E-1 …citirea Cuvântului. Pentru slujba de încheiere, motivul pentru care v-am cerut să vă ridicaţi în picioare…Când
se cântă Imnul Naţional, vă ridicaţi în picioare. Nu-i aşa? [Adunarea spune, „Da.”—Ed.] Atunci de ce nu pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Este un respect. Acum, în Cartea Exodului, capitolul 12, începând cu versetul 12, doresc să citesc o porţiune din Scriptură, versetul 12 şi 13.
Căci voi trece prin ţara Egiptului în această noapte şi voi lovi…pe întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi…voi face judecată: Eu sunt DOMNUL.
Şi sângele va fi pentru voi ca însemn pe casa în care vă aflaţi; şi când Eu văd sângele, voi trece pe lângă voi, şi urgia nu va fi peste voi să vă nimicească, atunci când lovesc ţara Egiptului.

E-2 Subiectul meu este: Însemnul.

E-3 Să ne plecăm capetele acum. Şi în liniştea Lui, a acestui moment sacru, înainte de a ne apropia de El în rugăciune, există vreo cerere la care aţi dori ca Dumnezeu să răspundă în această după-amiază? Doar ridicaţi-vă mâinile dacă da, şi gândiţi-vă adânc în inima voastră ce vreţi ca El să facă. Oriunde în clădire, doar gândiţi-vă ce vreţi să facă El.

E-4 Tatăl nostru Ceresc, Tu eşti Dumnezeul cel neschimbător, şi ne rugăm ca Tu să ne răspunzi la rugăciunile noastre, în această după-amiază, aşa—aşa cum ne ţinem sus mâinile. Şi Tu observi că şi mâinile mele sunt ridicate. Şi cererea mea, o voi face cunoscută public, care este, Doamne, ca Tu să vindeci fiecare persoană care se află astăzi aici, să mântuieşti fiecare persoană pierdută. Acum, Tu ai spus, „Dacă cereţi ceva Tatălui, în Numele Meu, Eu voi face.” Acum, Doamne, ajută-ne împreună să credem ca o unitate de oameni, de copii credincioşi. Vorbeşte prin Cuvântul Tău, Doamne. Cuvântul Tău este Adevărul. Binecuvântează inimile noastre.

E-5 Îţi mulţumim pentru această adunare. Îţi mulţumim pentru fratele Grant, şi pentru toţi lucrătorii lui, şi pentru toate bisericile şi oamenii. Şi pentru tot ceea ce ai făcut pentru noi, Doamne, Îţi suntem recunoscători. Tată, s-ar putea ca mulţi dintre noi, cei de aici, să nu ne mai vedem niciodată acum, până când ne vom vedea pe partea cealaltă. Aceasta ar putea fi ultima slujbă în care vom sta împreună pe acest pământ. Fie ca Duhul Sfânt să vină şi să ne binecuvânteze împreună, să ne slujească nevoilor noastre. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-6 Am aici un carneţel de notiţe, scriu nişte Scripturi şi lucruri mărunte. Înainte puteam să îmi amintesc din cap, dar tocmai am trecut de douăzeci şi cinci de ani, ştiţi, a doua oară. Şi atunci nu mai ţin minte ca înainte, şi sunt atât de mulţi care sunt implicaţi în întâlniri şi alte lucruri, şi atât de multe de făcut.

E-7 Subiectul nostru din această după-amiază este: Însemnul. Scena noastră se deschide în Egipt. Este un tablou important aici acum, vreau să îl vedeţi cu toţii şi să fiţi cât se poate de reverenţi. Egiptul este locul scenei, iar timpul scenei este chiar la începutul exodului.

E-8 Şi, acum, este un model al zilei de astăzi, arătat, aşa cum şi noi ne confruntăm cu un alt exod. Dumnezeu aducând pe Israel afară din Egipt, în ţara făgăduită, era un simbol al lui Cristos aducând Mireasa afară din biserică, în Ţara făgăduită. Noi suntem într-un alt exod. Acum, dacă veţi studia Scriptura, avem timp doar să atingem punctele culminante ale acesteia, este adevărat. Noi suntem…Aşa cum Dumnezeu a scos o naţiune dintr-o naţiune, Dumnezeu va scoate Mireasa dintr-o biserică. Mireasa va fi chemată din toate bisericile. Vor fi aleşii lui Dumnezeu, care vor fi scoşi afară. Şi noi suntem în pragul acelui exod chiar acum, pentru că avem toate dovezile Scripturii că ne aflăm acolo. Acum, ştiu că s-a spus asta de multe ori, dar, prietene, o dată va fi spus pentru ultima dată. Timpul va dispărea în Eternitate atunci. El vine să ia o Mireasă dintr-o biserică.

E-9 Însemnul a fost lucrul care a făcut diferenţa între Egipt şi Israel, cele două naţiuni. Ei erau toţi fiinţe umane, dar toate create de Dumnezeu, toate erau lucrarea lui Dumnezeu, dar, diferenţa când a fost pronunţată pedeapsa cu moartea, diferenţa dintre viaţă şi moarte a fost însemnul.

E-10 Şi la fel va fi şi la venirea Fiului lui Dumnezeu, când El scoate Mireasa din biserică, diferenţa va fi Însemnul. Acum să acultaţi cu atenţie în această după-amiază şi vedeţi dacă nu este adevărat. Însemnul va fi diferenţa. Trebuie să existe o diferenţă.

E-11 Dumnezeu va judeca lumea, într-o zi. Dacă i-aş întreba pe Catolici, „Pe cine va judeca El, prin ce va judeca El lumea?” Ei ar spune, „Biserica.” Ce biserică? „Biserica Catolică.” Care biserică Catolică? Sunt mai multe. Metodiştii ar spune, „Prin Metodişti,” Baptiştii atunci sunt afară din aceea. Atunci, dacă o judecaţi prin biserica Baptistă, toate celelalte sunt pe dinafară. Penticostalii spun, „Prin cea Penticostală,” atunci restul sunt pe dinafară. Vedeţi, ar duce la confuzie, prea multă confuzie, prea multă confuzie pentru minte, să ne gândim la aşa ceva.

E-12 Dar Dumnezeu a avut o cale aici, în care a spus că El va judeca pământul, nu prin biserica Catolică, nu prin biserica Protestantă. Ci El va judeca lumea prin Isus Cristos, iar Isus este Cuvântul, aşa că revine din nou la Biblie. Vedeţi? El va
judeca lumea prin Biblie. Şi Biblia este Cartea de judecată a lui Dumnezeu, care este descoperirea completă a lui Isus Cristos, că nimic altceva nu poate fi adăugat sau nimic nu poate fi luat din Aceasta; pedeapsa la facerea acestui lucru, este numele vostru scos din Cartea Vieţii. Rămâneţi doar în Carte, şi rugaţi-L pe Dumnezeu să ne facă parte din Aceasta.

E-13 Acum noi aflăm, un însemn, ce este un însemn? Un însemn este un semn al unui preţ plătit, însemnul este. La fel ca la căile noastre ferate şi liniile de autobuz, ne luăm banii şi mergem la o staţie. Acum, vedeţi, linia de autobuz nu are voie, în locurile unde se folosesc bilete, nu au voie să ia bani. Nu pot lua bani, este nevoie de bilet; să zicem, avioanele, orice altceva. Mergi la un anumit loc, la ghişeu, şi cumperi, din banii tăi, atâtea bilete, acest anumit bilet. Şi acest bilet este un semn că tariful tău a fost plătit. Aveţi dreptul la bordul navei, la bordul avionului, la bordul autobuzului, sau orice altceva, atâta timp cât aveţi în mână biletul ca să arătaţi căci—căci v-aţi plătit călătoria. Acum ţineţi minte asta. Nu uitaţi asta.

E-14 Mielul înjunghiat al lui Israel a fost…a fost cerinţa lui Dumnezeu. Iehova a cerut un miel înjunghiat, un substitut nevinovat. Aşa cum am parcurs în săptămâna care tocmai a trecut, că Dumnezeu, atunci când El ia o decizie, El niciodată nu o schimbă. Şi El a făcut o cale, primul Lui lucru pe care L-a făcut când omul a căzut, El a trebuit să facă o cale de întoarcere pentru el, dacă voia să-l răscumpere vreodată, şi El a luat o decizie că L-a salvat pe om prin Sângele Unuia nevinovat. Şi El a făcut pentru totdeauna acelaşi lucru. El nu a schimbat niciodată acest lucru. În nici un loc nu va întâlni Dumnezeu vreun închinător, decât sub Sânge. Acela este singurul Lui loc.

E-15 Noi încercăm să-L facem să se întâlnească sub teologia noastră, sub denominaţiunea noastră, sub programele noastre educaţionale. Unii au construit turnuri şi alţii au construit oraşe, Babilonul şi—şi turnul Babel, şi tot felul de lucruri diferite. Dar tot rămâne, Dumnezeu se întâlneşte cu adevăratul închinător numai sub Sânge. El nu schimbă asta niciodată. Nu putem fi cu toţii Metodişti, nu putem fi cu toţii Penticostali, nu putem fi cu toţii aceasta, aceea sau cealaltă, vom fi în dezacord. Dar când eu vin la un om, fie că este preot Catolic sau orice ar fi, când el este sub acel Sânge suntem fraţi, nu contează unde se află, atâta timp cât este sub acel Sânge.

E-16 Acum, mielul înjunghiat al lui Israel era cerinţa lui Iehova, iar sângele era însemnul că lucrarea fusese îndeplinită. Dumnezeu a cerut pentru răscumpărare, din Egipt, pentru a merge în ţara promisă, El a cerut un animal înjunghiat. Şi acel animal trebuie să aibă…Sângele animalului mort trebuie pus pe pragul de sus şi pe uşă, şi asta reprezenta însemnul că lucrul pe care Iehova îl ceruse fusese îndeplinit. Vedeţi? Acum, nu mielul era însemnul, sângele era însemnul. Acum, viaţa era
ieşită din jertfă, iar acum sângele era însemnul. Poruncile Lui au fost îndeplinite. Sângele reprezenta însemnul, semnul că acest credincios a făcut exact ceea ce a fost cererea. Acela era însemnul. Bine, văzând închinătorul, cum se închină, era atunci identificat cu jertfa lui. Vedeţi?

E-17 Iată casa şi închinătorul, care era cerinţa? „Înjunghiaţi un miel. În a paisprezecea zi după ce a fost păstrat, un—un miel de parte bărbătească fără cusur, tot Israelul să-l junghie, şi sângele să fie luat cu isop şi pus pe pragul de sus al uşii.”

E-18 Şi, apropo, isopul acela era doar o buruiană obişnuită. Isopul înseamnă „credinţa voastră.” Cineva încearcă să aibă o credinţă supranaturală, acesta este motivul pentru care vă rataţi vindecarea. Credinţa este doar un lucru obişnuit. Ai credinţă ca să vii la biserică. Ai credinţă ca să mergi acolo. Ai credinţă ca să-ţi porneşti maşina. Ai credinţă ca să-ţi mănânci cina. Aşa este, doar credinţă obişnuită. Acum, pentru aplicarea sângelui, a fost aplicat cu isop, care este doar o buruiană obişnuită care creşte oriunde în Palestina, arătând că credinţa prin care trebuie aplicat sângele nu este un lucru super pentru care trebuie să aveţi tot felul de diplome de doctor ca să faceţi asta. Este doar credinţă obişnuită, de fiecare zi, să-l credeţi pe Dumnezeu. Vedeţi? „Aplicaţi sângele,” prin credinţă, „cu isopul.”

E-19 Acum, închinătorul, atunci, văzut sub acest sânge, demonstra că a îndeplinit cererea lui Iehova, şi el era identificat. Însemnul arăta că el era identificat cu mielul înjunghiat pe care l-a cerut Iehova. Lucrarea era făcută. Ce tipizare perfectă de astăzi, al lui Cristos şi credinciosul. Când Însemnul este expus credinciosului, atunci Acesta arată că a fost acceptat şi că lucrarea a fost făcută.

E-20 Apoi, sângele era un însemn de identificare, sângele propriu- zis. Animalul a sângerat, a murit, iar sângele lui a fost pe perete. Acum, viaţa animală, care era în sânge. Şi viaţa este în sânge, ştim asta. Biblia a zis aşa, iar ştiinţa o dovedeşte, viaţa este în sânge. Deci, prin urmare, atunci când animalul era ucis şi viaţa era frântă din animal, sângele trebuia să fie chimia sângelui, ca să reprezinte însemnul. Pentru că, viaţa care era în sânge nu putea să se întoarcă asupra credinciosului, deoarece era viaţa unui animal.

