E-1 Să rămânem în picioare doar pentru un moment, în timp ce citim Cuvântul Domnului. Voi care v-ar place să deschideţi la citirea Scripturii, în seara aceasta, deschideţi la Matei 12, începând cu versetul al 38-lea.
Şi acolo, atunci unii dintre cărturari şi dintre Farisei au răspuns, zicând, Stăpâne, noi am căuta un semn de la tine.
Dar el a răspuns şi a zis către ei, O generaţie rea şi una preacurvară caută după un semn; şi acolo nici un semn nu se va da la aceasta, decât semnul profetului Iona:
Căci cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei; aşa va fi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
Oamenii din Ninive vor învia în judecată cu această generaţie, şi o va condamna: pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, unul mai mare decât Iona este aici.
Împărăteasa din sud va învia în judecată cu această generaţie, şi o va condamna: căci ea a venit de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, unul mai mare decât Solomon este aici.
Să ne aplecăm capetele. Cu capetele şi inimile noastre aplecate în Prezenţa Lui, există o cerere aici în seara aceasta, care a-ţi vrea să fie amintită în rugăciune? Dacă-i aşa, doar ridicaţi-vă mâinile, şi însemnaţi prin aceea, "Dumnezeule, ascultă cererea mea." Acum rugaţi-vă în tăcere în timp ce ne ducem la rugăciune.
Tatăl nostru Ceresc, noi socotim aceasta unul din cele mai măreţe privilegii care noi le avem pe partea aceasta a Slavei, este să ne întâlnim în adunarea poporului care crede în Tine, aceea unde noi putem aştepta Prezenţa Ta, pentru că aceasta-i conform cu promisiunea Ta. Tu ai spus, "Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sunt Eu în mijloc. Şi dacă ei pot să fie de acord asupra vreunui lucru anumit, şi cer, ei îl vor primi." Doamne, cel mai mare lucru asupra căruia putem să fim de-acord, în seara aceasta, ca Tu doar să te întâlneşti cu noi, ca noi să putem privi Prezenţa Ta, să simţim Aceasta în spiritele noastre, şi să ştim că Tu eşti aici. Şi în Prezenţa Ta, noi simţim că ne putem revărsa inimile noastre, în stăruinţă. Şi cum noi medităm asupra Ta, fie ca noi să simţim acest mare simţământ de răspuns al rugăciunior noastre, aşa cum noi cerem acum în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-4 Eu vreau să iau subiectul, cu voia Domnului, cu câteva Scripturi ce le am scrise aici, doar pentru câteva momente înainte să mergem la rugăciune pentru bolnavi, asupra subiectului despre: Unul Mai Mare Decât Solomon Este Aici Acum.
Noi aflăm în începutul Scripturii noastre din seara aceasta, unde se găseşte textul nostru, că Isus a disputat cu Fariseii. El i-a mustrat, pentru că ei nu L-au înţeles. Un Om, care teologii care au fost instruiţi, aşteptau pentru timpul apariţiei Lui, şi atunci, când El a ajuns, ei L-au înţeles greşit şi L-au numit, "un drac." Ei au spus că slujba care El o avea era de la Diavolul, pentru că El putea discerne gândurile care erau în inimile lor, şi prin aceasta ei s-au gândit ca El să fie vreun fel de-de doctor vrăjitor sau ceva ca un ghicitor; şi oricine ştie că acelea sunt duhuri rele. Şi atunci, să numească lucrarea lui Dumnezeu, "un duh rău," era hulă.
Şi El le-a spus că El o să-i ierte pentru aceasta, pentru că Duhul Sfânt încă nu a venit să le moaie inimile lor şi să-să îi facă în stare aşa ca ei să înţeleagă pe Dumnezeu. Ele erau inimi care erau departe de la Dumnezeu. Tot ce ştiau ei era teologie rece din lege, şi ei încă nu au primit Duhul Sfânt. Dar El a spus, "Când Duhul Sfânt a venit şi face acelaşi lucru, să vorbeşti împotriva Aceluia, aceasta nu se iartă niciodată nici în lumea aceasta nici în lumea care vine."
Şi m-am gândit în timp ce citeam aceasta, după-masa aceasta, şi meditând asupra ei, şi cum căci căci ei, unul din ei aici, a venit la El, pe o cale ocolită, şi L-Aa întrebat, "Stăpâne, noi vrem să vedem un semn de la Tine." În alte cuvinte, Iudeii întotdeauna au fost învăţaţi să creadă semnele. Iudeii caută semne, întotdeauna; iar Grecii înţelepciune. Şi noi aflăm că aceşti Iudei se bazau pe semne.
Acum, ce o-o chiar mărturie împotriva acestui Fariseu, că el se presupunea să cunoască Scripturile, care semnul lui Mesia, Isus deja l-a înfăptuit, şi ochii lui erau aşa de întunecaţi că el nu l-a recunoscut. Isus a, Isus i-a dat adevăratul semn Mesianic Scriptural care a fost promis în Scriptură. Dar el căuta vreun alt fel de semn.
Şi cât de adevărat stă aceea cu învăţătorii de astăzi, şi oamenii de astăzi. Ei pot să vadă ceva care-i solid şi în Scriptură, promis de Dumnezeu, pentru ziua aceasta. Şi atunci ei pot vedea Aceea, dar totuşi ei aşteaptă după ceva, ei vor să vadă altceva, şi să nu ia semnul timpului.

E-10 El le-a spus odată, "Voi puteţi deosebi cerurile când sunt mohorâte, roşii. Voi veţi spune, când este mohorât şi roşu, 'mâine va fi vreme rea,' şi aşa mai departe." Dar a spus, "Voi puteţi deosebi semnele în ceruri, dar, semnele timpului, voi nu le înţelegeţi." Căci cu adevărat Scriptura a spus că acest Mesia va fi un profet.

E-11 Noi ştim că felul lui Dumnezeu de a face lucrurile a fost întotdeauna să trimită un profet ca să adeverească mesajul Lui. Niciodată nu a dat greş. Niciodată nu v-a da greş. Dumnezeu nu Îşi poate schimba felul. Care este prima lui decizie, ea trebuie întotdeauna să rămână în felul acela. Ce spune El este adevărat.

E-12 Dumnezeu niciodată nu s-a ocupat cu grupuri mari. El întotdeauna se ocupă cu o persoană. Aşa-i cum a luat El un popor dintre Neamuri pentru Numele Lui; doar unul individual, unul aici şi acolo, pentru Numele Lui. El lucrează cu o persoană, nu prin grupuri.

E-13 Şi noi aflăm motivul că ei au crezut aceasta, că un profet trebuie să fie un martor identificat al lui Dumnezeu. Căci când el a spus ceva, şi a venit la împlinire; şi el a spus din nou, şi a venit la împlinire; şi orice a spus el, Dumnezeu a adeverit-o a fi adevărat, atunci El a spus, "Ascultaţi-l, căci Eu sunt cu el."

E-14 Acum noi aflăm că Moise, în care ei au pretins că au crezut, le-a spus că, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet asemănător mie, la El poporul trebuie să asculte. Şi toţi care nu au crezut acest Profet vor fi stârpiţi din popor."

E-15 Noi aflăm asta a fi adevărat. "El a venit la ai Lui Proprii; Ai Lui Proprii nu L-au crezut. Dar atâţi câţi L-au primit, lor le-a dat El puterea, le-a dat puterea să devină fii de Dumnezeu."

E-16 Cum îi găsim pe aceşti Farisei privind chiar, şi Saduchei, exact asupra a ce Dumnezeu a promis că El va face. Şi acolo erau ei încă căutau un semn, fără să ştie că acela era adevăratul semn Mesianic care El urma să-l dea.

E-17 Filip a înţeles aceasta, când El i-a spus unde a fost ziua dinainte. El a înţeles că acela era Mesia, a spus, "Tu eşti Cristosul, şi Tu eşti Împăratul lui Israel." Şi astfel el-el a recunoscut asta deoarece lui i s-a dat asta. El era.

E-18 Isus a spus, "Nimeni nu poate veni la Mine numai dacă îl atrage Tatăl Meu. Şi toţi pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine." Nu contează cât de mult încercăm noi să intrăm în orice altă cale, acesta trebuie să fie Dumnezeu. "Nu-i acela care vrea, sau acela care aleargă, acesta-i Dumnezeu care arată milă." Dumnezeu este Acela care face alegerea. "Voi nu ma-ţi ales pe Mine," a spus Isus, "Eu v-am ales."

E-19 Şi acum noi aflăm că anti-Cristul, în zilele din urmă, "va înşela pe toţi acei care locuiesc pe pământ, a căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului de la întemeierea lumii." Numele vostru a fost pus în Cartea lui Dumnezeu înainte să fie Mielul ucis. Când programul Lui a fost proiectat, lucrul întreg, voi a-ţi fost recunoscuţi în programul acela pentru că voi aveţi Viaţă Eternă. Cuvântul Etern, niciodată nu a început şi nici nu se poate sfârşi, şi voi sunteţi un atribut al gândirii lui Dumnezeu înainte ca lumea să fie vreodată creată. Aceea este singura cale cum puteţi voi avea Viaţă Eternă. Şi acea Viaţă, care El s-a gândit despre voi, este în voi acum. Nu există nici o cale s-o separaţi. Ea este acolo să stea.

E-20 Observaţi acum, aceşti Farisei, deşi fiind învăţători religioşi, mari savanţi de teologie, şi au studiat Cartea, ziua şi noaptea, au omis să vadă semnul Mesianic, şi erau aici încercând să-i ceară Lui ca un semn.

E-21 Ca eu să pot continua lucrul, să vă fac de cunoscut că Dumnezeu întotdeauna dă semne. Pentru că El este supranatural, El întotdeauna lucrează cu oamenii prin semne, semne Scripturale.

E-22 În Vechiul Testament, când ei aveau o-o întrebare, careva a visat un vis, şi acolo nu-nu era profet acolo, ei l-au dus jos la templu, unde ei aveau ce ei numeau Urim Tumim. Voi învăţătorii Bibliei înţelegeţi ce vreau eu să spun. Acesta era pieptarul care-l purta Aaron, care avea cele douăsprezece pietre care reprezentau pe cele douăsprezece seminţii din Israel. Ei au atârnat aceea sus pe un stâlp; şi atunci când acest profet, sau acest visător, sau orice a fost acesta, a spus vedenia lui sau visul lui, indiferent cât de real părea, dacă luminile acelea supranaturale nu au apărut, făcând Urim Tumim pe acel pieptar, acesta a fost respins. Dumnezeu l-a refuzat.

E-23 Ele trebuie să fie un semn supranatural de la Dumnezeu, să adeverească. Nu contează cât de real, cât de adânc era în teologie, cât de măreţ a sunat, acesta totuşi, dacă semnul supranatural al lui Dumnezeu nu l-a adeverit, acesta nu a fost aşa, pentru Iudeu.

E-24 Acum, Vechiul Testament, tabla lui Aaron s-a lăsat de-o parte, cu Legământul cel Vechi.

E-25 Dar în Legământul cel Nou, Dumnezeu încă rămâne cu Urim Tumim. Aceea este, dacă un profet, visător, teolog, sau orice este acesta, vorbeşte ceva care-i contrar la Cuvânt, şi Dumnezeu nu face ecou înapoi prin Cuvânt, eu îl voi lăsa în pace, căci acesta-i Urim Tumim al lui Dumnezeu. Şi eu cred aceasta cu toată imima mea, că acesta-i Cuvântul lui Dumnezeu.

E-26 Şi Dumnezeu este Propriul Lui Cuvânt. "La început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci." El este, încă. Dumnezeu nu are nevoie de ceva tălmăcitor.

E-27 Noi tălmăcim, noi spunem, "Aceasta, aceasta este aceea, şi aceasta este aceea," şi aşa mai departe.

E-28 Dumnezeu nu are nevoie de un tălmăcitor. El este Propriul Lui tălmăcitor. Dumnezeu nu are nevoie de noi să tălmăcim Cuvântul Lui. Biblia, Acesta-i scris, şi El spune că El nu este de interpretare particulară. Dumnezeu a spus, la început, "să fie lumină," şi a fost lumină. Aceea este interpretarea acestuia. Dumnezeu a spus, "o fecioară v-a zămisli," şi ea a zămislit. Aceea era interpretarea acestuia. El nu are nevoie de nimeni să interpreteze.

E-29 Dumnezeu a spus, în această zi, că lucrurile acestea se vor întâmpla, şi se întâmplă. Aceasta nu are nevoie de vreo interpretare. Acesta-i Dumnezeu făcând Propria Lui interpretare. Aceasta se întâmplă. Nu contează cât de mult încercăm noi să-L răsucim, şi să zicem, "El nu înseamnă Aceasta, şi nu înseamnă Aceea." El înseamnă chiar exact, şi Dumnezeu este Propriul Lui tălmăcitor. El adevereşte Cuvântul Lui, şi aceea este interpretarea Lui despre Acesta, pentru că El este adus la împlinire.

E-30 Acum noi îi aflăm pe aceşti inşi acolo" în Matei capitolul al 12-lea, al 38-lea şi al 40-lea verset, şi ei Îl întrebau, "Stăpâne, noi vrem să căutăm un semn de la Tine."

