E-1 Mă întreb aceea... Voi ştiţi, eu am o mică idee, ca, să văd poporul că se ridică când noi citim Cuvântul. Nu vă place aceea? Noi ne ridicăm să promitem devotamentul, ne ridicăm pentru naţiunea noastră, de ce să nu ne ridicăm pentru Cuvânt acum?

E-2 În timp ce ne ridicăm doar un minut. Eu am citit un articol, nu de mult, şi eu mă gândeam seara trecută despre oamenii aceia care au stat pentru Cristos. Dacă voi nu aţi făcut-o, nu aţi vrea s-o faceţi astăzi?

E-3 Acolo a fost un mare evanghelist, cu vreo şaptezeci şi cinci de ani în urmă, eu doar nu mă pot gândi la numele lui. Mă gândesc că a fost Arthur McCoy, şi el a traversat ţara. Şi într-o noapte el a avut un vis că el a mers înainte în Slavă. Şi a spus că el a mers sus la Poartă, şi a spus că ei nu au vrut să-l lase să intre. Şi a spus că el a spus, "Eu sunt Arthur McCoy din Statele Unite. Eu sunt un evanghelist."

E-4 Aşa că portarul a mers înăuntru, (acum acesta a fost un vis), şi el a mers înăuntru, a spus, "Eu nu-ţi pot găsi numele deloc."
El a spus, "Ei bine, eu am fost un evanghelist." El a spus, "Domnule, eu..."

E-5 El a spus, "Ei bine, există o şansă că... Acolo este ceva greşit."

E-6 El a spus, "Nu, domnule. Eu am Cartea aici. Eu nu-ţi pot găsi numele deloc."
Şi el a spus, "Ei bine, pot eu să fac ceva privitor la aceasta?"

E-7 El a spus, "Tu poţi să faci apel la cazul tău la Tronul Alb de Judecată." Dumnezeule, ajută. Eu nu vreau să fiu acolo.

E-8 El a spus, "Ei bine, dacă aceea-i singura mea speranţă, eu presupun că eu doar îmi voi apela cazul meu atunci."

E-9 Şi a spus că atunci el s-a gândit că a mers departe de tot, şi doar... Şi cum el a început, a spus că a fost întunecime, şi a devenit mai luminat şi mai luminat, şi a spus că se părea de parcă acolo nu era loc anumit că acestă Lumină s-a oprit, dar el a fost chiar în centrul Acesteia. Şi a spus că El a spus, "Cine se apropie de Tronul Meu de Judecată?"

E-10 El a spus, "Eu sunt Arthur McCoy. Eu sunt un evanghelist, am trimis multe suflete la Împărăţie."
El a spus, "Nu a fost numele tău găsit în Carte?"
"Nu."
A spus, "Atunci tu ai apelat la Curtea Mea?"
"Da, domnule."

E-11 "Tu vei primi justiţie. Eu te judec prin legile Mele. Arthur McCoy, ai spus tu vreodată o minciună?"

E-12 El a spus, "M-am gândit că am fost un om destul de bun până când am stat în Lumina aceea." El a spus, "Dar în Prezenţa acelei Lumini, eu am fost un păcătos." Noi toţi vom fi aşa. Tu ai putea să te simţi în siguranţă acum, dar aşteaptă până când tu vii Acolo. Cum vă gândiţi că se simte aici când El unge? Cât de mărunt vă puteţi simţi! Cum va fi la Tronul Alb de Judecată?
El a spus, "Ai spus tu vreodată o minciună?"

E-13 El a spus, "M-am gândit că am fost demn de crezare, dar nişte lucruri mărunte care m-am gândit că erau minciuni mici albe, ele au devenit mari şi întunecate Acolo."
El a spus, "Da, domnule, eu am spus o minciună." El a spus, "Ai furat tu vreodată?"

E-14 El a spus, "M-am gândit că am fost cinstit privitor la aceasta, şi niciodată nu am furat, dar a spus, în Prezenţa acelei Lumini, eu-eu mi-am dat seama că au existat nişte afaceri ce le-am făcut, care nu erau chiar drepte."
El a spus, "Da, domnule, eu am furat." El a spus, "Judecata Mea..."

E-15 Şi el doar cam gata să-şi audă sentinţa, "Depărtează-te în focul veşnic care a fost pregătit pentru diavolul şi îngerii lui," a spus că fiecare os se desfăcea.

E-16 A spus, "Eu am auzit cel mai dulce glas care l-am auzit în viaţa mea." El a spus, "Când m-am întors să mă uit, am văzut cea mai dulce faţă ce am văzut-o vreodată; mai dulce decât faţa unei mame, glas mai dulce decât cum m-a chemat mama mea vreodată." A spus, "M-am uitat în jur. Am auzit un glas, a spus, 'Tată, aceea-i adevărat, el a spus minciuni şi el nu a fost chiar cinstit. Dar, jos pe pământ el a stat pentru Mine,' a spus, 'acum Eu voi sta în locul lui."'

E-17 Aceea-i ce vreau eu să se întâmple Acolo. Eu vreau să stau pentru El acum, ca, atunci când vine timpul, El a stat în locul meu.

E-18 Să citim din Genesa 22; versetele al 15-lea, 16-lea, 17-lea, şi al 18-lea.
Şi îngerul DOMNULUI l-a chemat pe Abraham din cer a doua oară.
Şi a spus, Prin mine însumi Eu am jurat, zice DoMNUL, căci pentru că tu ai făcut lucrul acesta, şi nu l-ai reţinut pe fiul tău, singurul tău fiu:
Că în binecuvântare Eu te voi binecuvânta, ... înmulţindu-te Eu voi înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului, şi ca nisipul care este pe malul mării; şi sămânţa ta va poseda poarta vrăjmaşului lui;
Şi în sămânţa ta vor fi toate naţiunile de pe pământ binecuvântate; pentru că tu ai ascultat glasul meu.
Să ne rugăm.

E-19 Tată Ceresc, ia textul acum, Doamne, şi oficează pentru noi. Fie ca Duhul Sfânt să ducă Cuvintele, Doamne, chiar afară la fiecare inimă. Care să îndeplinească aşteptările noastre în după masa aceasta, căci ele sunt mari, Doamne. Şi Tu ne-ai spus să cerem abundenţă, ca bucuria noastră să poată fi plină. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-20 Dacă eu l-aş numi pe acesta un text, pentru câteva momente. Vocea mea este slabă, aşa că acela-i motivul că eu trebuie să stau lângă microfon. Eu ştiu că acolo este o rezonanţă, dar noi o suferim puţin. Eu vreau să-l numesc:
Posedând Poarta Vrăjmaşului După Încercare.

E-21 Scena noastră se deschide la una din cele mai uimitoare scene în Abraham. Voi ştiţi că Abraham este părintele celui credincios. Şi promisiunea i-a fost făcută lui Abraham. Şi numai fiind moştenitori cu el, prin Cristos, este singura cale ca noi să primim promisiunea, este prin Abraham. Acum, Abraham a fost doar un om obişnuit, dar el a fost chemat de Dumnezeu şi el a fost credincios la chemarea aceea. Când Dumnezeu i-a vorbit, Abraham nici o singură dată nu s-a îndoit de glasul acela. El a stat drept cu acesta. Nu contează care a fost dificultatea, el a stat drept cu acesta.

E-22 Şi atunci lui i s-a promis un fiu. Şi el a aşteptat douăzeci şi cinci de ani să primească acel fiu, numind orice contrar la aceasta de parcă nu a fost aşa. Şi atunci, şi în acest fiu, toate familiile de pe pământ urmau să fie binecuvântate. Şi patriarhul a fost credincios la chemarea lui şi Cuvântul promis.

E-23 El a fost un exemplu pentru cum ar trebui să fim noi. Acum noi, fiind morţi în Cristos, noi suntem Sămânţa lui Abraham.

E-24 Acum, acolo au fost două seminţe a lui Abraham. Una din ele a fost sămânţă naturală; cealaltă a fost o Sămânţă spirituală. Una din ele a fost naturală, prin trupul lui; cealaltă a fost Sămânţa credinţei lui, credinţa, ca şi noi să putem fi Sămânţa lui Abraham prin Cuvântul promis.

E-25 Şi acum după ce el a fost încercat pentru douăzeci şi cinci de ani îndelungaţi, şi, în loc să devină mai slab, el a devenit mai tare. Vedeţi, dacă nu s-a întâmplat în primul an, anul următor acesta ar fi un miracol mai mare, pentru că acesta a fost vechi de doi ani. Şi el a îngrămădit în sus anii aceia, aşa cum el a îmbătrânit, şi trupul i-a murit. Pântecele lui Sarah, pântecele, sau acesta (a devenit) era nefertil. Şi de aceea tăria lui era dusă, şi acolo a fost... Aceasta era total imposibil.

E-26 V-aţi gândit vreodată ce a făcut Dumnezeu acolo? Vedeţi, El nu a făcut aşa de mult numai pântecele ei fertil. Căci, ţineţi minte, dacă El a făcut aceea, atunci amintiţi-vă dacă El a făcut aceea... ei nu aveau aceste sticle de sănătate şi higienă, zilele acelea, să-i dea la prunc, lapte de la vacă. Vedeţi? El de asemenea a trebuit să... Venele ei de lapte erau uscate. Aşa că El-El nu putea avea... Acolo a trebuit să fie ceva să se întâmple.

E-27 Atunci, priviţi la o femeie, în vârstă de o sută de ani, să meargă în durerile naşterii. Inima ei nu ar fi suportat-o. Este greu acum pentru o femeie, în vârstă de patruzeci de ani, s-o facă. Inima ei nu ar fi suportat-o. Astfel voi ştiţi ce a făcut El? Dacă voi veţi observa...

