E-1 Am fost doar cumva surprins să-l văd pe prietenul meu, Joseph Boze, acolo, şi m-am întors în jur şi mi-am făcut un pic de timp să dau mâna cu el.

E-2 Să ne întoarcem acum în Cuvântul lui Dumnezeu, la Evrei, Iul capitol. Eu vreau să citesc, pentru un fragment, 1-ul, al 2-lea, şi al 3-lea verset, pentru a extrage un text pentru seara aceasta.
Dumnezeu, în timpuri diferite şi în chipuri diverse a vorbit în timpurile trecute părinţilor prin profeţi,
La sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul lui, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi lumile;
Care fiind în strălucirea slavei Lui, şi chipul exprimat al persoanei Lui, şi ţinând toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, când El a... a şezut jos la dreapta Măririi în locurile preaînalte;

E-3 Să ne aplecăm capetele acum pentru rugăciune. Şi acum în Prezenţa Sa Divină, dacă aveţi vreo cerere care aţi dori să o faceţi de cunoscut Lui, aţi vrea doar să vă ridicaţi mâna, şi aceea este cererea voastră, că Dumnezeu va...

E-4 Tatăl nostru Ceresc, noi venim acum sus înaintea tronului Tău, prin credinţă în Numele lui Isus Cristos, Fiul Tău. Şi nouă ne-a fost dată această asigurare, că, "Dacă noi vom cere ceva în Numele Lui, ne va fi acordat." Şi Tu cunoşti dorinţele noastre şi nevoile noastre, şi Tu ai promis că Tu ne vei oferi tot ce avem noi nevoie. Astfel, Tată, ne vom ruga aşa cum Tu ne-ai învăţat, "Vie Împărăţia Ta. Facă-se voia Ta pe pământ, precum este în Cer." Ca cererea noastră, în seara aceasta, să poată fi în acord cu dorinţa Ta de a o da, şi acordă-ne aceste privilegii. Unge Cuvântul, Doamne, şi toţi vorbitorii şi ascultătorii, şi fie ca Duhul Sfânt să intre şi să fie făptuitorul Cuvântului, în această seară, în mijlocul nostru. Căci noi o cerem în Numele Lui. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-5 Mâine dimineaţă, eu înţeleg, că este dejunul Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline. De obicei, unde ei au o filială, eu am privilegiul de a vorbi la dejunul lor. Până în acest timp, aceea este singura organizaţie, care nu este o organizaţie, dar, unicul grup la care eu-eu aparţin, sunt Omenii de Afaceri Creştini. Şi acum eu doar vorbesc pentru ei, pe plan internaţional.

E-6 Acum, în această seară, suntem încredinţaţi că această adunare nu va fi în zadar. Am venit la voi, obosit, cu un gât epuizat, şi am primit un pic de bronşită de la...

E-7 Vin din Tucson unde este cu adevărat bine şi uscat, şi eu vin aici şi este cu adevărat bine şi umed, astfel este chiar un contrast. Dacă voi toţi aveţi toată apa aceasta aici, dacă aţi trimite-o doar acolo în partea noastră, vom aprecia aceasta. Dar nu puteţi face asta, desigur.

E-8 Dar eu vă spun un lucru, este o pildă acolo. Toate lucrurile noastre-a noastre-a noastre în Arizona, copacii noştri, sunt plini de spini. Totul are un spin. Aceasta pentru că este uscat. Acum dacă acelaşi arbust ar fi crescut aici, ar fi o frunză frumoasă drăgălaşă. Vedeţi, este fără apă, acela este motivul că devine un spin.

E-9 Şi când biserica devine fără Apa Vieţii, ea devine uscată şi spinoasă, de asemenea, înţepând şi împungând către tot. Dar unde curg apele Vieţii, aceasta deschide frunza şi o face gingaşă, moale şi dulce, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Astfel fie ca Domnul Dumnezeu să ne ude, în această seară, ca noi să nu fim spini; ci să fim frunze fine ca oamenii nestatornici să se poată aşeza la umbra copacului nostru şi să găsească odihnă pentru sufletele lor.

E-10 Acum vreau să iau textul, în această seară, dacă este voia Domnului, şi eu trag acest microfon mic cât de aproape pot, din pricina lipsei de voce. Vreau ca, din citirea de aici din Evrei 1:1, vreau să iau un text despre: Dumnezeu Se Identifică Prin Caracteristicile Sale. Daţi-mi voie să repet din nou, pentru că ştiu că aceste acustice sunt slabe aici. Dumnezeu Se identifică prin caracteristicile Sale.

E-11 Acum, aproape orice este identificat prin propriile caracteristici. Şi am câteva Scripturi aici care aş vrea... şi notiţe, şi la care aş vrea să fac referire. Acum, o caracteristică a orice identifică ceea ce este.

E-12 Acum, ca şi în toată natura, florile sunt identificate, de multe ori, de caracteristicile lor. Dacă ele sunt în apropiere împreună, a unei specii de cealaltă, caractreristica acelei flori va identifica ce floare este. Şi în viaţa sălbatică, de multe ori...

E-13 Eu, eu sunt un vânător. Şi tu trebuie să şti caracteristica animalului pe care îl vânezi, sau uneori poţi fi cu siguranţă înşelat. De exemplu, ca Berbecul de Munte sus de tot în British Columbia. Am fost chiar sub Yukon în această toamnă ce a trecut, doi fraţi de aici au fost cu mine, şi noi vânam.

E-14 Acum dacă tu nu ai fi ştiut diferenţa, când urmăreai un berbec sau un cerb, tu nu ai fi putut spune diferenţa doar dacă erai un vânător iscusit. Pentru că, ei fac acelaşi fel de urme; ei saltă când fug. Şi atunci vezi unul stând la o distanţă, cu capul lui ascuns, păi, tu-tu cu greu ai şti diferenţa. Ei sunt cam de aceeaşi mărime pe la partea din spate; este alb, exact ca cerbul. Ar fi foarte dificil să-i distingi. Dar coarnele lui identifică caracteristica lui, prin coarnele acelea. Berbecul are un corn care se rotunjeşte, şi un cerb are ramuri care iasă în afară. Şi un alt lucru, un cerb nu va merge chiar la aşa înălţime, să se hrănească.

E-15 Şi atunci capra, mergând, de asemenea, este o caracteristică la un ţap, şi un berbec, care tu ai trebui să şti diferenţa dintre ei, când tu te afli sus la înălţime, pentru că ei amândoi locuiesc sus în munte. Trebuie să şti diferenţa. Dar dacă observaţi, unun ţap se împiedică aşa cum umblă; pe când, un berbec îşi pune picioarele jos în acest fel, aşa cum umblă. Caracteristica felului în care îşi lasă urma. Tu îţi identifici vânatul în funcţie de caracteristicile a ceea ce face, şi cum acţionează, şi cu ce se hrăneşte, şi totul. Se identifică pe sine prin caracteristicile sale. Şi atunci tu dai peste unul, şi urmăreşte ce se întâmplă, îi poţi deosebi prin felul cum merg ei. Poţi deosebi prin acea caracteristică la fiecare animal diferit.

E-16 Apoi aţi observat vreodată, nu ştiu dacă le aveţi aici sau nu, presurele galbene; ei bine, ciocănitoare este denumirea corectă pentru ele, şi o gaiţă. O gaiţă este cam de aceeaşi mărime a unei presure galbene. Şi le vezi pe ambele zburând, şi ele sunt ambele cam acelaşi tip de pasăre. Dacă nu poţi vedea culoarea, dar doar urmăriţi-le, puteţi distinge care este presura galbenă. Gaiţa zboară, mai mult sau mai puţin, în linie dreaptă. Dar presurele galben, dând din aripi, cum dă din aripi, ea merge în jos şi apoi în sus, în jos şi apoi în sus. Vedeţi, ea se face într-un salt, în acest fel, şi puteţi distinge că aceea este caracteristica presurelui galben, felul cum zboară.

E-17 Dacă observaţi prepeliţa, când vine afară, felul cum vine sus. Şi atunci urmăriţi dacă vă aflaţi într-o mlaştină, unde prepeliţa ar putea fi, şi o-şi o becaţină. Voi vânătorilor ştiţi asta. Becaţina comună şi culiculul cu cioc subţire, se identifică prin modul cum vin afară şi cum pleacă. Se identifică prin caracterisiticile lor de zbor, ce fel de păsări sunt ele. Asftel, dacă doar le-aţi auzit, puteţi doar deosebi ce era, felul cum a plecat afară, ce este, în funcţie de caracterisiticile zborului ei.

E-18 Ca un bărbat şi o femeie. Şi unul şi celălalt sunt fiinţe umane, dar o femeie are caracteristici diferite faţă de un bărbat. Eu citeam aici, cu ceva timp în urmă, despre Solomon şi regină. Nu am apucat niciodată să predic micul meu Mesaj aici, vouă, despre regina din Sud, venind să îl vadă pe Solomon, şi văzând acel dar de discernământ. Am citit despre aceea, aici nu de mult, şi ei au spus, că, "Una din încurcăturile care au fost puse înaintea lui Solomon, a fost, această regină a luat o femeie, sau femei, mai degrabă, şi le-a îmbrăcat ca pe bărbaţi."

E-19 Acum, aceea a fost necunoscut în acea zi, dar cu siguranţă este actual, astăzi. Şi-şi voi ştiţi că acel lucru este greşit. Biblia a spus că o femeie nu ar trebui să facă aceea. "Este o urâciune pentru o femeie să poarte îmbrăcăminte care aparţine unui bărbat." Şi neschimbătorul Dumnezeu a spus aceea, aşadar este adevărat.

E-20 Astfel aflăm că Solomon, nu doar că le-a privit, el le-a pus să umble sau să facă ceva, şi imediat a spus, "Sunt femei." Vedeţi, el a putut spune prin caracteristicile acelei femei, modul cum sa comportat, că ea era femeie şi nu bărbat.

E-21 Şi atunci aproape orice în acest fel, cu caracteristicile sale. Exact cum mulţi oameni sunt stângaci, şi dreptaci. Ei sunt distinctivi din felul cum se comportă. Voi puteţi spune dacă este o persoană stângace sau dreptace, din felul cum ei se comportă, felul cum se întinde întotdeauna cu acea mână stângă sau mână dreaptă.
Şi amintiţi-vă, Isus a avut ceva de genul acela, că...

E-22 Două mâini sunt chiar aproape... Ele sunt la fel. Au acelaşi fel de amprente digitale, amprente, cinci degete; mic, indice, şi aşa mai departe. Exact cum mâna dreaptă şi mâna stângă au acelaşi fel de degete, în mod normal, palmă de aceeaşi mărime, chiar exact. Şi singura diferenţă este, la ele, este că una este stânga şi cealaltă este dreapta. Aceea este singura diferenţă care o puteţi distinge. Una este stânga, cealaltă dreapta.

E-23 Şi atunci în aceea, Isus a spus... Aş putea să strecor un mic punct aici. Isus a spus, în Matei 24, că, "Caracteristicile Duhului vor fi întrucâtva asemănătoare în zilele de pe urmă, atât de aproape că vor înşela chiar pe cei aleşi dacă ar fi fost cu putinţă." Vedeţi, ei chiar ar...

E-24 Luaţi-vă mâna şi doar ţineţi-o sus. Vedeţi, dacă nu observaţi, una din ele arată ca cealaltă, în toate privinţele, dar una din ele este stânga şi cealaltă este dreapta.

E-25 Acela este felul cum sunt duhurile în ziua de pe urmă. Ele sunt întrucâtva asemănătoare, dar ele au o caracteristică care le identifică. Unul este bun, şi celălalt este greşit, şi poate fi identificat prin caracteristica ei.

E-26 Duhul lui Dumnezeu poate fi identificat prin caracteristica Sa. Vedeţi? Duhul lui Dumnezeu, şi duhul bisericii. Există un duh al bisericii, şi un Duh al lui Dumnezeu care absolut nu este ca duhul bisericii, deloc.
Acolo este un duh denominaţional.

E-27 Există un spirit naţional. Există un spirit al naţiunii. Fiecare naţiune, când am ajuns în ea, umbli înăuntru acolo, găseşti un spirit diferit. Am mers în Finlanda, oameni buni, dar acolo era un spirit Finlandez. Mă duc jos în Germania, acolo este un spirit German.

