E-1 Şi eu sper să fiu înapoi într-o zi, dacă Isus zăboveşte. Acum eu presupun că voi vă întrebaţi de ce...
Cineva a spus ziua trecută... Eu am stat lângă un om foarte renumit. Eu îl iubesc pe acel om. Nu este nevoie ca eu să-i chem, să nu-i chem numele. El era al meu, unul din prietenii mei apropiaţi, Oral Roberts. Oral a venit la mitingul meu. Împreună cu Fratele Jack Moore. El avea un cort, micuţ zdrențuit aşezat sus pe câmp, acolo pe partea de est a lui Kansas City, şi eu eram acolo într-un auditorium cam cu puţin mai mare decât acesta. Şi el a venit acolo, s-a aşezat pe margine, şi a zis: „Frate Branham, crezi tu că Dumnezeu o să-mi asculte rugăciunea?”

E-2 Am zis: „El ascultă rugăciunea oricui.”
Acum omul nu ştie cât valorează el, construind un seminar de cincizeci de milioane de dolari, cu un birou de trei milioane de dolari. Şi eu mă gândesc că aceasta este o încredere şi o contribuţie la credinţă a unui singur băieţaş din Oklahoma, pentru Dumnezeu.

E-3 Tommy Osbom, El era acolo sus în seara aceea când acel maniac a fugit la platformă în Portland, Oregon, să mă omoară. Şi el a zis: „Tu amăgitorule!” A zis: „Tu...” Doar m-a chemat de toate. Grozav, om mare. Cam cincizeci de predicatori, pe platformă, au fugit de el. El era un nebun ieşit din instituţie. Uriaş, braţe mari. Era de şase, aproape şapte picioare înălţime. Grozav, braţe mari. Eu cântăream o sută douăzeci şi opt de livre [Cincizeci şi opt de kg - Trans.] El a fugit afară pe platformă, şi a zis: „În seara asta, eu am să te trântesc drept afară în mijlocul acestui loc.”

E-4 Eu ştiam mai bine decât să-i spun lui ceva. Şi fiecare s-a dat înapoi. Şi eu doar am stat liniştit. Să nu încerci să injectezi propriile tale gânduri; dacă tu o faci, tu ai să fii pierdut. Eu doar am stat liniştit. Şi eu m-am auzit pe mine zicând asta, acela era Duhul Sfânt spunând aceasta prin buzele mele.

E-5 Ţineţi minte, că Dumnezeu lucrează numai prin om. El a ales pe om. El putea să aibă Evanghelia propovăduită prin stele, sau prin pomi, sau prin vânt, dar El a ales pe om. Aceasta este ceea ce El a făcut întotdeauna, a ales pe om. „Descoperind tainele Lui,” şi cunoştinţa Lui mai dinainte şi altele, „slujitorilor Lui proroci,” a zis El.

E-6 Acum, omul stătea doar la câteva picioare de mine, şi el a ameninţat ceea ce urma el să facă. El a arătat ca un Goliat. Şi acolo Duhul Sfânt a zis: „Pentru că tu ai provocat Cuvântul lui Dumnezeu, în seara asta tu vei cădea peste picioarele mele.”

E-7 Păi, acum vă puteţi imagina, un om în felul acela de furie ce ai gândi despre un om care cântăreşte cam o sută douăzeci şi opt de livre, la aproape trei sute de livre de parcă un munte ar sta înaintea ta, ce el gândea. El a zis: „Eu îţi voi arăta ţie peste picioarele cui am să cad eu,” şi el şi-a smucit înapoi pumnul lui mare. Eu nu m-am mişcat; doar am stat acolo. Şi el a păşit sus la mine, s-a tras înapoi în felul acesta, să mă lovească.

E-8 Şi m-am auzit pe mine, nimic ce eu am avut de spus de fel, am zis: „Satan, ieşi afară din om.” Nu mai tare decât atât.

E-9 Şi când el şi-a tras pumnul înapoi; mâinile lui au mers în sus, ochii lui s-au împins mult în afară, şi au mers roata şi roata. I-a ieşit limba afară, şi balele au curs din gura lui. El s-a întors roata şi roata şi roata, şi a căzut jos şi mi-a ţintuit picioarele pe duşumea.

E-10 Şi atunci aici vine poliţistul afară, şi ei îl căutau pe el. Eu i-am condus pe acei doi poliţişti la Cristos, înapoi acolo în camera de îmbrăcare în acest mare auditorium.

E-11 Şi astfel eu cred că noi am avut şase mii şi câteva sute înăuntru, şi cam aproape de două ori atâţia afară. Ploaia turna în jos. Ei stăteau, în sus şi-n jos pe străzi, cu umbrelele.
Şi el m-a ţinut pe duşumea. Şi el a zis: „Este el mort?” Am zis: „Nu, domnule.”
„Păi,” a zis: „este el vindecat?”

E-12 Am zis: „Nu, domnule. El se închină la acel spirit, vedeţi. Şi nu-i nici un fel de a-l ajuta, deloc, până când el îşi scoate aceea afară din capul lui.” Am zis: „Dar eu doresc ca dvs. să-l rostogoliţi jos de pe picioarele mele, aşa ca să mă pot mişca.” Vedeţi?

E-13 Tommy Osborn a văzut asta, şi el a mers acasă şi s-a încuiat într-o cameră pentru trei zile.

E-14 El a mânat tot drumul până la Jeffersonville. Şi el a venit jos, un omuleţ nervos conducând în jur maşina lui. El a zis: „Tu crezi că eu am un dar de vindecare?”

E-15 Am zis: „Tommy, tu arăţi ca un băiat care prosperă, şi ceva care ar fi un favor pentru împărăţia lui Dumnezeu.” Am zis: „Tommy, să nu faci asta. Să nu mergi să te gândeşti despre acele lucruri.” Am zis: „Tu ştii că Dumnezeu te-a chemat să propovăduieşti Evanghelia. Dacă El te chemă să propovăduieşti Evanghelia, vindecarea Divină este inclusă în aceasta.” Şi el a mers sus cu Fratele Bosworth.

E-16 Şi ziua trecută am stat şi m-am uitat la clădirea lui, şi, oh, Doamne, un milion şi jumătate de dolari, sau aşa ceva, în ea. Şi m-am uitat acolo, Oral stătea acolo. Eu am aşteptat. Eu am fost sus. Oral era aşa de drăguţ, şi toţi dintre ei, arătându-mi în jur. Foarte drăguţi fraţi!

E-17 Şi am stat acolo, şi mă gândeam. „Mă gândesc, că eu eram pe câmp înainte ca ei să înceapă. Ei, fiecare, îţi spun că ei au prins inspiraţia din asta.” Şi mă gândeam: „Mie nu mi-ar place ca ei să vină la biroul meu.” Uh! Eu am o maşină de scris micuţă aşezată la capătul unui trailer. Uh-uh. Vedeţi? „Eu n-aş vrea ca ei să vadă aceasta.” Şi mă gândeam: „Doamne, uite aici, priveşte la această clădire mare în valoare de trei milioane de dolari, zic ei.” Şi mă gândeam...

E-18 M-am uitat în jos pe drum, şi am mers; aceasta zicea: „casa viitoare” a Aşa-şi-aşa. „Casa viitoare.”

E-19 Şi mă gândeam. Dar eu nu spun aceasta în a desconsidera pe aceşti fraţi, ci doar ce mi s-a spus mie. Mă gândeam, unde este casa mea viitoare? Ceva a zis: „Priveşte sus.” Astfel aceasta este destul de bine pentru mine. Atât timp... Eu mă voi uita după a mea sus Acolo. Aşa că eu nu zic că ei nu vor fi Acolo, de asemenea, vedeţi voi, dar aceasta era doar să mă încurajeze, vedeţi voi.

E-20 Eu nu aş avea simţ destul să ştiu cum să mânuiesc bani în felul acesta. Dumnezeu cunoaşte asta, de asemenea. Şi apoi ce dacă eu aveam mari obligaţii ca acestea, vă gândiţi că eu aş putea să vin aici la acest loc? Vă gândiţi că eu aş putea să ţin o adunare de trei zile aici ca Fratele Roberts? Când, Fratele Roberts trebuie să aibă în jur de zece mii în fiecare zi. Păi, eu m-aş sălbătici din prima zi, să întâlnesc asta. Vedeţi? Păi, eu pot să ţin o adunare unde există cinci persoane, sau două persoane, sau o persoană, sau merg oriunde El mă trimete. Eu nu am nevoie de ceva ci mai mult din El. Deci aceasta este pentru ceea ce eu vreau ca voi să vă rugaţi, ca eu să am mai mult din El, să-l cunosc pe El. Domnul să vă binecuvânteze!

E-21 Fiecare mulţime, acum, ele au trei clase de oameni: credincioşi, credincioşi-prefăcuţi, necredincioşi. Voi aveţi aceasta în fiecare mulţime.

E-22 Isus a avut aceasta în a Lui, şi eu v-am arătat seara trecută cum El i-a separat prin a spune lucruri şi neexplicându-le niciodată. Vedeţi? El niciodată nu a spus de ce trebuie ca ei să mănânce trupul Lui, de ce a venit El; cum urma ca El să vină jos, Acelaşi să meargă sus. Când, aceşti oameni ştiau că El era doar un om, avea un nume rău de la început, dar El a spus aceasta doar ca să le încerce credinţa lor.

E-23 Acei ucenici nu s-au mişcat. Ei nu au putut să explice aceasta. Dar uitaţi-vă ce a zis Petru:
„Doamne, unde să ne ducem?” Vedeţi, ei au văzut Cuvântul lui Dumnezeu pentru ziua aceea, care a fost promis pentru atunci, adeverit. Ei zic: „Noi ştim că Aceea este sursa.”

E-24 Uitaţi-vă la femeia Sunamită, în acelaşi fel, când ea şi-a primit băieţaşul din binecuvântarea lui Ilie.
Ea a zis: „Pune-mi şaua pe un catâr, şi să nu opreşti până nu-ţi spun eu.” Vedeţi? Şi ea s-a dus la omul lui Dumnezeu. Şi el nu ştia. Dar ea ştia că dacă Dumnezeu putea să-l aibă pe acel profet să-i spună că ea va avea un fiu, ea putea să afle de ce Dumnezeu i-a luat pe fiul ei. Şi ea a fost persistentă în a face aşa. Şi vă reamintiţi, ea a stat cu credinţa ei până când ea a aflat ce era... ce a cauzat aceasta. Şi Ilie a mers, nici măcar nu ştia ce va face el, a umblat în sus şi în jos pe duşumea; şi-a întins trupul lui peste prunc, şi el a venit la viaţă.

E-25 Voi vedeţi, aceasta este din cauză că oamenii cred. Ei nu pot explica. Nimeni nu poate explica pe Dumnezeu. Dar când voi vedeţi pe Dumnezeu făcând ceva în Cuvântul Lui, care El a promis că El va face aceasta!

E-26 Uitaţi-vă la acei soldaţi Romani beţi în ziua aceea tocmai înainte ca răstignirea să fi avut loc.
Aşezându-L acolo afară, şi lovindu-L peste faţă şi în obraji, şi lucruri ca astea, ziceau: „Acum, dacă Tu eşti un profet, spune-ne cine Te-a lovit.” El ştia cine L-a lovit, dar El nu a trebuit să le facă pe clovnul. Înţelegeţi? El doar a făcut...

E-27 El a zis: „Adevărat, adevărat...” Sfântul Ioan 5:19, acum ascultaţi. „Adevărat, adevărat, Eu vă zic vouă, Fiul nu poate să facă nimic de la sine; ci ceea ce el vede pe Tatăl făcând, aceea face Fiul întocmai.” De aceea, El nu a făcut nici o minune până când Tatăl i-a arătat Lui, printr-o vedenie, ce să facă, conform cu Propriile Lui Cuvinte. „Fiul nu poate face nimic în El însuşi,” nu ce El aude: „ci ceea ce el vede pe Tatăl făcând, aceea face Fiul.”

E-28 Niciun profet, niciun văzător în Biblie, nu a făcut vreodată un lucru la întâmplare. Dumnezeu arată mai întâi. Astfel nici un trup uman, nici chiar trupul lui Isus Cristos, nu poate slăvi. Aceasta este totul în Dumnezeu. Dumnezeu face arătarea, vederea, noi doar acţionăm aceasta aşa cum El ne arată şi ne spune. Fiecare dintre noi face asta.

E-29 Astfel fie ca Domnul să vă binecuvânteze acum. Şi eu am să vă întreb din nou, în această după-amiază, aşa cum noi citim Cuvântul... Şi voi sunteţi un popor aşa de plăcut, că eu aş putea doar să stau şi să discut cu voi şi să discut cu voi.

E-30 Dar eu vreau să spun, iarăşi, că eu fac o ocară la Mesajul pe care Dumnezeu mi l-a dat, prin doar a alerga aici... Noi am fi avut cinci servicii, dar mă gândesc că noi nu am putut să obţinem auditoriumul, astfel noi a trebuit doar să facem patru; aici trei seri, şi apoi un serviciu de vindecare. Ce, vedeţi, tu nici măcar nu ştii primele apropieri. Astfel poate într-o zi, dacă-i voia lui Dumnezeu, eu... şi ajutorul lui Dumnezeu şi cooperarea de la voi oameni minunaţi, mi-ar place să vin înapoi şi să-mi iau pe toţi fraţii mei, pe ei toţi împreună. Noi, aceasta ar putea să sune puţin nostim, dar: „Veniţi, haideţi să ne judecăm împreună,” zice Domnul. Să vedem doar aceea până la acel timp. Dacă eu nu ajung să fac aceasta, ţineţi minte, când eu vă văd din nou pe marginea Rîului, Dumnezeu va fi martor din nou că acesta este Adevărul pe care eu vi-l spun vouă. Acesta este Cuvântul Lui.

E-31 Nu aş fi eu un făţarnic, ce un... Ce aş avea eu în rezervă? Eu am o soţie şi câțiva copii acasă, plângând la telefon, cu un timp în urmă: „De ce nu vii tu acasă?” Vedeţi? Dar acolo sunt alţi copii care sunt bolnavi şi nevoiaşi. Acolo sunt soţii ale altor oameni, şi bărbaţi, care au nevoie de mântuire. Eu nu pot să fac asta, dacă mă aştept să traversez Râul. Vedeţi, Acolo eu voi şedea jos şi mă voi odihni pentru un timp atunci. Până atunci, eu îmbătrânesc, şi eu nu pot să mă simt cum m-am simţit când eu întâi am început cu ani în urmă, dar eu doar merg, oricum. Doar merg, oricum, deoarece aceasta este ultima ocazie când eu voi fi în stare să fac aceasta în, în această viaţă. Cealaltă Viaţă, ea nu va cere asta.

E-32 Să ne ridicăm acum în respect al Cuvântului Lui, în timp ce noi întoarcem la Marcu capitolul al 16-lea.
Şi eu o să încep să citesc de la versetul al 9-lea. Ascultaţi îndeaproape, dacă voi doriţi.

E-33 Acesta este mesajul de încheiere. Acesta astăzi este mesajul de încheiere pentru această parte a campaniei de aici. Şi aceasta ce eu citesc sunt Cuvintele de încheiere, ultimele lucruri pe care Isus le-a spus Bisericii Lui înainte ca El să plece, ultimele Cuvinte chiar imediat după înviere.