E-28 Acum eu ştiu că mulţi ar putea să nu fie de-acord. Dacă aceasta este în ordine să fac această afirmaţie? Vedeţi, eu... Aceasta ar fi doar propria mea gândire.

E-29 Vedeţi, Biblia este o Carte supranaturală. Ea este scnsa aşa încât ea este ascunsă de la şcoli, teologi. Câţi ştiu aceea? Isus i-a mulţumit lui Dumnezeu. El a spus, "Eu Îţi mulţumesc, Tată, că Tu ai ascuns Aceasta de la cel înţelept şi prudent, şi ai descoperit Aceasta la aşa prunci care vor învăţa." Ea este o Carte de dragoste. Când dragostea lui Dumnezeu vine în inimă, atunci tu te îndrăgosteşti de Dumnezeu, atunci El se descoperă pe Sine, înţelesul Bibliei. Interpretarea Bibliei este Dumnezeu Însuşi interpretând promisiunile Lui. Dar, Biblia, Ea este scrisă printre rând.

E-30 Acum, ca soţia mea, oh, ea este cea mai minunată femeie din toată lumea, şi eu într-adevăr o iubesc. Ea mă iubeşte pe mine. Astfel când eu sunt plecat de-acasă, ea îmi va scrie o scrisoare, zice, "Dragă Bill, în seara aceasta eu doar i-am pus pe copii la culcare. Eu am spălat astăzi, şi tot ce a făcut ea, şi aşa mai departe." Acum ea spune aceea în scrisoare. Dar, voi vedeţi, eu o iubesc aşa de mult, şi noi suntem aşa de mult de-a fi una, încât eu-eu pot citi între rânduri. Eu ştiu ce vrea ea să spună, vedeţi, fie că ea îmi spune aceea sau nu, vedeţi. Eu-eu ştiu ce vrea ea să spună, deoarece aceasta-i dragostea mea pentru ea, şi înţelegerea mea.

E-31 Ei bine, acela-i felul în care este scrisă Biblia. Vedeţi, Şcolarizarea se va duce chiar pe deasupra acesteia; ei niciodată nu o vor pricepe. Vedeţi, voi trebuie să fiţi îndrăgostiţi cu Cuvântul, El, "să Îl cunoşti." Vedeţi?

E-32 Acum, acum înăuntru aici, priviţi ce a făcut El. Acum Abraham şi Sarah erau amândoi bătrâni, "bine loviţi," Biblia a spus. Acum aceasta nu a fost doar din cauză că ei erau doar oameni care au trăit mai mult acolo. Biblia a spus că, "Ei au fost bine loviţi în vârstă."

E-33 Acum observaţi, imediat după ce a apărut acest înger, despre care noi am vorbit; care era Elohim, Dumnezeu. Şi El a spus, i-a spus lui Abraham, "Eu am să te vizitez conform cu timpul vieţii." Acum urmăriţi prin tot în jos, ei erau o tipizare a Bisericii, prin tot drumul.

E-34 Acum priviţi. Iată ce s-a întâmplat. Acum, El nu a peticit-o doar pe Sarah, şi l-a peticit pe Abraham. El i-a transformat înapoi la un om tânăr şi femeie. Acum aceea ar putea să pară ciudat, dar acum urmăriţi restul Cuvântului, şi puneţi-l împreună. Cuvântul este inspirat, şi voi trebuie să fiţi inspiraţi cu Cuvântul. Acum, ţineţi minte, imediat după aceea, imediat după apariţia acestui Înger...

E-35 Eu pot doar să văd că, acel păr cărunt al lui Sarah, micuţa bunică cu un fular peste umerii ei, şi o şapcă mică de praf, ţinând un băţ, mergând în jur. "Eu, să am plăcere cu domnul meu, şi el bătrân, de asemenea?" Vedeţi? Şi aici era Abraham, această barbă lungă, ţinând un băţ, aşa cum era el, bine lovit în vârstă.

E-36 Şi eu văd, dimineaţa următoare, umerii lui încep să se îndrepte, cocoaşa îi iese afară din spate. Părul ei începe să se schimbe. Ei au mers înapoi într-un bărbat şi femeie tineri. Doar arată ce o să-i facă El la Sămânţa Regală a lui Abraham, vedeţi, când noi suntem "schimbaţi într-un moment, într-o clipire a ochiului, şi vom fi apucaţi sus împreună."

E-37 Urmăriţi ce s-a întâmplat. Acum lăsaţi-mă să vă dovedesc aceasta. Acum ei au luat o călătorie de la locul acela la care ei au fost, acolo la Gomora; şi au mers tot drumul până la Gerar, jos în ţara Filistină. Aţi observat voi? Însemnaţi-o pe hartă, cât de departe este. O călătorie destulă pentru un cuplu bătrân de vârsta aceea.

E-38 Şi atunci, pe lângă aceea, în-în ţara Filistină acolo, acolo a fost un împărat tânăr cu numele de Amalec, şi el se uita după o nevastă. Şi el avea toate acele fete frumoase Filistene, dar când el a văzut-o pe bunica, el a spus, "Ea este frumoasă s-o priveşti," şi el s-a îndrăgostit de ea şi a vrut să se însoare cu ea. Aşa este. Aha. Vedeţi, ea era frumoasă. Vedeţi?

E-39 Ea s-a schimbat înapoi într-o femeie tânără. Observaţi, ea a trebuit, ca să aducă acel copil. Dumnezeu a făcut-o o creatură nouă. Şi ea a trebuit, să crească acest copil. Şi ţineţi minte, Abraham, "trupul lui era aşa de bun ca mort," şi Sarah a murit când Abraham a fost... Isaac a fost în vârstă de patruzeci şi cinci de ani, eu cred, când Sarah a murit. Şi Abraham s-a căsătorit cu o altă femeie şi a avut şapte fii pe lângă fiice, după aceea. Ha-ha! Amin.

E-40 Vedeţi, citiţi printre rânduri. Acesta-i un model. Aceasta arată acolo ce o să le facă El la toţi Copiii lui Abraham. Doar noi ne apropiem de aceasta chiar acum, aşa că umerii noştri aplecaţi şi totul nu au nici o importanţă, prieteni. Şi părul nostru cărunt şi orice este aceasta, nu contează acum. Noi nu privim înapoi. Să privim înainte la ceea ce devenim.

E-41 Şi ţineţi minte, acest semn pe care noi îl vedem, a fost ultimul semn care Abraham şi Sarah l-au văzut, înainte să vină fiul promis în existenţă. Noi credem că noi suntem la ceasul acela.

E-42 Patriarhul, după ce acest băiat fiind născut. Vi l-aţi putea imagina pe Isaac, în vârstă de vreo doisprezece ani; drăgălaş micuţ, băiat cu părul creţ, ochi mici maro? Eu mi-aş imagina cum s-a simţit mama aceea; femeie tânără frumoasă, şi aşa, şi tatăl lui. Şi într-o zi, Dumnezeu a spus, acum, pentru un exemplu; noi suntem mult în jos, ora este să vină. "Eu te-am făcut un părinte al naţiunilor, prin acest băiat, dar Eu vreau ca tu să-l duci pe acest băiat sus pe vârful muntelui care Eu ţi-l voi arăta, şi eu vreau ca tu să-l ucizi sus acolo, ca o jertfă." V-aţi putea imagina aceea?

E-43 Acum vouă niciodată nu vi s-a cerut să mergeţi printr-o încercare ca aceea. El nu face aceea acum. Acela era exemple, umbre.

E-44 S-a temut Abraham? Nu, domnule. Abraham a spus aceasta, "Eu sunt pe deplin încredinţat că El este în stare să-l învieze din morţi, căci eu l-am primit ca pe unul din morţi. Şi dacă acea poruncă a lui Dumnezeu mi-a spus să fac aceasta, şi eu am stat devotat la aceasta, şi aceasta s-a meritat, să mi se dea mie fiul; Dumnezeu este în stare să-l învieze din morţi; din care eu l-am primit ca o ilustraţie."

E-45 O, vai, prieteni! Dacă Dumnezeu v-a dat vouă Penticostalilor Duhul Sfânt, vorbirea în limbi, cu cât mai mult s-ar cuveni ca voi să credeţi puterea Lui de vindecare, şi bunătatea şi mila Lui! Dacă El a făcut aceea, împotriva tuturor teologilor din ţară! Ei au spus că aceasta nu se putea face, dar Dumnezeu a făcut-o pentru că El a promis-o. Atunci staţi lângă Arma voastră, Cuvântul vostru, Sabia voastră, credeţi Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus aşa, şi aceea o stabileşte!

E-46 Observaţi, acum, el şi-a luat o călătorie de trei zile de acolo, cu catârii. Acum eu pot umbla, când am fost în patrulă, eu am umblat treizeci de mile în fiecare zi, prin sălbăticime; şi noi avem picioare de benzină, ca să zic aşa. Dar oamenii aceia, singura lor cale de transport, era sau să călărească un măgar sau-sau să umble. Şi el a mers o călătorie de trei zile de unde era el, şi atunci şi-a ridicat ochii, afară în sălbăticime, şi a văzut muntele departe de tot.

E-47 El l-a luat pe Isaac şi i-a legat mâinile. Care, noi toţi ştim, în Genesa 22 aici, este un model al lui Cristos. L-a condus sus pe munte, legat, cum a fost Isus condus sus pe munte, Muntele Calvar; un model al lui Dumnezeu dând pe Fiul Lui, desigur.

