E-1 Noi vă mulţumim pentru aceasta. Să ne aplecăm capetele un moment, pentru rugăciune.
Prea graţiosule Tată Ceresc, ne apropiem de marele Tău tron şi maiestate, în această seară, în Numele lui Isus Cristos. Ştiind aceasta, că noi avem asigurarea că Tu ne vei auzi. Noi nu avem nici un alt nume în care noi putem să fim asiguraţi că Tu ne vei auzi, dar El a spus, "Dacă voi veţi cere în Numele Meu..." Astfel, ne rugăm ca Tu să ne primeşti în Împărăţia Ta, în această seară.
Şi fie ca noi să plecăm de aici, zicând, ca acei care au venit din Emaus, "Nu au ars inimile noastre în noi, cum El ne-a vorbit de-a lungul drumului?" Tată, ne gândim la acea minunată, prima, dimineaţă frumoasă a învierii; Isus viu şi printre oameni; şi totuşi ei (unii, care L-au iubit), nu au recunoscut aceasta.
Aşa este în această seară, Doamne, după o mie nouăsute de ani: Tu încă eşti viu şi printre noi, şi mulţi oameni nu îşi dau seama. (Deşi acei oameni ar fi trebuit s-o înţeleagă, ei ştiu că Scriptura a spus că El ar învia.) Dar, Tată, eu presupun că aceştia sunt doar fiinţe umane. Iartă-ne, Doamne. Şi ne rugăm, acum, ca harul Tău să ne fie suficient pentru noi, în această seară.
Şi acordă binecuvântările Tale peste toţi care aşteaptă şi aceia sub aşteptare pentru vindecarea lor fizică. Acordă, Doamne, aceasta să fie, în această seară, ca ei să poată ajunge sus prin credinţă şi să Te creadă. Noi o cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Vă puteţi aşeza.
Rev. Jack Moore, este el în clădire? Rev. Jack Moore? Tu eşti aşteptat la standul de cărţi imediat, Frate Jack Moore.
Noi suntem fericiţi să fim aici în această seară, din nou, în slujba Domnului. Şi cu mari aşteptări crezând că Dumnezeu ne va întâlni pe baza că noi... Pe care El a promis să ne întâlnească.
Acum, noi nu pretindem să avem vreo putere. Eu-eu nu cred că noi avem putere să-i vindecăm pe bolnavi. Noi nu avem putere, dar noi avem autoritate. Vedeţi? Aceasta nu este putere.
Să zicem, spre exemplu, că este un-un poliţist stând afară în stradă. El cântăreşte o sută şi zece livre. Şi aici vine un rând întreg de circulaţie la-la optzeci de mile pe oră, motoare de treisute de cai putere în ele, şi ele zbârnâie în jos pe stradă, motoare de treisute de cai putere. Păi, acel ins micuţ nu are putere să oprească una din ele, dar să lase doar acea emblemă să lucească şi să-şi ridice mâna: ascultaţi la scârţâitul frânelor, urmăriţi-le alunecând într-o parte. Aceasta nu este puterea lui care le opreşte, este autoritatea lui.
Şi biserica are o autoritate de la Isus Cristos. "În Numele Meu ei vor scoate draci; vorbesc cu limbi noi; dacă ei iau în mână şerpi; sau beau lucruri de moarte, aceasta nu-i va vătăma; dacă îşi pun mâinile peste bolnavi, se vor însănătoşi." Aceea este autoritatea dată de El.
Acum, ce ar fi dacă acelaşi poliţist mic se teme să-şi ridice mâna şi să păşească afară în trafic? El mai bine să-şi ia jos uniforma, să prezinte înapoi emblema, pentru că el niciodată nu va reuşi ca un poliţist.
Nici noi nu vom reuşi ca un credincios, atât timp cât ne temem să exercităm autoritatea care ne-a fost dată de Isus Cristos. Noi avem biruinţă. Noi nu trebuie să avem vreo... noi nu trebuie să ne luptăm pentru biruinţă, noi deja avem biruinţă. El a biruit pentru noi, nu noi; El a biruit pentru noi. Noi nu suntem Puternicul Biruitor, El este Puternicul Biruitor.
Acum reţineţi, mâine seară, dacă este voia Domnului, aceste prime două seri...
Este doar păcat să alergi într-un oraş ca acesta, şi doar să devii cunoscut, dai mâinile, şi pleci. Şi aceea-aceea nu este cinstit pentru oameni. Aceasta nu este cinstit pentru slujbă, cu certitudine nu este, pentru că slujba este puţin pe partea fenomenală, şi tu doar ai o seară sau două, să, vreo două seri, să o prezinţi, apoi începi să te rogi pentru bolnavi. Şi oamenii aleargă sus în rândul de rugăciune, fără ca măcar de-abia să ştie pentru ce vin ei, doar sărind orbeşte în aceasta. Aceasta ar trebui să fie expusă şi arătată Scriptural, Cuvânt cu Cuvânt, că aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Şi aceea este adevărat. Mesajul orei către Sămânţa Regală loială a lui Abraham prin Isus Cristos.
Căci noi suntem moştenitori cu Abraham, conform cu promisiunea. Cum am fi ai lui Cristos, noi suntem Sămânţa lui Abraham, şi suntem moştenitori cu el la promisiune, Sămânţa Regală; nu sămânţa prin Isaac, aceea a fost cea naturală, prin sex. Isus era Sămânţa fără sex. El era... El era Dumnezeu Însuşi. Noi nu suntem mântuiţi prin sânge Evreiesc, nici nu suntem noi mântuiţi prin sânge de Neiudeu. El nu a fost nici Iudeu nici Neiudeu. El era Dumnezeu. El nu a fost, nimic mai puţin decât Dumnezeu. Înţelegeţi? El era...
Noi ştim că El a fost zămislit în pântece, o fecio-... de o fecioară, Maria. Ea a fost doar un incubator. Ea nu a... ovulul nu a fost al ei, deloc, acela nu a fost ovulul ei, nici nu a fost germenele nici unui bărbat, sau germene masculin; care este hemoglobina, care este o celulă de sânge, şi este în sexul masculin; noi ştim aceea. O găină poate oua un ou, dar dacă ea nu a fost cu pasărea mascul, el nu va cloci. Ea trebuie să fie cu pasărea mascul, întâi. Masculul poartă celula de sânge, şi viaţa este în sânge.
Şi Acesta era Dumnezeu, Însuşi, Care, aşa-... Acum, Protestantul crede că oul i-a aparţinut la Maria. Oul nu poate să fie produs fără o senzaţie. Astfel ce îl veţi face pe Dumnezeu să facă, atunci? Vedeţi? Dumnezeu a făcut şi ovulul şi celula de Sânge.
El era Dumnezeu, carnea lui Dumnezeu. Noi l-am văzut pe Dumnezeu, l-am mânuit pe Dumnezeu cu mâinile noastre. "Fără controversă mare este taina neprihănirii: căci Dumnezeu s-a manifestat în trup, văzut de îngeri, mânuit aici în lume, primit sus în Slavă." Astfel, noi aflăm în aceasta, acum, că El a fost Dumnezeu făcut trup. El a locuit cu noi. El-El şi-a schimbat marea Lui poziţie de la a fi marele Cel Etern, cum noi am vorbit seara trecută, El era atributul Propriului Lui gând. El a devenit aici jos, şi a devenit Om să răscumpere pe om.
Păi, aceasta-i cea mai frumoasă povestire. Eu nu văd cum ar putea oamenii să rămână vreodată un păcătos şi-şi-şi să ştie aceea: Cum că Dumnezeu a devenit unul din noi. Aceasta este aşa de frumos ilustrată acolo, cum mi-ar place să v-o predic, în Rut şi Naomi: Cum El a devenit Răscumpărătorul Rudenie, trebuia să fie un Răscumpărător, şi trebuiau să fie rudenii. Şi cum Dumnezeu, în Duh, nu putea să fie rudă cu noi, şi El a devenit rudă cu noi. Când Dumnezeu l-a făcut pe om în Propriul Lui chip, el a fost un om-spirit, şi acolo nu era nimeni să are pământul. Atunci, El l-a pus pe pământ după... în cinci simţuri. El l-a făcut un animal cu Duhul lui Dumnezeu în el. Acum, noi suntem viaţă animală. Noi ştim aceea. Noi suntem mamiferi. Mamiferi, animal cu sânge cald. Şi atunci, Dumnezeu a venit jos în formă de om, aşa cum omul a luat forma lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu a luat forma de om, să-l răscumpere înapoi pe om, răscumpărat. O doamne, ce-ce tablou frumos, cum... Ce lucru minunat avem noi.
Acum, în această seară, doar un serviciu scurt. Eu v-am ţinut mult seara trecută. După ora nouă, am observat că oamenii încep, unul se ridică, umblând aici, mergând afară. Păi, vedeţi, aceea perturbă. Aceasta atrage atenţia de la adunare. Şi când o face, nu este vina voastră, poate voi a trebuit să prindeţi un autobuz sau ceva, şi voi trebuie să fiţi acolo. Eu ştiu ce înseamnă aceea. Eu voi încerca să mă grăbesc.
Acum, mâine seară, cu voia lui Dumnezeu, eu vreau să iau un text evanghelic şi să vă predic mâine seară, cu voia Domnului.
În această seară, eu vreau să citesc ceva Scriptură şi să dau doar câteva citări, doar să-i pun un pic de bază. Pentru că, neînţelegând Mesajul, şi voi sunteţi toţi, practic fiecare, străini pentru mine, şi fără să ştiţi nimic despre Mesaj, şi atunci fără să ştiţi despre ce este toată aceasta, voi doar vă întindeţi întâmplător spre acesta.
Eu vreau ca voi să înţelegeţi: Acesta este promisiunea lui Dumnezeu pentru această zi. Zilele lui W esley nu ar lucra astăzi. Zilele lui Luther... Ce se petrecea cu-cu Luteranii? Wesley a aflat că ei trăiau într-o sclipire a luminii Luterane şi Dumnezeu l-a ridicat pe Wesley. Şi ce se petrece-ce se petrecea cu Wesley? Ei au trăit într-o sclipire a lui Wesley când s-au ridicat Penticostalii. Acum, ce se petrece cu Penticostalii? Trăiesc într-o sclipire Penticostală.
O sclipire este o reflectare a unei lumini, ca un miraj pe drum. Acesta este unde a fost lumina şi a reflectat lumina ei. Acela a fost acelaşi lucru, că ei l-au respins pe Isus. Ei au trăit în sclipirea unei alte lumini, din lumina legii. Şi ei au refuzat, sau, au omis să-l vadă pe Mesia, când proprii lor profeţi au spus chiar exact ce va face El, cum ar fi El identificat. Şi acolo era El, chiar exact în felul cum ei au spus că El va fi. Şi totuşi ei au omis să-L vadă pentru că ei trăiau într-o sclipire din altă zi.
Mă întreb astăzi, prieteni, "Cum v-ar identifica starea voastră prezentă acum cu unele din acele personaje ale Bibliei?" Acum, gândiţi-vă la aceasta. Toţi acei Farisei şi Saduchei şi grupuri mari religioase, şi cât de rigizi şi mari erau ei. Acum, doar gândiţi. Ce parte aţi fi luat dacă Isus era pe pământ? Nici măcar, nici o biserică nu L-ar lăsa în ea, nimeni, decât doar câţiva prieteni. Acum, voi ştiţi că aceea este profeţit din nou în zilele din urmă? Aceea este corect.
Şi aţi ştiut voi, de asemenea, că în acea zi El era presupus a fi o persoană needucată, nelegitimă? Aţi ştiut aceea? Aţi ştiut voi că El era presupus a fi un om ieşit din mintea Lui? Într-o zi, El le-a spus ucenicilor (s-a uitat în jur, acolo erau prea mulţi cu El), El a spus, "Dacă voi nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi nu beţi Sângele Lui, voi nu aveţi Viaţă în voi."
Acum, ce credeţi că un doctor sau un savant sau-sau ceva persoană deşteaptă, intelectuală s-ar fi gândit? "Acel om este un vampir şi încearcă să ne facă pe toţi să fim un vampir. Să bem sânge uman? Mâncăm... ?"
El nu a explicat-o. El nu a trebuit s-o explice. Adevărata, Sămânţă veritabilă, predestinată o va prinde. (A arătat-o în acea femeie mică despre care noi am vorbit seara trecută; deşi în starea ei, ea doar a aflat ce a fost, repede.) Şi El a spus (Atunci El avea şaptezeci de oameni pe care El i-a numit, ca, "ucenici."), El a spus, "Ce veţi spune voi când îl vedeţi pe Fiul omului înălţându-se sus de unde El a venit?"
"Înălţându-se sus? Noi am văzut leagănul în care El a fost legănat. Noi o cunoaştem pe mama Lui. Noi cunoaştem ieslea în care El s-a născut. Noi venim din cetate. El pescuieşte cu noi, şi aşa mai departe. Cine este insul acesta? Păi, noi..." Ei bine, aceea a fost prea greu ca ei să creadă, şi ei s-au îndepărtat.
Atunci El le-a spus la cei doisprezece, "Eu am ales doisprezece din voi, şi unul din voi este un drac." Atunci El le-a spus, "Vreţi să vă duceţi, şi voi?" Acum, El nu a explicat Aceasta. El nu le-a spus ce era Trupul Lui şi ce era Sângele Lui. El nu le-a spus cum a venit El jos şi cum se ducea El înapoi sus. Dar urmăriţi, tot timpul, nici acei ucenici nu au putut să explice Aceasta, dar ei au crezut Aceasta. Ei nu au putut să O explice. Ei au fost rânduiţi la acea Viaţă. Ei nu au putut să O explice.
Petru a spus, "Doamne, la cine să ne ducem?" Ei au cunoscut Mesajul orei; ei au ştiut cum a trebuit să fie. Ei au spus, "'Noi ştim că Tu, şi numai Tu, ai Cuvântul Vieţii,' nu există nici un alt loc la care să putem merge."
Unde aş putea să mă duc, la ce loc astăzi, fără să fi mers la Cristos, Biblia? El este-El este-El este Izvorul inepuizabil al lui Dumnezeu; cu cât tragi mai mult din El, El devine mai proaspăt şi mai bun.
Acum, dacă voi vreţi, eu vreau să citesc un mic text în această seară, sau, să ne citim ceva Scriptură. Şi atunci noi vom merge chiar drept la mesaj (şi încercăm să fim afară de aici pe la nouă, sau puţin după, dacă este posibil), şi aceea doar o să fie vreo treizeci, sau treizeci şi cinci de minute.
Să ne ridicăm, în timp ce deschidem la Sfântul Matei 12. Al 12-lea capitol din Sfântul Matei, începând cu al 38-lea verset, în timp ce noi ne aplecăm reverenţi inimile noastre.
Atunci unii dintre cărturari şi dintre Farisei au răspuns, zicând, Stăpâne, noi am vrea să vedem un semn de la tine.
Dar el a răspuns şi a zis către ei, O generaţie rea şi preacurvară caută după un semn; şi... nici un semn nu i se va da, decât semnul profetului Iona:
Căci aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei; aşa va fi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
... oameni din Ninive se vor ridica la judecată cu această generaţie, ... o va condamna: pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, unul mai mare decât Iona este aici.
Împărăteasa din sud se va ridica la judecată cu această generaţie, şi o va condamna: căci ea a venit de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, unul mai mare decât Solomon este aici.
... Iată, unul mai mare decât Solomon este aici.
Să ne rugăm.