E-28 Aici nu de mult, mă duceam cu soţia, când noi încă locuiam în Indiana, cu doi ani în urmă, acolo la micul supermarket. Eu doar am venit acasă. A trebuit să mergem să luăm ceva de mâncare. Şi în drumul meu într-acolo, noi... Era în timpul verii, voi poate nu o să credeţi, dar am găsit o doamnă care era îmbrăcată cu o rochie. Şi a fost aşa de ciudat, eu... Acest lucru m-a şocat. Eu-eu am spus, "Uite acolo, aceea arată ciudat, acea femeie poartă o rochie." Restul din ele purtau haine care nu au... nu se cuveneau femeii. Şi-şi ea a spus... am spus, "Ei bine, acela este doar spiritul American, vezi, spiritul Americii."

E-29 Acum, spirit al Americii, este un... se presupunea a fi o naţiune Creştină, dar spiritul acestei naţiuni nu este Creştin. Ar putea fi numită o naţiune Creştină, dar este la un milion de mile depărtare de aceasta, în caracteristică. Astfel, această femeie, am spus...
Ea a spus, "Bine, nu suntem noi Americani?"

E-30 A spus, am spus, "Nu. Noi trăim aici. Aceasta este ţara noastră. Noi-noi-noi stăm în aceasta. Noi o iubim. Este cea mai bună naţiune din lume. Dar, cu toate acestea, noi nu suntem Americani." Am spus, "Noi suntem născuţi de Sus. Duhul Sfânt a venit jos, şi noi aparţinem unei Împărăţii. Nu este din această lume." Am spus, "Acela este motivul că surorile noastre poartă rochii, poartă păr lung, nu se machiază. Vezi, caracteristicile lor le identifică ca 'sfinţenie pentru Domnul,' de Sus."

E-31 Aşadar, noi căutăm o Împărăţie. Noi căutăm un Împărat să vină şi să primească supuşii Săi în Împărăţia Sa. Şi ei sunt identificaţi prin a lor-caracteristicile lor, căci comorile lor nu sunt de pe acest pământ sau din aceste naţiuni. Sunt de sus, în Glorie. Aşadar, ei, "Ei aşteaptă după o Cetate a Cărui Ziditor şi Făcător este Dumnezeu." Ei sunt identificaţi în mod corespunzător.

E-32 Doresc să fi avut destulă voce să vă predic într-o seară. Dar eu-eu iau din aceea. Acum, identificat prin caracteristicile sale.

E-33 Găsim un exemplu bun aici în timpul Israelului, venit în ţara promisă. Şi Dumnezeu i-a chemat conform cu făgăduinţa Lui. El i-a spus lui Abraham că, el va, "Sămânţa lui va fi în această naţiune străină, timp de patru sute de ani, şi apoi El îl va izbăvi cu o mână mare puternică. Şi ei vor merge într-o ţară, atunci, a fost făgăduit, în care curge lapte şi miere." Şi atunci când s-a apropiat timpul făgăduinţei, a venit un-un Faraon care nu a recunoscut slujba importantă a lui Iosif pe care el o avea printre ei.

E-34 Şi, acest lucru, Dumnezeu a ridicat un profet numit Moise. Şi omul a fost educat în toată înţelepciunea Egiptenilor. Fără îndoială că el era un om mare, deştept, om intelectual, că el i-a putut învăţa pe Egipteni înţelepciune. Arăta ca un om pregătit cum trebuie-pregătit pentru izbăvire.

E-35 Dar, vedeţi voi, ce numim noi izbăvire, şi ce numeşte Dumnezeu izbăvire, este ceva diferenţă.

E-36 Acum priviţi acest om cu toată etica lui. El ştia că a fost născut ca să elibereze copiii lui Israel. Totuşi, cu toată educaţia lui, asta era tot despre ce ştia el, şi ştiind că a fost chemat de Dumnezeu să facă lucrarea, el a avut toată a lui... A avut Licenţa lui în Arte, şi a lui Ph.D., şi LL. D., şi aşa mai departe. Şi s-a dus afară să elibereze Israelul, şi a fost un eşec total.

E-37 Acum observaţi, părea ca şi cum, el fiind cu piciorul lui pe tron în Egipt, ca să devină Faraon, că el ar fi putut elibera copiii lui Israel după ce devenea Faraon, pentru că el era următorul la rând pentru-pentru tron. Dar, vedeţi voi, că, procedând în acel fel, nu ar fi identificat caracteristica lui Dumnezeu în eliberarea poporului Său.

E-38 El a spus că El îi va izbăvi. El îi va "izbăvi cu o mână puternică," nu Moise cu o armată puternică, ci Dumnezeu cu o mână puternică.

E-39 Aflăm că acest profet a fugit şi a fost în pustiu timp de patruzeci de ani. I-a luat lui Faraon patruzeci de ani ca să pătrundă în el o educaţie, şi i-a luat lui Dumnezeu patruzeci de ani să o scoată afară din el. Astfel noi aflăm, într-o zi, că el, în partea din spate a pustiului, l-a întâlnit pe Domnul Dumnezeu într-un rug aprins, în forma unui Stâlp de Foc stând într-un rug. Şi i-a fost cerut să-şi scoată încălţămintea lui, căci, pământul pe care stătea el era sfânt. Acum priviţi la acest om rafinat, cultivat, educat, care era, priviţi schimbarea caracteristicilor lui după ce l-a întâlnit pe Dumnezeu. El a făcut cel mai mult...

E-40 Uneori Dumnezeu face lucruri într-un fel atât de simplu, şi într-un fel atât de nesăbuit, pentru modul firesc de gândire. Observaţi un om care a fost un eşec total; cu toate oştirile Egiptene şi totul în jurul lui să facă voia lui Dumnezeu, cu toată educaţia lui, la vârsta de patruzeci de ani, în floarea vârstei. Iată- 1 aici, în vârstă de optzeci de ani, în următoarea dimineaţă, cu nevasta lui călare pe un catâr, cu un micuţ pe şoldul ei, şi un toiag în mâna lui, mergând în jos către Egipt, să biruiască. Vorbiţi despre o privelişte ridicolă! Dar aceea expunea caracteristicile lui Dumnezeu, pentru că El avea un om care să creadă Cuvântul Lui. Asta-i tot. Treaba cu asta a fost, vă puteţi imagina invazia unui singur om mergând către Egipt, unde, o oştire a eşuat? Dar ce era aceasta? Caracteristica lui, tacticile lui au fost schimbate. El mergea în Numele Domnului, "EU SUNT CEL CE SUNT." Treaba cu asta a fost, el a cucerit. Aşa este, pentru că el mergea în Puterea Domnului.

E-41 Pe drumul lui, conducând Israelul către ţara făgăduită, el a intrat în contact cu fratele lui, fratele lui denominaţional, Moab. Acum, Moab, în nici un caz, nu erau păgâni. Aceia erau copiii fiicei lui Lot. Unul din copiii lor a-a dat naştere lui Moab.

E-42 Acum, sus acolo, vreau ca voi să observaţi aceste două naţiuni, în contrast. Aici era Egiptul, un micuţ, risipit în jur, nici o naţiune unde să meargă, nici putere executivă sau nici un rege, sau nimic, sau ceva demnitari printre ei, doar un popor în drumul lor spre ţara făgăduită. Şi iată-iei trebuiau să meargă prin ţara Moabului. Aceasta a fost exact în linie cu făgăduinţa.

E-43 Şi Moab, de asemenea, erau credincioşi în Iehova, şi ei aveau un profet. Şi Israel avea un profet. Şi unii şi ceilalţi aveau profeţi.

E-44 Şi acum observaţi, ei au ajuns la punctul că profetul naţiunii organizate venea jos să blesteme această altă naţiune, pentru că era doar o pribeagă, neavând un anume loc să stea. Astfel ei au venit jos.
Şi urmăriţi acei doi profeţi: Când se ajunge la a vorbi fundamental, ei amândoi aveau perfectă dreptate. Pentru că, observaţi, Balaam, episcopul, le-a spus, "Acum voi zidiţi-mi şapte altare."

E-45 Şapte este numărul desăvârşit al lui Dumnezeu, reprezentând cele Şapte Epoci ale Bisericii, cele şapte zile ale creaţiunii, şi aşa mai departe. Acum observaţi, şapte, Dumnezeu este desăvârşit în şapte.

E-46 "Şapte altare, şi pe fiecare altar pune un-un viţel." Acum acela este exact acelaşi altar care ei l-au avut jos în tabăra lui Israel. Acolo sunt ei jos în Israel, cu acelaşi altar ce-l au ei aici; şi aceeaşi jertfă, un viţel şi un viţel; un profet şi un profet. Două naţiuni, în opoziţie.

E-47 Un exemplu foarte perfect pentru ziua în care trăim, dacă am fi avut timp să intrăm în aceasta! Observaţi-l pe Dumnezeu făcând-o în pildă, ca noi să o aflăm, comparând.

E-48 Acum, de asemenea, Balaam a cerut un berbec pe fiecare altar. Aceea vorbea despre credinţa lui într-un Mesia care urma să vină. Un berbec, un berbec, acela este aceeaşi jertfă care au avut-o jos în Israel; jos în tabăra din Israel, sus aici de-în Moab. Fundamental, ei amândoi erau corecţi, dar, observaţi, ca fundamental în doctrină.

E-49 Dar un profet jos în tabăra Israelului a avut caracteristicile lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu. El a stat cu făgăduinţa lui Dumnezeu pentru acea epocă, pentru că el era într-o linie mergând către ţara făgăduită. Vedeţi?

E-50 Acum, în ceea ce priveşte partea fundamentală, Balaam, Balac ar fi putut fi identificat tot la fel cum era Moise.

E-51 Dar, vedeţi voi, Moise, fiind profetul corect al lui Dumnezeu, nu doar că a avut părţile fundamentale, dar avea identificarea lui Dumnezeu. Vedeţi, el era în linia de datorie, exact ce a fost făgăduit pentru acea epocă; nu pentru epoca lui Noe, dar pentru epoca de atunci. "Eu vă voi duce într-o ţară unde curge cu lapte şi miere." Ei erau în călătoria lor, şi Israel era identificat cu profetul lor, Moise, cu Mesajul din epoca aceea. Caracteristicile lui Dumnezeu identificate în Moise. Un Stâlp de Foc îl însoţea. El avea de asemenea şi ispăşirea în acţiune; nu vorbind despre aceasta, ci o avea în acţiune. Nu ce va fi; ce este chiar acum!

E-52 Observaţi, el a avut un şarpe de aramă care a fost înălţat pentru bolile şi afecţiunile poporului, astfel Moise practica vindecarea Divină. El a avut ispăşirea, şarpele de aramă simbolizând că Dumnezeu era în tabără, şi oamenii priveau la acel şarpe de aramă şi erau vindecaţi.

E-53 El a avut şi Stânca lovită care îl însoţea. Şi aceea îl identifica pe Dumnezeu, ca să păstreze Apele Vieţii printre ei, bucurie şi mântuire, ca ei să nu piară ci să aibă Viaţă veşnică. Aceasta a fost un simbol a... Acea Stâncă lovită în pustie a fost un simbol a lui Cristos fiind lovit.

E-54 Apoi, ei călătoreau în linia făgăduinţei. Aceea era o altă identificare, de a arăta caracteristica lui Dumnezeu. Nu contează cât de fundamental era acest celălalt cu Cuvântul; el avea fundamentalismul, plus identificarea, şi caracteristica lui Dumnezeu în mijlocul lor. Dumnezeu s-a identificat pe Sine. Doi profeţi, ei amândoi profeţi, şi ei amândoi fundamentali; dar Dumnezeu a identificat caracteristicile Lui în Moise, pentru că el avea caracteristicile lui Dumnezeu cu el.

E-55 Acum, din nou, caracteristicile lui Dumnezeu sunt întotdeauna supranaturale, pentru că El este supranatural. Dumnezeu este supranatural. Este neobişnuit, întotdeauna, în tendinţa modernă de gândire a zilei. Ştiţi asta. Dumnezeu întotdeauna a răsturnat căruţa cu mere, pentru-pentru grupurile religioase în fiecare epocă care a trecut vreodată.