E-31 Şi El îi mustra pentru că ei nu L-au crezut, şi au numit tocmai Duhul care era asupra Lui, "un duh rău," în necredinţa lor, din cauză că ei nu L-au putut identifica printre preoţii lor-lor. Ei nu au putut identifica (a Lui) de unde a venit El. Ei nu au ştiut din ce şcoală a venit El, dacă El era un Fariseu sau un Saducheu; şi a încercat constant să le dărâme instituţiile lor de-de teologie, şi îi numea o grămadă de „şerpi." Şi, păi, ei nu L-au putut identifica nicăieri. Şi astfel, "De unde a venit Omul acesta? Noi nu ştim de unde este El." Şi ei nu şi-au dat seama că tocmai semnul, că El era Mesia, era acolo.

E-32 Acum, ca femeia mică la fântână, de care noi am vorbit alaltăieri seara. Ea l-a recunoscut, şi aceasta a făcut ceva pentru ea. Şi acei care au recunoscut aceasta-aceasta, ei erau sămânţa din Dumnezeu care trebuia să fie chemată în ziua aceea.

E-33 Dumnezeu, şi întotdeauna în toate timpurile, întotdeauna a dat daruri spirituale la poporul Lui. Asta-i cum este El identificat şi cunoscut, prin daruri spirituale. Şi când Dumnezeu trimite un dar spiritual la poporul Lui, şi acel dar spiritual este respins, atunci acel-acel popor merge în întunericul unui haos. De fiecare dată, în decursul epocilor, când Dumnezeu trimite ceva la popor, un dar, şi ei îl refuză, acel popor este respins de Dumnezeu deoarece acesta a respins mila lui Dumnezeu.

E-34 O, ce siguranţă ar fi aceasta, în seara aceasta, cu cât mai mare ar fi aceasta decât toate adăposturile de bombe şi-şi toate locurile de care ne-am putea gândi, dacă această naţiune, care se numeşte o naţiune Creştină, ar putea accepta darul lui Dumnezeu care i s-a dat, marele Duh Sfânt revărsat în aceste zile din urmă. Şi cum că dacă această naţiune l-ar accepta pe Acela, ar fi mai multă siguranţă decât în ori ce ar putea ei să intre. Dar ei L-au refuzat, aşa că acolo nu a mai rămas nimic decât haos şi judecată.

E-35 Toate epocile, El a dat aceste mari daruri spirituale. Şi observaţi întotdeauna venirea unui dar spiritual, un dar adevărat; eu vreau să vorbesc, într-o seară, despre, "Glasul darului," însă dacă Domnul voieşte. Dar întotdeauna darurile acestea sunt de obicei anunţate de profeţi. Şi atunci când voi vedeţi că un profet răsare pe scenă, aceea arată că judecata este aproape. Acum acesta-i un semn, când voi vedeţi un profet al lui Dumnezeu identificat să răsară pe scenă; în zilele lui Ieremia, în zilele lui Daniel, în zilele lui-lui Ioan Botezătorul, în zilele Domnului Isus, şi până jos de tot. Când un profet răsare pe scenă, este timpul când Dumnezeu urmează să vorbească Cuvântul Lui. Naţiunile Îl resping, iar apoi haosul se aşează înăuntru.

E-36 Acela-i felul cum a fost în schimbarea epocilor bisericii, de fiecare dată, când mesajul a fost respins. Şi Dumnezeu dând darurile acestea şi mesajele la oameni, şi ei le refuză, atunci acolo nu este nimic rămas decât judecată.

E-37 Dumnezeu este drept. El nu va trimite judecată înainte ca El să ofere milă. Şi mila este prezisă şi cum va veni ea, dar poporul de obicei este aşa de zăpăcit, şi în minţile lor, şi aşa de multe scheme diferite făcute de om, încât ei nu-L recunosc. Şi acela-i felul cum se întâmplă întotdeauna.

E-38 Acum noi aflăm că El le-a spus că, "O-o generaţie stricată şi preacurvară caută după semne." De câte ori a profitat de ocazia aceasta cel necredincios, depre semnele Scripturale, şi nu-l crede!

E-39 Dumnezeu întotdeauna vorbeşte cu semne. El întotdeauna a făcut-o. El întotdeauna o va face. Atât timp cât există o lume, El încă va vorbi prin semne spirituale. El a prezis că ele vor veni.

E-40 Acum mulţi dintre necredincioşi iau aceea, când El spune, "O generaţie rea şi, sau, slabă şi preacurvară caută după semne."

E-41 Urmăriţi, El a vorbit într-o profeţie compusă aici. El de asemenea le spunea că ei erau o generaţie slabă şi preacurvară; şi de asemenea le spunea că orice generaţie slabă şi preacurvară, şi una care să vină, să primească un semn. Observaţi, El a spus, "O generaţie slabă şi preacurvară caută după un semn; şi acolo nu va fi nici un semn dat la aceasta, decât semnul lui Iona. Căci aşa cum Iona a fost în pântecele unei balene, pentru trei zile şi nopţi; aşa trebuie Fiul omului să fie în inima pământului, pentru trei zile şi nopţi."

E-42 Ce spunea El aici? El spunea, că, "O generaţie păcătoasă şi preacurvară va primi semnul învierii." Şi la ce altă epocă am ajuns noi vreodată, mai mult decât cum este aceasta chiar acum, la o generaţie respingătoare de Cristos, păcătoasă, perversă, preacurvară? Şi ei vor primi un semn, semnul învierii, că Isus Cristos este viu în seara acesta tot aşa de mult cum a fost El întotdeauna. El a înviat din morţi, făcându-L acelaşi ieri, azi, şi-n veci. "O generaţie slabă şi preacurvară care caută după un semn, şi ei îl vor căpăta, şi semnul va fi semnul învierii." Acum, desigur, El le vorbea lor, că El va învia din morţi.

E-43 De multe ori, Scriptura are înţelesul ei, obişnuit sau compus. Ca în Matei 3, acesta zice, "Ca să se poată împlini ceea ce s-a vorbit de Domnul prin profetul, zicând, 'Afară din Egipt Eu am chemat pe Fiul Meu."' Acum dacă referiţi aceea în urmă, aceasta-i la Osea, şi el a profeţit că, "Afară din Egipt a chemat El pe fiul lui Dumnezeu," care era Israel. Iacob era fiul lui Dumnezeu, şi El l-a chemat afară din Egipt. Acolo este unde vă duce referinţa voastră. Dar, de asemenea, Cristos era Fiul Lui mai mare, şi El L-a chemat afară, Israel fiind un model.

E-44 Şi astfel aceea fiind un model de a-l respinge pe Cristos, în generaţia aceea; acesta este un model mai mare, căci generaţia aceea care a respins învierea avea iertare, dar această generaţie care îşi bate joc de Duhul Sfânt este de neiertat. Noi suntem... Mai mare este acela care respinge pe Duhul Sfânt decât acela care respinge pe Isus Cristos în zilele Lui în trup pe pământ. Isus a spus aşa, "Voi vorbiţi împotriva Fiului omului," când ei au spus că El era un ghicitor sau ceva duh rău, a spus, "voi vorbiţi împotriva Fiului omului, aceasta vi se va ierta. Dar oricine vorbeşte un cuvânt împotriva Duhului Sfânt, niciodată nu li se va ierta în lumea aceasta," aceea este, să numească lucrarea Duhului Sfânt un lucru, rău necurat, când ei văd să se facă lucrarea lui Dumnezeu.

E-45 Da, Iona a fost un martor al învierii, cum el a fost în pântecele balenei pentru trei zile şi nopţi. Mulţi oameni încearcă să-l condamne pe Iona, şi spun că, "O, el, fiecare, el era un Iona." Iona a fost un profet. El a umblat exact în voia lui Dumnezeu. Când el a luat vaporul greşit şi a ajuns acolo afară, aceea a trebuit să se facă, aceasta trebuie să fie în felul acela să scoată la iveală învierea lui Isus Cristos. El a trebuit să joace aceea, chiar la fel cum Hagar a fost pusă afară, ca femeia liberă să nu fie moştenitoare cu femeia roabă. Aceste lucruri au trebuit să se întâmple, ele erau umbre şi modele ale lucrurilor ce urmau să vină.

E-46 Acum noi aflăm, că El vine jos atunci, după ce a vorbit despre Iona, şi El vine la epoca lui Solomon. Acum, noi toţi ştim că epoca lui Solomon a fost Mileniul, aproape, din Vechiul Testament. A fost cel mai măreţ timp, din toate ce a avut Israel vreodată, a fost sub domnia lui Solomon; fără de războaie de care să vorbim, şi ei au avut un timp măreţ. Dumnezeu i-a dat lui Solomon, care era un fiu al lui David, i-a dat un dar al deosebirii, şi acum el putea discerne gândurile din inima oamenilor.

E-47 Acum, cum s-ar fi cuvenit ca Evreul acela stând acolo să recunoască aceea! Solomon avea un-un dar al deosebirii şi el putea discerne gândurile din inima lor, şi ei toţi s-au adunat în jurul lui Solomon, şi totuşi aici stătea unul mai mare decât Solomon. Şi Solomon era fiul lui David, dar el era fiul mai neînsemnat al lui David, prin trup; şi Isus era Fiul lui David, prin Sămânţa promisiunii, Sămânţa regală. Şi aici era unul mai mare decât Solomon stând acolo, făcând acelaşi lucru ce l-a făcut Solomon, numai că era mai mare decât Solomon, şi ei l-au numit "Beelzebub."

E-48 Voi vedeţi interpretarea Scripturii? Nu-i de mirare că El a spus ce El a spus, "O generaţie stricată şi preacurvară va căuta după un semn; şi ei îl vor căpăta, semnul învierii."

E-49 Şi în epoca lui Solomon, acolo se desfăşura o mare trezire. Eu o voi da cumva în ilustrare, aşa ca cei tineri să o poată înţelege. Acolo a fost o mare trezire care se desfăşura în zilele lui Solomon. Dumnezeu a dat un dar, şi întreaga naţiune s-a adunat în jurul acestuia. Fiecare a venit la el. Ei au crezut în el, cu toată imima.

E-50 Nu ar fi acela un lucru minunat dacă se întâmpla printre oameni în seara aceasta, dacă toată America, toţi oamenii care se numesc Creştini, s-ar aduna în jurul darului lui Dumnezeu în aceste zile din urmă, revărsarea Duhului Sfânt asupra oamenilor! Acela-i darul lui Dumnezeu în această zi din urmă, este Duhul Sfânt. Cristos, în forma Duhului, El este aici cu noi acum. Nu ar fi minunat dacă toate bisericile care pretind a fi Creştini, s-ar aduna în jurul acestui mare dar care l-a dat Dumnezeu?

E-51 De ce este aceasta? Ei au deviat-o în tot felul de isme şi crezuri şi dogme, şi tu nu-ţi poţi da seama care ce este. Acesta-i exact felul cum ei întotdeauna au făcut-o. Dar Dumnezeu a promis-o să fie îndreptată, la Sămânţă, oricum, la timpul sfârşitului.

E-52 Acum observaţi în aceasta, noi aflăm că ei toţi s-au adunat în jurul acelui mare dar, şi Israel a înflorit ca niciodată înainte. Toate naţiunile s-au temut de Israel; ei se temeau să vină pe acolo, deoarece ei ştiau că Dumnezeu era cu ei.

E-53 Şi eu vă spun, voi vorbiţi despre a astupa comunismul şi de toate; doar să vină America înapoi la Dumnezeu, înapoi la darul ei, înapoi la Duhul Sfânt, şi oamenii vor trebui să înceteze să strige despre comunism. Aceasta-i aşa năpădită de viermi încât chiar comuniştii au prinsori anticomuniste, să afle cine sunt ei. Lucrul trebuie să fie în felul acela. Dar lăsaţi-i să vină înapoi!

E-54 Aici nu de mult, în Finlanda. Fratele Lindsay, eu cred, elel a fost aici seara trecută, a fost cu mine când s-a întâmplat. Un băiat mic, care eu l-am văzut în vedenie aici, a fost înviat din morţi, acolo. Mulţi din voi, eu presupun, încă o aveţi scrisă în Bibliile voastre, aşa cum eu am traversat naţiunea, spunând cum ar arăta el, unde va fi, şi aşa mai departe. Şi el a fost înviat din morţi, conform cu Cuvântul Domnului. El a fost omorât printr-un accident de automobil. Mulţi dintre voi vă amintiţi cazul, şi aţi stat acolo când el a fost înviat din morţi.

E-55 Seara aceea, mergând jos la Messuhalli. Fratele Lindsey şi eu, şi Fratele Moore, şi mulţi dintre bărbaţi, încercând să ajungem jos la Messuhalli; unde, ei au lăsat aşa de multe mii, m-au lăsat să le vorbesc, apoi să-i trimită afară şi să le vorbesc la mai mulţi. Pe drum în jos, ei aveau patru sau cinci blocuri de oraş care erau toate blocate. Oamenii erau în-în străzi, să ne păzească când venim înăuntru şi afară. Şi înăuntru acolo, acolo era o fetiţă pe cârje, un picior mai scurt decât celălalt, a fost vindecată, şi multe lucruri au fost făcute.

E-56 Apoi acest băiat mic fiind înviat, aceasta a mers la ştiri. Ei nu au rock-and-roll şi lucruri, în Finlanda, sau nu au avut atunci. Acolo erau numai ştiri şi lucruri ce erau folositoare, ei aveau la radio. Şi aceea a mers tot drumul în jos în Rusia. Dacă tu locuieşti în Rusia, şi eşti la patruzeci de mile depărtare de casa ta, locul tău de naştere, tu trebuie să ai o viză să-ţi arăţi ocupaţia. Şi Cortina de Fier era chiar... noi am mers chiar jos până la ea, unde mitralierele erau aşezate în stradă, doar afară din Kuopio. Şi seara aceea, această ştire a mers jos, şi străzile erau îngrămădite de mii de mii de Ruşi.