E-2 Doamne, iată înseamnă 'priviţi sus la, daţi atenţie." Să ne amintim în această seară, aceste Cuvinte, că, 'Unul mai mare decât toţi este aici," Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Noi cerem această binecuvântare, ca El să ia aceste Cuvinte şi să Le ungă spre inimile oamenilor, ca ei să poată avea credinţă, apoi să se arate pe Sine viu aşa cum El a promis să fie, 'Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârşitul lumii, sau la desăvârşire." Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-3 Noi vom vorbi doar pentru câteva momente despre: Semne Scripturale Ale Timpului.

E-4 Acum, Isus aici a mustrat acea generaţie din cauză că ei nu au crezut semnul Lui Scriptural. Urmăriţi-i pe aceşti Farisei. Ei au venit la El şi au spus, 'Stăpâne, noi am căuta un semn de la Tine." Urmăriţi orbirea lor. Semnul deja s-a făcut şi ei nu l-au recunoscut.

E-5 Ştiţi voi, eu cred că într-o zi Răpirea va avea loc şi oamenii nu vor şti nimic despre aceasta!

E-6 Isus a spus, în Sfântul Matei al 11-lea capitol, când Ioan a venit la... Sau, ucenicii Lui au venit să-L vadă, şi s-au reîntors înapoi. Şi El a spus, 'Ce aţi ieşit să vedeţi? O trestie clătinată de vânt, sau un om în îmbrăcăminte fină? Sau v-aţi dus voi să vedeţi un profet?" El a spus, 'Eu spun un profet într-adevăr! Acum dacă voi puteţi să-l primiţi, păi, acesta este acela despre care s-a vorbit de profetul, zicând, 'Eu îl trimit pe mesagerul Meu înaintea feţei Mele."'

E-7 Într-o zi, ucenicii L-au întrebat, au zis, când El a vorbit despre El că este Fiul omului; el a spus, "De ce este atunci căci cărturarii spun că Ilie trebuie să vină mai întâi?"

E-8 Acum priviţi, în Maleahi capitolul al 3-lea, a spus că, "Eu îl voi trimite pe mesagerul Meu înaintea feţei Mele," Isus s-a referit la acea Scriptură. Nu Maleahi 4, acum; acela este un alt timp. Vedeţi, Maleahi 3 a fost o dată, "Eu îl trimit pe mesagerul Meu înaintea feţei Mele."

E-9 Maleahi 4, când el vine, atunci pământul o să fie ars, şi cei neprihăniţi vor umbla afară peste cenuşă, în Mileniu, şi noi niciodată nu am făcut aceea după venirea lui Ioan. Dar aceasta va fi după venirea mesagerului zilei din urmă care va reîntoarce inimile oamenilor înapoi la Evanghelia originală, Credinţa părinţilor de la început, felul care ei au avut-o la-în noua Biserică la Ierusalim. Şi aceea va fi reaşezată în zilele din urmă, la... Aceasta va fi într-un grup minoritar, dar el va fi chiar cu acelaşi fel de caracter ca Ilie şi Ioan, amândoi iubitori de sălbăticime, "urâtori de femei," şi aşa, izbitori de denominaţiuni. Şi acesta va fi chiar acelaşi fel de persoană, dar are Adevărul, un Adevăr adeverit, identificat. Aceasta este promis.

E-10 Acum, noi ştim că Isus s-a întors şi i-a spus, "Ilie deja a venit, şi voi nu aţi ştiut-o."

E-11 Acum nu ar fi aceasta foarte trist, într-una din aceste zile, dacă noi găsim biserica dincolo în perioada necazului? Acum eu nu sunt aici să predic doctrină. Eu nu fac aceea. Eu îi respect pe fraţii mei. Dar dacă mă veţi ierta, lăsaţi-mă doar să injectez aceasta doar un moment. Eu, pentru mine personal, cu certitudine, eu cred că biserica merge prin perioada necazului, dar nu Mireasa. Aha. Mireasa se duce Acasă. Vedeţi, Dumnezeu aduce o Mireasă afară din biserică, aşa cum El a adus o naţiune afară dintr-o naţiune, în Egipt. Vedeţi? Mireasa, aceea este rămăşiţa sămânţei femeii, cei Aleşi. Aceea este treaba Lui unde pune El mostra, dar rămăşiţa este ceea ce este tăiat afară din mostră. Sămânţa femeii a fost în întunericul din afară, e drept, dar nu-nu Biserica aleasă. Ea, Ea este deja judecată şi purificată, pentru că Ea este în Cristos. Ea nu trebuie să meargă prin nimic altceva. Ceilalţi trebuie să meargă prin judecată pentru că ei nu au fost înăuntru.

E-12 Acum, într-una din aceste zile, acea mică minoritate, "Cum a fost în zilele lui Noe, în care opt suflete au fost salvate prin apă, tot aşa va fi la venirea Fiului omului. În zilele lui Lot, în care trei suflete au fost salvate din foc, aşa va fi la venirea Fiului omului."

E-13 Ei aşteaptă după ceva mare măreţ universal, când aceasta nici măcar nu este în Scriptură. Vedeţi? Într-una din aceste zile, ei vor spune, "Păi, am crezut că Biblia a spus că biserica va scăpa de toate acestea?" Mireasa scapă de aceasta.

E-14 Şi doar gândiţi, după ce Noe... "Cum a fost în zilele lui Noe." Noe a mers în corabie şi uşa s-a închis. El a mers înăuntru în şaptesprezece Mai, şi uşa a fost închisă, şi nu a plouat timp de şapte zile după ce el a fost în corabie. "Şi ei nu au ştiut-o." Dumnezeu a închis uşa.

E-15 Şi într-o zi uşa milei va fi închisă. Şi oamenii vor merge drept înainte gândindu-se că ei ajung mântuiţi, şi predică, şi aşa mai departe, şi mila a fost respinsă ultima ei dată, şi nu o ştiu până când aceasta lipseşte.

E-16 Ţineţi minte, există sute de oameni care lipsesc, în fiecare zi, care noi nu îi putem afla sau să ţinem cont de ei, în toată lumea. "Acolo va fi unul pe câmp, Eu îl voi lua pe unul, unul în... Doi în pat, şi Eu îl voi lua pe unul." Universal, aşa că aceasta nu îi va lua pe prea mulţi să facă acea scăpare, Mireasa răpită. Ţineţi minte semnele.

E-17 Israel întotdeauna s-a bazat pe semnele lor în loc de discursuri intelectuale. Ei trebuiau să se bazeze. Dumnezeu le-a trimis profeţi. Profeţii dau semne.

E-18 Şi semnele, întotdeauna când acolo este un semn, un semn Scriptural, acolo trebuie să fie un glas Scriptural urmând acel semn Scriptural. Şi acesta trebuie să fie tot Scriptural, promis.

E-19 Astfel, vedeţi, voi intraţi într-o tendinţă. Ca Luther pe justificare, aceea a fost ce a ştiut el; aceea era tot, ei satisfăcuţi, şi au mers drept jos în doctrina lor. Aici vine Wesley cu sanctificarea, a mers drept înainte dincolo de aceasta; apoi el s-a organizat. Au venit Penticostalii cu reaşezarea darurilor; şi ei s-au organizat. Şi Dumnezeu se mişcă drept înainte, chiar drept înainte, tot timpul, vedeţi, pentru fiecare zi, fiecare Epocă a Bisericii.

E-20 Voi aveţi tablou uluitor acolo, în această seară, care se duce în acea carte, de trei ani, cum Domnul m-a lăsat să o desenez pe o tablă, şi să arăt chiar cum Epocile Bisericii vor da greş, şi când şi cum ele vor merge în sus şi-n jos. Şi imediat ce aceea s-a terminat, acel mare Înger al Domnului, acea Lumină, practic în faţă la aşa de mulţi oameni câţi şed aici, a venit chiar pe marginea peretelui, stând acolo. Şi oamenii leşinau. Şi a desenat-o chiar afară, cu Sine însuşi, pe perete. Trei ani mai târziu, luna s-a întunecat şi chiar s-a stins, chiar exact, în ziua... chiar înainte ca papa, primul papă, a mers la Roma.

E-21 Şi când biserica şi consiliul ecumenic este gata ... O, frate, soră, nu mă lăsaţi să încep pe aceea. Noi suntem chiar aici la sfârşit, fiecare semn, fiecare lucru stă chiar potrivit.

E-22 Dumnezeu dă semne, semne Scripturale, semne de Scriptură ale unui glas. Vă amintiţi când Moise... Pentru ce se dă un semn? Este să atragă atenţia. Un semn este să atragă atenţia. Atunci dacă semnul nu are ceva glas, atunci semnul nu este corect. Şi dacă semnul dă acelaşi glas vechi ecleziastic, acel semn nu este de la Dumnezeu, dacă acel glas nu are o schimbare. Şi acea schimbare trebuie să fie semn Scriptural, trebuie să fie glas Scriptural.

E-23 Să zicem, spre exemplu, că glasul lui denominaţional a urmat un anumit semn; Dumnezeu nu l-a trimis pe acela. Noi am avut denominaţiuni toţi anii aceştia. Acesta trebuie să fie ceva diferit. Acesta trebuie să fie AŞA VORBEŞTE DOMNUL în Scriptură. Dumnezeu trebuie să îl promită prin Cuvânt, şi atunci un semn este să atragă atenţia oamenilor la acesta. Şi atunci glasul urmează semnul, aceea este învăţătura care merge cu el.

E-24 Isus a fost un Om gândit de bine. El a fost un rabin tânăr, profetul din Galilea. El, când El vindeca bolnavii, şi aşa mai departe, El era un Om grozav. Dar într-o zi, El a şezut jos, El a început să vorbească şi să le spună, "Eu şi Tatăl suntem unul." Acela era glasul care l-a urmat. O, nu, ei nu au vrut aceea. Ei au fost gata pentru semn, dar glasul ei nu l-au vrut. "Când voi îl vedeţi pe Fiul omului înălţându-se sus de unde El a venit," ei nu au putut să vadă aceea deloc. Vedeţi? Dar când glasul a început să urmeze semnul, ei nu au vrut să aibă nimic de-a face cu acesta. Întotdeauna un semn şi un glas!

E-25 Motivul că Moise şi-a luat jos încălţămintea, semnul i-a atras atenţia. El s-a uitat acolo şi a văzut aceea, acel pom în flăcări.

E-26 Acum, el a fost un chimist. El a fost un mare savant. El a fost învăţat în toată înţelepciunea Egiptenilor. Şi ei au făcut lucruri care noi nu le putem face astăzi, în ştiinţă; au zidit o piramidă, sfincşi, au lichide de îmbălsămat care noi nu le avem, coloranţi care noi nu-i avem. A fost mai mare civilizaţie decât, şi mai educaţi, decât cum suntem noi astăzi. Şi Moise a fost un stăpân peste ei. Şi când el a văzut acel pom arzând, fără să ardă jos, fără îndoială că el a zis, vai, în inima lui el ar fi putut spune, "Eu voi merge acolo şi voi culege câteva din acele frunze şi le duc jos la laborator, şi să văd cu ce chimical sunt ele stropite." Dacă el ar fi făcut aceea, glasul niciodată nu i-ar fi vorbit.

E-27 Tu nu-l poţi pricepe pe Dumnezeu. Tu trebuie să şezi jos alături de El şi să o discuţi. Ia-ţi jos încălţămintea, aşa cum a fost, pune-ţi jos educaţia. Priveşte drept în Cuvântul Lui, şi spune, "Mie nu-mi pasă ce spune oricare altul. Tu ai promis-o aici pentru această zi, şi acesta este Adevărul." Moise şi-a luat jos încălţămintea.

E-28 Urmăriţi glasul care vine de la acesta. Dacă acesta nu ar fi fost un glas Scriptural, Moise nu l-ar fi crezut. Semnul a atras atenţia, şi semnul a fost să atragă atenţia profetului.

E-29 Un profet, însuşi, este un semn. Când Dumnezeu trimite un profet, fiţi atenţi, judecata îl urmează; întotdeauna a urmat, întotdeauna va urma. Nu există cale de ocolire. Şi acesta-acesta merge drept pe deasupra oamenilor, şi ei nu o ştiu până când el este prea departe. Nu-i de mirare că Isus a spus, ""Voi zidiţi mormintele profeţilor, şi le văruiţi, dar, şi voi sunteţi aceia care i-aţi pus înăuntru acolo. Şi cum au făcut părinţii voştri, aşa veţi face voi." Şi ei au făcut-o.

E-30 Acum noi vedem venind pe scenă acum, noi îl vedem pe Moise ridicându-se sus aici. Şi a văzut acel rug, şi el s-a apropiat de el. Şi un glas a venit din el, a spus, "Ia-ţi jos încălţămintea, căci pământul pe care tu stai este sfânt." El şi-a luat jos încălţămintea şi a îngenunchiat jos. Şi El a spus, "Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Isaac, şi Iacob." Acolo a venit un glas Scriptural. "Şi Eu îmi amintesc promisiunea Mea, şi Eu văd suferinţele poporului Meu. Eu îmi amintesc promisiunea Mea, şi Eu te trimit pe tine jos acolo să o faci. Şi Eu te fac pe tine ca glasul Meu.

E-31 "Şi Eu îţi voi da două semne. Şi unul din ele va fi în mâna ta, şi tu vei lua şi vei transforma un şarpe în... sau un toiag într-un şarpe." Şi-şi următorul lucru, este să-şi pună mâna în sânul lui, şi vindecare Divină. A spus, "Dacă ei nu vor crede glasul primului semn, atunci ei vor crede glasul celui de-al doilea semn. Şi dacă ei nu cred, ia apă din râu, şi toarn-o pe pământ, şi ea se va preface în sânge. Aceea este, că sângele lor este deja udat în el atunci. Egiptul este terminat."

E-32 Noi l-am avut pe primul, şi îl avem pe al doilea. Mă întreb dacă următorul nu este o udare de sânge. Mă întreb unde stăm noi, în această seară? Glasuri şi semne, Dumnezeu dă acele semne. Nu, doar-doar gândiţi despre cum că lucrurile care noi le-am văzut făcute, Glasuri Scripturale, tălmăcire.