E-21 Iar viaţa unui animal şi viaţa unui om sunt absolut diferite. Nu există, absolut nimic în ea. Dacă aţi luat, luaţi sângele unui animal şi îl puneţi în voi, veţi muri. Aşa că, vedeţi, noi, este o— este o viaţă diferită în sângele animal de cum este în sângele uman, pentru că omul are un suflet. Animalul nu are suflet.

E-22 Şi acum, prin urmare, sângele în sine, înţelegeţi acum, chimia roşie, substanţele chimice ale sângelui, trebuia să stea afară pe uşă, ca însemn că mielul a murit, acum, pentru că viaţa mielului
nu se putea întoarce asupra închinătorului uman. Dar astăzi… Era doar o tipizare.

E-23 Astăzi nu este vorba de Sângele chimic al Domnului Isus, Mielul nostru, ci este vorba de Viaţa care era în Sânge, care este Duhul Sfânt. Acesta vine înapoi şi este Însemnul că am acceptat şi am făcut exact ceea ce Dumnezeu ne-a spus să facem. Şi apoi, prin a avea Însemnul, noi suntem identificaţi cu Jertfa noastră. Perfect. Nu văd cum ar putea fi ceva mai clar. Vedeţi?

E-24 Singurul mod în care cineva putea spune că şi casa aceea aparţinea, sub sânge, pentru că chimia sângelui era pe uşi. Ei au trecut, Îngerul morţii trebuia să se uite şi să vadă sângele. Acum, din nou, era o tipizare a Duhului Sfânt.

E-25 Acum, vedeţi, Sângele literal al lui Isus nu putea veni peste fiecare dintre noi, pentru că El avea doar o anumită cantitate de Sânge în trupul Său. Şi s-a scurs, din trupul Său, în pământ, acum două mii de ani; dar nu a fost să fie ca Însemn. Viaţa, Viaţa care era în Sânge, era Însemnul acum. Vă voi dovedi acest lucru, doar într-un minut, cu Biblia. Este Însemnul care trebuie să vină peste fiecare dintre noi, ca să arate că ne-am identificat cu Jertfa noastră, şi că am îndeplinit cererea lui Iehova.

E-26 Petru a spus, în Ziua Cincizecimii, „Pocăiţi-vă, fiecare dintre voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci făgăduinţa este pentru voi, şi pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei care sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Vedeţi, nu o arată doar lor. „În oricât de mare număr îi va chema Domnul.”

E-27 Sunt mulţi care cred că sunt chemaţi. Dar toţi pe care
„Domnul” îi cheamă! „Pe cei pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat; pe toţi pe care El i-a chemat, El i-a justificat; pe toţi pe care El i-a justificat, El i-a şi proslăvit,” lucrul este deja stabilit.

E-28 Şi atunci când iei o persoană care nu crede că Duhul Sfânt este pentru ziua de azi, vedeţi ce fac? Ei neagă Însemnul care este chiar simbolul că sunteţi conectaţi cu Jertfa voastră. Vedeţi ce vreau să spun? Este foarte simplu dacă priviţi la asta în—în felul în care Dumnezeu o are scrisă acum. Sângele ne-a purtat şi noi am fost…arată—simbolul Duhului Sfânt, care este Viaţa.

E-29 Acum, viaţa animală nu putea veni înapoi în om, pentru că nu se potrivea, viaţa animală nu are suflet în ea. Viaţa umană are un suflet. Animalul nu ştie că este gol. El nu deosebeşte binele de rău. El, el doar…El are un—un duh, dar nu un suflet. Acum, ţineţi minte, acum, sufletul este natura duhului, desigur.

E-30 Acum observaţi, dar atunci când Viaţa Jertfei noastre, Isus Cristos, când Sângele Său a fost vărsat…El era Dumnezeu, îmbuteliat într-un Om. Acum, El a coborât de la a fi Iehova, ca să Se identifice ca fiinţă umană, ca să ia asupra Sa forma de
om, ca să ne identifice cu El. El era Mielul lui Dumnezeu. Iar în interiorul Lui, unde Sângele…

E-31 Acum ştiu că cineva spune, „El era de sânge Iudeu.” Îi auziţi pe Iudei spunând asta. El nu era de sânge Iudeu şi nici nu era sânge din Neamuri. El era Sângele lui Dumnezeu. El nu avea nici sânge Iudeu…El nu era nici Iudeu, nici din Neamuri. El era Dumnezeu. „O—o—o fecioară va zămisli.”

E-32 Acum, ştiu că mulţi dintre voi şi dintre Protestanţi cred că ovulul era al Mariei. Şi hemoglobina care vine, viaţa vine în celula de sânge. Pentru că, o găină poate să depună un ou, fără să fie cu pasărea mascul, nu va cloci, pentru că nu este fertil. Viaţa vine din fluxul sanguin, care vine de la sexul masculin. Dar în acest caz nu era un sex masculin, aşa că, „viaţa din sânge,” trebuia să vină numai de la Dumnezeu, şi El a creat o celulă de Sânge în pântecele Mariei. Dumnezeu Însuşi, Însuşi Creatorul, a creat o celulă de Sânge. Acum priviţi. Ei spun, „Ei bine, a fost trupul. Maria a avut ovulul.” Nu, domnule. Ea nu era; fără ovul. Dacă era un ovul, nu poţi obţine sperma fără o senzaţie. Şi dacă El, ea a avut o senzaţie, ce îl puneţi pe Dumnezeu să facă?

E-33 El a creat atât ovulul, cât şi Sângele. Asta-i exact ce era El.
„L-am pipăit pe Dumnezeu,” Biblia a spus. 1 Timotei 3:16, „Fără îndoială, mare este taina evlaviei: Dumnezeu a fost manifestat în trup. L-am pipăit cu mâinile noastre.” Acel trup era Dumnezeu. Cu siguranţă, era. El era Dumnezeu întru totul, într-o formă de fiinţă umană.

E-34 Acum, observăm în aceasta, că acea celulă de Sânge fiind spartă, asta L-a eliberat pe Dumnezeu. „Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine.” Unde, nimeni altcineva nu putea să o facă, nimic altceva nu putea fi făcut; era nevoie de acel Sânge sfânt, El Însuşi. Dumnezeu a trebuit să coboare şi să devină om, să sufere Propria Sa lege. Dacă Isus era doar un profet, un om separat de Dumnezeu, atunci Dumnezeu este nedrept.

E-35 Dacă aş putea spune, „Să moară fratele Grant pentru vreun păcat pentru care ar trebui să moară Billy,” sau altceva, o pedeapsă, aceea ar fi nedrept. Dacă aş avea propriul meu băiat care să moară pentru o pedeapsă pe care am pronunţat-o eu, tot nu este drept. Există o singură dreptate pe care o pot face, aceea- i să-i iau locul, dacă vreau să-l salvez.

E-36 Şi Dumnezeu a trebuit să se facă trup, ca să ia locul păcătosului; Dumnezeu manifestat în trup, nimic mai puţin decât Dumnezeu Însuşi. Acum, iată-L aici, manifestat în trup, ca să ia păcatele lumii. Şi El S-a identificat în noi, pentru ca noi să putem fi identificaţi în El. Vedeţi care este scopul?

E-37 Acum aflăm identificarea noastră cu Jertfa noastră, Viaţa Jertfei în noi, care este Duhul Sfânt. Când acea celulă a fost spartă, L-a eliberat pe Dumnezeu, L-a eliberat pe Dumnezeu, că
El a sfinţit un popor cu Propriul Său Sânge şi L-a pus din nou pe Dumnezeu în om. Dumnezeu în voi, Viaţa Eternă!

E-38 Şi orice cercetător grec ştie că acest cuvânt, Viaţa Eternă, vine de la cuvântul Z-o-e, Zoe, care înseamnă „Propria Viaţă a lui Dumnezeu.” Aşa este. Singurul mod în care puteţi avea Viaţă, există o singură formă de Viaţă Eternă, şi aceasta este Propria Viaţă a lui Dumnezeu în voi. Vedeţi? Atunci aveţi Viaţa Eternă, pentru că El este singurul Etern care există. Şi noi suntem atributele gândurilor Sale, înainte de a exista măcar o întemeiere a lumii sau orice altceva. Toate acestea sunt doar gândirea Lui, iar noi suntem expunerea gândurilor Lui despre ceea ce era.

E-39 Şi El a trebuit să coboare ca să înlăture păcatul. Nimeni altcineva nu putea să o facă. Nu era nimeni vrednic să o facă. Nimeni nu putea să o facă în afară de El, şi El a făcut-o.

E-40 Şi apoi, când acea viaţă a fost eliberată din acel trup, Omul, care era Fiul lui Dumnezeu (puterea Sa creatoare a făcut o clădire, ca orice antreprenor, a construit clădirea în care S-a mutat El, Însuşi, Dumnezeu a făcut asta.), şi apoi, când acea viaţă a fost luată, Sângele, chimia acestuia, s-a vărsat pe pământ, exact la fel cum al lui Abel cel drept s-a vărsat pe pământ, dar din acel Sânge a ieşit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, şi Acesta a fost trimis oamenilor în Ziua Cincizecimii, ca să fie identificaţi cu Jertfa care a murit pentru ei. Nu există nici o altă cale în lume în care să o putem obţine. Un Însemn sigur!

E-41 Priviţi, dacă aţi fi vinovaţi de moarte şi aţi şti că veţi fi puşi pe scaunul electric, şi nu uitaţi, a respinge…

E-42 Dallas, ascultaţi! Să respingeţi Sângele lui Isus Cristos, Însemnul Sângelui Său, dacă Îl vedeţi şi Îl respingeţi, veţi înfrunta Judecata cu Sângele Său pe mâinile voastre. Păcătos, membru al bisericii, ţineţi minte asta.

E-43 Ce-ar fi fost dacă Lee Oswald ar fi putut, acele câteva zile, şi acea sudoare în faţa Curţii Supreme cu care a trebuit să se confrunte; şi să ştie, după uciderea Preşedintelui, că nu va exista nici măcar un strop de milă, cum trebuie să se fi simţit acel om! Trebuie să fi fost într-un lucru teribil. Nu a mai apucat să înfrunte asta, pentru că celălalt individ l-a împuşcat. Dar gândiţi-vă la a sta acolo, în faţa unei Curţi Supreme furioase, cu sângele semenului vostru pe mâini, Preşedintele Statelor Unite! Acesta va fi un lucru blând, pentru voi, cei care treceţi pe lângă Sângele lui Isus Cristos, când veţi sta în faţa instanţelor lui Dumnezeu. Transpiraţi când o ştiţi. Oswald nu a putut face mai mult decât să plece din această viaţă pentru el, dar Dumnezeu vă îndepărtează Etern din Prezenţa Sa. Va fi un lucru teribil. Observaţi.

E-44 Dacă ar trebui să veniţi la tribunal, fiind vinovaţi, aţi căuta cel mai bun avocat pe care l-aţi putea găsi. Oricine ar face-o.

E-45 Şi orice om care se naşte în lume, nu-mi pasă din cât de bună casă a ieşit, este vinovat de Sângele lui Isus Cristos până când nu acceptă iertarea acestuia. Şi singurul mod în care ştiţi că iertarea este corectă este atunci când Însemnul Se aşează peste voi şi aveţi Însemnul.

E-46 Observaţi, sunteţi vinovaţi şi aţi căuta cel mai bun avocat pe care l-aţi putea găsi ca să vă pledeze cauza. Şi dacă m-aş duce la Judecata lui Dumnezeu, nu vreau nici un preot, nu vreau nici un om; vreau cel mai bun avocat pe care îl pot găsi ca să îmi pledeze cauza.

E-47 Lasă-mă să-ţi spun acest lucru, ţie, prietenul meu Creştin. Avocatul nostru este şi judecătorul nostru, şi al nostru— judecătorul nostru a devenit avocatul nostru. Cazul este rezolvat atunci când primim iertarea Lui. Judecătorul Însuşi a venit jos şi a devenit avocatul, iar avocatul şi judecătorul este aceeaşi Persoană. Dumnezeu a devenit om, ca El să justifice pe om prin Propria Sa moarte pe care El a pus-o asupra lui. Aleluia! Asta înseamnă, „Lăudat să fie Dumnezeul nostru!” El merită toate laudele. Judecătorul şi avocatul nostru este aceeaşi Persoană.