E-34 Al 16-lea capitol din Sfântul Marcu, eu am să încep cu al 9-lea verset.
Acum când Isus a fost înviat devreme în prima zi a săptămânii, El a apărut mai întâi la Maria Magdalena, din care El a scos şapte draci.
Şi ea s-a dus şi le-a spus lor că a fost cu El, aşa cum ei jeleau şi plângeau. Şi ei, când ei... au auzit că El era viu,...

E-35 Doar gândiţi-vă la asta: „Când ei au auzit că El era viu.” Oh, doamne! Eu sper că noi putem auzi acelaşi lucru astăzi, şi ştim că El este viu. Uh-uh.
... a auzit că El era viu, şi a fost văzut de ea, nu au crezut.
După aceea El a apărut (la ceilalţi) în altă formă la doi dintre ei, aşa cum ei mergeau, şi s-au dus în ţară. (Acela era Cleopa şi prietenul lui, mergând la Emaus.)
Şi ei au mers şi au spus aceasta şi la restul: nici ei nu i-au crezut.
După aceea El a apărut la cei unsprezece cum ei stăteau la masă, şi i-a dojenit pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, deoarece ei nu i-au crezut pe cei care L-au văzut după ce El a fost înviat. (Mă întreb dacă El ne-ar face acelaşi lucru nouă acum? Vedeţi?)
Şi El le-a spus, Mergeţi în toată lumea, şi predicaţi evanghelia la fiecare făptură. Cel care crede şi este botezat va fi mântuit;... cel care nu crede va fi osândit.
Şi aceste semne îi vor urma pe acei care cred; În Numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi;
Ei vor lua sus şerpi; şi dacă ei beau ceva lucru otrăvitor, acesta nu-i va vătăma; ei îşi vor pune mâinile lor peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşi.
Astfel atunci după ce Domnul le-a vorbit lor, El a fost primit sus în ceruri, şi a şezut la mâna dreaptă a lui Dumnezeu.
Şi ei au mers înainte, şi au propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând cu ei,... confirmând cuvântul cu semnele urmând. Amin.

E-36 Acum textul meu, în această după-amiază, eu am să-l iau afară de aici: O Judecată La Tribunal.
Să ne plecăm capetele noastre.

E-37 Graţiosul nostru Tată Ceresc, noi Te rugăm acum să iei Cuvântului Tău; şi aşa cum noi îl aducem sus, în după-amiaza aceasta, această judecată a Cuvântul Tău, noi ne rugăm ca noi să simţim Prezenţa lui Isus cel înviat, şi fie ca noi să nu fim aşa de trândavi. Şi aşa cum Tu ai spus acelora când Tu le-ai vorbit pe drum spre Emaus, cum că Tu le-ai vorbit şi Tu le-ai spus că ei erau... „Despre ce erau ei îngrijoraţi? De ce erau ei aşa de trişti?”

E-38 Şi ei au zis, că: „Tu trebuie că eşti un străin.” Şi le-a spus că... „Isus din Nazaret, care a fost un profet în faptă.”

E-39 Şi când ei s-au adresat Ţie ca unui profet, atunci aceasta nu era mai mult decât să se cuvină ca Tu să te duci la Cuvânt, fiind un profet, căci Cuvântul vine la profet. Atunci Te-ai întors către ei, şi ai zis: „Nepricepuţilor, şi zăbavnici cu inima în a crede, a nu crede tot ce au spus profeţii privind pe Cristos, cum El trebuie să sufere toate aceste lucruri care Tu le-ai spus, şi apoi să intre în slava Lui.” Şi începând de la Vechiul Testament, înapoi de tot la început, El le-a desluşit ce au zis profeţii despre Sine. Dar, atunci, ei încă nu au înţeles.

E-40 Dar odată înlăuntrul clădirii, cu uşile închise, atunci Tu ai făcut ceva întocmai în felul în care Tu ai făcut-o înainte ca Tu să fii răstignit, şi atunci li s-au deschis ochii. Tu ai dispărut repede din vederea lor. Şi ei au alergat şi au spus acestea, că ei au şezut la masă, la cină. Şi i-ai dojenit din cauza necredinţei lor, când Tu ai apărut prin ziduri şi le-ai spus că ei ar fi trebuit să Te creadă, şi pentru împietrirea inimii lor.

E-41 Şi cum s-au bucurat aceşti ucenici deoarece Te-ai făcut cunoscut, deoarece Tu ai făcut ceva în acelaşi fel în care ai făcut-o înainte de răstignirea Ta. Ei ştiau că erai Tu; acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-42 O Dumnezeule, ne rugăm, astăzi, să o faci din nou. Vino în mijlocul nostru. Şi Tu ai promis aceste lucruri pentru ultimele zile. Şi fie ca inimile noastre să nu fie aşa de searbăde cu... cu teologia modernă şi lucrurile din lume, ca noi să omitem să Te vedem. Deschide înţelegerea noastră, ochii, că noi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-43 Acum, eu sunt încredinţat că apariţia învierii Lui adeverite în această săptămână, acel puţin care noi am văzut, voi aţi putea la acest timp, în acest stagiu, fiind prima dată a voastră, să fiţi puţin sceptici despre aceasta, deoarece singurul lucru pe care voi îl vedeţi este doar partea minoră. Dar acesta nu a fost nici o singură dată greşit, în zecile de mii de mii de ori. Acesta nu a greşit niciodată. Câți de aici sunt martori la aceasta, ridicaţi-vă sus mâinile, care aţi fost... Vedeţi? Niciodată, indiferent ce naţiune, unde, locul, acesta niciodată nu a spus ceva ce se va întâmpla ci numai ceea ce s-a întâmplat exact în felul acela. Astfel, nimic nu poate să fie aşa precis decât Dumnezeu, singur. Vedeţi? Desigur.

E-44 Dar, desigur, aceasta trebuie să pară dubios. Aceasta trebuie să fie în felul acela. Aşa era în ziua Lui, şi aşa mai departe. Chiar naşterea Lui, şi toate celelalte, a părut dubios. Dumnezeu face aceasta doar să încerce credinţa poporului Său.

E-45 Acum, în această după-amiază, mă gândeam că nu ar fi mai mult decât corect... Şi după apariţia Lui înaintea noastră şi să meargă prin clădire şi să discearnă gândurile inimii. Şi eu am folosit numai trei sau patru Scripturi mici, cu voi.

E-46 Care, Dumnezeu ştie că toate Scripturile se unesc împreună. Nu există nici o greşeală în oricare din Ele. Nici una nu contrazice pe cealaltă. Acum, oamenii spun că se contrazice. Eu am oferit salarul de pe un an la oricine care-mi va arăta, unde se contrazice Cuvântul pe Sine. Acesta nu se contrazice pe Sine. Dacă o face, acesta nu este bun pentru mine. El trebuie să fie exact Adevărul.

E-47 Acum, Dumnezeu are să judece lumea prin ceva. Dacă El o judecă prin biserică, atunci care biserică? Căci, una este diferită de cealaltă. Dar El are să o judece prin Isus Cristos. Biblia a spus aşa. Şi Cristos este Cuvântul. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu.” El a judecat-o în zilele lui Noe, şi El a judecat-o în zilele lui Moise. El a judecat-o în fiecare zi, şi în ziua Lui, şi chiar până la această zi, prin acelaşi Cuvânt promis pentru acea epocă. Noi sau credem Aceasta, sau nu credem Aceasta, dar El este răspunzător să facă Cuvântul Lui corect. Voi ştiţi, că în Matei 12 acolo, acesta a spus aceea, că...

E-48 „Deşi El a făcut aşa de multe lucruri, totuşi poporul nu putea crede. Deoarece, Isaia zice, 'Ei au inimi, şi nu pot înţelege; au ochi, şi nu pot vedea; au urechi, şi nu pot auzi.'” Aceasta trebuia să se împlinească.

E-49 Şi aşa face şi aceasta trebuie să se împlinească. „Ei vor fi încăpățânați, îngâmfați, mai mult iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, învinuitori pe nedrept, neînfrânaţi, şi dispreţuitori de cei ce sunt buni; având o formă de evlavie, şi tăgăduind Puterea din aceasta, Puterea Dumnezeului din care ei au forma.” Ce lucru de întristare! Ce dacă acela ai fi fost tu? Gândiţi-vă despre un om sau o femeie care nu poate să creadă asta. Ce dacă acesta erai tu? Doar gândiţi-vă la asta. Aceasta este de a-ţi fi milă, nu să fie mustrat, ci să-ţi fie milă. Acesta desigur că este Adevărul. Observaţi acum.

E-50 Astăzi eu am să numesc ceea ce noi am numi... pentru câteva minute acum, înainte să ne rugăm pentru bolnavi. Şi noi o să încercăm să ieşim afară de aici în următoarele patruzeci de minute, dacă-i posibil, însă eu vreau să am doar o mică judecată mai întâi.

E-51 Şi acum cazul este, astăzi, în această judecată la tribunal. Acum dacă voi veţi asculta doar îndeaproape, şi să ţineţi în minte ceea ce eu încerc să spun. Aceasta nu va dura mult. Cazul, este: „Promisiunea Cuvântului lui Dumnezeu contra lumii.” Acum un caz nu poate fi chemat numai dacă acesta este pentru vreo cauză. Tu trebuie să prezinţi cazul. Şi cazul care este chemat în această sală de tribunal în această după-amiază... Acum eu vreau ca voi, fiecare, eu vă însărcinez, să ascultaţi la caz. Acum cazul, este: „Promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu contra lumii,” cazul.

E-52 Şi cauza pentru acuzare, este: „O încălcare de promisiune.” Puteţi voi să mă auziţi bine? Ridicaţi-vă mâinile, dacă voi pretutindeni în jur acum, voi puteţi auzi. Acuzaţia, este: „O încălcare de promisiune. Dumnezeu a făcut o promisiune şi nu s-a ţinut de ea.” Cuvântul lui Dumnezeu a făcut o promisiune, astfel El este adus înăuntru pentru un caz de tribunal. „Încălcare de promisiune.”

E-53 Acum, procurorul întotdeauna reprezintă statul, dacă eu înţeleg tribunalele corect. Astfel procurorul în aceasta reprezintă lumea, şi procurorul este Satan. El reprezintă lumea deoarece lumea îi aparţine lui. Şi el reprezintă lumea, şi el este procurorul lor.

E-54 Învinuitul în acest caz este Atotputernicul Dumnezeu, învinuitul.

E-55 Şi acum învinuitul întotdeauna are un martor de apărare. Şi martorul apărării în acest caz este Duhul Sfânt. Şi acum noi urmează să...

E-56 Şi procurorul are de asemenea ceva martori în caz, şi eu am să-i numesc pe ei. Şi unul din ei este D-ul Necredincios, următorul este D-ul Sceptic, şi următorul este D-ul Nerăbdător. Aceştia sunt acei care încearcă să obţină judecare împotriva lui Dumnezeu.

E-57 Acum noi avem... toate caracterele chemate înăuntru acum. Şi noi suntem în tribunal acum, astfel noi urmează să chemăm tribunalul la ordine. În regulă. Ordinea este, tribunalul este chemat la schimbare, sau la ordine.

E-58 Şi procurorul acum are să cheme primul lui martor să depună mărturie. Şi primul lui martor la podium este D-ul Necredincios.

E-59 Şi plângerea lui este, că: „Cuvântul lui Dumnezeu de promisiune nu este în totalitate adevărat.” Aceasta este plângerea lui, este primul martor. El pretinde că el este un credincios; deşi el nu este; dar el pretinde că el este. Şi el pretinde că el a „Participat aici, cândva în urmă, la o adunare, aşa numită, cu Duhul Sfânt, unde oamenii îşi puneau mâinile peste oameni, şi dând drepturile lor Scripturale să facă aceasta, citind aceasta din Marcu 16,” unde eu tocmai am citit. „'Ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşi.'”

E-60 D-ul Necredincios mărturiseşte, şi el zice, că: „Eu am avut mâinile acestuia, ce era numit, predicator umplut cu Duhul Sfânt, şi-a pus mâinile peste mine, conform cu Marcu 16, promisiunea pe care a facut-o Dumnezeu. Şi omul a zis că el era un credincios. Şi mulţi au pretins de a fi vindecaţi. Şi el şi-a pus mâinile peste mine, şi asta era cu două luni în urmă, şi nimic nu s-a întâmplat. De aceea, promisiunea nu este adevărată.” În ordine. Noi îi cerem D-lui Necredincios să păşească jos.
Procurorul, Satan, îşi cheamă martorul următor.

E-61 Următorul martor care se ridică, este D-ul Sceptic. Acum el mărturiseşte. El a zis: „Eu am mers la o biserică. Eu eram bolnav, şi eu am mers la o biserică care se presupunea a avea un pastor evlavios în ea, care are credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu. Şi el avea un vas micuţ de ulei aşezat pe biroul lui. Şi toţi din poporul lui care au venit acolo, care au vrut să li se facă rugăciune, el i-a uns cu ulei, citind promisiunea din Cuvântul lui Dumnezeu, în Iacov 5:14.”

E-62 „A citit Cuvântul, şi a zis, 'Dacă ar fi acolo ceva bolnavi printre voi, ei să cheme pe bătrânii bisericii, să-i ungă pe ei cu ulei şi să se roage peste ei, şi rugăciunea de credinţă va mântui pe bolnavi, şi Dumnezeu îl va învia pe el. Dacă ei au făcut vreun păcat, acesta i se va ierta lui.' Şi acum,” el a zis: „Eu am avut acest pastor, despre care am auzit mărturisiri de la alţii, m-a uns cu ulei, citindu-mi Scriptura, din promisiunea lui Dumnezeu. Şi aceasta a fost cu peste o lună în urmă, şi eu încă sunt tot aşa de bolnav cum am fost când el m-a uns.” De aceea, aceasta este plângerea lui. D-ul Sceptic să coboare jos.

E-63 Şi procurorul, Satan, cheamă următorul lui martor. Martorul lui următor este D-ul Nerăbdător. Acesta este un ticălos. Vedeţi? Scuzaţi expresia aceea. Vedeţi? El vă face doar, vă face aşa de agitaţi, că voi nu ştiţi ce faceţi. Înţelegeţi?

E-64 D-ul Nerăbdător, el pretinde că el... „Într-o zi, în timp ce citea Biblia...” Toţi aceştia pretind a fi credincioşi acum. Şi ei... El pretinde că el „citea Biblia,” şi el „a dat peste pasajul din Marcu 11:22 şi 23, unde Isus însuşi a făcut promisiunea, că, 'Dacă voi ziceţi acestui munte „mută-te,” şi nu vă îndoiţi în inima voastră, ci credeţi că ceea ce voi aţi spus se va împlini, voi puteţi avea ceea ce voi aţi spus.' Şi din nou El a spus, 'Dacă voi, când vă rugaţi, credeţi că voi căpătaţi ceea ce voi cereţi.'“ Acum el zice: „Eu am fost un infirm cu picioarele mele, olog cu picioarele mele, cam pentru treizeci de ani. Şi eu am acceptat acea promisiune, cu cinci ani în urmă, şi nimic nu s-a întâmplat de atunci. Eu încă sunt tot aşa de infirm cum am fost vreodată.” Acum, acum procu-... Apoi el păşeşte jos.