E-48 Dar când ei au ajuns sus acolo, şi el a fost ascultător, Isaac a început să devină cumva suspect. El a spus, "Tată, aici sunt lemnele, aici este altarul, aici este focul, dar unde este jertfa?"

E-49 Şi Abraham, care ştia în mintea lui, încă Cuvântul lui Dumnezeu stând acolo afară, el a spus, "Fiul meu, Dumnezeu este în stare să rânduiască pentru sine o jertfă." El a numit locul, "Jehovah-Jireh."

E-50 Şi când el l-a legat pe fiul lui, el a fost ascultător până la moarte; l-a pus peste altar, a tras cuţitul afară din teacă, şi a pornit să-i ia viaţa propriului său fiu. Şi, când el a făcut-o, Ceva i-a apucat mâna, şi a spus, "Abraham, opreşte-ţi mâna."

E-51 Şi la timpul acela, un berbec a behăit, înapoia lui, cu coarnele lui agăţate în sălbăticime.

E-52 V-aţi gândit vreodată, de unde a venit berbecul acela? Ţineţi minte, ţinutul este plin de lei şi lupi şi şacali, şi acele fiare mâncătoare de oi. Şi cât de departe înapoi de la civilizaţie a fost el? Şi, atunci, sus pe vârful muntelui, unde nu există apă. Şi el a cules pietrele, peste tot în jur, să facă un altar. De unde a venit acel berbec? Vedeţi?

E-53 Dar aceasta nu a fost o vedenie. El a ucis berbecul; el avea sânge. Ce a spus el? "Dumnezeu este în stare să rânduiască pentru Sine o jertfă."

E-54 Cum o să ieşi tu afară din scaunul acela? Cum o să se facă bine acel copil cu spasme, sau tu din scaunul acela, tu de acolo, tu cu boală de inimă? Oricare este chestiunea, "Dumnezeu este în stare să rânduiască pentru Sine."

E-55 Abraham a crezut-o. Patriarhul a stat devotat la promisiune. Şi El a dat promisiunea, că, "Sămânţa ta! Pentru că tu ai crezut Cuvântul Meu, şi indiferent care au fost circumstanţele, sămânţa ta va poseda poarta vrăjmaşului ei."

E-56 De ce? Fiecare vrăjmaş care a venit sus, ca o ilustrare, împotriva lui Abraham, Abra-... Vrăjmaşul despre, "Ea este prea bătrână. Eu sunt prea bătrân. Toată aceasta, şi totul altceva." El totuşi a stat chiar devotat la acea promisiune.

E-57 Acum, omul care posedă acea credinţă, încă va lua Cuvântul lui Dumnezeu indiferent de circumstanţe. Acum, dacă tu nu poţi face aceea, atunci tu nu eşti Sămânţa lui Abraham. Aceea-i credinţa care o avea Abraham, Sămânţa lui.

E-58 Promisiunea lui Abraham a fost că "Sămânţa" lui, acum Sămânţa lui regală, de asemenea, aşa cum v-am spus cu un timp în urmă. Şi acest sigiliu care El i l-a dat lui Abraham, era un sigiliu de promisiune. Şi Sămânţa regală, conform cu Efeseni 4:30, este "sigilat de Duhul Sfânt," după ce ei au suportat încercarea. Încercaţi să vă gândiţi la aceasta.

E-59 Mulţi gândesc că ei au Duhul Sfânt. Mulţi pretind să aibă Duhul Sfânt. Mulţi pot arăta multe dovezi şi semne despre aceasta. Dar, totuşi, dacă acesta nu poate sta cu Cuvântul, acesta nu este Duhul Sfânt. Vedeţi?

E-60 Tu crezi fiecare Cuvânt, atunci tu eşti sigilat după încercare. Când noi credem fiecare promisiune din Cuvânt, atunci noi suntem sigilaţi prin Duhul, să confirme promisiunea. Aceea era ce, a fost ce Abraham, felul cum el a făcut-o. Atunci, şi numai atunci, avem noi dreptul să posedăm poarta vrăjmaşului. Voi nu o puteţi face până când mai întâi voi deveniţi acea Sămânţă. Ţineţi minte, în Biblie...

E-61 Eu am vorbit despre aceasta, la Houston sau pe undeva, cealaltă... sau, eu vreau să spun Dallas. Însemnul.

E-62 Vedeţi, un-un Iudeu putea arăta, jos în Israel, că el era un Iudeu prin tăiere împrejur. Dar Dumnezeu a spus, "Când Eu văd sângele! Şi sângele va fi pentru voi un însemn."

E-63 Viaţa care a fost în sânge nu putea să vină pe închinător, deoarece, ei bine, aceasta a fost viaţa animalului, ea a fost numai o umbră venind în sus spre Viaţa adevărată. Atunci, chimicalul, sângele însuşi, trebuia să fie roşu pe uşă şi pe stâlpii uşii.

E-64 Aplicat cu isop, care este doar o buruiană obişnuită, arătând că tu nu trebuie să ai vreo super credinţă. Tu doar trebuie să ai aceeaşi, credinţă care o ai, la fel cum trebuie să-ţi porneşti maşina, să vii la biserică. Vedeţi? Mulţi oameni cred că ei trebuie să fie ceva... Dar, nu, nu, aceea-i greşit. Doar credinţă obişnuită este tot ce-ţi trebuie prin care să aplici Sângele. Ascultaţi Cuvântul, şi credeţi Cuvântul, aplicaţi-L, aceea-i tot. Doar culeg buruieni oriunde acolo în Palestina, era isop, doar o buruiană mică crescută afară din crăpăturile zidurilor, şi în jur, înmuiat în sângele lor şi pus pe uşior şi pe stâlpii uşii.

E-65 Şi, ţineţi minte, mie nu-mi pasă cât de mult au fost ei în legământ, cât de mult a putut Iudeul să arate că el era tăiat împrejur, cât de bună persoană a fost el, tot legământul a fost anulat dacă însemnul nu era acolo. "Când Eu văd sângele," singur.

E-66 Acum, Sângele acum, Însemnul, nu este chimicalul, chimicalul Sângelui lui Cristos, căci El a fost vărsat mii de ani în urmă.

E-67 Dar, voi vedeţi, unde... a trebuit să fie chimicalul acolo, viaţa din animal nu a putut să vină asupra omului, deoarece viaţa animalului nu are un suflet. Animalul nu cunoaşte binele de rău. Aceasta-i fiinţa umană care are sufletul.

E-68 Acum, însă când Isus, Fiul lui Dumnezeu, născut din fecioară, a vărsat Sângele Lui, Viaţa care a fost în acel Sânge era Dumnezeu Însuşi. Biblia a spus, "Noi suntem mântuiţi prin Viaţa, Sângele lui Dumnezeu." Nu sângele unui Iudeu, nu sângele unui Neiudeu; ci Viaţa lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat această celulă de Sânge, născut din fecioară. Ea niciodată nu a cunoscut bărbat, nici nu a făcut ea... nici ovulul nu a venit de la ea.

E-69 Eu ştiu că mulţi dintre voi oamenii vreţi să credeţi că ovulul a venit. Ovulul nu poate să fie acolo fără o senzaţie, ce ar face Dumnezeu atunci? Vedeţi?

E-70 El a creat şi ovulul şi celula de Sânge, şi acela era cortul lui Dumnezeu, sfânt. "Eu nu voi îngădui ca Cel Sfânt al Meu să vadă putrezirea." Vedeţi unde vine ovulul? "Nici nu voi lăsa Eu sufletul Lui în iad." Trupul Lui era sfânt! O, doamne! Voi să nu, voi să nu puteţi crede aceea, cum vă puteţi numi un Creştin?

E-71 "Noi suntem mântuiţi prin Sângele lui Dumnezeu." Acolo-i unde este credinţa mea. Nu să umblu acolo afară în sângele unui profet, nu să umblu acolo afară în sângele unui om obişnuit, sau un învăţător, sau teolog. Noi umblăm acolo în Sângele lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus aşa. El a devenit fiinţă umană. El şi-a schimbat trăsătura Lui. El şi-a întins cortul Lui aici, cu noi, şi a devenit unul din noi. El este Răscumpărătorul nostru Rudenie. El a trebuit să devină rudenie cu noi, căci aceea era legea. Dumnezeu a devenit om şi a locuit printre noi.

E-72 Observaţi cum că, în a face aceasta, El venind de la El, era Dumnezeu, Duhul, şi acel Duh devine peste credincios. De aceea, Viaţa care a fost în Jertfa noastră, noi suntem identificaţi prin aceeaşi Viaţă.

E-73 Atunci cum pot ei să vadă Viaţa lui Dumnezeu mişcându-se printre oameni, şi O numesc un lucru necurat, când Aceea este identificarea noastră despre Jertfa noastră? "Cel ce crede în Mine, lucrările care Eu le fac le va face şi el." Viaţa Lui se reîntoarce asupra jert-... de la Jertfă, aşa cum ne punem mâinile asupra Ei şi ne identificăm pe noi înşine morţi faţă de propriile noastre gânduri. Atunci cum putem noi să lăsăm denominaţiunile să ne împingă în crezuri şi lucruri, şi să spunem că noi Îl credem? Noi suntem morţi la lucrurile acelea.

E-74 Pavel a spus, "Nici unul din lucrurile acestea nu mă supără," căci el a fost legat de un absolut, Cristos. Şi fiecare realizare adevărată este legată de un absolut, şi absolutul meu este Cuvântul. Şi fiecare altul este, care este-care este într-adevăr născut din Duhul, absolutul lor este Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt legat de Acesta. Eu mi-am pus mâinile peste El. Şi El mi-a luat locul, şi eu m-am identificat cu El. Noi ştim că El a promis să se identifice pe Sine cu noi. Aceea aduce credinţă veritabilă; nu credinţa voastră proprie, ci credinţa Lui; ceva care tu nu controlezi. El o face. Acum observaţi. Atunci, şi numai atunci, când... este promisiunea făcută vouă.

