E-1 Am câteva Scripturi scrise jos, din care mi-ar place să vă vorbesc, şi mă încredinţez că Dumnezeu va binecuvânta eforturile noastre slabe.
Acum, mulţi oameni s-au întrebat de ce suntem noi aşa de ciudaţi şi aşa gălăgioşi. Voi ştiţi, aceasta este cumva un fel diferit de-de o convenţie decât cum sunt-sunt oamenii obişnuiţi să vadă. Şi, de obicei, totul este cumva de o formă tăiată şi uscată. Dar când noi venim la aceste convenţii, care a fost privilegiul meu acum pentru câţiva ani de când ele au fost întâi începute, şi noi de-abea ştim ce o să facem. Noi doar venim şi ne predăm. Acela-i singurul lucru ce-l ştim noi să facem. Şi Dumnezeu face restul din el. Aşa că aceea ne face un popor care acţionează foarte deosebit.
Ziua trecută, cineva a spus, "Tu ştii, voi oamenilor sunteţi într-adevăr un ciudat."
Am spus, "Păi, eu-eu presupun că noi suntem."

E-4 Şi eu îmi amintesc despre una din convenţii. Fratele Troy îmi spunea o dată despre un mic German care a spus că el a primit botezul Duhului Sfânt. Şi ziua următoare, în atelierul unde lucra el, el îşi ridica mâinile şi lăuda pe Domnul, şi vorbea în limbi şi doar se agita, groaznic. Şi în final, şeful a venit pe¬acolo şi a spus, "Heini, ce se petrece cu tine?"
El a spus, "O, am ajuns mântuit." El a spus, "Inima mea este doar revărsată cu bucurie."
El a spus, "Păi, tu trebuie că ai fost cu acel grup de piuliţe jos acolo."
El a spus, "Da. Slavă lui Dumnezeu!" A spus, "Mulţumesc lui Dumnezeu pentru piuliţe." El a spus-el a spus, "Tu iei automobilul, vii în jos pe drum." A spus, "Tu iei toate piuliţele afară din el, şi tu nu ai nimic decât o grămadă de 'rablament"' Şi aceea-i chiar... Aceasta-i doar cam aşa, voi ştiţi.
Într-o zi, în California, eu mergeam în jos pe străzile din Los Angeles, şi am văzut un om care avea un semn pe pieptul lui, şi aici. Şi el a spus, "Eu sunt un nebun pentru Cristos." Şi fiecare se uita la el. Şi i-am observat întorcându-se înapoi şi uitându-se, după ce el a trecut. Şi m-am gândit ca eu să urmez cu restul din ei. Şi pe... spatele lui, el a spus, "Al cui nebun sunteţi voi?" Da. Eu presupun că noi toţi suntem cumva ciudaţi, unul faţă de altul, voi ştiţi.
Dar, voi ştiţi, lumea ajunge în astfel de deprindere, încât ceva diferit o face aşa de ciudat, până când oamenii gândesc că acesta-i ceva că-i ceva greşit. Şi de obicei Dumnezeu trebuie să facă ceva aşa de neobişnuit, să-i aducă pe oameni iarăşi înapoi la Biblie.

E-10 Îmi pot imagina că Noe a fost un fel de o-o piuliţă, pentru epoca aceea ştiinţifică în care a trăit el, pentru că ei puteau dovedi că acolo nu era apă în ceruri. Dar Dumnezeu a spus că ar fi ceva acolo. Astfel, Noe, predicând şi crezând aceea, el a devenit o piuliţă.

E-11 Şi mi-aş imagina aceea când Moise a mers jos în Egipt, el un fel de o-o piuliţă, pentru Faraon. Dar amintiţi-vă, Faraon era o piuliţă, pentru el, de asemenea. Astfel ei... Ne dăm seama de aceea.

E-12 Chiar Isus a fost considerat un eretic. Aşa este. Martin Luther era o piuliţă, pentru biserica Catolică. Şi John Wesley era o piuliţă, pentru Anglicani. Astfel, voi ştiţi, este-este timpul pentru o altă piuliţă. Nu gândiţi aşa? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Dar, înainte ca acolo să poată fi o piuliţă, voi ştiţi, acolo trebuie să fie un şurub, întâi, să se fileteze pe el.

E-13 Astfel, voi ştiţi, Noe, fiind o piuliţă, el... Se ia o piuliţă, ea trage şurubul, trage ceva laolaltă, şi ţine ceva laolaltă. Aşa că Noe a fost în stare să-i tragă pe toţi care ar crede, în corabie, afară din judecăţi, prin a fi o piuliţă.

E-14 Noi aflăm, că, Moise a tras biserica afară din Egipt, prin a fi o piuliţă. Aşa este.

