus din Nazaret a fost pe pământ. Am venit la voi, şi să raţionez cu voi împotriva acestui ins, Isus din Nazaret. Acum cu toţii ştim că Dumnezeu este dragoste. Biblia spune că El este. Bine, şi dragostea, Duhul este îndelung răbdător, bunătate, răbdare, blândeţe, şi aşa mai departe, şi dragoste. Acum eu spun, eu vreau să vă întreb ceva. Vom merge să luăm ce—ce noi ştim, un Creştin.

E-15 „Priviţi la acest preot bătrân al vostru. Stră-stră-stră-bunicul lui a fost un preot. El trebuia să fie născut în acel neam de Leviţi, ca să fie un preot. Noi aflăm, acum, că el nu are viaţa unui om tânăr cum aţi avut restul din voi. Ce face el? El se sacrifică, el este sus acolo să studieze Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu. El îl parcurge, zi şi noapte, zi şi noapte, trebuie să ştie fiecare literă din acesta, fiecare cuvânt din sul. El trebuie să îl ştie pe de rost. El—el, doar ceva privitor la acesta care el trebuie să ştie.

E-16 „Şi apoi, în afară de aceea, când tatăl şi mama ta au fost căsătoriţi, cine i-a unit împreună ca soţ şi soţie? Piosul tău preot bătrân. Cine era acesta care a venit la tatăl tău când el a fost în nevoie şi datora ceva bani pentru ferma lui, pe care ipotecarii urmau să o ia? Cine a stat alături de el? Bunul tău preot bătrân. Cine a stat alăttusi de mama ta în cameră acolo când ea te-a născut pe tine? Bunul preot bătrân. Cine vine la tine când tu eşti bolnav şi în nevoie? Bunul tău preot bătrân. Cine te-a binecuvântat şi te-a încredinţat lui Dumnezeu, şi te-a tăiat împrejur în a opta zi? Bunul tău preot bătrân. Când tatăl şi mama ta erau gata să divorţeze, cine i-a readus împreună, i-a ţinut împreună? Bunul tău preot bătrân. Când este necaz în cartier, cine se ocupă de acestea? Bunul vostru preot bătrân. Desigur.

E-17 „Acum acest bun preot bătrân ştie că Biblia a spus că Dumnezeu cere un miel pentru o jertfă. Mulţi dintre voi oameni sunteţi oameni de afaceri, astfel vol nu creşteţi oi, cu toate acestea Dumnezeu cere o oaie. Au făcut câteva staule sus acolo, au vândut oile lor aşa că oamenii de afaceri au putut să meargă sus şi să le cumpere, oferind o jertfă pentru sufletul lor, care Dumnezeu o cere.

E-18 „Ce a făcut acest ins tânăr, numit Isus? De unde a venit el? Se spune că a fost născut, o naştere din fecioară. Cine a mai auzit un astfel de lucru absurd? Noi ştim că mama lui l-a avut înainte ca ea şi Iosif să fle născut, sau, ea şi Iosif să fie căsătoriţi, el a fost născut. Acum noi aflăm că el este un—el are un nume rău, în primul rând.

E-19 „Ce carnet de membru are el? Dacă el era un om evlavios, cu ce grup s-a unit el? Când preotul vostru studia, studia, studia, studia, ca să cunoască acel Cuvânt; aici vine el în jur, să dărâme ceea ce a clădit el. Veţi numi voi pe acela `Dumnezeu'? Cu siguranţă nu.

E-20 „Acum, zilele trecute, când preotul vostru a făcut acel loc sus acolo, acel... şi de unde voi puteaţi cumpăra jertfa, ce a făcut acest tânăr? Bunătate? El a bătut, a pus nişte frânghii împreună, ceva fuior şi piei, şi a privit asupra oamenilor, cu mânie; a răsturnat acele mese, şi i-a izgonit afară de acolo. Şi voi numiţi aceea roade ale Duhului, privind asupra lor, cu mânie? Şi, priviţi, lipsind omul de ocazia lui de a se închina lui Iehova! Omul de afaceri vrea să i se închine Lui; el nu creşte miei, şi s-a dus acolo ca să îl cumpere. Şi El le-a răsturnat, şi i-a lovit, şi i-a alungat afară."

E-21 Cine are roada Duhului acolo? Vedeţi? Iată-vă. Vedeţi, nici roada Duhului, nici vorbire în limbi, nici strigarea.

E-22 Voi spuneţi, „Atunci, Frate Branham, care este dovada? Care este dovada?" Adeverirea Cuvântului în ora aceasta.

E-23 Ei au avut Biblia. El a fost exact ce Iehova a spus că se va întâmpla. Aceasta nu are nevoie de nici o interpretare. Aceasta s-a interpretat acolo. Acolo au fost preoţii voştri, acolo a fost tot ce aveau ei, şi toate celelalte doar atât de curent şi totul, dar cu toate acestea ei nu au reuşit să vadă Cuvântul. Şi El a făcut acel Cuvânt să trăiască pentru epoca aceea. Aceea este dovada din epoca aceea.

E-24 Luter a avut dovada din epoca lui, Wesley din epoca lui, Cincizecimea în epoca acesteia, dar noi suntem în altă epocă. Acele lucruri sunt bune. Dar cum bebelaşul, are un deget, un ochi, şi nas, dar după o vreme el trebuie să devină o fiinţă umană.
El trebuie să devină un—un copil maturizat; apoi să fie născut, să aibă un suflet, trup, spirit, se poate mişca în jur.

E-25 Acum noi aflăm că, toată aceasta, Isus a afirmat, şi doar câţiva, doar aceia pe care El i-a rânduit la Viaţă, L-au văzut. Nu mulţimi mari; Mulţimile Lui nu puteau fi niciodată ca şi mulţimile lui Caiafa. Păi, Caiafa ar fi putut chema toată naţiunea laolaită. Isus a chemat doar câţiva impreună. Nu mulţi L-au cunoscut. Mii de mii, când El a venit pe pământ. El a umblat pe pământ, şi ei nici măcar nu au ştiut că El a fost aici.

E-26 Aşa va fi din nou! El va veni la aceia care sunt chemaţi la Viaţă! El ştie cine este chemat la Viaţă. Şi El nu va... Este treaba Lui să se îngrijească de aceea.

E-27 Acum observăm că atunci ei au ieşit din biserică, şi ei L-au crezut. Tot ce spunea Cuvântul despre El, acolo era El.

E-28 Şi într-o zi El a părăsit casa lor. Vreau să vorbesc despre trei lucruri: Isus a plecat; moartea a venit; şi toate speranţele erau duse. Eu vreau să vorbesc despre acele trei lucruri pentru câteva minute.

E-29 Isus a plecat. Şi când El a plecat, necazul a venit înăuntru. Acum când El vă părăseşte, sau casa în care locuiţi, necazul este pe drumul lui. Satan are o uşă deschisă când Isus pleacă.

E-30 El a plecat, şi—şi îndată ce El a făcut-o, atunci moartea a intrat. Şi când Isus se duce afară, moartea vine înăuntru. A fi separat de El este moarte, astfel moartea a venit înăuntru când Isus a mers afară.

E-31 Şi moartea a zăbovit cu Lazăr. Şi atunci Acela în care ei au crezut şi iubit, au trimis după El să vină să se roage pentru Lazăr, pentru că ei L-au văzut şi au ştiut că El cunoştea pe Dumnezeu, că, „Orice, Dumnezeu... " Marta a exprimat aceasta înapoi acolo, „Orice îi spui Tu lui Dumnezeu acum, Dumnezeu o va face." Ea a recunoscut că El şi Dumnezeu erau Unul. El era Cuvântul orei, astfel ea a recunoscut asta. Şi a ştiut, că dacă ea ar fi putut cândva să intre în contact cu El, dar El era plecat şi ei nu L-au putut prinde. Şi ele au trimis după El, şi, în loc ca El să vină, El a mers mai departe. Şi atunci ele au trimis din nou, şi, în loc ca El să vină, El a mers mai departe.

E-32 Uneori ne mirăm de ce se intâmplă acele lucruri, dar nu spune Scriptura că, „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu"? El ştie ce face. Dacă El întârzie, e totul în regulă. El ştie ce face. Acolo era un scop.

E-33 Noi afiăm că El a spus, în Sfântul Ioan 5:19, „Adevărat, adevărat, Eu vă spun că, Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ce vede El pe Tatăl făcând."

E-34 Tatăl i-a spus Lui să plece, şi să fie plecat aşa multe zile. După ce zilele au fost terminate, atunci El a spus ceea ce El a spus atunci, că, „Prietenul nostru Lazăr doarme."
Şi el a spus, „Ei bine, el face bine."

E-35 A spus, „El este mort. Şi pentru binele vostru Eu sunt bucuros că nu eram acolo." Pentru că, ei ar fi încercat să-L facă să meargă la el, să-l vindece sau să spună ce trebuia făcut. Dar El a ştiut ce trebuia făcut, astfel El a făcut chiar exact ceea ce a fost orânduit ca El să facă: să stea departe. Dacă Îl observaţi la mormânt când El a venit înapoi. El a exprimat aceea când El a venit înapoi şi a găsit această acasă.

E-36 Toate speranţele erau duse. Lazăr a murit. În fiecare oră, ele au continuat să se gândească, „El ar putea veni pe scenă. El ar putea veni pe scenă. El s-ar putea întoarce." În cele din urmă, el a murit, suflarea l-a părăsit.

E-37 Au ieşit, l-au îmbălsămat, luând sângele din trupul lui, l-au înfăşurat în pânză, mirodenii, şi l-au îmbălsămat şil-au aşezat în mormânt, au pus o piatră pe mormânt, ceea ce era obiceiul lor de îngropare în acele zile. O groapă în pământ, chiar poate în stâncă, şi aşezau o piatră deasupra acesteia, acela era obiceiul lor.