E-56 Şi nici o singură dată o persoană sau un grup de oameni care s-au organizat vreodată împreună pe baza unui mesaj şi care nu au murit şi a fost pus pe raft şi nu s-a mai ridicat niciodată. Nu există nici o istorie. Luteranii, Presbiterienii, Metodiştii, Baptiştii, Penticostalii, şi aşa mai departe, nu s-au mai ridicat niciodată, când ei s-au dus să-L grupeze.
Dumnezeu lucrează cu individuali.

E-57 Observaţi, El este atât de neobişnuit pentru modul de a gândi. Vedeţi, noi pornim într-o direcţie, şi noi trebuie să-L credem în acest fel. Şi apoi Dumnezeu vine în jur cu Cuvântul Lui pe care El l-a promis, şi Se identifică în acel Cuvânt. Acest grup nu poate merge la Acesta, pentru că nu cred în El. Vedeţi, se exclude singur de la Acesta.

E-58 Ca şi Iosif, el a fost un fiu al lui David, şi un om bun, Iosif, soţul Mariei. El era un om bun, şi fără îndoială că citea Biblia, sulurile, încontinuu, pentru că... şi aştepta după un Mesia să vină, şi trebuia să fi ştiut ce a spus Scriptura că va avea loc. Isaia a spus, "O fecioară va zămisli."

E-59 Bine, acum, el umbla cu această fată tânără, Maria, probabil în vârstă de optsprezece ani, şi el era probabil un pic mai în vârstă. Şi atunci când ei erau logodiţi ca să se căsătorească, ea s-a arătat însărcinată. Acum aceea a fost într-un fel greu pentru Iosif să accepte cumva acest lucru. Fără îndoială că Maria i-a spus despre vizita lui Gabriel. Dar noi observăm, felul în care caracterul lui l-a condus, el s-a îndoit.

E-60 Acum ea a fost găsită a fi mamă înainte ca ei să fie căsătoriţi. Şi, în Biblie, acea pedeapsă este moartea, prin împroşcarea cu pietre. O femeie necăsătorită fiind mamă în devenire, trebuia să fie ucisă cu pietre. Nu exista prostituţie în Israel. Acest lucru a fost scos afară. Aşa noi aflăm, în Deuteronom, ne spune aceea.

E-61 Acum aflăm că, Maria, părea ca şi cum ea încerca să-l folosească pe Iosif doar ca acoperire pentru vreo faptă pe care ea a comis-o. Pentru că, dacă ea era găsită să fie mamă deja înainte ca ei să fie căsătoriţi, atunci trebuia să fie ucisă cu pietre, şi ea trebuia să aibă pe cineva acum care să fi putut sta ca acoperire pentru ea. Şi aceea părea, foarte mult, că a fost ce încerca ea să facă.

E-62 Dar Iosif uitându-se în ochii ei mari frumoşi, şi ea ar fi spus, "Iosif, Gabriel mi-a spus, 'Duhul Sfânt te va umbri, şi acest Lucru care se va zămisli în tine-în tine este de la Duhul Sfânt. Este Dumnezeu. Acela este ce va fi numit, "Fiul lui Dumnezeu."'" Şi, Iosif, el-el-el a vrut să creadă aceea, dar era aşa neobişnuit. Asta nu s-a mai întâmplat niciodată înainte.

E-63 Şi acela este chiar felul cum este astăzi. Dacă am putea numai... Dacă aş fi avut vreo cale să-i fac pe oameni să înţeleagă că neobişnuinţa a orice, dacă este identificat de Cuvânt, atunci caracteristicile acestuia dovedesc ceea ce este. Este Dumnezeu în acţiune.

E-64 Iosif ar fi trebuit să ştie aceasta. Ar fi trebuit să ştie, "O fecioară va zămisli." Dar el a fost cinstit cu privire la acest lucru. El nu a vrut să o lase, în ascuns, dar el-el şi-a pus de gând să o facă.

E-65 Şi atunci Îngerul Domnului i s-a arătat într-un vis. V-aţi întrebat vreodată de ce El i s-a arătat într-un vis? Nu erau profeţi în zilele lor. Visul lor era aşa simplu, că nu aveau nevoie de tălmăcire. A spus, "Iosife, tu fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt." Vedeţi, atunci, aceasta a stabilit-o. Vedeţi, El a venit la el într-un vis, în mod secundar. Dar, vedeţi, nu a existat nici un profet acolo să identifice acel Cuvânt, că, "Aceasta este fecioara care va zămisli." Vedeţi? Şi, astfel, El i s-a arătat într-un vis, pentru că el era cinstit şi neprihănit şi un om bun.

E-66 Şi eu cred că Dumnezeu va veni la orice om bun, în vreun fel, şi va identifica facerile Lui la acel om bun, pentru acea epocă, dacă acel om este chemat de Dumnezeu pentru acea epocă.

E-67 Acum, dar aceasta a fost atât de neobişnuit, ei doar nu au putut înţelege acest lucru. Dar, întotdeauna, arătarea conform cu Cuvântul făgăduit pentru acea epocă, tot acest fel neobişnuit.
Acum sunt unii oameni care ar putea merge în jur, şi să spună, "Bine, acest lucru este neobişnuit, acela este Dumnezeu. Acest lucru este neobişnuit."

E-68 Dar, vedeţi voi, acest lucru trebuie să fie identificat de Cuvânt, şi Cuvântul este Dumnezeu. Vedeţi? Şi atunci caracteristica acestei identificări identifică cine este acesta, pentru că Dumnezeu a spus, "aceasta se va întâmpla," şi se întâmplă. Vedeţi? Caracteristica acestuia este Cuvântul lui Dumnezeu fiind identificat de caracteristica a ceea ce se desfăşoară.

E-69 El a spus că în zilele de pe urmă El va turna Duhul Sfânt. El a făcut-o. Caracteristicile acestui lucru a identificat că era Dumnezeu, Cuvântul Lui făgăduit. Vedeţi, acesta întotdeauna se identifică.

E-70 Acum, întotdeauna, de fiecare dată, corectează cuvântul, când Cuvântul este spus greşit. Aţi observat vreodată? Aceasta a fost în zilele lui Noe, că a corectat acea epocă ştiinţifică, că Dumnezeu urma să aducă apă din ceruri. Acesta a fost Moise, vedeţi, care a corectat când ei erau toţi stabiliţi jos în Egipt, şi aşa mai departe, dar Cuvântul lui Dumnezeu a trebuit să vină ca să fie identificat. Şi Adevărul Cuvântului corectează eroarea.

E-71 Daţi-mi voie să vă întreb ceva. Am putea intra puţin mai adânc aici. Nu ar trebui să predic învăţătură sau doctrină, dar daţi-mi voie să vă întreb doar un singur lucru.

E-72 Isus era Cuvântul. Noi ştim asta. Biblia a spus că era. Sfântul Ioan, 1-ul capitol, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." El încă este Cuvântul. Atunci când El a putut discerne gândurile lor, ei ar fi trebuit să ştie că acela era Cuvântul, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a spus că aceea era ce va face EL El era Profetul.

E-73 Acum observaţi, noi aflăm că atunci când El a fost născut, cam la vârsta de doisprezece ani, El s-a dus la sărbătoarea cortului. Şi ei s-au suit la praznicul Paştelui. Şi, în drumul lor de întoarcere, ei au călătorit timp de trei zile şi ei L-au pierdut; înţelegând, gândind, mai degrabă, presupunând că El se afla printre oamenii lor.

E-74 Am putea face o lecţie din asta. Aceea este aşa de mult astăzi! Acum tu Metodist, Baptist, Presbiterian, Luteran, Catolic, orice eşti tu, vedeţi, voi faceţi acelaşi lucru. Voi vă gândiţi că pentru că Wesley a avut o mare trezire, Luter a avut o mare trezire, sau Pentecostul a avut o mare trezire, voi vă gândiţi că El este printre oameni, pe când, uneori El nu este acolo.

E-75 Ei s-au dus să-L caute. Unde L-au găsit ei? Unde L-au lăsat, la Ierusalim. Şi când ei L-au găsit, ce făcea El? Un băieţel, de doisprezece ani, probabil nu a fost niciodată la şcoală nu mai mult de cât ceea ce mama Lui L-a învăţat; şi aici se afla El în templu, discutând cu acei preoţi, despre Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ei erau uimiţi de înţelepciunea acestui Copil. De ce? El era Cuvântul. Acum priviţi.

E-76 Şi acum fără să vă dezonorez pe voi oameni Catolici care o numiţi pe Maria mama lui Dumnezeu, dar doar daţi-mi voie să vă arăt o mică eroare aici. Dacă biserica este zidită pe Maria, uitaţi ce s-a întâmplat. Acum ea a venit şi a spus, ,,Oh, tatăl Tău şi eu Te-am căutat, cu lacrimi." Priviţi la acea afirmaţie, atunci ea a condamnat propria ei mărturisire. Ea a spus, "Tatăl Tău şi eu Te-am căutat, cu lacrimi."

E-77 Priviţi acel Cuvânt. El era Cuvântul. A spus, "Oare nu ştiaţi că Eu trebuie să fiu în treaba Tatălui Meu?" Priviţi Cuvântul corectează eroarea. Chiar acolo în faţa acelor preoţi, ea a ruinat mărturisirea ei. A spus că a fost zămislită de Duhul Sfânt, şi aici a spus că Iosif este "tatăl" Lui. Vedeţi cum acel Cuvânt o prinde rapid? El era Cuvântul. Acum, voi ştiţi că un băiat de doisprezece ani nu ar fi făcut aceea. El era Cuvântul. El era Cuvântul vorbit din epoca aceea, aşa că de aceea caracteristica identificată al lui Dumnezeu era în Cristos. El a corectat erorile. A spus...
Ei au spus "Păi, noi suntem ucenicii lui Moise." Vedeţi?

E-78 El a spus, ,,Dacă eraţi ucenicii lui Moise, voi M-aţi fi cunoscut. El a scris despre Mine. Moise a spus, 'Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet ca mine.' Voi m-aţi fi cunoscut pe Mine dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise."

E-79 Şi, vedeţi, Cuvântul întotdeauna corectează eroarea zilei. Dar oamenilor nu le place să creadă acest lucru. Ei doar ezită în continuare, doar la fel.

E-80 Dar Isus a corectat propria Lui mamă. Şi mama Lui a fost în greşeală, pentru că ea a spus deja că acela era un copil zămislit în ea de Duhul Sfânt, şi aici ea întoarce în jur mărturisirea ei şi a spus că Iosif era "tatăl" ei, era tatăl lui-lui Isus. Acum dacădacă Iosif...

E-81 Dacă El era fiul lui Iosif, dacă El ar fi fost în treburile tatălui Lui, El ar fi fost în atelierul de tâmplărie.

E-82 Dar El era cu treburile Tatălui Său, sus acolo în Templu, mustrând acele organizaţii. Vedeţi? El era cu treburile Tatălui Său, doar un Băieţaş de doisprezece ani. "Oare nu ştiţi că Eu trebuie să fiu în treburile Tatălui Meu?"

E-83 Aţi observat când Isus a fost ispitit de Satan? Caracteristica Lui acolo, când El a fost în ispitirea Lui, L-a identificat a fi Dumnezeu, pentru că El a stat cu Cuvântul. Vedeţi? "Este scris," a spus Satan.
Isus a spus, "De asemenea este scris," a stat drept cu Cuvântul.

E-84 "Dumnezeu în timpuri diferite," citim aici. "Dumnezeu, în timpuri diferite," aceasta înseamnă vremurile de demult, "chipuri diverse," multe feluri, "S-a identificat profeţilor Săi prin vedenii." Aceea era caracteristica unui profet, era când el prezicea lucruri şi se întâmplau. Acum aceea a fost caracteristica identificării lui, că Dumnezeu era cu el. Atunci aceea i-a dat dreptul să tălmăcească Cuvântul pentru acea zi, pentru că, "Cuvântul lui Dumnezeu vine la profeţi," caracteristica profetului pe care El l-a prevestit.

E-85 Biblia a spus, "Dacă va fi unul, şi ce spune el vine la împlinire, atunci să îl ascultaţi; dar, dacă nu, să nu-l credeţi, nu vă temeţi de el, dar al Meu... dacă-dacă Cuvântul Meu nu este în el. Dar dacă vine la împlinire, atunci Cuvântul Meu este în el." Aceea este identificarea lui. Aceea este caracteristica unui profet.