E-33 Acum în această mare sclipire sub care stau oamenii, ochii lor s-au sclipit în afară, "Eu aparţin la aceasta. Eu aparţin la aceea." Aceea nu are nimic mai mult de-a face cu Dumnezeu decât nimic altceva, nicidecum.

E-34 Dumnezeu, în fiecare generaţie a trimis semnele Lui. Isus a spus, că înaintea Venirii Lui El va arăta semne, înainte de Venirea Lui. Oamenii sunt întotdeauna, reţineţi, să creadă semnele Scripturale. Ele trebuie să fie identificate ca semne de Scriptură. Dumnezeu întotdeauna...

E-35 Cum am spus seara trecută, biserica face lucrurile încurcate şi este dusă afară, atunci El unge o persoană. Fiecare om diferă de celălalt. El unge unul. Dumnezeu este unul, şi astfel El unge o persoană. El niciodată nu a folosit un grup. El întotdeauna foloseşte unul; întotdeauna a folosit. El niciodată nu Îşi schimbă cursul. El foloseşte unul. Şi El îl trimite pe acela înainte, predică un Mesaj. El este respins, categoric; dar toţi care vor veni, vor veni, din acea generaţie. Prima strajă, a doua, a treia, a patra, a cincia, a şasea, apoi a şaptea, şi atunci Mirele vine. Şi noi suntem în a şaptea.

E-36 Şi noi aflăm aceste biserici denominaţionale alergând... Şi eu am fost ruşinat de aceştia, voi Oamenii de Afaceri Creştini, seara trecută, punând în acea carte, acea carte a Oamenilor de Afaceri, "Sfântul Părinte Aşa-şi-aşa." Nu ştiţi voi poporul Penticostal că noi "nu trebuie să-l numim pe vreun om, 'Părinte,' pe acest pământ"? Aceea arată că vreun fel de sclipire v-a orbit ochii. Da. Şi nu vă daţi seama, că acei oameni, Biblia a spus, când-când această rămăşiţă "această fecioară adormită a venit sus să cumpere Ulei," că ele nu l-au obţinut? Ei ar fi putut să danseze în Duhul, au vorbit în limbi. Dar eu am văzut draci să facă aceea; aceea nu are nimic de-a face cu aceasta. Eu vorbesc despre Duhul Sfânt, Duhul Sfânt al Bibliei.

E-37 Eu i-am văzut să se petreacă în câmpurile păgâne. Eu am fost de şapte ori în jurul pământului, în tot-în tot felul de păgâni, şi în jur de o sută de mii, aşa de mulţi ca o sută şi cincizeci de mii de persoane şi, da, sau cincizeci de mii de oameni să se adune o singură dată. Şi am aflat despre cum că doctorii vrăjitori şi fiecare lucru te provoacă la aceasta. Tu mai bine să ştii despre ce vorbeşti. Tu mai bine să nu ai numai vorbire intelectuală. Tu mai bine să fii în stare, prin Dumnezeu, să susţii despre ceea ce vorbeşti, sau să nu te duci pe terenul acela acolo. Ei o să te facă de ruşine.

E-38 Dar, reţineţi, Dumnezeul nostru încă este Dumnezeul lui Ilie. El încă este Dumnezeul care a fost El întotdeauna. El încă este acelaşi Dumnezeu. El se mişcă în acelaşi ciclu. El face acelaşi lucru. El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Eu i-am văzut să stea zăpăciţi, paralizaţi, şi duşi jos de pe teren. Dumnezeu încă rămâne Dumnezeu. Observaţi, acum, Isus ne-a spus că aceste lucruri vor avea loc în zilele din urmă, şi noi le aflăm chiar exact semnele Venirii Lui. Fiecare lucru!

E-39 Noi toţi vom fi de acord că noi suntem la sfârşitul lumii. Dar când El începe să vină jos la Biserică, şi lucrurile care El o să le facă pentru Biserică, Trupul, Mireasa în zilele din urmă, atunci noi ne ridicăm nasul în sus şi ne îndepărtăm. Vedeţi, aceasta doar a ajuns să fie în felul acela. Lumea îşi ridică nasul în sus la Acela. Ei încearcă să-L ignore.

E-40 Priviţi aici la aceste programe de televiziune, unde prea mulţi oameni Penticostali stau acasă miercuri seara să vizioneze Noi Iubim pe Sucy, ceva act imoral al unei femei căsătorită de patru sau cinci ori, sau ceva bărbat, şi iubiţi aceea mai mult decât cum iubiţi Biserica voastră, Cristosul vostru. Nu-i de mirare că nu putem avea trezire, nu-i de mirare că avem un astfel de lucru, când dragostea de lume este mai mare decât dragostea de Dumnezeu în inima voastră.

E-41 O, noi putem păşi sus şi să facem o hotărâre, ne punem numele pe registru, şi mergem afară şi trăim cu lumea. Aceea este ce vrea lumea. Aceea este ce vrea biserica. Ea vrea să-şi menţină mărturisirea ei, şi crede că acesta este un Creştin, şi trăieşte în orice fel vrea el. Nu vă îngrijoraţi, voi o să ajungeţi să o faceţi în consiliul ecumenic. Ei o să vă lase să faceţi orice vreţi voi.

E-42 Dar, reţineţi, Mireasa va fi una chemată afară, separată şi deosebită, umplută, născută din Duhul Sfânt, spălată în Sângele Mielului. Ea se va abţine de la tot ce este murdar, în jurul Bărbatului ei. Ea este o fecioară curată, pură, prin Cuvânt. Cuvântul şi Ea sunt aceiaşi. Cum un bărbat şi nevasta lui devin unul, în uniune, aşa devine adevărata Biserică veritabilă a lui Dumnezeu. Când el devine în Cristos, Biblia este punctată cu un "amin," la fiecare promisiune. Nu contează nimic ce zice denominaţiunea. Sufletul care este în credincios, o punctează, pentru că acesta este Cuvântul din el care vorbeşte.

E-43 "Cuvântul este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, un discernător al gândurilor şi intenţiilor din inimă." Biblia a spus aşa. Aşa este cum aceasta este adeverită şi cunoscută.

E-44 Observă, fratele meu, observă. Este destul de rău că noi nu vedem aceste lucruri. Isus a vorbit despre ele.

E-45 El era semnul lor Scriptural, şi ei nu L-au recunoscut. El era exact semnul Scriptural. El le-a spus că El era. El a zis, "Cercetaţi Scripturile. În Ele vă gândiţi că aveţi Viaţă Eternă, şi Ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine. Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu o credeţi."

E-46 Fiecare îşi are propria lui tălmăcire particulară. Fiecare denominaţiune are aceste seminarii, clocesc o grămadă de predicatori de incubator. Mie întotdeauna mi-a părut rău de un pui de incubator, că el nu avea mămică; nu contează cât de mult a ciripit, nu a fost dădăcit. Acela-i felul cum aceste maşini aduc afară clerici, care uneori nu cunosc nimic mai mult despre Dumnezeu decât cum cunoaşte un Hotentot despre o noapte Egipteană, sau cum ştie un iepure să-şi pună schiuri.

E-47 Ce noi avem nevoie este un predicator cu experienţă care a fost pe partea din spate a deşertului, până a stat în acel loc sub Dumnezeu până când Stâlpul de Foc a venit jos înaintea lui cum a venit El la Moise, şi nimeni nu poate să ia aceea de la el. El a fost acolo când s-a întâmplat. Acum aceea este adevărat. Înapoi la Dumnezeu, şi înapoi la Biblia Lui!

E-48 Isus a spus, "Dacă voi m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut ziua Mea."

E-49 Toţi îşi au tălmăcirea lor. Metodiştii o au a lor. Baptişti, Prezbiterieni, Penticostali, toţi ceilalţi din ei au tălmăcirea lor. Dar Biblia zice, că, "Cuvântul lui Dumnezeu nu este de tălmăcire particulară."

E-50 Care este tălmăcirea Acestuia, atunci? El îşi face Propria Lui tălmăcire. El a zis, "Să fie lumină," şi a fost lumină. Aceea nu are nevoie de nici o tălmăcire. El a zis, "O fecioară va zămisli," şi ea a zămislit. Aceea nu are nevoie de nici o tălmăcire.

E-51 El a zis, "În zilele din urmă, El va turna Duhul Lui peste toată făptura," şi El a turnat. Aceea nu are nevoie de nici o tălmăcire. Aceasta deja s-a făcut, chiar în faţa criticilor care au spus că nu se putea face. Dumnezeu a făcut-o, oricum, pentru că El îşi tălmăceşte Cuvântul Lui.

E-52 El a spus aceasta, "Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi în timpul sfârşitului, când Fiul omului este descoperit." Şi El a făcut-o. Acolo nu este nevoie de nici o tălmăcire. Aceasta se tălmăceşte pe Sine, toate aceste promisiuni care El le-a făcut.

E-53 El a zis, "Cel ce crede în Mine, lucrările care Eu le fac, lucrurile care Eu le fac, le va face şi El." Nu are nevoie de nici o tălmăcire, El doar o face. Aceea este tot. Dacă... "Eu sunt Viţa, şi voi sunteţi mlădiţele." Aceeaşi Viaţă care este în mlădiţe, aceeaşi mlădiţă care a venit înainte la Ziua Cincizecimii.

E-54 Am stat zilele trecute şi am văzut o privelişte tainică. Un bun prieten de-al meu, şi un prieten de-al lui Jack Moore. John Sharrit, Domnul l-a binecuvântat, prima parte a slujbei. El nu avea copii. El a lucrat pentru douăzeci şi cinci de cenţi pe oră, spărgând beton pe stradă. El a venit la adunare, Domnul l-a binecuvântat; are cinci copii, şi acum el posedă jumătate din Phoenix. Dă cam două sau trei milioane, în fiecare an, la Domnul. Eu stăteam pe ferma lui, nu demult, una din ele, unde el avea o mie cinci sute de Mexicani lucrând constant. Şi un judeţ întreg de nimic decât bumbac, cartofi, judeţ după judeţ. El le posedă, el însuşi, şi cincisprezece ani în urmă câştiga dăuăzecişicinci de cenţi pe oră, că spărgea beton. El s-a încrezut în Dumnezeu.

E-55 Eu priveam la unul din pomii lui, şi acesta avea aşa de multe feluri diferite de fructe pe el. El avea livezi mari de citrice. Şi am spus, "Frate Sharrit, cum este cu acel pom acolo?"
El a spus, "Frate Branham, acela are tot felul de fructe pe el."

E-56 Am spus, "Ei bine, el are lămâi, el are... eu văd mandarine, clementine. Eu văd lămâi, grepfruit, şi portocale." Am spus, "Ce fel de pom este acela?"
El a spus, "Un portocal."
Am spus, "Portocal? Cu toate acelea pe el?"
El a spus, "Da, acelea sunt altoite. Acesta este împins înăuntru acolo."
Şi eu am spus, "O, eu văd. Aceea este ce tu numeşti altoire?"

E-57 El a spus, "Da, Frate Branham." El a explicat cum au făcut-o ei, la anumite timpuri ale anului, cum au răzuit această ramură.

E-58 Am spus, "Acum, anul următor, acolo nu vor fi ceva mandarine, acolo nu vor fi ceva clementine, acolo nu vor fi ceva fructe deloc decât nimic decât portocale."

E-59 El a spus, "O, nu. Nu, nu." A spus, "Cea de grepfruit va produce, ramura de grepfruit va produce o ramură de grepfruit, un grepfruit. Cea de mandarin va produce o mandarină. Cea de lămâi va produce o lămâie."
"Ei bine," am spus, "ce fel de pom este acela?"
El a spus, "Un pom de portocal," a spus.

E-60 "Dar dacă acel pom de portocale produce vreodată o altă ramură," am spus, "ce va produce ea?"
El a spus, "O portocală."
Am spus, "Eu o văd." O, da. De ce? Ele sunt toate fructe citrice.

E-61 Noi toţi pretindem să fim în Cristos. Dar când noi venim înăuntru Acolo, cu un crez denominaţional, noi trăim prin Acesta. Aceea este corect. Dar dacă acel Pom produce vreodată altă ramură, aceasta va fi o altă Carte a Faptelor scrisă în spatele ei. Ea va fi cum a fost prima ramură, care a apărut. Ea va fi umplută cu Duhul Sfânt, inspirată de Duhul Sfânt, Duhul Sfânt! Acolo nu va fi nici un crez la aceasta. Ea va fi Cuvântul.

E-62 Mulţi dintre voi luaţi benzile mele, aveţi Mesajul despre Pomul Miresei. Roada este chiar în vârf, pentru Luminile serii, să-să se coacă. Acum, şi Luminile de seară coace roada la timpul acesta.

E-63 Acum, noi aflăm că ei ar fi trebuit să-L cunoască, dar ei nu L-au cunoscut. Aşa este aceasta în timpul nostru, ei nu Îl cunosc. Isus aici s-a referit... Repede acum, aşa ca să ajungem la Mesaj. Isus s-a referit în urmă, şi El făcea semne, arătându-le că El era Mesia, exact ce trebuia Mesia să facă, făcând semnul Mesianic. O, mulţi din ei, noi i-am luat seara trecută, l-au crezut.

E-64 Noi aflăm că femeia la fântână, ea nu a fost educată. Ea era de faimă rea. Dar îndată ce ea a văzut semnul, ea a spus, "Domnule, eu îmi dau seama că Tu eşti un profet. Şi eu ştiu căci când vine Mesia, şi El va face aceasta."
El a spus, "Eu sunt Acela care îţi vorbeşte."

E-65 Şi când ea a mers în cetatea Sicar, şi le-a spus toate lucrurile care El le-a făcut, a spus, "Veniţi, să vedeţi un Om Care mi-a spus ce am făcut. Nu este acesta tocmai Mesia?" Şi Biblia a spus... El nu a mai făcut-o, dar ei L-au crezut, pe El, din cauza mărturiei unei femei de faimă rea. Acum ce să zici despre ridicarea din zilele lui Iona şi să condamne această generaţie?

E-66 Observaţi, noi îi aflăm, atunci, pe Natanael, Petru, şi alţii, care au crezut. Noi îl vedem pe orbul Bartimeu.

E-67 Noi îl vedem pe micuţul Zacheu într-un pom, ascuns, "Isus," a spus el, "El nu mă va vedea sus aici."

E-68 Şi Isus a stat chiar sub pom, şi s-a uitat sus şi a spus, "Zacheu, vino jos." El era Cuvântul, şi Cuvântul discerne gândurile care sunt în inimă.

E-69 Şi Fariseii şi învăţaţii din acea zi, L-au condamnat, pentru că El nu avea poleirea şi luciul ecleziastic în el. El nu avea punctul de vedere educaţional care ar fi trebuit să-l aibă. El nu avea zorzoane şi-şi materialul care ar trebui să-l aibă ecleziastul, cu o glugă mare, un guler întors în jur, şi un lucru sau altul, cu vreun fel de un-un-un cuvinte care puteau fi rostite, să fie pe deasupra capului oamenilor de rând.