E-38 Prima zi a trecut, a doua zi a trecut, a treia zi a trecut, a patra zi a trecut, omul era deja în putrefacţie în mormânt. Nasul lui probabil că a căzut înăuntru. Acela, eu cred că este primul lucru care cade înăuntru, este nasul. Şi el era deja putred. Carnea lui-lui s-a întors înapoi în ţărâna, pământului, sau mergea înapoi. Sufeltul lui a fost în călătorie de patru zile pe undeva, de la el.

E-39 Toate speranţele de al vedea cândva din nou, în această viaţă, erau duse. Şi atunci când erau duse toate speranţele. Ele au aşteptat, „Poate dacă EL va veni în prima zi, a doua zi!" Nu. Atunci el a murit, şi El nu a venit. Atunci s-a aşezat disperarea.

E-40 După o vreme acolo a fost cineva care trebuie să-i fi spus, „Învăţătorul este afară." Aici se duce Marta în jos pe stradă!

E-41 Isus a venit în acel ceas întunecat când toată speranţa a fost dusă. Aşa este de obicei când vine El. Vedeţi? El vine tocmai în cel mai întunecat timp, atunci Isus apare pe scenă.

E-42 Acum priviţi, El vine şi cheamă după Marta. Prezenţa Lui a adus noi speranţe. Nu contează dacă băiatul era mort, totuşi Prezenţa Lui aduce speranţă nouă.

E-43 Tu ai putea şedea aici în această seară, prietenul meu, unde doctorii au renunţat la tine, cu cancer, probleme de inimă. Poate într-un scaun, infirm, toată ştiinţa a spus că nu este nici o speranţă pentru tine; depunerea de calciu a—a format noduri pe ale tale—tale—oasele tale, că tu nu le mai poţi îndoi. Sau, ori a ta—inima ta este atât de grav, doctorul spune că te-ai putea duce în orice minut. Oh, şi o mulţime mare de oameni cu cancer şi TBC, poate ultima speranţă care o aveaţi, şi se pare că doctorul a renunţat la voi. Totuşi, a fi în Prezenţa şi recunoaşterea Prezenţei lui Isus Cristos, aduce din nou speranţe.

E-44 Cineva o poate chiar numi pentru voi. Poate nu aţi auzit niciodată de aceasta înainte, dar să spună cineva, „Eu ştiu unde este o biserică, ei cred în Dumnezeu şi se roagă pentru bolnavi," repede (Acum, tu eşti gata să mori. Vedeţi?), răsar noi speranţe. Întotdeauna răsar. În acel ceas întunecat, atunci este de obicei când cineva spune ceva despre aceasta, vă spune despre Isus. Prezenţa Lui a adus speranţe noi.

E-45 Fie ca aceasta să facă acelaşi lucru în seara asta, cum a făcut-o seara trecută. Când vedem acel Cuvânt adeverit dincolo de orice umbră de Indoială, care a fost manifestat, şi dovedit; că acel Isus care a trăit acum o mie nouă sute de ani în urmă, care a murit pe Calvar, a Înviat a treia zi, şi s-a arătat acelor ucenici şi le-a deschis ochii, şi a făcut această făgăduinţă din ziva aceasta, este chiar aici în această seară în prezenţa noastră acum, este obligat să aducă speranţe oamenilor. Noi speranţe fulgerează în sus.

E-46 Poate cineva a spus, „Biserica a fost într-un fel secetoasă pentru o vreme. Nu am avut nici o apă bună proaspătă timp de-de—de câteva luni. Nu am avut o trezire. Se pare că toţi sunt aşa în stagnare, sau aşa ceva. Noi doar mergem la biserică şi cântăm un imn, şi—şi auzim câteva mesaje şi mergem înapoi." Dar dintr-o dată, atunci, când începem să devenim uscaţi, atunci Isus vine pe scenă, ne împrospătează, ne aduce ceva nou. EL este întotdeauna acolo ca să facă aceea. Speranţe noi vin când—când Isus vine înăuntru. Prezenţa Lui aduce speranţă nouă.

E-47 Ea a ştiut că El era acel Cuvânt al lui Dumnezeu manifestat. Ea a văzut epoca aceea. Sau, dacă nu ar fi văzut, ea ar fi fost încă Ortodoxă. Ea încă ar fi aparţinut bisericii. Dar ea a văzut acel Cuvânt făgăduit. A văzut acel Cuvânt făgăduit manifestat prin El şi a ştiut că El era acel Cuvânt viu. Şi când a auzit despre acesta, nu i-a păsat cât de mulţi o criticau, în plus, ea s-a luat după El cât de tare a putut ea merge. Vedeţi? Ea ştia că El era acel Cuvânt manifestat.

E-48 Fără îndoială că ceea ce a citit ea despre povestea lui Ilie în zilele lui. Acum, el era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în acea zi. El a fost un profet, şi Cuvântul Domnului vine la profet. Şi a fost o femeie acolo care a avut un copilaş care i-a fost dat printr-o binecuvântare cu care a binecuvântat-o profetul, şi ea a avut copilul.

E-49 Într-o zi, pe la ora unsprezece, el trebuie că a avut o însolaţie. El era afară la câmp cu tatăl lui, Biblia nu spune că a fost, că a fost insolaţie, dar el a început să plângă, „Capul meu! Capul meu!" Cam pe la ora unsprezece în timpul zilei. Şi el avea un slujitor, tatăl a avut, să îl ducă acasă. El a zăcut pe poala mamei lui până pe la amiază, a devenit mai bolnav şi mai bolnav, şi în cele din urmă a murit.

E-50 Şi acum, în loc să intre în disperare, toţi vecinii au venit înăuntru ţipând şi se văicăreau, dar acea mamă statornică, copilaşul ei era mort, l-a dus sus în acea cămăruţă care a făcut-o pentru profet, şi l-a aşezat pe patul lui, în felul acela. Şi a spus slujitorului, „Pune-mi şaua pe un catâr, şi mână înainte, să nu opreşti decât când ţi-oi spune." Oh, vai! Asta-i tot!

E-51 Nu avem timp pentru dezbatere şi ceartă. Aceasta a trecut de ziva aceea. Să mergem înainte. Noi trebuie să ajungem acolo. Noi avem o nevoie.

E-52 Şi aşa a spus, „Du-te înainte, să nu te opreşti din mers decât când ţi-oi porunci eu." Şi au mers până au ajuns la Ilie.

E-53 Ilie, fiind un om al lui Dumnezeu, nu ca şi Cristos; Cristos ştia toate lucrurile, pentru că El era Dumnezeu. Ilie a fost o parte din Dumnezeu. Acela era Cristos în Ilie. Şi acela a fost mesajul orei, căci Cuvântul Domnului pentru acea oră a fost cu acel profet.

E-54 Isus a fost plinătatea tuturor acelor profeţi, fiecare din ei doar l-au manifestat pe El. Asta e tot. Tot parcursul de la Iosif, de la treizeci de piese de argint, peste tot, el—el a întruchipat pe Cristos. Aşa şi Moise!

E-55 David, stând ca un rege respins pe deal, plângea că a fost respins. Opt sute de ani după aceea, Fiul lui David a stat pe un deal. Acela a fost Duhul lui Cristos în David acolo. Şi El... Vai! El a fost atât Rădăcina cât şi Sămânţa lui David. Şi astfel El a stat pe deal, plângând, ca Rege respins, „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să vă ocrotesc, cum o găină şi-ar ocroti puii ei." Ce a fost acesta? A fost Cristos în urmă acolo.

E-56 A fost Cristos plângând când David a scris imnul, „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit Tu? Toate oasele Mele, Ele Mă privesc. Ei Mi-au străpuns picioarele şi mâinile Mele. Şi-au împărţit hainele Mele între ei. Trag la sorţi pentru cămaşa Mea." Acela a fost Cristos care vorbea în David. Aşa este. El a fost manifestarea Cuvântului. Cristos a venit să împlinească acele lucruri care au fost vorbite de profeţi, pentru că Cuvântul a fost cu profeţii.

E-57 El a spus aceea în lecţia de seara trecută, că El a venit să împlinească ceea ce au spus profeţii despre El, pentru că ei aveau Cuvântul. Şi Ilie a fost profetul lui Dumnezeu, Cuvântul din acea zi.

E-58 Aşadar femeia Sunamită a stat cu acest profet până când el a venit şi a manifestat puterea lui Dumnezeu, şi s-a pus peste copil, şi copilul a revenit la viaţă.

E-59 Acum Marta trebuie că a recunoscut aceasta, deşi ea era ocupată cu treburile casei, spălatul vaselor, şi aşa mai departe. Dar acolo ea şi-a arătat culoarea ei. Ea a arătat ce era cu adevărat în interiorul ei. Ea s-a dus să-L aducă imediat. Dacă Dumnezeu a fost în flie, Dumnezeu trebuia să fie în Cristos, pentru că El a dovedit că El era acea Persoană. Amin. imi place aceea, acea determinare! Ea se duce la El. Ea a trebuit să ajungă la El. Şi ea află acolo, aşa cum a ajuns la El—la El; acum amintiţi-vă, ştia că El nu s-a schimbat niciodată, că Durmiezeu nu-şi schimbă niciodată programul Lui. Dacă El a fost în Ilie şi a putut învia pe morţi, El era în Cristos şi putea învia pe morţi, deşi El nu a făcut-o, pentru că este acelaşi Dunmezeu.

E-60 Nici nu s-a schimbat El frică! Este tot aşa de mult Dumnezeu în seara aceasta cum a fost El întotdeauna. El este acelaşi ieri, azi, şi îa veci. El nu se schimbă.

E-61 Şi El a ştiut că ea a ştiut că era în El. Priviţi, doar în câteva minute o dovedeşte, când ea i-a spus Lui ceva despre fratele ei, şi a spus, „Doamne, eu—eu cred că Tu eşti."