E-15 Mă gândesc că noi avem nevoie de o piuliţă acum, să tragă Mireasa afară din biserică. Noi avem nevoie de ceva acum, un altul, aşa că noi suntem un fel foarte ciudat de oameni. Şi m-am gândit, în seara aceasta, dacă Domnul a voit, eu aş încerca să citesc ceva Scripturi aparţinând la aceasta, şi să vă vorbesc doar câteva momente, şi încerc să vă arăt de ce suntem noi un popor aşa de ciudat.

E-16 Să ne întoarcem în Scripturi acum, la Filipeni capitolul al 2-lea, 1-8, şi Doi Corinteni 3:6. Şi să citim, aşa cum noi credem Cuvântul lui Dumnezeu.

E-17 Iar acum, doar înainte să citim, să ne aplecăm capetele pentru rugăciune.

E-18 Graţiosule Tată Ceresc, noi suntem într-adevăr un popor privilegiat, în seara aceasta, să trăim în această epocă, şi să vedem lucrurile care le vedem că se petrece, şi să ştim că timpul este aproape la îndemână, când Isus va veni pentru Biserica Lui. O, aceea ne cutremură inimile noastre, Doamne! Şi aşa cum tragem înapoi paginile, în seara aceasta, ne rugăm ca Tu să ne dai un context din textul acesta. Şi fie ca Duhul Sfânt să descopere la inimile noastre lucrurile care ar fi bune şi plăcute lui Dumnezeu. Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-19 Voi ştiţi, cred că eu vă voi cere să faceţi ceva. Eu-eu de obicei cer nişte lucruri ciudate, şi eu sper că nu cer ceva prea ciudat. Dar când noi făgăduim devotament faţă de steag, noi toţi ne ridicăm. Şi-şi steagul trece pe-acolo, noi stăm; care, noi ar trebui. Şi ne ridicăm, să salutăm. Să ne ridicăm în picioare în timp ce noi citim Cuvântul, dacă voi vreţi, Doi Corinteni 3:6.
Cine... ne-a făcut lucrători capabili al noului legământ; nu al literei, ci al duhului: căci litera omoară, dar duhul dă viaţă.
Dar dacă-dar dacă slujba de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era glorioasă, aşa încât copiii lui Israel nu puteau să-şi pironească privirea la faţa lui Moise din pricina slavei înfăţişării lui; slavă care urma să fie trecătoare:
Cum să nu fie slujba duhului mai degrabă glorioasă? Căci dacă slujba de osândă a fost glorioasă, cu atât mai mult o face slujba de neprihănire să o întreacă în slavă.
Căci chiar aceea care era făcută slăvită nu avea slavă în această privinţă, din pricina slavei care o întrece.
Căci dacă aceea care este trecătoare era slăvită, cum... sau mult mai mult cea care rămâne este slăvită.
Văzând atunci că noi avem astfel de nădejde, noi folosim mare claritate de vorbire.
Şi nu cum Moise, care a pus o măhramă peste faţa lui, ca copiii lui Israel să nu-şi pironească privirea asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.
Dar minţile lor erau orbite: căci până în ziua de azi rămâne aceeaşi măhramă neridicată la aparte în citirea vechiului testament; care măhramă este dată la op arte în Cristos.
Dar chiar până în ziua aceasta, când Moise este citit, măhrama este pe inima lor.
Cu toate acestea când vor fi întorşi la Domnul, măhrama se va lua la aparte. Nu...
Acum Domnul este acel Duh: şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie.
Dar noi toţi, cu feţele deschise pri vim ca într-o oglindă slava Domnului, schimbarea în acelaşi chip din slavă în slavă, chiar ca prin Duhul Domnului.

E-20 Şi în Filipeni 2, noi citim aceasta, începând cu 1-ul, şi citim până la al 8-lea verset.
Dacă-dacă acolo ar fi de aceea vreo consolare în Cristos, dacă este ceva mângăiere de dragoste, ... ceva părtăşie a Duhului, dacă-i vreo inimă de îndurare,
Voi împliniţi-mi bucuria, ca să fiţi în aceeaşi gândire, având aceeaşi dragoste, fiind într-un acord, şi un gând.
Nimic să nu se facă prin ceartă sau slavă deşartă; ci în smerenie de minte fiecare să socotească pe alţii mai presus decât pe ei înşişi.
Să se uite fiecare om nu la lucrurile lui, ci fiecare om de asemenea la... lucrurile altora.
Gândul acesta să fie în voi, care era şi în Cristos Isus:
Care, fiind în forma lui Dumnezeu, nu a socotit un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu:
Ci s-a făcut pe sine fără reputaţie, şi a luat asupra lui forma unui slujitor, şi a fost făcut în asemănarea oamenilor:
Şi fiind găsit in înfăţişare ca un om, el s-a smerit, şi a devenit supus până la moarte, chiar moartea crucii.
Să ne rugăm.