E-65 Acum procurorul trebuie cumva să arate cazul. Astfel procurorul, care este Satan, zice către public, vedeţi: „Aceşti oameni pretind a fi credincioşi. Şi Dumnezeu nu este justificat în a plasa astfel de promisiuni pripite în Cuvântul Lui, când El nu le susţine.” Vedeţi, el acuză pe Dumnezeu. „El a pus aceste promisiuni în Cuvântul Lui, pentru copiii Lui credincioşi. Şi copiii Lui credincioşi au păşit aici sus şi mărturisesc că ei au acceptat această pretenţie, pe care El a făcut-o în Cuvântul Lui, de a fi Adevărul, şi ei nu au deloc rezultate din Acesta.”

E-66 De aceea el acuză pe Dumnezeu, încercând să obţină un caz împotriva Lui, să spună că: „Dumnezeu a pus ceva în Cuvântul Lui, pentru copiii Lui credincioşi, şi nu stă înapoia a ceea ce El a promis.” De asemenea pretinde aceea, că: „El este necinstit să facă o astfel de promisiune la oameni, la copiii Lui credincioşi, şi nu este în stare să susţină ce El a spus că El va face.” Acum procurorul arată un caz greu aici împotriva acuzatului. „El nu este în stare să susţină Aceasta, deoarece noi avem martori aici, că, 'El nu stă înapoia Cuvântului pe care L-a promis.'”

E-67 Totuşi, procurorul vorbeşte înainte. Procurorul zice, care este Satan: „Totuşi, promisiunile lui Dumnezeu, că, 'Toate lucrurile sunt posibile pentru credincioşi,' Dumnezeu spune asta în Cuvântul Lui.” Procurorul îşi sigilează cazul lui acum, vedeţi voi. El gândeşte că el îl are deoarece cei trei martori care au depus mărturie, şi au dat aceasta la Scriptură, şi au citat Scriptura corect, şi fiecare lucru în felul în care ei au făcut aceasta. Şi acum procurorul de asemenea îşi sigilează acele locuri micuţe, că: „Promisiunile lui Dumnezeu că, 'Toate lucrurile sunt posibile pentru acei care cred.'”

E-68 Încă, din nou procurorul vorbeşte, Satan, şi zice: „Dumnezeu promite de a fi viu după ce El a fost răstignit. Promite, El promite că El încă este viu. Şi, de asemenea, El promite în Scriptura Lui, Evrei 13:8, că, 'El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.' Şi El nu este în stare să suporte sau să susţină ce promite El.” El o ţintuieşte, foarte strâns, astfel că nu există nici o şansă să ieşi afară din aceasta. „El nu este capabil să facă aceasta. Dumnezeu nu poate să-şi ţină Cuvântul Lui,” cu alte cuvinte. „El pretinde că el este înviat din morţi.”

E-69 „El pretinde, de asemenea, în Ioan 14:12, că, 'Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el.' El nu a fost în stare să susţină asta. El a zis de asemenea, în Scriptură, 'Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea, totuşi voi Mă veţi vedea. Că din cauză că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.'”

E-70 „Observaţi iarăşi, El pretinde că în Marcu... al 17-lea capitol, vorbind despre zilele Sodomei, în care trăim noi acum, 'cum era în zilele Sodomei,' că priveliştea lumii va fi în aceeaşi poziţie. Şi că Dumnezeu va veni jos, fiind Cuvântul manifestat în trup aici pe pământ, şi va fi în stare să facă întocmai aceleaşi lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut, care era un om în formă umană, care era numit, de către Abraham, 'Elohim.' Şi Isus a zis, 'Când Fiul omului este descoperit' în ultimele zile, că El se va descoperi pe Sine în aceeaşi manieră care a fost luată în zilele lui Lot, dând priveliştea.”

E-71 „El de asemenea promite, că, 'El va fi cu noi, chiar în noi, până la sfârşit, sau sfârşitul lumii.' Şi El de asemenea pretinde, că, 'Şi cerurile şi pământul vor cădea, dar Cuvântul Lui nu va cădea niciodată.'”

E-72 Acum eu cred că procurorul se gândeşte că el are cazul lui destul de bine sigilat. El are martori să dovedească că acest Cuvânt nu este Adevărul.

E-73 Acum voi sunteţi şi judecători şi juriu, în această după-amiază. Voi, mintea voastră, este juriul. Şi acţiunile voastre este judecătorul. Voi, voi sunteţi orice este verdictul juriului vostru. Voi veţi acţiona după ceea ce este verdictul vostru. Înţelegeţi? Voi va trebui să faceţi aceasta, deoarece faptele voastre vorbesc mai tare decât cuvintele voastre. Înţelegeţi? Asta-i adevărat. Voi puteţi zice ceva, dar dacă voi nu o faceţi din adins, voi nu o puteţi înfăptui. Înţelegeţi? Faptele voastre vor merge mai tare decât cuvintele voastre. Observaţi.

E-74 Acum procurorul să păşească jos. El şi-a dat, a avut martorii lui, şi ei au mărturisit. Şi procurorul a plasat Cuvântul aici afară şi L-a sigilat întocmai în felul în care el îl vrea pe Acesta. Căci, el se gândeşte că el are cazul sigilat complet acum, astfel lăsaţi ca procurorul şi martorii lui să păşească jos de pe podium.

E-75 Acum noi vom chema pe martorul apărării, Duhul Sfânt. Voi ştiţi, dacă există un inculpat, acolo trebuie să fie un martor al apărării. Astfel noi vom chema martorul apărării să apere pe inculpat, Duhul Sfânt.

E-76 Primul lucru pe care Duhul Sfânt îl spune când El păşeşte sus, este acesta. El vrea să atragă atenţia la pro-... la procuror, acela care încearcă să judece cazul care este acuzat, că: „Procurorul a interpretat greşit Cuvântul la oameni, întocmai cum a făcut el la prima fiinţă umană, Eva, în grădina Edenului. El a interpretat greşit Cuvântul la oameni.” Şi Duhul Sfânt, martorul apărării, atrage atenţia la aceasta.

E-77 „Observaţi, el a spus că, procurorul a zis, că, 'Aceste promisiuni sunt către credincioşi.' Şi, că, credincioşii sunt singurul lucru la care este promisiunea, nu la necredincioşi şi sceptici.” Martorul apărării, pretenţiile Lui, că: „Dumnezeu a spus distinct că aceasta era către credincioşi; şi atrage atenţia că fiecare care a mărturisit, în protest împotriva Cuvântului, a admis că alţii au pretins de a fi vindecaţi.” Înţelegeţi? Astfel asta îl aruncă pe el afară chiar acum, vedeţi, dar să mergem înainte cu cazul încă puţin.

E-78 Şi martorul apărării trebuie să ştie dacă ei sunt credincioşi sau nu, deoarece El este Acela care însufleţeşte Cuvântul. El ştie dacă ei cred sau nu. Voi nu credeţi astfel? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] El trebuie să ştie. El ştie dacă ei sunt credincioşi sau nu, deoarece El este singurul care poate să pună Viaţă în Cuvânt. Aici dacă ar fi trupul meu să stea aici fără duh, eu aş fi mort; dar numai viaţa este aceea care poate însufleţi acest trup să se mişte. Şi acesta este numai Duhul Sfânt care poate însufleţi Cuvântul. El este singurul care poate să-L pună în acţiune, şi El se cuvine să ştie dacă ei sunt credincioşi sau nu. Şi împotriva propriei lor mărturii care ei au zis: „Alţii au pretins a fi vindecaţi, şi alţii au pretins a vedea aceste lucruri,” dar ei nu au făcut-o. Acum, vedeţi, martorul lui este deja condamnat.

E-79 Dar, acum, El însufleţeşte Cuvântul. Şi iarăşi El vrea să atragă atenţia la cuvântul procurorului, sau acuzarea care este în chestiune. „El niciodată nu a fixat vreun anumit timp pentru această vindecare. El a zis, 'Rugăciunea de credinţă va mântui pe bolnav. Dumnezeu îi va ridica.' El a zis, 'Ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi.' Şi El nu a zis că ei vor sări în sus chiar atunci şi să fie vindecaţi. El a zis, 'Ei se vor însănătoşi, dacă ei au crezut.' Vedeţi, citând greşit Cuvântul! Vedeţi?”

E-80 Mă gândesc că noi avem un martor bun al apărării. Acum, acolo, El trebuie să ştie dacă ei cred sau nu. El putea spune asta. Şi El desigur conformează Scriptura aici, deoarece martorul apărării întotdeauna a făcut asta, în termenii Bibliei. Cuvântul întotdeauna se conformează pe Sine.

E-81 Şi noi aflăm că El a zis, că: „Satan, a citat greşit Cuvântul la acel necredincios, şi necredinciosul nu a ştiut altfel. Dar acel care L-a crezut, a ştiut exact întocmai ce a zis Acesta, şi s-a ţinut de El.” Înţelegeţi? Înţelegeţi? Ce era pretenţia lor, ei nu au putut să o dovedească. Dar ei au pretins-o, ei înşişi, şi ei erau.

E-82 Cum noi pretindem a fi mântuiţi. Ei zic: „Păi, arată-mi cum eşti tu mântuit.” Viaţa mea dovedeşte că eu sunt mântuit. Felul în care eu acţionez, dovedeşte dacă eu sunt mântuit sau nu. Nu contează cât de mult mărturisesc eu despre aceasta aici, tu vei şti după cum trăiesc eu dacă sunt mântuit sau nu.

E-83 În acelaşi fel este prin vindecare. Dacă tu o accepţi şi o crezi, tu o să acţionezi în felul acesta. Acolo are să fie o aşa schimbare în tine! Nu există nimic care să poată să o scoată din mintea ta, nu mai mult decât salvarea voastră. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Tu trebuie să o accepţi pe aceleaşi baze.

E-84 „Prin credinţă voi sunteţi mântuiţi.” Isus i-a zis femeii care a atins haina Lui, El a zis: „Credinţa ta te- a mântuit.” Acum, eu nu sunt pe departe un om de ştiinţă, dar eu am căutat câteva cuvinte. Acum acel cuvânt de acolo vine de la cuvântul grecesc sozo, care înseamnă: „salvat,” întocmai ca salvat material sau salvat spiritual. „Voi sunteţi salvaţi, sozo.” El a salvat-o pe ea de la un mormânt prematur, întocmai la fel cum El vă salvează de la iad. Sozo, acelaşi cuvânt grecesc este folosit. Observaţi: „Credinţa ta te-a sozo, te-a salvat de boala pe care tu ai avut-o.” Observaţi, acelaşi cuvânt de fiecare dată.

E-85 Din nou atrăgând atenţia acum, procurorul a citat greşit Cuvântul, şi Dumnezeu niciodată nu a spus că ei vor sări în sus, repede chiar, îndată ce ei au mâini puse peste ei. Dar El a zis: „Acei care cred, se vor însănătoşi.” Asta este, dacă el crede! Aceasta este numai către credincioşi.

E-86 „Şi iarăşi martorul apărării vrea să atragă atenţia, la curte în această după-amiază, că, Dumnezeu a zis că Cuvântul Lui era o sămânţă. 'Cuvântul este o sămânţă pe care a semănat-o semănătorul.' Dacă acest pământ, Sămânţă cade în felul corect de pământ, care are destulă fertilitate în el să facă această Sămânţă să țâșnească la viaţă, să o însufleţească, aceasta va trăi.”

E-87 Acum când un om plantează o sămânţă. Dacă tu eşti un fermier, sau ştii ceva despre plantarea oricărei seminţe; dacă tu plantezi o sămânţă astăzi, ceva porumb, să zicem, că tu îl pui în grădina ta. Şi mâine dimineaţă tu te-ai duce afară şi l-ai dezgropa şi te uiţi la ea, şi zici: „Păi, acolo nu este nici o deosebire în ea.” Tu o plantezi înapoi. Şi ziua următoare, tu mergi înapoi, te uiţi la ea, şi zici: „Nu există nici o deosebire în ea.” Aceasta nu va veni sus niciodată. Ea nu o poate face. Când tu o dezgropi, tu ai stricat tabloul chiar acolo. Tu trebuie să o predai pe ea pământului, şi apoi aceasta depinde de pământ să facă restul.

E-88 Şi de fiecare dată în care tu te uiţi la simptomele tale, mărturiseşti despre ele, te plângi despre ele, Dumnezeu niciodată nu te poate vindeca. Tu o predai lui Dumnezeu şi crezi Cuvântul Lui. El va aduce aceasta la îndeplinire. Dacă aceasta este înmugurire, orice este aceasta orice face aceasta, ţie nu-ţi pasă. Dumnezeu a promis-o, şi potenţial tu ai vindecarea ta când tu o accepţi. Aceasta este în formă de sămânţă. [Fratele Branham bate de cinci ori în amvon - Ed.]

E-89 Dacă eu cer de la tine un pom de stejar, şi tu mi-ai dat mie o ghindă, potenţial eu am un pom de stejar. Şi dacă eu ţi-am cerut un ştiulete de porumb, iar tu mi-ai dat un bob de porumb, potenţial eu am un ştiulete de porumb. Atunci eu îl predau pământului, şi îl ud, şi ţin toate buruienile departe de el, care ar trage puterea din pământ în jurul lui, ţin buruienile afară. Atunci acesta va creşte automat, deoarece el este predat, şi acesta este o sămânţă germenizată. Acum dacă sămânţa nu este germenizată, ea nu va creşte. Dar dacă sămânţa are un germene de viaţă în ea, nu există nimic care poate să o ţină să nu crească.

E-90 Cineva a zis: „Ce crezi tu despre înviere?”

E-91 Du-te aici afară în timpul iernii, toarnă o bucată de beton jos în curtea ta, şi unde este cea mai deasă iarbă a ta anul viitor când vine primăvara? La marginea trotuarului. Vedeţi, când acea strălucire a soarelui, şi lumea se balansează roata în poziţia acelui soare din nou, nu există nicidecum o cale să o ascundă. Viaţa îşi găseşte drumul. Aceasta îşi croieşte drumul sub acel beton, şi aşa mai departe, şi vine drept afară la capătul trotuarului, şi îşi scoate capul afară, în laude către Atotputernicul Dumnezeu. Soarele, s-u-n, [în Engleză: „sun” înseamnă soare - Trans.] controlează toată viaţa botanică.

E-92 Şi S-o-n [Son înseamnă în Engleză Fiul - Trans.] controlează toată Viaţa Eternă. Căci, El, şi numai El, are Viaţă Eternă. Nu O poate ascunde! Acolo este hotărât să fie o înviere. Nu te îngrijora unde eşti, tu vii, oricum.

E-93 Şi tu trebuie să te vindeci dacă tu o crezi şi o accepţi. Aceasta este o sămânţă pe care a semănat-o semănătorul, şi ea a căzut în pământ. Şi dacă ea vine... Unele au căzut pe stânci, voi ştiţi, aceasta nu a avut nici o rădăcină; unele au căzut în spini şi dezamăgiri, şi aceea a înecat-o. Dar unele au mers unde nu au fost buruieni şi spini şi stânci.

E-94 Acum aceasta depinde de ceea ce voi... Dacă voi lăsaţi vreun necredincios să vină la casa voastră, sau vreo persoană necredincioasă să vă spună: „Păi, acolo-i lucrul ăla, acela nu există un astfel de lucru ca Acela,” voi lăsaţi să vină înăuntru buruieni. Vouă vă displace aceea!