E-62 Şi El a spus, „Eu sunt Învierea şi Viata. Chiar dacă era mort, totuşi el va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. EU SUNT." Acela este EU SUNT care a fost fn rugul aprins, cu Moise. „Eu sunt Învierea. Eu sunt Viaţa. Eu am fost Zidul. Eu incă sunt El. Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel care crede în Mine, chiar dacă era mort, totuşi va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată." După această asigurare mare care a avut-o ea, că El era Cuvântul făgăduit; când a spus El, fiind un Profet, El nu putea minţi; aşadar El, când El a spus, „Eu sunt acel EU SUNT. Eu sunt Cel care este Învierea şi Viaţa."

E-63 Ea a spus, „Eu cred că Tu eşti Acela, Fiul lui Dumnezeu care trebuia sa vină In lume. Deşi fratele meu este mort, zăcând afară acolo în mormânt, el este... trupul lui se descompune acum; dar chiar şi acum, orice spui Tu, va veni la împlinire." Exact!

E-64 Tot ceea ce a vrut ea a fost să-L audă spunând aceasta! Amin. Oh, Marta, unde ne aflăm noi în această seară? „Doar vorbeşte Cuvântul; slujitorul meu va trăir Doar să-L audă zicând aceasta! Ei poate au venit şi i-au spus ei că El a spus-o, dar aici a fost El Însuşi. O Dumnezeule, deschide ochii orbiţi, ca ei să poată fi în stare să vadă! Când El, în Prezenţa Lui, vorbeşte Cuvântul, întotdeauna este manifestat.

E-65 Ea a spus, „Orice îi ceri Tu lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da. Doar lasă-mă să aud!" Ea a vrut ca El să spună Cuvântul. Asta era tot ce a vrut ea să audă. Doar să obţina Cuvântul, era tot de ce avea ea nevoie, era să-L audă spunând că El o va face.

E-66 Şi El ar fi făcut-o chiar atunci, dar, vedeţi voi, potrivit viziunii pe care Tatăl i-a arătat-o Lui, El a trebuit să stea lângă mormânt. Oh, vai! Păstraţi-vă credinţa! Dumnezeu lucrează totul bine. Va fi totul bine. Doar a aşteptat până a ajuns ea la mormânt.

E-67 Observaţi, ea putea să-L facă doar să o spună, chiar când el era încă... Toate speranţele duse, tot toate lucrurile. El era mort, putrezind în mormânt, dar doar să-L audă să o spună, este tot ce vroia ea.

E-68 Actun când El a spus, „Eu sunt Învierea şi Viata," ea a crezut aceasta. Ea a crezut aceasta. Acum observaţi, acum ea a trebuit să creadă imposibilul, când L-a auzit să spună, „Eu sunt Învierea şi Viata. Chiar dacă a fost mort, totuşi el va trăi, şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată." A spus, „Crezi tu aceasta?"

E-69 Si ea a spus, „Da, Doamne, eu cred. Eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume." Îmi place asta. Îmi place asta.

E-70 Eu—eu am spus aceasta mai înainte. Ar putea fi valabil din nou acum. Eu vorbeam cu o femeie nu de mult, era o anume biserică pe care am menţionat-o cu un timp în urmă, care nu crede că El era Dumnezeu, Divinitatea Lui; El a fost doar un profet, un om obişnuit.

E-71 El a fost aşa, într-adevăr. El a fost aşa, plus Dumnezeu. Vedeti, El a fost manifestarea. Isus este trupul, Fiul, Omul; Dumnezeu a fost ce a locuit în El. Dumnezeu a fost în El. El a fost un Dumnezeu-om. El a fost un Om, şi totuşi El a fost Dumnezeu manifestat în trup. Când noi îl vedem pe Isus, îl vedem pe Dumnezeu. Asta este ce a spus El, „Când vedeti pe Tatăl, mă vedeţi pe Mine, îl vedeţi pe Tatăl." Pentru că, El era reflecţia, pentru că El era Cuvântul, amin, care a fost la început. Amin.

E-72 El a numit profetii, „dumnezeu." Ştiti voi asta? El a spus, „Voi îi numiţi `dumnezeu' pe acela la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu. Cum Mă puteţi voi condamna când Eu spun, 'Eu sunt Fiul lui Dumnezeu'?"

E-73 Căci, acelaşi Cuvânt a spus că EL va fi acolo, şi iată Cuvântul manifestat din nou. Şi totuşi ei nu au vrut s-o creadă.

E-74 Această femeie mi-a spus, „Eu pot să-ti dovedesc." A spus, Îmi place să te aud când predici, dar există un lucru pe care tu îl faci prea mult."
„Ei bine, ce este?"
A spus, „Tu te lauzi prea mult cu Isus."

E-75 Am spus, „Eu sper că asta e tot ce are El împotriva mea când vine El." Şi ea a spus... Am spus, „Eu sper că asta e tot ce poate El, vina care o poate găsi El în mine." Am spus, „Dacă aveam zece mii de limbi, nu aş putea vorbi îndeajuns, oh, vai, ceea ce este El!"
Ea a spus, „Dar, tu, îl faci pe El Dumnezeu."

E-76 Am spus, „El a fost. Sau, dacă El nu a fost, El a fost cel mai mare înşelător pe care l-a avut lumea vreodată."
A spus, „El a fost un profet."

E-77 Am spus, „El a fost un Profet, asta-i adevărat: un Dumnezeu-profet, plinătatea Cuvântului. Profetul doar a avut Cuvântul venit la el, asta este ce î1 face pe el—ce l-a făcut un profet. Dar El a fost plinătatea acelui Cuvânt."

E-78 Şi ea a spus, „Eu pot să-ţi dovedesc." A spus, „Tu Îl faci Divin."
Am spus, „El a fost Divin."
Şi ea a spus, „El nu poate fi Divin." Am spus, „El… Dar El a fost."
A spus, „Tu ai spus că ai crezut Biblia."
Am spus, „Eu cred."

E-79 A spus, „Îţi voi dovedi, cu Biblia ta proprie, că El nu a fost Divin."

E-80 Am spus, „Fă-o. Dacă Biblia spune aşa, atunci eu o voi crede, pentru că eu cred că Cuvântul este drept."

E-81 A spus, „Pe drum de jos către mormântul lui Lazăr, îţi aminteşti asta în Sfântul Ioan 11?"
Am spus, „Cu certitudine, doamnă."

E-82 A spus, „Bine, acum, pe drum în jos, El a plâns. Biblia a spus, `El a plâns.'"
Am spus, „Desigur, Biblia a spus că El a plâns."
A spus, „Cum ar fi putut El să fie Divin şi să plângă?"
Am spus, „El a fost uman."
„Uman şi Divin?"

E-83 Am spus, „Da, doamnă. Tu nu reuşeşti să vezi. El a fost un-un om mergând pe acolo, plângând cu acei care plângeau, aşa este, îndurerat cu cei îndureraţi. El a fost un Om. Dar când El şi-a îndreptat micuţul, Lui trup fragil, şi a spus. “Lazăre, vino afară” şi un om care a fost mort de patru zile, a stat pe picioarele lui. A fost nevoie de mai mult decât un om, acela a fost Dumnezeu în Om." Cine poate învia morţii, în afară de Dumnezeu? El este Învierea şi Viaţa! Aşa este.

E-84 În acea noapte pe mare, când El se afla acolo afară, obosit, culcat în partea din spate a corabiei, unde zece mii de diavoli au jurat că Îl vor îneca în acea noapte, şi acea corăbioară se bălăbănea ca un dop de sticlă acolo afară pe o mare furtunoasă. Acei diavoli s-au gandit, „Noi L-am prins acum. El doarme; noi vom îneca toată grămada." Oh, El a fost un Om, obosit, dar în momentul când s-a sculat, El a pus piciorul Lui pe frânghia de catarg, şi a privit în sus şi a spus, „Taci, fi liniştită," şi vânturile şi valurile L-au ascultat. Acela a fost mai mult decât un om.

E-85 El a fost un Om când Îi era foame, a venit jos de pe munte, căutând după o bucată de pâine sau ceva de mâncare, sau o smochină dintr-un pom. Dar când El a luat cinci pâini şi doi peşti, şi a hrănit anci mii, acela a fost Dumnezeu in acel Om. Aşa este.

E-86 Oh, orice om de care s-a ales vreodată ceva a crezut aceea, toţi poeţii care au crezut aceea. Nu-i de mirare căci unul a scris:
Trăind El m-a iubit, şi murind, El m-a salvat;
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe;
El m-a justificat liber pentru totdeauna;
Într-o zi El vine, O glorioasă zi!

E-87 Eddie Perronet, ale cărui cântări nu se vindeau. Într-o zi, clătinându-se sub influenţa Duhului Sfânt, a apucat un pix, el a scris cântarea de inaugurare, când a scris:
Toţi să aclameze puterea Numelui lui Isus!
Îngerii să cadă prosternaţi;
Să aducă înainte diadema regală,
Încoronaţi-L Domn al tutorora! (Aleluia!)

E-88 Desigur, asta este ce credem noi că a fost El. Da, domnule.

E-89 Ea a trebuit să creadă imposibilul acum, în gândirea modernă a acelei zile. Aşa şi voi trebuie să credeţi imposibilul, să vedeţi Viaţă nouă, să vedeţi ceva întâmplându-se. Dar dacă El a recunoscut... Ea L-a recunoscut ca fiind Cuvântul, atunci imposibilul poate avea loc, pentru că El este Creatorul, şi va sta alături de tot ce a spus El.