E-57 Aici erau acei soldaţi comunişti, soldaţi Ruşi, cu chipiile acelea mici rotunde; şi şase băieţi mici Finlandezi, chiar după războiul acela, ei nu au fost încă suficient de în vârstă să se radă, ei erau băieţi cu faţa netedă; cu bocanci mari vechi, mantăi mari lungi, umblând în jos pe stradă, cu aceste baionete şi lucruri, păzind ca eu să pot trece prin mulţime, să ajung înăuntru. Aici au stat acei Ruşi stând acolo. Când am venit pe acolo, ei au luat poziţie de drepţi, au ţinut în felul acela, şi lacrimile le curgeau în jos pe obraji. Şi când am trecut pe acolo, ei i-au apucat pe acei soldaţi Finlandezi şi i-au bătut pe umăr, şi i-a îmbrăţişat. Orice care îl va face pe un Rus să-l bată pe umăr pe un Finlandez, va împăca războaie. Ei au spus, "Aceasta noi vom primi, un Dumnezeu care poate învia pe cei morţi."

E-58 Asta-i ce se petrece în seara aceasta, prietene, exact. Ceea ce i-a făcut pe ei comunişti, este pentru că bisericimea au lăsat în jos Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au luat toţi banii, şi nu au nimic să dea înapoi în schimb, întocmai ca o lojă sau orice altceva. Asta-i ce este rău cu lumea

E-59 Atunci noi aflăm că în zilele lui Solomon, ei toţi se adunau în jurul acestui mare dar care îl avea Solomon de la Domnul.
Şi oamenii veneau şi plecau. Toate naţiunile se temeau de Israel. În loc să încerce să facă război cu ei, ei au adus înăuntru oferte de pace. Ei nu se temeau, aşa de mult, de oamenii lor, ei se temeau de acel Dumnezeu cu care ei toţi erau în unitate.

E-60 O, ce un lucru ar fi acela pentru această naţiune, în seara aceasta, dacă noi toţi am fi în frică de Dumnezeu, dacă noi toţi am respecta pe Dumnezeu, şi să primim darul Lui al Duhului Sfânt şi să ne adunăm în jurul Acestuia, fiecare biserică să rupă jos crezurile lor şi să le arunce afară pe uşă, şi să meargă jos la altar şi să stea până când Duhul Sfânt vine să identifice Cuvântul Lui în ziua din urmă!

E-61 Unii din ei încearcă să spună, "Păi, aceasta-i doar pentru Iudei să-L primească. Aceea-i tot ce era de Acesta."

E-62 Petru a spus, în Ziua Cincizecimii, "Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi voi ve-ţi primi darul Duhului Sfânt; căci promisiunea este pentru voi şi pentru copiii voştri, pentru acei care sunt departe, chiar aşa de mulţi câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru." Atât timp cât acolo este o Sămânţă care aşteaptă pe pământ, să fie chemată, există un Duh Sfânt să o cheme la Acesta. Aceea-i corect. Aceasta încă este chiar la fel.

E-63 Dar noi aflăm, când El vine, El este respins. Acela-i motivul că naţiunea vine sub condamnare. Acela-i motivul că lucrurile merg în felul cum merg în seara aceasta.

E-64 Şi noi aflăm că în timpul lui Solomon, aceasta nu a fost aşa. Ei toţi s-au adunat în jurul acelui dar de discernământ care îl avea Solomon. Şi naţiunile toate se temeau de Dumnezeu. Şi ştirile s-au răspândit peste tot, "O, tu ar trebui să vii la Israel, Dumnezeul lor a ridicat un dar printre ei şi ei l-au făcut împărat. Şi înţelepciunea lui, discernământul lui, este dincolo de priceperea omenească. Aceasta-i dincolo. 'Aceasta-i în tărâmurile zeilor afară acolo înăuntru,' ar spune păgânii. Şi noi nu înţelegem cum este aceasta, dar Dumnezeu, Dumnezeul lor, s-a reprezentat pe Sine într-unul din credincioşii lor. Şi, el, ei l-au aşezat pe un tron, şi ei toţi ascultă de el." Voi ştiţi, ştirile s-au răspândit atunci nu prin televiziune, telefon, şi aşa mai departe, aceasta era buză prin ureche.

E-65 În final ştirile s-au adus drept jos dincolo de Deşertul Sahara, departe de tot într-o ţară mică numită Şeba. Ei aveau... Aceasta era o ţară păgână. Ei aveau o regină mică jos acolo, era fără îndoială o-o doamnă mică plăcută. Şi ştirile au venit la ea, că, "Dumnezeu dădea o mare trezire sus acolo în ţara lui Israel, şi mari lucruri aveau loc. Şi ei aveau un om sus acolo uns cu Duhul Dumnezeului lor, încât chiar înţelepciunea lui a întrecut orice de care s-ar putea gândi omul."

E-66 Voi ştiţi, "Credinţa vine prin auzire, auzirea Cuvântului lui Dumnezeu."

E-67 Aceea i-a răscolit inima ei mică. Ea a început să se gândească la aceasta. Şi acum, aşa cum fiecare caravană ce veanea pe-acolo, fără îndoială, micuţa regină îşi trimetea afară soldaţii ei, şi spunea, "Mi-ar place să vorbesc cu persoana, în particular, dacă ei au venit de la Israel."

E-68 "Da, regină, noi am fost sus în Israel, şi, oh, aceasta este minunat. Tu ar trebui să o vezi. Nu există nimic ca acesta. Este dincolo de înţelegerea omului. Tu ştii, ei toţi sunt într-un acord, fiecare din ei este drept în jurul acelui dar care le-a dat Dumnezeul lor, şi ei toţi îl cred cu un acord. Oh, acesta-i cel mai măreţ lucru, şi nu există nimic reţinut. Dumnezeu doar descoperă totul. Dacă vreo naţiune ar porni acolo asupra lor, păi, Dumnezeul lor le-ar descoperi de unde veneau ei, şi-şi i-ar pândi înainte ca ei să ajungă acolo. O, doar a fost o mare trezire în desfăşurare."

E-69 Atunci, voi ştiţi, micuţa regină a început să flămânzească să o vadă, ea însăşi.

E-70 Voi ştiţi, există ceva privitor la aceasta, omul ştie că el a venit de undeva; şi el este aici, el nu ştie de ce este el aici; şi el se duce undeva, şi el nu ştie unde se duce. Şi există numai o Carte în lume care ne spune cine eşti, de unde vii, ce eşti tu, şi unde te duci, şi aceea-i Biblia. Ea este singura careţi spune, şi ea este Cartea lui Dumnezeu. Acesta-i Dumnezeu Însuşi manifestat în formă de cuvânt, numit o Sămânţă. Acea Sămânţă în felul potrivit de pământ va produce fiecare promisiune care El a făcut-o, căci acesta-i Dumnezeu Însuşi. Dar acesta trebuie să fie udat prin credinţă, să-l facă să vină la împlinire, ca oricare altă sămânţă. Germenele este în ea. Recunoscut! Observaţi acum.

E-71 Noi aflăm că în această facere, micuţa regină a început să flămânzească şi să înseteze după Dumnezeu. O, dacă-dacă darurile lui Dumnezeu ar putea numai să creeze o sete în inima poporului, după El, aşa cum i-a creat ei!

E-72 Acum noi aflăm, aşa ca copiii, inşi micuţi, există un rând întreg de ei şezând aici şi diferite locuri, ca ei să poată înţelege, noi o vom da într-un fel de dramă pentru ei, aşa ca ei să înţeleagă.

E-73 Acum amintiţi-vă, ea era o păgână. Astfel pentru ca să facă aceasta, şi fiind o regină, ea ar fi trebuit să obţină permisiune de la preotul ei păgân, ca să se ducă. Şi eu îmi pot imagina să o văd să meargă acolo la el şi să-şi facă plecăciunile, şi să spună, "Mare părinte sfânt aşa-şi-aşa, noi ştim că Israeliţii au o trezire acolo sus, şi Dumnezeul lor S-a reprezentat în forma unui om, printr-un mare dar, încât el cunoaşte tainele inimii. Şi ei îmi spun că El este Cuvântul, şi Cuvântul este un discernător al gândurilor din inimă, şi ei spun că acesta operează într-un om. Mie mi-ar place permisiunea ta, părinte prea sfânt, să mă duc sus acolo, şi să vizitez şi să văd eu însumi."

E-74 Ei bine, eu îmi pot imagina să vină înapoi răspunsul ei. "Noi nu avem vreo cooperare în trezirea aceea," sau aceea-i versiunea 64 de aceasta. Dar, oricum, ei-ei spun, "Ei nu aparţin de denominaţiunea noastră. Ei nu sunt din poporul nostru. Noi nu avem nimic de-a face în aceasta, deloc. Tu să nu te duci. Şi ei nu sunt nimic decât o grămadă de-de trăzniţi. Ei aud tot felul de zvonuri despre ei venind printr-o Mare Roşie, şi tot felul acela de lucruri, dar acolo nu-i nimic de aceasta. Aici este marele nostru zeu, îl vezi stând la marginea zidului? Ei erau aşa-şi-aşa, şi de aşa multe ori ei au făcut aşa-şi-aşa." Micuţa regină a plecat dezgustată.

E-75 Dar, voi ştiţi, există ceva privitor la aceasta, dacă Dumnezeu începe să pună o foame într-o inimă umană, nu există nimic să-i stea în cale. Fie că există cooperare sau nu, sau dacă există ceva, ea trebuie să afle Aceea! Aşa cum am spus despre femeia mică seara trecută, fiind persistentă şi perseverentă. Vedeţi, Ceva ia o apucare asupra ta, şi tu iei o apucare de Ceva. Ca Iacob, fiul lui-lui Dumnezeu; Iacob, fiul lui Dumnezeu, a apucat Ceva într-o noapte, şi Acesta l-a apucat pe el; şi el nu L-a lăsat să plece până şi-a atins scopul, să fie binecuvântat de El. Acela, acela-i lucrul real. Şi când omul personifică ceva, aceasta niciodată nu iese bine. Dar dacă tu poţi să te apuci de acel Ceva, şi acel Ceva te apucă pe tine, aceasta o să se întâmple.

E-76 Dacă tu ai venit aici în seara aceasta pentru vindecare, şi îl laşi pe Duhul Sfânt să te apuce, şi tu te apuci de El, tu o să primeşti ceea ce ai cerut. Nu există nici o cale să te ţină de la Acesta.

E-77 Tu vii crezând că Isus Cristos mântuieşte, şi acolo-i o putere de mântuire care te apucă, şi tu te ţii de Ea, tu o să ajungi mântuit.

E-78 Dacă tu crezi în botezul Duhului Sfânt, şi Duhul Sfânt te apucă, şi El te va boteza, şi tu te apuci de El; tu nu va trebui să te mişti din scaunul tău, El te va umple cu Prezenţa Lui chiar acolo unde eşti. Chiar cum El a făcut, "În timp ce Petru încă rostea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste acei care L-au auzit." Ceva a apucat!

E-79 Ceva a apucat-o pe acea femeie mică Syropheniciană de care am vorbit seara trecută. Nu contează câte piedici avea ea, ea încă se ducea, oricum. Ceva a apucat-o pe această mică regină despre care noi vorbim în seara aceasta, o păgână, o barbară. Aşa a fost această mică Syropheniciană, o Grecoaică, o păgână, închinătoare la idol. Dar ceva le-a apucat, şi ele au apucat Ceva.

E-80 Întotdeauna există greutăţi în cale. Satana aruncă totul în cale, ce poate el, când el vede o adevărată mişcare a lui Dumnezeu să înceapă. El o să vi-o facă vouă. El va pune totul, toate piedicile care el le poate, în calea voastră.

E-81 Ţineţi minte, femeia avea o mulţime de piedici, dar credinţa ei nu avea nici una. Credinţa nu are nici o piedică. Nu există nimic să o oprească, indiferent ce spune careva. Dacă tu ai acea apucare potrivită asupra lui Dumnezeu, Dumnezeu are apucarea potrivită asupra ta; acolo pot fi patruzeci de doctori să stea aici să-ţi spună că tu o să mori, şi tu nu a-i crede nici un cuvânt din el. Nu, domnule. Nu, domnule. Ar putea să fie patruzeci de clerici să stea aici, ca cei patru sute ai lui Ahab, împotrivă; dacă tu eşti un Mica şi ai o apucare de Dumnezeu, Dumnezeu are o apucare de tine, şi tu o vezi adeverită în Cuvânt, nu există nimic care să te oprească. Tu o să stai acolo, oricum, pentru că Ceva te-a apucat.

E-82 A fost descoperit la acea femeie mică, că exista un Dumnezeu pe undeva. Eu o pot vedea să meargă să citească sulurile acelea Evreieşti din nou, să le ruleze şi să le pună jos în-în borcan; şi să meargă înapoi la acel preot păgân, şi să zică, "Eu vreau să-ţi spun ceva, sfinte părinte. Aceasta ar putea să fie aşa, lucrurile care tu le spui. Dar, uite, bunica mea s-a închinat la acel idol, ea a citit catehismul ce îl ai. Străbunica mea l-a citit, mama mea l-a citit, toţi ai mei l-au citit, este totul despre ceva ce s-a întâmplat. Eu niciodată nu am văzut o mişcare despre aceasta, încă. Dar ei îmi spun mie că ei au ceva sus acolo care-i real, se mişcă chiar acum; nu ceva istorie, dar ceva care se petrece acum."