E-48 Duhul Sfânt este Însemnul că noi am fost iertaţi. Cazul este închis. Pentru fiecare bărbat şi femeie care a primit cu adevărat botezul Duhului Sfânt, el a fost judecat, el este identificat cu avocatul lui, cu judecătorul lui, cu jertfa lui, iar Însemnul pe care îl are în posesia sa arată căci călătoria lui este plătită spre Glorie. Amin. Totul s-a terminat. El deţine acel Însemn. Este al lui, botezul Duhului Sfânt, care este mărturia învierii lui Isus. Amin. Credeţi asta? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Aceasta este identificarea voastră, deţineţi Însemnul.

E-49 Acum, dacă nu aveţi acel Însemn, nu veţi veni înăuntru. Trebuie să aveţi Însemnul. Acesta este preţul cerut, „Când văd sângele, sângele este însemnul. Când văd sângele, voi trece peste voi.” Trebuie să aveţi Însemnul. Dacă nu-l aveţi, ei bine, nu veţi merge. Voi trebuie să aveţi Însemnul.

E-50 Dacă însemnul nu era afişat, însemnul nu era arătat acolo, nici măcar legământul nu era în vigoare. Voi ziceţi, „Ei bine, acum, frate Branham, acum aşteaptă doar un minut.” Este exact aşa.

E-51 Însemnul era mai presus de legământ. Pentru că Israel avea un legământ să fie circumcis, şi orice Iudeu putea să iasă şi să arate oricărei persoane, „Pot să vă dovedesc că sunt circumcis, sunt Iudeu, sunt circumcis conform poruncii lui Iehova,” dar totuşi asta nu-l absolvea dacă acolo nu era şi însemnul. El trebuie să expună însemnul. Înţelegeţi? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] El…Însemnul trebuie să fie acolo, oricum. Şi dacă eşti în legământ…Dacă vreun Iudeu ar fi spus, „Nu pun nici un sânge pe uşa mea, pot dovedi că sunt un Iudeu din legământ,” Îngerul morţii îl lua. Nu contează cât de loial era, cât era un membru
al bisericii, cât de multă zeciuială dădea, cât de mult spunea că credea în Iehova; Iehova cerea acel însemn.

E-52 Şi El o face şi astăzi. Trebuie să fie. Trebuie să fie, „Căci nu există o altă cale sub Cer, nici un alt nume dat, nici o altă cale,” indiferent cât de bun, cât de loial. Acel Însemn trebuie să fie acolo, şi expus.

E-53 „Sângele,” spuneţi, „ei bine, am ucis mielul şi l-am pus într- un vas. L-am pus aici în spate.” Nu asta a spus El. Trebuie să fie pe pragul de sus şi pe locul uşii. Trebuie să fie afişat.

E-54 Şi viaţa voastră trebuie să arate că Însemnul este în voi. Oh, voi, Penticostalii, ce e cu voi? Părul scurtat, feţele vopsite, bărbaţii, glume murdare şi alte lucruri, unde este acea expunere Sângele Domnului meu Isus Cristos este Însemnul Duhului Sfânt? Voi, aveţi o formă de evlavie, şi numiţi „vrăjitorie” şi orice altceva, lucrările lui Dumnezeu, „vrăjitorie.” Cum afişaţi un însemn?

E-55 Ei spun, „Eu sunt Penti-…” Nu-mi pasă ce eşti. „Eu sunt Baptist. Eu sunt Pres-…” Nu-mi pasă ce eşti. Acel Însemn trebuie să fie acolo. Dumnezeu Îl cere, şi nimic altceva în afară de asta.

E-56 Voi ziceţi, „Ei bine, eu am un doctorat.” Nu-mi pasă câte diplome ai. Dumnezeu cere acel Însemn, şi numai Acela. Este un semn că drumul tău este plătit. El nu-ţi va lua acreditările tale sau altceva. El trebuie să aibă acel Însemn.

E-57 Şoferul de autobuz spune, „Hei, stai puţin, acesta nu este biletul meu.”

E-58 Omul de la avion spune, „Ei bine, tu du-te afară acolo acum.” Un bilet este un însemn. Te duci acolo şi îi spui pilotului, „Hei, vreau să mă urc în avionul tău. Cât costă?”
„Du-te înăuntru şi ia-ţi biletul.”
„Oh, o să-ţi plătesc ţie.”

E-59 „Eu nu pot să accept. Nu te urci în avionul meu până nu mergi să plăteşti preţul şi să iei biletul. Eu vreau biletul.”
Tu spui, „Ei bine, am fost la şcoală. Am făcut asta. Eu…”

E-60 Nu-mi pasă ce ai făcut, trebuie să ai Însemnul sau nu te urci în avion. Amin şi amin. Nu puteţi vedea asta? Dumnezeu cere acel Însemn. „Când văd sângele, şi voi trece peste voi numai când văd însemnul.”

E-61 Nu era afişat, legământul nici măcar nu era în vigoare. Un Iudeu putea absolut să zică şi să se dovedească a fi un—a fi un Iudeu circumcis, putea să-i scoată pe fraţi afară şi să spună,
„Uitaţi aici, eu sunt circumcis.” Asta nu însemna nimic.

E-62 Spuneţi, „Sunt Metodist. Sunt Baptist. Sunt Penticostal. Eu sunt aceasta. Eu sunt aceea.” Asta nu înseamnă nimic.

E-63 Voi trebuie să aveţi Însemnul. Iar când Însemnul vine, El mărturiseşte despre Cristos. El a spus că aşa va fi. Şi Cristos este Cuvântul. Şi cum poţi nega că Biblia este adevărată, o parte din Ea, şi totuşi să spui că ai Însemnul, când Însemnul este mărturia lui Isus Cristos? Vedeţi, iată ce mă întreb.

E-64 „Oh,” ziceţi, „eu nu cred, cred că zilele minunilor…” Oh, atenţie, nu există nici un Însemn acolo. Însemnul punctează fiecare Cuvânt cu un „amin,” totul, pentru că este Dumnezeu Însuşi. Vedeţi? În regulă.

E-65 Dar dacă Însemnul nu era acolo, legământul nu era în vigoare. Era anulat. La fel acum! Indiferent cât—cât de mult spuneţi, cât de mult aţi spune, „cred fiecare Cuvânt din Biblie,” spuneţi, „frate Branham, eu—eu pot să îţi citez jumătate din acea Biblie, toată Biblia, pe de rost. Cred fiecare părticică din Ea.” Asta e bine. Şi Satana crede la fel. Aha. Este nevoie de Însemn!

E-66 „Ei bine, frate Branham, am peretele meu plin de diplome. Sunt un Licenţiat în Arte, am o diplomă de doctor şi un LLD. în latină. Şi, oh, am scris cărţi. Am făcut asta. Am făcut de toate. Am—am făcut toate aceste lucruri.” Mie nu-mi pasă. Toate astea sunt în regulă, dar totuşi trebuie să aveţi Însemnul. Însemnul, totuşi Însemnul este necesar!

E-67 Ziceţi, „Sunt un student la Biblie. Sunt o—sunt o persoană bună. Sunt aceasta, aceea.” Asta ar putea fi bine, toate astea sunt bune, dar totuşi trebuie să aibă Însemnul!

E-68 Acum, moartea era gata să lovească Egiptul în orice moment, şi la fel este moartea gata să lovească naţiunea acum, în orice moment.

E-69 Anna Jeanne, mă simt ceva asemănător cu tatăl tău, a făcut o remarcă odată. Întotdeauna mi-a plăcut asta. El a spus, „Ştii, această naţiune, cu aceleaşi păcate, dacă Dumnezeu lasă ca America să scape cu ceea ce face ea, El va fi obligat moral să reînvie Sodoma şi Gomora şi să le ceară scuze, pentru că le-a ars.” Şi aşa este.

E-70 Amintiţi-vă, Israel a plătit pentru fiecare păcat pe care l-a făcut, şi la fel vom face şi noi. Cât de lejeri devenim? Strângeţi armura! Întoarceţi-vă la Dumnezeu, biserică! Nu spun aceste lucruri ca să fiu diferit. Vi le spun ca un avertisment. Credeţi!

E-71 Moartea era gata ca să lovească. Dumnezeu le-a arătat harul Său şi îndurarea Sa, prin puteri şi semne şi minuni (aşa a făcut El şi astăzi înainte să scoată afară Biserica), totuşi ei nu au dorit să se pocăiască şi să creadă mesajul.

E-72 Vedeţi, a fost un mesaj chiar înainte de scoaterea afară din biserică. Întotdeauna trebuie să fie. La fel şi acum. Fiecare întâmplare spirituală este un semn de la Dumnezeu. Credeţi asta? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Ca Mesajul, este un semn şi apoi Mesajul urmează semnul. Dumnezeu i-a spus lui Moise,
a spus, „Dacă ei nu vor crede glasul primului semn, poate că vor crede glasul celui de-al doilea semn.”

E-73 Acum, când vedeţi semne care se întâmplă şi nu există niciun mesaj în spatele lor, doar aceeaşi şcoală veche de teologie şi aşa mai departe, asta nu era de la Dumnezeu. Dar acolo unde este arătat un semn, un Mesaj îl urmează. Acum priviţi. Isus a venit pe scenă…

E-74 Vă asurzesc? Sau oricine care este la acest microfon de aici, sună ca un ecou. Poate că este un pic cam tare. Vreau să înţelegeţi.

E-75 Când Isus a venit pe scenă, El nu a spus prea multe oamenilor, toţi Îl voiau în propria biserică. „Oh, acest tânăr Profet, suntem atât de fericiţi că Îl avem.” El vindeca bolnavii. „Oh, slavă lui Dumnezeu. Dumnezeu a ridicat un Om mare printre noi.” Asta era bine. Aşa că într-o zi s-a ajuns la un punct în care…Acesta a fost semnul Lui.

E-76 Isaia 35 a spus că va fi un semn. „Şchiopul va sări ca un cerb,” şi aşa mai departe, „orbii vor vedea.” A fost un semn.

E-77 El şi-a arătat semnul Lui ca Mesia, şi aşa mai departe. Şi ei, mulţi dintre ei, au spus, „Da, aş putea accepta asta.” Ei bine, acum, dacă acela a fost un semn, trebuie să existe un glas al acelui semn. Care a fost glasul din spatele lui? Când El a început să înveţe doctrina Sa şi să-i numească o adunătură de şerpi în iarbă. El nu a mai fost popular de atunci încolo, vedeţi, când glasul a venit cu semnul. Semnul a mers primul.

E-78 Moise a coborât în Egipt cu un semn. Şi şi-a aruncat jos toiagul, s-a transformat într-un şarpe. Acela a fost semn. Dar, după un timp, glasul a venit cu semnul. Atunci a fost altceva. Vedeţi, ei nu vor asta. Glasul, trebuie să fie, să urmeze un semn. Şi nici într-un alt timp nu putea să vină decât în acel timp, pentru că era timpul ca Scripturile să se împlinească. Urmăriţi ce i-a spus El, în rugul aprins, „Am văzut gemetele şi le-am auzit de la poporul Meu, şi am văzut suferinţele lor cauzate de ispravnicii din Egipt, şi Îmi amintesc de făgăduinţa pe care i-am făcut-o lui Abraham.” Au trecut patru sute de ani şi El i-a spus lui Abraham că ei vor fi acolo jos. Vedeţi, nu putea să fie în alt timp. Moise trebuia să vină exact în acel timp.

E-79 Marele ceas al lui Dumnezeu ticăie perfect. Nu va fi cu un minut mai repede sau cu un minut mai târziu. Va fi exact la timp. Ei bine, aşa că, vedeţi, totul mergea exact cum trebuie, nu putea veni în alte vremuri.

E-80 Nici aceste lucruri nu puteau veni în alte vremuri. Acest lucru nu putea să vină în zilele lui Luther. Nu ar fi putut veni în zilele lui Wesley. Zilele Baptiştilor sau ale Metodiştilor, în zilele lor, nu ar fi putut veni. Trebuie să vină acum. Israel trebuie să fie o naţiune. Bisericile trebuie să fie aşa cum sunt acum. Trebuia să existe un al treilea mesaj, o a treia epocă a bisericii. Trebuia
să existe o Laodicea. Nu se putea forma până când nu au venit Penticostalii şi şi-au puşcat dopul lor de câlţ, şi au ieşit şi s-au organizat şi au făcut ceea ce au făcut. Atunci trebuie să vină, atunci vine Domnul, când ei Îl dau afară din biserică. El este Cuvântul.