E-90 „Şi toate lucrurile sunt posibile pentru aceia care pot crede." Acesta este Cuvântul Lui. Dar imposibilurile sunt manifestate când Dumnezeu este luat pe Cuvântul Lui. Da, domnule. Când Dumnezeu este luat pe Cuvântul Lui, imposibilurile sunt—sunt manifestate. Când Dumnezeu spune că aceasta va fi, atunci voi luaţi acel Cuvânt şi urmăriţi cum, imposibilurile se întâmplă. Cu siguranţă se vor întâmpla.

E-91 Dar observaţi, chiar în toată aceea, ea a spus, „Chiar şi acum, Doamne, orice îi ceri Tu lui Dumnezeu, Dumnezeu o va face." Ea ştia că putea doar obţine acel Cuvânt să vină din partea Lui. Aceea-i tot ce trebuia ea să facă, a fost să obţină acel Cuvânt. Da, a fost ceasul ei cel mai întunecat, şi Isus a venit pe acolo şi a chemat. Oh, ce lucru au văzut ei, o înviere!
Să ne uităm la încă câţiva unde au venit ceasurile întunecate.

E-92 A fost un om o dată, numit Iov, unul dintre cei mai vechi profeţi din Biblie. El a fost un om mare. EL a—el l-a iubit pe Domnul, şi a făcut tot ce a ştiut el cum să facă. Şi Satan a dorit să-l cearnă, astfel i-a spus lui Dumnezeu într-o zi... Da, i-a spus Dumnezeu, mai degrabă, „Unde ai fost, Satan?"

E-93 A spus, „Oh, am umblat încoace şi încolo şi în sus şi-n jos pe pământ."

E-94 EL a spus, „Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Nu este nici unul ca el pe pământ. EL este un om perfect."

E-95 „Oh," a spus el, „sigur, Tu îi dai totul, faci totul pentru el. Desigur, el este un am bun. Dar lasă-mă să-l am o singură dată, eu voi schimba melodia. Îl voi face să Te blesteme, în faţa Ta."

E-96 El a spus, „Tu nu o poţi face." Aceea este încrederea Lui într-un credincios. De ce? El este Infinit. El este Etern. El cunoaşte sfârşitul de la început. El a ştiut că Satan nu o putea face. Căci, El este Cuvântul, El a ştiut ce va face Iov.

E-97 Acum, amintiţi-vă, Iov, el l-a lovit cu bube, i-a ucis copiii, i-a luat tot ce avea el. Sănătatea lui era dusă. Chiar şi mângâietorii lui au venit, şi nu au putut face altceva decât să-l acuze de a fi un păcătos în ascuns. Şi bătrânul Iov a ajuns în aşa stare încât a ajuns aşa îndurerat.

E-98 Tu trebuie să ajungi în suferinţă, mai întâi. Tu trebuie să ajungi la un timp unde să fi la capătul drumului.

E-99 Iov a ajuns la capătul drumului, când a spus, „Blestemată să fie ziua in care m-am născut. Fie ca soarele nici măcar să nu strălucească, şi fie ca luna să nu lumineze peste noapte, fie ca numele să nu-i mai fie chemat niciodată." Şi în acea suferinţă atunci Isus a venit înainte. A privit în jos, şi a spus, „Eu văd, ca un om, o floare moare, şi răsare iarăşi primăvara. Dacă un pom este suflat jos, creşte din nou prin mirosul apei." El a văzut toată viaţa botanică trăind din nou, dar a spus, „Omul se întinde jos, îşi dă duhul, unde este el?" El ştia că era un om bătrân. A spus, „Fiii lui vin să jelească asupra lui, şi el nu o percepe. Oh, de m-ai ascunde Tu în mormânt şi m-ai păstra în locul ascuns, până-Ţi va trece mânia. Rânduieşte-mi o vreme şi stabileşte-mi un timp. Noi am mers..." Şi continuând aşa, vorbind. El a fost la capătul, suferinţei lui, „Ce se va întâmpla? Frunzele trăiesc, ele vin înapoi în pomi, florile vin iarăşi înapoi, orice altceva vine sus, dar un om se întinde jos şi îşi dă duhul!" El era în suferinţă. El nu a ştiut ce i se putea întâmpla, şi el la acea vârstă.

E-100 Când el a făcut-o, atunci Isus a venit înainte. Dumnezeu i-a îndreptat capul către cer, şi el a văzut pe Isus venind în zilele din urmă.

E-101 Acel ceas cel mai întunecat când nevasta lui a spus, „Blestemă pe Dumnezeu şi moartea," totuşi el a spus, „Femeie, tu vorbeşti ca o femeie nebună. Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului." Până şi nevasta lui l-a respins. Biserica lui l-a respins.Toţi l-au respins.

E-102 În acel ceas întunecat, unde el nu a ştiut încotro se îndrepta el de acolo, Isus a venit înainte. Atunci el a strigat, „Eu ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi în zilele de pe urmă El va sta pe pămant. Şi chiar dacă după ce viermii pielii nimicesc acest trup, totuşi în trupul meu îl voi vedea pe Dumnezeu, pe Care îl voi vedea eu însumi." In ceasul lui cel mai întunecat, atunci Isus a venit înainte. Da, domnule.

E-103 Moise, pentru Moise, ceasul cel mai întunecat a venit pentru el în Israel. El se afla chiar în linia de datorie; l-a întâlnit pe Dumnezeu acolo sus în rug, şi a spus, „EU SUNT CEL CE SUNT." A mers jos şi a luptat prin tot felul de a lui Iane şi Iambre, care încercau să imite lucrarea lui. Prin toată aceasta, el a stat credincios lui Dumnezeu. În final a făcut Israelul să creadă. Şi aici vine el din Egipt, mergând sus către—către ţara făgăduită, unde Dumnezeu a spus, „Te vei închina Mie pe acest munte." Acela a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Moise a ştiut că trebuia să meargă la acel munte. Amin. Dumnezeu a spus aşa! Nici un Faraon nu-l poate ucide. Nici un diavol nu-l poate ucide. Nimic nu-l poate ucide. El vine la acel munte. Amin! Aleluia! Mă simt religios. El merge la acel munte.

E-104 Aşa suntem noi pe drumul nostru către Glorie! Nimic nu ne va opri. Nu, domnule. Dumnezeu va adeveri Cuvântul Său. Nu-mi pasă ce are loc, El o va face, oricum. Da.

E-105 Pe drumul lui, chiar pe calea de datorie. Iată-l, împrejmuit între munţi. El ascultă şi aude un vuiet în spatele lui. Ce este acesta? Carele lui Faraon, cu miile, venind; în armură, şi suliţe şi lucruri, să-i frământe şi calce jos. Acolo-i Marea Roşie, îi tăia calea. Ce a făcut el? El a intrat în ne-... A ajuns în necaz. Poporul toţi ţipau, „Oh, noi o s-o încasăm acum. Faraon ne va ucide, săbiile lui vor fi trecute prin noi. Copiii noştri vor muri aici în pustiu."
Moise a strigat, „O Dumnezeule!"

E-106 Şi atunci Isus a venit pe scenă. El era Stâlpul de Foc. Aşa este. El a coborât şi El a atârnat între el şi pericol. Amin. El este Mediatorul nostru. El este cel ce Stă în mijloc, amin, un Mijlocitor. Acolo a stat El, stând acolo; întunecime pentru Egipteni, aceia care au venit să încerce să facă ceva cu privire la aceasta. El a fost Lumină pentru ei, prin care să umble. Apoi dimineaţa când vântul a început să sufle foarte tare, acea noapte, atunci ce a făcut El? El a venit în forma Stâlpului de Foc.

E-107 El încă este acel Stâlp de Foc. Da, domnule. Când El a fost pe pământ, El a spus, „Eu vin de la Dumnezeu, şi Mă duc la Dumnezeu."

E-108 Şi după moartea Lui, îngroparea, învierea, şi înălţarea; Sfântul Pavel, pe drumul lui în jos către Damasc, a fost doborât de acel Stâlp de Foc, a fost un Evreu. El nu ar fi spus aceasta... A spus, „Doamne, Cine eşti Tu?" Cu literă mare D-o-a-m-n-e, Elohim. „Cine eşti Tu pe care eu prigonesc?"
El a spus, „Eu sunt Isus."

E-109 Amin! Aleluia! El este Cel dintâi şi Cel din urmă. El este încă acelaşi. „Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, totuşi voi Mă veţi vedea. Eu voi fi cu voi, chiar în voi." Acelaşi Stâlp de Foc, acelaşi Dumnezeu făcând acelaşi lucru, cu aceeaşi făgăduinţă, amin, făcând Cuvântul Lui manifestat. „Eu sunt Învierea şi Viata. Eu sunt Cel ce Era, Cel ce Este, şi Cel care Va veni." Da, domnule. Da.
„Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu."

E-110 El a spus, „Ei sunt, fiecare, morţi. Dar, EU SUNT CEL CE SUNT." Moise... În rugul aprins, acela a fost EU SUNT. El încă este EU SUNT, nu Eu am fost; EU SUNT, timpul prezent, în toate timpurile.

E-111 Noi aflăm aici că Moise a fost împins chiar în acest colţ, şi Cristos a venit jos. Acum, şi Biblia a spus căci, că, „Moise a estimat ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului." Ocara lui Cristos! Cristos a fost Ungerea, Logosul care a mers afară din Dumnezeu. Îngerul, orice cititor al Bibliei ştie că acel Înger a fost Cristos. Şi iată acolo a fost El în pustiu, şi El a venit pe scenă, în forma în care El a trebuit să fie manifestat. Glorie lui Dumnezeu!

E-112 El vine astăzi în formă, acelaşi Cristos, manifestându-l.