E-83 "Acum uite aici," ar spune el, "copila mea. Dacă te duci, eu te voi excomunica. Şi tu nu ai nici o treabă, ca o regină, să te asociezi cu aşa popor ca acela." Acelaşi diavol vechi încă trăieşte.

E-84 Nu există o mulţime mai bună în lume, în care să intri, decât o biserică născută din nou umplută cu Duhul Sfânt. Mie nu-mi pasă unde este ea, dacă ea este într-o alee sau oriunde este ea. Ea este cea mai bună mulţime. Acesta-i un grup ceresc, observaţi, credincioşi care cred în Dumnezeu.

E-85 Inima ei bătea greu, cu anticipaţie. Ea a vrut să vadă. Ea a auzit despre aceasta. Ea nu a ştiut nimic despre aceasta, dar ea a vrut să o vadă. Şi eu o pot auzi să spună, "Ei bine, tu poţi chiar să-mi iei numele jos de pe registru, dacă tu vrei. Orice spui tu, şi idolii aceia, şi cărţile şi lucrurile acelea, eu văd că tu continui să spui despre ceva, spunând despre ceva. Aceasta niciodată nu s-a mişcat. Eu niciodată nu am văzut o mişcare a acestuia încă. Eu vreau ceva care este real," şi ea se pregăteşte să meargă. Destul de rău că noi nu avem mai multe din reginele acelea micuţe astăzi! Corect.

E-86 Deci atunci noi aflăm că acum, pentru ca să meargă, ea a folosit o tactică foarte bună. Eu aş vrea ca fiecare să se gândească la aceasta. Acum ea a spus că ea nu ştia. Ea a citit toate sulurile, să afle ce era Iehova, să vadă felul cum a lucrat El în zilele ce s-au dus. "Dacă aceea este aşa, atunci El s-ar identifica pe Sine cu acest om după cum ei au spus că era, atunci acela era Iehova. Şi dacă a fost Iehova, şi El era Dumnezeul adevărat, Dumnezeul celor vii, nu ceva statuie sau monumentul unei creaturi care a trăit sau nu a trăit; acesta era unul viu, Dumnezeu prezent chiar acum," aşa că ea a vrut să se pregătească să plece. Acum ea a spus...

E-87 Ea a pachetat o mulţime de bani. Ea a luat aur, şi smirnă şi, oh, tămâie, eu presupun, şi argint. Şi ea avea cămile încărcate cu aceasta. Acum ea a spus aceasta "Eu mă duc sus. Eu o să merg să mă uit în aceasta, eu însumi. Şi atunci dacă este aşa, eu o voi sprijini; dacă nu este aşa, eu nu voi avea nimic de-a face cu aceasta."

E-88 Voi ştiţi, ea ar putea să-i înveţe pe Penticostali ceva. Mulţi dintre ei sprijinesc un program care râde şi îşi bate joc de voi. Şi voi sprijiniţi un program pe undele aierului, care îşi bate joc de lucrurile în care voi credeţi. Şi aceea este corect. Da, domnule. Pentru că aceasta sună corect. Sigur, "Există o cale care-i pare dreaptă unui om," a spus Isus.

E-89 Dar observaţi-o pe ea, ea a spus, "Dacă aceasta nu este, atunci pot să-mi aduc darurile înapoi." Dar ea se ducea să vadă ea însăşi, şi să fie convinsă. Ea a citit sulurile, ea ştia ce era Iehova, şi ea a vrut să vadă. Dacă El era, El este, atunci El încă este Iehova.

E-90 Aceea-i bine astăzi. Isus Cristos este ce El a fost, şi El întotdeauna va fi. El nu se schimbă. Biblia a spus, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci."

E-91 Noi aflăm femeia mică atunci, să mai vorbeşti de piedici, atunci aceasta ar fi putut să-i vină prin minte, "Ţine minte, eu trebuie să trec prin deşert, şi aceea este o călătorie foarte lungă." Măsuraţi-o, de la Israel, din Palestina jos în Seba, peste Deşertul Sahara. I-ar lua unei cămile cam, mă gândesc, caravanele, le-au luat nouăzeci de zile, trei luni, călătorind constant, să meargă dintr-un loc la altul. Trei zile... trei luni, să meargă. Şi doar gândiţi, ea a venit peste acel deşert fierbinte. Ea avea aceea în mintea ei, ea a trebuit să o facă, peste acel deşert fierbinte, până sus de tot aici, să afle dacă acesta a fost într-adevăr Dumnezeu.

E-92 Nu-i de mirare că Isus a spus, "Ea se va ridica cu această generaţie şi o va osândi." Ea nu avea un Cadillac cu aer condiţionat. Şi unii oameni aici în Dallas nu ar veni să traverseze pe stradă, să-L audă. Aşa este. Nu-i de mirare că ea va sta în zilele din urmă! Dar stau acolo pe undeva şi-L critică, peste tot pe altundeva ei o fac. A spus, "Ea va veni de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului să audă înţelepciunea lui Solomon, şi unul mai mare decât Solomon este aici." Observaţi.

E-93 Ea avea aceea să o confrunte. Ea probabil că a trebuit să călătorească noaptea, era aşa de cald pe deşert. Razele directe ale soarelui asupra acelui Deşert din Sahara v-ar lua chiar pielea jos de pe voi, şi acolo ea a trebuit să călătorească poate noaptea.

E-94 Un alt lucru, amintiţi-vă, ea era încărcată cu oferte şi lucruri. Fiii lui Ismael erau cu caravană de călăreţi. Ei erau tâlhari pe deşert. Cât de uşor ar fi fost pentru copiii lui Ismael să vină înăuntru ca o revărsare, şi să-i taie pe acei doi sau trei fameni micuţi care-i avea cu ea; grupul ei micuţ de soldaţi, fameni, şi servitoarele ei mici; să-i taie jos şi să-i lase acolo, şi ar fi cărat zeci de mii de mii în valoare de dolari de bijuterii, pe lângă smirna şi tămâia scumpă, şi lucrurile care le aducea ea ca un dar.

E-95 Dar acolo este ceva privitor la aceasta, dacă inima ta este fixată să vadă pe Dumnezeu, şi Ceva te-a apucat, tu nu cunoşti nici un pericol, tu nu cunoşti nici o învingere. Există ceva, care tu o să obţii, oricum, indiferent cum este dificultatea.

E-96 Sigur, aceasta arăta tocmai un aranjament pentru jefuitori. Oricare din ei ar fi putut veni, dar ea nu a luat gândul despre vreun pericol.

E-97 Ea nu a luat gândul dacă ea putea să se ridice şi să umble, ca cineva care se temea să se scoale din pat sau o targă, sau una alta, "Eu nu ştiu, vedeţi, mi-e teamă să o fac." Ea nu avea felul acela de frică. Ceva a apucat-o.

E-98 Şi dacă Ceva ne poate apuca pe noi, în aceeaşi manieră, ceva urmează să aibă loc. Acum, tu nu o poţi face până când Acela te apucă, tu mai bine să nu o încerci. Dar când Acela te-a apucat, aceasta o să se întâmple.

E-99 Observaţi, aici este ea, ea nu s-a gândit câţi tâlhari existau în deşert.

E-100 Sau, iarăşi, când ea a ajuns acolo sus, va fi ea primită, sau nu? Ea era din altă denominaţiune, voi ştiţi, aşa că va fi ea primită, va fi ea bine venită la adunare? Ei nu i s-a cerut să vină. Duhul Sfânt a lucrat asupra ei, să vină, astfel El a fost Acela care făcea călăuzirea; astfel, să satisfacă acel simţământ care îl avea ea, care ea tânjea să cunoască.

E-101 Amintiţi-vă, este viaţa voastră. Era viaţa ei. Voi aveţi numai o singură dată să o stabiliţi, şi poate în seara aceasta este ultima voastră oportunitate. Voi îl refuzaţi pe Cristos, în seara aceasta, voi aţi putea să nu mai aveţi altă oportunitate.

E-102 Şi aceea ar fi putut să fie ultima ei oportunitate. Ea şi-a dat seama de aceea. Era religia ei de formă rece ce o avea, în regulă, sau era acolo într-adevăr un Dumnezeu viu? Ea nu a văzut nimic în propria ei religie, dar ea a auzit că acolo era Ceva în cealaltă, şi ea a citit despre ce era El. Ea a vrut să vadă. A fost viaţa ei care era în joc.

E-103 Aceasta-i viaţa mea, în seara aceasta, eu trebuie să întâmpin aceasta. Eu trebuie să vin la Judecată, aşa trebuie şi voi să veniţi la Judecată. Ni se cuvine nouă să şedem în scaunele noastre, să stăm în paturile noastre, sau ori unde suntem noi, şi să considerăm lucrul acesta adânc. Pentru că, voi nu ştiţi la ce timp se va lua fişa voastră de pe raftul lui Dumnezeu sus Acolo, şi ve-ţi răspunde la Judecată. Dacă voi sunteţi un membru de biserică sau dacă nu sunteţi, aceea nu are nimic de-a face cu aceasta. Voi o să răspundeţi, oricum, şi voi mai bine să fiţi total siguri de aceasta. Verificaţi-vă experienţa cu Dumnezeu, vedeţi dacă Ceva într-adevăr a luat o apucare de voi, care vă aduce înapoi la acest Cuvânt, departe de crezuri şi forme, şi aşa mai departe. El a promis-o în zilele din urmă, "Acolo va fi o întoarcere, din nou, a inimilor copiilor la părinţi." Şi noi credem aceea. Observaţi, noi aflăm aceasta în ziua aceasta acum.

E-104 Şi ea nu a luat nici un gând de frică sau ceva ce era să o supere. Ea nu se gândea la aceea. Idea a fost, că ea a vrut să afle dacă Aceasta era real sau nu, aşa că ea a mers peste deşert. Şi nu... Ea a avut un timp dificil să o facă. Orice lucru care-l ai...

E-105 Acela-i necazul, că noi Penticostalii, noi doar avem totul înmânat pentru noi, pe o tavă, tot ce vrem. Păstorul nu vine chiar la timp, "Eu îi voi părăsi pe Adunarieni şi mă unesc cu biserica lui Dumnezeu." Şi, voi ştiţi, aceasta-i doar... noi suntem doar aşa de dădăciţi în jur!

E-106 Îmi aminteşte, acolo era un sărat bătrân, o dată, venind de pe mare. Şi un poet a mers jos, şi niciodată nu a văzut marea; el a scris despre ea, dar niciodată nu a văzut-o. Bătrânul sărat l-a întâlnit, a spus, "Unde te duci, bunul meu om?"

E-107 El a spus, "Eu mă duc la mare. Eu sunt un poet. Eu am scris despre mare. Am dorit să miros apa sărată, şi să-i văd valurile mari sărate săltând în jur pescăruşii cântând, şi cerul albastru reflectându-se în mare."

E-108 Bătrânul sărat şi-a pufăit pipa de patru sau cinci ori, s-a uitat în jos, şi a scuipat. A spus, "Eu m-am născut pe ea, cu şaptezeci de ani în urmă. Eu nu văd nimic aşa de atrăgător privitor la ea." El a trăit pe ea, aşa de mult, încât i-a devenit obişnuită.

E-109 Asta-i ce este cu noi, în seara aceasta. Noi am trăit în Prezenţa lui Dumnezeu, aşa de mult, încât Ea a devenit obişnuită pentru noi. Noi ar trebui să ne trezim, şi să ne dăm seama că Isus Cristos este viu şi a înviat din morţi.

E-110 Aceasta era toată să fie o experienţă nouă pentru această mică regină. Ea era persistentă. Ea a vrut s-o vadă. Cu certitudine, ea era persistentă. Ea a trebuit să persiste, să-şi părăsească naţiunea. Ea a trebuit tot prestigiul ei, ea a trebuit să-l lase în urmă. Ce din toate societăţile ei de cărţi şi tot la ce ea a aparţinut, toate cercurile de cârpit şi cusut, şi lucruri la care a aparţinut, ca o regină, toată celebritatea ce a cunoscut ea? Ea ar fi o batjocură la grupul acela. Dar ce a contat aceasta pentru ea? Era vorba de sufletul ei.

E-111 E vorba de sufletul vostru. E vorba de sufletul meu. Ce-i contează la Metodist, Baptist, Prezbiterian, sau Unitarian, Duotarian, Trinitarian, sau orice este? Este sufletul meu care mă priveşte. Este sufletul vostru care vă priveşte. Acesta-i Cuvântul lui Dumnezeu care este adeverit.

E-112 Noi o găsim, ea nu i-a contat nimic pentru ea, ce a spus careva, sau ce a spus celebritatea ei, ce a spus prietenii ei, dacă ea a trebuit să părăsească tot ce a existat în lume. Dacă Acesta era real, ea a fost gata să meargă la El. Ea şi-ar da împărăţia, orice altceva. Dacă Acesta era real, ea a vrut să-l găsească pe Dumnezeu. Acolo era ceva în inima ei.

E-113 Noi aflăm, că ea a venit peste deşert. În final, zi după zi, nouăzeci de zile, trei luni, caravana în sfârşit a sosit în poartă.

E-114 Acum, ea nu a venit cum o mulţime de oameni vin în adunări astăzi. Mulţi din ei vin şi ei vor spune, "Ă, eu aud că ei au, ă, cineva mi-a spus că ei au... Aha. Ei bine, mă voi duce acolo." Şi ei şed jos doar pentru un moment. Urmăriţi-i. Voi îi vedeţi peste tot. Ei vor spune, "Primul cuvânt ce-l spune care-i contrar la credinţa mea," afară pe uşă, ei sunt duşi. "Eu niciodată nu mă duc înapoi să-l aud pe altul din nou." Vedeţi, ei doar nu stau destul de îndelungat. Asta este.