E-75 Nu contează la câte biserici te-ai înscris, de câte ori ai fost botezat; faţa înainte, înapoi, în orice fel vreţi voi. Până când acel Sigiliu nu este pus asupra ta, atunci tu nu ai nici un drept să te numeşti un conectat cu Jertfa ta.

E-76 Şi ce este Sigiliul lui Dumnezeu? Efeseni 4:30, zice, "Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi sigilaţi până în Ziua răscumpărării voastre." Nu de la o trezire la alta, ci sigilat Etern până în Ziua în care sunteţi răscumpăraţi înapoi.

E-77 Şi, amintiţi-vă, dacă voi niciodată nu aţi fost în gândurile lui Dumnezeu, voi niciodată nu veţi fi cu Dumnezeu. Câţi ştiu că El era un răscumpărător? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Ei bine, atunci, orice răscumpărat trebuie să vină înapoi de unde el a căzut. Astfel dacă El a venit să ne răscumpere, cum am putea noi, a fost că odată nu a trebuit să fim răscumpăraţi, şi noi am fost toţi "născuţi în păcat, formaţi în nelegiuire, am venit în lume vorbind minciuni"? Aceasta arată că adevăratul Creştin este un atribut al gândirii lui Dumnezeu, înainte să existe o lume, sau o stea, sau un aer, sau orice altceva. El este Etern, şi El a venit să ne răscumpere înapoi. Acesta-i gândul lui Dumnezeu, vorbit într-un cuvânt, făcut manifestat şi ră-... adus înapoi la gândul Lui.

E-78 Răscumpărător Rudenie! Acela-i motivul că Dumnezeu Însuşi a trebuit să devină unul A din noi, să răscumpere. Nimic altceva nu a putut s-o facă. Un Înger nu a putut s-o facă, nimic altceva. El a trebuit să vină jos, să fie ispitit cum suntem noi, să ne răscumpere.

E-79 Observaţi acum sămânţa naturală a lui Abraham. Să verificăm unele din acele seminţe naturale, şi să vedem dacă Dumnezeu şi-a ţinut Cuvântul Lui cu sămânţa naturală, care era Isaac. Să verificăm unele din seminţele naturale care au crezut deplina promisiune a lui Dumnezeu şi nu aveau nici o întrebare. Acum amintiţi-vă, au existat zeci de mii de mii de mii înmulţite care au fost tăiaţi împrejur şi fiecare alt lucru, şi totuşi nu au fost Sămânţa lui Abraham. Sigur, "Cel ce este Iudeu pe din afară nu este Iudeu; cel ce este Iudeu înlăuntru." Ei, mulţi din ei, au dat greş, au dat greş amarnic.

E-80 Priviţi, în pustie, ei au spus, "Noi..." Ziua Paştelui evreiesc, sau la băutul la fântână, Sfântul Ioan 6. Ei toţi se bucurau.

E-81 Isus a spus, "Eu sunt Stânca aceea care a fost în pustie. Eu sunt Pâinea care vine de la Dumnezeu, din Cer, dacă un om poate mânca din ea şi să nu moară."

E-82 Ei au spus, "Părinţii noştri au mâncat mana în pustie, pentru patruzeci de ani."
El a spus, "Şi ei sunt, fiecare, morţi."

E-83 Morţi, luaţi cuvântul acela şi treceţi-l, vedeţi ce înseamnă, "Etern separaţi." Deşi, ei erau sămânţa lui Abraham. Moarte înseamnă "separare, nimicire, complet distrus, nimicit." Isus a spus că ei erau morţi, fiecare din ei, deşi ei au fost Iudei tăiaţi împrejur.

E-84 Vedeţi, sărmanii oameni, doar pentru că noi suntem Metodist, Baptist, Prezbiterian, ai o mică mărturisire, şi lucruri ca acela; diavolul crede tot atât de mult cum credem noi.

E-85 Dar noi trebuie să fim identificaţi cu Acesta. Dumnezeu trebuie să-L mărturisească la aceasta, ca o sigilare cu Duhul Sfânt. Nici o chestionare a Cuvântului!

E-86 Dacă tu zici, "Ei bine, acum, aceea a fost pentru altă zi," acolo este ceva greşit.

E-87 Ce-i dacă un om vine alergând, şi tu ia-i spus că lumina strălucea, şi el a alergat jos la pivniţă, şi a spus, "Eu doar o refuz. Eu doar o refuz. Nu există un astfel de lucru ca lumină. Eu nu o cred"? Acolo ar fi ceva greşit cu omul acela. El ar fi deranjat mintal. Dacă el refuză razele ei calde şi resursa ei dătătoare de viaţă, acolo este ceva greşit cu el, mintal.

E-88 Şi când un om vede Cuvântul lui Dumnezeu, făcut limpede înaintea lui, şi identificat, şi atunci închide şi trage jos perdelele lui denominaţionale, acolo-i ceva greşit cu omul acela, spiritual. Ceva este greşit cu el. Acolo este ceva greşit spiritual. El doar nu-L poate primi. "Orb, şi nu o ştie," merge înainte spre judecată, şi Dumnezeu va fi judecătorul.

E-89 Observaţi când ei-ei au făcut aceasta, şi aceste seminţe acum care L-au crezut, urmăriţi ce s-a întâmplat. Să-i verificăm pe unii din ei acum, sămânţa lui Abraham.

E-90 Să-i luăm pe copiii Evrei, căci ei au stat devotat şi nu au vrut să tolereze cu închinarea la chip. Ei au refuzat să se închine jos la un chip care împăratul naţiunii l-a făcut. Acesta a fost făcut după un om sfânt, chiar, chipul lui Daniel.

E-91 A arătat că rasa Neamurilor a fost adusă înăuntru sub partea falsă, de a se închina la un chip al unui om sfânt. Aceasta se duce afară în acelaşi fel, când oamenii vor fi forţaţi să se închine la chipuri de oameni. Aceasta a venit înăuntru prin revelaţie, despre Daniel să fie în stare să interpreteze Cuvântul, care a fost scris pe scrisul de mână pe perete. Acela era felul cum a venit înăuntru, şi acela-i felul cum se duce afară, în acelaşi fel, a chipului Neamurilor.

E-92 Observaţi, ei au refuzat s-o facă. Şi ce au făcut ei? Ei au fost sămânţa lui Abraham stând devotaţi la Cuvânt, şi ei au posedat poarta vrăjmaşului, de foc. Ei au făcut-o. Ei bine, Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat.

E-93 Daniel, încercat pentru închinarea la un Dumnezeu adevărat. El a fost încercat pentru aceea. Şi în timpul de încercare, el a suportat încercarea. Şi ce a făcut Dumnezeu, după ce se părea parcă fisele erau jos pentru el, cum am spune noi? Şi ei nu au ştiut ce să facă. Ei urmau să-l dea la leu. Dar Daniel a stat devotat la încercare, că există un singur Dumnezeu adevărat, şi el a posedat poarta vrăjmaşului. Dumnezeu a închis gura leului.

E-94 Moise a stat devotat la cuvântul promis, înaintea personificatorilor falşi, Iane şi Iambre, în încercare. Priviţi, Dumnezeu l-a întâlnit, cu supranaturalul, i-a spus să meargă să facă aceste lucruri, să arate aceste semne, şi fiecare semn ar avea un glas. Moise a mers drept jos, tot atât de devotat cât a ştiut el. El a aruncat jos beţele, şi s-a transformat într-un şarpe. Voi ştiţi ce s-a întâmplat? Aici vin personificatorii şi au făcut acelaşi lucru.

E-95 Acum, Moise nu şi-a aruncat mâinile în sus, să zică, "Ei bine, eu presupun că totul este greşit." El a stat acolo şi a aşteptat după Dumnezeu. El a stat devotat. Nu contează câţi personificatori erau acolo, el a stat devotat. Şi când el a stat devotat la însărcinarea lui, să-i aducă pe oamenii aceia afară din locul acela. Când poarta de apă a venit în calea lui, Dumnezeu l-a lăsat să o posedeze, şi El a deschis poarta prin Stâlpul de Foc care îl conducea. El a dus poporul la ţara promisă.

E-96 Iosua, un alt mare conducător. Numai doi din... au mers la ţara promisă, Iosua şi Caleb. Ei au venit la un loc numit Kadeş, care a fost centrul lumii la timpul acela, într-atât încât acela a fost scaunul de judecată. Şi, oh, ei au trimis afară doisprezece iscoade să se uite la ţară, şi doisprezece din ei au venit înapoi.

E-97 Zece din ei au spus, "O, aceasta-i o treabă prea mare. Noi doar nu am putea s-o facem. Ei bine, oamenii aceia, noi arătăm ca lăcuste pe lângă ei."

E-98 Dar ce a făcut Iosua? El a liniştit poporul. El a spus, "Aşteptaţi un minut. Noi suntem mai mult decât în stare s-o luăm, nu contează cât de mici suntem, sau cât de mult în minoritate." Ce făcea el? El a stat adevărat la promisiunea aceea, "Eu vă dau această ţară," dar voi luptaţi pentru fiecare ţol din ea.

E-99 Crezi tu aceea, mamă? Dumnezeu ţi-a dat vindecarea ta, dar tu te vei lupta fiecare ţol din ea. "Peste tot unde se aşează talpa picioarelor tale, aceea îţi dau Eu ca posesiune." Urme de paşi înseamnă "posesiune." Aceasta-i toată a voastră, fiecare promisiune vă aparţine, dar vă veţi lupta înăuntru pe fiecare ţol de cale acum.