E-70 Şi Biblia a spus, "Oamenii de rând L-au ascultat bucuroşi." El a vorbit limba obişnuită. El a trăit viaţa unui om de rând.

E-71 Atunci noi aflăm că în a face aceasta, noi aflăm ce a avut loc. Acum ei nu au putut s-o creadă, şi ei au spus, "Acest om este Beelzebub. El are un duh rău." În alte cuvinte, "El sau are telepatie mintală sau-sau fie că El are... El, El este un ghicitor de vreun fel." Şi oricine ştie că aceea este de la diavolul, şi aceasta este personificare. Şi astfel noi aflăm atunci că ei L-au condamnat.
Atunci el stătea aici, a spus, "Stăpâne, arată-ne un semn."

E-72 Ce le-a întors El atunci? El a spus, "O generaţie rea şi preacurvară caută după semne." Acum urmăriţi, "O generaţie rea şi preacurvară." El a profeţit. El a spus, "Şi ei îl vor primi, generaţia rea şi preacurvară." Şi dacă aceea nu este generaţia în care noi trăim, eu nu ştiu de ce. Reţineţi, toată profeţia are un înţeles compus.

E-73 Mergeţi în Matei acolo, al 3-lea capitol, unde El a spus, "Afară din Egipt Eu l-am chemat pe fiul Meu." Treceţi trimiterea în urmă până când aflaţi că El a vorbit despre Iacob, fiul Lui. Şi de asemenea Fiul Lui mai mare, Isus, El l-a chemat afară din Egipt.

E-74 Acum noi aflăm că înăuntru acolo, "O generaţie rea şi preacurvară caută după un semn, şi ei îl vor primi, căci generaţia rea şi preacurvară va vedea semnul învierii. Cum Iona a fost în pântecele balenei timp de trei zile şi nopţi, tot aşa trebuie şi Fiul omului să fie în inima pământului, apoi El va învia." Au fost două mii de ani, şi noi avem o altă generaţie rea şi preacurvară. Şi ei primesc semnul lui Cristos înviat, viu printre noi, după o mie nouăsute de ani! El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-75 Iona, noi îl ştim, noi ştim că el a fost un profet. Mulţi dintre ei se referă la el ca la un-un fel de transfug. El nu a fost. "Cel neprih-... paşii celui neprihănit sunt rânduiţi de Domnul." Eu am citit o carte nu de mult. El s-a dus la Tars, sau a pornit spre acesta, în loc de Ninive, dar aceea a fost tot în planul lui Dumnezeu. "Paşii celui neprihănit." Pentru că, uneori răul ţi se întâmplă, sau ceva.

E-76 Aşa a fost cu Iov. El nu a fost... Iov a fost cel mai bun om de pe pământ, în zilele lui, cel mai bun om care îl putea găsi Dumnezeu, şi totuşi priviţi ce i s-a întâmplat. El nu îl pedepsea. El l-a încercat. El îi dovedea lui Satan că El avea pe cineva care Îl va crede în faţa dificultăţii.

E-77 Astfel Iona a fost la fel. Şi noi îl găsim pe drumul lui jos spre Ninive, şi el a luat o corabie spre Tars, şi atunci el... Şi marea s-a ridicat, şi el era adormit. El le-a spus, "Legaţi-mă de mâini şi de picioare, şi aruncaţi-mă afară, căci eu sunt cauza acesteia." Şi când ei l-au aruncat afară, o balenă mare înnota în jur prin ape, târcolind, şi l-a înghiţit pe acest profet.

E-78 Îmi amintesc, nu de mult, în Louisville, Kentucky, unde eu obişnuiam să locuiesc dincolo de râu în Indiana. Ei aveau o balenă pe acolo, pe o-pe o remorcă. Ceva Ricky micuţ care avea mai multă inteligenţă decât cum ştia el să controleze, el a spus, "Acum voi aţi auzit vechea fabulă despre balenă înghiţindu-l pe Iona." El a luat o minge de oină, la dus înapoi la esofagul balenei, şi a spus, "Priviţi aici." A spus, "Acesta este, o minge de oină nici măcar nu merge prin el." El a spus, "Vechea fabulă despre-despre Iona fiind înghiţit de balenă," a spus, "doar o fabulă." Aceea a fost prea mult ca eu să suport.

E-79 Am spus, "Doar un minut, domnule." El a explicat-o, să spună cât de imposibil era ca un om să intre în gâtul acela. Am spus, "Tu uiţi să citeşti Scriptura, domnule. Şi aceea nu este o fabulă. Acesta este adevărul."
El s-a uita la mine şi a spus, "Cine eşti tu?"
Am spus, "Eu sunt Reverend Branham, doar de dincolo de râu."
El a spus, "O, eu văd, un predicator care crede aceea." Am spus, ,,Cu toată inima mea, cu toată inima mea."

E-80 Şi el a spus, "Ei bine, tu ştii," a spus, "uite aici, domnule, nu disput. Şi eu-eu admir poziţia ta, şi aşa mai departe, dar," a spus, "ştiinţific," a spus, "tu nu a-i putea cu greu să-i pui mâna unui om prin gât."

E-81 Am spus, "Domnule, tu nu citeşti Scriptura corect. Biblia a spus că acesta a fost un 'peşte pregătit' special. Aceea este corect. Dumnezeu a spus că El a 'pregătit un peşte.' El era unul special."

E-82 Eu cred că ce spune Dumnezeu este adevărul. Acesta este unul special. Şi-a sucit nasul în sus şi-n jos, cu ochelarii lui, de două sau trei ori, şi a mers înainte cu lectura lui. Un speci-... Şi toţi au râs. Acesta a fost peşte special. Dumnezeu a pregătit un peşte să-l înghită pe Iona. Vai! Eu o cred cu toată inima mea. Acum, noi aflăm, că pe a lui... El l-a înghiţit.

E-83 Orice, un peşte, după ce el mănâncă, se duce drept în jos până la fund. Hrăniţi-vă peştişorii aurii şi urmăriţi ce s-a întâmplat. Ei se duc drept în jos la fundul vasului micuţ în care îi aveţi, şi îşi odihnesc aripioarele lor la fund. Burtica lor este plină, şi astfel ei sunt jos acolo odihnindu-se.

E-84 Astfel când acest peşte mare l-a înghiţit pe Iona, el trebuie că a mers jos la fund, să se odihnească, afară din valuri şi afară din furtună. El se uita în jur prin trezire, să vadă ce putea el să afle; şi trezirea pe mare, voi ştiţi, şuierând în sus şi-n jos, vânturile. Astfel el l-a găsit pe acest predicator şi l-a înghiţit, şi a mers jos la fund.

E-85 Acum aici, Iona jos acolo în pântecele acestei balene, cu mâinile şi picioarele lui legate, zăcând în vomitatul balenei.

E-86 Acum eu adeseori i-am auzit pe oameni să spună, "S-a făcut rugăciune pentru mine seara trecută, şi-şi mâna mea nu-mi este mai bine. Ea încă este infirmă. Eu încă am durerea de stomac. Ochii mei, eu încă nu văd bine." O, doamne! Atunci să strigi la Iona? Doamne!

E-87 Dacă cineva a avut un caz de simptome, el s-ar fi cuvenit să-l aibă. Dacă el s-a uitat în partea aceasta, a fost pântecele balenei; partea aceea, a fost pântecele balenei. Peste tot unde s-a uitat a fost pântecele balenei, şi mâinile i-au fost legate la spate. El a fost în pântecele balenei, în fundul mării, probabil la patruzeci de stânjeni adâncime, în fundul mării. Acum vorbim despre simptome! Şi atunci voi l-aţi numit căzut.

E-88 Dar voi ştiţi ce a spus el? "Ele sunt deşertăciuni mincinoase. Eu nici măcar nu mă voi uita la ele. Dar încă o dată mă voi uita la templul Tău cel sfânt, Doamne."

E-89 Acum, Iona a ştiut căci când Solomon a dedicat templul, el s-a rugat şi a spus, "Doamne, dacă poporul Tău va fi în necaz pe undeva, şi priveşte spre acest loc sfânt, atunci să auzi din Cer." Şi el a avut aşa de multă încredere în rugăciunea unui om care a căzut, care a făcut o rugăciune. Cu cât mai mult...

E-90 Nu este nici unul din noi în acea stare, în această seară. Nu este nici unul din noi cu acel fel de simptome. Şi atunci noi ne uităm la simptomele noastre? De ce? De ce? Dacă el a putut avea atât de multă încredere într-o rugăciune a unui om care a căzut... Şi nouă ni se cere să privim spre Cer, unde Isus şade la dreapta Măririi în Înălţime, într-un Templu nefăcut de mâini. El se aşteaptă înăuntru Acolo să mijlocească asupra mărturisirii voastre. Cu cât mai mult ar trebui noi să ignorăm simptomele noastre, şi, "Încă o dată eu voi privi la promisiunea Ta sfântă, Doamne!" O, doamne, când noi îl vedem pe Dumnezeu pe scenă!

E-91 Acum noi aflăm că, Iona, ei spun că această balenă l-a purtat înăuntru acolo timp de trei zile şi nopţi, l-a dus înapoi de tot în jur, s-a întors pe curs, a mers dincolo. Şi acum oamenii din Ninive erau, au devenit aşa cum sunt în restul lumii acum. Marea lor lume comercială, industria lor a fost pescuitul, şi toţi oamenii pescuiau. Şi ei s-au închinat la idoli, şi balena a fost zeul mării. Şi într-o zi, pe la ora unsprezece, în timp ce ei toţi erau afară acolo la pescuit, aici vine înăuntru zeul lor al mării, şi şi-a scos limba, şi profetul a păşit jos de pe schela de debarcare. Nu-i de mirare că ei s-au pocăit. Aha. Vedeţi? Acolo era un semn. Acela era un semn.

E-92 Ce era glasul? Ce era glasul, "Voi vedeţi băieţilor ce pot eu să fac?" Nu. "Pocăiţi-vă, sau în timp de patruzeci de zile Dumnezeu va nimici locul." Semn şi glasul. Glasul care a urmat semnul, "Pocăiţi-vă!"

E-93 El a spus, "Şi acei oameni care nu puteau deosebi dreapta de stânga, s-au pocăit la propovăduirea lui Iona, şi unul mai mare decât Iona este aici." Vedeţi? Atunci el a spus, "Împărăteasa din Sud se va ridica în... a ei gener-... cu această generaţie, şi o va condamna; pentru că ea a venit din cele mai îndepărtate părţi ale pământului să audă înţelepciunea lui Solomon, şi unul mai mare decât Solomon este aici." Acum când...

E-94 În încheiere, eu spun aceasta. Când Dumnezeu trimite un dar pe pământ, un dar de semn, şi oamenii îl cred, aceea este una din cele mai glorioase epoci care le-a trăit oamenii vreodată. Dar când El trimite un semn şi acesta este respins, acea generaţie merge în haos. Întotdeauna a mers. Ce-i dacă oamenii din America, în această seară, ar primi semnul lui Dumnezeu în aceste zile din urmă?

E-95 Păi, noi vorbim despre a merge la Fort Knox şi să mutăm guvernul jos acolo, şi să săpăm jos în pământ. Păi, acele bombe Ruseşti se duc poate o sută, douăsute de iarzi jos în pământ, şi o explodează pentru o sută cincizeci de mile, păi, zguduirea ar merge drept la-la lavă. Voi nu sunteţi în siguranţă niciunde pe pământ. Numai singura siguranţă, care este în braţele lui Isus Cristos. El este adăpostul nostru.

E-96 Dar ce este dacă noi, în această seară, ca Americani, şi noi toţi ne-am încredinţat în darul care Dumnezeu ni l-a dat, Duhul Sfânt, în zilele din urmă? Păi, fiecare naţiune s-ar teme de noi, aşa cum s-au temut în zilele lui Solomon.

E-97 Dumnezeu i-a dat lui Solomon un dar, şi toată biserica întreagă, fiecare, l-au crezut. Acela a fost un mileniu pentru Iudei. Acela a fost mileniul Vechiului Testament, în zilele lui Solomon, prefigurare a Mileniului care vine. Epoca de aur a Iudeilor! Observaţi, nimeni nu a început război cu ei. Ei s-au temut de ei, deoarece ei au ştiut că Dumnezeul lor era adevărat. Pentru că ei L-au avut în prezenţa lor, şi oamenii au fost toţi o inimă şi un acord. Păi, faima a mers pretutindeni. Pretutindeni, şi voi auziţi, "O, ce lucru mare, ce Dumnezeu mare are Israel, un Dumnezeu viu!"

E-98 Şi faima lui a mers jos de tot în Şeba. Măsuraţi-o pe hartă şi vedeţi cât este de departe. Acolo era o mică împărăteasă jos acolo, care a ajuns să flămânzească în inima ei după Dumnezeu. De fiecare dată când ea auzea pe cineva, una din caravane să treacă pe acolo, ea ar spune, "Aţi fost voi prin Palestina?"
"Da."
"Spune-mi despre acea trezire mare care ei o au petrecându-se acolo sus."
Şi fiecare ar spune, "O, aceasta este minunată!"
"Ai văzut-o tu?"
"Da."
"Cum este aceasta?"

E-99 "O, acel Dumnezeu mare pe care ei îl slujesc a venit jos şi locuieşte într-unul din slujitorii Lui, şi ei l-au făcut împărat. Păi, el poate discerne. El cunoaşte chiar şi gândurile care sunt în inima ta. Şi, tu ştii, ei spun că, 'Dumnezeu este Cuvântul, şi Cuvântul este Dumnezeu, şi Cuvântul discerne gândurile care sunt în inima lor.' Şi înţelepciunea acelui om depăşeşte orice despre care ai auzit vreodată. El poate discerne şi să cunoască chiar şi gândurile despre care te gândeşti. O, aceasta este o trezire minunată care o au ei sus acolo."

E-100 Şi voi ştiţi, "Credinţa vine prin auzire, auzind Cuvântul lui Dumnezeu," promisiunea lui Dumnezeu.

E-101 Şi această micuţă împărăteasă a ajuns să înseteze, şi ea a vrut să meargă la această trezire. Acum ea a avut mult să o confrunte. Acum, primul lucru, ea a fost o păgână. Ea ar fi trebuit să meargă la preotul ei, să întrebe dacă ea putea să plece. Ea a fost o împărăteasă. Ea era în rang, în celebritate.

E-102 Acum, fără îndoială că ea a mers sus la marele preot, şi a spus, "Mare părinte sfânt, eu înţeleg că acolo este o trezire sus în Israel, şi ei au un lucru grozav sus acolo. Şi Dumnezeul lor este viu şi El face mari semne şi minuni, încât noi niciodată nu am văzut aşa ceva, sau am auzit aşa ceva. Fiecare caravană, de care mă interesez, şi ei spun că este minunat. Pot eu să fiu scuzată de la denominaţiunea mea, să merg să vizitez?"