E-115 Cum era când, Isus, când El şedea înaintea celor şaptezeci ai Lui acolo, şi El avea şaptezeci şi El avea întreaga gloată? El era un Om mare. "El era un Profet," au zis ei, "Profetul Galilean." Într-o zi El s-a uitat asupra acelei mulţimi stând în jurul Lui, El a spus, ,,Dacă voi nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi beţi Sângele Lui, voi nu aveţi Viaţă în voi."

E-116 Vă puteţi imagina medicii să şadă acolo afară, ce au spus ei despre Omul acela? "Păi, El va face vampiri din noi. Să bem Sângele Lui şi să mâncăm carnea Lui?"

E-117 El nu a explicat-o. El nu a trebuit s-o explice. El a trebuit să scuture jos paraziţii care erau în jurul Lui. În loc să încerce să-i dădăcească şi să le pună numele în carte, El i-a scuturat de o parte. El nu avea re-folos de ei. Astfel noi aflăm, acolo era El, El a spus, "Dacă..." El nu a explicat-o.

E-118 Urmăriţi, ucenicii aceia stăteau liniştiţi. Ei nu au spus nimic.

E-119 Eu îl văd pe doctor şi-i văd pe Farisei, a spus, "Vedeţi, Omul este ieşit din mintea Lui. El este trăznit, vrea ca noi să-i tăiem trupul Lui acum şi să-l mâncăm, şi să-i bem Sângele Lui? Vampir uman! Ei bine, noi, noi nu am putea face un lucru ca acela. O, acela-i nebun. Omul este ieşit din mintea Lui." Au plecat.

E-120 Atunci el a privit în jur la acei teologieni şezând în jurul Lui, cei şaptezeci, şi El a spus, "Ce veţi spune voi când îl vedeţi pe Fiul omului înălţându-se sus în Cer de unde El a venit?" Atunci Doctori în Divinitate privind în jur, au spus, Fiul omului să se înalţe sus în Cer de unde El a venit? Păi, noi Îl cunoaştem, noi am fost la grajdul unde El s-a născut. Noi am văzut leagănul în care El a fost legănat. Noi o cunoaştem pe mama Lui. Noi... El pescuieşte cu noi. El vânează cu noi. El este aici pe dealuri. El poartă hainele care noi le purtăm, mănâncă hrana. Şi acest Fiu al omului, de unde a venit El? El a venit din Nazaret. Aceasta-i prea mult pentru noi." Ei au plecat. El încă nu a explicat Aceasta. Vedeţi?

E-121 El a privit, şi El a privit în jur la cei doisprezece, a spus, "O să vă duceţi şi voi?"

E-122 Acum, nici ei nu au putut să o explice, dar Ceva avea o ţinere asupra lor. Vedeţi, ei au ştiut! Aceea era când Petru a spus cuvintele acelea memorabile, "Doamne, noi am văzut Scriptura adeverită prin Tine. Unde să ne ducem? Noi ştim că Tu ai Cuvintele Vieţii. Tu eşti Izvorul de Viaţă. Noi suntem satisfăcuţi de Aceasta."

E-123 Isus a spus, "Eu am ales doisprezece din voi, şi unul din voi este un drac." Vedeţi, El nu avea schelete, şi lustruire, şi dădăcire, şi să-i bată pe umăr, şi să-i boteze în secret, sau un lucru sau altul.

E-124 El-El era Dumnezeu făcut trup pe pământ. El era Cuvântul lui Dumnezeu adeverit. Şi acei care au flămânzit, au venit. Cei care nu au flămânzit, nu au putut să vină. A spus, "Toţi care Tatăl Mi i-a dat, vor veni." Cum poţi tu veni atunci fără ca El să fi dat, să-ţi fie dat?

E-125 Acum observaţi, noi o găsim pe această regină micuţă, ea în sfârşit a sosit. Ea nu a aşteptat cum au aşteptat oamenii aceia. Unii din ei au urmat-o împreună.

E-126 Întotdeauna există trei clase de oameni; credincioşi, credincioşi prefăcuţi, şi necredincioşi. Necredinciosul se va scula şi va pleca; credinciosul prefăcut va sta în jur pentru mult timp. Acolo erau toţi trei. Necredinciosul, mulţimea; credinciosul prefăcut, grupul care au plecat ultimii. Dar acolo era un credincios veritabil care nu-L putea explica; ei nu au ştiut nimic despre Acesta, dar ei au ştiut că El era Cuvântul. Aceea o stabileşte!

E-127 Acolo noi o aflăm pe micuţa regină. Ea a adus foarte multă hrană, multe bucăţi de pâine, şi multe lucruri. Ea şi-a adus corturile şi lucruri. Ea a aruncat lucrurile ei jos de pe cămile, şi lucruri, afară în curte, curţile templului. Şi ea şi-a ridicat corturile, şi urma să stea acolo până când ea era convinsă dacă aceasta era corect sau greşit.

E-128 Fără îndoială, zi de zi, ea a citit Scripturile. Timpul nopţii, ei probabil că au trebuit să călătorească noaptea. În timpul zilei, atunci ea să şadă înapoi sub pomii aceia de palmieri, în oazele din deşert, şi citea ce era Iehova, ce trebuia El să fie.
Acum ea ar cunoaşte pe Iehova. Dacă El era acel om, ea i-ar cunoaşte acţiunea Lui, ea ar şti dacă era corect sau nu. Astfel ea era la curent în Scriptură.

E-129 Ea nu s-a dus acolo şi să spună, "Acum, dacă el spune ceva diferit de ceea ce spune preotul meu, eu doar îmi voi lua cămilele şi plec." Ea urma să stea până când ea era convinsă.

E-130 O, dacă bărbaţii şi femeile ar face numai aceea astăzi! Să ia Scriptura, să vadă dacă Duhul Sfânt este pentru astăzi, sau nu, să vadă dacă lucrurile acestea despre care noi vorbim sunt prezise pentru ora aceasta în care suntem noi. Dar ea a făcut-o; acela-i motivul că Isus a spus că numele ei este infailibil... nu infailibil, ci este nemuritor. Ea se va ridica în Ziua Judecăţii şi va condamna Dallas, Texas. Ea va condamna Statele Unite, în Ziua Judecăţii. Căci, ea a venit de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului, să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, unul mai mare decât Solomon este aici. Isus Cristos cel înviat este aici în puterea învierii Lui. Observaţi.

E-131 Şi ea şi-a ridicat corturile. Eu îmi pot imagina dimineaţa aceea, pentru binele copiilor acum. Clopotele au sunat, au răsunat trâmbiţele, şi biserica se desfăşura. Ei aveau biserică în fiecare zi. Gândiţi-vă la aceasta, ei au iubit să meargă la biserică în fiecare zi. Astfel ei, biserica a început, mi-aş imagina micuţa regină a mers departe de tot înapoi în spate şi a şezut jos. Şi după o vreme toate trâmbiţele au sunat, imnurile se cântau, şi fiecare lucru.

E-132 După o vreme, Păstorul Solomon a ieşit, s-a aşezat jos. Cum l-au considerat toţi oamenii, pentru că ei l-au iubit. El era slujitorul lui Dumnezeu. Şi ei au venit afară, acolo nu era unul să zică, "Ha! Dacă el a fost doar acesta, dacă el a aparţinut doar la grupul meu!" Nu. Acolo a fost numai un grup, şi acela era-acela erau ei, aşa că acolo erau ei.

E-133 Şi atunci noi aflăm, cineva a venit sus. Şi primul lucru ce-l ştiţi, Solomon le-a descoperit taina inimii. Mi-aş imagina că micuţa regină a spus, "Acum aşteaptă doar un minut," voi vedeţi. "Vai, aceea a sunat real." Următorul a venit sus, a aflat acelaşi lucru. O, inima ei mică a început să salte. Ea, ea s-a minunat.

E-134 Astfel ea trebuie că a obţinut un cartonaş de rugăciune, şi a aşteptat. Scuzaţi expresia aceea; dar, voi ştiţi, doar să scot în evidenţă, vedeţi. Ea ar fi putut avea un cartonaş, şi a aşteptat. Într-o zi cartonaşul ei a fost chemat, şi ea a venit sus înaintea Duhului Sfânt care lucra prin Solomon. Şi Biblia a spus, "Nu a fost nimic ascuns de la Solomon." Marele Duh Sfânt a descoperit tot ce avea ea nevoie să audă; El a descoperit-o.

E-135 Şi aici era Duhul Sfânt, plinătatea Lui în Isus Cristos, făcând acelaşi lucru; şi acei Farisei ziceau, "Arată-ne un semn. Vindecă pe acest om aici afară. Fă aceasta, şi spune aceasta. Şi ce va fi aceasta, sau aceea?" Vedeţi, ei doar nu înţeleg.

E-136 Această regină micuţă stând acolo, şi Biblia a spus că, "Nimic nu a fost ascuns de la Solomon." El a descoperit toate lucrurile care ea avea nevoie să le ştie. El i-a spus totul despre aceasta.

E-137 Şi când i-a spus, ea nu a trebuit să ia vorba altuia, ea l-a urmărit şi l-a crezut. Atunci ea s-a întors către audienţă, şi a spus, "Tot ce am auzit, când am auzit-o, m-am întrebat. Dar tot ce am auzit este aşa, şi mai mult decât am auzit este aşa." Vedeţi, era rândul ei, ea a văzut-o. Aceasta s-a lucrat asupra ei. Ea a ştiut că era real. Şi ea a spus, "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu Care te-a făcut slujitorul Lui. Binecuvântat să fie..."

E-138 Ce a fost aceasta? Sărmana femeie micuţă a trăit acolo, toate crezurile şi idolii aceia, şi o dată în inima ei flămândă... Orice credincios adevărat vrea să-l vadă pe Dumnezeu în acţiune. Dacă El a fost vreodată Dumnezeu, El încă este Dumnezeu. Şi ea a văzut ceva care era real, nu prefăcut; real veritabil. Ea l-a slujit pe Dumnezeu în restul zilelor ei, căci ea a văzut ceva care era real.

E-139 O, prietene, noi am văzut aşa de multe, "Uneşte-te cu crezul acesta, acest Musulman, acest," orice este aceasta, "vino la aceasta, şi aceasta, aceea, şi cealaltă," şi tot felul de senzaţii şi lucruri. Cu siguranţă lumea ar trebui să fie flămândă în seara aceasta după ceva real, vedeţi ceva care este veritabil. Nu ceva grămadă legendară de sânge curgător, sau zgârieturi, sau ulei, sau ceva care nici măcar nu este Scriptural; ci un adevărat Isus Cristos Care a promis că El va locui în poporul Lui în zilele din urmă, şi să facă lucrurile care El le-a făcut, ceva ce Scripturile spun că va avea loc în aceste zile.

E-140 Toate crezurile acestea mici, "Ei bine, dacă tu ştii crezul nostru, tu ştii." Vedeţi, voi vă-voi vă-voi vă uitaţi înapoi la ce DL Luther a spus, un om mare din ziua lui. Sigur. Nu mai mult decât unele din femeile acestea aici, în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani, încercând să fie de şaisprezece, privind înapoi şi încercând să se îmbrace de parcă ar fi de şaisprezece, îşi taie jos părul şi poartă pantaloni scurţi, şi face... Oricine care conduce, privind într-o oglindă retrovizoare, are o tamponare. Şi asta-i ce se petrece cu biserica astăzi, ea priveşte într-o oglindă retrovizoare, la ce a fost. Nu-i de mirare că-i tamponată. Niciodată să nu...

E-141 Pavel a spus, "Presând spre semnul înaltei Chemări, mă duc înainte. Eu merg înainte." Eu ştiu că Dl. Moody a fost un om mare, Dl. Wesley a fost un om mare, mişcarea Penticostală, mişcarea Baptistă, erau mari, dar haideţi să presăm înspre semnul înaltei Chemări în Cristos. Să nu priviţi într-o oglindă retrovizoare, patruzeci de ani în urmă. Uitaţi-vă ce este în seara aceasta. Uitaţi-vă ce promite Scriptura în seara aceasta. El le-a promis lor în ziua aceea, dar noi trăim pe deasupra de aceea acum. Noi mergem înainte.

E-142 Ce-i dacă Wesley s-ar fi uitat înapoi şi a văzut ce, Luther, vedeţi? Dar el nu s-a uitat la ce a spus Luther, el s-a uitat la ce Dumnezeu a spus. Ce-i dacă Penticostalii s-au uitat înapoi înspre Metodişti? Vedeţi unde aţi fi fost? Ia te uită, acelaşi lucru, v-aţi organizat şi l-aţi îngrămădit jos, voi nu vă puteţi mişca nicăieri. Acum Duhul lui Dumnezeu chiar se mută drept afară, Îl duce altundeva.

E-143 Fiecare dată când ei o fac, un sistem făcut de om unde voi deveniţi toţi prelucraţi în felul acela, este din nou ca contrazicerea lui Care, cum Datan şi ceilalţi au vrut să obţină un grup mare de oameni şi să facă o organizaţie acolo afară. Dumnezeu a spus, "Separă-te, Moise, dela ei, şi Eu îi voi înghiţi drept în pământ." Şi acela era un model al călătoriei de astăzi, şi voi o ştiţi, pe drumul spre ţara promisă. Şi acolo erau ei. Ei nu au putut să creadă acel mesaj uns al lui Dumnezeu, care se mişca drept înainte, şi ei au vrut să înceapă ceva ei înşişi. Aceasta-i întotdeauna în felul acela.