E-113 El le-a spus că El îi va scoate afară. El făcea aceasta. Acolo vine El să stea cu Cuvântul Lui, să-L adeverească. Apoi după ce El a venit, cum a făcut El la Marta, atunci El a chemat. A spus, „Moise, de ce strigi tu la Mine? Vorbeşte acestui popor, ca să porniţi înainte." Acel ceas întunecat, Marea Roşie s-a despicat şi ei au trecut dincolo, în călătoria lor ca să împlinească Cuvântul lui Dunmezeu. Da, în ceasul cel mai întunecat al lui Moise, atunci Isus a venit înainte. Noi avem timp acum... El l-a chemat pe Moise.

E-114 Noi vrem să vă atragem atenţia la un alt om micuţ. Numele lui era Iair. Sunt aşa de mulţi din ei în lume astăzi. El a fost un credincios în ascuns. El l-a iubit pe Isus. El a auzit despre El. El L-a crezut. Dar, vedeţi voi, el deja s-a alăturat unei organizaţii. Da. El—el—el—el doar... El nu a putut veni afară şi să mărturisească aceasta. El a crezut, dar nu a putut mărturisi aceasta, astfel el deja s-a alăturat cu necredincioşii. Dar el cu adevărat a crezut.

E-115 Voi ştiţi, când un om ajunge în acea stare, uneori Dumnezeu îl aduce la confruntare. Este la necaz când noi ne arătăm cu adevărat culorile noastră, ceea ce suntem de fapt.

E-116 Astfel acolo era el, el deja era unit cu necredincioşii, şi el deja a mers acolo şi şi-a trecut numele în registru, şi aşa mai departe. Şi el era un preot, şi astfel el—el doar cu greu nu a putut face o mărturisire, căci acela era tichetul lui de masă. Astfel, dar el totuşi îl credea pe Isus.

E-117 Într-o zi, fetiţa lui s-a îmbolnăvit. Oh, vai. El, fără îndoială că omul, dacă el... în acel fel, ar fi chemat doctorul. Medicul a venit, a vizitat copila. Febra ei s-a înrăutăţit şi mai rău. După o vresne ea a devenit aşa de fierbinte, şi totul, ea în cele din urmă a ajuns pe punctul de moarte. El era în necaz. El a trebuit să facă ceva. El—el doar nu a ştiut ce să facă. Acum s-a gândit, „Dacă aş putea doar să-l găsesc pe El, oriunde s-ar afla El." Acum el nu a aşteptat până s-a întunecat, cum a făcut Nicodim, pentru a avea o întrevedere în taină. A fost timpul pentru acţiune, a sosit timpul pentru a acţiona şi el a trebuit să acţioneze atunci.

E-118 Şi mă gândesc, frate, soră, la fel este acum. A sosit timpul pentru acţiune. A sosit timpul pentru a crede sau a nu crede. Acea linie de separare vine la fiecare bărbat şi femeie. Acesta vine la fiecare copil. Uneori când treceţi de acea linie, există numai un singur lucru rămas, acela este judecata, când treceţi între milă şi judecată, când treceţi de acea linie.

E-119 Amintiţi-vă, el a ajuns în necaz. Nu a ştiut ce să facă. Acolo au stat preoţii lui, toţi rabinii stând în jurul lui. Frăţia era cu el, toţi jos acolo, privind la fetiţa lui cum moare. Doctorul stând afară, cu mâinile încrucişate, dând mâna cu el, „I-am dat fiecare medicament pe care l-am ştiut, şi totuşi..."

E-120 Vedeţi, era Isus care lucra tot timpul. Isus făcea aceasta cu un scop, ca să scoată la suprafaţă culoarea acelui ins mic. După o vreme, îl pot vedea că se duce să îşi ia pălăria lui mică neagră şi şi-o pune, îşi ia pe el pelerina lui micuţă de preot.
„Unde te duci?"

E-121 „Eu mă... Am auzit că El se află jos la râu. Mă duc după El!" Oh, vai! Într-acolo a pornit!

E-122 În acel ceas de necaz, el a trebuit să facă o decizie: să lase copila lui să moară, sau el ştia că aceea a fost manifestarea Cuvântului. El era un preot, şi a citit Cuvântul, şi el a ştiut că aceea era manifestarea lui Dumnezeu. Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine. El a ştiut aceea, şi a fost forţat spre chestiunea aceea. El a trebuit să facă o greşeală, să o lase pe copila lui să moară, sau să facă mărturisirea lui. Când a ajuns în acel necaz, a fost cam pe la acel timp când Isus a venit înainte. El s-a dus să-L vadă. A spus, a spus, „Voi merge cu Tine, orice spui Tu." Şi afară pe drum, iată că vine un mesager, lucrul întunecat acolo. A făcut mărturisirea lui, că el Îl credea. El deja s-a excomunicat singur atunci, şi s-a expus în ochii publicului atunci, că el era un credincios în Isus.

E-123 Şi aici vine un mesager, a spus, „Nu deranja pe nimeni, pentru că fiica ta a murit deja. A murit ieri. Ea este deja moartă. Nu, nu te mai ocupa de asta."

E-124 Şi, oh, inima lui mică gata să cedeze. Dar el a privit şi a văzut acei ochi ai lui Isus, a spus, „Nu ţi-am spus Eu ţie? Nu te teme, dacă vrei să vezi Slava lui Dumnezeu. De ce îţi este frică? Ti-am spus deja că Eu voi merge."

E-125 El deja a spus ca El va veni. El deja a spus că El va face aceasta, şi iată-L că o face. Amin. El a spus că El va apărea pe scenă în zilele de pe urmă şi va face aceste lucruri cum El le-a făcut, aşa cum am citit seara trecută şi am vorbit. Iată-L făcând aceasta. De ce vă este frică?

E-126 Amintiţi-vă, când El a venit, şi El a chemat-o din morţi. El a venit pe scenă şi a chemat-o din morţi.
Bătrânul orb Bartimeu, o dată, a atins ceasul lui cel mai întunecat.

E-127 Isus se afla jos acolo, a organizat un dejun al Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline jos acolo Ierihon, şi El îl avea pe Zacheu jos acolo. El l-a întâlnit într-un pom, jos pe stradă. Astfel când El era... Bine, El nu ar fi organizat nimic altceva, sunt sigur. Vedeţi? Astfel atunci când a venit El acolo, şi El—El l-a avut pe el, Zacheu a mers cu el.

E-128 Bătrânul orb Bartimeu era orb de când a fost un băieţel. Aşa că s-a gândit că Isus ar putea veni afară pe acea poartă, şi el aştepta. După o vreme a auzit mult zgomot, şi toţi venind într-acolo.

E-129 Şi l-a auzit pe preot spunând, „Măi! Măi, tu, tu care urci sus pe deal acolo! Ai—ai—ai... Noi auzim că tu învii pe cei morţi. Noi avem un cimitir întreg plin de ei aici. Dacă tu eşti Mesia, dacă tu eşti Mesia, vino aici şi învie aceşti morţi."

E-130 Voi ştiţi, că acelaşi diavol încă trăieşte, vedeţi, în formă de religie, în acelaşi fel. Vedeţi?

E-131 „Dacă tu eşti Mesia, noi tu înviezi morţii; noi avem un cimitir plin de ei aici. Vino." Şi, oh, toţi strigau. Unul strigând. „Osana Profetului!" Un altul strigând aceasta, aceea, sau cealaltă. Aşa o confuzie!

E-132 Acest om bătrând orb s-a gândit, „Oh, eu L-am ratat. El a venit afară acolo, şi eu am crezut că El va veni pe aici. Am fost pus în locul greşit." Şi s-a pus să strige. S-a gândit, „Dacă El este Cuvântul, El este Dumnezeu; El trebuie să fie." Astfel, „O Isuse, Tu Fiu al lui David, ai milă de mine!" În acel ceas de necaz, el a strigat.

E-133 Acum Isus, dacă o marcaţi aici, a fost la Ierihon. Unde au spus că el şedea, era la o sută cincizeci de iarzi de locul unde se afla Isus. Cu mfi de oameni năvălind în jurul Lui, El nu ar fi putut auzi strigătul acelui om. Nu. Dar El l-a simţit. El s-a oprit.

E-134 Eu vreau să predic, în una din aceste seri: „Şi atunci Isus s-a oprit." Oh! „Şi atunci Isus s-a aplecat." Oh!

E-135 Dar când Isus s-a oprit, ce a fost aceasta? El l-a chemat. „Învăţătorul a venit. Nu fi îngrijorat," au spus ucenicii, „El te cheamă pe tine. El te cheamă pe tine." L-a chemat afară din acea mulţime.
El face acelaşi lucru acum. Se înţelege aceasta? Vedeţi?

E-136 „Învăţătorul a venit şi a chemat după tine." Şi El cheamă de la—de la orbire la lumină, de la întuneric la lumină. Şi el l-a chemat, a trecut de la moarte la Viaţă. „Învăţătorul a venit şi El te cheamă." Şi când El l-a chemat, El i-a redat vederea lui.

E-137 Micuţa femeie cu scurgerea de sânge, o dată, sus pe deal, a cheltuit toţi banii ei, cu doctorii. Ea, fără îndoială, au vândut boii. Au vândut ferma, au ipotecat-o. Au cheltuit tot ce au putut cu medicii, nici unul din ei nu i-au făcut nici un bine. Ea continuu a devenit mai rău şi mai rău. Sângele nu se oprea. Mereu, ne încetat mergea, s-a agravat tot mai tare.

E-138 Şi într-o zi, în timp ce stătea acolo şi croşeta, sus pe dealul de unde locuia ea, a privit în jos în vale, şi a văzut venind o corabie. Toţi au început să alerge, „Osana Profetului!"

E-139 Ea a auzit de El. Credinţa vine prin auzire. Acum a spus ea, „Mă voi duce jos şi mă voi uita la El."