E-95 Ziceţi: „Dumnezeu a zis aşa! Aceasta o stabileşte. Eu sunt vindecat deoarece eu cred asta în inima mea.” Şi acea credinţă aşezată acolo, şi toată necredinţa luată la o parte din ea, aceasta trebuie să o aducă afară. Asta-i adevărat.

E-96 Acum, martorul apărării vrea să cheme câțiva martori la platformă. O să avem noi timp să o facem?
Martorul apărării vrea să cheme un martor acum, martorul Lui, aşa cum procurorul şi-a chemat martorul lui. Martorul apărării va chema, întâi, pe profetul Noe, şi-l lasă să mărturisească. „Noe, ce ai tu de spus acum, în această după-amiază, despre asta?”

E-97 El a zis: „Eu am trăit într-o epocă ştiinţifică departe dincolo de această epocă ştiinţifică. Nu a plouat niciodată pe pământ. Dumnezeu a udat pământul prin vegetaţie, şi aşa mai departe, prin izvoare care erau sub pământ. Dar într-o zi Dumnezeu a venit la mine, şi mi-a spus că are să plouă cu ape din ceruri. Eu mi-am dat mesajul. Şi El mi-a spus să construiesc o corabie. Aceasta am făcut, şi am zis că urmează să ploaie cu apă din ceruri.”

E-98 „Şi D-ul Necredincios, D-ul Sceptic, şi toţi oamenii aceia șezând acolo, ei şi-au bătut joc de mine, şi au râs de mine, pentru că am crezut o astfel de minune ca aceasta, când s-a dovedit ştiinţific că nu există apă sus acolo. Ei puteau să tragă în lună; ei puteau să tragă la stele. Ei puteau să facă lucruri de felul acela, ei au construit lucruri atunci pe care noi nu le putem construi astăzi, astfel ei au dovedit, ştiinţific, că nu exista vreo ploaie acolo sus.”

E-99 Dar Noe a zis: „Dumnezeu mi-a spus că are să plouă. Şi eu cred, că dacă Dumnezeu a zis aşa, El este în stare să pună apă acolo sus, aşa că eu am bătut înainte. D-ul Necredinţă şi-a bătut joc de mine, D-ul Sceptic s-a îndoit de mine. D-ul Nerăbdare! Eu am bătut înainte, până am construit corabia. Fiecare zi ei au venit pe acolo, şi au zis, 'Păi, eu presupun că are să plouă astăzi? Ha-ha-ha!'”

E-100 Vedeţi, în acelaşi fel: „Eu mă gândeam că tu eşti bine. Eu mă gândeam că tu urmează să te faci bine.”

E-101 „'Unde este ploaia? Tu ştii, după toate astea, profetule Noe, aşa cum se presupune că tu eşti unul, tu ai spus asta.' Acum amintiţi-vă, ei nu sunt aceea... Aceştia sunt oamenii care pretind că ei sunt credincioşi. Nu, D-ul Necredinţă şi D-ul Sceptic, şi acei sunt, ei se fac că pretind că ei sunt credincioşi. 'Păi, profetule, Noe, noi întotdeauna am ştiut că tu ai fost un profet fals, pentru că tu ai idei prosteşti care nu se dovedesc cu ştiinţa. Aceasta nu se dovedeşte cu tendinţa modernă. Vezi, tu, tu nu te dovedeşti cu pastorii noştri. Acolo este ceva greşit. Noi ştim că tu nu eşti într-adevăr un profet. Dar tu ai spus că urmează să ploaie, aceasta era cu o lună în urmă, şi nu plouă încă.'”

E-102 „Doi ani au trecut, 'Măi, măi, profetule, eu mă gândeam că tu ai zis că Dumnezeu a spus aşa?'”
„El a spus aşa.”
„Păi, doi ani au trecut!”

E-103 „Cinci ani, douăzeci de ani, cincizeci de ani, corabia este completă.” Noe şedea în uşă. „Aici vine D-ul Batjocoritor, D-ul Necredincios, D-ul Sceptic, D-ul Nerăbdător, 'Păi, acum, unde este ploaia?'”

E-104 „'Dumnezeu a zis că urma să ploaie.” El nu a zis când. El a zis: „Că urma să plouă.” El nu a spus când. El doar a spus: „Că are să plouă. Fă o corabie. Tu vei fi în siguranţă în ea. Urmează să plouă.” El nu a spus când urma ca să plouă. El a spus: „Că urmează să plouă,” şi eu am construit corabia.

E-105 „'Păi, mi se pare mie, că, dacă tu ai construit corabia şi tu ţi-ai făcut partea ta, Dumnezeu îşi va face partea Lui.'”

E-106 „El va face, dar El nu a spus când are El să o facă. El a spus doar că are să o facă. ‚Urmează să ploaie.'”

E-107 Astfel noi aflăm, că el a zis atunci: „Anii au trecut, până la o sută şi nouăsprezece ani, şi lipsind doar cam şapte zile de la a fi o sută şi douăzeci de ani. D-ul Necredinţă, D-ul Batjocoritor, toţi ăştialalţi, D-ul Sceptic, adică, şi D-ul Nerăbdător, ei toţi au făcut haz de mine, şi toate celelalte, şi au zis că eu eram 'Nebun, să cred o astfel de promisiune pripită ca aceasta. Că, dacă Dumnezeu mi-a promis asta, El a spus ceva care nu era adevărat, şi El nu era în stare să susţină ceea ce El a spus.' Dar eu am crezut pe Dumnezeu, şi am stat ferm. Acolo sunteţi, eu l-am crezut pe El. Eu am stat ferm.”

E-108 „Şi, voi ştiţi, într-o zi ei au venit sus să râdă de mine, şi uşa a fost închisă. Ei au zis: „Păi, bătrânul fanatic a mers acolo afară şi a închis uşa, eu presupun.” Dar eu i-am auzit. Însă eu le-am spus:
„Dumnezeu a închis uşa. Fără îndoială că ploaia va cădea astăzi! Şi asta va fi.”

E-109 „Prima zi a trecut, acolo nu a fost ploaie, atunci ei într-adevăr şi-au bătut joc de mine. „Spunând:
„Dumnezeu a închis uşa.” Eu nu cred un astfel de lucru ca acela. Noe a închis uşa, însuşi, el şi fiii lui.“ Vedeţi, Batjocoritor, Necredincios, Sceptic!

E-110 „În ordine, aceasta a mers înainte pentru o vreme, dar la 17 mai, într-o dimineaţă, a plouat. Şi aceasta i-a nimicit absolut pe toţi acei oameni care au fost puşi la o încercare împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, şi i-a mântuit pe acei care au crezut pe Dumnezeu şi au făcut pregătiri pentru aceasta.”
Noe a zis: „Lăsaţi-mă să mărtu-...”

E-111 „Nu, Noe, dă-te jos. Să chemăm un alt martor. Noi nu avem timp în această după-amiază.”

E-112 Hai să lăsăm pe martorul apărării acum să cheme al doilea martor. El va chema pe Abraham.

E-113 Abraham a zis: „Eu am fost doar un om simplu, un credincios, şi Dumnezeu mi-a vorbit prin Cuvântul Lui, şi a zis, într-o zi, că eu voi avea un copil, prin Sara. Sara avea şaizeci şi cinci, şi eu eram de şaptezeci şi cinci. Eu m-am căsătorit cu ea când ea era în vârstă cam de şaisprezece ani. Ea era jumătate sora mea. Şi ea era sterilă, şi eu eram. Ea era stearpă, şi eu eram steril, aşa că nu exista nici o cale ca noi să avem acest copil. Şi astfel noi am mers înainte, cu anii. Dar Dumnezeu a promis-o, şi noi ne-am dus jos şi am luat toată învelitoarea şi acele, şi fiecare lucru, ne-am pregătit pentru prunc, şi am făcut botoşeii. Şi Sara...”

E-114 „Şi a trecut prima lună, eu am zis, 'Sara?' Ţineţi minte, ea este cam cu douăzeci de ani trecută de menopauză. Vedeţi? Şi am zis, 'Acum, Sara, este acolo ceva diferenţă în aceste ultime douăzeci şi opt de zile?'”
„Nu, nici o diferenţă.”

E-115 „Păi, eu am ştiut că noi urma să avem copilul, oricum. Şi noi am mers înainte şi înainte, an după an, şi eu încă l-am crezut pe Dumnezeu.”

E-116 „D-ul Necredincios, D-ul Sceptic, şi D-ul Nerăbdător, au încercat tot ce au putut să mă îndepărteze.
Ei au încercat să-mi spună că eu eram greşit. 'Păi, Abraham, tu ai fost un fermier cu succes, tu erai un om minunat, fiecare se gândea la tine, dar tu ai deviat pe capătul adânc. Tu crezi ceva care nu poate fi adevărat. Aceasta este neştiinţific pentru un om bătrân ca tine, şi o femeie bătrână ca Sara, să aibă un prunc.”

E-117 „Dar eu l-am crezut pe Dumnezeu, oricum! Aceasta era douăzeci şi cinci de ani mai târziu. El nu mi-a spus când urma ca eu să am acel prunc, dar El a spus că eu îl voi avea. Şi eu l-am crezut pe Dumnezeu, şi am socotit orice lucru care era contrar de parcă aceasta nu era.”

E-118 „El nu s-a clătinat la promisiunea lui Dumnezeu prin necredinţă. Nu conta câţi batjocoritori ziceu, 'Tu nu eşti! Tu nu poţi fi! Aceasta este imposibil! Vino-ţi în fire! Tu eşti nebun!' El a zis că el a devenit mai puternic şi mai puternic, tot timpul.” Aceasta este ceea ce face credinţa veritabilă. Aceasta nu cunoaşte nici o îndoială. Dar dacă tu nu cunoşti asta, tu vei renunţa foarte repede.

E-119 „Astfel, ei bine, Abraham, Eu mă gândesc că tu ai fi un martor foarte bun.”

E-120 „Cuvântul nu a spus când urma ca eu să am copilul, prima lună, dar El a spus că noi vom avea copilul.”

E-121 În ordine, să chemăm un alt martor repede. Isaia, profetul, să-l întrebăm pe el ceva.

E-122 „Păi,” el a zis: „Domnul mi-a vorbit într-o zi, în profeţie. Eu eram un profet. Fiecare ştia că ce spuneam eu, Domnul a onorat, şi ei toţi m-au crezut ca un profet. Şi într-o zi acolo a venit ceva îndrăzneţ, şi Acesta a zis, 'O fecioară va zămisli.' Păi, acum, aceasta era neobişnuit.”

E-123 Şi aceasta este de obicei în acel lucru neobişnuit în care Dumnezeu lucrează. Vedeţi, aceasta este prea ciudat. Ca Iosif, el a vrut să o creadă pe Maria, dar aceasta era aşa de neobişnuit, voi vedeţi, prea neobişnuit.

E-124 Astfel el a zis: „Când eu am făcut acea profeţie, fiecare m-a crezut. Astfel fiecare fată tânără s-a pregătit, care era nemăritată, s-a pregătit să aibă un Copil născut prin fecioară. Zi după zi, an după an, au trecut, şi atunci ei au început să creadă că eu am fost un profet fals. Dar eu ştiu că era acelaşi Dumnezeu care întotdeauna a făcut aceste promisiuni, astfel eu am stat drept cu aceasta. Şi aceasta a fost cam cu opt sute de ani mai târziu, înainte să vină pruncul, dar o fecioară a zămislit. Cuvintele Lui s-au împlinit.”

E-125 Repede, să chemăm un alt martor. Să-l chemăm pe Moise. „Moise, tu ai fost născut...”

E-126 Toţi profeţii sunt predestinaţi, noi ştim asta. „Darurile şi chemările, sunt fară pocăinţă.” „Ieremia,” a zis Dumnezeu: „înainte ca tu să fii chiar zămislit în pântecele mamei tale, Eu te-am cunoscut şi te-am pus deoparte, şi te-am ordinat un profet către neamuri.” Isus Cristos a fost „sămânţa” femeii, din grădina Edenului. Ioan Botezătorul, cu şapte sute doisprezece ani înainte ca el să fie născut, Isaia l-a văzut, şi a zis: „El este glasul celui ce strigă în pustie, 'Pregătiţi calea Domnului.'” Vedeţi, darurile şi chemările nu sunt prin punerea mâinilor unul peste altul. Aceasta este ceea ce face Dumnezeu. Născut, de la naştere, vedeţi, acele daruri sunt chiar în voi când voi sunteţi născuţi. Observaţi.

E-127 Moise, născut să fie un profet. Şi aici el era afară în pustie, după patruzeci de ani de a scăpa de educaţia lui pe care el a obţinut-o jos în Egipt. Şi totuşi Dumnezeu i-a apărut lui, şi a vorbit într-un semn, şi într-un glas; un Stâlp de Foc, şi un glas care era foarte Scriptural. „Şi a zis aşa, 'Eu sunt cu tine, Moise. Tu vei fi gura Mea.'” Şi Moise a zis: „Eu m-am plâns. Eu nu credeam că gura mea era vrednică. 'Eu mă bâlbâi puţin. A mea vorbire nu este bună.' Şi Dumnezeu mi-a spus, 'Cine a făcut gura omului? Şi, dacă tu nu poţi crede asta, Eu ştiu că Aaron poate vorbi bine, fratele tău. Tu să fii Dumnezeu, şi el să fie profetul tău; el să facă, iar tu vorbeşti Cuvântul. Şi Eu voi fi în gura ta şi voi vorbi Cuvântul.” Acum, acela este un aranjament destul de bun, astfel eu am mers.

E-128 „Şi fiecare a râs de mine, deoarece eu eram chiar atunci în vârstă de optzeci de ani. Eu aveam barbă albă atârnând jos de tot în felul acesta. Şi eu aveam pe soţia mea șezând pe un catâr, şi pe micuţul Gherşom lângă ea, şi eu mergeam jos în Egipt. Şi ochii mei s-au fixat către Ceruri, şi toiagul acesta vechi şi strâmb în mâna mea. Eu mergeam jos să preiau; o invazie a unui om.” Şi treaba era că, el a făcut-o. Asta-i adevărat. El a făcut-o cu un toiag strâmb, unde el nu a putut să o facă cu o armată. Dar, Dumnezeu a zis aşa, asta o stabileşte.

E-129 „Astfel când eu am venit întâi înaintea sfântului părinte Faraon, pastorul, voi ştiţi, şi am efectuat minunea pe care Dumnezeu mi-a spus să o fac; un semn cu mâna mea, sau cu un toiag; voi ştiţi, pastorul Faraon, acolo jos, el nu a vrut să coopereze cu mine, de la început. Dar când eu a trebuit să-mi forţez calea înăuntru, să o iau, voi ştiţi, el cumva a făcut, a încercat să facă lucrarea Domnului să arate dubioasă. El a zis că el avea câțiva magicieni acolo care puteau să facă acelaşi lucru. Şi personificatorii fireşti s-au ridicat să personifice.”

E-130 Aceea este tocmai exact ceea ce Satan face în fiecare mişcare. Personificatori fireşti; cineva vede ceva făcut, şi cineva încearcă să personifice aceasta.