E-144 Cea mai nechibzuită mişcare a lui Israel ce au făcut-o vreodată, când ei au respins harul, în Exodul 19, şi au luat legea. Şi Datan a făcut cea mai groaznică greşeală ce a făcut-o el vreodată, când el a spus, "Există mai mulţi conducători înăuntru aici în fară de tine, Moise."

E-145 Şi-şi el a fost adeverit că el era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. El a luat praf şi l-a transformat în pureci. Şi tot ce el a spus a venit la împlinire. Şi Dumnezeu era cu el. Un Stâlp de Foc a adeverit, plutind deasupra lui acolo, şi totuşi ei au vrut să înceapă altceva. Aceea-i doar făcut de om.

E-146 Acela-i felul cum este astăzi. Aceea-i unde a ajuns biserica. Aşa este. O, biserică a viului Dumnezeu, nu vreţi voi să vedeţi ceva real? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Ceva real!

E-147 O povestire mică înainte să ne rugăm pentru bolnavi. Îmi place să vânez. Mama mea, voi ştiţi, este... ea... mama ei primea pensia. Ea era o Cherokee Indiană. Eu... şi convertirea mea niciodată nu a luat dragostea de păduri. Eu o iubesc. Acolo-i unde îl vezi pe Dumnezeu. Acolo-i unde eu l-am văzut întâi pe Dumnezeu, era acolo afară în păduri. Acolo-i unde El ri-e întâlneşte. Acolo-i unde vorbeşte El. Acolo-i unde cei şapte Îngeri s-au întâlnit. Voi aţi... pe, Domnilor, Cât Este Ora?

E-148 Fratele Borders şi eu şedeam acolo zilele trecute, când acea (poziţie) a venit jos, un vârtej de vânt afară din ceruri, chiar a smuls afară stâncile, chiar deasupra unde stăteam eu acolo, ce El a spus, vedeţi. Şi acolo, o, mulţi bărbaţi, Fratele Sothmann înăuntru aici pe undeva, unul cei... Terry, eu cred pe aici, a fost prezent la timpul acela. Şi lucruri, tu Îl vezi în sălbăticime acolo afară! Eu iubesc să vânez. Eu fac asta doar să ies afară, nu să ucid vânatul, ci doar să fiu în păduri.

E-149 Eu obişnuiam să vânez cu un ins sus în New York, sus în New Hampshire, adică, el era un-un vânător minunat. Numele lui era Bert. El era un Englez. Şi părinţii lui-lui au stabilit, sau au tăiat aceea, unde ei numesc Jefferson Notch, pe acolo, şi dincolo la Carroll Notch, şi au separat aceea în zilele timpurii. Exista puţin indian referitor la el, de asemenea. Dar el a fost unul dintre cei mai buni ţintaşi care i-am văzut vreodată, şi unul dintre cei mai buni vânători. Tu nu trebuia să te îngrijorezi despre a merge afară şi să-l cauţi; el, ştia unde era el. Eu obişnuiam să-mi placă să vânez căprioare cu coadă albă sus acolo. Şi ei... Şi eu mă duceam sus fiecare toamnă şi să vânez.

E-150 El era un vânător aşa de bun, dar el a fost cel mai crud om pe care l-am întâlnit vreodată în viaţa mea. El avea ochi ca o şopârlă, şi el doar... Felul acela, voi ştiţi, cum femeile încearcă să-şi vopsească ochii astăzi, cumva ca de şopârlă. Ei bine, el de fapt avea felul acela de ochi. Şi acesta nu arată ca uman, pentru mine. Şi astfel eu-eu întotdeauna cumva nu mi-a plăcut să mă uit la el. El arăta aşa de viclean, voi ştiţi, priveau ochii aceia într-o parte.

E-151 Şi lui îi plăcea să fie rău. Şi el împuşca cerbi tineri, care sunt pui mici de căprioară, doar să mă facă să mă simt rău. Şi el spunea, "O, predicatorule, tu eşti ca ceilalţi dintre ei. Tu eşti cu inimă de pui. Tu ai fi un vânător bun dacă nu ai fi un predicator."

E-152 Am spus, "Eu vânez suflete, Bert." Şi am spus, "Tu ai unul care-i pierdut." Vedeţi?

E-153 Şi el, "Ah, vină-ţi în fire!" A spus, "Billy, tu eşti în regulă, dar," a spus, "să nu-mi vorbeşti felul acela de lucruri." Astfel el a-el a împuşcat acei pui mici de căprioară, şi-şi aceea doar m-a făcut să mă simt aşa de rău.

E-154 Acum este în regulă să împuşti un pui de căprioară dacă legea spune aşa, acum, mărimea sau sexul, doar orice spune legea. Eu am fost gardian de vânătoare pentru mulţi ani. Dar priviţi, Abraham a ucis un viţel şi l-a hrănit pe Dumnezeu, aşa că acolo nu-i nimic privitor la a ucide un cerb, dacă legea a spus. Dar nu doar să-i împuşti, doar să-i laşi să zacă acolo, şi să faci pe deşteptul cu aceasta; aceea-i greşit, aceea-i greşit în a o face. Astfel eu doar am spus aceea să-i justific pe fraţii mei vânători de aici, voi vedeţi, aşa ca voi să vedeţi ce încerc eu să spun.

E-155 Acum observaţi aceasta, că noi aflăm că acest om... Într-o zi eu am mers sus acolo, soţia şi eu eram împreună. Şi-şi şi-a făcut un fluier mic care sufla şi suna chiar ca un pui mic de căprioară plângând, voi ştiţi, un behăit mic ciudat care ei îl fac. Ei bine, atât timp...

E-156 Eu am lucrat, şi nu am terminat la timp, într-o adunare, şi am mers sus să vânez cu el. Şi acolo se petrecea multă vânătoare, şi prima dată când se trage o puşcă, în ţinutul acela, acele ciute... Voi-voi aţi gândit că Houdini era un artist la scăpat; el era un amator, pentru ele. Şi primul lucru ce-l ştiţi, ele toate se ascund. Şi dacă-i lumina lunii, ele ar paşte noaptea; sau se pun sub o grămadă de crengi sau ceva, şi eleele nu s-ar mişca.

E-157 Atunci noi vedem ziua aceea, am spus, "Bert, tu nu-tu nu o să foloseşti fluierul acela?"

E-158 El a spus, "Ah, predicatorule, tu eşti cu aşa inimă de găină"! A spus, "Vină-ţi în fire."

E-159 Şi noi am pornit afară, şi noi am pus nişte sandwiciuri în-în cămaşa noastră. Şi noi am vânat... urma să vânăm până pe la amează, sus pe la marginile vârfului-a Defileului Preşedinţilor, şi apoi să ne separăm şi să venim înapoi jos. Dacă noi am luat o căprioară, noi ştim unde va atârna ea, noi am merge şi am trage-o afară, într-o zi sau două; o atârnăm sus. Astfel acolo ara cam, oh, patru ţoli de zăpadă, sau şase, ceva în felul acela, era timp bun de urmărire. Şi noi am pornit, am mers înainte cam, sus pe munte, nici o urmă, acolo nu era nici un lucru. Luna strălucea noaptea, şi căprioara... [Porţiune neînregistrată pe bandă – Ed.]

E-160 Bert era înaintea mea, conducând calea, şi astfel eu umblam înainte în urma lui. Şi el cumva s-a aşezat jos, cam aşa. Zăpada era uscată. Şi el a început să se întindă înapoi, m-am gândit că el urma să mănânce sandwiciul şi noi doar ne vom despărţi de-a colo, căci noi eram sus de tot în munte atunci. Şi el s-a întins înapoi aici.

E-161 Şi eu am pornit să-mi iau sandwiciul, şi am început să găsesc un loc să-mi pun puşca jos. Şi-şi eu am început să-mi iau sandwiciul, şi m-am uitat în jur.

E-162 El a adus fluierul acesta mic afară. Acela. M-am gândit, Băiete, aceea-i o şmecherie murdară să facă asta." Aşa că a luat acest fluier mic, şi s-a uitat la mine, în ochii aceia de şopârlă, şi s-a uitat sus la mine. El a pus fluierul acela mic în gură, cam aşa. Şi eu am spus, "Bert, tu nu ai face un lucru ca acela, nu-i aşa?"

E-163 El a spus, "Oh," şi a suflat în felul acela. Şi, spre surprinderea mea, la vreo cincizeci de iarzi de mine, chiar vizavi, o căprioară mare s-a ridicat. Acum, căprioara este căprioara mamă. Şi acolo era ea, ochii ei mari maro, şi urechile acelea ciulite sus. Vedeţi, ea a auzit. Acum, ea era o mamă, vedeţi, puiul ei plângea. Şi astfel nu contează dacă restul din ele veneu afară sau nu, acolo era ceva în ea. Ea era o mamă.

E-164 Astfel Bert s-a uitat aşa, şi el l-a suflat din nou foarte încet. Şi căprioara aceea a umblat chiar afară în deschidere. Acum aceea-i neobişnuit, foarte neobişnuit, să umble afară în felul acela. Şi ea se uita în jur, cu capul mare ridicat, şi ochii ei priveau în jur.

E-165 După o vreme, când vânătorul s-a întins în sus şi a luat puşca, ea l-a văzut pe vânător. De obicei, ele doar o vor tuli, şi sunt duse, voi ştiţi cum este, repede. Dar, voi ştiţi, ea nu s-a mişcat. Ea doar a stat şi s-a uitat la el, de-a latul, şi-a întors capul şi s-a uitat. Vai! M-am gândit, "Bert, tu nu poţi face asta."

E-166 Vedeţi, ea nu se prefăcea cu ceva. Ea nu a fost făţarnică. Ea nu juca. Ea, a fost născut în ea, ea era o mamă. Şi puiul acela, mie nu-mi pasă dacă o costa viaţa ei, el era în primejdie, ea a încercat să găsească puiul acela. El era în primejdie. Ea a fost, instinctul în ea, ea era mamă. Şi ea l-a văzut pe vânător. Dar mintea ei nu era la vânător, ea era privitor la acel pui în primejdie, acel cerb micuţ.

E-167 Şi astfel el a tras jos siguranţa la această treizeci-O-şase. O, el era un trăgător mortal. El a nivelat puşca aceea jos. Eu-eu doar a trebuit să-mi întorc capul. Eu nu m-am putut abţine. Eu-eu nu m-am putut uita la el. M-am gândit, "Doar încă mai două minute, şi el îi va exploda inima ei loială afară; încercând să-şi găsească puiul, el era în primejdie, ştiind că acel vânător zăcea chiar acolo în tufiş." Şi el i-ar exploda inima aceea loială până dincolo, cu acel glonţ de o sută-şi-optzeci-granule înăuntru acolo. Şi eu-eu... El era un trăgător aşa de mortal. El a nivelat. M-am gândit, "Eu doar nu pot suporta să stau şi să privesc la el." Mi-am întors spatele.
Şi-şi am-am spus, "Doamne, ajută-l, ca el să nu facă asta."

E-168 Mie-mie mi-a părut aşa de rău. Acea sărmană mamă stătea acolo, căutând după puiul ei, şi eu ştiam că ea nu se prefăcea. Ea era o mamă. Ea ar fi fugit, oricare altă dată. Ea nu s-ar fi ridicat, şi noi să trecem pe-acolo. Dar acolo era ceva în ea.

E-169 Şi am aşteptat, şi am aşteptat, şi arma nu a puşcat. Ei bine, m-am întrebat, "Ce se petrece?" Şi am aşteptat, atunci m-am întors în jur foarte încet. Şi eu am văzut căprioara stând acolo, încă se uita la el. Şi m-am uitat la ţeava puştii, ea se ducea aşa. El doar... el a încercat să ţină ţinta, şi nu a putut s-o facă.

E-170 El a aruncat puşca jos pe pământ, şi s-a uitat în jur la mine, şi ochii aceia mari s-au schimbat. Lacrimile îi curgeau în jos pe obrajii lui. El m-a apucat de cracul pantalonilor. A spus, "Billy, călăuzeşte-mă la acel Isus despre care tu vorbeşti."

E-171 Ce era-ce era aceasta? El a văzut ceva real. Înţelegeţi? Acea micuţă mamă căprioară a trebuit să expună o loialitate, o loialitate reală care l-a făcut pe acel vânător crud acolo... care a avut cea mai rea inimă care am văzut-o vreodată. Nu a fost o predică ce am predicat. A fost ce el a văzut, ceva care a fost real. Nu a fost prefăcătorie. Aceasta nu era o farsă. Aceea era o mamă veritabilă căutând după puiul ei, şi aceea l-a călăuzit la Cristos. El este un diacon în biserică acolo acum, un Creştin minunat, pentru că el a văzut ceva care nu era prefăcut. Aceasta nu a fost o credinţă prefăcută. A fost reală.

E-172 O, frate, soră, dacă această biserică, în seara aceasta, dacă voi şi eu! Există ceva real, nu o prefăcătorie. Voi aţi putea vedea ceva prefăcându-se, dar există un lucru veritabil. Există ceva într-un om care-l face să trăiască pentru Dumnezeu. Există un Duh Sfânt veritabil în seara aceasta, frate, care nu este o prefăcătorie. Acolo, acesta-i un lucru veritabil.