E-86 Acum, Dumnezeu, în timpuri străvechi, aşa este cum Îşi arăta El caracteristicile de identificare a Lui la om, vorbind prin intermediul unui om care a fost chemat să fie un profet. Acum, Biblia spune că, "Dumnezeu, în timpuri străvechi, în diferite feluri, a vorbit părinţilor prin profeţi."

E-87 Citim de asemenea, în Doi Petru, că întregul Cuvânt al lui Dumnezeu a fost scris de ei. "Oameni din vechime, mânaţi de Duhul Sfânt, au scris Biblia." Ei erau profeţi. Cuvântul a venit la ei şi ei L-au scris, l-au scris jos, sub inspirare. Mai întâi ei au fost profeţi identificaţi, atunci ei-ei au scris Cuvântul de inspirare, şi ei au avut tâlcuirea descoperirii Divine pentru că a fost Dumnezeu în om.

E-88 Acum acela este modul cum El s-a arătat pe Sine în caracteristicile Sale de identificare, vedenile lor fiind adeverite, era caracteristica lui Dumnezeu în ei, făcându-Se cunoscut oamenilor.

E-89 Acum, aceea este singurul mod în care a fost El în Cristos. Un profet a fost doar o mică fărâmă. Cristos a fost plinătatea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine. Şi caracteristicile Sale l-au identificat pe El, ceea ce era El, într-atât că El a spus, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu le credeţi. Dacă Eu nu am caracterul Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi, să nu credeţi spusele Mele. Dacă Eu nu am caracterul Tatălui Meu în Mine, atunci să nu le credeţi, deloc."

E-90 Acum, caracteristicile Lui nu se schimbă niciodată. Dumnezeu nu Îşi poate schimba caracterul, nu mai mult de cât-de cât poate un-un miel să îşi schimbe caracterul lui, sau oricare alt lucru să îşi poată schimba caracteristicile. Pentru că, atâta timp cât acesta este în starea lui originală, este original.
Şi dacă voi schimbaţi ceva, atunci l-aţi schimbat din starea originală.

E-91 Este exact cum voi puteţi lua o-o purcea, şi voi puteţi spăla o purcea şi-şi să puneţi acea vopsea pe unghile ei, cum fac femeile, şi să o aranjaţi cu ruj, şi să puneţi pe ea o rochie drăguţă. Mânaţi afară acea scroafă veche, ea se duce chiar drept la mocirlă, şi se tăvăleşte din nou. De ce? Ea este o purcea, asta-i tot. Dar, şi, dar, ştiţi voi, voi nu aţi face...

E-92 Un miel nu are face aceea. El nici măcar nu ar intra în acel nămol. El nu vrea să aibă nimic de a face cu aceasta. Este caracteristica acestuia. Vedeţi? Voi l-aţi putea îmbrăca în acelaşi fel de haine, dar el sigur nu va, el sigur nu se va duce. Exteriorul nu contează; este vorba despre interior. Acum, Dumnezeu fiind sursa la toată viaţa...

E-93 Să nu vă scape aceasta. Eu încerc, cu tot ce este în mine, să vă fac să înţelegeţi ceva. Vedeţi? Este spre binele vostru, prieteni. Este în fa-folosul vostru. Vedeţi?

E-94 Nu am venit aici doar ca să fiu văzut. Nu am venit aici, că nu aveam alt loc unde să merg. Am venit aici pentru că am simţit să vin aici. Am simţit că slujba pe care Domnul mi-a dat-o trebuie să fie arătată printre oamenii de aici, şi încerc să vă fac să înţelegeţi ce este Dumnezeu cu adevărat acum. El este Cuvântul Lui făgăduit. El este întotdeauna Cuvântul, şi El Se identifică prin caracteristicile pe care El le-a promis. Un personaj anumit se va ridica într-un timp anumit, care este în Cuvânt, atunci caracteristica acestei persoane care trebuie să se ridice identifică că aceea este acea persoană.

E-95 Acela este motivul că Isus a trebuit să fie Cine a fost EL Ei trebuiau să fi văzut acest lucru. Nu-i de mirare că ei erau orbi. Lucrul... A spus, deşi El a făcut aşa de multe miracole, totuşi ei nu au putut crede, pentru că Isaia a spus, "Au ochi şi nu pot vedea, şi urechi şi nu pot auzi." Vedeţi? Fiecare epocă, nu numai epoca Lui; dar fiecare epocă, cum, "Dumnezeu, în timpuri străvechi, în diverse chipuri," totuşi ei doar nu au putut să înţeleagă.

E-96 Acum, caracteristicile Lui nu dau greş niciodată. Este întotdeauna la fel. Acum, reţineţi, caracteristica Lui, caracteristica lui Dumnezeu, nu poate da greş. Dacă dă greş, atunci Dumnezeu a dat greş. Şi Biblia a spus, în Evrei 13:8, că, "Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Aşadar, El este Dumnezeul neschimbător. Ori ce caracter era El la început, El încă este acelaşi caracter. În fiecare fel în care a lucrat El, ori când El a făcut ceva vreodată, El o face în acelaşi fel de fiecare dată. Dacă El nu o face, este caracterul Lui care s-a schimbat, vedeţi, şi caracteristicile Lui ar expune ceva ce nu era din Dumnezeu. Vedeţi? Astfel noi nu am şti încotro...

E-97 Cum a spus Pavel, "Dacă trâmbiţa dă un sunet nesigur, cine va şti să se pregătească pentru bătălie, dacă trâmbiţa dă un sunet nesigur?" Acum dacă trâmbiţa trebuie să sune "retragerea," asta e ce trebuie să facem, retragerea. Dacă trâmbiţa sună "atac," asta este ce trebuie să facem, este atac. Dar ce este trâmbiţa? Este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta îl identifică pe Dumnezeu, fie că este-fie că este „urcaţi, staţi jos, retrageţi-vă, stivuiţi armele," orice ar fi. Este sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu.

E-98 Şi un sunet nesigur, când Biblia spune un anumit lucru trebuie să se întâmple; cineva spune, "Oh, aceea a fost din altă zi, aceea." Atunci este un sunet nesigur acolo. Atunci tu nu şti ce să faci.

E-99 Isus a spus, "Am putere să Îmi dau viaţa şi s-o înviez iarăşi." Nici un sunet nesigur acolo.

E-100 Femeia a spus, "Ştim că are să vină Mesia; şi când va veni El, El ne va spune lucrurile cum El a făcut."

E-101 El a spus, "Eu sunt Acela." Nici un sunet nesigur acolo. "Eu sunt Acela." Aha! Amin.
Au spus, "Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu."

E-102 El a spus, "Ei sunt, toţi, morţi." A spus, "Dar Eu sunt Pâinea Vieţii care a coborât de la Dumnezeu din Cer." Nici un sunet nesigur. ,,Eu sunt Pomul Vieţii, din Grădina Edenului." Nu, nici un sunet nesigur cu privire la aceea. Cu siguranţă nu. Nimic nesigur cu privire la aceasta. El a fost sigur în tot ce a făcut El.

E-103 Biblia nu dă un sunet nesigur. Aceasta identifică caracteristica lui Dumnezeu în răsunetul acesteia.

E-104 Isus a spus, în Sfântul Ioan 10:37, "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, ce... şi dacă Eu nu am acea natură a Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi. Ele sunt acelea, Ele identifică natura Lui în Mine, caracteristicile Lui."

E-105 Pentru că, Tatăl este Cuvântul, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu," şi caracteristica lui Dumnezeu este manifestată prin făgăduinţa Lui pentru acea epocă.

E-106 Acum dacă El ar fi trăit în timpul lui Moise, nu ar fi funcţionat. Şi dacă Moise ar fi trăit în timpul Lui, nu ar fi funcţionat. Dacă El ar fi trăit în timpul lui Noe, nu ar fi funcţionat, sau dacă Noe ar fi trăit în timpul Lui. Noe prorocea despre lucruri pentru acea zi, şi caracteristica lui şi ce a făcut el l-a identificat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Moise a făcut acelaşi lucru.

E-107 Şi aici vine Isus, şi Cuvântul făgăduit pentru acea epocă a fost identificat în Isus Cristos prin caracteristica Cuvântului, care este Dumnezeu. Amin.

E-108 Revărsarea Duhului Sfânt, în zilele de pe urmă, peste oamenii simpli, a identificat caracteristica lui Dumnezeu cu oamenii. El a făgăduit aceasta. Acesta-i Cuvântul. El a spus că El o va face. Nimeni nu o poate lua înapoi. El a spus că El o va face.

E-109 Astfel toate aceste lucruri pe care El le-a făgăduit, asta este ce va face EL Aceasta identifică caracteristica Lui. Da, domnule. "Să nu o credeţi, să nu credeţi spusele Mele, dacă caracteristica Mea nu este aceea a lui Dumnezeu."

E-110 Acum notaţi în Ioan 14:12, "Cel ce crede în Mine," a spus El, "are identificarea Mea, caracteristica Mea. Cel ce crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el." Aceea identifică căci caracterul lui Cristos este în el, manifestând caracteristicile Sale. Amin.

E-111 Mă simt destul de religios chiar acum, dacă sunt răguşit. Da. Domnule. Oh, vai! Vedeţi, nu este nici o greşeală cu privire la Acesta. Viaţa Lui! "Cel ce crede în Mine, lucrările pe care le fac Eu le va face şi el." Vedeţi, aceea identifică caracteristica.

E-112 Acelaşi lucru l-a spus El, "Dacă caracterul Meu nu Mă identifică, Dumnezeu în-în El, atunci (el) să nu-L credeţi." Acum El a spus de asemenea că El va fi identificat în aceea. Atunci, aceea, dacă aceasta nu Îl identifică, atunci El nu este ceea ce spune El.

E-113 Şi, astăzi, dacă Cristos nu se identifică pe Sine, caracteristica lui Cristos ne identifică pe noi ca fiind din Cristos, crezând Cuvântul... Isus era Cuvântul, astfel El a trebuit să creadă Cuvântul. Şi cum putem noi să spunem că suntem din Cristos, şi să negăm vreun Cuvânt din acea Biblie? Duhul Sfânt al lui Cristos este Dumnezeu în voi, şi Acesta va puncta fiecare făgăduinţă cu un "Amin." Biblia a spus, "Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred." Duhul lui Dumnezeu a spus, "Amin." Vedeţi?

E-114 Unul dintre ei nu va spune, "Nu, asta a fost pentru o altă epocă; asta a fost doar pentru ucenici."

E-115 "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la fiecare făptură. Cel, oriunde în toată lumea, care crede, aceste semne îl vor însoţi, acelaşi lucru." "Acelaşi ieri, azi, şi în veci," caracteristica fiind identificată.

E-116 Aceea face Evrei 1:1, "Dumnezeu în timpuri străvechi, vorbind părinţilor prin profeţi," identificându-l pe Cristos, înviat azi, prin aceeaşi caracteristică cu care a făcut-o El în timpuri străvechi. Aţi observat? Dumnezeu niciodată nu îşi schimbă felul Lui.

E-117 În Biblia veche, când un visător a visat un vis, şi nu era profet în ţară să vadă dacă acest vis era corect sau nu, ei aveau un alt mod de a afla. Ei au luat acel personaj, care a visat vreodată visul, îl duceau jos la templu. Pieptarul lui Aaron, care era marele preot, a atârnat pe stâlp. Şi acest visător a spus acest vis. Nu contează cât de bine suna acesta, cât de real suna; dacă acolo nu sclipea o Lumină supranaturală pe acele pietre, care este numit Urim Tumim, (cititorii Bibliei înţeleg); atunci, mie nu-mi pasă cât de real a sunat, acesta nu era aşa. Felul neobişnuit al lui Dumnezeu, caracterul lui Dumnezeu, a trebuit să manifeste caracteristicile Lui în supranatural, să arate că El S-a identificat în mesaj. Amin.

E-118 Eu spun acelaşi lucru în această seară. Vechiul Urim Tumim este dus, dar Cuvântul încă este lucrul care identifică caracteristica lui Dumnezeu, făgăduinţa orei în care trăim noi. Acolo sunt caracteristicile lui Dumnezeu identificate prin făgăduinţa orei în care trăim.