E-131 „Când acei personificatori fireşti au venit sus, şi au transformat acele toiege în şerpi, întocmai cum eu am făcut, pastorul Faraon a zis, 'Voi vedeţi, acesta nu este nimic decât un magician, un magician întărit. Şi noi avem acelaşi lucru aici, şi ştiinţific, şi aşa mai departe. Noi, voi, doar aţi făcut exact. Noi avem spitale şi alte lucruri acum.' Desigur, eu cred asta, dar asta nu este ceea ce a spus Dumnezeu. Înţelegeţi?”

E-132 Acum el a zis: „Observaţi,” a zis: „noi... el a încercat să facă ca aceasta să pară dubios, de partea mea. Dar eu eram pozitiv, am ştiut că glasul care mi-a vorbit era Cuvântul scris şi vorbit a lui Dumnezeu pentru această eră. Astfel eu m-am ţinut doar neclintit, şi El i-a risipit pe toţi de lângă mine. El în sfârşit ne-a adus la muntele unde El mi-a spus. După mult, mult timp; nu în ziua aceea, ci mult timp după aceea, noi în sfârşit am venit la muntele unde El a zis: ‚Ca un semn, Eu mă voi întoarce la acest munte.' Eu am stat neclintit.”

E-133 Haideţi să apucăm un alt martor, repede, înainte să plecăm. Să-l tragem sus pe Iosua aici.

E-134 Iosua a zis: „Moise a luat unul din fiecare seminţie, fiecare denominaţiune, şi el ne-a trimis dincolo să spionăm ţara. Şi când noi am ajuns acolo la râu, şi ne-am uitat dincolo şi am văzut pe acei Amaleciţi, şi Amoriţi, Fereziţi, şi câți alţii, au zis, ei erau uriaşi.” A zis: „Poporul a ţipat, de frică, 'Păi, noi nu putem să facem asta! Dacă noi sponsorăm vreodată o adunare ca asta, organizaţia noastră ne va scoate afară. Noi doar nu o putem face. Noi nu putem avea lucruri ca acelea. Aceasta este prea dubios, vedeţi. Noi doar nu putem. Păi, aceasta este imposibil.' Şi când ei au venit înapoi, totuşi ei au avut dovada, au adus înapoi struguri din ţara aceea.”

E-135 Şi, necazul cu aceasta este, cum poate un om, sau o biserică, sau o denominaţiune, care a gustat vreodată din dovada că El este viu, şi apoi să-L nege când El este înviat printre noi? Cum puteţi voi să faceţi aceasta, Penticostalilor? Voi aţi vorbit în limbi şi aţi tălmăcit limbi, cum voi pretindeţi, şi apoi cum puteţi voi să respingeţi tocmai Cuvântul promis pentru această epocă? Luaţi parte din Acesta, şi voi ziceţi: „Aceasta este o Ţară bună. Noi nu aveam habar!” Aceasta era o Ţară bună. Aceasta este dovedit de a fi o Ţară bună, dar acel singur ciorchine de struguri nu era tot din Aceasta. Toată Palestina era plină de ei! Noi credem în vorbirea în limbi, şi toate aceste alte minuni şi lucruri, şi rugăciunea pentru bolnavi.

E-136 Şi atunci când promisiunea vine aici sus, la altceva: „Cum era în zilele Sodomei.” Maleahi 4 a zis: „Tocmai înainte de timpul grozav când lumea Neamurilor va arde întocmai cum a fost Sodoma arsă, şi atunci cei neprihăniţi vor călca peste cei răi, eu vă voi trimite pe Ilie uns cu Duhul, şi el va întoarce inimile copiilor înapoi la Credinţa părinţilor.” „Întoarce înapoi,” întotdeauna, în fiecare din timpurile în care el a venit, aceasta este ceea ce era.

E-137 Şi de ce puteţi să vă îndoiţi de asta, când El aduce pe Cristos, promisiunea, profeţii, Cuvântul, şi fiecare lucru, şi aceasta o identifică perfect; apoi vă întoarceţi şi ziceţi: „Nu, să nu cooperaţi voi cu acea adunare. Dacă o faceţi, eu vă voi da hârtiile voastre”?

E-138 Ar fi partea mea, ei puteau să aibă pieile lor de capră! Numele meu este înscris în Cartea Vieţii Mielului, şi a fiecărui credincios. Astfel ei vin înapoi, şi Iosua zice: „Când ei toţi vin...” Eu aş putea sta acolo un timp îndelungat, dar eu sunt sigur că voi ştiţi despre ceea ce vorbesc eu.

E-139 Astfel Iosua a zis: „Eu am liniştit poporul. Am zis, 'Mie nu-mi pasă cât de grozavi pare ei a fi, cât de multă opoziţie, cât de fanatic pare aceasta! Amintiţi-vă, Dumnezeu a zis, când noi eram în Egipt: Eu ţi- am dat această ţară. Eu v-o dau vouă.'”

E-140 Acum el nu merge doar acolo înăuntru, o mătură şi tencuieşte pereţii, şi îţi spune să vii înăuntru şi să-ţi iei un scaun Morris şi să şezi jos, zicând: „Noi vom avea servitoarele să aranjeze patul pentru tine.” El nu face aceasta în acel fel. Voi aţi... lui Iosua i s-a spus de către Dumnezeu: „Peste tot unde vor călca tălpile picioarelor tale, aceea Eu ţi-am dat.” Paşii picioarelor a însemnat stăpânire. Şi fiecare promisiune în Carte este pentru credincioşi, însă voi trebuie să faceţi urme de paşi prin Ea. Voi trebuie să luptaţi fiecare ţol [Fiecare centimetru - Trans.] de drum. Dacă tu nu ai nici o luptă în tine, atunci ieşi afară din joc.

E-141 Eu m-am dus aici, nu cu mult în urmă, eu cred că aceasta era în acest stat. Georgia Tech, sau pe undeva sus acolo, am avut un... Eu nu ştiu acum, aceea putea să fi fost în Est. Eu am mers într-un stadion de fotbal, eu am văzut un mic afiş care întotdeauna m-a inspirat cumva. Avea un afiş sus peste uşă, când eu am ieşit din camera de îmbrăcare. Acolo ei aveau un afiş, zicând: „Nu este mărimea unui câine în luptă, ci este mărimea luptei care este în câine.” Şi asta era adevărat.

E-142 Aceasta nu este cât de multe D.D.D, Ph. D., LL.D., [Titluri de doctorat - Trans.] aveţi voi. Aceasta este cât de mult din Cristos care este în voi. Depinde cât de multă credinţă este acolo, nu cât de mult puteţi voi explica asta şi explica aceea, şi explica Aceasta deoparte. Aceasta este cât de multă credinţă aveţi voi în Dumnezeu, să credeţi că El spune Adevărul. Păi, aceasta depinde de voi. Depinde de ce soi sunteţi voi. Dacă voi sunteţi Sămânţa lui Abraham, voi faceţi cum face Abraham: „Cheamă lucrurile, care nu erau, de parcă ele erau.”

E-143 Acum Iosua a zis: „Eu am liniştit poporul, prin a le spune, 'Păstraţi tăcerea! Dumnezeu a zis aşa!'”'
[Fratele Branham bate de opt ori în amvon - Ed.] „Dumnezeu a spus-o, asta-i adevărat. Dar, voi ştiţi, că ei erau numai la două zile de acolo. Aceea era Kades-Barnea. Ei erau numai la două zile, şi ei ar fi fost în ţara făgăduită.”

E-144 Dar Iosua a zis: „Au fost patruzeci de ani înainte ca noi să luăm ţara. El nu a zis când vom lua noi ţara. Dar El a zis că El a lăsat acea generaţie veche să moară, acei necredincioşi, şi a crescut o altă generaţie care a crezut. El nu a zis când o să ia ei ţara. Dar El a zis că ei vor lua ţara, şi noi am luat-o!” Eu cred că el este un martor bun. Voi nu credeţi aşa? [Adunarea: „Amin.” - Ed.] Desigur. „Noi am luat ţara, după aşa de mulţi ani.”

E-145 Acum se face târziu. Acum lăsaţi-mă doar să am încă un martor. Putem noi? Eu am o duzină scrişi aici jos. Noi am putea chema o sută, sau două, însă lăsaţi-mă doar să mai chem unul. Şi dacă voi mă veţi scuza, pot eu să fiu acel martor? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Mi-ar place să iau poziţia pentru El. Acele zile sunt înapoi acolo; aceasta este aici acum. Eu ştiu că aceea ar fi mărturia lor, dar lăsaţi-mă să iau poziţia martorului odată. Oh, Doamne!

E-146 Îmi amintesc jos acolo, când eu eram un băieţaş. Voi aţi citit povestirea vieţii mele, şi voi cunoaşteţi povestirea. Îmi amintesc, pe râu acolo jos, când eu eram un tânăr predicator Baptist, şi botezam acolo. Cam zece mii de oameni stăteau pe mal, când într-o după-amiază... Prima mea mare trezire, pe undeva în jur de o mie de convertiţi, şi eu îi botezam acolo în apă. A şaptesprezecea persoană, eu o conduceam afară în apă. Şi eu am auzit un zgomot, şi am privit în jur. Era cald. Aceasta era în iunie, 1933, la piciorul Spring Street la Jeffersonville, Indiana. Eu îi conduceam afară acolo. Şi malurile, toate în sus şi în jos, erau doar aglomerate cu oameni.

E-147 Eu am păşit afară cu acest băieţaş. Eu îl văzusem la altar. Am zis: „Fiule, ai acceptat tu pe Isus
Cristos să fie Mântuitorul tău personal?” El a zis: „Eu am acceptat.”

E-148 Numele lui era Edward Colvin. Şi am zis: „Edward, ştii tu ce fac eu acum?” El a zis: „Eu ştiu, Frate Branham.”

E-149 Am zis: „Eu te botez, arătând acestei audienţe aici afară, că tu ai acceptat pe Cristos ca Salvatorul tău personal. Când eu te botez în Numele lui Isus Cristos, tu preiei Numele Lui. Tu învii pentru o viaţă nouă. Şi când tu pleci de aici, tu trebuie să umbli o viaţă nouă. Înţelegi tu asta, Edward?”
El a zis: „Eu înţeleg.”
Am zis: „Apleacă-ţi capul.”

E-150 Am zis: „Tată Ceresc, aşa cum acest tânăr a mărturisit credinţa lui în Tine. Şi aşa cum Tu ne-ai însărcinat să 'Mergem în toată lumea şi să propovăduim Evanghelia, botezându-i în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt,' însărcinându-i să creadă toate lucrurile pe care Tu i-ai învăţat.”

E-151 „Eu de aceea te botez, iubitul meu frate, în Numele Domnului Isus Cristos.”

E-152 Şi aşa cum eu l-am aşezat în apă, eu am venit sus, am auzit ceva mergând: „Whooosh!” M-am uitat la mulţime, şi aceasta... Am auzit un Glas zicând: „Priveşte sus!”

E-153 Mă gândeam: „Ce este asta?” Billy aici, mama lui, doi sau trei ani înainte ca noi să fim căsătoriţi, ea stătea acolo. Eu i-am văzut faţa, albă. Ea avea un aparat de fotografiat în mâna ei.

E-154 „Priveşte sus!” Eu am auzit-o a doua oară. Am fost speriat. M-am uitat în jur, oamenii stând acolo doar se uitau, doar amuţiţi. Eu am auzit aceasta zicând iarăşi: „Priveşte sus!”

E-155 Şi când m-am uitat, aici vine acelaşi Stâlp de Foc care a condus pe Israel prin pustie. Mii de ochi uitându-se la Acesta venind drept în jos acolo unde stăteam eu. Şi a zis: „Cum Ioan Botezătorul a fost trimis înainte să premeargă prima venire a lui Cristos, Mesajul tău va acoperii pământul şi va premerge a Doua Venire a lui Cristos.”

E-156 Aceea a mers în ziare, în Associated Press. Doctorul Lee Vayle, este aici în această după-amiază, a cules aceasta, drept în Canada şi în jur: „Predicator local Baptist, în timp ce boteza, o Lumină tainică apare peste el.”

E-157 Drept acolo în Dallas, Texas, sau Houston, Texas, cu câțiva ani în urmă. Când oamenii s-au îndoit de Aceasta, şi eu cu greu ştiu ce să fac. Când un predicator Baptist fin a vrut să dezbată cu Fratele Bosworth: „Acolo nu era aşa ceva ca vindecarea Divină.” Şi când el a pierdut dezbaterea, cu o sută la sută, el a zis: „Lasă-mă să văd pe acest vindecător Divin să vină înainte şi să execute!” Am zis...

E-158 Am venit jos. Eu eram în balcon. Am zis: „Eu nu sunt un vindecător Divin, domnule.”

E-159 [Porţiune goală pe bandă - Ed.] „... Isus, da sau nu? Şi tu nu le poţi răspunde. Doar o întrebare, asta a fost totul. Dacă El este Iehova-Jireh, El trebuie să fie; dacă El nu este, El nu este un Salvator. Iar voi nu puteţi separa numele. El este Iehova-Rapha, vindecătorul! 'Acelaşi ieri, azi, şi în veci!'”

E-160 Acel om nu se putea mişca, ci stătea acolo şi se bâlbâia. Şi mulţi dintre voi aţi fost acolo, eu presupun, să auziţi aceasta. Astfel dezbaterea a fost dată D-lui Bosworth. Şi el nici măcar nu a obţinut un punct, şi când acesta era... Aceasta era prin oficialii oraşului, care nu erau interesaţi în nici o parte, doar cunoscând ce a spus Scriptura.
Şi atunci el doar o ţinea zicând: „Să vină el înainte.”

E-161 Ei nu ştiau că eu eram acolo sus. Iar eu şedeam acolo sus cu soţia mea şi micuţa Becky. Ea absolveşte anul acesta de la liceu. Şi eu şedeam acolo, ea era doar în vârstă de un an. Eu o ţineam pe ea în braţe.

E-162 Şi el a zis, Fratele Bosworth a zis: „Eu ştiu că Fratele Branham este în adunare. Dacă el vrea să vină să o elibereze, este în ordine.” Dar a zis că eu... Şi fiecare a început să se uite în jur.

E-163 Şi acolo stăteau aşa de mulţi cam sute de oameni, mii, cam treizeci de mii de oameni. Noi aveam opt sute, tot timpul, acolo la casa muzicii. Şi, asta, oamenii au venit înăuntru cu avioane, cu trenuri, şi fiecare...

E-164 Şi acolo este unde eu am ştiut; toate grupurile Penticostale vin împreună atunci. Îi nevoie de o persecuţie, să vă strângă pe voi oamenii împreună. Voi nu veţi crede aceasta, dar când acel timp vine...

E-165 Vedeţi, un lucru ei au crezut în comun, vindecarea Divină, astfel Unitarienii, Duotarienii, Trinitarienii, Patrutarienii, şi orice a fost aceasta, toţi vin împreună. Şi acolo erau ei.

E-166 Şi acest om a zis: „Acolo nu-i nimeni care să creadă în vindecarea Divină decât o grămadă de holy-rollers.”

E-167 Raymond Richey s-a ridicat, zicând: „Ce ai considera tu holy-rollers?” A zis: „Ce ai considera tu oameni normali?”
El a zis: „Baptişti.”

E-168 El a zis: „În ordine. Câți în această clădire acum poate să arate printr-un certificat medical că Isus Cristos v-a vindecat în timp ce Fratele Branham era aici?” Şi trei sute s-au ridicat sus. A zis: „Ce zici de asta?” Vedeţi? Astfel el doar şi-a reţinut mânia.