E-173 Şi cât de mulţi înăuntru aici v-ar place să fiţi tot aşa de mult un Creştin, şi aşa de loial la Cristos, moarte, persecuţie, orice altceva, v-ar place să fiţi atât de mult Creştin cum a fost căprioara aceea o mamă? V-ar place, nu v-ar place să fiţi aşa? Eu aş dori să fiu felul acela de Creştin. Căci chiar ca acea micuţă femeie Syrofeniciană de seara trecută, era felul acela de Creştină. Această micuţă regină despre care noi vorbim în seara aceasta, era felul acela de Creştină; când ea a văzut ceva care a fost real, ea a fost gata. Dumnezeu să ne ajute, în seara aceasta, să primim ceva real, pe Cristos.
Să ne aplecăm capetele doar un moment, în timp ce ne rugăm. 174 Acum mă întreb, în clădire, în seara aceasta, dacă există... dacă există careva aici, în timp ce suntem foarte liniştiţi, dacă există careva aici la care i-ar place, şi nu cunoaşteţi pe Cristos ca Mântuitorul vostru personal, şi v-ar place să-L ştiţi ca Mântuitor al vostru, aţi vrea să vă ridicaţi mâna sus? Unu, doi, trei. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-175 Mă întreb dacă există unii aici în seara aceasta, care au pretins a fi un Creştin, poate un membru dintr-o biserică bună, dintr-un grup mare de oameni, dar totuşi voi ştiţi jos în inima voastră că voi nu aveţi Creştinătate în inima voastră, născuţi în aceasta. Întocmai cum a fost mama, căprioară, s-a născut să fie o mamă; ea era o mamă, de la un capăt la altul. Şi v-ar place să deveniţi un Creştin adevărat, cum a fost acea micuţă mamă căprioară o mamă; aţi vrea să ridicaţi mâna, să ziceţi, "Roagă-te pentru mine, Frate Branham"? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Toţi în jur, sus în balcoane, eu vă văd mâna.

E-176 Tată Ceresc, puţin am ştiut eu, în acea zi rece de Noiembrie, stând acolo, zăpada peste tot în jos pe gâtul meu, ud, să-l văd pe acel om stând acolo, cum i-am vorbit eu, i-am ţinut mâna, am plâns cu el, dar i-am spus despre Biblie şi de toate. Şi el a spus, "O, tu poate ai dreptate." Dar să te văd pe Tine să trebuiască să trimiţi pe acolo ceva aşa de real, aceea chiar pe calea naturii, încât-încât el-el doar nu s-a putut reţine să nu vadă că acolo era ceva real. Iar acum el este slujitorul Tău, Doamne.

E-177 Acum există mulţi aici în seara aceasta. Unii din ei şi-au ridicat mâinile, Tată, că ei niciodată nu au fost un Creştin, şi ei vor să devină unul. Dumnezeule, numai să nu-i laşi să devină unul din aceştia, care doar aleargă şi se unesc de biserică, sau ia vreo formă, sau crez, sau botez. Ci lasă să se nască în inima lor, Cristos.

E-178 Şi acei care s-au unit la biserică, ei, ei caută, Doamne, ca poate femeia micuţă, micuţa regină de care noi am vorbit. Ea-ea flămânzea după ceva. Şi-şi ei flămânzesc, de asemenea, Doamne. Şi când ea a văzut ceva care a fost real, care l-a identificat pe Dumnezeu în fiinţe umane, ea a fost gata atunci. Şi ea a spus, "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel!" Ea nu a mai vrut să aibe de-a face cu forme păgâneşti.

E-179 Şi, Tată, mulţi aici în seara aceasta, fără îndoială, sunt în aceeaşi stare. Dacă ei pot măcar să vadă ceva real! Şi Tu ne-ai spus când Tu ai fost aici în lume, ceea ce va avea loc în această zi. Ni se spune că Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Şi noi ştim cum ai fost Tu identificat, şi cum au omis fariseii să o vadă. Doamne, acelaşi grup astăzi omit să o vadă, prin a aparţine la biserică, unindu-se, având anumite forme de crezuri, şi aşa mai departe. Ei, ei omit să-l vadă pe Mesia, marele Duh Sfânt identificându-Se cu oamenii, aşa cum Tu ai promis că Te vei identifica.

E-180 Admite, în seara aceasta, Doamne, ca fiecare din aceştia să-şi dea seama şi să vadă Prezenţa Ta. Şi fie ca aceasta să vină în inima lor, textul, "Unul mai mare decât Solomon este aici în seara aceasta," acela-i Isus Cristos, Fiul înviat al lui Dumnezeu, gata să vină şi să convertească, şi să facă inimile noi, şi să pună în ele o experienţă de naştere din Dumnezeu. Întocmai ca acea mamă căprioară, ceva cu care ea nu a avut nimic de-a face, prin harul lui Dumnezeu ea a fost aleasă să fie o căprioară, ea a fost aleasă să fie o mamă, şi o mamă loială. Şi Tu ne-ai spus că noi am fost "aleşi înainte de întemeierea lumii."

E-181 Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să laşi pe fiecare din aceia care are atragerea aceea în inima lor, cum avea doamna micuţă, să-l afle pe Dumnezeu, ca în seara aceasta să fie ceva real să se întâmple, ca ei să vadă, şi să-l slujească pe El. "Căci unul mai mare decât Solomon este aici." Noi cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-182 Acum reverenţios, în tăcere, chiar înainte să venim la altar. Vă rog, nimeni să nu se mişte în jur. Doar fiţi foarte reverenţioşi un moment. Aceasta este o oră solemnă, moment solemn. Se fac hotărâri. Mulţi şi-au ridicat mâinile. Eu cred că aţi fost adânc sinceri în aceea, când aţi spus aceea.

E-183 Acum, voi aţi auzit despre Biblie, voi aţi auzit despre Isus, voi aţi auzit că El era Fiul lui Dumnezeu. Voi aţi fost învăţaţi că El a înviat din nou, şi voi sunteţi învăţaţi că El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-184 Acum este acest Duh Sfânt despre care noi vorbim, este acela Isus Cristos? Sigur, El este. Vedeţi, El este Dumnezeu; cunoscut ca Dumnezeu, Duhul Sfânt. El nu este un alt Dumnezeu; este acelaşi Dumnezeu. Tată, Fiu, şi Duh Sfânt, nu sunt trei Dumnezei; sunt trei atribute ale aceluiaşi Dumnezeu, vedeţi, doar acelaşi Dumnezeu în trei forme. Voi vedeţi, în altfel, trei slujbe, cum, voi ştiţi; când El a slujit ca Tată, şi apoi ca Fiu. Acesta-i Dumnezeu binevoitor, venind de la Acela Care nu poate fi atins (chiar să atingă muntele, trebuia să moară), până când am putut să-L mânuim în trup.

E-185 Iar acum el este în voi. El v-a sfinţit cu Sângele Lui, ca El să poată locui în voi. "La ziua aceea, voi veţi şti, că Eu sunt în Tatăl, Tatăl în Mine; Eu în voi, şi voi în Mine." Vedeţi? Acesta-i Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi. Vedeţi?

E-186 Şi acela-i Cristos, în seara aceasta, Duhul Sfânt. El este acelaşi. Şi voi sunteţi... El este viţa, şi voi sunteţi mlădiţele. Aveţi credinţă în El. Şi dacă El se va identifica pe Sine, în seara aceasta, fiind printre noi!

E-187 Acum dacă El stătea aici cu cicatrice, acela ar fi o fiinţă umană, care-i trup. Oricine poate personifica aceea; o fiinţă umană se poate desfigura. Sau, poate, noi nu ştim cum a arătat Isus, noi doar avem ideea artistului, psihologia acestuia, cum a arătat El; Hofmann a avut un fel, Sallman altul, şi încă câţi alţii!
Dar cum L-aţi cunoaşte voi? Aceasta ar fi din Viaţa Lui.

E-188 Deoarece, dacă un om a stat aici cu urme de spini în mâinile lui, şi ce mai altceva, acela ar fi un impostor; căci, când Isus Însuşi vine, fiecare ochi Îl va vedea, fiecare genunche se va apleca, şi fiecare limbă o va mărturisi. Cu certitudine.

E-189 Dar Duhul Lui este aici, vedeţi. Şi dacă noi putem măcar să ne lăsăm gândurile noastre să se deplaseze în a Lui. "Lăsaţi ca gândul care era în Cristos să fie în voi." El este Cuvântul, şi Biblia a spus, "Cuvântul lui Dumnezeu." Care, câţi ştiu că Isus era Cuvântul? În Biblie, Evrei 4, şi Biblia a spus, "El este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, şi un Discernător al gândurilor inimii." Acum, acela era ce a fost în Solomon, (Cuvântul, Dumnezeu) motivul că el le putea discerne gândurile. Acela era în Isus, vedeţi. Acela-i ce este aici acum, acelaşi Lucru.

E-190 Acum voi acolo afară. Eu nu o să chem nici un rând de rugăciune, pentru că am să fac o chemare la altar. Ar putea să fie unii aici care niciodată nu au fost într-una din adunări. Eu nu văd o persoană în clădire, care eu-care eu o cunosc.

E-191 Cineva mi-a spus că au fost vreo treizeci seara trecută, sau mai bine, chemaţi. Vă daţi voi seama că odată o femeie a atins haina Lui, şi El s-a întors în jur, şi acelaşi lucru a avut loc, şi-şi tărie a ieşit din El, El Fiul lui Dumnezeu? Dar El a spus, "Mai mari decât aceasta veţi face voi, căci Eu mă duc la Tatăl."

E-192 Acum voi doar să credeţi şi aveţi credinţă, toţi aici în jur, în aceste paturi, tărgi, oriunde sunteţi. Credeţi! Să nu gândiţi că sunteţi fără speranţă.

E-193 Acum dacă eu aş putea să vă vindec, eu aş face aceasta, dar eu nu vă pot vindeca. Eu aş putea să-mi pun mâinile peste voi, şi eu intenţionez să fac aceea, la fiecare care are cartonaşele acelea. Şi ei împart cartonaşe în fiecare zi. Aşa că eu intenţionez să fac asta, dar aceea este, că, aceea-i doar să semnifice că eu cred cu voi.

E-194 Dar, priviţi, de ce să nu-L atingeţi doar? Biblia a spus, "El este un Mare Preot," chiar acum, "care poate să fie atins prin simţul infirmităţilor noastre." Este asta aşa? Ei bine, dacă El este Marele Preot, atunci El cu certitudine va acţiona în acelaşi fel cum a făcut El atunci. Nu ar acţiona El? El cu certitudine ar acţiona în acelaşi fel cum a făcut El atunci. În regulă, acum să-L atingeţi prin credinţă.

E-195 Acum, Tată Ceresc, adunarea este a Ta. Dar eu i-am învăţat în seara aceasta despre această femeie micuţă care a văzut ceva real, când ea a văzut duhul de deosebire asupra lui Solomon. Şi noi suntem siguri, Doamne, că Cuvintele tale sunt adevărate. Tu ai spus că aceea se va reîntoarce iarăşi, cum a fost în zilele Sodomei, chiar înainte de Venire; şi Tu erai acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Lucrările care Tu le-ai făcut, le vom face şi noi. Şi Tu eşti un Mare Preot, în seara aceasta, care poate fi atins de simţul infirmităţilor noastre. Cu cât mai mult avem noi nevoie?

E-196 Cât de mult au avut acei Iudei nevoie, să vadă că El era un Profet? Unul zămislit prin fecioară, şi toate lucrurile acestea, dar, ei, crezurile lor i-au orbit.

E-197 Doamne, există unii aici să vină ca, poate nu din Seba, dar ei au venit din multe locuri. Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să Te identifici în seara aceasta, real. Şi atunci identifică-Te în ei, ca instinctul acelei mame cum a făcut acea mică căprioară în ziua aceea. Noi suntem ai Tăi, Tată. Vorbeşte prin noi, în Numele lui Isus. Amin.

E-198 Acum eu vreau ca voi să aveţi credinţă şi să credeţi, fiecare din voi, toţi în jur peste tot. Şi doar rugaţi-vă. Acum să nu... Doar priviţi şi rugaţi-vă acum, şi doar să credeţi. Vedeţi, aceasta ar putea să nu, Duhul Sfânt ar putea să nu fie mulţumit cu a face aceasta. Dacă El nu este, eu voi chema un rând de rugăciune. Dar staţi doar aici. Cineva acolo afară, chiar dacă voi... eu nu vă vreau pe voi cu cartonaşele de rugăciune. Doar-doar oricare doar-doar rugaţi-vă. Desigur, eu nu aş şti, dar voi rugaţi-vă doar şi vedeţi. Doar ziceţi, "Doamne Isuse, eu ştiu că omul acela nu mă cunoaşte. El nu ştie nimic despre mine, dar eu ştiu că eu cred."

E-199 Credinţa voastră este inconştientă. Să nu presaţi acum, sau să săriţi. Voi săriţi la o parte de la aceasta. Acesta-i chiar cu voi. Doar relaxaţi-vă şi credeţi. Doar credeţi acum, aveţi credinţă. [Un frate în adunare, dă o îmbărbătare – Ed.] Amin. Şi fiţi reverenţioşi, doar aveţi credinţă, doar credeţi. Uneori credinţa voastră este inconştientă, voi o aveţi şi voi nu o ştiţi. Femeia aceea micuţă a avut-o; ea nu a ştiut-o.

E-200 Câţi dintre voi aţi văzut vreodată poza despre acel Înger al Domnului. Lumina aceea? Aceasta-i, ea a fost luată chiar aici în Texas. Ea a fost dusă, prin toată lumea acum.