E-81 Le este frică să conteste acel Cuvânt oriunde. Ei păstrează o linişte teribilă în legătură cu El, dar totuşi se agită în legătură cu acesta.

E-82 Chicago, aici, nu cu mult timp în urmă, când Domnul mi-a dat o vedenie. Aveam trei sute de slujitori acolo. Am spus, „Acum ştiu ce aţi…” despre sămânţa şarpelui şi aşa mai departe, Am spus, „unul dintre voi să-şi ia Biblia şi să vină să stea lângă mine şi să dezmintă.” Cel mai tăcut grup pe care aţi auzit vreodată. Am spus, „Atunci să nu vă mai luaţi de mine.” Vedeţi, este în afara şcolii lor de gândire.

E-83 Totuşi, ei spun, „Fratele Branham este un profet când este uns, dar când ungerea nu mai este pe el, oh, nu ştiu.” Ce… Dacă nu-i asta cumva un semn al unui—unui—unui—unui teolog confuz! Chiar…

E-84 Cuvântul profet înseamnă „un descoperitor Divin al Cuvântului.” Cuvântul Domnului a venit la profeţi. Aşa era identificat Isus. Şi au spus după înviere, ei au spus, „Noi ştim că El era un profet al lui Dumnezeu,” vedeţi, „niciun om nu ar putea face aceste lucruri dacă Dumnezeu nu ar fi cu el,” apoi nu au vrut să accepte mesajul Lui. Nu au vrut să-l accepte pe Ioan, şi el era un profet. Nu au vrut să-l accepte pe Ilie, niciunul dintre ceilalţi, şi ei aveau descoperirea Divină.

E-85 Cuvântul, cuvântul Englezesc, profet, cuvintele Englezeşti pot însemna orice, înseamnă „un predicator.” Dar când spui profet, din vechea Biblie, însemna „un văzător.” Şi acreditările lui au fost că, ceea ce el a spus s-a împlinit, şi acela era un semn că el era un profet; şi el, de asemenea, acela a fost semnul că el avea descoperirea Divină a Cuvântului scris. Şi apoi Dumnezeu confirmând lucrul acesta, în urma lui, l-a dovedit.

E-86 Cum? Ei bine, doar trebuie să fie în acest fel, asta-i tot. Nu există nici o cale de a ocoli asta. Dumnezeu a spus că va fi în acest fel, şi iată-vă. Dar iată-l astăzi, vedeţi, acel Însemn trebuie să fie acolo, care identifică acel Cuvânt şi îl face exact adevărat. Apoi cum El a făgăduit pentru, cum a pregătit El tot poporul Lui al ţării făgăduite, acum, când El avea să aibă acest exod, care era o tipizare.

E-87 Acum voi încerca să ies în alte cincisprezece, douăzeci de minute, cu Mesajul. Observaţi cu atenţie acum, vreau să prindeţi asta, pentru că s-ar putea să nu vă mai văd niciodată, vedeţi.
Observaţi, acum priviţi cum El Şi-a pregătit poporul.

E-88 Câţi ştiu că El nu Îşi schimbă niciodată căile? El nu o face niciodată. [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] El este…acum uitaţi-vă prin Biblie şi vedeţi dacă El a schimbat vreodată. Nu, domnule.

E-89 Cum a pregătit El poporul? Mai întâi, El a trimis un profet cu un semn, care a fost Moise. Aşa este? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Şi semnul avea un mesaj, un mesaj să „se pregătească,” ei urmau să iasă spre ţara care a fost făgăduită. Apoi El a avut identificarea, a acestui profet, că o Lumină era deasupra lui. Un Stâlp de Foc urma acest profet, ştim asta, a mers prin pustie cu Moise. Înţelegem asta. Şi apoi El le-a dat un însemn ca asigurare că ei nu ar fi trebuit să fie speriaţi, toţi supăraţi şi agitaţi; unde El a spus, „Când Eu văd acel însemn, voi trece peste voi.”

E-90 Priviţi cum a făcut El acum. El a pregătit mai întâi un semn, un mesager, un mesaj identificat, identificarea mesagerului şi un însemn ca asigurare că drumul a fost plătit. Ei se îndreaptă spre ţara promisă.

E-91 Acelaşi lucru a făcut El astăzi! Ce a făcut El? El ne-a trimis Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Mesagerul, şi identificarea Scripturală a Lui însuşi Îl identifică printre noi, acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Iar Însemnul este garanţia. De ce ne este frică? Biletul nostru este deja plătit şi suntem identificaţi cu Jertfa noastră. El nu te poate refuza. El a făgăduit acest lucru. Noi suntem identificaţi.

E-92 Israelul ieşind din Egipt, aşa cum am spus, este ca şi Mireasa care iese din biserică. Când Moise şi-a început slujba, Israelul s- a adunat cu toţii în Gosen, pentru rugăciune şi închinare, exact, veniţi din toate părţile Egiptului. Aşa va face Mireasa, va ieşi din toţi Unitarienii, Dualiştii, Trinitarii şi din toate celelalte tipuri. Va ieşi. Trebuie să iasă. Acum citim aici în Evrei…Noi acum, primul lucru la care trebuie să ne gândim, vine din toate părţile, „Ieşiţi din mijlocul necredinţei.” Acum, Duhul Sfânt a promis să cheme asta în zilele de pe urmă, „Ieşiţi din mijlocul necredincioşilor.” Observaţi.

E-93 Aflăm în Evrei 10:26, am notat aici, spune aşa, „Dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcat,” vedeţi, dacă tăgăduiţi cu bună voie.

E-94 Acum, dacă observaţi, ce pot să spun aici, dacă îmi daţi voie o clipă până când voi face această ilustraţie. Am putut simţi în Duhul, nu a fost primit bine. Vedeţi? Observaţi.

E-95 Aici sunt Evreii, ei sunt pe drumul lor de ieşire. Dumnezeu a ales doisprezece oameni, adică Moise, prin mâna lui Dumnezeu, să meargă dincolo şi să iscodească ţara; şi să se întoarcă, să aducă un însemn al ţării. Şi când au ajuns acolo, zece dintre ei erau speriaţi de moarte. „Păi,” au spus, „acei Amaleciţi de acolo, noi
arătăm ca nişte lăcuste faţă de ei.” Iosua şi Caleb s-au întors, aducând dovada, „Noi o putem face!”

E-96 Vedeţi, aceia sunt credincioşii marginali. Ei vin prin aceste elemente diferite, şi prin biserică, şi prin aderarea la biserică, şi prin botezuri şi forme. Dar când se ajunge chiar la a trece dincolo ca să obţină Însemnul, dovada că Ţara este acolo, că Viaţa… Isus Cristos nu este mort. Este o altă dimensiune. El trăieşte în ea. El este cu noi, El este acum în noi. Când vine vorba de asta,
„ah,” ei nu puteau să creadă asta. Asta era prea mult, vedeţi. Şi ei s-au întors, şi ei, fiecare dintre ei, au murit în pustie, niciunul dintre ei nu a trecut dincolo. Şi, vedeţi, dacă noi tăgăduim, noi, Metodiştii, Baptiştii, Presbiterienii!

E-97 Sper că vechiul meu învăţător stă aici astăzi. Doctorul Roy
E. Davis, mulţi dintre voi îl cunoaşteţi, chiar aici, la Fort Worth, el poate că este prezent aici. Îmi amintesc că am discutat aceste lucruri, cu mulţi, mulţi ani în urmă. El m-a botezat în credinţă, o biserică Baptistă Misionară.

E-98 Şi priviţi, aici, acum, dacă noi…dacă—dacă venim până la acea graniţă, spunem, „Ei bine atunci, slavă lui Dumnezeu, am vorbit în limbi, aleluia!” Nu este asta. Dacă puteţi spune, că nu credeţi ceva din acest Cuvânt, este ceva în neregulă cu experienţa voastră. Vedeţi?

E-99 Veniţi chiar până la Ţară şi vedeţi că este acolo. Vedeţi că Isus a înviat. El este printre noi. Auziţi Cuvântul care urmează mesajul şi totuşi nu-L credeţi, ştiţi ce se întâmplă? Atunci ei au murit chiar în pustie. „Dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcat.” Asta ne spune Cartea Evreilor.

E-100 Şi acum, priviţi, pe măsură ce vedem marile semne ale timpului sfârşitului pe pământ, pe care El le-a făgăduit, cu atât mai mult ne avertizează că timpul este aproape. Nu mai fiţi necredincioşi. Veniţi împreună. Ar trebui să ne iubim unii pe alţii şi să credem, şi să ne separăm de lume.

E-101 Observaţi, ei nu trebuiau doar să se adune şi să vorbească despre mesaj. Trebuiau să intre în el, să intre sub sânge. Nu să vină să spună, „Ştiţi, Moise ne-a spus, mesagerul, a spus, el ne- a spus că trebuie să avem sânge. Ce părere aveţi despre asta, băieţi?” Nu era vorba de asta. Ucideţi mielul, şi puneţi sângele acolo sus!

E-102 Putem să venim şi să stăm şi să fim de acord cu Cuvântul, şi cu orice altceva, dar să nu avem acel Însemn, la ce ne foloseşte? La nimic bun. Intraţi sub Acesta. El nu a fost responsabil pentru nimeni în afară de sub acel sânge. Şi El nu este responsabil pentru nimeni, astăzi, în afară de sub Însemn.

E-103 Întreaga familie, în siguranţă numai atunci când se afla sub însemn, iar însemnul era expus. Întreaga familie! Credeţi asta?
[Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Astăzi ar trebui să ne amintim asta, oameni buni. Copiii noştri!

E-104 Şi această adolescenţă a prostiilor şi a rock-and-roll-ului, şi a lucrurilor prin care trecem, şi toţi aceşti Beatles şi gândaci aici, şi ştiţi că toate astea sunt reprezentate aici în Cartea Bibliei? Spune asta în Apocalipsa. Cu siguranţă, aşa este. Cum oamenii, ei, ei sunt—ei sunt…ei, ei, vedeţi, ei, ei nu sunt…Ei sunt morţi. Ei nu pot învia. Nu au fost niciodată Eterni. Ei nici măcar nu au fost în Gândire, aşa că vor pieri. Vor fi terminaţi pentru totdeauna, complet anihilaţi. Ei vor fi pedepsiţi pentru eoni de timp, pentru ceea ce au făcut, dar tot ceea ce a avut un început are un sfârşit.

E-105 Este ceea ce nu are început, nu are sfârşit. Există o singură formă de Viaţă Eternă. O singură formă de Viaţă Eternă, pentru asta ne străduim. Observaţi.

E-106 Iosua, capitolul 2 din Iosua, prostituata credincioasă din Neamuri a auzit, şi familia ei, şi i-a adus sub funia cărămizie, care era un însemn de la mesagerii lui Iosua. Îngerul distrugător al lui Dumnezeu a onorat acel însemn, şi numai acela, în acea cetate. Acolo era cerinţa lui Dumnezeu, prin slujitorii Săi, că Dumnezeu a cerut acest însemn, şi acela a fost singurul. Nu- mi pasă dacă era primarul oraşului, dacă era cel mai sfânt om din oraş, dacă intrau în cea mai mare biserică din oraş, totul în cetate a căzut în afară de acea casă. Dumnezeu, a onorat doar acel însemn.

E-107 Observaţi, Ierihonul a auzit că Dumnezeu făcea lucruri mari, dar ei nu au luat în seamă avertismentul.

E-108 La fel şi oamenii de astăzi aud ceea ce a făcut Dumnezeu în ultimii câţiva ani, dar nu iau aminte la asta. Această mare putere a harului şi a semnelor, aşa cum El a făgăduit, „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi.” Cum a făgăduit El că va fi acel lucru! Priviţi ce a avut loc în Sodoma. Amintiţi-vă, acolo a fost semnul Sodomei. Dar mesagerul, din Maleahi 4, trebuie să „întoarcă inimile oamenilor înapoi la părinţi, părinţii penticostali, înapoi la Biblie.” Nu mai poate fi în plus la Biblie, ceva altceva. Aceasta este întreaga descoperire a lui Dumnezeu.

E-109 Şi cineva spune, „Ei bine, eu cred în partea asta, nu ştiu ce să cred despre Aceea.”