E-169 Mă gândeam că m-aş duce jos. Am auzit pe Duhul Sfânt zicând: „Mergi jos.” Am privit, şi aici era Lumina plutind chiar deasupra unde eu eram. Eu am păşit acolo jos.

E-170 Am zis: „Dacă darul este în chestiune, asta este altceva. Însă eu nu sunt un vindecător. Dumnezeu este vindecătorul.” Şi am zis: „Dacă eu mărturisesc pentru Dumnezeu, Dumnezeu este obligat să mărturisească pentru mine.”

E-171 Acum, Studioul Douglas, şedea acolo cu un mare aparat de fotografiat. Ei au zis, acest lucrător a zis: „Ia ceva poze despre omul acela bătrân; eu am să-l jupoi şi să-i trag pielea jos de pe el, şi să-i prind pielea pe uşa biroului meu, pentru memoria vindecării Divine.” Vă puteţi imagina ca un Creştin să zică asta despre un altul? Vedeţi, voi sunteţi cunoscuţi prin roadele voastre. Astfel, şi el a luat şase poze. Şi el şi-a pus pumnul sus sub nasul Fratelui Bosworth, înainte ca ei să înceapă dezbaterea, el a zis: „Ia-o în felul acesta” şi el a luat-o. Fratele Bosworth doar stătea acolo.

E-172 Şi voi ştiţi ce? Când el a luat aceea înapoi acolo la studiou, să o examineze, acolo nu a fost nici una din ele. Fiecare din ele au fost perfect blocate. Dumnezeu nu ar permite acelui necredincios să-şi pună degetul sub nasul unui om evlavios, în felul acesta, să aibă fotografiile luate.

E-173 Şi în timp ce eu stăteam acolo, am zis: „Dacă aceasta este în chestiune despre darul lui Dumnezeu, pentru discernământ, aceea este Scriptura promisă. Aceea poate fi dovedit. Aceea poate fi dovedit.” Dar am zis: „Cât despre mine fiind un vindecător, nu, domnule, eu nu sunt un vindecător, domnule.”

E-174 El a zis: „Ca om, eu vă respect. Ca lucrător, eu nu mă gândesc mult despre dvs.”

E-175 Am zis: „Eu vă restitui complimentele,” şi aşa doar a mers înainte în felul acesta.

E-176 Astfel el a zis: „Mi-ar place să vă văd executând. Mi-ar place să vă văd că hipnotizaţi pe cineva, şi lăsaţi-mă să-i văd de azi într-un an.” El a început să se întoarcă roata.

E-177 Am zis: „Dacă eu vorbesc pentru Dumnezeu, Dumnezeu este dator să vorbească pentru mine.” Eu nici mai mult decât să spun asta, şi aici vine iarăşi acel vârtej. Drept jos în audienţă unde Acesta era, acolo a venit acel Stâlp de Foc jos. Şi acel aparat mare de studiou, acum, a luat fotografia.

E-178 George J. Lacy, şeful de la F.B.I. pentru documentul amprentelor, a luat-o la miezul nopţii în noaptea aceea. Când ei au pus-o, Aceasta era singura care avea o fotografie. Şi voi...

E-179 Cât de mulţi aveţi aceasta pe rafturi acum în casa voastră? Vedeţi? Atârnă în Washington, D.C., într-o sală de artă religioasă: „Singura Fiinţă supranaturală care a fost vreodată fotografiată în toată istoria lumii.”

E-180 Ce este Acesta? Priviţi-L! Uitaţi-vă la El săptămâna aceasta. Uitaţi-vă ce a făcut El. „Ieri, azi, şi în veci, acelaşi!” Acum, dacă eu aş avea zece mii de limbi, eu nu aş putea sfârşi să vorbesc despre El. Da, domnule.

E-181 Pastorul meu mi-a zis, acolo în urmă, a zis: „Băiete, tu ai avut un vis!” Nu contează ce a avut el...

E-182 Îmi amintesc când am început mai întâi, şi v-am întâlnit pe voi oamenii aici în aceste ţinuturi. El mi-a spus, zicând: „Primul dar va fi că tu,” Glasul în spatele acestuia: „va fi că tu îţi vei pune mâinile peste bolnavi, şi, să nu zici nimic, El va spune ce este aceasta.” Câţi vă amintiţi asta? [Adunarea: „Amin.” - Ed.] Şi am zis... „Atunci se va împlini,” El mi-a spus în noaptea aceea când El m-a întâlnit la Green's Mill, şi El... eu L-am întrebat despre aceasta, şi El a zis: „Acela este felul cum a fost în zilele timpurii.” A zis: „Domnul nostru, ei au făcut-o în acelaşi fel. Şi aceasta este ora în care aceasta trebuie să se împlinească.”

E-183 Eu ştiu că este mult fanatism în lume. Eu nu sunt răspunzător pentru mărturisirile altor oameni. Eu trebuie să răspund numai pentru ale mele. Eu sunt pe podiumul martorului, în apărare pentru Dumnezeu şi Cuvântul Lui, care eu ştiu că Acesta este adevărat. Şi Cuvântul Lui, când eu L-am auzit spunându-mi aceea, eu nu aş fi crezut aceasta dacă El nu mi-ar fi arătat în Biblie că aceasta este promis pentru această zi.

E-184 Câți îşi amintesc că eu v-am spus că aceasta se va împlini, El a spus, că: „Tu vei cunoaşte chiar taina inimii lor”? Ridicaţi-vă mâna. Vedeţi? Şi a făcut-o? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Aceasta a fost cu treizeci şi trei de ani mai târziu. Aceasta nu s-a întâmplat chiar atunci. Aceasta a venit înăuntru, ca o sămânţă crescând. Aceasta a venit sus, ca şi Cuvântul Lui. Şi, astăzi, eu sunt un martor că El trăieşte. Eu sunt un martor că El vindecă.

E-185 Ascultaţi. Nouă nu ne-a rămas mult timp; doar pentru rândul de rugăciune.

E-186 Ţineţi minte, eu voi încheia cazul, şi îl voi lăsa doar în felul acesta, dacă voi puteţi crede orice martori pe care voi vreţi. Dar, ţineţi minte, mintea voastră este juriul. În fiecare caz trebuie să existe un juriu. Şi apoi felul în care acţionaţi, de aici înainte, va pronunţa verdictul vostru.

E-187 Acum noi o să facem întocmai ceea ce spune Biblia: „Pune mâinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşa.” Aceia sunt, credincioşii. „Aceste semne îi vor urma pe cei care cred.” Acum dacă voi o credeţi, noi o credem; cu sutele aici ar putea să se ridice, în jur peste naţiune.

E-188 Florence Nightingale, strănepoata răposatei Florence Nightingale din Londra, Anglia. Zăcând, voi aţi văzut fotografia ei acolo, nimic decât o umbră. Cancerul a mâncat-o toată. Voi vedeţi fotografia ei pe pagina următoare?

E-189 Uitaţi-vă la Congressmanul Upshaw, în scaunul cu rotile, de şaizeci şi şase de ani. A stat acolo la California în seara aceea. Şi a venit înăuntru, eu am mers la platformă, stătea acolo. Şi ei au început rândul de rugăciune.

E-190 Am zis: „Eu am văzut o doamnă de culoare aici înaintea mea, şi ea a avut un copilaş mic. Acolo este un doctor care stă, care a operat pe acel copil şi l-a paralizat. Doctorul era subţirel. El purta ochelari din broască ţestoasă. Şi el a paralizat copilul.”

E-191 Jos de tot pe partea dinafară acolo, o tipică bătrână mătuşă Jemima a cântărit cam două sute cincizeci de livre, [cam o sută treisprezece kg - Trans.] aici vine ea, împingând pe uşieri în toate părţile, trăgând acea targă pe care era pruncul ei. Zicea: „Doamne, milă, acela era pruncul meu.”

E-192 Şi uşierul a zis: „Tu nu poţi veni în rând, tu nu ai un cartonaş de rugăciune, doamnă.” Păi, eu am zis: „Doamnă...”

E-193 Ea a zis: „Eu mă duc acolo sus.” Şi ei nu o puteau ţine. Ea era prea mare pentru ei, aşa că ea împingea drept înainte prin rând. Ea a mers sus înainte.

E-194 Şi când ea a ajuns acolo, aproape acolo, eu am zis: „Doar un minut, doamnă. Dacă Domnul Dumnezeu ar putea şti de ce ai fost tu acolo...” Am zis: „Acela este pruncul, în ordine.” Am zis: „Eu nu pot să-ţi spun nimic despre aceasta.” Am zis: „Singurul lucru pe care eu îl ştiu este doar să mă rog pentru copil, şi eu voi face asta chiar de aici.” Am zis: „Însă singurul lucru pe care eu îl pot spune este ceea ce eu am văzut.”

E-195 Ea a zis: „Asta era cam cu doi ani în urmă, domnule.” Şi ea a zis: „Copilul meu, când ei i-au scos amigdalitele, aceasta a paralizat copilul.” Şi a zis: „El a fost paralizat de atunci încoace.”

E-196 Am zis: „Păi, dacă credinţa ta ar putea să-l atingă pe El, să aducă asta jos, de ce nu şezi doar acolo şi să te rogi?”

E-197 M-am întors roata. Am zis: „După cum am spus, în mesajul meu...” Şi m-am uitat, şi am văzut mergând în jos de-a lungul străzii, arăta ca o alee, o micuţă, fată de culoare, aceeaşi, cu o păpuşă pe braţul ei, legănând-o aşa cum ea mergea înainte.

E-198 Am zis: „Mătuşă, Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea. Copilul este vindecat.” Sus s-a ridicat copilul.
Şi eu a trebuit să-l liniştesc, ca şi o miliţie, şi ia acel copil jos prin acea mulţime în felul acesta.

E-199 Doar câteva minute, am zis: „Eu văd un om bătrân. El este pe o claie de fân, acum el este un băiat tânăr, el a căzut şi şi-a vătămat spatele.” Am zis: „Ei au trebuit să facă găuri în duşumea ca să-i ţină targa lui să nu facă vibraţii de pe duşumea.” O grămadă de credincioşi, fiecare într-o inimă şi un acord, șezând, sute şi sute. Şi am zis: „El devine un om mare, un fel de vorbitor.” Şi aceasta m-a părăsit. Şi eu am mers înainte, am pornit înainte.

E-200 Doar atunci, Doctorul Ern Baxter a aflat, înapoi de tot acolo într-un scaun cu rotile, un grup înapoi de tot în spate. El a zis: „Acela era Congressmanul Upshaw. Ai auzit tu vreodată de el?”
Eu am zis: „Nu, domnule.”
El a zis: „Cu mulţi ani în urmă, el a candidat pentru Preşedinte.” Eu am zis: „Eu nu-l cunosc, domnule,” am zis.
El a zis, a zis: „Dacă eu îl voi aduce, la vedere?”
Şi eu am zis: „Care este el?” A zis: „Şade chiar acolo.”

E-201 Şi astfel l-au împins pe el sus, soţia lui. El a zis: „Tinere, cum m-ai fi putut cunoaşte vreodată?” A zis: „Doctor Roy E. Davis, acel care te-a ordinat în biserica Misionară Baptistă, şi el era vorbitorul principal pentru Convenţia Baptistă din Sud,” a zis el: „el a fost acela care m-a trimis aici ca tu să te rogi.” A zis: „S-a făcut rugăciune pentru mine, de când eu eram un băieţaş, dar eu întotdeauna am crezut că Dumnezeu mă va vindeca deoarece am luat poziţia corectă în timpul prohibiţiei. Eu, când lichiorul urma să fie adus înăuntru, eu am fost numit unul din oasele uscate.” El a zis: „Eu am pierdut preşedenţia Statelor Unite din cauza poziţiei mele.”

E-202 Am zis: „Acesta este un lucru galant, domnule.” Am zis: „Fie ca Domnul să te binecuvânteze.”

E-203 Am zis: „În regulă, aduceţi primul vostru pacient aici, prima persoană care este să vină sus.” Când a venit, ceva s-a întâmplat doamnei, şi El i-a spus ei despre aceasta.

E-204 Şi eu m-am întors, să mă uit din nou. Şi eu l-am văzut pe acel bătrân Congressman cu un costum în dungi, o cravată roşie, mergând în jos, înclinându-se în felul acesta, către oameni, doar umblând drept printre oameni.

E-205 Am zis: „Congressman, Isus Cristos te-a onorat. Tu eşti în vârstă de optzeci şi şase de ani acum, dar Dumnezeu te-a onorat. Se părea parcă, când El urma să te vindece, El te-ar fi vindecat când tu erai un băiat. Şi oasele tale sunt toate fragile acolo, sau toate... Tu ştii, flexibile, şi aşa mai departe.” Am zis:
„Arată parcă El te-ar fi vindecat atunci, dar El a vindecat acum.” El a zis: „Vrei tu să spui că eu sunt vindecat acum?”

E-206 Eu am zis: „AŞA VORBEŞTE DOMNUL.” Am zis: „Ai tu un costum în dungi?” El purta un costum închis, cu o cravată roşie. Eu am zis: „Ai tu un costum în dungi?”
A zis: „Da, domnule, doar am cumpărat unul zilele trecute.” Am zis: „Ridică-te. Isus Cristos te face întreg.”

E-207 Şi câți cunosc aceasta, mărturia lui? A stat la adunarea lui Billy Graham, pe scările Casei Albe, şi a cântat Rezemat Pe Braţul Veşnic. Niciodată nu a mers la cârje sau la scaune cu rotile din nou, atât timp cât a trăit el.

E-208 Jack Moore şi cu mine eram acolo jos în Vechiul Mexico, în seara aceea unde eu a trebuit să fiu lăsat în jos peste zid. O femeie micuţă acolo, o micuţă, Mexicană Catolică. Seara înainte de aceea, am pus mâinile peste un om bătrân orb, el şi-a căpătat vederea. Şi această femeie micuţă, ei au zis... Billy a venit la mine, şi a zis: „Tăticule,...” Eu l-am numit pe om: „Manana.” Manana înseamnă „mâine,” el era aşa de încet. El împărţea cartonaşele de rugăciune; şi Billy a mers cu el, să vadă dacă el nu a vândut unul.

E-209 Astfel el a zis că el a împărţit toate cartonaşele de rugăciune. Şi a zis: „Ceva femeie are un bebeluş care a murit azi dimineaţă.”

E-210 Aceasta era aproape de ora zece seara. Afară, în acel ring de tauri, şi ploaia turna în jos, ca un fel de câmp mare deschis. Şi el a zis... Ei m-au adus înăuntru, şi m-au lăsat jos pe ceva trepte de scară. Fratele Jack Moore şi ceilalţi sunt aici acum. El era pe platformă.

E-211 A zis: „Eu am trei sute de uşieri stând acolo, şi nu o pot ţine pe femeia aceea.” A zis: „Ea se va căţăra peste umerii lor, va fugii printre picioarele lor. Şi eu i-am spus că ea nu poate să vină aici sus, deoarece ea nu a avut un cartonaş de rugăciune. Şi noi nu mai avem cartonaşe de rugăciune.” Ei nu i-a păsat de asta. Ea vroia să aibă mâini puse peste acel copil.