E-103 Îmi pot imagina aceasta, "Noi nu cooperăm în acea adunare, aşa că tu mai bine să stai la o parte de aceasta." Vedeţi? Voi ştiţi, omul moare, dar nu spiritele. Vedeţi? Atunci noi aflăm, că, "Nu, tu mai bine să stai departe de aceasta. Noi nu cooperăm în aceea."
"Păi, acum, uite, sfinte părinte, eu înţeleg..."

E-104 "Acum uite aici! Dacă există ceva să se petreacă, aceasta s-ar petrece printre noi. Biserica noastră ar avea-o." O doamne! "Şi da iat-0 aici. Noi, noi am avea-O chiar aici."

E-105 Eu o pot auzi pe acea micuţă împărăteasă să spună, să se ridice. Mie îmi place ardoarea ei. Ea s-a ridicat şi a spus, "Eu am văzut aceşti idoli stând aici cu anii, eu te-am auzit stând după amvon şi predicând despre ceva zeu care a fost, ceva zeu care a fost. Stră-stră-bunica mea a auzit aceeaşi poveste, şi fără să fie vreo mişcare din nici un timp. Ei îmi spun că ei au un Dumnezeu viu care locuieşte printre ei, ceva ce este veritabil. Eu vreau s-o văd."

E-106 "Acum, uite! Dacă te duci, tu ştii ce o să faci, tu te asociezi cu o grămadă de oameni, tu şti. Tu şti, ei au toate aceste 'deschideri a Mării Roşii' şi tot felul acela de lucru. Tu mai bine să nu te duci sus acolo. Pentru că, dacă te duci..."
"Păi, eu mă duc, oricum."
"Noi îţi vom lua numele chiar jos de pe registru."

E-107 "Păi, luaţi-l jos de pe registru." Când o persoană merge să flămânzească şi să înseteze după Dumnezeu, nu există nici un registru în lume să-i poată ţine, pentru că ei sunt după o Carte. "Ia-mi numele jos dacă tu vrei. Eu mă duc, oricum. Eu aud că acela este un Dumnezeu viu, au realitate. Eu mă duc să aflu despre aceasta, aşa că tu ai putea tot atât de bine să-mi iei numele jos de pe acesta."

E-108 Acum ea avea mult să o confrunte. Acum, reţineţi, ea s-a hotărât. Ea a luat toate sulurile, să citească ce era Iehova. Acum, acolo este o femeie deşteaptă.

E-109 Să nu vă duceţi pe presupunerea altcuiva. Doar mergeţi pe ce Biblia spune că El este. Luaţi ce spune El că El este. Aflaţi ce este El, dacă El trăieşte sau nu. Nu ce a spus ceva învăţat despre aceasta; ci ce El a spus, Însuşi, despre Sine, ce El a promis.

E-110 Şi ea a început să citească. Acum, ea avea o-o idee foarte bună. Ea a spus, "Eu am să împachetez o mulţime de daruri, şi eu o să le duc. Şi dacă acesta-i adevărul, eu îl voi sprijini. Dacă acesta nu este adevărul, eu pot să-mi aduc banii înapoi."

E-111 Ea putea să-i înveţe pe Penticostali ceva! Sprijinind programe de radio care râd tocmai de lucrul în care voi credeţi, şi totuşi voi îl sprijiniţi. Lasă-lasă a voastră... Ei bine, eu voi păstra tăcerea pe aceea. Voi ştiţi suficient despre aceea, oricum. Aceea este treaba predicatorilor voştri. Observaţi. Dar aceea este o ruşine.

E-112 Ea a spus, "Dacă aceasta nu este adevărat, eu îmi voi aduce darurile înapoi." Astfel ea le-a dus pe o cămilă. Reţineţi, priviţi ce a confruntat-o. Ea avea o distanţă lungă. Voi ştiţi cum ia aceasta? Ea a trebuit să meargă cu cămila. Voi ştiţi cât de mult ia? Aceasta ia nouăzeci de zile. Trei luni, pe spatele unei cămile, nu într-un Cadillac cu aer condiţionat. Nu, nu. Trei zile, şi spatele unei cămile.

E-113 Nu-i de mirare că Isus a spus, "Ea se va ridica la Judecată cu această generaţie, să o condamne." Există oameni, în Birmingham, care nu ar umbla să treacă strada să vadă acelaşi lucru. Autobuze, tramvaie, avioane, şi totul altceva în ziua noastră! Nu-i mirare, când ei se ridică, ei vor condamna această generaţie. Da, domnule. Căci, unul mai mare decât Solomon este aici, Duhul Sfânt Însuşi. Observaţi.

E-114 Noi aflăm, atunci, că există un alt gând. Priviţi. Şi acum copiii lui Ismael au fost în deşert, şi ei au fost călăreţi de caravane, vai, şi tâlhari. Păi, ea avea toţi banii aceia pe acolo! Ce? Grupul ei mic de fameni, gardieni care îi avea, şi câteva servitoare; ei doar ar tăia, i-ar căsăpi drept jos, şi să ia comoara aceea şi să se ducă înainte ca nimic.

E-115 Dar, voi ştiţi, există ceva în jur, când inima ta începe să flămânzească să afle o realitate despre Dumnezeu, nu există pericol în cale. Tu nu vezi vreun pericol. Tu nu vezi vreun eşec. Tu zici, "Ei bine, mă voi face eu bine?" Nu există întrebare în mintea ta. Credinţa veritabilă se ancorează, nu există nimic să o mişte. Ea stă chiar acolo.

E-116 Ea nu s-a gândit despre pericolul care stătea înainte. Există un lucru care ea îl avea, un-un obiectiv avea ea, un lucru care ea a vrut să-l dobândească. Şi motivele ei erau corecte, astfel ea a mers să le ajungă, căci inima ei flămânzea şi înseta. "Ferice de cei ce flămânzesc şi însetează după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi." Aşa este.

E-117 Priviţi-o acum aşa cum ea porneşte peste deşert, probabil călătorind noaptea, odihnindu-se în timpul zilei sub ceva oază, citind acele Scripturi. În sfârşit, ea a ajuns la veranda lui Solomon. Când ea a ajuns, afară în-în... În curte, ea şi-a descărcat cămilele şi şi-a aşezat cortul.

E-118 Acum, ea nu a venit ca unii oameni, unii oameni astăzi. Ea nu este o... Aici este o versiune din 1964 despre aceasta. "Eu aud că ei fac... Ei spun că Domnul face aceasta. Mă voi duce jos, şi primul cuvânt spus împotriva la ce eu cred, drept afară pe uşă mă voi duce." Vedeţi? Vedeţi?

E-119 Dar nu ea. Ea a adus Cuvântul şi s-a aşezat jos. Ea urma să stea acolo până când ea a fost de fapt convinsă. Ea nu urma să-şi verifice propriile ei idei. Ea urma să verifice Cuvântul.

E-120 Astfel ea a mers înăuntru. Îmi imaginez, prima zi, ea s-a aşezat jos, departe înapoi în spate. Şi trâmbiţele au sunat, au bătut clopotele, şi-şi toţi cântăreţii au mers să cânte. Chivotul Legământului a fost acolo la loc. Şi Păstorul Solomon a venit afară, a şezut jos. Ea a spus, "Acum eu voi vedea dacă Dumnezeu este în acel om sau nu," aşa că ea a urmărit. Şi fiecare caz a început să se mişte. O, ce lucru minunat! Nimic nu a fost ascuns.

E-121 Astfel ea şi-a obţinut cartonaşul de rugăciune, voiştiţi, şi a aşteptat, aşa cum a fost, şi ea, cum ea venea sus în rând. În sfârşit, zi după zi, ea a aşteptat. Ea a devenit mai interesată tot timpul, aşa cum trezirea a mers înainte. Vai, inima ei flămânzea! După o vreme, ea a ajuns înaintea lui Solomon, şi Biblia a spus, "Nu a existat nimic fără ca Solomon să nu-i descopere," discernământ!

E-122 Şi aici era Isus stând, Dumnezeul lui Solomon, "Unul mai mare decât Solomon este aici." Vedeţi?
Şi ei au spus, "Arată-ne un semn, Stăpâne."

E-123 "Unul mai mare decât Solomon este aici. Şi Împărăteasa din Sud a venit de la cele mai îndepărtate părţi ale pământului, să audă înţelepciunea lui Solomon, şi iată unul mai mare decât Solomon este aici."

E-124 Şi noi am avut două mii, da, două mii optsute de ani, de atunci, de istorie a Bibliei. Şi, în această seară, unul mai mare decât Solomon este aici, cu Cuvântul promis din această zi, şi totuşi noi ne posomorâm drept înainte. Nu-i de mirare că ea va sta în Ziua Judecăţii şi va condamna Birmingham, Statele Unite, tot restul, cu mărturia ei, căci inima ei a flămânzit să vadă pe Dumnezeu şi ea a stat până s-a terminat.

E-125 Ce a spus ea atunci după ce ea a văzut lucrul real să se întâmple? Voi ştiţi ce a spus ea? Ea, după ce Solomon i-a descoperit ce a fost în inima ei, păi, ea a spus, "Tot ce am auzit vreodată, şi chiar mai mult decât atât." De ce? Aceasta s-a făcut asupra ei atunci. Ea a văzut ce a spus altcineva despre aceasta, dar a fost rândul ei atunci. Al ei, secretul ei i-a fost descoperit. Şi ea a spus, "Acesta-i mai mare." Şi ea a spus, "Chiar binecuvântat este omul care este cu tine, care vede aceasta tot timpul. Omul care stă aici şi vede aceste lucruri tot timpul, binecuvântaţi sunt ei." Şi ea a văzut felul cum el a mers la casa Domnului. Ea a devenit o credincioasă.

E-126 Şi a promis să se ridice în zilele din urmă şi să condamne aceste generaţii, cum a fost în zilele lui Solomon, şi ca zilele lui Iona, şi aşa mai departe. Ea se va ridica în această zi şi va condamna, la înviere, oamenii care au trăit în această zi. Căci, unul mai mare decât Solomon este aici. Duhul Sfânt Însuşi este aici. Creatorul cerurilor şi pământului este aici, identificându-Se cu poporul Lui, cu acelaşi fel de dar. Exact cum a fost în Cristos; El făcând aceasta. Cum a fost în Solomon; El făcând aceasta. Cum a fost în profeţi; şi El făcând aceasta. Cum a profeţit pentru zilele din urmă, noi nu l-am avut pentru-pentru sute şi sute de ani. Şi cum a fost chiar înainte de prima Lui venire, ei nu aveau-nu aveau discernământ pentru sute de ani, şi acolo a venit pe scenă, şi cineva l-a prezentat pe Mesia. Şi a promis, următorul lucru venind drept înainte, în zilele din urmă, cum a fost atunci.

E-127 Aici noi suntem în zilele din urmă: semne care El le-a promis că se vor întâmpla; situaţia lumii chiar în felul cum trebuie să fie; imoralitatea lumii; şi fiecare lucru care-l avem, chiar în poziţie. Şi Duhul Sfânt chiar în poziţie, făcând exact. O, este un lucru minunat, să ştim că noi îi slujim unui Dumnezeu real.

E-128 Eu simt parcă să spun ceva acum. Eu am spus-o înainte, dar mă gândesc... Mă simt călăuzit să o spun din nou. Aşa cum fiecare ştie, eu vânez. Nu aşa de mult pentru vânat; mie îmi place să fiu în păduri. Mama mea a fost metişă. Voi ştiţi aceea. Mama mea a fost o jumătate Indiancă Cherokee. Mama ei a primit pensie, vedeţi, în-în Tennessee. Astfel acum noi aflăm că, în aceea, eu iubesc să vânez. Şi convertirea mea niciodată nu a luat aceasta, căci eu...

E-129 Prima mea Biblie a fost pădurea. Eu puteam vedea o floare, cum a murit. Micuţa sămânţă a zăcut în pământ şi a putrezit, totul a fost dus. Dar, anul următor, acolo nu era nimic să poţi găsi. Tu puteai lua acea mână de pământ la laborator, nu există nici un chimist în lume să poată găsi acel germene de viaţă înăuntru acolo. Dar ea a trăit din nou când soarele a răsărit. Ea a trăit din nou, şi aceea m-a lăsat să ştiu că acolo era o viaţă, moarte, îngropare, înviere.

E-130 Eu văd soarele să răsară, de dimineaţă, acesta-i un prunc mic născut. La ora opt, el porneşte la şcoală. Acesta este la cam în jur de ora zece, el este ieşit din facultate atunci. Şi apoi la amiază, el este în tăria lui. Ora două, este în vârstă de cincizeci şi cinci de ani. Şi atunci cam pe la ora patru, el devine de optzeci, optzeci şi cinci, el este dus. El a slujit scopul lui Dumnezeu. Dar ce? Dacă el a slujit scopul lui Dumnezeu, este acela sfârşitul lui? Nu. El răsare din nou dimineaţa următoare, să mărturisească că există naştere, viaţă, moarte, înviere.

E-131 Dar, primul lucru, o-o sămânţă plantată în pământ, dacă nu este germinată, ea nu va veni sus. Ea trebuie să slujească scopul lui Dumnezeu, pentru ca să vină sus. Şi aşa şi noi. Noi suntem o sămânţă germinată, în pământ, şi noi trebuie să slujim scopul lui Dumnezeu sau noi-noi niciodată nu vom veni sus în acea primă înviere; venim sus pentru judecată în ultima. Întocmai ca un porumb hibrid, el vine sus suficient de mult să-şi ia judecata de la soare, şi moare şi se duce înapoi, şi aceea este totul. Exact corect. Dar adevărata sămânţă pleacă... trăieşte din nou, se produce pe sine.

E-132 Priviţi la sevă într-un pom. Înainte să cadă vreun îngheţ, sau orice altceva, acel pom... Ceva natură, pe undeva, o ia în control, zice, "Fugi jos la dedesubtul pomului, foarte repede. Du-te jos în pământ, căci acolo vine un îngheţ." Şi dacă ea nu se duce, acesta va omorî pomul. Şi se ascunde jos acolo până când tot îngheţul s-a terminat, atunci vine drept înapoi sus din nou. Ceva Inteligenţă o face. Voi ştiţi ce Inteligenţă este aceea? Voi să-mi explicaţi aceea, ce inteligenţă îl face pe acel pom să se ducă jos, să se ascundă şi să vină înapoi sus, şi eu vă voi spune Inteligenţa care îmi spune cine sunteţi şi de unde veniţi, ce aţi făcut şi unde vă duceţi. Şi acela este acelaşi lucru, căci este acelaşi Dumnezeu. Sigur. Exact. Acesta este Dumnezeu care face aceste lucruri. Acum, reţineţi, prieteni.