E-140 Şi când a umblat jos acolo, şi de prima dată a avut o privire la Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în trup, acolo a fost ceva în legătură cu vorbirea Lui şi înfăţişarea Lui, încât ea a ştiut că era El. Da, domnule. „Oh, dacă aş putea numai să-I atrag atenţia cumva, dacă aş putea numai să-L ating în vreun fel!" Şi s-a strecurat printre mulţime şi a atins haina Lui.

E-141 Acum amintiţi-vă, nu a fost degetul ei ceea ce a simţit El. Nu, domnule, pentru că îmbrăcămintea Palestiniană atârnă liber. Şi El... ei au s-...
Petru a spus, „Toţi s-au atins de Tine."

E-142 El a spus, „Dar aceasta este o atingere diferită. Am simţit că Eu am slăbit."

E-143 Isus a venit. Banii ei au fost duşi, totul a fost dus; dar în acel ceas întunecat când sângele nu se oprea, şi doctorii nu l-au putut opri, a venit Isus. Şi ce a făcut El? El a chemat-o. S-a uitat în jur până când El a găsit-o, şi El a spus, „Tu ai avut o scurgere de sânge, dar s-a oprit."

E-144 „El este acelaşi ieri, azi, şi în veci." „Învăţătorul a venit şi El te cheamă. A venit şi El a chemat." El a chemat-o înapoi la sănătate.

E-145 Micuţa femeie la fântână, despre care noi am vorbit seara trecută, toate speranţele au fost duse. Poate, probabil că al cincilea ei bărbat a părăsit-o, şi ea doar ce l-a luat pe al şaselea în acea noapte, şi ea—ea era într-o mică îndoială cu privire la el. Moral, ea era dusă. Ea a vrut să fie o adevărată doamnă; ea, fără îndoială, ea a citit Biblia.

E-146 Şi ea se ducea pe acolo, mergând în sus cam pe la ora unsprezece. Ea nu a putut veni dimineaţa devreme când vin femeile neprihănite. Şi ele cărau apa sus pe capul lor, şi ulcioarele, şi au mers înapoi jos. Şi astfel ea nu a putut veni, să se amestece cu ele. Ei, ei aveau o segregare a acelui lucru în acea zi, cea dreaptă cu cea greşită nu se puteau amesteca împreună. Cele imorale stăteau în locul lor, astfel ea nu a putut veni cu restul din ele. Ele nu ar fi lăsat-o să vină. Aşa că după ce fiecare şi-au luat apele şi au mers înapoi... Ea a venit pentru mai Bună.

E-147 Şi atunci vine ea sus acolo cu acest vas pe capul ei, fără îndoială că ea mergea înainte, gândind, „Acum, bărbatul cu care m-am măritat, sau, pe care l-am primit noaptea trecută, mă îndoiesc de el. El este un bărbat, se comportă aşa ciudat. Eu-eu doar nu ştiu în ceea ce-l priveşte. Nu am nici o şansă. Sunt exclusă din societate. Şi nu pot merge la acele biserici, ei nu... Doar uită-te la ele! Nu ştiu ce să fac. Sunt în necaz. Şi am citit Biblia; desigur, într-o zi, acel Profet va veni pe scenă. Acum eu ştiu că ei au pretins că nu există un astfel lucru, şi asta este aşa, "Poate o sută de ani departe, şi o mie de ani departe. Noi am aşteptat după aceasta de mii de ani, şi nu s-a întâmplat încă, astfel noi nu mai aştepăm după aceasta acum." Totul este aşa, "Oh, nu, noi avem biserici şi lucruri. Nu avem nevoie de nimic de felul acela acum." Astfel atunci ea mergea înainte acolo, gândind.

E-148 Voi ştiţi, când vă gândiţi la El, atunci este când vi se arată El. Cum am avut noi seara trecută, când erau ei pe drumul lor către Emaus.

E-149 Când ea se gândea la acele lucruri, a auzit un Om spunând, „Adu-Mi să beau."

E-150 Ce ziceţi de asta? În orele ei cele mai întunecate, când moralitatea ei era dusă. Poate o domniţă frumoasă, a fost lăsată în stradă ca să trăiască aşa. Uneori nu este vina fetiţei, este vina părinţilor ei, de a lăsa-o să iese afară în felul acela. Şi acolo era ea, poate buclele ei mici atârnau în jos; ea era epuizată, mergând înainte, ostenită, şi nimeni nu avea nimic de-a face cu ea, copila, şi poate fi o poveste mare în spatele acesteia.

E-151 Oricum, eu ştiu un lucru, ea a citit Biblia, şi a crezut Biblia. Şi acolo era o sămânţă mică aşezată în inima ei, să spună, „Dacă aceasta se întâmplă vreodată, eu voi şti." Ea a fost predestinată la aceea.

E-152 Priviţi la acel Iuda vechi stând acolo şi acţionând în felul cum a făcut. A fost negru jos în adâncul inimii lui. Lumina lumina aici sus în lucrările lui, dar jos în inima lui el nu L-a crezut. Şi aici era ea... Vedeţi, Lumina nu putea ajunge jos la aceea. Dar aici era ea, crezând, ea a crezut Aceasta, dar viaţa ei a fost întunecată; când Lumina a izbit, Aceasta a luat întunericul afară. Dar când Lumina a lovit sus aici, Aceasta a întunecat-o peste tot. Aceea este diferenţa.

E-153 Vedeţi, ea a fost născută pentru acel scop. Ea, a spus, când El i-a spus câţi bărbaţi a avut, ea... Ce s-a întâmplat? Ea a ajuns dintr-o dată stârnită. Ea a intrat în disperare. A spus, „Domnule, eu pricep că Tu eşti un Profet. Eu ştiu când are să vină Mesia, El va face aceste lucruri."

E-154 Atunci El a chemat-o. Atunci el a chemat-o. „Eu sunt Acela, Cel care vorbeşte cu tine." Ea a recunoscut aceasta prin Cuvântul lui Dumnezeu. El a chemat-o pe ea de la păcatele ei, la o Viaţă. Şi numele ei este în Biblie, şi ea are Viaţă nemuritoare astăzi.

E-155 El vă poate chema pe voi în acelaşi fel, pentru că El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Cei...

E-156 Da, moralitatea ei era dusă, dar totuşi a ştiut că El avea acea disceniere. A ştiut că acela trebuia să fie Mesia. Atunci când Isus a spus, „Eu sunt El, Eu sunt El," ea a ştiut că era.

E-157 O dată ucenicii se aflau afară pe corabie, toate speranţele erau duse. Furtunile, ei au plecat fără Isus, şi furtunile au fost chiar—chiar cum a fost la casa lui Lazăr. Toate speranţele erau duse. Corăbioara veche s-a umplut de apă. Şi ei strigau şi plângeau, şi poate se rugau şi au continuat aşa, şi fulgerele luminau, şi corabia s-a umplut cu apă, catargul doborât jos, vâslele s-au rupt, şi ei se ţineau unul de altul, plângând.

E-158 Şi în acel ceas cel mai întunecat, atunci Isus a venit umblând acolo. Dar el arăta ca o umbră pentru ei. El arăta înspăimântător, ca o nălucă, şi au ţipat de frică.

E-159 Aceasta este problema astăzi. Isus vine în timpul ceasului vostru întunecat, şi voi vă temeţi de Acesta. Voi nu ştiţi ce este Acesta.

E-160 Ei nu au ştiut ce era El. Au spus, „Oh, este o nălucă!" Ei ţipau.

E-161 Şi atunci El i-a chemat, a spus, „Nu vă temeţi, sunt Eu." in cel mai întunecat ceas, Isus a venit acolo, Ajutorul lor. Aşa este felul cum procedează El întotdeauna, vine în ceasul cel mai întunecat. Atunci Isus a venit şi s-a manifestat pe Sine, şi a venit la ei.
Petru a spus, „Dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin pe ape." Isus a spus, „Vino."

E-162 Voi ştiţi ce, prieteni? Curând El va veni pentru aceia din aceste zile din urmă. Acum, nu este ciudat că biserica a ajuns în acest ceas întunecat din nou?

E-163 Eu am să spun ceva aici. Aceasta nu este o doctrină. Eu doar profeţesc. Ştiţi ce s-a întâmplat? Se va ajunge la un punct, curând, notaţi cuvântul meu, că toate denominaţiunile vor trebui să se alăture Consiliului Ecumenic. Dacă ei nu o vor face, nu vor putea avea sprijinul Consiliului. De aceea, acolo va fi un boicot, şi nimeni nu va putea merge la aceste biserici, sau să meargă la orice biserici; doar dacă veţi avea un semn de la biserica voastră proprie, nu puteţi cumpăra sau vinde. Voi o vedeţi întocmai cum a fost, la fel va fi din nou, un semn al fiarei. Şi biserica, ei îşi dau seama de aceasta, oamenii duhovniceşti.

E-164 Şi voi popor Penticostal, oricum, recunoaşteţi lucrul acesta. Aţi început să aceasta. Când bisericile voastre, multe din organizaţile Penticostalilor; şi nu e nevoie ca eu să spun denumirile voastre, dar voi ştiţi că ei chiar acum, ei—ei vin în aceasta. Ei deja au mărturisit că ei veneau. Şi când voi faceţi aceea, ce va trebui să faceţi? Voi va trebui să încălcaţi învăţătura voastră Evanghelică a botezului cu Duhul Sfânt. Voi va trebui să vă încălcaţi doctrina voastră Biblică.

E-165 Şi membri nu vor tolera aceasta. Adevăraţii Creştini născuţi din nou vor muri, mai degrabă. Ei sunt avertizaţi de Cuvânt. Ei ştiu că lucrul acesta vine. Da, domnule.

E-166 Şi nu este aceasta ciudat? Şi chiar în acest cel mai întunecat ceas, atunci Isus vine înainte şi îi cheamă, a spus, „Nu vă temeţi. Eu sunt. Eu încă sunt cu voi. Eu sunt aici să manifestez Cuvântul Meu." Aşa cum a fost El atunci, la fel este El acum. El a spus că El va face aceea. Oh, vai! Învăţătorul a venit şi a chemat după noi.