E-100 Acum, Iosua ştia ce a spus Dumnezeu. El era o sămânţă a lui Abraham. Vedeţi? El a spus, "Eu cred aceea, că Dumnezeu ne-a dat ţara, şi noi suntem mai mult decât în stare s-o luăm." Şi pentru că el a suportat încercarea, împotriva întregului grup de Izraeliţi, toate seminţiile şi tot poporul a gemut şi a plâns. Iosua a spus, "Staţi liniştiţi! Dumnezeu a făcut promisiunea."

E-101 Nu contează cât de mare eşti, şi ce este opoziţia, şi ce a spus doctorul, Dumnezeu a dat promisiunea. Aceasta depinde de Dumnezeu s-o facă.

E-102 Ce a făcut el? Când el a venit jos la râul Iordan, el a posedat poarta. Aceea-i ce el-el a făcut.

E-103 Ierihon, s-a închis ca o broască ţestoasă într-o carapace. Ce a făcut el? El a posedat poarta.

E-104 Chiar într-o zi când duşmanul a încercat să-l ia, el a posedat poarta duşmanului lui aşa de mult încât el i-a poruncit soarelui să stea nemişcat. Şi soarele i s-a supus, şi nu s-a învârtit pentru douăzeci şi patru de ore.

E-105 Dumnezeu este adevărat la promisiunea Lui, indiferent de ce are El de făcut; falimentează Cerurile înainte ca El să-şi lase Cuvântul Lui înfrânt. El niciodată nu a făcut o promisiune care El să nu o poată ţine. "Eu sunt Domnul care-ţi vindecă toate bolile tale. Dacă ei îşi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor reface." Amin. "Dacă tu poţi crede, toate lucrurile sunt posibile."

E-106 Iosua a crezut-o, deşi Dumnezeu a trebuit să oprească pământul de la învârtire. L-a ţinut acolo prin vreo altă Putere, Propria Lui putere; încât lumea nu s-a învârtit pentru douăzeci şi patru de ore, până când Iosua s-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. El a luat porţile. Cu certitudine, el a făcut-o. Dumnezeu este întotdeauna adevărat.

E-107 Acum eu doresc să fi avut timp să ajungem la mai mulţi eroi, dar eu am vreo zece minute acum. Priviţi, toţi aceşti eroi scumpi, cum erau ei, şi mari războinici de credinţă, ei toţi au murit la poarta morţii. Ei toţi au pierit, chiar la poarta morţii.

E-108 Atunci a venit înainte Sămânţa Regală a lui Abraham. Ei au fost toţi sămânţa naturală, de la Isaac. Dar aici vine Sămânţa Regală a lui Abraham, care era Cristos, Sămânţa lui Abraham de credinţă; ce trebuie noi să fim, doar să vedem cum dacă noi suntem sau nu. Sămânţa naturală a fost numai un model. Toţi ceilalţi s-au născut din naştere naturală, dar El a venit o naştere prin fecioară. Vedeţi, aceea nu a fost din sămânţa lui Abraham, atunci, un Iudeu. El a venit prin sămânţa de credinţă a promisiunii. Şi, atunci, noi trebuie să fim copiii Lui, prin acest Om.

E-109 Urmăriţi ce a făcut El. Când El a fost pe pământ, El a biruit şi a posedat fiecare poartă care o avea vrăjmaşul; Sămânţa Regală. El a promis-o prin Cuvânt. El a biruit-o. El a biruit poarta de boală, pentru noi. Aceea a fost ce a venit El să facă. El, amintiţi-vă, oameni bolnavi, El a biruit poarta aceea. Voi nu trebuie s-o biruiţi; El a biruit-o. Ceilalţi oameni au trebuit să biruiască propria lor poartă. Dar voi nu trebuie să biruiţi; ea este deja biruită. El a biruit porţile de boală. Şi ce a făcut El când El a biruit porţile de boală, spunând că El ar birui? "Orice cereţi voi pe pământ, şi orice legaţi voi pe pământ, El o va lega în Cer," ne-a dat nouă cheile la poartă.

E-110 El a biruit poarta de ispitire, prin Cuvânt. Şi cheile au fost, "Împotriviţi-vă vrăjmaşului, şi el va fugii de la voi." El a biruit-o toată; a biruit fiecare boală.

E-111 El a biruit moartea, şi El a biruit iadul. El a biruit moartea şi iadul. El a biruit ce ceilalţi nu au putut birui, pentru că ei erau din sămânţa naturală. Aceasta este Sămânţa spirituală. El a biruit poarta mormântului, şi a înviat a treia zi, pentru justificarea noastră.

E-112 "Şi acum noi suntem mai mult decât biruitori." Noi doar umblăm drept în aceasta, ca o moştenire, "Mai mult decât biruitori." Acum noi avem de-a face cu un vrăjmaş învins. Boala este învinsă. Moartea este învinsă. Iadul este învins. Totul este învins. O, doamne! Doresc să fi fost de două ori mărimea mea, acum poate eu mă simt de două ori aşa de bine. Noi disputăm cu un vrăjmaş biruit.

E-113 Nu-i de mirare că Pavel a putut să spună, când ei au zidit un bloc, să-i taie capul jos, el a spus, "O moarte, unde îţi este ţăpuşul? Arată-mi unde poţi tu să mă faci să mă agit şi să ţip. Mormântule, unde este biruinţa ta, şi tu gândeşti că tu mă vei mucegăi acolo afară? Eu îţi voi indica spre unul gol pe-acolo; şi eu sunt în El, El mă va învia în ziua din urmă." Un vrăjmaş biruit!

E-114 Sămânţa Regală a lui Abraham! Acum, sămânţa naturală nu a putut indica spre Acela. Dar Sămânţa Regală poate birui, deja a biruit, căci El s-a dus înaintea noastră şi a biruit fiecare poartă pentru noi. El este acum, după două mii de ani, El stă în mijlocul nostru, marele Biruitor. Nu a biruit El numai boala... El a biruit boala. El a biruit ispitirea. El a biruit fiecare vrăjmaş. El a biruit moartea. El a biruit iadul. El a biruit mormântul, şi a înviat din nou. Şi două mii de ani mai târziu, aici stă El printre noi, în după-ameaza aceasta, identificându-Se, marele Biruitor! Amin. El încă este aici, viu, adeverind promisiunea Lui, Sămânţa Regală a lui Abraham! O, doamne! Şi vrăjmaşul va...

E-115 "El va birui porţile vrăjmaşului lui." La aceia, Sămânţa, El stă aici viu să se adeverească pe Sine la cine? Acele Seminţe predestinate care o pot vedea. El a biruit aceea. Care, după încercarea lui, despre promisiunea Cuvântului, ei au fost sigilaţi de Duhul Sfânt, în Trupul lui Cristos, pentru ei confirmat (ce?) Evrei 13:8 de a fi aşa. Ei sunt sigilaţi înăuntru acolo de Duhul Sfânt, acel Duh Sfânt care a fost prin... Abraham a prevăzut-o; prin credinţă el a crezut-o. Şi acum noi Îl primim, privind înapoi la promisiunea despre ce El a spus. Şi Ioan 14:12 se face confirmat în zilele din urmă, de către Biruitorul înviat, Însuşi.

E-116 Nu ceva system; ci o Persoană, Cristos, Biruitorul. Nu biserica mea, nu biserica mea Baptistă, sau a ta Prezbiteriană, Metodistă, sau Penticostalii, nu prin aceea; ci prin Isus Cristos. El trăieşte astăzi. El a înviat peste aceea, pentru justificarea noastră.

E-117 Şi pentru că El trăieşte, El a spus că şi noi trăim. "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt," nu parte din Cuvânt, "fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." "Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacă el era mort, totuşi el va trăi. Oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Credeţi voi aceasta?" Luaţi poarta fiecărui vrăjmaş!

E-118 Cum îl putea el birui pe Bosworth, când Dumnezeu... Bosworth era în Biruitor. Şi acela-i motivul că el a spus, "Cea mai fericită oră din viaţa mea este chiar acum." Aha. El l-a cunoscut pe acel Biruitor Puternic. Asigurarea lui s-a odihnit cu El. O, doamne! Acum noi putem cânta:
Trăind, El m-a iubit; murind, El m-a mântuit;
Îngropat, El mi-a cărat păcatele departe;
Înviind, El m-a justificat gratuit pentru totdeauna;
Într-o zi El vine, O glorioasă zi!

E-119 La aceia care se pare să fie învinşi. Eddy Perronet, eu cred că a fost, el nu a putut să-şi vândă cântările lui Creştine. Nimeni nu le-a vrut. Ei nu aveau nimic de-a face cu aceasta. O, învins, şi un credincios! Într-o zi, Duhul Sfânt a venit asupra lui. Poarta vrăjmaşului său, care nu a vrut să-i primească literatura lui! Duhul l-a izbit, şi el a apucat un pix, Dumnezeu l-a lăsat să scrie cântarea de inaugurare.
Toţi salutaţi puterea Numelui lui Isus!
Îngerii să cadă prosternaţi;
Să aducă înainte diadema royală,
Şi să-L încoroneze Domn al tuturor.