E-201 Dar ce te gândeşti, domnule? Crezi tu, şezând chiar aici în colţ? Se părea că tu te-ai uitat aşa de stăruitor. Tu ai multe lucruri rele cu tine. Tu ai complicaţii, multe lucruri. Acum când am spus asta, un simţământ foarte ciudat a venit la tine, nu-i aşa? Dacă asta-i aşa, ridică-ţi mâna sus. Acum eu sunt un străin total faţă de tine, eu nu te cunosc. Aşa este. Tu ştii ceva? Acea Lumină tocmai s-a aşezat chiar jos peste tine. Vezi? Aceea-i ce ai simţit, un fel de simţământ foarte plăcut. Eu L-am urmărit, înţelegi, a venit drept jos.

E-202 Acum, da, tu eşti aici, tu vrei să se facă rugăciune pentru tine înainte să părăseşti clădirea. Dacă Dumnezeu îmi va descoperi care-i necazul tău, şi tu şezând acolo, şi eu aici, a-i crede tu ca acesta să fie Dumnezeu? Aceasta-i o hernie, unul din lucrurile tale mari. Aşa este. Este asta aşa? Dacă Dumnezeu îmi va spune cine eşti, care-i numele tău, tu ai un contact bun cu El acum, o să mă crezi tu a fi profetul Lui, sau slujitorul Lui? Scuzaţi-mă, aceea-i o piatră de poticnire pentru mulţi, vedeţi. Crezi tu aceasta? Numele tău este dl. Sturgeon. Dacă asta-i aşa, ridică-ţi mâna. Crede-o şi fii vindecat.

E-203 Aici este o doamnă micuţă şezând chiar înapoi aolo, cu părul închis, chiar aici afară în interval. Da, tu. Tu ai fost uimită când s-a spus aceea. Acum chiar la timpul acesta tu începi să te simţi cumva ciudat, vezi, parcă ceva foarte plăcut în jurul tău. Dacă cineva se va uita, dacă Îl puteţi vedea, un fel de Lumină ce arată gălbui venind în jos asupra doamnei micuţe. Acum ce este necazul ei, ea are dureri de cap care o supără foarte rău. Aceea-i corect. Dacă asta-i aşa, ridică-ţi mâna sus aşa. Şi eu niciodată nu am văzut-o, în viaţa mea. Asta-i adevărat. Aceea-i corect. Dureri de cap o supără, ca o migrenă, dar ele o să te părăsească. Amin. Crede-o. Acum cei...

E-204 Este un om care şade chiar alături de tine acolo, şi el se uită drept la mine aşa de stăruitor, şi Lumina aceea se mişcă chiar acolo înspre el. Şi omul are boală suferă cu ochii lui.
Dar dacă el va crede, Dumnezeu îi va vindeca ochii şi-i va face bine. Tu crezi? În regulă. Eu nu te-am văzut în viaţa mea. Tu eşti un străin faţă de mine.

E-205 Spune, insul acela tânăr aşezat chiar alături de tine acolo, de asemenea, el suferă cu boală cu capul lui. Aşa este. Aşa este. Eu niciodată nu l-am văzut pe om, în viaţa mea. Dumnezeu ştie asta, vedeţi.În regulă, tu crede.

E-206 Omul aşezat chiar alături de tine, cu ochelarii, uitându-se încoace. Da, tu porţi ochelari, dar acela nu este de fapt necazul tău. Tu ai ceva rău cu spatele tău, pentru care ai vrut să se facă rugăciune. Dacă asta-i aşa, dă din mână. În regulă.

E-207 Acel ins tânăr aşezat chiar alături de tine acolo, chiar alături de tine. El a avut o mulţime de necazuri, acel om tânăr a avut. Da, domnule, cu cravata roşie pe el, tu ai avut multe necazuri în familia ta şi lucruri. Cumva, soţia ta este un fel de persoană nervoasă, şi tu suferi cu un fel de presiune în cap, de asemenea. Asta-i AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Aceea-i adevărat. Aşa este. Tu doar să crezi. Să nu te îndoieşti, ci să crezi.

E-208 Aici este o femeie aşezată chiar aici înapoi. Nu vedeţi voi Lumina aceea să se mute înapoi acolo, şi se aşează jos chiar aici? Ea suferă cu o boală de ochi, şi cu vezica ei. O, ea o să omită Aceasta. Doamne Dumnezeule, ajută-mă. Numele ei este D-na Chambers. Crede cu toată inima ta, D-nă Chambers. Ridică-te în picioare. Ridică-te sus, aşa ca poporul să vadă cine eşti. Eu sunt un străin, nu am văzut-o în viaţa mea. Da. S-a terminat acum. Isus Cristos te face bine.

E-209 Acum dacă acela nu este Isus Cristos, acelaşi ieri, azi, şi-n veci, unde este El? A promis El s-o facă? Toţi care o credeţi, ridicaţi-vă mâna sus. În regulă.

E-210 Vreţi voi să fiţi un Creştin adevărat, voi care v-aţi ridicat mâna cu un timp în urmă; cum a fost acea căprioară mamă bătrână? În timp ce Duhul Sfânt este aici, şi ungerea este peste tot asupra noastră, de ce nu vă faceţi doar calea, şi veniţi să staţi chiar aici la altar, doar pentru un minut. Dacă îl căutaţi pe Dumnezeu pentru mântuire, vreţi să veniţi aici, şi veniţi doar aici la acest altar şi staţi aici cu mine doar un minut? Staţi sus. Asta este. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Oricare în clădire, oriunde sunteţi voi, vreţi să veniţi? Aşa este. Veniţi chiar acum, voi care vreţi să-l găsiţi pe Cristos.

E-211 Voi niciodată nu veţi fi mai aproape de El până când Îl întâlniţi. El este aici. El este identificat, ceva real. V-aţi unit de biserică, mulţi dintre voi membri de biserică acum, v-aţi unit de biserică dar aceea-i tot ce aţi avut, voi vreţi să vedeţi ceva real. Dacă aceea nu este exact ce Isus Cristos s-a identificat pe Sine a fi!

E-212 Priviţi la acest copilaş ce vine aici, plângând, lacrimile curgând în jos pe faţa lui mică. Nu-i de mirare, că ei sunt gingaşi. Ei nu au fost traşi prin fiecare lucru. Altul vine în jos pe interval, altul în spate, venind jos, copii mici, când adulţii au trecut pe lângă a lor. Nu vreţi să veniţi? Veniţi chiar aici sus acum şi staţi în jurul altarului. Voi membri de biserică, voi persoanele care vreţi să aveţi o experienţă din Cristos în inima voastră, nu aţi vrea să veniţi aici? Dacă El vă cunoaşte inima, şi voi ştiţi că nu aţi putea s-o ascundeţi, nu aţi vrea să veniţi chiar acum şi să staţi aici, chiar înainte să mergem mai departe. Veniţi aici, staţi aici pentru un cuvânt de rugăciune. Vreţi să o faceţi?

E-213 Veniţi, arătaţi, staţi pentru El. Voi staţi pentru El. Dacă vă ruşinaţi de El acum, El se va ruşina de voi acolo.

E-214 Ţineţi minte, El este aici. Scriptura a spus că aceasta se va întâmpla, şi aici este El identificându-Se ca fiind aici. Dacă sunteţi un membru de biserică, şi nu cunoaşteţi pe Cristos ca o adevărată experienţă, nu aţi vrea să veniţi la timpul acesta? Acum, eu nu sunt prea mult să lămuresc oamenii. Singurul lucru ce-l pot spune, este să spun Adevărul, şi dacă Prezenţa lui Cristos, plus Cuvântul Lui este făcut manifestat.

E-215 Sus în balcon, voi care v-aţi ridicat mâinile; soră, frate, dacă vreţi să veniţi jos, noi o să aşteptăm chiar aici. Veniţi drept în jos, şi adunaţi-vă în jurul altarului, doar pentru un cuvânt de rugăciune. Lăsaţi lumea să ştie, lăsaţi pe Isus să ştie că voi nu sunteţi că nu sunteţi ruşinaţi, voi vreţi să fiţi un Creştin adevărat. Nu vreţi să veniţi, în timp ce noi aşteptăm doar un moment sau două?

E-216 Membru de biserică, căldicel, căzut, nu aţi vrea să veniţi să staţi împreună cu ei acum? Veniţi aici şi staţi împreună, voi care nu aveţi, dacă nu aţi avut o experienţă cu Dumnezeu, că voi sunteţi născuţi în Împărăţia lui Dumnezeu, în felul acela.

E-217 Ce altceva mai vreţi să vedeţi? Ţineţi minte, eu vă spun în Numele Domnului, dacă mă socotiţi a fi slujitorul Lui, acesta este ultimul semn care-l va vedea biserica, conform cu Scriptura. Acela a fost ultimul lucru care l-a văzut Abraham făcut înainte să sosească fiul promis. Şi noi suntem Sămânţa regală a lui Abraham, şi Isus i-a promis Seminţei regale să vadă acelaşi lucru care l-a văzut Abraham, chiar înainte să ardă lumea Neamurilor. Să nu amânaţi pentru altceva. Satan încearcă să vă facă să vă uitaţi acolo. Veniţi acum, în timp ce...
Există un Izvor umplut cu Sânge,
Tras din venele lui Emanuel,
Unde păcătoşii plonjaţi sub revărsare,
Pierd toate petele de vină.
Tâlharul muribund s-a bucurat să vadă
Acel Izvor în ziua lui;
Acolo să pot eu, deşi rău ca el,
Să-mi spăl toate păcatele la aparte.

E-218 Nu aţi vrea să veniţi şi să-l acceptaţi acum? Eu aştept doar un moment, altcineva să poată să vină şi să stea aici pentru o rugăciune.

E-219 Acum am să le cer la lucrători aici, fraţilor, veniţi jos şi staţi cu mine, în jur, în timp ce ne rugăm; şi lucrători acolo afară, care este preocupat, şi unii din aceste persoane în vecinătatea voastră, care ar veni la biserica voastră sau-sau ceva, care sunt interesaţi în-în suflete să vină la Cristos, şi voi credeţi că acesta este Isus Cristos.

E-220 Acum, ţineţi minte, eu nu sunt Isus Cristos. Eu sunt fratele vostru, un păcătos mântuit prin har. Eu sunt cum sunteţi voi. Dar acesta-i Isus Cristos, Duhul Sfânt care este aici cu noi, ţinându-şi Cuvântul Lui. El nu trebuie să facă aceasta, dar El a promis că El o va face. Isus nu a trebuit să vindece pe bolnavi, dar Biblia a spus, "El a făcut-o, ca să poată să se împlinească ce a fost promis de El."

E-221 Acum, nouă nu ne pasă la ce marcă de biserică aparţineţi voi; dacă credeţi că Isus Cristos este prezent, voi credeţi că există o experienţă de naştere din nou, a botezului Duhului Sfânt.

E-222 Lucrătorilor, mişcaţi-vă drept în sus, înăuntru printre aceste persoane aici. Veniţi chiar sus printre ei, punându-vă mâinile peste ei. Noi o să oferim rugăciune pentru ei. Eu îi cer adunării noastre să fiţi doar aşa de reverenţioşi cât puteţi pentru câteva momente. Cum ştim noi ce o să facă Duhul Sfânt! Asta este, mişcaţi-vă chiar înăuntru, amestecaţi-vă chiar cu oamenii. Veniţi chiar printre ei, fiecare.

E-223 Acum amintiţi-vă, există numai un singur lucru ce-l puteţi face, este să acceptaţi ce El v-a promis. Aţi văzut voi realitatea învierii lui Cristos?

E-224 Acum am să-i cer adunării dacă ei se vor ridica doar un minut, în reverenţă şi respect faţă de ei. Fiecare din voi să credeţi acum. Mărturisiţi tot ce aţi făcut, aceea-i tot ce puteţi face, şi apoi cereţi-i lui Dumnezeu să vă ierte. Şi acceptaţi-L, credeţi-L. Acum fiecare să se roage în felul lui propriu.

E-225 Tatăl nostru Ceresc, noi venim la Tine, cu suflete căite. Cum micuţa poveste, despre acea căprioară mamă, a stat jos adânc, că oamenii au vrut să facă ceva, sau să vadă ceva real: ca regina din sud, care a venit de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului, să audă înţelepciunea lui Solomon. Şi unul mai mare decât Solomon este aici, Mântuitorul omemrn, Isus Cristos din Nazaret! Mântuieşte-i, Tată. Iartă-le păcatele. Spală-le sufletele în Sângele Mielului, şi dă-le o experienţă de a fi născuţi un Creştin. Nici un alt animal, nimic altceva, nu ar fi putut să facă aceea, decât mama căprioară. Asta-i ce era ea. Dă-ne experienţa aceea, Doamne, acum, a unei experienţe de naştere din nou, în Împărăţia lui Dumnezeu, în timp ce Duhul Sfânt este aici. Admite aceasta, Doamne. Admite aceasta, Doamne.

E-226 Acum închideţi-vă ochii, ridicaţi-vă mâinile, şi ziceţi, faceţi-vă mărturisirea, zicând, "Isuse, eu acum cred. Ia-mă aşa cum sunt. Nu există nimic mai mult să pot face. Vindecă-mi trupul bolnav. Ia-mă, Doamne. Eu cred că Tu eşti aici, Duhul Sfânt este aici identificându-Se. Mântuieşte-mă prin harul Tău, Doamne. Aceasta-i tot ce ştiu cum să fac. Prin Numele lui Isus Cristos!"
Frate Grant, vrei să ne conduci în rugăciune?