E-133 Într-o zi eu am vânat unde obişnuiam să mă duc la vânătoare, sus în pădurile din nord. Şi am vânat cu un prieten, şi mie mi-a plăcut să vânez cu el. El a fost cumva o parte de Indian, de asemenea. Şi el... acesta, Bert Call, şi el este un om bun. Omul ar putea să şadă chiar aici acum, din câte ştiu eu. El vine jos aici în sud tot timpul. Şi el era un vânător grozav. Tu nu trebuia să te îngrijorezi de el. El nu urma să se piardă. Noi vânăm împreună şi ne-am ştiut unul pe altul, dar el a fost omul cu inima cea mai crudă care l-am întâlnit vreodată în viaţa mea. El împuşca iezi, doar să-doar să mă facă să mă simt rău, căci mie nu mi-a plăcut să vă văd să ucideţi inşi mici.

E-134 Este în regulă să ucizi un ied, acum, dacă guvernul spune aşa. Eu am fost gardian de vânătoare, cu anii, şi eu încă sunt un conservator. Eu-eu cred în animale. Şi eu cred în conservare. Şi să le laşi doar-doar... Dacă le lăsaţi să continue să meargă înainte, ele se pun aici de mâncat. Dacă nu le mâncaţi pe unele din ele, atunci ele vor primi o boală şi vor muri, sau vor muri de foame. Însă doar ce zice legea, ei ştiu cum să mânuiască aceea. Lăsaţi-i pe ei să poarte de grijă de aceasta.

E-135 Dar Bert îi omora doar ca să fie rău, doar să mă vadă că mă simt rău privitor la aceasta. El obişnuia să spună, el a spus, ,,Billy, tu eşti un predicator bun, sau un-un vânător bun, dar, necazul despre aceasta este, că tu eşti prea mult un predicator. Tu eşti prea cu inimă de pui."

E-136 Şi eu am spus, ,,Bert, tu eşti doar crud, asta-i tot." Şi ne duceam înainte.

E-137 Într-o zi, am mers sus, a fost că a trebuit să lucrez târziu, şi a fost să devină puţin târziu în sezon. Şi căprioarele cu coada albă, eu nu ştiu dacă voi le aveţi aici sau nu. O, vai, voi vorbiţi despre Houdini să fie un artist de scăpare, ele sunt mai bune decât el. Astfel a fost târziu în sezon; s-a puşcat către ele de câteva ori. Şi noi am pornit într-o dimineaţă, vreo şase ţoli de zăpadă, am pornit în sus peste Şirul Prezidenţial.

E-138 Şi noi am luat ceva, întotdeauna luăm ciocolată fierbinte şi sandvici. Şi pe la amează, dacă noi nu am luat un cerb, atunci ne separam în munţi, şi veneam înapoi; ajungeam înăuntru, cândva, la ora nouă sau zece în seara aceea. Dacă noi luam un cerb, noi îl atârnam sus. Noi am ştiut unde eram, şi noi veneam înapoi şi îl luam.

E-139 Astfel în dimineaţa aceea am mers sus, şi astfel, înainte să plec, el a spus, "Măi, Billy, eu am ceva pentru tine anul acesta."
Şi am spus, "Ce este aceasta?"

E-140 El s-a întins jos în buzunarul lui şi a tras afară un fluier mic, ceva cam de mărimea acestuia. Şi el l-a suflat, şi a sunat ca un ied chemând după mămica lui; voi ştiţi, puiul mic de căprioară chemând după mămica lui.

E-141 Am spus, "Bert, tu nu ai fi aşa de crud, nu-i aşa?"

E-142 El a spus, "O, voi predicatori cu inimă de pui, voi sunteţi toţi la fel."

E-143 Astfel noi am pornit în sus pe deal, şi cam pe la ora unsprezece, el... Acolo era o deschidere cam de mărimea acestei săli, poate puţin mai largă. Şi noi mei măcar nu am văzut o urmă. A fost lumina lunii, şi ele se hrăneau noaptea. Şi ele erau doar... Şi este greu să le găseşti. Ele doar au stat ascunse, culcate jos, şi aşa sub tufe şi înapoi în cheresteaua adâncă. Şi ele zgâriau cu copita şi mâncau muşchi, şi nici pomeneală. Aşa că atunci noi am...

E-144 Am venit la această mică deschidere acolo, şi el a şezut jos. M-am gândit că el era... dună de zăpadă acolo, o îngrămădire. Şi m-am gândit că el mergea în buzunarul lui, în felul acesta, să scoată această sticlă mică de termos şi să ia o înghiţitură din a lui-ciocolata lui, şi noi să ne mâncăm al nostru-dejunul nostru şi apoi să ne separăm, şi să mergem înapoi peste defileuri; el merge într-o parte, şi eu în cealaltă. Dar când el a scos, eu am început să mă întind şi să-mi iau sandviciul, căci eu deveneam puţin flămând. Şi eu mi-am aşezat puşca rezemată de pom, şi m-am întins înapoi în rucsacul meu, şi m-am uitat la el. El s-a uitat sus la mine. Şi el avea ochii chiar ca o şopârlă, oricum, voi ştiţi; cum îşi vopsesc femeile ochii, astăzi, voi ştiţi, acea arătare ciudată cu uitătură de câine pe ele, şi atunci aveau totul vopsit în sus în felul acela. Ei bine, acela-i felul cum au arătat ochii lui, ca un fel de şopârlă, cumva parcă înclinaţi. El s-a uitat sus la mine. Şi m-am gândit, "Ce are el în gândul lui?" El s-a întins în jos şi a adus afară acest fluier mic. Şi m-am gândit ...
Am spus, "Bert, nu îţi este ţie ruşine?"

E-145 Şi el l-a suflat, şi, când a suflat, doar cam la treizeci de iarzi, sau de-abia aşa departe, o căprioară mare s-a ridicat. Acum, căprioara este căprioara mamă. Acela era puiul ei chemând. Ea... El a suflat fluierul. Ea a sărit sus. Acum ea nu ar fi făcut aceea, sub nici un fel. Ea ştia că noi eram acolo. Dar puiul ei era în necaz. Şi el s-a uitat la mine, acei ochi de şopârlă din nou. Eu l-am văzut să-şi mute piedica jos, pe o puşcă treizeci-zero-şase. El era un puşcaş mortal. O, el era unul bun.

E-146 Şi el a suflat fluierul din nou. Şi acea bătrână căprioară mamă a păşit chiar drept afară în deschidere. Acum, frate, aceea este neobişnuit. Ele nu ar face aceea. Primul lucru, ea nu s-ar fi ridicat sus. Dacă ea se ridica, ea ar fi mers în cealaltă parte. Şi aici era ea, a păşit drept afară în deschizătură. Şi ea a ştiut că noi eram acolo. Şi îndată ce piedica a ţăcănit pe acea puşcă, ea s-a întors şi s-a uitat drept la vânător. În loc să fugă, ea doar a stat acolo. Urechile ei mari, ochii ei larg deschişi, urechile ei ridicate în sus, şi ea se uita în jur.

E-147 Ce a fost aceasta? Ea era o mamă. Acela era puiul ei. Puiul ei era în necaz. Micuţul miel... micuţul ins plângea, ca un ied mic. Ea nu a fost o făţarnică. Ea nu se prefăcea cu ceva. Ea era veritabilă. Ea s-a născut o mamă. Aceea a fost ce era ea, o mamă.

E-148 Şi el şi-a nivelat puşca jos. M-am gândit, "Cum o poţi tu face, Bert? Cum poţi tu?"

E-149 Eu, eu nu m-am putut uita la aceasta. Mi-am întors spatele. M-am gândit, "Doamne Dumnezeule, cum poate să fie omul aşa de crud în inimă, să explodeze acea mimă credincioasă din acea mamă, căutând după puiul ei?" Şi să o înduplece acolo afară, să o amăgească şi să o aducă acolo afară. Şi atunci, eu am ştiut că el era un puşcaş-puşcaş aşa mortal, el ar fi explodat acea inimă sacră a ei drept prin partea cealaltă a ei. Şi ea, o mamă, ea ar fi venit de fapt pentru că acela era puiul ei. Şi să vorbeşti despre un semn, acela era unul din acesta, de loialitate, pentru că ceva era în interior.
Ea era o mamă. Şi mi-am întors spatele. Am spus, "Doamne Dumnezeule, cum poate o-o fiinţă umană să fie aşa de crudă, să facă un lucru ca acela?"

E-150 Şi am aşteptat şi am aşteptat, şi puşca nu a puşcat. M-am gândit că în orice minut eu să aud puşca aceea să se descarce. Şi acesta a fost, el avea un... Un glonţ de o sută şi optzeci granule, ciupercat, şi a explodat inima ei drept prin ea. Şi m-am gândit, "De ce nu se descarcă?" Şi eu stăteam în partea aceasta, cu ochii mei închişi, rugându-mă.

E-151 Şi când mi-am întors capul, să privesc, ţeava puştii se ducea în felul acesta. Şi m-am uitat la aceasta, câteva minute, el clătinând ţeava puştii.

E-152 El s-a întors în sus şi a privit, şi ochii aceia de şopârlă au luat o altă uitătură. Lacrimile se rostogoleau în jos pe obrajii lui. El a aruncat puşca pe pământ. El a zis, "Billy, eu am avut destul din aceasta. Condu-mă la acel Isus despre care tu vorbeşti."

E-153 Ce a fost aceasta? Chiar acolo pe acea dună de zăpadă, l-am condus pe acel om cu inima crudă... El este un diacon într-o biserică acum. Ce a fost aceasta? El a văzut ceva real, ceva veritabil, ceva ce nu era vreo teologie sau ceva lucru istoric. El l-a văzut pe Dumnezeu în realitate. Aceea a fost ce l-a adus.

E-154 O, la cât de mulţi aici le-ar place să fie felul acela, mult dintr-un Creştin, cum a fost acea căprioară o mamă? Sigur, cu o experienţă reală în faţa morţii, eu vreau să spun. [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]
Să ne aplecăm capetele.

E-155 Tată Ceresc, ora este târzie. Şi oamenii sunt atenţi. Ei sunt plăcuţi, şi ei ascultă. Şi această mică povestire acum, Doamne, despre... Îmi pot aminti de acea zi rece de Noiembrie, stând sus acolo, şi vânturile suflau cumva peste munte. Eu îi pot vedea acele lacrimi sclipitoare curgând în jos pe obrajii aceia bărboşi, când el mă ţinea de picior. Şi el a plâns, şi a spus, "Billy, tu mi-ai vorbit despre Cineva care este dragoste, şi eu-eu văd ceva realitate aici." Acolo este ceva în acea căprioară care a mânat-o afară acolo, Doamne, şi este o adevărată calitate de mamă înăuntru acolo. Acesta a fost un semn real că acolo era dragoste veritabilă şi calitate de mamă.

E-156 O Dumnezeule, lasă Cuvântul Tău să vorbească în această seară, veritabil, Duh Sfânt veritabil. Nu ceva care este emoţional, entuziasmnat, care este, de asemenea; dar ceva care este real, prin Cuvântul, făcut manifest. "Cuvântul, mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, şi discerne gândurile care sunt în inimă," care Tu ai identificat toţi profeţii. Când Tu ai fost pe pământ, Tu i-ai numit "dumnezei." Tu ai spus, "Voi i-aţi numit 'dumnezei,' pe acei la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, atunci cum puteţi voi să Mă condamnaţi când Eu spun că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu?"

E-157 O Doamne, lumea îi cunoaşte pe ai lor, ea a fost oarbă toţi anii. Şi mă rog, în această seară, Tată, ca Tu să deschizi ochii oamenilor, şi lasă-ne să devenim în această seară Creştini adevăraţi şi credincioşi adevăraţi, căci unul mai mare decât Solomon este aici. Unul mai mare decât toţi profeţii este aici. Fiul lui Dumnezeu Însuşi este aici, în forma Duhului Sfânt. Promiţând, "Puţin, încă puţin mai mult, şi lumea nu mă va mai vedea. Cuvântul kosmos, 'ordinea lumii,' nu Mă vor mai vedea. Totuşi, voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi în voi, chiar până la sfârşitul lumii." Şi, Tată, Tu zici că Tu eşti "acelaşi ieri, azi, şi-n veci," şi noi ştim că acesta este Adevărul. O, mă rog, Dumnezeule, ca Tu să ai milă, în această seară."

E-158 Şi în timp ce ne avem capetele aplecate. Mă întreb, în această seară, cu capetele noastre aplecate, ar vrea careva care... Fiţi cinstiţi cu Dumnezeu acum, în Prezenţa Lui. Înainte să vedeţi ceva să se întâmple, dar totuşi tu ştii în inima ta că tu nu eşti aşa de mult un Creştin veritabil cum a fost acea căprioară o mamă. Şi motivul că ea a fost o mamă este pentru că ea s-a născut o mamă. Ea nu putea să facă nimic să fie aşa. Ea s-a născut o mamă. Şi acum dacă voi nu sunteţi născuţi, dacă voi nu aveţi aceeaşi dragoste pentru Cristos; indiferent de ce spune careva, voi să-L credeţi. El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Şi vouă v-ar place să aveţi felul acela de dragoste Creştină în voi, cum acea dragoste de mamă a produs pentru ea, aţi vrea voi, cu capetele voastre aplecate, fiecare acum, şi fiecare ochi închis, ridicaţi-vă mâna sus? Ziceţi, "Roagă-te pentru mine, Frate Branham," şi eu cu certitudine o voi face. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze. O, vai, priviţi în jur pe parter, sus în balcoane, peste tot.

E-159 Să nu vă ruşinaţi. Dacă voi sunteţi ruşinaţi de El aici, El a spus, "Eu voi fi ruşinat de voi înaintea Tatălui şi a sfinţilor Îngeri atunci." Voi sunteţi în Prezenţa Lui acum. El este aici. El este absolut aici, marele Duh Sfânt. Stâlpul de Foc care a fost cu Moise, este chiar aici.

E-160 Reţineţi, când El a fost aici pe pământ, El a spus, "Eu vin de la Dumnezeu, şi Eu mă duc la Dumnezeu." Şi ei au spus, că, "Moise a renunţat la comorile Egiptului, considerând comorile lui Cristos mai mari decât toată ocara lui Cristos, mai mari decât toate comorile din Egipt." El a mers în pustie cu Cristos. Şi orice cititor al Bibliei ştie că acel Stâlp de Foc a fost Îngerul Legământului, Logosul care a mers afară de la Dumnezeu, care era Isus. Şi atunci când El a murit, El s-a înălţat sus în Cer. Şi când El l-a întâlnit pe Saul, pe drumul spre Damasc, El deja s-a schimbat înapoi în Stâlpul de Foc din nou, şi El chiar i-a stins ochii lui Pavel cu strălucire.