E-119 Aceea îl face pe Dumnezeu acelaşi cum era El. "În timpuri străvechi," priviţi, "în feluri diferite, El a vorbit părinţilor prin profeţi." "Şi legea şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci încoace, Împărăţia Cerului." Observaţi, "Dar în această zi de pe urmă," vorbind acelaşi lucru care l-a vorbit atunci, "prin Fiul Său Cristos Isus." "Dumnezeu, în timpuri străvechi, în feluri diferi te, a vorbit părinţilor prin profeţi; în această zi de pe urmă," făcând acelaşi lucru, "vorbind oamenilor (părinţilor) prin Fiul Său Cristos Isus." L-a înviat din morţi, şi El trăieşte în noi, identificându-se pe Sine şi prezicându-ne lucruri, căci El este un discernător al gândurilor şi intenţiilor inimii. Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci! "Dumnezeu, în timpuri străvechi şi în feluri diferite a vorbit părinţilor prin profeţi, dar în aceste zile de pe urmă prin Isus Cristos Fiul Său." Scriptura nu poate fi meşterită. Este exactă.

E-120 Cum am spus înainte, Dumnezeu nu are nevoie de nimeni să tălmăcească acest Cuvânt. El tălmăceşte Propriul Lui Cuvânt. Când El spune orice, se întâmplă, aceea este tălmăcirea. Vedeţi? El nu are nevoie de nimeni să spună, "Ei bine, eu cred că înseamnă aceasta." Dumnezeu îl identifică prin Propria Lui tălmăcire, a Lui.

E-121 Dacă făgăduinţa este pentru acea zi! Noi nu putem trăi în lumina lui-lui-lui Luter. Nu putem trăi în lumina lui Wesley. Nu putem trăi în lumina nici unuia din aceia. Noi trebuie să trăim în Lumina care este făgăduită pentru această zi.

E-122 Cum era dacă Moise ar fi mers jos în Egipt, şi ar fi spus, "Bine, noi vom construi o arcă mare. Noi vom pluti afară din această ţară. Nilul o să crească"? Ei s-ar fi uitat înapoi în sul; nu este nici o făgăduinţă despre aceea. Aşa este. Dar, vedeţi, el s-a identificat pe sine ca profetul lui Dumnezeu, căci ceea ce el a spus s-a împlinit, atunci ei au ştiut că el avea Cuvântul Domnului. Faraon avea suliţe, dar Moise avea Cuvântul. Astfel când ei au ajuns la mare, toate suliţele au mers pe fundul mării; şi Moise a trecut Israelul dincolo de mare, pe pământ uscat, pentru că el a avut Cuvântul, şi el era Cuvântul din ora aceea. Moise a fost Cuvântul manifestat pentru ora aceea.
Ilie a fost Cuvântul manifestat pentru ora aceea.

E-123 Cristos este Cuvântul manifestat, şi făgăduinţele pe care El le-a făcut. "Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii. Lucrările pe care le fac Eu le veţi face şi voi." El a făgăduit aceste lucruri. Ce este aceasta? Este caracteristica lui Dumnezeu expunând Cuvântul Lui, cum a făcut-o El în toate epocile.

E-124 Maleahi 4, El a spus, "Înainte de a veni ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului, iată, Eu vă trimit pe Ilie profetul; şi el va restabili credinţa copiilor înapoi spre părinţi din nou, înainte de a veni acea zi." El a făgăduit aceasta.

E-125 Isus a spus, în capitolul al 17-lea din Sfântul Luca, "Cum a fost în zilele Sodomei, tot aşa va fi la venirea Fiului omului, când Fiul omului este descoperit." Când descoperirea se desfăşoară, în zilele când lumea va fi ca Sodoma, ce va fi? Caracteristica acelei Scripturi este împlinită. Dumnezeu identificându-Se prin caracteristica Sa, caracteristici că El a fost întotdeauna. El nu poate părăsi aceea.

E-126 În zilele de pe urmă, El s-a identificat prin Fiul Său. Observaţi cum face Dumnezeu acestea întotdeauna la-aşa cum El în-... El nu schimbă niciodată felul Lui.

E-127 Aceşti trei bărbaţi care i-au vorbit lui Abraham, după cum noi tocmai vorbeam acolo, la zilele Sodomei.

E-128 Abraham era un om care l-a crezut pe Dumnezeu. El l-a luat pe Dumnezeu pe făgăduinţa Lui. Sara, nevasta lui, era de şaizeci şi cinci de ani, Abraham era de şaptezeci şi cinci, când Dumnezeu l-a chemat. El a spus că ei vor avea un-un copil; Abraham va avea un copil prin Sara. Aceasta ar putea suna un pic ridicol, dar îmi închipui că ea şi-a pregătit toate botoşeii şi prinzătoarele, şi totul, pregătit, pentru că ei urmau să aibă acest copil.

E-129 După primele douăzeci şi opt de zile, păi, Abraham i-ar fi putut spune la Sara, "Cum te simţi, dragă?"
"Nimic diferit."
"Slavă lui Dumnezeu, noi îl vom avea, oricum."
"De unde şti?"
"Dumnezeu a spus aşa."
A trecut un an. "Cum te simţi, dragă?"
"Nimic diferit."
"Noi îl vom avea, oricum. Dumnezeu a spus aşa."
Au trecut cinci ani. "Cum te simţi acum, dragă?"
"Nimic diferit."
"Noi îl vom avea, oricum. Dumnezeu a spus aşa."

E-130 Ce a fost aceasta? El avea făgăduinţa lui Dumnezeu. El l-a crezut pe Dumnezeu, şi a acţionat ca Dumnezeu: el s-a ţinut de Cuvântul făgăduit.

E-131 Au trecut douăzeci şi cinci de ani. Botoşeii deja s-au îngălbenit, dar ea încă i-a ţinut. Acum el este bătrân, şi gârbovit, şi el este într-o stare teribilă; şi pântecul Sarei ca şi mort, şi el este steril. Şi în ce stare sunt ei!

E-132 "Cum te simţi, Abraham, tată al naţiunilor?" prietenii lui credincioşi prefăcuţi i-or fi spus.

E-133 "Păi, slavă lui Dumnezeu, mă simt bine. Noi vom avea acel copil, oricum." Pentru că el nu s-a clătinat la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă; ci a fost tare, dând laudă lui Dumnezeu, căci a fost pe deplin convins că ceea ce a spus Dumnezeu, Dumnezeu este în stare să îndeplinească. Amin. Iată caracteristica unui credincios.

E-134 Cum este cu voi? Vedeţi? Cum rămâne cu noi, copiii lui Abraham? Suntem noi identificaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, ca o făgăduinţă, şi caracteristica noastră ne identifică pe noi înşine, că noi într-adevăr Îl credem? Sau, voi doar aşa şi aşa, săriţi de aici, şi pe aici, şi în jos aici, şi presupuneţi, şi şovăiţi în jur, cu privire la Acesta? Atunci, noi nu suntem Creştini, doar ne prefacem că credem.

E-135 Dar când noi într-adevăr stăm cu acea făgăduinţă, trageţi-O chiar acolo şi staţi cu Aceasta! Abraham a stat.

E-136 Acum noi aflăm, într-o zi el a văzut venind trei bărbaţi, umblând. Biblia a spus aici, ,,A fost în zăduful zilei," trebuie să fi fost cam pe la amiază. Aceşti bărbaţi au venit şi au vorbit cu el. Noi înţelegem că doi din ei s-au dus jos în Sodoma. Cred că am vorbit despre aceasta seara trecută. Unul din ei a rămas cu el.

E-137 Priviţi acest Bărbat pe care el l-a numit... care a rămas cu el, ce a făcut Bărbatul. Unul a fost identificat prin caracteristica Lui, că El era Elohim.

E-138 Elohim, chiar primul cuvânt din Biblie, "La început Dumnezeu..." Acum, oricare din voi cărturari ştiţi că acel cuvânt Dumnezeu acolo, înseamnă, în Ebraică, este "Elohim," care înseamnă, "cel Atotputernic, cel atot-suficient, cel de sineexistent," nu are nevoie de ajutor de la nimeni, nu are nevoie de tălmăcirea nimănui; o face El Însuşi. El este Dumnezeul cel a tot-suficient, omniprezent, omnistient, omnipotent. El este Dumnezeu.

E-139 Acolo era El. Şi Abraham acum, acest patriarh care s-a ţinut de Cuvânt, a privit la această Persoană. Şi când această Persoană Îşi avea spatele întors către cort, El a spus, "Unde este nevasta ta, Sara?"
A spus, "Ea este în cort, în spatele Tău."

E-140 A spus, "Eu te voi vizita conform cu timpul vieţii, şi tu vei avea acest copil pe care Eu ţi l-am promis."

E-141 Şi Sara a râs de acest lucru. Şi Cel care vorbea cu el, i-a spus ce a zis Sara în cort, în spatele Lui.

E-142 Acum, în Genesa, veţi citi aceea. Noi aflăm că atunci, Abraham, după ce acest Bărbat S-a identificat...

E-143 Ce a fost aceasta? Evrei, al 4-lea capitol, al 12-lea verset, a spus, "Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit, mai puternic decât o sabie cu două tăişuri, un discernător al gândurilor şi intenţiilor inimii."

E-144 El a ştiut că acesta era Omul. El ştia că nu erau profeţi în ţară decât el, şi de aceea Cuvântul Domnului a venit la el. Şi el era profetul, şi aici Cuvântul a venit la profet.

E-145 Acelaşi lucru cu Ioan Botezătorul. Acolo nu a fost un profet timp de patru sute de ani. Îmi amintesc...

E-146 Poate bătrânul Doctor Davis şade aici, în această seară, bătrânul predicator Misionar Baptist care m-a botezat pe mine în Credinţă. El obişunia să argumenteze cu mine. A spus, "Billy, tu eşti doar un copil acum. Tu trebuie să mă asculţi pe mine."
Am spus, "Bine, Frate Davis, eu ascult."

E-147 A spus, "Vezi tu, Ioan nu a fost botezat. Aşa că el boteza, dar nu a fost botezat; nimeni nu a fost vrednic să-l boteze." Asta este teologie bună Baptistă. "Şi iată vine Isus, şi a spus atunci... Ioan a spus, ,Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine; de ce vi Tu la mine?' Şi El a spus, 'Lasă să fie aşa."' A spus, "Şi atunci când La 'lăsat'," a spus, "tu vezi, atunci Isus l-a botezat pe Ioan. Şi când El a ieşit din apă, atunci cerurile s-au deschis şi El l-a văzut pe Dumnezeu în chipul unui porumbel, venind jos şi mergând peste El, a spus, 'Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care îmi găsesc plăcerea să locuiesc."' Dar, nu, nu ca să fiu în dezacord cu Doctor Davis, dar el a fost greşit.

E-148 Vedeţi, Ioan a fost profetul, şi Cuvântul întotdeauna vine la profet. Astfel dacă Cuvântul a fost făcut trup, Acesta a trebuit să vină la profet, oricum; pentru că, el mărturisea despre Cuvânt, şi chiar caracteristica lui l-a identificat aşa. Aici vine Cuvântul, acum ce s-a întâmplat? Indată ce el a venit în faţa lui Isus, Ioan a spus, "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine; de ce vi Tu la mine?"

E-149 Isus a spus, "Lasă să fie aşa, căci aşa ni se cade (e de datoria noastră) să împlinim toată neprihănirea." Ioan fiind profetul; El fiind Cuvântul. El a fost Jertfa, şi El se pregătea să intre în slujba Sa pământească, şi Jertfa a trebuit să fie spălată înainte de a fi prezentată. Şi Ioan L-a botezat, pentru că el a ştiut. "Lasă să fie aşa, căci aşa ni se cade să împlinim toată neprihănirea." Jertfa a trebuit să fie spălată înainte de a fi prezentată, şi astfel Ioan L-a botezat. Nu a fost Isus botezându-l pe Ioan. Ioan l-a botezat pe Isus. "Lasă să fie aşa."

E-150 Observaţi, aici era Abraham, şi el a avut Cuvântul Domnului. Cuvântul Domnului a venit la el. El era profetul. Şi iată acum vine Cuvântul. El l-a chemat, "Abraham," nu Abram.