E-167 Multe persoane bolnave aici, fără îndoială, că ei şed aici, şi doctorul v-a spus că nu mai este nici—nici o speranţă pentru voi. Voi aţi putea fi în ceasul vostru cel mai întunecat, dar, amintiţi-vă, Învăţătorul a venit şi a chemat după voi.

E-168 Şi într-o zi, într-o zi, Învăţătorul va veni şi va chema fiecare nume care este scris în Cartea Vieţii Mielului. Dacă al vostru nu este acolo, puneţi-l acolo acum, căci El urmează să vină şi să cheme. Chiar şi aceia care sunt în mormânt vor auzi Vocea Lui şi vor ieşi la Viaţă. Învăţătorul va veni şi vă va chema. Şi în timp ce El cheamă astăzi, răspundeţi şi faceţi pregătirile pentru acea Zi, este sfatul meu pentru voi.

E-169 Făgăduinţa acestei epoci, El a promis că El va fi aici. Lucrurile pe care El le-a făcut, El le va face din nou, şi acum din nou Învăţătorul a venit şi cheamă după voi.

E-170 Să ne aplecăm capetele. Am încă vreo şase pagini aici, dar eu—eu nu pot să ajung la acestea acum. Să ne aplecăm capetele. Am promis să vă dau drumul devreme, şi este deja un sfert peste.

E-171 Tată Ceresc, O Doamne, lasă să se întâmple din nou. Toate aceste lucruri pe care le-am spus, „Isus a venit şi cheamă după tine." Ce face El când vine El? El cheamă. Şi lasă ca aceasta să se întâmple din nou, Doamne. Lasă ca Duhul Tău Sfânt să vină printre oameni în seara aceasta, Domnul Isus în forma de—de Duh. Lasă ca El să vină în această seară şi să Se descopere, şi apoi să Se manifesteze. Ca acei oameni, cum au crezut ei, noi vom crede, de asemenea, Doamne. Sunt mulţi aici, poate, care nu au avut niciodată această ocazie. Ne rugăm ca Tu să le acorzi aceasta din nou în această seară. Căci noi o cerem spre slava lui Dumnezeu, în Numele lui Isus. Amin.

E-172 Asta este corect, soră, dar doar mergi înainte cu aceea. Aceea-i bine. Mergi drept înainte. Oh, linişte deplină, toată lumea.

E-173 Credeţi că El a venit? Aşa este. Cheamă El încă când El vine? Acum dacă voi doar veţi crede numai. Dacă doar veţi crede Cuvântullui Dumnezeu, Dumnezeu va acorda acest lucru.

E-174 Acum priviţi, eu nu am timp să chem rândul de rugăciune sus aici. Îi voi chema deseară, acolo afară, dacă este voia Domnului. Învăţătorul a venit. El a venit să împlinească Cuvântul Său în ziua de pe urmă. Şi ce a fost El atunci, El este astăzi. Ce a fost manifestarea sau identificarea Lui atunci, este astăzi, pentru că El încă este Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi lucrul ăsta? [Adunarea spune, „Amin."—Ed.] Şi Cuvântul lui Dumnezeu este un Discernător al gândurilor, intenţilor inimii. Şi în felul cum a făcut-o El atunci, este modul cum a făcut El întotdeauna. El încă este acelaşi. Dacă El ar face aceea chiar acum, L-aţi crede voi? Vă va face lucrul acesta să Îl credeţi?

E-175 Voi oamenii de acolo acum, daţi-mi voie să mă uit mai întâi să văd dacă este cineva pe care îl cunosc, şezând pe oriunde aici înăuntru, pe care eu cunosc.

E-176 Toţi care sunteţi în jur, sus aici, care nu mă cunoaşteţi, ridicaţi-vă mâinile sus; voi ştiţi că eu nu ştiu nimic despre voi, şi sunteţi bolnavi, ridicaţi-vă mâinile sus. Bănuiesc că, toţi. Bine, acum, credeţi. Doar credeţi cu toată inima voastră. Nu vă îndoiţi. Aveţi credinţă. Credeţi-l pe Dumnezeu.

E-177 Am să vă cer să fiţi în linişte deplină, luaţi loc. Nu vă mişcaţi în jur acum, vă rog să nu. Vedeţi? Vedeţi? Voi sunteţi un—un suflet, trup, şi duh. Şi duhul vostru... Duhul Sfânt este cu adevărat sfios.

E-178 Câţi vă amintiţi, cu mulţi ani în urmă, că Duhul Sfânt, când am venit pe aici şi v-am spus? Când iau persoanele de mână, El mi-a spus că acest discernământ va veni, şi atunci să continui? Vă amintiţi lucrul acesta, vă amintiţi aceasta? Dar El a spus, „Dacă reuşeşti să-i faci pe oameni să te creadă." Vă amintiţi de zilele acelea, cu mulţi ani în urmă? [Adunarea spune, „Amin."—Ed.] Voi trebuie să credeţi.

E-179 Am văzut un om, cred că a fost aici jos la cealaltă adunare, stătea chiar acolo. Şi Duhul Sfânt... M-am uitat la el când predicam. Era un om infirm. Avea cârje sub braţele lui. Şi chiar când am început să fac chemarea, Satan a venit la om, o umbră neagră. Şi am urmărit aceasta cu ochii mei. El s-a sculat şi a mers afară. El va fi întotdeauna infirm, vedeţi. Şi astfel, el, pe unde el putea fi vindecat chiar acolo dacă el doar—doar... Vedeţi? Dar, doar, eu nu ştiu de ce. Bănuiesc că el doar a ascultat de vrăjmaş. Dar dacă voi aţi sta şi aţi urmării acele umbre, să vedeţi acele lucruri în forme, în felul cum sunt, şi să le priviţi cum fac ele. Vedeţi, aceasta ar fi...

E-180 Acum, eu nu pot vindeca. Omul care vă spune că vă poate vindeca, este greşit. Voi sunteţi deja vindecaţi. Dar, este a recunoaşte Prezenţa lui Isus Cristos. Acum dacă Marta a ştiut că dacă ea îl putea vedea din nou pe El, că ea şi-ar obţine dorinţa ei, pentru că El era Cuvântul manifestat, nu putem crede noi într-atâta în seara aceasta, să credem lucrul acesta? Sigur, noi ar trebui. El a venit. El a venit, El a venit în forma Duhului Sfânt. Asta este Cine este El. Acum doar rugaţi-vă.

E-181 Vedeţi, sus aici, dacă aveam pe cineva să stea aici, chiar aici lângă mine, doar—doar rugându-se; am văzut aşa de mulţi oameni care se roagă, sunt peste tot în clădire. Trebuie doar să urmăriţi aceasta. Nu puteţi spune, „Spune, Frate Branham... " Nu, domnule. Eu—eu nu aş putea face lucrul acesta, nici mai mult cât puteţi voi să-mi visaţi un vis. Vedeţi? Voi aţi putea visa. Voi, Dumnezeu ar putea să vă facă să visaţi un vis despre mine, voi credeţi aceasta, dar nu o puteţi face voi înşivă. Nu puteţi spune, că, „Frate Branham, eu voi visa un vis despre tine acum." Nu, nu puteţi face asta. Nici eu nu pot vedea o vedenie. Oricine vă dă un vis, acela este cel ce trebuie s-o facă. Acelaşi lucru este cu privire la o vedenie.

E-182 Văd un bărbat care stă chiar aici la capătul rândului, cu artrită. Dacă el va crede cu toată inima lui, Dumnezeu îl va vindeca de artrită. Crezi tu că El o va face, domnule? Aşezat acolo afară, bărbatul Mexican, şezând la capătul rândului, vei crede tu aceasta? Bine, domnule.

E-183 Doamna aşezată lângă tine, şi ea are artrită, de asemenea. Crezi tu că Dumnezeu te va vindeca, doamnă? (Are acesta un recul în el? Mă tem că oamenii nu-l aud.) Vei crede? Bine.

E-184 Cum e cu cealaltă micuţă doamnă Mexicană aşezată lângă ea? Ea suferă de o problemă de stomac. Crezi tu că Dumnezeu va vindeca stomacul tău, doamnă?

E-185 Ea a primit-o. Când văd Lumina aceea coborând, aceasta înseamnă că s-a întâmplat. Da. Asta este. Aceasta a izbit-o. Acolo a fost Aceasta, învârtindu-se chiar în jur... [Porţiune goală pe bandă—Ed.]... aceea o face. Vedeţi? Când El poate găsi credinţă! Vedeţi, „Multe lucruri El nu le-a putut face din pricina necredinţei lor."

E-186 Aici este o doamnă aşezată aici rugându-se, chiar aici. Ea este speriată. Ea ar trebui să fie. Ea are o condiţie canceroasă, foarte gravă. Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune despre acest cancer, sau altceva? Priveşte către mine. Sunt aşa de mulţi care se roagă, vezi, acesta este motivul că eu spun acest lucru. Priveşte către noi. Acum, da, tu nu eşti de aici, aceasta nu este casa ta. Eşti dintr-un loc numit Porterville, California. Aşa este. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune cine eşti tu? El ştie. Numele tău este Doamna Wintham. Aşa este. Acum crede, şi cancerul te va părăsi. Dacă tu poţi crede! Asta este tot ce Dumnezeu îţi cere să faci. Dacă tu poţi crede!

E-187 Nu crezi tu aceasta cu toată inima ta? Cineva în această secţiune aici, tu nu poţi crede? Învăţătortil a venit şi te-a chemat. El te cheamă de la moarte la Viaţă, de la boală la sănătate.