E-120 Oarba Fanny Crosby, o dată. A spus, "Ce înseamnă aceasta pentru tine?" Ceva... Ea nu şi-a vândut dreptul de naştere cum a făcut Penticostalul Elvis Presley, sau cum a făcut Boon din biserica-lui- Cristos, sau cum a făcut Red Folley, vânzându-şi talentele la lume; ei au o flotă de Cadillacuri, şi un milion de dolari, plăci de patefon de aur. Dar Fanny Crosby a stat devotată la locul ei. Ea a strigat:
Nu mă ocoli, O bunule Salvator,
Ascultă-mi strigătul umilit;
În timp ce pe alţii Tu îi vizitezi,
Nu mă ocoli pe mine.
Tu şuvoiul la toată mângăierea mea,
Mai mult decât viaţa pentru mine,
Pe cine am eu pe pământ în afară de Tine?
Sau pe cine în Cer în afară de Tine?

E-121 Ei au spus, "Ce-i dacă tu eşti oarbă când tu ajungi în Cer?"
Ea a spus, "Eu Îl voi cunoaşte, oricum."
A spus, "Cum Îl vei cunoaşte tu?"
A spus, "Eu Îl voi cunoaşte."
A spus, "Doamna Crosby, tu ai putea câştiga un milion de dolari."
Ea a spus, "Eu nu vreau milionul de dolari."

E-122 "Cum Îl vei cunoaşte tu?" Ea a spus:
Eu Îl voi cunoaşte, eu Îl voi cunoaşte,
Şi răscumpărată alături de El eu voi sta;
Eu Îl voi cunoaşte, eu Îl voi cunoaşte.

E-123 "Dacă eu nu-L pot vedea, eu voi pipăi după urmele cuielor în mâinile Lui." Ea a biruit poarta vrăjmaşului ei. Da.

E-124 Dacă voi sunteţi în Cristos! El a spus, "Dacă voi rămâneţi în Mine, şi Cuvintele Mele rămân în voi; cereţi ce cheie vreţi voi, cereţi ce poartă vreţi să luaţi; cereţi ce vreţi, şi vi se va da vouă. Dacă voi rămâneţi în Mine, şi Cuvântul Meu rămâne în voi, voi puteţi lua orice poartă a vrăjmaşului care vine înaintea voastră." Voi sunteţi Sămânţa regală a lui Abraham.

E-125 Ce fel de poartă stă înaintea voastră? Dacă aceasta-i boală, voi sunteţi mai mult decât biruitori pentru ea. Atunci noi putem spune, cântăm această cântare veche graţioasă:
Fiecare promisiune în Carte este a mea,
Fiecare capitol, fiecare verset este... şi aşa Divin,
Eu mă încred în iubirea Lui Divină,
Căci fiecare promisiune în Carte este a mea.

E-126 Noi suntem mai mult decât un biruitor, şi Sămânţa lui Abraham va poseda poarta vrăjmaşului! Când ei spun că aceste Lucruri nu se pot întâmpla, când ei vor să-L numească un drac, sau Beelzebub, sau altceva, Dumnezeu este sigur să biruiască fiecare poartă şi să-l ia pe vrăjmaş.
Să ne rugăm.

E-127 Doamne, fie ca Sămânţa lui Abraham... Eu ştiu că ei vor vedea Aceasta, Doamne. Cum poate acel Cuvânt să cadă fără să lovească acel Pământ real? Eu mă rog ca ei să înţeleagă acum. Fie ca fiecare persoană care vine în rândul de rugăciune să fie vindecată.

E-128 Doamne, dacă ar fi unii înăuntru aici încă, care nu şi-au făcut până acum mărturisirea lor, nu au stat public şi nu au stat pentru Cristos, gata să tăgăduiască toate crezurile şi lucrurile reci, formale, moarte care i-au luat la o parte de la Tine. Şi fie ca ei să stea acum, şi să spună, "Eu îl voi accepta pe El ca Salvatorul meu." Atunci Tu vei sta pentru ei în Ziua aceea.

E-129 În timp ce ne avem capetele aplecate, dacă acolo sunt aceia care le-ar place să stea doar un moment, pentru rugăciune, să zică, "Eu vreau să stau pentru El acum, ca El să stea pentru mine la Ziua aceea, în Prezenţa Lui Divină." Eu vă cer, şi vă dau oportunitatea ca numele voastre să fie puse pe Cartea Vieţii, dacă veţi sta. Eu nu vă cer să vă înscrieţi la vreo biserică. Eu vă cer să veniţi la Cristos, dacă sunteţi aici şi nu-L cunoaşteţi.

E-130 Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. Este acolo un altul, să zică, "Eu-eu vreau să stau acum." Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. "Eu vreau..." Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. "Eu îmi iau poziţia mea, în după-masa aceasta." Aceste persoane minunate, bărbaţi şi femei, stând sus, "Eu îmi voi lua poziţia, în după-masa aceasta."

E-131 Şi în ziua aceea când doctorul spune, "Ei bine, tamponarea; sângele lui se varsă, moartea este asupra lui, sau asupra ei." Sau, vreo dimineaţă, tu îţi vei aminti poziţia ta. Tu stai pentru El acum.

E-132 "Dacă voi sunteţi ruşinaţi de Mine înaintea oamenilor, Eu voi fi ruşinat de voi înaintea Tatălui Meu şi a sfinţilor Îngeri. Dar dacă voi Mă veţi mărturisi înaintea oamenilor" pe acela îl voi mărturisi Eu înaintea Tatălui Meu şi a sfinţilor Îngeri."

E-133 Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Ar fi acolo unii în balcoane pe undeva? Chiar acum, în timp ce noi aşteptăm. Unii din ei, mai mulţi pe parterul principal? În regulă. Eu te iau pe cuvântul tău, prietene.

E-134 Dacă Cuvântul cade pe Pământ fertil, ca femeia mică la fântână, ea-ea a înţeles. Ea a fost reprezentată în Cer, de la înteme-... înainte de întemeierea lumii. Când Lumina aceea L-a atins, ea L-a recunoscut.

E-135 Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Acela-i un galant... Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Tu ai fi putut să faci lucruri mari în viaţa ta; tu faci cel mai mare lucru care l-ai făcut vreodată, acum, să stai pentru Cristos.

E-136 Tatăl nostru Ceresc, sămânţa a căzut pe ceva pământ, după-masa aceasta. Noi vedem Viaţa să încolţească. Bărbaţi şi femei stau în picioare, şi ochiul a tot-văzător al lui Dumnezeu, Care este omniprezent, a tot-ştiutor, a tot-puternic, îi vede. Ei sunt ai Tăi, Tată. Eu îi prezint la Tine acum, ca trofee.

E-137 Fie ca această experienţă a lor de a sta acolo acum, ştiind ce au făcut ei, ştiind ce înseamnă aceasta, că ei stau să-şi ia poziţia lor cu cei puţini dispreţuiţi ai Domnului. Fie ca ei întotdeauna să rămână devotaţi până în Ziua aceea când ei stau în Prezenţa Ta, atunci Glasul acela drăgălaş va spune, "Da, într-o zi în Baton Rouge, sau un loc micuţ numit Denham Springs, el a stat pentru Mine, Tată, acum Eu voi sta pentru el, sau ea." Acordă aceasta, Doamne. Ei sunt ai Tăi, în Numele lui Isus. Amin.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru poziţia voastră Dumnezeu vreo da tă...

E-138 Acum să faceţi acest singur lucru pentru mine. Aflaţi, dacă voi sunteţi în jur pe unde sunt aceşti păstori, vizitaţi câţiva, vorbiţi cu ei. Dacă voi încă nu aţi fost botezaţi, în botez Creştin, faceţi aşa. Puneţi-vă printre credincioşi acum, credincioşi adevăraţi, nu credincioşi prefăcuţi; credincioşi adevăraţi.
În timp ce ne rugăm, să ne rugăm pentru aceste batiste.

E-139 Tată Ceresc, aceste batiste se duc afară acum; unde, eu nu ştiu. Poate ceva tătic bătrân orb şezând aici afară într-o mlaştină mică pe undeva, aşteptând după această batistă să vină; un copil mic zăcând acolo într-un pat de spital; o mamă stând, disperată, aşteptând după reîntoarcerea batistei. Tată Ceresc, mă rog ca Tu să te duci cu ele. Şi ca un însemn al Prezenţei Tale astăzi, şi credinţa noastră în Tine aşa cum noi am predicat Cuvântul Tău, fie ca credinţa care a fost în Abraham, şi credinţa care a fost produsă şi dată nouă de Isus Cristos, fie ca ea să meargă cu aceste batiste şi să vindece pe fiecare peste care este pusă. Noi le trimitem, în Numnele lui Isus. Amin.

E-140 Acum doar un moment, înainte să chemăm rândul de rugăciune. Atotputernicul şi puternicul Dumnezeu, Cel măreţ, Cel a tot-suficient... Vă rog, prieteni, eu-eu am să încep să mă rog pentru bolnavi, şi eu... Probabil, când noi venim jos, eu-eu aş putea să nu ajung să vă spun nimic; unii din voi s-ar putea să se ducă înainte de timpul acela. Orice sunteţi voi, dacă voi nici măcar nu aţi stat, cu un timp în urmă, şi voi nu sunteţi siguri...

E-141 Dacă voi sunteţi un membru al unei biserici, acela-i un lucru bun, dar aceea nu este suficient de bine. Vedeţi, tânărul fruntaş bogat a fost un membru al bisericii. Vedeţi? El l-a întrebat pe Isus ce putea el să facă să aibă Viaţă Eternă. El niciodată nu L-a acceptat. El s-a depărtat. Ce lucru nesăbuit pentru acel om tânăr să facă. Să nu-i luaţi locul. Vă amintiţi ultima dată când el a fost identificat? Puţin mai târziu, el a propăşit. El a devenit mai bogat. El a ajuns la un punct până când chiar şi hambarele lui au pleznit. Dar atunci noi aflăm ultima lui identificare, în iad, flăcările chinuind. Să nu, să nu lăsaţi să vi se întâmple aceea. Acceptaţi pe Cristos.