E-151 Cu câteva zile înainte de asta, numele lui era Abram-era Abram, acum este Abraham. Nevasta lui a fost Sarai, acum este "Sarah," nu S-a-r-r-a; S-a-r-a-h. Nu (A-b-r-h-a-m) A-b-r-a-m, ci A-b-r-a-h-a-m, Abraham.

E-152 Şi acest Bărbat S-a identificat, când El a spus, "Abraham!" Oh, vai!
Abraham a spus, "Elohim!"

E-153 Acolo este Cuvântul şi profetul, împreună, ambele personaje identificate.

E-154 Elohim, El a spus, "Unde este nevasta ta, Sarah?"

E-155 A spus, "Ea este în cort, în spatele Tău." Şi... Atunci miracolul a fost făcut. Elohim! Abraham L-a numit, "cel a totsuficient, Atotputernic, Dumnezeul omnipotent."

E-156 Isus a spus, când El a fost pe pământ, El a făcut acelaşi lucru care L-a făcut Elohim. Aceea a identificat caracteristica Lui ca fiind Dumnezeu.

E-157 Şi El a spus, înainte, "În zilele din urmă, chiar la venirea Fiului omului, când El este descoperit, această aşezare va avea loc din nou, cum a fost la Sodoma." Elohim în mijlocul poporului Său, Dumnezeul Atotputernic! Asta este ce spune Scriptura. Elohim în mijlocul poporului!

E-158 Timp de patruzeci de ani El ne-a botezat cu Duhul Sfânt, Elohim, Dumnezeu! Şi biserica...

E-159 Priviţi, Abraham a văzut un semn, o altă chemare; un semn, o chemare; o chemare, un semn; aşteptând după acel fiu făgăduit. Dar ultimul semn pe care l-a văzut, ultima arătare, ultima vizită a lui Dumnezeu înainte ca fiul făgăduit să sosească pe scenă, a fost Elohim în trup omenesc. Apoi fiul făgăduit a venit.

E-160 Şi Sămânţa lui Abraham aşteaptă după Fiul făgăduit, Isus Cristos. Şi ei au văzut semne, revărsarea Duhului Sfânt, vorbirea în limbi, vindecarea Divină, şi aşa mai departe. Dar când Fiul omului este descoperit, Elohim se va întoarce înapoi la Sămânţa regală a lui Abraham şi va arăta acelaşi lucru pe care El l-a arătat în acea zi, amin, Elohim, aşa cum a fost! De ce? Aceasta va fi caracteristica lui Dumnezeu.

E-161 Acum, dacă Cristos era Dumnezeu, "Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşit, la capăt. Lucrările pe care le fac Eu le veţi face şi voi."

E-162 Isus a spus asta în-în Luca, al 17-lea capitol. Bine, când noi credem şi vedem aceste ultime zile, această aşezare urmează să fi efectuată din nou.

E-163 Astfel, Evrei 1:1, "Dumnezeu, în feluri diferite prin profeţi S-a identificat, în aceste zile de pe urmă a identificat învierea Fiului Său din morţi," prin a da Bisericii aceeaşi caracteristică care El o avea, făcând Evrei 13:8 exact corect.

E-164 Nimica pene nu pot fi scoase din aceea. Acelea sunt pene de vultur. Ele stau strânse, pentru că sunt păsări cereşti. [Spaţiu gol pe bandă – Ed.] ... ei îi hrănesc cu hrană de vulturi.

E-165 Acum observăm că, ,,În timpuri străvechi, în diverse chipuri, El a vorbit părinţilor prin profeţi, în zilele de pe urmă prin Fiul Său Isus Cristos, prin a-L învia din morţi." Şi aici este El printre noi, după două mii de ani, acelaşi Isus, nu unul dintre profeţi; Isus, aleluia, Fiul lui Dumnezeu înviat!

E-166 Isus a spus, într-o zi, El a spus, "O generaţie rea şi preacurvară caută după un semn, şi li se va da un semn." O generaţie rea şi preacurvară. Când a fost lumea mai rea, sau preacurvară şi pervertită, decât cum este acum?

E-167 "După cum a fost în zilele lui Iona, după cum Iona a fost trei zile şi nopţi în pântecele balenei, tot aşa şi Fiul omului trebuie să fie trei zile şi nopţi în inima pământului."

E-168 Atunci, "o generaţie rea şi preacurvară" urma să primească un semn. Ce fel de semn? Un semn al învierii. Şi noi îl avem astăzi, după două mii de ani, El încă este viu. El este printre noi, în această seară, acelaşi ieri, azi, şi în veci, identificându-Se prin caracteristicile lui Dumnezeu, manifestând Cuvântul în această zi care El a promis că va face. Amin.

E-169 Acolo-i Cuvântul. Acum veţi crede voi semnul, este următorul lucru, zilele de pe urmă, identificarea Lui prin Fiul Său? Observaţi.

E-170 Dumnezeu i-a vorbit lui Moise în diferite chipuri. În Deuteronom 18:15, a spus, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet asemănător mie." Acum priviţi. Acela-i Cuvântul. Acela este Cuvântul. Acela a fost Dumnezeu. Acela nu a fost Moise. Cum ar fi ştiut Moise aceea; el era un om? Dar Dumnezeu, vorbind prin Moise, a spus aceasta. Credeţi voi asta?Bine.

E-171 Acum observaţi-l pe Isus, priviţi cum ale Lui-ale Lui caracteristici a identificat acest Cuvânt făgăduit a fi adevărat. El cu siguranţă a făcut-o. El a fost identificat prin această caracteristică care a spus-o Moise că El va fi.

E-172 Mulţi din ei, ca şi azi, ei vor să vadă vreun lider mare. "Oh, acesta este Doctor Ph. Cutare-şi-cutare. El a ieşit din Universitatea Hartford. Sau, el este ieşit din ceva important pe undeva de genul acela." Aceasta nu este nici o identificare a lui Dumnezeu. Nu, nu. Nici un lucru ca acela. Cuvântul este ceea ce identifică pe Dumnezeu. Vedeţi?

E-173 Isus nu a fost un învăţat, nici nu a fost El un preot, nici nu a fost El un rabin, pentru lume. El a fost un renegat, pentru lume.

E-174 Dar Dumnezeu confirma Cuvântul Său prin El, ceea ce L-a făcut Emanuel. Aceasta a fost identificarea Lui. Acum, aici, Isus corespunzând aceasta exact ce a spus Dumnezeu în vechime că El va face, prin Moise, ceea ce va face El.

E-175 Acum priviţi când El l-a întâlnit pe Petru, aşa cum noi am dramatizat aceasta seara trecută, când El l-a întâlnit pe Petru şi i-a spus lui Petru care era numele lui. Acest semn a identificat spusele Lui Mesianice, la Petru, căci Cuvântul a spus, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet."

E-176 Şi Petru a venit, care era Simon atunci, a venit unde se afla EL Şi Isus a privit la el, a spus, "Numele tău este Simon, şi tu eşti fiul lui Iona." Aceea a identificat caracterul lui Cristos ca fiind acel Cuvânt pe care Moise l-a promis. Petru a recunoscut că acel semn l-a identificat pe Isus ca Mesia. "Dumnezeu era în Cristos," ungerea pentru zilele din urmă. La Natanael... Amintiţi-vă, El i-a spus lui Simon numele lui.

E-177 Acum, priviţi, la Natanael El i-a spus ce a făcut el. "Tu erai sub copac când Eu te-am văzut." Aceea L-a identificat ca fiind Mesia.

E-178 A spus, "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Împăratul lui Israel." El a fost identificat prin caracteristica Cuvântului făgăduit că El trebuia să fie Mesia. "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet."

E-179 Micuţa femeie la fântână, El i-a spus ei ce ea era, şi aceea La identificat ca fiind acest Mesia făgăduit. Vedeţi?

E-180 Caracterul Lui, caracteristicile Lui, au fost Cuvântul fiind identificat. Au fost caracteristicile Lui care au arătat că Cuvântul era Dumnezeu, astfel acela era Dumnezeu fiind identificat în Cristos. Acum priviţi aceasta. Notaţi.

E-181 La Petru, El a fost identificat lui Petru prin a-i chema numele. El a fost identificat lui Natanael prin a-i spune ce a făcut. El a fost identificat de femeie, prin a-i spune ce era ea. Ce el... cine era el; ce a făcut el; şi ce era ea. El a identificat caracteristica Lui Mesianică care trebuia să fie caracteristica lui Mesia.

E-182 Priviţi la micuţa femeie spune acelaşi lucru. "Domnule, eu văd că Tu eşti un profet. Noi nu am avut un profet de sute de ani. Noi am avut multă biserică, multe certuri şi diferenţe denominaţionale, dar nu am avut un profet de sute de ani. Noi ştim că atunci când vine Mesia, aceasta este ceea ce îl va identifica pe El."

E-183 El a spus, "Eu sunt Acela, care îţi vorbeşte." Nimic nesigur despre aceasta, "Eu sunt Acela." Aceea L-a identificat.

E-184 Femeia cu scurgerea de sânge, L-a identificat ca fiind Cuvântul. Cum? Prin ceea ce a făcut El când L-a atins credinţa ei. El s-a întors în jur şi a spus, "Cine s-a atins de Mine?" El a ştiut că s-a întâmplat ceva. Aceea l-a identificat pe Isus ca Mesia.

E-185 Ea a crezut aceasta, şi a spus, "Dacă pot atinge haina Lui, mă voi face bine."

E-186 Astfel de îndată ce ea a atins, El s-a întors, a spus, "Acum cine s-a atins de Mine?" Şi ei toţi au tăgăduit aceasta. Dar caracteristica Lui Mesianică...

E-187 Amin! Sper că voi vedeţi asta, adunarea. Ascultaţi, aşa cum încheiem.

E-188 Acolo ea L-a atins. Acolo erau sute, poate, care încercau să Îl atingă. Petru chiar L-a dojenit, a spus, "Ei bine, ei toţi se ating de Tine."

E-189 El a spus, "Da, dar cineva s-a atins de Mine diferit." Aceea este acea diferită, acea atingere de credinţă. Vedeţi? A spus, "Cineva s-a atins de Mine. A fost o atingere diferită. Eu am slăbit. Putere a ieşit din Mine. Virtute s-a dus de la Mine." Acum, acolo stă El.

E-190 Acum, chiar şi Propriul Lui ucenic spunea, în alte cuvinte, "Tu pari-pari ca şi cum Tu ai fost vreo persoană delincventă. Păi, poporul, toţi se ating de Tine."

E-191 Priviţi la a Lui, priviţi la identificarea Lui acum. El s-a întors în jur, a privit prin mulţime. El a distins-o imediat. Ea nu se mai putea ascunde. El i-a spus despre starea ei, şi a spus, "Credinţa ei a făcut-o bine."

E-192 Ea a ştiut, prin aceasta, că, Evrei 4:12, "Cuvântul discerne gândurile, intenţiile inimii." Caracteristica Lui L-a identificat a fi "Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup şi locuind printre noi." Amin.

E-193 Eu cred că acelaşi lucru Îl identifică în această seară, Isus Cristos cel înviat trăind printre noi în această seară, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Acum, întrucât Evrei 13:8 este adevărat, caracterul Lui Îl va identifica astăzi, aşa cum a făcut-o atunci, în aceeaşi manieră.

E-194 Priviţi la Cleopa şi ceilalţi, după înviere. Isus S-a identificat prin modul cum a frânt El acea păine, că El a făcut-o exact în felul cum a făcut-o înainte ca El să fie răstignit. Şi ei... Aceea a identificat caracteristica Lui, pentru că acela era modul cum a făcut-o El.