E-161 Acum El este aici, în această seară, acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Aţi vrea să vă identificaţi înaintea Lui, ziceţi, "Doamne Dumnezeule, eu nu am felul acela de experienţă. Eu vreau să o am"? Eu nu vă cer să veniţi sus aici. Eu doar vă cer să vă ridicaţi mâna spre El, dacă simţiţi în felul acela. Au fost acolo unii care nu şi-au ridicat mâinile? Ridicaţi-vă mâinile acum. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-162 Tatăl nostru Ceresc, ei sunt ai Tăi. Ştiinţa zice, conform cu ştiinţa, noi nu ne putem ridica mâinile. Gravitaţia le ţine jos. Dar acolo este un Duh în bărbaţi şi femei, şi ei... Un alt Duh a venit la ei, care a fost Duhul Sfânt, şi a spus, "Ridicaţi-vă mâna sus." Şi ei au înfruntat legea gravitaţiei, şi şi-au ridicat mâinile către Dumnezeu, Care i-a făcut, "Eu vreau să fiu un Creştin adevărat."

E-163 Tată Ceresc, mă rog ca Tu să-i faci pe fiecare din ei Creştini adevăraţi, prin Numele lui Isus Cristos. Ei sunt ai Tăi, Doamne. Cât de puţin am ştiut eu, în ziua aceea când acea căprioară mică a umblat acolo afară pe acel câmp, că va fi cauza despre... Dar acesta a fost un semn. Dar, Tu cunoşti toate lucrurile, astfel mă rog, Tată, ca Tu să-i primeşti acum. Ei sunt trofee ale Evangheliei. Ei sunt ai Tăi.

E-164 Tu ai spus, "Nimeni nu-i poate smulge din inima Mea, şi din mâna Mea." Şi, Tu, Tu ai spus, "Toţi care sunt ai Mei aparţin la Tatăl. Nimeni nu-i poate smulge din mâna Lui." Isus a spus, în Sfântul Ioan 5:24, "Cel ce aude Cuvântul Meu, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă veşnică; şi nu va veni la Judecată, ci a trecut de la moarte la Viaţă." Doamne, acela este Cuvântul Tău. Acum, nu acei care se fac că cred; ci acei care într-adevăr cred, au Viaţă Eternă. Ei sunt ai Tăi, Tată. Eu ţi-i dau Ţie acum, în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-165 Acum fiţi foarte reverenţi doar un moment. Acum este chiar exact timpul să încheiem, dar doar aşteptaţi doar un moment.

E-166 Înainte să facem aceea, câţi cred că Isus Cristos a promis să fie cu noi, ori unde doi sau trei erau adunaţi în Numele Lui? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Câţi cred că El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci? ["Amin."] A Lui, El ar fi... Dacă El era aici, în această seară, El ar fi chiar cum a fost El atunci. El ar face acelaşi lucru. Biblia a spus, că, "El este Marele Preot care poate fi atins de simţul infirmităţii noastre." Voi... Este aceea aşa? ["Amin."] Noul Testament, Evrei, al 3-lea capitol. "Un Mare Preot care poate fi atins prin simţul nostru de infirm-... infirmităţii noastre." Acum aveţi credinţă în Dumnezeu. Acum doar credeţi, adevărat, cu toată inima voastră.

E-167 Şi voi acolo afară acum, care sunteţi afară în audienţă, care nu... care sunt bolnavi. Câţi din voi este bolnav, ridicaţi-vă mâna sus, doar ziceţi, "Eu sunt bolnav." Acum doar foarte încet, foarte tăcuţi acum, fiecare.

E-168 Acum rugaţi-vă, ziceţi, "Doamne Isuse, Fratele Branham nu mă cunoaşte, dar ce el a spus în această seară, 'Unul mai mare decât Solomon este aici,' şi eu ştiu că aceea este profeţit să se reîntoarcă. Acesta nu a fost în lume de sute şi sute, şi mii de ani. Dar Tu ai promis că se va reîntoarce din nou în zilele din urmă, conform cu Maleahi 4, şi promis în Sfântul Luca 17 şi toate aceste alte promisiuni. Tu ai spus că aceasta va fi aici 'când Fiul omului S-a descoperit,' deoarece acesta trebuie să fie Cuvântul. Pentru că..."

E-169 "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi." "Şi Cuvântul discerne gândurile." El era Cuvântul în profeţi. El era Cuvântul în Fiul. El este Cuvântul în voi, astăzi. Vedeţi, Cuvântul! Aceasta este profeţit, promis. Deşi voi găsiţi multe personificări, multe competiţii carnale, aceea nu ia la o parte de la Acesta, de la real. Există un Duh Sfânt real, Dumnezeu real.

E-170 Acum voi credeţi cu toată inima voastră, şi priviţi încoace, la mine. Şi credeţi cu toată inima voastră, şi ziceţi, "Doamne Dumnezeule, eu o să mă rog, şi mă rog ca-ca Tu să-i descoperi la Fratele Branham. Şi lasă-mă să ating îmbrăcămintea Ta. Şi întoarce-Te, prin el, căci El nu mă cunoaşte, şi să-mi spună care este necazul meu. Şi atunci eu voi şti că Prezenţa Ta este aici."

E-171 Prieteni, voi ştiţi care-i situaţia cu poporul Penticostal? Ei au văzut prea mult.

E-172 Un sărat bătrân, într-o zi, venea de la mare, şi el a aflat un scriitor mergând la mare. Şi bătrânul sărat a spus către-către scriitor, a spus, ,,Unde te duci, omul meu bun?"

E-173 A spus, "Jos la mare. O, eu vreau să miros apele ei sărate. Eu vreau să-i văd cerul albastru, norii albi, pescăruşii de mare."

E-174 El a spus, "Eu am fost născut pe ea, cincizeci de ani în urmă. Eu nu văd nimic aşa de atrăgător despre ea." Asta este. El a văzut aşa de mult din ea, până când a devenit obişnuită.

E-175 Aceea este ce se întâmplă cu noi oamenii. Noi am văzut aşa de mult din Dumnezeu! Această biserică care-care a fost chemată afară din grupurile denominaţionale în zilele din urmă, a văzut aşa de mult din El, până când El a devenit aşa de obişnuit. Voi doar Îl treceţi cu vederea.

E-176 Să nu laşi niciodată ca Cristos să devină obişnuit pentru tine, prietene. Niciodată să nu faci asta. Voi doar să credeţi cu toată inima voastră şi tot ce este în voi. Acum aveţi credinţă în Dumnezeu.

E-177 Acum doar rugaţi-vă, şi lăsaţi ca Domnul Isus să o acorde. Acum voi doar atingeţi îmbrăcămintea Lui. Eu nu ştiu. Voi să-L atingeţi. El poate să fie atins.

E-178 Acum doar rugaţi-vă acum. Eu nu spun că El o va face. Doar un moment o va stabili tot. Voi doar-doar-doar cumva să vă aveţi inimile concentrate asupra Lui.

E-179 Acum, Aceasta este o Lumină. Nimeni să nu ia o poză, o poză cu bliţ. Doar fiţi reverenţi.

E-180 Acum aici este Aceasta. Ea este peste o femeie aşezată aici privind la mine, chiar aici la capăt, chiar acolo. Mă crezi tu a fi slujitorul Lui, doamnă? Eu sunt un străin pentru tine. Tu nu mă cunoşti. Eu nu te cunosc. Dar dacă Dumnezeu îmi va descrie mie, întocmai cum El i-a făcut la femeie, să-i spună despre scurgerea ei de sânge, sau-sau femeia avea cinci bărbaţi; dacă Domnul Isus va-va furniza acea informaţie pentru tine, prin mine, o vei crede tu cu toată inima ta? Tu vei şti dacă acesta-i adevărul sau nu. În regulă. Este o boală de vezică. Dacă aceea este aşa ridică-ţi mâna sus. Aha! Vedeţi? Acum, aceea este exact aşa.

E-181 Acum, tu aşezată alături de ea. Tu urma să o ajuţi. Tu ai atins-o cu mâna ta. Acum tu ai fost bună, acum, tu crezi că Dumnezeu îmi poate spune care este necazul tău? Tu crezi că El o poate face? Tensiune de sânge. Dacă aceea este aşa, ridică-ţi mâna sus.

E-182 Omul aşezat alături de ea, crezi tu, domnule, crezi că Dumnezeu îmi poate spune care este necazul tău? Tu vei şti dacă va fi adevărul sau nu. Vene cu varice. Tu crezi?

E-183 Micuţa doamnă aşezată acolo, cumva plângând, parcă, necazul tău este nervozitate. Aceea este exact aşa. Cumva umbrită, tu devi slăbită în timpul zilei, tu gândeşti că îţi pierzi mintea. Diavolul încearcă să-ţi spună aceea. Dar, tu nu o pierzi. Totul s-a terminat, din această seară, acum. Vezi? Tu ai biruinţa. Aceasta te-a părăsit. Umbra neagră, care a fost peste tine, te-a părăsit.

E-184 Tu plângea-i acolo, aşezată alături de ea, doamnă. Aceasta, aceasta te-a cutremurat. Acum mă crezi tu să fiu profetul Lui, sau slujitorul Lui? Aceea îi poticneşte pe unii oameni, voi vedeţi. Astfel, tu, eu nu te cunosc. Noi suntem străini. Tu crezi că Dumnezeu îmi poate spune care este necazul tău? În regulă. Tu ai o boală de inimă, boală de rinichi, şi tu eşti anemică. Dacă aceea este aşa, ridică-ţi mâna sus.

E-185 Această doamnă mică aşezată aici, cumva de greutate, îmbrăcată cu o rochie în dungi cu roşu şi închis. Ea se roagă. Ea vrea să fie chemată în acest rând. Dacă aceea este aşa, ridică-ţi mâna sus, doamnă. Crezi tu că Dumnezeu îmi poate spune care este necazul tău? Prietena ta va fi în regulă. Problema spirituală va fi în regulă. Şi boala ta de femei te va părăsi, dacă îl vei crede pe Dumnezeu cu toată inima ta. Acum, dacă aceea este corect, ridică-ţi mâna sus. Dacă aceea este despre ce te-ai rugat, ridică-ţi mâna sus aşa ca oamenii să poată vedea ce faci. Vedeţi? În regulă.

E-186 Voi doar aveţi credinţă în Dumnezeu. Cineva înapoi... Voi nu trebuie să fiţi aşezaţi aici în faţă. Înapoi de tot; credeţi cu toată inima voastră.

E-187 Înapoi de tot acolo, acolo este o femeie. Ea are o umflătură pe coasta ei. Ea se roagă. Ea o să piardă aceasta.
Doamne Dumnezeule, ajută-mă, mă rog.

E-188 D-na Goodman, crezi tu cu toată inima ta că Dumnezeu va lua acea umflătură de la coasta ta? În regulă. Păşeşte, ridică-ţi mâna sus de tot, aşa ca poporul să te poată vedea. Eu sunt un străin total, niciodată nu am văzut-o. Iat-o acolo. Sunt lucrurile acelea aşa? Ridică-ţi mâna sus. În regulă.

E-189 O doamnă şezând acolo, afară înspre capăt acolo, ea suferă cu o boală de fiere. Şi ea este, de asemenea, ea are un diabet, boală de inimă. D-na Holderfield, crede cu toată inima ta, doamnă, şi tu poţi să fi vindecată chiar acolo acum.

E-190 Vă rog să nu vă mişcaţi în jur, oamenilor. Eu-eu vă cer, în Numele lui Cristos, să nu faceţi aceea. Vedeţi, bolile se duc de la unul la altul. Vedeţi? Necredinţa este lucrul cel mai oribil ce există în lume. Doar aveţi credinţă.

E-191 Aici este o doamnă mică aşezată aici, rugându-se pentru bărbatul ei. El bea. Aceea este corect. Tu te rogi ca el să oprească băutura. Nu este aceea aşa? În regulă. Eu nu te cunosc. Ai un cartonaş de rugăciune? Tu nu ai. Tu nu ai nevoie de unul; doar credinţa care tu o ai. Tu ai atins Ceva. Tu eşti la douăzeci sau treizeci de picioare de mine. Tu l-ai atins pe Marele Preot.

E-192 Micuţa doamnă înapoi acolo se roagă pentru bărbatul ei, de asemenea, şezând înapoia lui. Aceea-i corect. Bărbatul tău este un om nervos, un fel de nervozitate mintală. El este pierdut chiar acum. Dacă aceea este aşa, ridică-ţi mâna sus. Şi tu ai ceva rău cu mâna ta. Tu ai alergie, un lucru şi altul. Şi tu atingi lucruri, aceasta face ca mâna să se facă rău. Nu este aceea aşa? D-na Patty este numele tău. Crezi tu cu toată inima ta acum? Dacă aceea este aşa, ridică-ţi mâna sus. Amin. Vedeţi? Eu v-am cerut să mă credeţi.

E-193 Cum este cu această doamnă aşezată aici? Tu ai un semn pe faţa ta, ca un cancer mic de piele. Mă crezi tu să fiu slujitorul lui Dumnezeu? Tu crezi? Eu nu te cunosc. Tu eşti o străină pentru mine. Aceea nu este exact despre ce te rogi. Tu te rogi privitor la o boală de inimă care tu o ai. Aşa este. Este aceea aşa? Această doamnă aşezată aici. Dacă tu vei crede cu toată inima ta, tu poţi avea vindecarea ta. Bărbatul tău a avut a lui seara trecută, tu de ce nu? Fostă femeie predicatoare. Acum crede cu toată inima ta, şi tu... Acum, tu vezi, doar aşa ca tu să şti. Tu cumva te-ai întrebat în mintea ta, vezi. Acum tu eşti mulţumită, nu-i aşa, că Acesta face? În regulă. Ridică-ţi mâna sus dacă aceea este aşa. Ai credinţă în Dumnezeu.

E-194 Ce gândeşti tu despre acel diabet, domnule, şezând aici cu mâna ta ridicată sus? Crezi tu că Dumnezeu poate vindeca diabet şi să te facă bine? Tu crezi? În regulă, domnule, Dumnezeu te poate vindeca.

E-195 Tu eşti un străin pentru mine, de asemenea. Dacă tu vei crede cu toată inima ta! Acolo este un om şezând acolo, care are boală de inimă, ceva rău cu spatele lui. Dl Easter. El a fost rănit într-un accident de tren, care a cauzat aceea. Dacă aceea este aşa, ridică-te sus, Isus Cristos te va vindeca şi te va face bine.