E-212 Ea a văzut pe un om Catolic, care era orb de douăzeci sau treizeci de ani, şi a primit vederea prin rugăciunea făcută pentru el. Ea... şi cuierul cu haine vechi. Voi vă gândiţi că asta este ceva? Oh, de trei ori cât platforma aceasta, stivuite aşa înalt, cu atât de departe cât aţi putea voi vedea, cu fulare şi pălării vechi. Cum puteau ei vreodată să ştie cui aparţin acestea, eu nu ştiu. Dar, ei au crezut; simplu, rugăciune de copil.

E-213 Astfel eu am zis: „Păi,” i-am spus Fratelui Jack. El şi cu mine ne despărţim părul la fel, voi ştiţi, astfel eu am zis: „Frate Jack, ea nu ar cunoaşte diferenţa între tine şi mine. Tu du-te jos acolo şi roagă-te pentru copil.”

E-214 Şi el a zis: „În ordine, Frate Branham.” El a pornit-o în jos. Acum, Jack şade chiar acolo. Astfel noi eram... El a început.

E-215 Eu am început să predic, în felul acesta. Şi m-am uitat, şi eu am văzut un micuţ, copil Mexican, un micuţ copilaş cu faţă neagră stând aici înaintea mea, doar zâmbind, cu gingiile lui micuţe. El nu avea nici un dinte. Am zis: „Aşteaptă un minut. Aşteaptă un minut. Adu copilul aici.”
Am zis: „Doamne Dumnezeule, eu nu ştiu.”

E-216 Ea a alergat sus, şi avea un crucifix în mâna ei, strigând: „Padre,” aceasta înseamnă „părinte.” Am zis: „Stai sus acum.”

E-217 Ea avea o micuţă, pătură care arăta albastră; şi un copilaş, înţepenit, mort, întins pe ea; doar udă leoarcă, părul ei tot în jos. Doamnă mică drăguţă, probabil era primul ei copil; în vârstă de peste douăzeci, voi ştiţi, şi ea doar îl ţinea în jos în felul acesta. Şi am zis: „Eu mă voi ruga pentru copil.” Eu mi-am pus mâinile. Ei nu traduc rugăciunea.

E-218 Am zis: „Doamne Dumnezeule, eu am văzut numai vedenia. Eu nu ştiu.” Şi cam la timpul acela, el a dat să lovească, şi a început să ţipe şi să plângă în felul acesta.

E-219 Am zis: „Frate Espinoza,” către preşedintele mitingului, am zis: „nu lua numai mărturisirea acelei femei. Tu trimite un martor la acela, la doctor.”

E-220 Doctorul a semnat mărturia care apare în Glasul de Vindecare al bărbaţilor. „Copilul a murit de dublă pneumonie, în dimineaţa aceea la ora nouă, în oficiul lui, pronunţat mort, fără respiraţie; a stat întins în ploaie toată ziua, mort, şi a fost vindecat.” Este viu astăzi, atât cât ştiu eu, trăind pentru împărăţia lui Dumnezeu.

E-221 Eu am multe lucruri, din Africa, unde eu am văzut treizeci de mii de păgâni necivilizaţi şi-au dat viaţa lui Isus Cristos.

E-222 Dumnezeu îşi ţine Cuvântul Lui. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci, ca martor al Lui.

E-223 Voi sunteţi, mintea voastră este juriul. Şi acţiunea voastră este judecătorul vostru. Acum aplecaţi-vă capetele doar un moment.

E-224 Doamne Isuse, judecata nu a început; câți am mai putea chema noi aici pe platformă! Tu ai spus: „Dacă ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi.” Tu ai spus: „Lucrările pe care le fac Eu le veţi face şi voi.” Femeia a atins haina Ta, Tu te-ai întors şi i-ai spus ei ce s-a întâmplat. Şi Tu îţi ţii toate Cuvintele Tale. Nu există nici unul din ele greşit. Greşeala este în necredincios, Doamne. D-ul Necredincios, el este acela care contaminează persoana; D-ul Sceptic; şi acel nerăbdător care nu poate să aştepte pe Domnul, şi totuşi numindu-se Sămânţa lui Abraham. O Duhule Sfânt, martorul apărării, Tu ştii cine are credinţă şi cine nu.

E-225 Dar, Dumnezeule, eu mă rog ca Tu să muţi înapoi fiecare necredinţă, în această după-amiază. Şi fie ca marele Judecător a întregului pământ să vină înainte acum, Acela Care a scris Cuvântul. El este Cuvântul. Fie ca El să vină înainte.

E-226 Şi aşa cum aceşti oameni trec pe aici, ca să fie vindecaţi în această după-amiază, fie ca fiecare dintre ei să se hotărască acum. Ei sunt la judecată. Eu aşez aceasta drept în poala lor, Doamne. Mintea lor este juriul lor. Şi felul în care ei acţionează de aici înainte, când ei trec prin acest rând, va dovedi ce gândesc ei despre Cuvântul lui Dumnezeu.

E-227 Astfel admite, Doamne, ca acest ultim mesaj pe care Tu l-ai predicat la ucenicii Tăi când Tu i-ai însărcinat, ultimele Cuvinte care au căzut de pe buzele Tale sfinte: „Dacă ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi.” Aceia sunt, credincioşi. Ultimele lucruri care Tu le-ai spus. Prima însărcinare la care Tu ai însărcinat vreodată pe om, Matei 10, era: „Vindecaţi pe bolnavi, scoateţi draci; fără plată cum aţi primit, fără plată să daţi.” Ultima însărcinare: „Mergeţi în toată lumea, scoateţi draci; puneţi mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi.”

E-228 Doamne, fie ca oamenii să-şi dea seama că acea credinţă se ancorează cum a făcut cu toţi aceşti martori. Ei au crezut aceasta! Nu contează, nu trebuie să se întâmple acum; dar, ce Tu ai spus, Tu vei aduce la îndeplinire. Tu ai spus: „Dacă voi nu vă îndoiţi în inima voastră, din când în când aceasta se va împlini.” Sămânţa trebuie să crească. Fie ca oamenii să vadă aceasta şi să înţeleagă. Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-229 Sunteţi voi un credincios? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Acum, El îşi ţine toate Cuvintele Lui. Voi credeţi asta? [„Amin.”] Acum foarte reverent, fiecare doar un moment, înainte ca noi să chemăm rândul de rugăciune. Noi vrem ordine.

E-230 Acum, amintiţi-vă, v-aţi hotărât voi? Aţi ajuns voi la un verdict, juriu? Ridicaţi-vă mâinile dacă voi aţi ajuns la un verdict. Este Dumnezeu justificat sau nu este justificat? Este Cuvântul Lui... Este El acelaşi ieri, azi, şi în veci, sau El nu este? Acum dacă vă ridicaţi mâna, treceţi prin acest rând, atunci felul în care voi acţionaţi afară de aici, acţionaţi voi ca Abraham sau ca D-ul Necredincios? Vedeţi, D-ul Sceptic, D-ul Nerăbdător, aruncaţi-i pe ei! Credeţi pe Isus Cristos, acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-231 Eu sunt un străin pentru voi. Dar acum să vă las să cunoaşteţi că El încă este aici, şi dacă voi veţi accepta doar Cuvântul Lui în inima voastră.

E-232 Acum voi aţi putea să nu fiţi în stare să faceţi aceasta. Noi avem unul dintre ei într-o generaţie. Acolo era un Moise; nici unul din restul dintre ei nu trebuia să transforme fier-... praful în păduchi, şi aşa mai departe, şi apa în sânge. Acolo era un Moise; restul dintre ei doar au crezut ce a spus el. Înţelegeţi?

E-233 Acolo era un grup sus acolo care a vrut să facă o organizaţie din aceasta, Datan şi ceilalţi. Şi Dumnezeu a zis: „Separă-te pe tine de ei,” şi pământul i-a luat. Vedeţi? Şi aceea era numai o... Acela era un model, al acestuia fiind antemodelul. Lumea îi capătă, din când în când. Voi vedeţi ce se întâmplă la fiecare dintre ei.

E-234 „Dacă tu poţi crede, toate lucrurile sunt posibile.” Voi credeţi asta? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Sigur, toate lucrurile sunt posibile, dacă ei cred. În regulă, rugaţi-vă. Voi puneţi-vă credinţa în Atotputernicul Dumnezeu.

E-235 A existat o întrebare aici pe care eu am vrut să o spun aici. Da. Când vecinii voştri vă văd, şi oamenii care vă văd venind prin acest rând în această după-amiază, când ei vă văd venind prin acest rând, ei vor şti care este verdictul vostru de aici, după felul în care voi acţionaţi şi felul în care voi mărturisiţi. Dacă, data viitoare voi alergaţi la pastorul vostru: „Oh, eu nu l-am primit. Eu vreau să încerc din nou.” Voi vedeţi, voi dezgropaţi sămânţa, aceasta niciodată nu se va împlini. Înţelegeţi? Nu vă dezgropaţi sămânţa. Predaţi-o, şi lăsaţi-o acolo. Uitaţi de ea. Aceea depinde de Dumnezeu. În inima voastră, dacă voi o puteţi crede, aceasta se va împlini.

E-236 Credeţi dvs. aceasta, domnule, șezând chiar acolo cu acel costum gri pe el, șezând chiar acolo în spate uitându-vă la mine? Credeţi dvs. asta? Atunci nervozitatea dvs. v-a părăsit. Eu nu l-am văzut niciodată pe om în viaţa mea. Suntem noi străini unul faţă de altul, domnule? Asta-i adevărat. Aceasta este cu ce suferiţi dvs.

E-237 Ca voi să puteţi cunoaşte, că eu sunt un slujitor al lui Dumnezeu, femeia care şade lângă dvs. suferă de boală de stomac. Asta-i adevărat. Dvs. credeţi aceasta? Ridicaţi-vă mâna, că dvs. credeţi că sunteţi vindecată. Doar aveţi credinţă.

E-238 Femeia care şade lângă ea are boală de inimă. Dvs. credeţi aceea, că Dumnezeu vă va vindeca? În regulă, domnule. Dacă dvs. o credeţi, dvs. o puteţi avea.

E-239 Una care şade lângă ea are boală de femei. Credeţi dvs. că Dumnezeu vă va vindeca?

E-240 Femeia care şade lângă aceea, doamna de statură grea, ea are diabet. Dvs. credeţi că Dumnezeu vă va vindeca?

E-241 Doamna care şade sus acolo are ceva neînregulă cu ea. Ea are boală de femei, șezând chiar acolo sus la capătul rândului.

E-242 Eu cred că aceea este fiica ei care şade chiar înapoia ei acolo, are un fel de boală de cap, care a fost cauzată de un accident. Este asta adevărat? Ridicaţi-vă mâinile, în balcon.

E-243 Ce este El? Eu sunt martorul Lui, că El este viu aici în această după-amiază. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. El îşi ţine toate Cuvintele Lui. „Lucrările pe care le fac Eu le veţi face voi.” Ce au făcut acei oameni, sus în balcon? Altcineva să creadă, pentru un minut.

E-244 Acum voi vreţi ca eu să vă indic câțiva necredincioşi? Ar putea să vă jeneze. Câţi aţi văzut aceasta făcut? Aceasta face numai. Voi trebuie să lăsaţi grâul şi buruienile să crească împreună.

E-245 Toţi oamenii în acest rând aici, care aveţi cartonaşe de rugăciune, de la un... Aşteptaţi, să ţinem liniştea doar un minut.

E-246 Câți pastori credincioşi sunt aici în această după-amiază, care sunt în judecată, de asemenea, şi voi credeţi că Marcu 16 este adevărat? Ridicaţi-vă mâinile. Toţi pastorii credincioşi veniţi aici.

E-247 Dacă eu plec de aici, şi voi vedeţi ce o să aibă loc în această după-amiază, şi aceşti oameni fiind vindecaţi; atunci unii dintre ei au zis... Vedeţi, de obicei, un evanghelist cu o slujbă puţin deosebită a intrat înăuntru, el lasă pe pastor la pământ, înaintea adunării. Adunarea zice: „Oh, dacă Fratele Roberts vine înapoi, Fratele Osborn, Fratele Aşa-şi-aşa, sau Fratele Branham, cineva, oh, el...” Pastorul vostru are acelaşi drept la aceasta pe care eu îl am; oricare altul. Vedeţi, pastorul vostru este un om trimis de Dumnezeu, la fel ca oricare alt evanghelist.

E-248 Şi eu vreau pastori adevăraţii temători de Dumnezeu, credincioşi să vină aici şi să stea cu mine doar un minut. Păşiţi sus aici doar un minut, formaţi-vă un rând dublu chiar aici. Eu vreau să spun bărbaţi care într-adevăr cred acum. Nu lăsaţi necredincioşi să vină sus; voi o să-i împiedecaţi pe bolnavi. Dacă voi judecaţi această Scriptură corect, şi astăzi în timp ce Dumnezeu ne-a apărut aici şi a arătat că El este la judecată. Şi noi L-am crezut şi ştim că El spune Adevărul şi El are dreptate. Voi credeţi aceasta? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Sigur, dacă voi o credeţi! Amin.

E-249 Credeţi dvs. că acea nervozitate v-a părăsit, domnule, care şedeţi acolo la capăt? Dvs. credeţi că El vă va face bine? În regulă.

E-250 Şi boala dvs. de stomac, de lângă el, dvs. credeţi că Dumnezeu va vindeca boala de stomac şi vă va face bine? Dvs. credeţi asta, şi dvs. o puteţi avea de asemenea.

E-251 Sunt aceştia toţi pastorii credincioşi care există aici înăuntru astăzi? În regulă, aceştia sunt destui.
Unul este destul.

E-252 Lăsaţi ca toţi oamenii care au cartonaşe de rugăciune, care cred Marcu 16...

E-253 Acum ţineţi minte, să nu veniţi înăuntru dacă voi nu credeţi aceasta. Vedeţi? Nu veniţi aici sus, în acea făţărnicie. Vedeţi? Aceea este mai rău decât toate lucrurile. Dacă voi nu o credeţi, ziceţi: „Nu, eu nu cred aceasta,” mergeţi înainte cu D-ul Necredincios, D-ul Sceptic, sau altcineva.

E-254 Dar dacă voi sunteţi o veritabilă Sămânţă a lui Abraham, şi dacă voi vreţi să vă luaţi poziţia.
Verdictul vostru a fost îndeplinit, şi voi vreţi să arătaţi lumii că verdictul vostru a fost îndeplinit, că voi credeţi că fiecare Cuvânt pe care l-a spus Isus Cristos este la fel. Şi martorii v-au dovedit aceasta, în această după-amiază, că El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-255 Lăsaţi ca acei care au cartonaşe de rugăciune aici, să păşească chiar aici jos şi să se oprească acolo. Acum doar staţi acolo, dacă voi vreţi. Acum doar formaţi un rând. Apoi toţi care sunt în această secţiune aici, care au cartonaşe de rugăciune, să se întoarcă şi să meargă roata înapoi, şi să cadă în rând chiar înapoia lor pe partea asta. Acum lăsaţi ca toţi care sunt în cealaltă secţiune aici, să se întoarcă şi să meargă înapoi la perete, încolo, şi să urmeze drept înapoia acestui rând aici, aşa cum ei vin în jos. Lăsaţi ca toţi care sunt în balcon să urmeze chiar înapoia acestuia. Voi toţi care aveţi cartonaşe de rugăciune, să se facă rugăciune pentru voi, şi v-aţi făcut hotărârea, verdictul vostru este stabilit, acesta a fost atins, mergeţi înspre perete şi formaţi un rând venind drept în spate aici.