E-110 Adevăratul mesager al lui Dumnezeu vă reîntoarce la întregul Lucru! Vedeţi? Observaţi, asta face Duhul Sfânt, vă aduce înapoi la fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.

E-111 Harul Său a fost arătat, judecata Sa era următoarea. Probabil că se credeau în siguranţă în clădirile lor denominaţionale mari şi grozave pe care le aveau acolo în Ierihon, dar au aflat că nu a funcţionat.

E-112 Trebuie să fi fost unii dintre cei…poate că au intrat acolo cumva, au fost vreo doi băieţi care au intrat acolo, şi li s-a spus să aducă împreună toată sămânţa predestinată. Şi ea a adus… şi şi-a folosit casa ca biserică şi a primit mesagerii; şi apoi i-a adunat pe toţi cei din oraşul ei, care voiau să creadă, sub însemn.

E-113 O singură femeie în toată acea mare economie! O femeie mică, şi ea de faimă proastă, probabil excomunicată din toate bisericile din oraş, dar ea a crezut acel mesager. Şi acel mesager a lăsat însemnul, semnul, şi Dumnezeu a onorat însemnul. La fel este şi astăzi. Amintiţi-vă doar că, atunci când mânia lui Dumnezeu distrugătorul care a venit, acel sistem mare a căzut, însemnul i-a păstrat casa în siguranţă. Nu pentru că ea era o femeie bună; pentru că ea a avut credinţă şi a aplicat însemnul.

E-114 Acum ce-ar fi dacă ea ar fi spus, „Da, aceeia au fost oameni buni, cu siguranţă mi-a plăcut mesajul pe care l-au transmis, dar, sincer, sună cam prostesc să am acea funie atârnată la fereastră, eu doar o voi trage înăuntru”? Ar fi căzut. Ar fi căzut. Dumnezeu a onorat numai însemnul, la fel cum însemnul vieţii este în Egipt.

E-115 Iosua era un simbol al lui Isus, pentru că Iosua înseamnă
„Iehova-salvator.” El era o tipizare al lui Isus, a fost credincios faţă de semnul însemnului pe care îl predicase mesagerul său. Iosua a rămas credincios faţă de acel semn al însemnului. Toţi cei de sub el au fost salvaţi, în Egipt. Toţi de sub el au fost salvaţi, în Ierihon.

E-116 Sângele Mielului este o tipizare astăzi al Însemnului, că Duhul Sfânt este Însemnul de astăzi. Toţi cei de sub Acesta sunt în siguranţă. Toţi cei dinafara Lui nu sunt în siguranţă. În Evrei 13:10 şi 20, El este numit „legământul veşnic.” Vechiul legământ era un lucru, acesta este cel Nou, acesta este „legământul veşnic.”

E-117 Dumnezeu, făgăduinţele legate de Sângele lui Dumnezeu, ne fac liberi de păcat şi de ruşine, şi diferiţi de restul lumii. Nu trebuie să vă îmbrăcaţi diferit; oricine se poate îmbrăca diferit. Trebuie să fiţi, pe dinăuntru, diferiţi. Viaţa este în interior; nu îmbrăcatul, purtarea. „Împărăţia lui Dumnezeu nu este carne şi băutură, sau purtarea de haine; ci este îndelunga răbdare, bunătate, blândeţe, răbdare, în Duhul Sfânt.”

E-118 Acum, făgăduinţele eliberează de păcat, arată că Dumnezeu nu a—nu a recunoscut păcatul vostru. David a spus, „Ferice de omul căruia nu-i ţine Dumnezeu în seamă păcatul.” Şi Dumnezeu nu va atribui niciodată păcatul peste acel Însemn, pentru că Însemnul este semnul plătit că Dumnezeu l-a primit deja. Şi voi aveţi însemnul pentru asta, pre-…credinţa voastră l-a cumpărat. Şi voi aveţi preţul de cumpărare al răscumpărării voastre în trupurile voastre, ca să vă închinaţi Lui şi să arătaţi făgăduinţele şi puterea Lui.

E-119 Noul Testament înseamnă „noul legământ.” Sângele înseamnă „Viaţa.” Noul Testament este testamentul Duhului Sfânt, Duhul Sfânt dând mărturie pentru ce Isus Cristos a înviat din morţi, a arătat că Isus a îndeplinit fiecare cerinţă pentru noi şi că este viu astăzi. Însemnul dovedeşte că El este viu pentru a Se identifica cu noi, conform făgăduinţei Sale. Acum, cum poate un om să citească Biblia şi să vadă că El a făgăduit, şi să-L vadă pe Cristos revenind în aceste zile din urmă în forma Duhului Sfânt şi să Se identifice viu? Acesta este Însemnul. Acesta este semnul. Acesta este preţul plătit.

E-120 Să nu vă bazaţi niciodată pe o senzaţie oarecare. „Am simţit fiori care mi-au străbătut spatele. Şi—şi eu—eu am mirosit ceva; am văzut nişte sânge în mâinile mele,” sau nişte ulei. Sau— sau, „Mi-am câştigat Diploma de Licenţă.” Sau, „Am dansat în Duhul. Am strigat. Am vorbit în limbi.” Acele lucruri ar putea fi în regulă. Nu am nimic împotriva lor, dar nu despre asta vorbesc.

E-121 Vorbesc despre identificarea Însemnului, Isus Cristos, înviat şi în noi acum, identificându-Se, pentru a-Şi revendica Cuvântul făgăduit în această zi. Amin. Atunci voi şi Cristos sunteţi una. Dumnezeu şi Cristos sunt una. „În acea zi, veţi şti că Eu sunt în Tatăl, Tatăl în Mine; Eu în voi şi voi în Mine.” Iată-L pe Dumnezeu manifestat în trup omenesc, arătându-Se viu, după două mii de ani. Acesta este Însemnul.

E-122 Dacă nu sunteţi înăuntru, intraţi foarte repede, prieteni. S- ar putea pentru totdeauna să fie prea târziu. Noi nu ştim.

E-123 Arată Prezenţa Lui, Noul Testament, Sângele. Şi este viu acum, producând adeveriri. Şi pentru că El este, avem dreptul la tot ceea ce a plătit El pentru noi. Un bărbat care a primit botezul Duhului Sfânt, sau o femeie care a primit botezul Duhului Sfânt, are un drept la tot ceea ce Isus a plătit pentru noi, căci acela este semnul pe care îl avem. Aceasta este puterea de achiziţie.

E-124 Să zicem, de exemplu, că spuneţi, „Ei bine, frate Branham, ce vrei să spui?”

E-125 Iată, ca să o lămuresc acum, şi vreau ca voi, cei bolnavi, să înţelegeţi asta. Priviţi, dacă aş muri de foame şi aş şti că o pâine, să zicem, costă 25 de cenţi, şi vine un frate şi spune, „Iată 25 de cenţi, frate Branham. Tu mori de foame; ia aceşti 25 de cenţi.” Acum, ştiţi, pot fi la fel de fericit cu acei 25 de cenţi în mână ca şi cum aş fi cu pâinea în mână, pentru că am preţul de cumpărare. Am însemnul care cumpără pâinea. Şi chiar acolo este pâinea; şi singurul lucru, ţin în mână însemnul, moneda care cumpără pâinea, pot fi la fel de fericit cu însemnul ca şi cu pâinea.

E-126 Acum, dacă ai botezul Duhului Sfânt, acesta este Însemnul că ai fiecare lucru răscumpărător pentru care a murit Isus, îţi aparţine, este în mâna ta. Ţi-e teamă să îl revendici?

E-127 Dacă îl pun în buzunar şi spun, „Ei bine, nu ştiu dacă pot cumpăra pâinea aceea sau nu,” voi muri de foame. Dar ţineţi
minte, negustorul spune, „Am o singură cerinţă, d-le Branham. O monedă de douăzeci şi cinci de cenţi şi poţi avea pâinea.” O am! Amin. Asta rezolvă problema.

E-128 Acesta este motivul pentru care nu vedem atât de multe lucruri făcute astăzi, Însemnul nu este arătat, adevăratul Însemn. Oh, avem tot felul de falsuri, dar mă refer la adevăratul Însemn.

E-129 Priviţi, atunci când realizăm şi prezentăm Însemnul, Viaţa de care a fost nevoie pentru Însemn, Sângele vorbeşte pentru noi. Amintiţi-vă, Sângele legământului a fost recunoscut cu Însemnul, iar Cuvântul ne asigură de făgăduinţă. Însemnul este semnul că plata este făcută pentru noi.

E-130 Acum, dacă nu sunteţi incluşi în asta, ei bine, desigur, nu veţi primi niciodată nimic; doar treceţi printr-un rând de rugăciune, mergeţi înapoi afară; mergeţi până la altar şi vă uitaţi în sus, apoi ieşiţi înapoi.

E-131 Dar, oh, frate, când acel Însemn este odată pus în a ta—a ta— inima ta, şi ştii că este vorba de învierea lui Isus Cristos în tine, ceva se întâmplă. Nu există nimic care să te întoarcă. Ştii unde îţi este locul. Supunerea deplină faţă de întregul Cuvânt al lui Dumnezeu vă dă dreptul la Însemn, şi nimic altceva. „Ferice de cel care împlineşte toate Poruncile Lui, ca să poată avea drept la Pomul Vieţii.”

E-132 Deci, când ne rugăm, trebuie să avem Însemnul pe care să-l prezentăm împreună cu rugăciunile noastre. Acum, nu rataţi să prindeţi asta. Când vă rugaţi, trebuie să aveţi Însemnul ca să îl ţineţi deasupra rugăciunii voastre; dacă nu aveţi, continuaţi să vă rugaţi până când vine Însemnul, pentru că nu vi sa făgăduit să primiţi asta. Vedeţi, trebuie să aveţi acest Însemn mai întâi; acesta este preţul de plătit, credinţa voastră de a crede.

E-133 Acum, semnul ascultării depline. Frica a dispărut. Pavel ne spune că, „Sângele vorbeşte lucruri mai bune.”
Spuneţi, „Sângele vorbeşte?” Da, Sângele vorbeşte.

E-134 În Geneza 4:10, aflăm că Dumnezeu a spus că—că a lui Cain…sau, „sângele lui Abel a vorbit din pământ.” Aflăm în Evrei 12, că, „Sângele legământului lui Cristos vorbeşte lucruri mai bune decât cel al lui Abel.” Vedeţi? Aflăm că, Sângele într- adevăr vorbeşte, El vorbeşte în numele vostru. Viaţa care este în voi vorbeşte din Sângele vărsat. Amin. O, frate! Aş vrea ca toată lumea să vadă asta. Vedeţi? Dacă puteţi vedea ce este, este Viaţa care este în voi. Vedeţi, acel Sânge vă identifică cu El. Este Însemnul. …Ce este, Sângele a fost vărsat pentru voi; voi aţi acceptat şi Viaţa a intrat în voi. Aveţi Însemnul, care este Duhul Sfânt.

E-135 Atunci, când ne rugăm, trebuie să avem Însemnul pe care să-l prezentăm împreună cu rugăciunile noastre, aşa cum am
spus, şi acum să credem pentru noi înşine şi să aplicăm Însemnul la întreaga familie, ca în Egipt, Ierihon, sau fie în Fapte 16:31. Aflăm că Pavel i-a spus sutaşului Roman, a spus, „Crede tu, şi toată casa ta va fi mântuită.” Aplică-L la familia ta. Dacă ai un fiu nemântuit, pune Însemnul chiar deasupra lui, spune,
„Doamne Dumnezeule, îl pretind.” Rămâi chiar acolo. Dacă ai o mamă sau o persoană iubită care e pierdută, pune acel Însemn pe ei, spune, „Doamne Dumnezeule, îl pretind.”

E-136 Scoate afară, toate gunoaiele lumeşti, din casa ta, pregăteşte- te pentru Acesta. Arde-ţi pantalonii scurţi. Aruncă-ţi mesele de cărţi. Scapă de ţigările tale. Aruncă-ţi necredinţa şi actele tale bisericeşti în coşul de gunoi, acolo unde le este locul. Amin. Atunci te pregăteşti. Apoi ce faci? Apoi aplică Însemnul în rugăciune, cu dovezi reale, cu credinţă reală. Aplică-L, aplică- L cu încredere. Când aplici Însemnul, şti că eşti curăţit. „Dacă inimile noastre nu ne osândesc, atunci avem cererea noastră.”