E-142 Voi persoane tinere, voi fete tinere, băieţi tineri, tocmai la schimbarea vieţii, vă rog să faceţi aceea. Ascultaţi-mă, ca-ca pe fratele vostru, unul care vă iubeşte. Eu sunt aici pentru că eu vă iubesc. Eu îl iubesc pe Dumnezeu, şi eu vă iubesc pe voi, şi eu nu-l pot iubi pe Dumnezeu dacă eu nu vă iubesc pe voi.

E-143 Eu aş vrea mult mai de grabă, dacă aţi avut o comentare să o pasaţi, s-o pasaţi la fiul meu acolo afară, sau unul din copiii mei. Lăsaţi-mă doar... eu, eu mă voi duce fără aceasta. Orice părinte ar face aceea; aşa va face Dumnezeu. Vedeţi? Iubeşte poporul Lui. Iubiţi-vă unul pe altul.

E-144 Voi ziceţi, "Pentru ce îi cerţi tu?" Dragostea veritabilă este corectivă.

E-145 Dacă copilul vostru şade afară pe stradă; voi ziceţi, "Ei bine, acolo şade Junior. El nu ar trebui să facă aceea, dar eu nu vreau să-i rănesc simţurile lui mici." Voi nu-l iubiţi. El va fi omorât acolo. Dacă voi îl iubiţi, îl veţi aduce înăuntru şi-i daţi o bătaie. Voi îl veţi face să asculte.

E-146 Acela-i felul cum face Dumnezeu. Dragostea este corectivă, şi aceea-i dragoste veritabilă.

E-147 Când un predicator stă şi vă lasă pe voi femeile să vă scurtaţi părul, să purtaţi vopsea şi lucruri, şi nu vă corectează, acolo nu există dragoste veritabilă; şi nu o va denunţa. Şi vă lasă pe voi bărbaţii să vă căsătoriţi de trei sau patru ori, şi toate aceste alte lucruri, şi să le meargă, acolo nu există dragoste veritabilă. Vă lasă să vă înscrieţi la biserică, şi vă bate pe umăr, şi vă înăbuşe cu ceva crez, atunci, "Asta-i tot ce aveţi de făcut, este să vă înscrieţi în sfânta biserică," acolo nu există dragoste. Sau, fie că, omul este total pierdut, el însuşi, că el nu vede.

E-148 Dragostea veritabilă este corectivă, şi vă aduce înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu.

E-149 Priviţi la Isus, cum, ce a spus El, căci El i-a iubit, aşa de mult încât El a murit în locul lor, când ei chiar strigau după Sângele Lui.

E-150 Acum fie ca marele Duh Sfânt... eu vreau să aştept doar un minut. Eu aştept până când ungerea Duhului Sfânt vine asupra mea, înainte să începem. Eu am predicat. Vă mulţumesc, pentru cooperarea voastră.

E-151 Acum fiecare înăuntru aici, oriunde sunteţi, oriunde în clădire, rugaţi-vă doar pentru un minut, ziceţi, "Doamne Isuse, ajută-mă! Ajută-mă! Lasă-mă să ating haina Ta." Isus a spus, voi ştiţi, când femeia i-a atins haina Lui, El nu a simţit-o, fizic, dar El s-a întors în jur şi a ştiut cine a fost ea şi ce a făcut ea. El este acelaşi Isus în după masa aceasta, un Mare Preot care poate să fie atins prin simţul infirmităţii noastre.

E-152 Credeţi voi, fiecare din voi acum, că aceasta-i adevărat, că Dumnezeul care a făcut promisiunea, încă o dată (şi fie ca El s-o arate) că noi trăim în zilele Sodomei? Câţi cred asta, în clădire, doar ridicaţi-vă mâna sus.

E-153 Noi trăim, aşa cum a fost, în Sodoma. Întregul sistem a devenit poluat, sistemul lumii, totul, sistemul bisericii, sistemul politic. Nu există nimic. Politica este aşa de coruptă. Sistemele, peste tot, dictatorii noştri, este totul corupţie. Biserica a devenit în acelaşi fel. Familiile au devenit în acelaşi fel. Aceasta-i doar corupţie, Sodoma!

E-154 Atunci, amintiţi-vă, Dumnezeu are aceea înaintea voastră, atunci vă amintiţi că El a spus că El se va reprezenta pe Sine în trup uman, şi o să facă cum a făcut El înaintea Sodomei, înainte să vină Fiul promis pe scenă. El a promis să trimită pe unul care îl va premerge pe acel Fiu promis, cum a făcut El la primul loc, care să introducă; şi El a spus, "Când Fiul omului este descoperit."

E-155 Eu nu te cunosc. Ei bine, Miss. Thompson, boala aceea de femei şi complicaţiile, tu crezi că Dumnezeu te va face bine? Poţi tu s-o crezi? Tu vei crede? Miss... Miss Thomas, tu crezi că El te va face bine? Ridică-ţi mâinile sus, atunci.

E-156 Acolo-i o doamnă şezând chiar înapoia ta. Ea se roagă. Ea are artrită.

E-157 Una aşezată chiar alături de ea, este boală de stomac, de asemenea se roagă. Tu o să pierzi aceasta, tu nu veghezi. Tu nu eşti de aici. Tu eşti din Mississippi. Voi sunteţi D-ul şi D-na Kramer. Dacă voi credeţi cu toată inima voastră, Isus Cristos vă va face bine. Dacă voi o puteţi crede. Voi credeţi? Atunci voi o puteţi primi. Bine. Ridicaţi-vă mâinile sus aşa ca poporul să vadă că sunteţi voi.

E-158 Eu nu cunosc persoanele acelea. Eu niciodată nu i-am văzut, în viaţa mea. Tu trebuie să crezi, prietene. El se identifică pe Sine. Credeţi voi asta, cu toată inima voastră? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-159 De ce ţi-ai scuturat capul, domnule, şi te uiţi la mine în felul acela? Da, domnule. Pentru că tu ai făcut aceea, eu am să-ţi vorbesc un minut. Tu eşti cumva un domn în vârstă şezând chiar aici, privind la mine. El s-a uitat la mine, cu aşa sinceritate. El a crezut-o. Tu te rogi pentru cineva care a avut un atac. Dar-dar lucrul tău principal pentru care te rogi, ai nevoie, tu cauţi botezul Duhului Sfânt. Aşa este. Aha. Aşa este. Dacă tu o crezi! Doamna, tu cauţi după angajare. Pe lângă aceea, ca tu să poţi şti că eu sunt profetul lui Dumnezeu, sau slujitorul, tu ai avut două operaţii.
Aceasta te-a lăsat cumva slăbită. Tot felul de condiţii, necaz spiritual. Eu vreau să-ţi spun că totul este rezolvat. Credinţa ta te face bine.

E-160 [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... şezând chiar alături de tine acolo. Ea se roagă. Priveşte aici. El te-a auzit, şi tu L-ai atins. Nu te cunosc, dar El te cunoaşte. Eu am să-ţi spun despre ce te-ai rugat. Tu crezi cu toată inima ta? Tu ai o boală de fiere, pentru care te rogi. Crezi tu că Dumnezeu te va vindeca şi te v-a face bine? Tu eşti D-na Smith. Aceea-i corect. Ridică-ţi mâna.

E-161 Vedeţi, El se identifică pe Sine. Ce este aceasta? Aceasta-i Sămânţa lui Abraham, credinţa care a avut-o Abraham, Domnul Isus Cristos printre noi, Confirmând Cuvântul Lui, cu semnele urmând.

E-162 Cine, pentru câte cartonaşe trebuie să se facă rugăciune, ridicaţi-vă mâinile, aveţi cartonaşul vostru? O, noi mai bine să începem rândul de rugăciune.

E-163 Voi vedeţi, voi înţelegeţi nu-i aşa? Acum spiritul acela nu numai... Acela nu vindecă. Acela identifică numai că El este aici. Păstorii voştri au doar aceeaşi autoritate să se roage pentru bolnavi. Ei nu fac aceea; nu, cu certitudine nu. Dar ei-dar ei au doar aceeaşi autoritate, "Aceste semne îi vor urma pe credincioşi."

E-164 Acum eu îi vreau pe prietenii mei păstori aici. [Fratele Branham întreabă pe cineva, "Este în ordine să chem din audienţă, lucrători?" – Ed.]

E-165 Câţi păstori sunt aici care credeţi cu toată inima voastră, lucrători înăuntru aici, credeţi? O, vă mulţumesc. Mă întreb dacă vă veţi ridica? Veniţi aici, staţi cu mine doar un minut, chiar jos aici, să ne rugăm pentru bolnavi. Veniţi chiar jos aici. Acum voi urmăriţi cum are loc vindecarea, urmăriţi ce se întâmplă.

E-166 Eu vreau să veniţi, formaţi un-un rând dublu chiar aici. Eu vin jos acolo doar într-un moment, să mă rog pentru bolnavi. Eu îi vreau pe păstorii credincioşi care vor să se identifice ca credincioşi. Că, voi credeţi, că voi veniţi aici, voi trăiţi o viaţă sfântă, curată. Ţineţi minte, priviţi aici ce vine afară, Evanghelia lui Cristos.

E-167 Frate Blair, eu ştiu că eşti acolo, tu sau Fratele Pat. Vrei să formezi acel rând dublu în felul cum tu o faci de obicei, dacă tu vrei, tu şi Fratele Pat.