E-188 Aici este un bărbat care şade chiar în spate aici, cu capul aplecat, rugându-se. El de fapt nu se roagă pentru sine, el se roagă cu privire la altcineva. Este o—o fată. Este fiica lui. Crezi tu, domnule? Tu ai probleme cu picioarele tale. Ai probleme cu genunchiul tău. Aşa este. Nu mai este nevoie să plângi, acela este El acolo alături de tine. Fiica ta este într-un spital, nu-i aşa? Caz de tuberculoză. Tu crezi. Crezi tu? Învăţătorul a venit şi cheamă după ea. Vei crede tu, ca tată al ei? O vei face? Fie ca El să o viziteze în această seară, şi pe tine. Fie ca aceasta să se termine.

E-189 Aici este un băieţel, un băieţel cu faţa brună. El suferă de o boală a pielii, şi asmă, un băieţel Mexican, băiat Mexican aşezat acolo. El nu este de aici. El este din San Jose. Crezi tu, fiule? Un alt lucru, tatăl tău este aici cu tine. El este un slujitor. Aceea este corect. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune care este numele tău? Te va face lucrul acesta să crezi cu adevărat puternic? Numele tău este Reuben. Acum crede. Aha. Dumnezeu te va însănătoşi.

E-190 Învăţătorul a venit şi El cheamă după tine. Oh, păcătos, oh, persoană bolnavă, nu-l vezi tu pe Învăţător manifestat într-o fiinţă umană, în mijlocul credincioşilor? El a venit ca să-i cheme pe copiii Lui credincioşi la sănătate. El a venit să cheme păcătosul la pocăinţă. Recăzut, membru de biserică, Învăţătorul a venit şi cheamă după tine.

E-191 Crezi tu aceasta? Crezi tu aceasta pentru nevoia ta chiar acum? Dacă da, ridică-ţi mâna sus, spune, „Eu cred pentru nevoia mea." Atunci ridică-te în picioare acum şi acceptă aceasta. Învăţătorul a venit şi cheamă dup'ă tine. Şi oricine eşti tu, pentru orice nevoie ai, invăţătorul a venit şi El cheamă după tine. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-192 Acea micuţă femeie s-a dus în cetate, şi a spus, „Veniţi, să vedeţi un Om care mi-a spus ce era greşit." Voi nu v-aţi dus în cetate. Voi aţi venit şi aţi văzut aceasta, voi înşivă, aşadar invăţătorul a venit şi cheamă după tine.

E-193 Ridicaţi-vă măinile şi lăudaţi-L, şi spuneţi, „Doamne Isuse, eu sunt un păcătos; iartă-mă. Eu sunt un recăzut; ia-mă înapoi, Doamne. Am nevoie de Duhul Sfânt; umple-mă. Sunt bolnav; vindecă-mă. Sunt infirm; fă-mă bine." Învăţătorul a venit şi cheamă după tine. Ridicaţi-vă mâinile acum şi daţi-I laudă. Amin.

E-194 (Dă-ne un mic ton aici, „Eu il voi lăuda, eu il voi lăuda." O ştiţi? Eu Îl voi lăuda. O ştiţi asta, nu-i aşa?)
Credeţi voi?
Eu Îl voi lăuda, eu Îl voi lăuda,
Oh, lăudaţi Mielul pentru păcătoşi ucis;
Daţi-I slavă, voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.

E-195 Voi Îl iubiţi? Acum nu vă place să-I cântaţi în timp ce El este aici? El este un Duh care se mişcă în jur prin clădire. El cunoaşte inimile voastre, ştie totul despre voi. Să-I cântăm aceasta, cu toată inima noastră.
Eu Îl voi lăuda, (ridicaţi-vă mâinile când o faceţi), Eu... (acum doar lăudaţi-L)... Îl voi lăuda,
Oh, laudaţi Mielul pentru păcătoşi ucis;
Oh, daţi-I slavă, voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.

E-196 Oh, doamnă, tu în scaunul cu rotile, dacă tu doar vei crede puţin mai mult chiar acolo. „Eu... " Să încercăm încă odată. Eu aştept după ceva.
Eu Îl voi lăuda, eu Îl voi lăuda,
Oh, lăudaţi Mielul pentru păcătoşi ucis;
Daţi-I slavă, voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.

E-197 Acum în timp ce cântăm aceea din nou, întoarceţi-vă în jur, daţi mâna cu cineva, în timp ce o cântăm, cântăm, „Eu Îl voi lăuda." Haideţi, toţi împreună acum.
Eu Îl voi lăuda, eu Îl voi lăuda,
Oh, lăudaţi Mielul pentru păcătoşi ucis;
Daţi-I slavă, voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.

E-198 Oh, prieten păcătos, nu ai vrea să păşeşti sus aici acum? Veniţi sus şi daţi-I laudă, voi tot poporul. Voi toate persoanele care doriţi să-L mărturisiţi ca Mântuitor. In Prezenţa Lui, în timp ce sfinţii se închină în Duhul, nu aţi vrea să veniţi să staţi aici? Spuneţi, „Eu vreau să mărturisesc, în această seară. Eu vreau să-I dau laudă. Vreau să vin. Nu mă ruşinez de El. Vreau ca lumea să ştie că fl accept pe El ca Mântuitorul meu, chiar aici în timp ce El este prezent." Veniţi în timp ce o cântăm.
Eu Îl voi lăuda, (nu vreţi să veniţi?) eu Îl voi lăuda,
Oh, lăudaţi Mielul pentru păcătoşi ucis;
Oh, daţi-I slavă, voi tot poporul,
Căci Sângele Său a spălat fiecare pată.

E-190 Oh, asta este, doamnă, vino drept înainte. Cine altcineva va veni, în Prezenţa lui Cristos? Vino chiar aici sus, soră, stai aici.

E-200 Vreo altă persoană care vrei ca El să fie Mântuitorul tău, chiar acum, care nu se ruşinează. El a spus, „Dacă vă ruşinaţi cu Mine înaintea oamenilor, Eu mă voi ruşina cu voi înaintea Tatălui Meu şi a sfinţilor Îngeri." Dacă nu vă ruşinaţi cu El acum, şi vreţi ca Mântuitor al vostru, în timp ce El este aici! Voi L-aţi văzut. Este atât de perfect, Cuvântul tnsuşi L-a făcut cunoscut. Veniţi sus în timp ce se închină acum. Nu vreţi voi să veniţi sus?

E-201 Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Aici vine o doamnă în vârstă, ajunsă la o vârstă înaintată. Nu vreţi voi să veniţi acum?
Eu voi... (cântaţi-o acum)... Eu voi lăuda...

E-202 Aşa este, tinerilor, veniţi drept înainte în jur. Doar daţi laudă. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă, acela este felul de a face aceasta. Dumnezeu să vă bincuvânteze, tinerilor.
... păcătoşi ucis;
slavă, voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.

E-203 În timp ce slujitorii merg la aceste persoane acum nu ar vrea altcineva să vină? Recăzut, vei veni tu, spune, „Îmi este ruşine de viaţa mea"? Aici este El. Credeţi că eu sunt slujitorul lui Dumnezeu? Ridicaţi-vă mâinile. Păi, Isus Cristos este în mijlocul nostru. Nu vreţi voi să veniţi?
Daţi-I slavă slavă... (Nu vreţi voi să veniţi, daţi-I
slavă?)... popor,
Căci Sângele Lui a spălat...

E-204 Marta, vi tu, sau vei sta tu în casă cu Maria? Vei sta tu în spate în ceva organizaţie, şi să spui, „Oh, biserica mea nu O crede în acest fel," când Cristos este manifestat? Veţi sta voi în spate şi să spuneţi aceea, sau veţi veni voi afară? „Bine, eu vă voi spune, când eu . . . " Nu. Astăzi, acesta este ceasul. Moartea atârnă în jurul vostru, ca fiica lui Iair.

E-205 Vino acum! Recăzutule, vino acum. Păcătosule, vino acum. Acesta este timpul. Invăţătorul a venit şi El cheamă după tine. El te cheamă. Tu spui, „Cum ştiu eu?" El foloseşte vocea mea. Dacă El foloseşte vocea mea să spună boala, supărările şi lucruri, nu ştiţi voi că El cheamă şi pentru păcat? Veniţi afară! Veniţi acum, aceasta poate fi ultima ocazie care o veţi avea vreodată.

E-206 Încă o dată, sunt mai mulţi aici care ar trebui să vină, prieteni. Nu vreau să vă stânjenesc, să vă scot la iveală în acest mod. Asta nu este drept. Dacă voi uneori poate... Acei Farisei credeau că erau mântuiţi, dar ei nu erau. Voi vă gândiţi acelaşi lucru. Veniţi acum.

E-207 Fiţi siguri! Să nu, să nu luaţi doar jumătate de şansă la aceasta. Dacă există vreo mică îndoială în mintea voastră, nu luaţi nici o şansă. Haideţi acum. Acum este timpul, acum în timp ce Fântâna este deschisă, în timp ce Duhul Sfânt este aici. Învaţătorul a venit. Acea îndoială mică, este ceea ce El încearcă să vă spună, „Tu te îndoieşti." Dă aceasta la o parte. Vino, acum. Învăţătorul a venit şi cheamă după tine. Aşa este, doar continuaţi să veniţi, continuaţi să veniţi.
Eu Îl voi lăuda, eu Îl voi lăuda, (Nu vreţi voi să veniţi să-I daţi laudă?)
Lăudaţi Mielul pentru păcătoşi ucis;
Daţi-I slavă, voi tot poporul,
Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.

E-208 Acum în timp ce păcătoşii vin, să-l pretindă pe El; poporul să-I dea laudă, în timp ce o cântăm acum. Cu mâinile voastre sus, cântaţi să-L lăudaţi, acum, toţi împreună.
Eu Îl voi lăuda, eu Îl voi lăuda,
Lăudaţi Mielul pentru păcătoşi ucis;