E-137 Atâta timp cât voi, oameni buni, faceţi lucrurile care sunt greşite, cum veţi cere lui Dumnezeu să facă ceva pentru voi când ştiţi că sunteţi greşiţi? Acesta este motivul pentru care doar ne clătinăm înainte şi ne clătinăm înapoi. Nu spun asta ca să vă rănesc. Spun asta pentru a îndrepta, pentru a îndrepta lucrurile. Cum veţi construi pe cenuşa unei Sodome şi Gomore? Întoarceţi-vă!

E-138 Asociaţiile şi slujitorii i-au lăsat pe oameni să facă orice, şi să scape uşor, şi doar le trec numele într-un registru şi îi numesc aceasta, aceea şi cealaltă, când este o dizgraţie. Şi s-a ajuns ca credinţa să fie ceva care nici măcar…nici chiar, foarte rar se ştie ce este măcar. Ei, ei au o nădejde, dar nu au credinţă.

E-139 Trebuie să vă întoarceţi înapoi, la, totul să fie măturat afară şi curăţat. Atunci luaţi-vă Însemnul, care ştiţi că este Isus Cristos în voi, apoi aplicaţi-L. Dacă ceva nu se întâmplă, este ceva în neregulă; mergeţi înapoi din nou, aveţi lucrul greşit în mână. El a făgăduit. El a fost Cel care a făgăduit. Aplicaţi-L. Citiţi Efeseni 2:12, cândva, dacă voi—dacă doriţi, şi veţi afla acolo.

E-140 Observaţi în Evrei 9:11, de asemenea. Pavel a spus, „Slujind Dumnezeului viu, cu oracole vii.” Nu spunând că doar ca şi cum m-aş urca, aşa cum obişnuia să facă un Evreu, să-şi ia jertfa şi să vină pe drum, cu un taur mare şi gras, şi îşi punea mâinile pe el şi se identifica, şi vărsa sângele, mergea înapoi justificat. Iehova a cerut asta. El a făcut-o. Apoi, generaţia următoare, poate că a devenit puţin mai rece; altcineva, a devenit puţin mai rece. Primul lucru ce stiţi, a devenit o tradiţie de familie.

E-141 Asta-i ce a devenit penticostul pentru noi, o tradiţie de familie. Ne punem jos, spunem, „Nu a fost destul de bună acea emisiune de la televizor din seara asta? Mă întreb ce au făcut jos la biserică? Doamne Isuse, vindecă…” Oh, milă! Vedeţi? Este o tradiţie de familie…„Ştii, am vorbit în limbi zilele trecute.
Fac parte din asta, sau din cealaltă, ştii. Aha.” Oh, e o tradiţie de familie!

E-142 Ştiţi ce a spus Dumnezeu? Dumnezeu a spus, „Grăsimile şi berbecii voştri sunt o duhoare în nasul meu. Aşa este, jertfele voastre au devenit o duhoare.”

E-143 La fel au devenit şi jertfele Penticostale, şi toate diviziunile şi comportamentele noastre denominaţionale, şi femeile şi bărbaţii noştri care fac cum fac ei, o formă de evlavie; prelucrând cu muzica, şi cineva sare în sus şi în jos o vreme; şi totul s- a terminat, ca o găleată de apă aruncată deasupra, dacă se întâmplă ca Cuvântul lui Dumnezeu să iasă şi să spună ceva. Care-i problema? Jertfele voastre încep să duhnească înaintea lui Iehova.

E-144 Şi a fost în acel timp când Isaia a intrat în scenă, şi le-a spus,
„Vă voi da un semn veşnic, o fecioară va rămâne însărcinată.” Vedeţi, iată. Nu forme şi crezuri moarte, nu; ci un oracol viu, un Dumnezeu viu care a înviat din morţi şi care trăieşte printre noi.

E-145 Unii dintre ei, aceste biserici de genul acesta, care cred aceste lucruri, neagă că există un astfel de lucru ca Însemnul. Ei bine, un ins a încercat să-mi spună, „Doar cei doisprezece apostoli au primit Duhul Sfânt. Asta e tot ce a fost. Da.” Oh!

E-146 Dar noi, cei care credem Cuvântul, ştim altceva, noi ştim că aceasta este Prezenţa vie. Căci de unde ştim că este Prezenţa vie a lui Cristos, Duhul care este printre noi? Face acelaşi lucru pe care îl face El. Aceasta este dovada ei. O viţă se cunoaşte după roadele pe care le dă. Şi apoi, dacă acea primă viţă a răsărit şi au scris o Carte a Faptelor în urma ei, şi acelaşi lucru pe care l-a făcut Isus, l-au făcut apostolii; atunci când acea viţă răsare din nou, face acelaşi lucru. Vedeţi, Evrei 13:8 spune că El este acelaşi, o, vai, dovedeşte că Dumnezeu L-a înviat pentru noi, conform Cuvântului Său făgăduit. [Porţiune goală pe bandă—Ed.]

E-147 O pecete a făgăduinţei! Efeseni 4:30 spune, „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării voastre.” Nu până la următoarea trezire. „Până în ziua răscumpărării voastre!” Fiind botezaţi în El, conform cu Întâi Corinteni 12. Şi în El este plinătatea, şi niciun păcat nu este recunoscut în El. „Cine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte. Sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el şi el nu poate păcătui.” Cum ar putea, când Însemnul este acolo? Însemnul este semnul că el a fost acceptat.

E-148 Şi, ei bine, voi spuneţi, „Eu păcătuiesc.” Ei bine, atunci nu ai avut niciodată Însemnul. Vedeţi?

E-149 Însemnul este bariera, arată că preţul a fost plătit. Dacă Satan încearcă să vi-l dea…Doar gândiţi-vă la asta. Dacă Satan încearcă să vă dea vreo boală sau încearcă să vă dea ceva, ştiţi ce să faceţi? Arătaţi-i Însemnul vostru. Sigur, boala îl loveşte pe Creştin. Arătaţi-i Însemnul vostru şi dovediţi-i că sunteţi
un produs plătit de Dumnezeu. „Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.” Ţineţi Însemnul deasupra credinţei voastre neclintite în Cuvântul Său făgăduit.

E-150 Dumnezeu a dat odată un semn de curcubeu ca însemn. Închei. A dat un semn de curcubeu ca însemn. Mai am doar zece minute, iar apoi avem un rând de rugăciune. El a rămas întotdeauna credincios acelui însemn. A rămas? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] El o face încă. În toate aceste mii de ani, El nu a eşuat niciodată, nici măcar o singură dată, să îl arate. El a fost credincios acelui însemn, ne arată că El întotdeauna… şi niciodată nu va eşua să onoreze însemnele Sale. Nu-mi pasă dacă este…

E-151 Dacă Isus nu vine timp de zece mii de ani, aveţi Însemnul, El tot trebuie să Îl onoreze. Indiferent câte lucruri se schimbă şi orice altceva, El trebuie să onoreze acel Însemn. El a spus că o va face. În regulă. El se aşteaptă ca noi acum să arătăm Însemnul Său, peste credinţa noastră dată de Dumnezeu, fiecărui cult necredincios din naţiune şi din lume, care crede că semnele şi minunile nu îi însoţesc pe credincioşi. Şi să fim credincioşi acestui Însemn, iar Acesta arată că tariful a fost plătit şi că am fost acceptaţi pentru înviere, având Viaţa Însemnului în noi.

E-152 Acesta este un Mesaj tăios, dar este Adevărul. De asta avem nevoie, de Adevăr. Dumnezeu să ne ajute să cunoaştem Adevărul.
„Veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face slobozi.” Eu declar că Isus Cristos este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Eu cred că Dumnezeu dă Duhul Sfânt ca Însemn, chiar acum, chiar înainte de exod, de—de ieşirea Miresei din biserică.

E-153 Cred că există atât de multe baliverne, şi oameni care spun că au strigat, au vorbit în limbi. Cred în aceste lucruri; dar nu te poţi baza pe asta. Cum poţi să te bazezi pe asta şi apoi să tăgăduieşti Cuvântul? Vedeţi?

E-154 Însemnul este Cuvântul identificat în voi, trăind El însuşi. Acesta este Dumnezeu fiind propriul Său tălmăcitor. Nu trebuie să spuneţi, „Ei bine, acum, tălmăceşte-mi limba.” Nu asta este. El îţi tălmăceşte viaţa prin Cuvânt. Când El ia cuvântul tău, ceea ce eşti, şi identifică Cuvântul Său acolo, acolo nu este nevoie de nicio tălmăcire, este deja acolo. Dumnezeu Îşi face Propria tălmăcire, iar noi am avut aceste făgăduinţe pentru această zi.

E-155 Oh, Dallas, voi, grup frumos de Creştini, nu vă lăsaţi duşi de val cu aceste lucruri de azi, pe care le vedeţi circulând, pentru că vor pieri. Puneţi acel Însemn întotdeauna, arătaţi acel Însemn. Citiţi Biblia. Aliniaţi-vă cu tot. Şi dacă duhul vostru în voi nu spune „amin” la Asta, atunci mai bine să vă întoarceţi, schimbaţi ceea ce aveţi, pentru Însemn; nu-L aveţi.

E-156 Ştiu că este foarte mult de spus aici într-o singură după- amiază. Şi este chiar acum patru şi jumătate. Este timpul acum, şi dacă putem ieşi până la ora cinci cu rândul de rugăciune.

E-157 Credeţi că Isus Cristos trăieşte şi domneşte astăzi? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Credeţi că ceea ce v-am spus este Adevărul? [„Amin.”] Este Însemnul, cerinţa. Eu pot spune doar ceea ce este Adevărul. Vorbesc doar ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce mi se descoperă. Şi de ce spun asta, din zecile de mii de mii de ori, nici măcar o singură dată nu a ratat să fie adevărat, acum, asta trebuie să fie Dumnezeu. Asta trebuie să fie Dumnezeu. Ei bine, ar da Dumnezeu o astfel de slujbă cuiva care nu ştie despre ce vorbeşte? [„Nu.”] S-ar identifica El Însuşi ca fiind acel văzător acolo, iar apoi s-ar întoarce şi i-ar da un Cuvânt încurcat? [„Nu.”] Insul care Îl tăgăduieşte, este cel care este confuz. Şi Dumnezeu nu este confuz. Dumnezeu este Propriul Său tălmăcitor.

E-158 Primiţi Însemnul! Nu vă bazaţi pe aderarea la vreo biserică sau la vreo formă sau la altceva. Primiţi Însemnul! Ţineţi-L. Este singurul lucru pe care Dumnezeu îl va recunoaşte. Când ajungi în acea oră, când vine vorba de moartea ta, ai face bine să ţii acel Însemn deasupra ta; ştiind că în ziua venirii Sale, acea înviere, pot prezenta acel Însemn. Nu va fi în acest trup, este putred; ci în acest Duh, care nu poate muri, este Viaţa Eternă, Însemnul se află acolo. Şi El a făgăduit, „Îl voi învia din nou în ziua de apoi.”

E-159 Acelaşi Isus Cristos este aici. El este Mesagerul. El este… Aici este Mesajul, iar El este Mesagerul aici pentru a identifica Mesajul Său. Eu nu sunt Mesagerul. El este Mesagerul, iar Acesta este Mesajul. Şi dacă ai un duh care nu este de acord cu Acesta, cum poate fi Mesagerul Mesajului? Doar Însemnul Îl va identifica. Amin.

E-160 Mă simt religios. Într-adevăr. Mă simt de parcă aş putea zbura chiar acum, pentru că ştiu în Cine am crezut, şi mi-am văzut viaţa identificată cu El în învierea Sa. Prezenţa Sa este aici. Acceptaţi-O, prieteni, vă rog să o faceţi, adânc în inima voastră.

E-161 Ştiu că toţi venim în jurul altarului şi ne rugăm. Aceasta este o veche idee Metodistă. Ei nu au făcut niciodată aşa ceva în Biblie. Biblia spune, „Toţi cei care au crezut au fost botezaţi.” Aşa este. Nu există în Biblie o chemare la altar. Este ceva ce am adăugat noi, ceea ce este în regulă. Orice lucru pe care Dumnezeu îl binecuvântează, este în regulă.

E-162 Aşa cum se ung pânzele. Niciodată nu a existat aşa ceva în Biblie. „Au luat de pe trupul lui Pavel basmale şi şorţuri.”