E-168 Păstori credincioşi care o să creadă! Acum, priviţi, dacă Dumnezeu aşa poate să se identifice pe Sine prin Cuvântul Lui, cu Cuvântul Lui, câţi ştiu că Biblia, Isus a spus aceasta, "Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred. Dacă ei îşi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor reface"? Păstori, voi aţi venit aici să vă identificaţi ca credincioşi. Nu-i aşa? Voi sunteţi credincioşi (nu-i aşa?), voi nu aţi sta aici. Acum ce a spus Isus? "Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred." Eu sunt un credincios cu voi.

E-169 Eu vin jos. Aceştia sunt poporul nostru, şi noi suntem păstori peste aceste turme. Eu vin jos să-mi întind plasa cu voi acum, să-mi pun mâinile mele cu ale voastre. Şi când persoanele acestea vin pe aici, dacă voi aveţi ceva care este puţin sceptic în mintea voastră, daţi-o afară chiar acum; aşa încât când aceste persoane vin pe aici, atunci fiecare din ei venind pe aici, şi ne punem mâinile peste ei, ei vor fi vindecaţi. Veţi crede voi cu toată inima voastră acum, fiecare? [Lucrătorii spun, "Amin." – Ed.]

E-170 Câţi înăuntru aici o să se roage pentru ceilalţi aşa cum ei trec pe aici, ridicaţi-vă mâna sus, "eu mă voi ruga."

E-171 Ţineţi minte, ar putea să fie tatăl vostru, mama voastră, fiica voastră, sau fiu, soră sau frate. Şi dacă nu este al vostru, este al altuia, care o să vină prin rândul acesta. Şi ce-i dacă erau ei, şi ei mureau cu cancer, sau vreo boală hidoasă, nu aţi vrea voi ca oamenii să fie sinceri adânc? Cu certitudine, noi am vrea.

E-172 Acum, eu cred, cum urmează voi să... Acum aceştia în rândul acesta aici, intervalul acesta, staţi acolo către partea aceea, cu cartonaşul de rugăciune. Staţi acolo către partea aceea, toţi care sunteţi în secţia din dreapta. Acum, calea, ţineţi secţia stângă; noi ajungem toţi înghesuiţi, voi vedeţi, şi voi nu ştiţi cum, ce facem noi. În regulă, toţi care sunt în această secţie, staţi sus aici. Acum, toţi care sunt în secţia din mâna dreaptă, doar veniţi pe aici, căci voi o să veniţi jos, veniţi roata.

E-173 Şi cum vă duceţi, cum se duc ei afară, Frate Borders? Drept afară pe uşa laterală, vin drept roata şi în clădire din nou.

E-174 Astfel, când partea aceasta va fi chemată, în câteva minute, şi ei se vor ridica sus. Şi să vedem acum ce... În regulă, aceia din secţia aceasta, întoarceţi-vă pe partea aceasta pe aici. Ţineţi cartonaşele voastre de rugăciune, veniţi dincoace pe partea aceasta. Şi voi în balcon, umblaţi drept în jos să-i întâlniţi la capătul rândului sus acolo. Acum aceştia din această secţie din mâna stângă, mergeţi acolo la partea din mâna stângă. Şi apoi, voi vedeţi, voi vă formaţi rândul şi mergeţi înapoi pe partea aceea; întoarceţi-vă înapoi, întoarceţi-vă înapoi în partea aceea. Vedeţi? Şi voi veţi urma rândul chiar roata, atunci noi nu o să avem nici o încurcătură de loc.

E-175 Şi atunci voi sus în balcon, doar faceţi-vă locurile chiar la acele intervale, şi doar băgaţi-vă chiar înăuntru aşa cum vin ei pe aici.

E-176 Acum, acum doar începeţi să umblaţi înapoi, fiecare, umblaţi drept înapoi până când întâlniţi acest rând chiar în jur aici. Doar veniţi chiar roata, sus înăuntru aici, doar începeţi să umblaţi chiar în jur şi veniţi la acest rând chiar aici.

E-177 O, ce s-ar putea întâmpla chiar acum! Ce s-ar putea întâmpla! Acesta o să fie un timp unde ceva trebuie să aibe loc. În regulă.

E-178 Acum, aceea-i corect, mergeţi drept înapoi roata pe acolo, şi intraţi drept în rând, în felul acela. Mergeţi chiar în jurul acestui interval. Acela-i felul acum.

E-179 Şi acum când voi porniţi, fiecare în picioare, noi o să oferim rugăciune. Şi această adunare o să se roage cu mine, că voi o să vă faceţi bine. Doar aveţi credinţă acum. Şi să nu...

E-180 Veniţi drept înainte roata, înapoi de tot în spate, veniţi drept înainte roata şi uniţi-vă înăuntru cu rândul acesta înapoi aici. Veniţi, chiar roata, faceţi un rând mare. Veniţi chiar roata pe acolo, şi formaţi acel singur rând. Asta este.

E-181 Fiecare să fie în rugăciune. Fiţi într-adevăr în credinţă acum. Doar să nu observaţi mulţimea acum. Ţineţi minte, noi suntem-noi suntem învăluiţi de Prezenţa lui Isus Cristos, depinzând de noi să onorăm ceea ce El a făcut printre noi, prin a avea credinţă în Cuvântul Lui.

E-182 Aceea-i bine. Acum aceasta va fi doar bine. Mă gândesc că rândul acela vine înăuntru chiar minunat.

E-183 Acum în timp ce ei sunt toţi în picioare, eu vreau ca fiecare persoană acum, din clădire, să vă plecaţi capul.

E-184 Doamne Isuse, aceasta-i să se întâmple curând. Decizia trebuie să se facă chiar acum. Credem noi că Tu eşti aici? Te iubim noi pe Tine? Avem noi credinţă, Doamne, suficientă pentru ceea ce urmează să cerem? Aceste persoane se identifică pe ei înşişi prin a sta în rând. Doamne, Fie ca aceasta să nu fie în zadar. Fie ca aceasta să fie, Doamne, ca ei să treacă pe aici, fiecare să treacă doar de parcă ei treceau sub Cristos, căci noi ştim că El este aici. Şi ne rugăm ca ei să primească vindecarea lor. Eu sunt sigur căci chiar în săptămâni şi săptămâni ce urmează, aceste persoane se vor duce la păstorii lor, femei care aveau boli de femei, boală de stomac, barbaţi cu prostată, tot felul de necazuri, se vor face bine, zicând, "Tu ştii, lucrul acela doar m-a părăsit," căci ei sunt în Prezenţa Ta. Fie ca ei să vină pe aici acum şi-şi să tragă aceasta pentru care Tu ai murit. Ei sunt Sămânţa lui Abraham, şi Tu ai biruit pentru ei. Fie ca ei să vină şi să primească ceea ce Tu le-ai dat.

E-185 Şi, Satan, tu ai fost aşa de expus săptămâna aceasta, încât tu ştii că tu eşti o fiinţă învinsă. Isus Cristos te-a învins la Calvar. El a înviat a treia zi, pentru justificarea noastră, şi El stă printre noi acum. Şi credinţa noastră priveşte la El, şi departe de la tine sau orice tu ai făcut. Părăseşte aceste persoane, în Numele lui Isus Cristos.

E-186 În regulă, porniţi rândul. [Fratele Branham şi lucrătorii îşi pun mâinile peste bolnavi şi se roagă pentru fiecare în rândul de rugăciune. Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-187 Noi am făcut întocmai cum ne-a îndemnat Stăpânul să facem. Câţi dintre voi care aţi mers prin rândul acela, credeţi că voi o să fiţi bine, ridicaţi-vă mâna sus. Eu o unesc pe-a mea cu voi.

E-188 Ce am făcut noi acolo, la sfârşit, ca un grup de lucrători acolo; mulţi din ei au fost bolnavi, eu am ştiut-o, dar ei încearcă să-şi depună efortul să aducă adunarea lor înăuntru, dacă ei intră înăuntru sau nu. Aceia sunt păstori veritabili. Şi Duhul Sfânt mi-a zis, "Fă-i să dea mâinile unul cu altul." Noi ne-am împletit inimile şi plasele împreună, şi rugăciunile noastre, împreună.

E-189 Isus, fă-i bine, de asemenea. Şi fă-i păstori tari, tari în Cuvântul Domnului.

E-190 Fie ca Dumnezeu, fraţii mei, fie ca El să vă dea toate dorinţele inimii voastre. Fie ca voi să-L slujiţi toate zilele, şi să aveţi putere din Dumnezeu în vieţile voastre, să slujiţi la acest grup bun de oameni. Fie ca Isus Cristos, Care a fost cu noi, şi este cu voi tot timpul, fie ca El să se facă pe Sine mai proeminent pentru voi decât cum s-a făcut El vreodată înainte.

E-191 Voi oamenii, unii din voi care aţi fost ologi, voi aţi putea să nu vedeţi vreo diferenţă pentru o vreme, voi aţi putea să nu vedeţi nici o diferenţă. Priviţi ce a făcut Abraham. Nu contează ce; aceea nu este la ce ne uităm noi. Voi nu vă uitaţi la simptomele voastre. Uitaţi-vă la ce El a spus. Dacă tu zici, "Eu încă simt durere," aceea nu are nimic de-a face cu aceasta. Voi aţi făcut ce a spus Dumnezeu să faceţi. Vedeţi, să nu vă uitaţi la aceea. Uitaţi-vă la ce a spus El. Dumnezeu a spus că era aşa! Eu o cred. Voi nu? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cu toată inima mea, eu o cred.

E-192 Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze până când vă văd din nou. Rugăciunile mele sunt pentru voi; noaptea nu devine prea întunecată, ploaia nu cade prea tare. Eu mă voi ruga pentru voi. Voi rugaţi-vă pentru mine. Până ne întâlnim din nou, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum fratele păstoreşte, vedeţi.