E-195 Acum dacă El ar fi fost aici în această seară, cum S-ar identifica El? Exact cum a făcut-o ieri, căci El este acelaşi azi, şi va fi în veci. Este identificarea. Evrei 4, patru-... 14 şi 15, "El este acum..." Spune, "El este Marele nostru Preot care poate fi atins de simţul infirmităţilor noastre." El este Marele nostru Preot chiar acum. După învierea Lui, după moartea Lui, după îngroparea Lui, după învierea Lui, după înălţarea Lui, amin, El încă rămâne acelaşi ieri, azi, şi în veci, un Mare Preot care poate fi atins de simţul infirmităţilor noastre. Amin. El este acela, chiar acum, pentru fiecare bărbat şi femeie de aici care vor crede acest lucru. El este Marele nostru Preot, acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-196 El trăieşte întotdeauna. Credeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Caracteristicile Sale Îl identifică încontinuu ca fiind acelaşi cum a fost El când El a trăit pe pământ. El încă trăieşte aici, în această seară, în forma Duhului Sfânt. El trăieşti întotdeauna. Şi caracteristicile Lui Îl însoţesc, întocmai cum au făcut-o întotdeauna, dacă El este încă viu.

E-197 Eu sunt recunoscător, în această seară, că, "Dumnezeu în timpuri străvechi şi în diferite feluri a vorbit părinţilor prin profeţi, în aceste zile din urmă prin Fiul Său Isus Cristos."

E-198 Vai, nu am ştiut că am vorbit aşa de mult timp. Am uitat de acest lucru că este aşa. Îmi pare rău. Eu doar... Mă voi opri.
Să ne rugăm.

E-199 Tată Ceresc, Dumnezeule mare milostiv! Doamne, eu-eu... poate eu vorbesc prea mult. Mă rog, Dumnezeule, dacă am făcuto, ca Tu să mă ierţi. Dar, Doamne, eu nu pot cere iertare pentru ce am spus. Am spus chiar ce Tu ai spus în Cuvântul Tău aici.

E-200 Acum doar un cuvânt sau două de la Tine, Doamne, poate toţi de aici vor vedea aceasta în seara asta. Micuţii, persoanele bolnave vor fi vindecate când vor vedea că Tu încă eşti măreţul nostru Mare Preot. Mă rog, Doamne, în aceste câteva minute ce urmează, ca Tu să faci acest Mesaj să trăiască din nou în realitate. La ce am spus prin Cuvânt, fie ca caracteristica Ta să Te identifice în mijlocul nostru, în această seară, că Tu eşti acelaşi ieri, azi, şi în veci, căci noi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

E-201 Doar un moment acum. Noi, eu-eu doar sunt întârziat puţin, dar vreţi voi să răbdaţi suficient cât să am un rând mic de rugăciune pentru cincisprezece, douăzeci de minute? Dacă doriţi, ridicaţi-vă mâna, spuneţi, "Noi..." Bine, mulţumescvă mulţumesc. Am promis să vă las afară la nouă-treizeci. Este acum acel timp; mai sunt douăzeci de minute. Astfel dacă îmi veţi da cam zece minute, chiar mă voi grăbi.

E-202 Să vedem, ce cartonaşe de rugăciune au dat ei azi? [Un frate spune, "O." – Ed.] O? Ce, de unde am început noi seara trecută, unu, unu? ["Cred că a fost unu."] Da, aha.

E-203 Şi atunci noi, seara trecută, noi doar... Duhul Sfânt... Eu ascultam azi, şi repetând ceea ce a fost spus. Unele din acele nume Franceze, am fost... Duhul Sfânt; singurul mod în care am putut s-o fac, doar să aştept şi să văd.

E-204 Vedeţi, uneori când vezi o vedenie, trebuie să fie întoarsă în jur şi tradusă. Este interpretată. O viziune, ca şi cum ai-ai vedea o-o oaie, care ar putea însemna lână. Vedeţi, tu trebuie să ai şi traducerea acesteia, vedeţi, şi întorci acea vedenie în jur şi o traduci.

E-205 Şi am observat seara trecută, eu-eu nu am putut pronunţa acele nume Franceze, a trebuit să le spun pe litere.

E-206 În Africa şi în jurul acelor Hotentoţi şi păgâni, şi lucruri. Va trebui să spui numele lor pe litere, ca să le spui cine erau, să le spui pe litere chiar în limba lor. Ei, ei vor şti ce era, imediat cum l-ai spus pe litere. Dar, vedeţi, dar El ştie toate limbile. El este Dumnezeul Etern.

E-207 Să începem în seara asta de la, să spunem, şaptezeci şi cinci, la o sută, în O. Este O, este aceea ce a spus el? Eu... [Un frate spune, "Da. O."] O, O. Da. În regulă. Cine are cartonaşul de rugăciune şaptezeci şi cinci, să-l vedem? În O, cartonaşul de rugăciune O, şaptezeci şi cinci, ridicaţi-vă mâna sus, oricine care îl are. De la O. În regulă. Vino chiar aici. Şaptezeci şi cinci, optzeci, optzeci şi cinci, nouăzeci, nouăzeci şi cinci, o sută, vino pe aici dacă vrei. În regulă, este, puneţi-vă în rând chiar aici, chiar repede, pentru că nu vom avea timp. Eu mă voi încredinţa că veţi face aceasta.

E-208 Uitaţi-vă la cartonaşul vostru de rugăciune. Uitaţi-vă la cartonaşul de rugăciune al vecinului vostru. Ce un... Şi dacă cineva este infirm, mutaţi-i direct sus în rândul de rugăciune. Astfel dacă ei au O, ca doar O, şaptezeci-...

E-209 Şaptezeci şi cinci la o sută, aliniaţi-vă chiar aici, dacă vreţi. Oriunde vă aflaţi, în balcoane, sau pe oriunde, veniţi jos, şi veniţi la rând cât de repede este posibil, dacă vreţi, aşa ca să economisim timp.

E-210 Acum restul din voi aici, care nu aveţi un cartonaş de rugăciune, vreţi să vă ridicaţi mâna şi să spuneţi, "Eu nu am un cartonaş de rugăciune, Frate Branham, dar eu cred"? Ridicaţivă mâinile.

E-211 Acum reţineţi, eu vă voi vorbi despre Marele Preot. "El este un Mare Preot care poate fi atins de simţul infirmităţilor noastre." El este Iehova-Ire, "jertfa rânduită de Domnul." El este Iehova-Rafa, "Domnul care vindecă toate bolile tale." Credeţi voi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] El este Iehova-Manase. Un scut, o pavăză, pacea noastră, El încă este. Ei bine, câţi credeţi că toate acele nume de răcumpărare a lui Iehova au fost atribuite lui Isus? ["Amin." – Ed.] Sigur, El a trebuit să fie. Dacă El-dacă El... Păi, ele sunt inseparabile, astfel El a trebuit să fie toate acestea. Şi dacă El încă este Iehova-Ire, El este IehovaRafa. Dacă El este Iehova-Ire... El este Iehova-Ire, este "Jertfa rânduită de Domnul pentru mântuire," atunci El este IehovaRafa, care "vindecă toate bolile noastre." Amin. Vindecarea poate veni doar prin Dumnezeu.

E-212 Bine, în timp ce oamenii se aliniază; eu nu am timp să văd cine sunt ei şi ce sunt ei. Dar acum, toţi de acolo care ştiţi că eu nu vă cunosc, ridicaţi-vă mâna sus, spuneţi, "Eu am nevoie de Dumnezeu. Dar tu nu mă cunoşti, Frate Branham, dar eu am nevoie de Dumnezeu. Eu doar îmi voi ridica mâna."

E-213 Acum dacă vă veţi linişti doar pentru câteva minute, vegheaţi, fiţi atenţi, fiţi liniştiţi. Acum eu nu vreau să spun, când spun, "fi ţi linişti ţi," ... Dacă Domnul face ceva, voi veţi vrea să îl lăudaţi pe Domnul; aceea este închinare. Dar ceea ce vreau să spun, "doar de a alerga în jur, să vă ridicaţi," ştiţi voi, aceea este lipsă de respect. Vedeţi? Şi Duhul Sfânt este foarte timid, foarte timid. Vedeţi? Doar orice de felul acela, doar mă părăseşte, şi eu va trebui doar să lupt atunci, din nou, vedeţi. Dar dacă veţi asculta!

E-214 Vă amintiţi prima Lui făgăduinţă? ,,Fă-i pe oameni să te creadă, şi atunci fi sincer, nimic nu îţi va sta înaintea rugăciunii." Vă amintiţi aceea? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Aşa este. Şi asta este... eu încă nu am auzit ca aceasta să dea greş, şi nu va da greş. Acesta-i Dumnezeu.

E-215 Acum ne vom grăbi cu rândul de rugăciune, astfel vom trece cât de mulţi putem, de dragul oamenilor. Dar voi cei care aţi primit cartonaşe de rugăciune şi nu aţi fost chemaţi în această seară, păstraţi cartonaşul vostru, noi vă vom chema. Bine.

E-216 Acum voi de acolo fără cartonaşe de rugăciune, reţineţi. Sau, voi de acolo, fie că aveţi cartonaşe de rugăciune sau nu, doar credeţi că El este ca Evrei al 4-lea capitol aici. ,,El este Marele Preot care poate fi atins de simţul infirmităţilor noastre." Vedeţi dacă El rămâne. Vedeţi dacă Iehova s-a reprezentat pe Sine în mijlocul poporulul Său, cum a făcut-o El în zilele Sodomei. Bine.

E-217 Bine, domnule. Acum să ne rugăm, acum, fiţi cu adevărat reverenţi. Acum amintiţi-vă, un cuvânt de la Dumnezeu este mai mult decât oricine ar putea spune. Acum, acest bărbat aici, eu-eu nu îl cunosc. Şi presupun că el este... Tu eşti un străin pentru mine, aşa este, domnule? [Fratele spune, "Da." – Ed.] Tu eşti un străin. Noi ştim un lucru, că noi amândoi trebuie să stăm în Prezenţa lui Dumnezeu într-o zi; ca oameni, trebuie să ne întâlnim Acolo. Aceasta este prima noastră întâlnire.

E-218 Acum dacă tu ai venit aici, dacă eşti bolnav, eu nu ştiu; poate fi altceva, vedeţi. Dar dacă eu-dacă eu pun mâinile peste tine, spun, "Laudă Domnului! Du-te, fi bine." Aceea este bine. Tu ai putea crede aceea. Dar ce-i dacă El îţi spune ce este în neregulă cu tine? Acum, vezi, aceea este diferit, atunci tu şti că aceea identifică caracteristica Lui. Vedeţi, aceea nu ar fi caracteristica mea. Eu sunt un om; eu nu aş şti nimic despre el. Eu doar i-am spus, "Eu nu te cunosc." El nu mă cunoaşte. Dar ce ar face aceea? Aceea ar identifica caracteristica lui Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci. Ştiind că nu aş putea fi eu, nu aş putea fi eu, pentru că eu nu îl cunosc pe om. Îmi voi ridica mâna; aici este Cuvântul. Vedeţi? Eu nu îl cunosc. El nu mă cunoaşte. Dar caracteristica lui Isus Cristos...

E-219 Dacă Isus stătea aici; şi el este bolnav. Dacă el ar fi spus, "Doamne Isuse, vindecă-mă." Ce i-ar spune Isus lui? "Eu deja am făcut-o." Aşa este? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-220 "El a fost rănit pentru fărădelegile noastre; prin rănile Lui am fost tămăduiţi." Toată răscumpărarea care am putea să o avem vreodată a fost rezolvată la Calvar. De acolo încoace, este credinţă, a crede lucrarea terminată. Este aceea corect? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] În regulă.

E-221 Acum, acum dacă Isus este viu, şi eu am vorbit din Cuvântul Lui... Iată-vă, înapoi la simplitate şi credinţă, crezând Cuvântul Lui. Când El m-a întâlnit în noaptea aceea, El a spus, "Vei ajunge să se împlinească că tu vei cunoaşte chiar secretele inimii lor. Ei nu vor crede acel primul semn al mâinii, ei vor trebui să-l creadă pe acesta. Înţelegi? Ei nu o vor face, atunci sângele blesteamă pământul."

E-222 Întocmai cum a făcut-o în timpul lui Moise. A spus, "Nu vor crede acele două semne, atunci toarnă sânge pe pământ. Vedeţi, toarnă apă pe pământ, aceasta se va transforma în sânge."

E-223 Acum doar să aflăm. Dacă eu pot doar să văd care este necazul tău, aceea te va mulţumii şi te va face să crezi, nui aşa? [Fratele spune, "Sigur." – Ed.] Tu şti că va trebui să fie caracteristica Persoanei despre care eu vorbesc, Isus Cristos.