E-163 Dar oricum vreţi să o faceţi, este în regulă, în scaunul vostru, la altar, oriunde ar fi. Singurul lucru, aplicaţi Acela, un Însemn, pentru voi. Apoi examinaţi-vă, şi priviţi ce fel de viaţă urmează, vedeţi dacă a fost aplicat sau nu. Dacă nu a fost aplicat, atunci lăsaţi ceea ce aveţi, deoparte, şi veniţi înapoi, până când Însemnul este aplicat.

E-164 Să ne rugăm. Tată Ceresc, poate că eu—eu—eu am vorbit dur, dar, Doamne, cum va putea ţine un cui dacă nu-l ţintuieşti?
Mă rog, Tată, ca acesta să fie ţintuit în inima oamenilor, ca ei să vadă că nu este un lucru înfumurat. Nu este vorba că încerc să identific vreo organizaţie, vreun clan, vreun cult, vreo persoană, sau pe mine însumi, sau pe altcineva. Este vorba de Isus Cristos. „Voi arunca toate aceste organizaţii laolaltă,” sunt şase din una şi jumătate de duzină din cealaltă, conform Cuvântului Tău. „Vechea mamă curvă,” Biblia în Apocalipsa 17,
„era mama fiecăreia dintre curve.” Şi nu puteau fi bărbaţi. Erau curve şi toate au intrat în patul mondenităţii. Şi vedem că a făcut-o, Penticostalii şi toţi.

E-165 Dar, Isuse, Tu rămâi încă Isus. Fă să nu asculte mesajul unei biserici; ci Mesajul lui Cristos, Cuvântul. Fie ca Tu să Te identifici, Doamne, astăzi, cu credincioşii. Vindecă-i pe toţi bolnavii. Iartă-ne păcatele, Doamne. Eu—eu mă rog, ca slujitor al Tău, Te rog să îmi ierţi păcatele mele şi să ierţi păcatele acestor oameni. Am încredere, Doamne. Fiecare dintre ei a ajutat, fără îndoială, cu oferte, pentru a plăti pentru clădiri, şi şi-au cheltuit banii, şi ei au—au—au făcut totul, Doamne. O Doamne, mă rog ca niciunul dintre ei să nu piardă asta, Doamne. Fie ca fiecare!

E-166 Eu—eu fac asta cu sinceritate, şi totuşi, Doamne, Tu trebuie să fii sever. Noi ştim, a corecta este dragoste. Dragostea este corectivă. Şi mă rog. Că acesta este motivul pentru care Tu ai corectat poporul Tău, a fost pentru că Tu l-ai iubit, şi trebuie să se răspundă pentru fiecare păcat.

E-167 Şi, Tată, mă rog ca Tu să ne ierţi păcatele acum, aşa cum le mărturisim. Am rătăcit departe, Doamne. Eu sunt identificat cu aceşti Penticostali, Doamne. Eu—eu sunt unul dintre ei. Şi eu—eu mă rog, Doamne, ca Tu să ne ierţi pe toţi. Şi ia pe unii dintre aceşti lideri şi întoarce-i, şi—şi lasă-i să privească spre Calvar acolo o dată, şi atunci vor uita despre ce trebuie să fie, un prezbiter sau un episcop, sau orice ar fi, şi să ştie că noi nu suntem mari în această Împărăţie. Suntem cu toţii copii ai lui Dumnezeu. Mă rog ca Tu să ne ajuţi acum. Identifică-Te în mijlocul nostru, astăzi. Cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-168 Acum, chiar înainte de a începe rândul de rugăciune, s-ar putea ca cineva de aici să nu mai fi fost niciodată aici. Nu ştiu cine sunteţi, dar Dumnezeu vă cunoaşte. Dacă am spus Adevărul, să-l identifice Dumnezeu, dacă este Adevărul sau nu, aceasta este dovada. Dacă El a înviat din morţi, El este acelaşi ieri, azi şi în veci. El a spus în Ioan 14:12, „Cel care crede,” nu cel care se face că crede. „Cel care crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el.” Este adevărat?

E-169 Cineva a spus, „‚Mai mari veţi face.’” Aşa este. A spus, „Ei bine, noi predicăm Evanghelia, asta e mai mare.”

E-170 Faceţi doar lucrurile pe care le-a făcut El, asta îmi va demonstra mie, vedeţi, apoi vom vorbi despre mai mari. Pot să vă arăt lucrurile mai mari pe care le face El acum decât le-
a făcut când era El pe pământ, şi nici nu este vorba doar de predicarea Evangheliei; ci prin semne şi minuni. Nu este timp pentru asta. Doar credeţi. Şi fie ca Dumnezeul Cerului, Care L-a înviat pe Isus Cristos din morţi şi L-a prezentat aici, viu, pentru noi, după două mii de ani, să identifice acest Mesaj, că este corect. Însemnul trebuie să fie aplicat.

E-171 Acum, voi care aveţi boli şi necazuri, rugaţi-vă, spuneţi doar sincer, „Doamne, cred că Tu eşti ‚un Mare Preot care poate fi atins de simţirile slăbiciunilor noastre.’ Şi ni s-a spus de către acest slujitor de aici, că Tu eşti cu noi, prezent, atunci vreau ca Tu să fii prezent cu noi şi să Te identifici.” Acum rugaţi-vă, fiecare dintre voi.

E-172 Acum depinde de Dumnezeu să spună ceva. Ce timp! O, vai! Aş vrea doar să ştiţi ceva, cum te simţi când vine Acela, toată lumea îţi aparţine. Amin. Nici un diavol nu va face nimic, el este o fiinţă învinsă. Domnul meu este prezent. Totul este în mâinile noastre. Amin.
Vă rog să faceţi multă linişte. Nu umblaţi. Staţi nemişcaţi.

E-173 Voi, cei din scaunele cu rotile şi alte lucruri, să nu credeţi că sunteţi neputincioşi. Credeţi. Voi—voi, aţi trecut prin rânduri de rugăciune, şi aţi ratat şi ratat. Nu slujitorul care s-a rugat pentru voi a ratat. Este vorba de credinţa voastră, şi aţi început să gândiţi că nu veţi face nimic. Credeţi.

E-174 Aici, aici este această Lumină aici, peste o doamnă mică de culoare care stă aici în spate, stă cu mâinile ridicate aşa. Da. Te rugai. Da. Crezi că sunt profetul Său, sau slujitorul Său? Nu trebuie să spun asta, pentru că îi face pe oameni să se poticnească atât de mult. Aveţi o bună…

E-175 Iată un bărbat alb şi o femeie de culoare, la fel cum a fost Domnul nostru şi femeia de la fântână, două rase diferite. El le-a făcut de cunoscut că nu există nicio diferenţă între rase. Culorile noastre nu au nimic de-a face cu asta. Suntem cu toţii…Ne-am putea face o transfuzie de sânge unii altora. Dumnezeu a făcut, dintr-un singur sânge, toate naţiunile.

E-176 Ai dureri de cap, dureri de cap îngrozitoare. Apoi ai o povară pe inimă, care este pentru acel copil. Şi tu…Este oprimat. [Sora spune, „Amin.”—Ed.] Exact aşa este. Este adevărat? [„Amin.”] Aşa este.

E-177 Această doamnă care stă lângă tine acolo, pare să fie identificată cu tine, care este mama ta. [Sora spune,
„Amin.”—Ed.] Aşa este. [„Slavă Domnului!”] Şi ea are ceva care este în neregulă cu ea.

E-178 Mă crezi, doamnă? [Mama spune, „Amin.”—Ed.] Crezi? Necazul tău este o durere într-o parte. Aşa este. Este partea ta dreaptă care te doare. Aşa este? Ridică mâna, dacă este aşa. Nu o să te mai deranjeze. Crezi dacă Dumnezeu îmi poate spune cine
eşti? D-na Lowell. [„Amin.”] Corect. [„Amin.”] În regulă, mergi pe drumul tău, Domnul Isus îţi acordă cererea ta.

E-179 Chiar la capăt acolo este aşezată o altă doamnă de culoare, care priveşte, aceea doar—doar parcă a sfâşiat-o. Ea se uită direct la mine. Ea crede asta. Aceea, nu vedeţi acel Lucru chiar acolo lângă ea? Ea suferă de probleme la rinichi. Aşa este. Totul s-a terminat acum; El te-a vindecat. Amin.

E-180 De ce nu credeţi? „Dacă puteţi crede, toate lucrurile sunt posibile.” Credeţi asta? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Aici este…Uitaţi-vă la oamenii de culoare! Unde vă este credinţa, oameni albi?

E-181 Aici este o doamnă de culoare care stă chiar aici, se uită drept la mine, un tip de doamnă voinică. Are probleme cu genunchiul. Mai are şi o problemă, are probleme cu inima. Da. Şi are slăbiciuni, stări de leşin şi lucruri de genul acesta, mai ales când încerci să te întinzi, te sufoci. Vedeţi? Asta s-a întâmplat aseară. Ţine minte, nu-ţi citesc gândurile, dar ştiu pentru ce te- ai rugat. Ai vrut să fii chemată pentru asta, astăzi, şi El ţi-a răspuns. Acum, tu de asemenea, cu greu te poţi ridica, pentru că ai artrită. Aşa este. Şi apoi, un alt lucru, ai o problemă la stomac, care este o excreşcenţă în interiorul stomacului. Este adevărat. Acum, crezi că sunt profetul Lui? O voi spune, oricum. Crede, şi vei fi vindecată.

E-182 Cum este cu problema ta de stomac? Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca şi problema ta de stomac, stând acolo? Crezi asta? În regulă, atunci poţi avea vindecarea stomacului tău. Amin.

E-183 Vrei să te laşi de fumat, acolo, doamnă? Crezi că Dumnezeu te va face să te laşi de fumat? Încerci de mult timp. Şi tu ai probleme cu stomacul; ai încercat să te laşi de ţigări. Asta îţi cauzează probleme la stomac. Vrei să renunţi la ele? Le resping de la tine, în Numele lui Isus Cristos, datorită credinţei tale să te atingi de El.
Vă provoc să credeţi în Dumnezeu!

E-184 Aici este o femeie micuţă care stă acolo şi se roagă pentru a ei…o persoană dragă în spital, pe moarte, cu cancer. Exact. Este vorba de un unchi. Aşa este. Ori eşti…Eşti soţia unui slujitor. Dacă crezi din toată inima, bărbatul se va face bine.

E-185 Vă provoc să credeţi în Dumnezeu! Ce este asta? Identificarea lui Isus Cristos. Voi spuneţi, „Ce este Cristos?”

E-186 El este Cuvântul. „La început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi.” „Cuvântul este mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri, un discernător al gândurilor şi intenţiilor din inimă.” Nu puteţi vedea că Cuvântul a venit printre noi în zilele din urmă? Este Duhul Sfânt care ia Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl identifică
pe Isus Cristos, care este Însemnul. Amin. Credeţi? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.]

E-187 Câţi au cartonaşe de rugăciune? Toţi cei din partea aceasta care au cartonaşe de rugăciune să se ridice în picioare în acest rând de aici. Doar ridicaţi-vă, toţi cei din partea aceea, doar partea aceea staţi aici, pe culoar. Nu, doar pe culoarul din dreapta, vă rog, chiar acolo. Uşieri, mergeţi la locurile voastre. Apoi, când ei au trecut, lăsaţi-i pe ceilalţi să se ridice în picioare, după ce trec ei, apoi vice versa cu cealaltă parte. Acum toată lumea să fie reverentă.

E-188 Duhul Sfânt a preluat controlul asupra adunării, aşa că s- a spus şi s-a făcut destul pentru a dovedi. Câţi cred că El este aici? Câţi cred că acela este Însemnul? Câţi cred că este Cuvântul? [Adunarea începe să se bucure—Ed.] Priviţi, câţi ştiu că Cartea Evreilor a spus, că, „Cuvântul lui Dumnezeu discerne gândurile care sunt în inimă”? Câţi ştiu asta? Câţi ştiu că acesta este motivul pentru care Isus putea discerne gândurile din inima lor, pentru că El era Cuvântul? Câţi cred asta? Câţi cred că asta a fost cu profeţii? Ei au fost cei la care a venit Cuvântul. Acum, dacă Cuvântul se întoarce la noi, nu va face El la fel? Atunci cum poate Cuvântul care identifică Cuvântul, să fie greşit conform Cuvântului? Oh, milă! Reverenţă!