E-256 Acum, ce a zis Biblia? Lăsaţi-mă să citesc aceasta din nou. Un lucru ciudat, aceasta a căzut doar deschisă la acel loc. Eu cred că Domnul vrea ca noi să citim asta din nou, vedeţi. „După aceea El a apărut la cei unsprezece.” El ne-a făcut nouă în acelaşi fel, în această după-amiază. El este aici. Câți cred că Cristos şi Duhul Sfânt, că Duhul lui Cristos este Duhul Sfânt? [Adunarea zice: „Amin.” - Ed.] Desigur, acesta este.

E-257 Acolo nu sunt trei sau patru Dumnezei. Există numai un Dumnezeu. Acolo sunt trei atribute a lui Dumnezeu; Tată, Fiu, şi Duh Sfânt, dar ei nu sunt trei Dumnezei. Aceasta este păgânesc. Vedeţi, există numai un Dumnezeu. Şi acelea sunt atribute. Dumnezeu Tatăl a fost în pustie, ca un Stâlp de Foc. În ordine. Dumnezeu Fiul; Dumnezeu Tatăl a creat trupul care era Dumnezeu Fiul, şi a locuit în Fiul. Înţelegeţi? „Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine.” Voi credeţi asta? [Adunarea: „Amin.” - Ed.] Dacă tu eşti un Creştin, tu crezi aceasta. Şi, atunci: „Încă puţină vreme şi lumea nu Mă mai vede.” Şi acum priviţi, Isus a zis: „Eu am venit de la Dumnezeu, şi Mă întorc la Dumnezeu.” După moartea Lui, înmormântarea, şi învierea, El s-a înălţat sus.

E-258 Şi când Saul din Tarsus era pe drumul lui în jos la Damasc, o Lumină mare, un Stâlp de Foc iarăşi, a apărut înaintea lui. Este asta adevărat? [Adunarea zice: „Amin.”] Ce a făcut Aceasta? Aceasta l-a lovit cu orbire. Şi când el s-a ridicat, el a zis... Acum amintiţi-vă, el era un Evreu. El ştia ce era acela, sau el nu ar fi spus: „Doamne,” „Doamne, Cine eşti Tu?” El ştia că poporul lui a urmat acea Lumină, acel Stâlp de Foc. Acesta i-a adus afară din Egipt. „Doamne, Cine eşti Tu pe care eu prigonesc?”

E-259 El a zis: „Eu sunt Isus. Da, este greu ca tu să loveşti împotriva ţepuşilor.”

E-260 Acesta era El care a venit înăuntru ca un Stâlp de Foc în noaptea aceea şi l-a scos pe Petru din închisoare.

E-261 Şi acum priviţi, dacă acelaşi Duh se reîntoarce, nu va avea El aceleaşi atribute pe care El le-a avut aici, dacă El este Lumina? [Adunarea: „Amin.” - Ed.] Păi, ce este acest Stâlp de Foc, Acela? Acum, dacă eu nu vă mai văd oamenilor niciodată, şi voi poporule, mărturia mea s-a dovedit adevărată. Biblia mărturiseşte despre aceasta.

E-262 Lumea ştiinţifică mărturiseşte despre acesta, Acela. George J. Lacy a zis: „Eu adesea am zis că aceasta era psihologie, eu însumi, D-le Branham. Dar,” a zis: „eu am avut Aceasta sub raze ultra şi tot felul de raze infra şi fiecare lucru pe care eu îl pot găsi. Lumina a lovit lentilele, şi aceste lentile nu vor lua psihologie.”

E-263 Astfel dacă eu trăiesc sau mor, aceasta este adevărat, oricum. Biserica o ştie, adevărat. Ştiinţa o ştie, adevărat. Acum cum îi cu voi? Ţineţi minte, acesta nu sunt eu. Acesta este El. Acesta nu sunt eu. Eu sunt nimeni altul decât numai unul dintre voi toţi. Acesta este El. El trebuie să ia pe cineva. Nimeni nu este vrednic de aceasta, dar cineva trebuie să o facă. Ţineţi minte, acesta nu este un lucru uşor, dar acesta este un lucru slăvit să ştii că Domnul tău este aici şi tu poţi să spui fraţilor tăi Adevărul. Dar este greu când ei nu vor crede aceasta, dar, că, noi toţi trebuie să confruntăm asta. Ţineţi minte acum.

E-264 Acum, voi audienţa, sunteţi voi toţi aliniaţi acum? Se pare că ei sunt. Acum dacă există unii în balcon, urmaţi chiar înapoia acestui rând aici.

E-265 Acum ţineţi minte, aceştia sunt pastorii voştri şi aşa mai departe, oameni din Dumnezeu, care cred pe Dumnezeu. Sunteţi voi credincioşi? Voi aţi stat aici să faceţi o mărturisire că voi credeţi că acest Marcu 16 este adevărat? [Lucrătorii zic: „Amin.” - Ed.] În regulă.

E-266 Acum Biblia a zis: „Rugăciunea de credinţă va salva pe bolnav; Dumnezeu îi va ridica. Dacă ei îşi pun mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşi.” Acum noi o să ne rugăm pentru voi, acum, în timp ce voi staţi cuvioşi, liniştiţi. Şi atunci când voi treceţi pe aici, întocmai cum voi veneaţi...

E-267 Voi aţi mărturisit că voi credeţi pe Isus Cristos de a fi Fiul lui Dumnezeu. Şi apoi voi mergeţi la bazin să fiţi botezaţi, sau pârâu, râu, sau oriunde este aceasta. Şi când voi sunteţi botezaţi, aceea este totul ce predicatorul poate face. Predică Cuvântul; voi îl credeţi; voi sunteţi botezaţi pentru iertarea păcatelor voastre; înviaţi la o viaţă nouă. Atunci felul în care voi acţionaţi, de acolo înainte, dovedeşte dacă voi într-adevăr aţi acceptat pe Cristos sau nu.

E-268 Acum dacă voi credeţi în Vindecare Divină, şi L-aţi acceptat acum ca vindecător al vostru, noi stăm aici să punem mâinile peste bolnavi. Felul în care voi acţionaţi, de la capătul acelui rând înainte, în restul vieţii voastre, va fi judecătorul, indiferent de ceea ce voi spuneţi. Vedeţi ce vreau eu să spun? Şi voi sunteţi tot aşa de siguri să vă faceţi bine cum voi sunteţi să rămâneţi un Creştin. Cât timp sunteţi voi un Creştin după aceea? Atât timp cât voi credeţi. Şi voi sunteţi vindecaţi atât timp cât voi credeţi.
Observaţi, aceste semne îi vor urma pe cei care cred; în Numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi;
Ei vor lua sus şerpi;... dacă ei beau un lucru de moarte, acesta nu-i va vătăma; ei îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi ei se vor însănătoşi.

E-269 În faţa acestuia, mintea mea a atins verdictul cam cu treizeci şi cinci de ani în urmă. El este acelaşi
ieri, azi, şi în veci. Prin al crede pe El, El s-a identificat pe Sine aici în această după-amiază, dovadă infailibilă, o minune. Orice care este inexplicabil este o minune; să arate, că El o face de fiecare dată.
Voi ziceţi: „De ce tu nu doar...”

E-270 Aţi ştiut voi, că o femeie i-a atins haina Lui, şi El a zis: „Eu am slăbit.” Câți ştiţi asta? „A ieşit putere din Mine.” Acum, El era Fiul lui Dumnezeu. Cum îi cu mine, un păcătos mântuit prin har? Vedeţi?

E-271 Dar El a promis că acesta o va face. Aceasta este promisiunea Lui. El nu trebuie să o facă, dar El a promis că El o va face.

E-272 Acum voi credeţi aceasta, toţi în rând, credeţi? Mintea voastră a atins acel verdict? Acum aceasta are să fie în poala voastră acum. Mintea voastră a atins acel verdict, că voi credeţi că Isus Cristos a vorbit aceste Cuvinte. Dacă voi credeţi, voi în rândul de rugăciune ridicaţi-vă mâinile. Toţi în rândul de rugăciune, acceptaţi vindecarea voastră pe baza acesteia, că voi credeţi pe pastorii voştri şi pe noi toţi, că noi slujim pe adevăratul Dumnezeu viu. Şi aceea mărturiseşte că voi aţi văzut din El în această după- amiază, îl identifică pe El aici cu noi, Acela care a făcut Cuvântul, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Dacă voi credeţi, ridicaţi-vă mâinile. Aceasta trebuie să se întâmple, doar trebuie să se întâmple! Mie nu-mi pasă cine sunteţi voi, dacă voi staţi cu asta, aceasta trebuie să se întâmple. întocmai la fel cum vin ploile; întocmai la fel cum Moise i-a adus din Egipt; la fel cum o fecioară a născut un copil fără un tată pământesc; aceasta va fi acelaşi lucru, dacă voi nu vă îndoiţi de aceasta.

E-273 Roy, vină aici acum şi ia asta, cântă Crede Numai. Doar un minut, până ne rugăm. Lucrătorilor, să ne plecăm capetele; adunarea pretutindeni.

E-274 Tatăl nostru Ceresc, încordarea acestui moment! Noi ne întrebăm, Doamne, doar câţi cred într-adevăr. Sămânţa a fost semănată. Cuvântul a fost citit. Cristos, Duhul Sfânt, a apărut înaintea noastră şi a arătat acea Viaţă care a fost în această Lumină, şi El era Lumina lumii, El este Lumina acum. El este marea Lumină Eternă, şi El a apărut înaintea noastră, în această după-amiază, şi a făcut întocmai ceea ce El a zis că El va face în această generaţie. Cuvântul a fost vorbit temeinic. Cuvântul a fost identificat temeinic. Şi poporul, acum, dacă ei doar cred temeinic Aceasta din toată inima lor. Noi ne rugăm pentru ei, Tată. Ia toată necredinţa...

E-275 Fie ca omul care ar mărturisi împotriva Ta, în această după-amiază, bătrânul om Necredinţă, Sceptic, şi Nerăbdare, fie ca el să fie aruncat dintre noi astăzi. Fie ca el să meargă în întunericul de afară. Fie ca el să părăsească această clădire; ca marele martor al apărării, Duhul Sfânt, să poată însufleţi fiecare Cuvânt aşa cum ei trec pe aici. Admite aceasta. Fie ca ei să meargă de aici, mintea lor a trecut deja verdictul, şi ei vin pe aici.

E-276 Şi acum, Duhule Sfânt, însufleţeşte acel Cuvânt pentru ei, că lucrarea este terminată îndată ce ultima cerere a fost făcută prin punerea mâinilor peste bolnavi. Admite aceasta, Doamne. Eu pretind pe fiecare de vindecarea lor, în Numele lui Isus Cristos.

E-277 Acum, următorul lucru să fie făcut, este punerea mâinilor. Întocmai ca ceremonia botezului, şi voi sunteţi îngropaţi cu El atunci, şi voi înviaţi şi păşiţi la o parte cu o viaţă nouă. Vedeţi? Voi poate voi nu simţiţi aşa, dar voi credeţi aşa. Doar continuaţi să staţi cu aceasta; în final, după o vreme, voi aflaţi că voi aveţi o viaţă nouă. Acela este acelaşi fel cum este aici. Aceasta este o sămânţă care este semănată. Noi o plantăm acum, prin a pune mâinile peste ea. Ce facem noi în aceasta? Ne identificăm pe noi înşine. Ca în Vechiul Testament, ei şi-au pus mâinile peste jertfa lor, să se identifice pe ei înşişi; prin credinţă noi ne punem mâinile peste Cristos, să ne identificăm pe noi înşine cu El. Astăzi noi ne punem mâinile peste bolnavi, să ne identificăm pe noi înşine cu acest Cuvânt. Înţelegeţi? Voi credeţi acum, şi Domnul vă va face bine.

E-278 Acum, Fratele Borders urmează să cânte, încetişor, şi orga, pianul, şi aşa mai departe, Crede Numai.
„Toate lucrurile sunt posibile, crede numai.”

E-279 Şi doar imaginaţi-vă acum, Isus coborând de pe acel munte. Acolo ucenicii au eşuat, asupra unui caz epileptic, după ce El le-a dat putere să scoată draci, doar cu câteva zile înainte de aceea. Aceasta nu era că nu aveau putere, dar El a zis: „Necredinţa voastră a fost motivul acela.” Vedeţi? Dar când el a venit la Isus, el a ştiut că el s-a lovit de credinţă acolo.

E-280 Acum credeţi din toată inima voastră, acum, în timp ce noi cântăm repede Crede Numai acum. Frate Borders.

E-281 [Fratele Branham şi lucrătorii se roagă şi pun mâinile peste acei care vin prin rândul de rugăciune, în timp ce adunarea se roagă şi cântă încet Crede Numai. Porţiune goală pe bandă - Ed.]
... crede,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai.

E-282 Acum haideţi să o cântăm în felul acesta, toţi care cântă.
Acum eu cred, (Dar voi? Să ne ridicăm mâinile!) acum eu cred,

E-283 O Dumnezeule! În Numele lui Isus, vindecă pe aceştia, Doamne, pe care îi reprezintă aceste batiste.
Pentru slava Ta, admite aceasta, Doamne.
... eu cred;
Acum eu cred, oh, aceasta este că eu cred acum,
Toate lucrurile sunt posibile, aceasta este că eu cred acum.

E-284 Voi ştiţi ce am făcut noi? Noi am urmat poruncile lui Isus Cristos. Acum voi sunteţi încă cu verdictul vostru: „Eu sunt vindecat. Este imposibil ca eu să nu mă fac bine, deoarece Dumnezeu a făcut promisiunea. Cu buzele mele muribunde, cu ultimul lucru pe buzele mele, 'Eu cred că eu sunt vindecat.'”? [Adunarea: „Amin.” - Ed.] Credeţi voi în felul acesta? Eu o cred. Dumnezeu să vă binecuvânteze, fratele meu, soră.

E-285 Acum haideţi să ne ridicăm în picioare, doar un moment. Eu nu ştiu când va fi aceasta; eu cred că imediat:
Dar până ne întâlnim! până ne întâlnim! Până ne întâlnim la Isus... (El este în prezenţa noastră acum.)
Până ne întâlnim! până ne întâlnim! Dumnezeu fie cu voi până ne întâlnim din nou!

E-286 Să ne plecăm capetele, în timp ce noi o fredonăm. [Fratele Branham începe să fredoneze Dumnezeu Fie Cu Voi. - Ed.] Până ne întâlnim!

E-287 O Dumnezeule, lasă ca Cuvântul Tău să fie o candelă acum. Ce noi am văzut şi auzit şi citit, şi fie ca acesta să ne călăuzească la picioarele Tale. Fie ca noi să rămânem întotdeauna acolo, crezând Cuvântul Tău, fiecare lucru pe care Tu l-ai promis. Admite aceasta, Doamne.
Până ne întâlnim! până ne întâlnim! Dumnezeu fie cu voi până ne întâlnim din nou!

E-288 Să ne plecăm capetele noastre acum în timp ce prea iubitul nostru frate, Fratele Johnson, ia rugăciunea de eliberare. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Johnson.