E-224 Omul, aşa cum doar m-am uitat la el, se dă înapoi. El este umbrit. Nu există un lucru pe care medicina l-ar putea ajuta vreodată pe om. El este într-o stare de moarte. Aşa este. El a avut o operaţie, şi operaţia a fost o operaţie de prostată. Şi este cancer, şi cancerul s-a răspândit peste tot prin tine. Dacă este aşa, ridică-ţi mâna. Numai Dumnezeu îl poate vindeca. [Fratele spune, "Aleluia! Aleluia! Aleluia!" – Ed.] Dar, uite, eu vreau să-ţi spun ceva, domnule. Acel diavol poate s-a ascuns de bisturiul doctorului, dar nu se poate ascunde de Dumnezeu. Crezi tu aceea? Crezi tu aceasta? ["Oh! Oh!"] Atunci mă rog, ca, în Numele lui Isus Cristos, fie ca lucrul să-l părăsească, fie ca omul să trăiască; Nimic; doar a slăbit. Bine.

E-225 Tu şi eu suntem străini unul faţă de celălalt, un bărbat şi o femeie se întâlnesc. Acum, ca om, eu nu te cunosc. Şi poate, ca o femeie, tu nu mă cunoşti; nu mai mult decât că tu doar ai văzut numele meu, sau fotografie, sau ceva de genul acela. Dar noi nu ne cunoaştem unul pe altul. Acestea sunt personajele noastre. Noi nu ne cunoaştem caracterele unul altuia. Dar caracteristica lui Cristos, El este Cuvântul, şi Cuvântul este făgăduit pentru această zi. Tu m-ai auzit vorbind despre aceasta. Atunci caracteristicile Lui îl vor identifica pe El aici. Nu-L identific eu. Eu nu te cunosc. Tu înţelegi. Adunarea noastrăa noastră înţelege asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Vedeţi? Eu sunt-eu sunt un om. Eu sunt doar fratele vostru.

E-226 Ca şi femeia la fântână, spune ceva ce este în neregulă, ceva care este în neregulă cu tine, sau ce doreşti tu, sau pentru ce eşti tu aici. Dumnezeu să fie judecătorul acestui lucru. Tu suferi de starea de anemie. Aceea este corect, nu-i aşa? [Sora spune, "Da." – Ed.]

E-227 Eu-eu constant mă izbesc de aceea, cineva gândind că eu am ghicit aceasta. Eu nu ghicesc asta. Nu. Din când în când, eu simt asta, cineva. Nu vă puteţi ascunde gândurile acum. Acum, acolo sunt vreo, eu ştiu, doi foarte răi sceptici şezând aici. Vedeţi? Astfel acum amintiţi-vă că eu pot să vă strig numele, de asemenea, Dumnezeu poate, aşa că opriţi-vă de a gândi acest lucru. Daţi-mi voie să vă arăt.

E-228 Uită-te aici, doamnă. Uită-te la mine. Eu nu ştiu ce El ţi-a spus, dar eu-eu ştiu ce este El. Şi aceea este caracteristica Lui identificată. Da, este stare de anemie, sângele, apă.

E-229 Acum, aici, aici este ceva. Vedeţi dacă ei se gândesc că aceasta este ghicire. Ai un copil pentru care tu te rogi, care este aici. [Sora spune, "Da." – Ed.] Aşa este. Acesta are în gâtul lui, ["Da."], amigdalite, polipi nazali. Este programat pentru o operaţie. Nu este aceasta aşa? ["Da."] Ia acea batistă şi pune-o pe acesta, şi crede. ["Da."] Nu te îndoi. Nu va fi nevoie de o operaţie. Acum crede cu toată inima ta.

E-230 Ce mai faceţi? Treaba este, pentru această femeie aici, că tu eşti speriată de ceva. Te temi că un semn de naştere s-a transformat în cancer. [Sora strigă, "Oh!" – Ed.] Acum du-te, crezând, şi nu va fi în felul acela. Doar du-te, crezând cu toată inima ta. Caracteristici, nu de la mine; de la El!

E-231 Credeţi voi acum? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Aceea ar trebui să-i facă pe toţi să creadă. ["Amin!"]

E-232 Acum, eu nu te cunosc. Eu sunt un străin pentru tine. Dumnezeu te cunoaşte. Crezi tu asta? Tu şti că eu nu te cunosc, şi şti că tu nu mă cunoşti, astfel crezi că acest Duh care vorbeşte nu poate fi duhul meu? Pentru că, eu, ca om, nu te cunosc. Dar caracteristica Cuvântului făgăduit este Cuvântul care este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, şi discerne gândurile şi intenţiile inimii.

E-233 Tu eşti foarte bolnavă. Ai avut o problemă de femei, care era un uter, şi acel uter a avut cancer. Şi tu ai mers şi ai luat un fel de tratament, a fost un tratament de radiu, şi unicul lucru pe care l-a făcut a fost să-l împrăştie peste tot în tine. Şi tu veitu vei muri dacă Dumnezeu nu te vindecă. Aceea este adevărat. Crezi tu acum că El te va vindeca? [Sora spune, "Da." – Ed.] Fie ca Dumnezeul Cerului să mustre acel diavol care s-a ascuns de doctor. ["Oh!"] El se poate să se fi ascuns de radiu, dar nu de Duhul Sfânt. Du-te, crede-L, acum, soră. Nu te îndoi deloc, ci crede. ["O Dumnezeule, vindecă-mă!"]

E-234 Crezi tu că Dumnezeu poate vindeca acea stare asmatică, şi să te facă bine? [Fratele spune, "Da." – Ed.] Crezi tu aceasta? Atunci du-te pe drumul tău, bucurându-te, spunând, "Îţi mulţumesc, Doamne. Eu cred că asma mea e terminată."

E-235 Ce mai faci? Tu eşti agitat. Ai fost agitat pentru o lungă perioadă de timp. Înăuntru acolo, a cauzat un ulcer peptic ca să apară în stomacul tău, care te face-îţi cauzează probleme de stomac. Şi tu vrei... Şi vrei să mănânci cina ta? Vei face tu ceea ce îţi spun să faci?Du-te, mănâncă, în Numele Domnului Isus.

E-236 Crezi tu cu toată inima ta? [Sora spune, "Eu cred." – Ed.] Tu eşti o tânără foarte bună, aşa se pare. Crezi că eu sunt slujitorul Lui? ["Amin."] Crezi că caracteristica Lui ar putea fi aici, de asemenea, Cuvântul, Însuşi, şi promisiunea din această zi, "Lucrările pe care Eu le fac le veţi face şi voi"? ["Amin."] Eu nu pot vindeca. El a făcut-o deja; dar caracteristica Lui îl manifestează pe El, poate să îţi spună ce este în neregulă cu tine. Tu ai o problemă de femei, problemă de femei. ["Da, domnule."] Crezi că Dumnezeu vindecă aceasta acum? ["Da. Amin."] Dute pe drumul tău, nu te mai deranjează acum. Crede cu toată inima ta.

E-237 Crezi că eu sunt slujitorul Lui? [Sora spune, "Da, domnule." – Ed.] Dacă Dumnezeu îmi va spune care este necazul tău, vei crede că este caracteristica lui Isus Cristos? Este în spatele tău. Aceasta nu mai este. Du-te, crede cu toată inima ta. Crede.

E-238 Vino, doamnă. Tu de asemenea ai probleme de stomac. Crede cu toată inima ta, şi du-te şi mănâncă-ţi cina. Uită de asta. Isus Cristos te face bine.

E-239 Vino. Necazul tău este sângele tău. Tu eşti un diabetic. Crezi că Dumnezeu te va face bine şi te va vindeca de aceea? Du-te pe drumul tău, şi spune, "Îţi mulţumesc, Doamne Isuse," te face bine. Du-te, crede cu toată inima ta.

E-240 Vino. Spatele tău, crezi că Dumnezeu va vindeca spatele şi te va face bine? Du-te pe drumul tău, şi bucură-te, şi spune, "Îţi mulţumesc, Doamne Isuse."

E-241 Tu de asemenea ai avut ceva în neregulă cu spatele tău. Doar continuă să umbli, spunând, "Îţi mulţumesc, Doamne. Sunt vindecat." Crede aceasta cu toată inima ta.

E-242 Tu de asemenea ai avut probleme la spate. Ce şti despre aceea? Crede cu toată inima ta acum, şi mergi pe drumul tău şi fi bine. Crede că Isus Cristos te face bine. "Dacă tu poţi crede, toate lucrurile sunt posibile." Bine.

E-243 Ce-i dacă nu ţi-am spus nimic; doar am trecut şi am pus mâinile peste ea, crezi că ea se va face bine? Ei văd ce este în neregulă. Crezi că ea se va face? Vino aici. Resping acest diavol, în Numele lui Isus Cristos. Fie ca puterea lui Dumnezeu să vindece copila. Amin. Nu te îndoi, nu te îndoi deloc, şi ea se va face bine. Crede cu toată inima ta.

E-244 Dacă Dumnezeu nu te vindecă, tu vei fi pe o cârjă într-o zi, cu artrită. Dar tu crezi că Dumnezeu vindecă artrita ta? Atunci du-te, spune, "Îţi mulţumesc, Doamne. Eu Te voi crede, şi Tu mă faci bine." În regulă.

E-245 Vino acum. Este într-adevăr vârsta ta. Tu eşti foarte agitat. Devi foarte agitat, seara târziu. Când tu lucrezi şi totul, tu eşti foarte agitat. Crezi acum? Nu te va mai deranja atunci. Du-te pe drumul tău, spunând, "Îţi mulţumesc, Doamne Isuse."

E-246 Vino, domnule. Crezi tu că Dumnezeu vindecă probleme de inimă? [Fratele spune, "Da." – Ed.] Va face inima ta bine? Doar continuă să te mişti, spunând, "Îţi mulţumesc, Doamne. Cred cu toată inima mea."

E-247 Dumnezeu vindecă TBC, şi însănătoşeşte, de asemenea. Crezi tu asta, domnule, cu toată inima ta? [Fratele spune, "Cred acest lucru." – Ed.] Bine. Du-te pe drumul tău şi bucurându-te, spunând, "Îţi mulţumesc, Doamne Isuse."

E-248 Dar voi de acolo, credeţi voi? Dar audienţa? Unii dintre voi din audienţă acum credeţi.

E-249 Acest om şezând chiar aici, cu bronşită, crezi că Dumnezeu va vindeca problema de bronşită? Bine, tu poţi avea ceea ce ai cerut, atunci. Amin.

E-250 Tensiune arterială mare, stând chiar în spatele lui acolo. Crezi că Dumnezeu va vindeca tensiunea ta? Aceasta te-a părăsit, domnule. Eu nu îl cunosc, nu l-am văzut niciodată în viaţa mea.

E-251 Spune, domnule, crezi că acele spasme în muşchii tăi, spasme nervoase ale muşchilor, crezi că Dumnezeu va însănătoşi aceasta? Crezi tu? Ridică-ţi mâna sus dacă crezi. Bine.

E-252 Soţia ta şezând acolo, ea este deranjată cu probleme de sinusită. Crezi că te părăseşte aceasta, de asemenea, soră?

E-253 Doamna aşezată chiar în spatele nostru acolo, are nevrită. Crezi că Dumnezeu va vindeca nevrita ta, doamnă?

E-254 Aici este o doamnă cu un palton mic, cu un palton roşu pe ea, aici. Ea este aşezată acolo. Ea are probleme de sinus, de asemenea. Crezi că Dumnezeu va vindeca problema ta de sinus? Ridică-ţi mâna sus, dacă crezi aceasta.

E-255 Oricine aici care crede că caracteristicile lui Isus Cristos sunt printre noi, în această seară, ridicaţi-vă mâna sus, spuneţi, "Eu cred aceasta." [Adunarea se bucură şi spune, "Cred aceasta!" – Ed.]

E-256 Toţi care sunteţi aici, care Îl veţi accepta ca vindecătorul vostru, ridicaţi-vă în picioare, şi spuneţi, "Eu cred aceasta." Ridicaţi-vă. Staţi sus, de pe scaunele voastre, indiferent de ceea ce este. Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci. Eu vi-L dau vouă, în Numele Domnului Dumnezeu.