E-189 Hei, această doamnă care stă aici, are şi ea ceva pe inimă. S- a întâmplat să mă întorc şi să o prind. Nu sunteţi d-na Grant? Nu ştiam asta. Dar eşti d-na Grant, pentru că te văd cu aceasta. Ai o nervozitate care te deranjează. Ai, fiul tău mai are ceva… sângele lui, parcă, picură. Te provoc să crezi asta! Amin. El este Stăpânul situaţiei. El este Stăpânul morţii.
Să ne rugăm.

E-190 Doamne Isuse, în timp ce Prezenţa Ta ne unge, aici în această clădire, şi suntem conştienţi că acesta este Duhul Sfânt, mă rog, Doamne, ca Tu să vindeci fiecare persoană care poartă aceste batiste.

E-191 Odată, suntem învăţaţi în Biblie, că poporul Tău, chiar în linia de datorie, traversau Marea Roşie, iar marea le-a stat în cale, în drumul lor spre ţara făgăduită. Dumnezeu a privit în jos prin acel Stâlp de Foc, cu ochi furioşi, şi marea s-a speriat, s-a dat înapoi, şi Israel a mers mai departe spre ţara făgăduită, chiar în linia de datorie.

E-192 O, Doamne Dumnezeule, fă ca ochii Tăi să privească prin Sângele lui Isus Cristos, în jos, în acest Însemn de aici, pe care îl ţinem astăzi peste aceste batiste. Şi fie ca toţi cei care poartă asta, fie ca boala să se sperie, fie ca ea să se retragă şi să lase poporul Tău să treacă spre făgăduinţa unei bune sănătăţi.
„Rugăciunea făcută cu credinţă va izbăvi pe cel bolnav.” În Numele lui Isus Cristos, să fie aşa. Amin.

E-193 Câţi predicatori Metodişti credincioşi sunt aici, predicatori Baptişti, predicatori Presbiterieni, predicatori Baptişti, Luterani sau Penticostali? Câţi dintre voi cred că Acesta este Adevărul? Veniţi aici şi staţi lângă mine în timp ce ne rugăm pentru bolnavi atunci. Veniţi aici sus, voi toţi predicatorii care credeţi.

E-194 Este în regulă, nu-i aşa? Frate Grant, este în regulă? [Fratele Grant spune, „Sigur.”—Ed.] Aha.

E-195 Coboară aici, frate. Fratele Grant are o slujbă de rugăciune pentru cei bolnavi. Un om valoros, un om bun, un om pe care Dumnezeu îl aude şi îi răspunde la rugăciune, fratele Grant. Sunt fericit să pun braţul în jurul lui astăzi şi să spun asta, şi fratele meu. Acum el va fi aici jos şi se va ruga cu mine.

E-196 Când treceţi prin acest rând, chiar cum aţi veni sub cruce. Fraţilor, faceţi un rând dublu chiar aici, chiar aici. Faceţi un rând dublu; unii aici sus, alţii acolo jos.

E-197 Frate Roy Borders, unde eşti? Fratele Roy Borders, credeam că e aici. [Cineva spune, „Se va întoarce imediat.”—Ed.]

E-198 Uitaţi-vă aici, la slujitori, vă rog! Uitaţi-vă acolo. Asta mă face să mă simt bine, fraţilor. Slujitorii crucii, bărbaţi care stau aici ca să se identifice cu Mesajul. Ce se poate întâmpla?

E-199 Acum, priviţi, nu vă bizuiţi pe slujitori acum. Ei au venit să se identifice. Când treceţi pe aici, identi-…ţineţi Însemnul în faţa voastră, „Doamne Isuse, mi-am mărturisit păcatele. În schimb, Tu mi-ai dat botezul Duhului Sfânt. Sunt un produs plătit. Păcatul, boala sau nimic nu mă poate reţine de aici înainte. Eu merg drept.” Ţineţi asta, oh, înaintea voastră, şi treceţi pe aici, şi Dumnezeu vă va vindeca şi veţi ieşi de aici bucurându-vă, fericiţi şi veţi fi bine. Credeţi asta? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.]

E-200 Acum, fiecare persoană de aici, să ne plecăm capetele, fraţilor, în timp ce suntem împreună. Nu ştim ce se va întâmpla. Pur şi simplu nu ştim. Nu există niciun motiv ca vreo persoană bolnavă să părăsească această clădire în această după-amiază. Ţineţi acel Însemn în inima voastră, treceţi direct prin acest rând de rugăciune, unde slujitori, care şi-au consacrat viaţa la— la slujire, vor sta aici, îşi vor pune mâinile peste voi în timp ce treceţi.
Spuneţi, „De ce ai făcut asta, frate Branham?”

E-201 Vreau ca voi, toată lumea, să ştiţi că doar…nu sunt eu vindecătorul. Aceşti bărbaţi au la fel de mult dreptul să se roage pentru cei bolnavi ca oricine altcineva. Sincer, cred că Dumnezeu ar răspunde rugăciunilor lor înainte de a răspunde rugăciunilor mele. Sunt obosit şi epuizat şi toate cele. Eu—eu cred că El va răspunde rugăciunilor lor. Şi iată-i că stau aici, chiar în mijloc, să se identifice, fără să le fie ruşine să-şi ia locul. Apreciez astfel de oameni.

E-202 Acum, fraţilor, ştiu cum vă simţiţi. Sunt, sunt una cu voi. Eu sunt cel care şi-a împletit plasa cu voi, aici în Texas, să încercăm să prindem fiecare dintre peştii pe care Dumnezeu i- a rânduit pentru Viaţă, acolo afară. Fac tot ce pot. Sunt cu voi, sută la sută. Uneori mustru şi strig referitor la organizaţie şi alte lucruri. Asta nu înseamnă că sunt împotriva ta, fratele meu. Vreau să spun că sunt împotriva sistemului care ne-ar separa de a fi fraţi, din cauza unei doctrine religioase. Suntem fraţi prin botezul Duhului Sfânt. Deţinem acelaşi Însemn. Am primit acelaşi Sânge, aşa că haideţi să credem asta. Ne putem întâlni Acolo (nu-i aşa?), fraţilor, fiecare dintre noi sub Sânge.

E-203 Acum, eu am fost ordinat un Baptist. Poate că sunteţi un Metodist, sau Luteran, sau Presbiterian, Penticostal, Unitarian, Dualist, Trinitar, sau orice aveţi, Biserica lui Dumnezeu, orice ar fi. Asta nu face nicio diferenţă. Nu ne putem pune de acord asupra acestor lucruri mărunte, atunci să uităm de ele.

E-204 Un lucru asupra căruia putem fi de acord, că Isus Cristos, Mântuitorul nostru, a murit pentru păcatele noastre, a înviat din nou şi ne-a dat Însemnul. Stăm aici cu rugăciunile noastre, ca să le ţinem asupra acestor fraţi şi surori bolnavi care trec prin acest rând. Voi crede asta din toată inima.

E-205 Am văzut ceva ce s-a întâmplat chiar atunci. Amin. Ştiu că voi vă gândiţi că sunt nebun, dar eu mă simt bine nebun. Sper doar să pot rămâne aşa. Da, domnule. Mă simt minunat în felul acesta.
Să ne rugăm.

E-206 Doamne Isuse, cobor de pe această platformă, aici jos, ca să mă identific cu aceşti fraţi. Mă identific cu ei, în timp ce noi toţi ne ţinem Însemnurile în mâinile şi în inimile noastre. În timp ce ne supunem poruncii Tale, „să punem mâinile peste cei bolnavi, şi ei se vor însănătoşi.” Fie ca fiecare persoană care trece pe aici, să îşi prezinte Însemnul, că ei au primit Duhul Sfânt, că ei sunt un copil născut din nou al lui Dumnezeu, că ei cred din toată inima lor. Şi în timp ce ei trec pe aici, fie ca ei să blesteme acea boală şi afecţiune a trupului lor. Şi să iasă de aici bucuroşi, ştiind că credinţa lor i-a însănătoşit.

E-207 Şi, Doamne Dumnezeule, aşa cum ne-am pus, în Vechiul Testament, mâinile noastre pe jertfă, ca să ne identificăm cu jertfa, ne punem mâinile pe Isus şi ne identificăm cu El. El şi- a pus mâinile Lui peste noi acum, în slujbă, identificându-Se cu noi, prin semne şi minuni. Şi noi ne punem mâinile pe cei bolnavi, ca să ne identificăm cu ei, cu credinţa noastră conectată cu ei. Boala trebuie să plece, şi fie să o facă în Numele lui Isus Cristos, în timp ce noi coborâm aici să primim asta.
Toată adunarea să se roage.

E-208 Roy sau cineva să vină aici şi să stea lângă acest microfon, şi să ţină rândurile drepte.

E-209 Uitaţi, pe măsură ce treceţi pe aici acum, veniţi crezând, veniţi rugându-vă. Noi doar ne vom pune mâinile peste bolnavi. Treceţi direct pe aici. Rugaţi-vă. Când treceţi prin rândul acestor slujitori, dacă mergeţi în cârje, lăsaţi-le jos şi plecaţi. Dacă aţi avut cancer, boală, spuneţi, „Doctorul a făcut tot ce a putut face, a făcut tot ce a putut, şi a spus că va trebui să mor. Eu nu voi muri. Iată Însemnul meu, Doamne. Mi-ai făgăduit şaptezeci de ani. Voi trece pe aici şi o voi face.” Vezi, fă asta. O vei face? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] În Numele lui Isus, fie ca aşa să fie. Amin.

E-210 În regulă, lăsaţi rândul să treacă. [Fratele Branham şi slujitorii se roagă pentru cei bolnavi, în timp ce un frate conduce adunarea în cântarea Crede Numai şi alte cântări. Spaţiu gol pe bandă—Ed.]
Eu cred!
Toate îndoielile mele sunt îngropate în Fântână.

E-211 Credeţi asta? [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Amin. Oh, nu este El minunat? [„Amin.”] Unii dintre ei erau pe acele paturi şi tărgi, s-au ridicat imediat şi au plecat; le-au lăsat doar acolo şi au plecat. Oh, oricine ar putea fi vindecat acum, care va crede. Credeţi? [„Amin.”]

E-212 Să dăm acordul, Îl Iubesc, vrei, soră; cântarea veche, „Îl iubesc, Îl iubesc că-ntâi…”? Să ne ridicăm cu toţii glasurile, şi mâinile, inimile către Dumnezeu şi să cântăm, „Îl iubesc, Îl iubesc, că-ntâi El m-a iubit.” Toată lumea acum.
Îl iubesc, Îl iubesc Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea La Calv-…

E-213 O doamnă, ridicată din scaunul cu rotile, trece pe aici cu sprijinul a doi bărbaţi. „Eu…” Să-i facem semn cu mâinile lui Dumnezeu, „Îl iubesc!”
Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a plătit salvarea mea Pe al Calvarului…
Haideţi doar să-L lăudăm acum, cu toţii!

E-214 Slavă lui Dumnezeu! Cât Îţi mulţumim, Doamne Isuse, pentru bunătatea Ta, pentru Prezenţa Ta. Oh, Îţi mulţumim pentru Însemn, Doamne. Suntem mântuiţi şi umpluţi cu Duhul, Duhul Sfânt inundând trupurile noastre acum. Cât Îţi mulţumim pentru asta, Tată! Oh, în Numele lui Isus Îţi mulţumim. Amin. Amin.

E-215 Toţi daţi-vă mâinile, spuneţi, „Laudă Domnului!” Strângeţi- vă mâinile unii cu alţii, spuneţi, „Laudă Domnului! Laudă Domnului!” (…?…) În regulă, acum, din nou toţi împreună:
Îl iubesc,
Mâinile în sus, inimile în sus.
Eu…
Doar exprimaţi din inimă.
Că-ntâi El m-a iubit (Vei elibera?) Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-216 Acum, să ne plecăm capetele cu mult respect, în timp ce predau serviciul acum fratelui Grant pentru eliberare; mulţumind fiecăruia dintre voi. În primul rând, mulţumind Domnului pentru bunătatea Sa, îndurarea Sa şi pentru asigurarea pe care sper că noi am lăsat-o în inima voastră, că nu suntem singuri aici. Marele nostru Căpitan Şef este printre noi. Strigătul Împăratului este în tabără. Şi Îi mulţumim Domnului, să vedem marea Sa putere şi marea Sa îndurare. Şi acum să ne plecăm capetele cu respect. Frate Grant.