E-196 Câţi din voi credeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Unul mai mare decât Solomon este aici. Voi o credeţi? ["Amin."] Isus Cristos, acelaşi ieri, azi, şi-n veci, a trecut drept prin clădire. Credeţi voi acum că El este aici? ["Amin."] El este chiar aici acum. Aceea este o realitate. Aceea este exact ce El a spus că va avea loc, "Aceste lucruri care Eu le fac, le veţi face şi voi; mai mult decât aceasta veţi face, căci Eu mă duc la Tatăl Meu." O dată o femeie L-a atins, El a devenit aşa de slăbit, El a spus, "Tărie a mers din Mine," şi El a fost Fiul lui Dumnezeu. Eu sunt un păcătos, mântuit prin harul Lui. "Mai mult decât aceasta veţi face voi." Eu ştiu căci King James spune, "mai mari." Dar în original, ea spune, "Mai mult decât aceasta veţi face voi, căci Eu merg la Tatăl Meu."

E-197 Acum credeţi voi aceea? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Credeţi voi că Prezenţa Lui este aici? ["Amin."] Atunci de ce să nu vă puneţi mâinile unul peste altul, voi credincioşilor, şi rugaţi-vă pentru semenul vostru aşezat alături de voi. Fiecare din voi puneţi-vă mâinile dincolo unul peste altul, şi credeţi cu toată inima voastră acum aşa cum vă rugaţi. Rugaţi-vă în felul cum o faceţi în biserică. Credeţi în felul cum întotdeauna aţi crezut. Acum lăsaţi ca Duhul lui Dumnezeu, care v-a făcut un Creştin, să fie tot aşa de măreţ şi regal pentru voi aşa cum vă rugaţi pentru acea persoană, încât cum acea mamă căprioară a avut în ea fiind o mamă, acel Duh loial al lui Cristos care este aici acum.

E-198 Acela, care lumea nu-l crede. Lumea Îl urăşte. Lumea nu-L înţelege. Biblia a spus că ei nu vor înţelege. Lumea îi cunoaşte pe ai ei.

E-199 Şi Dumnezeu îi cunoaşte pe ai Lui Propri. Dumnezeu a promis aceasta. Acesta este Adevărul. Aşa să mă ajute, acesta este Adevărul! "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi-n veci."
Rugaţi-vă acum.

E-200 Doamne Isuse, aici stau nişte batiste aşezate aici, care sunt pentru cei bolnavi şi suferinzi, şi eu îmi pun mâinile peste ele. Deoarece, noi suntem învăţaţi în Biblie că ei au luat de pe trupul lui Pavel batiste şi şorţuri, şi duhuri necurate au ieşit afară din oameni, şi ei au fost vindecaţi de boli. Acum noi nu suntem Sfântul Pavel, dar Tu încă eşti Isus. Şi eu mă rog ca Tu să le onorezi acestea, pentru aceste persoane care nu au putut să fie la adunare.

E-201 Fie, când ele sunt aşezate pe oameni, fie ca să vină la împlinire, cum unul din scriitori a spus când-când Marea Roşie s-a pus în calea copiilor lui Israel, "Dumnezeu s-a uitat în jos prin Stâlpul de Foc, cu ochi mânioşi, şi marea s-a speriat deoarece ea stătea în calea trecerii la datorie, la credincioşi, şi marea s-a dat înapoi şi-şi credincioşii au mers dincolo la ţara promisă."

E-202 Doamne Dumnezeule, priveşte jos prin Sângele Fiului Tău, Isus Cristos, în această seară, asupra acestor batiste, asupra acestei audienţe aici, cu mâinile lor aşezate unul peste altul, rugându-se unul pentru altul. Tu ai spus, "Mărturisiţi-vă greşelile unul la altul, rugaţi-vă unul pentru altul, ca să puteţi fi vindecaţi. Căci, rugăciunea fierbinte stăruitoare a celui neprihănit ajută mult."

E-203 Mă rog, Dumnezeule, cum-Creştinul mărturisit în această seară se roagă pentru persoana peste care el îşi are mâinile, fie ca Puterea Duhului Sfânt să vină asupra acelei persoane. Fie ca Duhul să le însufleţească lor, Doamne, realitatea. Fie ca ei să nu o piardă, Doamne. Lasă ca ei să nu fie ca ceva care o să o piardă, Tată. Fie ca Birmingham să-şi prindă viziunea lui acum, a Prezenţei lui Isus Cristos cel înviat, unul mai mare decât toţi profeţii, unul mai mare decât toţi predicatorii, mai mare decât toţi papii sau potentaţii, sau orice ar putea să fie. Acesta este Isus Cristos, "acelaşi ieri, azi, şi-n veci," adeverindu-Se în zilele din urmă, prin Cuvântul Lui promis. Admite aceasta, Doamne. Mă rog această credinţă, rugăciunea de credinţă, pentru ei, aşa cum ei se roagă unul pentru altul. În Numele lui Isus Cristos, noi o prezentăm la Tine.

E-204 Acum fiecare din voi, aşa cum vă aveţi mâinile peste cineva, acum doar închideţi-vă ochii, şi reţineţi: Cristosul care a promis aceasta, a venit aici şi s-a adeverit pe Sine.

E-205 Da, eu am văzut un om vindecat chiar acolo, cu TBC, şezând chiar înapoi aici înaintea mea. Acum dacă voi doar... Aceasta doar se petrece peste tot, peste tot în clădire. Cu siguranţă dacă Dumnezeu...

E-206 Un om poate să spună orice; aceea nu o face aşa. Dar când Dumnezeu vine jos şi o spune, şi o adevereşte şi dovedeşte că acesta-i Adevărul; să nu îl crezi, este păcatul de neiertat. Isus a spus, "Acesta niciodată nu va fi iertat, în lumea aceasta sau în lumea care vine."

E-207 Scriptura promite aceasta, şi aici aceasta este adeverit chiar înaintea voastră. Poporule, în Numele lui Isus Cristos, primiţi-L în timp ce El-în timp ce El este aici în prezenţa noastră în această seară, în timp ce noi suntem cu El. Vreţi voi să credeţi aceasta?

E-208 Şi toţi care într-adevăr îl cred şi Îl acceptă ca Salvatorul vostru, sau ca vindecătorul vostru, vreţi să staţi în picioare să daţi mărturie, "Eu voi sta ca o mărturie. Eu într-adevăr cred, şi eu acum îmi accept vindecarea mea, salvarea mea. Şi toate nevoile mele, în Prezenţa lui Cristos, eu acum o accept."

E-209 Vai, priviţi peste clădire, aproape toată adunarea stă în picioare. Minunat! Aceea este frumos. Acum totul s-a terminat, dacă voi o să credeţi. "Dacă tu poţi crede!"

E-210 Acum să ne închidem ochii şi să ne ridicăm mâinile sus, şi să cântăm, "Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc pentru că El m-a iubit întâi." Să-i dăm Lui laudă aşa cum cântăm acum, să-i cântăm Lui aceste laude.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Pentru că El m-a iubit întâi
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-211 Să ne ridicăm sus mâinile, şi să zicem, "Laudă Domnului!" [Adunarea zice, "Laudă Domnului!" – Ed.] Laudă Domnului! ["Laudă Domnului!"] Laudă Domnului! ["Laudă Domnului!"]
Eu Îl iubesc, (fiecare) eu Îl iubesc,
Pentru că...

E-212 Mă gândesc că tu eşti să-i eliberezi, Frate Urshan. [Cineva zice, "Cum este cu cei care au vrut să fie mântuiţi?"] Eu le voi cere să vină înainte.
Şi a plătit salvarea mea
Pe a Calvarului...

E-213 Acum aplecaţi-vă capul doar un moment. Pianul, organista şi pianista să meargă drept înainte.

E-214 Mă întreb, în această seară, este convingerea voastră încă să creadă. Mă întreb dacă voi credeţi că Dumnezeul Care îmi poate spune secretul din inimă, să dovedească aceea... El nu trebuie să facă aceea, acum, dar El a spus că El o va face. Când Isus a venit prima dată, El nu a trebuit să vindece, dar El a spus că El o va face. "Şi El a făcut-o ca să se poată împlini ce a fost vorbit de către profet." Şi El o face în această seară deoarece profeţii au spus că El va face, şi Isus a spus că El va face, de asemenea.

E-215 Acum mă întreb dacă voi, care vreţi acea dragoste a lui Dumnezeu în inima voastră cum-cum avea mama căprioară pentru puiul ei, voi vreţi dragostea în inima voastră pentru Cristos, şi voi credeţi că El o să audă rugăciunea noastră, vreţi să veniţi să staţi aici în timp ce ne rugăm pentru voi. În timp ce cântăm aceea încă o dată, doar veniţi drept aici sus. Voi faceţi o mărturisire publică atunci, doar păşiţi drept afară şi staţi pe aici. Dacă o credeţi, rugăciunea, rugăciunea mea vă va ajuta, voi veniţi chiar aici sus în timp ce cântăm aceasta din nou.

E-216 "Eu..." Acum dovediţi că Îl iubiţi, prin a veni. "... El, eu..." Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Pentru că El m-a iubit întâi

E-217 Şi veniţi jos din balcon, şi noi vom aştepta după voi. Aceea-i corect. ,, ... a mea ... " Dacă voi sunteţi într-adevăr sinceri, veniţi înainte acum.
... -varea
Pe lemnul Calvarului.

E-218 "Eu..." Oamenii părăsesc balconul, vin jos. Fiecare cântaţi acum. "Eu..." Doar intraţi drept în intervale, oriunde, veniţi drept înainte.
Doarece El m-a iubit întâi...

E-219 Reţineţi, Dumnezeul care vă va întâlni la Judecată, v-a întâlnit aici în biserică în această seară.
... salvarea mea
Pe a Calvarului...

E-220 Mă întreb dacă toţi lucrătorii aici, care sunt interesaţi în suflete pierdute, care încă au o viziune pentru oamenii în nevoie, dacă veţi păşi sus acum printre oameni; voi toţi lucrătorii înăuntru aici, fiecare lucrător care crede că Dumnezeu încă va mântui un păcătos. Voi aţi putea vedea unul dintre cele mai măreţe lucruri să se întâmple chiar acum, care l-aţi văzut vreodată. Aceasta este ceea ce-i place la Duhul Sfânt.
Eu Îl iubesc...

E-221 Acum dovediţi-o. Dovediţi că voi sunteţi interesaţi, voi Îl iubiţi. Dacă îi iubiţi pe ai Lui, pe El, voi iubiţi copiii Lui.
... Îl iubesc
Pentru că...

E-222 Acum amestecaţi-vă chiar înăuntru printre aceste persoane aici! "... iubesc..." Doar veniţi drept înainte sus şi băgaţi-vă printre oameni, chiar în felul acesta, şi năpădiţi-vă drept înăuntru şi puneţi-vă mâinile peste ei. Şi veniţi drept aici sus acum, noi o să ne rugăm. Eu cred că Duhul Sfânt va fi revărsat peste oameni, în această seară, chiar aici în audienţă.
... lemnul Cal varului.
O, cum îl iubesc eu pe Isus,
M-am îndrăgostit de El; voi puteţi citi Cuvântul Lui.
Şi cum îl iubesc eu pe Isus,
O, cum...

E-223 Acum închideţi lumea la o parte de la voi acum. Închideţi toată lumea la o parte de la voi. Vedeţi?
Pentru că El m-a iubit întâi.
O, cum eu... (minunat)
O, cum ...

E-224 Acum, lucrători, luaţi pe cineva în a voastră... Păstraţi-mă acum. Lucrătorilor veniţi drept înăuntru, mutaţi-vă chiar în jurul oamenilor.
O, cum îl iubesc pe Isus,
Pentru că El m-a iubit întâi...

E-225 Acum El stă aici. El ştie tot ce este în inima voastră. Nu gândiţi că El ştie aceea? Chiar aici, nu a fost nici un secret. El ştie chiar ce este vorbirea voastră, ce vreţi să spuneţi.

E-226 Acum să ne aplecăm capetele, fiecare, peste tot în audienţă, voi care nici măcar nu aţi putut ajunge aici. Acum să ne rugăm.

E-227 Fiecare din voi doar mărturisiţi-vă greşelile voastre, mărturisiţi-vă toată necredinţa. Ziceţi, "Doamne Isuse, poate eu am aparţinut la biserică, o dată. Eu am mers la biserică, dar eu niciodată nu am fost satisfăcut. Acolo a fost una alta... O, eu poate am, eu poate am strigat. Eu poate am vorbit în limbi. Eu, eu poate m-am înscris la biserică." Toate lucrurile acelea, ele sunt bune. Eu nu am nimic împotriva acelora, dar aceea nu este despre ce vorbesc eu.

E-228 Eu vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu care este într-adevăr jos acolo. Acela este Duhul Sfânt. Aceea este. Şi voi vreţi aceea, ceva care este adevărat asezonat, care va face Cuvântul lui Dumnezeu chiar să trăiască prin voi şi să acţioneze prin voi. Vedeţi, fără rădăcini de amărăciune în canal, Duhul Sfânt doar curge prin voi. Aceea este ce vreţi voi.

E-229 Acum doar aplecaţi-vă capul şi rugaţi-vă reverenţi. Şi voi lucrătorii puneţi-vă mâinile peste ei acum.

E-230 Tatăl nostru Ceresc, noi aducem la Tine, în această seară, această audienţă de oameni care stau aici făcând mărturisire, ştiind că ei au fost greşiţi. Acolo sunt, probabil, motive şi obiective, de asemenea, care au fost greşite. Dar, în această seară, ei au venit, crezând, crezând că Tu vei ierta fiecare păcat. Mulţi din ei au mers la biserică, cu anii. Mulţi din ei au-au făcut mari fapte de caritate. Dar, Doamne, în această seară ei vor realitatea, ei vor acea dulceaţă, acel-acel ceva care le lipseşte în vieţile lor, acel Duh Sfânt al lui Dumnezeu care se mişcă înăuntru acolo, în forma Cuvântului.

E-231 Şi slujitorii Tăi, lucrătorii, slujitorii Tăi, îşi au mâinile lor aşezate peste ei. Şi noi ne rugăm pentru ei, această rugăciune, şi cerem, Doamne, ca acesta să fie timpul că nici o altă cale ci drept jos în inima lor, aceasta va fi o dată, pentru totdeauna, în Prezenţa Ta, să fie stabilit chiar acum. Fie ca Duhul Sfânt să vină în vieţile lor chiar acum şi să-i facă îndulciţi, Doamne, cu-cu Mierea măreaţă din Cer. Şi să le dea o experienţă care va fi o experienţă veşnică, încât marea Prezenţă a Dumnezeului cel viu să poată veni îndrăzneţ în vieţile lor şi să le dea ceea ce au nevoie chiar acum. Admite aceasta, Dumnezeule Etern. Ei sunt ai Tăi. Eu îi prezint la Tine, ca daruri de dragoste, şi ca jertfele aşa cum ei fac aici. Şi fie ca Duhul Sfânt doar să o facă real pentru ei acum. Dumnezeule, admite aceasta, în Numele lui Isus.

E-232 Păstorul vostru o să se roage. [Fratele se roagă – Ed.] Da, Doamne. Da, Doamne. Admite aceasta.