E-22 Tată Ceresc, acest Cuvânt măreţ care a fost citit, în seara aceasta, din Scrierea Ta Sfântă, să-L faci aşa de real pentru inimile noastre, încât noi să mergem de aici ca acei mergând din Emaus, zicând, "Nu ne-au ars inimile în noi aşa cum El ne-a vorbit de-a lungul drumului?" Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-23 Acum, acesta-i un text foarte ciudat, dar mă gândesc că este foarte potrivit pentru ocazia aceasta. Eu am vrut să vorbesc asupra subiectului despre: Puternicul Dumnezeu Dezvăluit Înaintea Noastră.

E-24 Acum, de când a existat omul, acolo a fost o foame în inima omului, să afle: de unde a venit el; şi care-i motivul lui ca să fie aici; şi unde se duce el. Există numai Unul care poate răspunde la aceea, acela este Cel Care l-a adus aici. Şi omul întotdeauna a vrut să vadă pe Dumnezeu.

E-25 În urmă în Vechiul Testament, noi aflăm că Dumnezeu S-a învăluit de la necredincioşi. Dumnezeu are un fel foarte ciudat de a lucra cu oamenii. El Se ascunde de la cel necredincios şi Se descoperă la cel credincios. Dumnezeu face aceea. Isus i-a mulţumit la Tatăl, că, "El a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi Îl va descoperi la astfel de copii care vor să înveţe." Astfel, noi aflăm că Dumnezeu nu se schimbă, în natura Lui, şi El întotdeauna face lucrarea Lui la fel. Noi aflăm, în Maleahi 3, că El a spus, "Eu sunt Dumnezeu, şi Eu nu mă schimb." Astfel, El lucrează în acelaşi principiu, tot timpul.

E-26 Acum noi luăm una din cele mai vechi cărţi din Biblie. Când Iov, unul din cei mai neprihăniţi oameni din ziua lui, un om perfect în legile lui Dumnezeu, un slujitor, nobil, slujitor onorabil, chiar până Dumnezeu a spus, "Nu există nimeni ca el, pe pământ." Dar... dorinţa lui, o dată, să vadă pe Dumnezeu. El ştia că exista un Dumnezeu, şi el a simţit că lui i-ar place să-L vadă, sau, de altfel, să meargă la casa Lui şi să bată la uşă, şi să spună, "Mi-ar place să vorbesc cu Tine." Să şadă jos, să vorbească cu El, cum noi am vorbi unul cu altul.

E-27 Noi avem o înţelegere. De aceea suntem noi in aceste convenţii, unde noi venim laolaltă şi-şi ne exprimăm gândurile. Şi-şi ne înţelegem unul pe altul, mai bine, când noi vorbim lucrurile unul cu altul. Şi lucrătorii fac asta. Oameni din toate umblările vieţii o fac, vorbesc despre lucruri.

E-28 Şi, Iov, Dumnezeu a fost aşa de real pentru el, el a vrut să afle dacă el nu putea merge, să bată la uşa Lui, şi-şi să aibe un-un interviu cu El.

E-29 Dar noi aflăm că Dumnezeu a vorbit cu el, dar El era învăluit. El era învăluit într-o formă de vârtej. Şi El i-a spus lui Iov să-şi încingă coapsele; El urma să-i vorbească, ca un om. Şi El a venit jos într-un vârtej şi-şi i-a vorbit lui Iov. Şi El s-a făcut cunoscut lui Iov prin vârtej, deşi el nu L-a văzut exact. El putea doar să audă vântul suflând şi întorcându-se în jur, în copaci. Şi Glasul a ieşit din vârtej, dar Dumnezeu era învăluit în vârtej.

E-30 Noi aflăm, jos în Africa, Africa de Sud, ei folosesc cuvântul amoyah, care înseamnă, "o forţă nevăzută."

E-31 Şi această Forţă nevăzută, în vârtej, a avut un Glas auzibil. Acesta i-a vorbit lui Iov, totuşi el nu a văzut forma Lui. Dar El a fost învăluit, pentru el, de vârtej.

E-32 Noi aflăm pe unul din marii profeţi ai Bibliei, Moise, din Vechiul Testament, unul din aleşii lui Dumnezeu, selectaţi, slujitori predestinaţi, şi el a dorit să-L vadă. El a fost aşa de aproape de El, şi a văzut aşa de multe lucruri a mâinii Lui mari misterioase mergând înaintea lui şi făcând lucruri care numai Dumnezeu putea face. El a dorit să-L vadă într-o zi, şi Dumnezeu i-a spus, "Du-te, stai pe stâncă."

E-33 Şi în timp ce stătea pe stâncă, Moise L-a văzut să treacă. El i-a văzut spatele Lui. Şi el a spus, "El arăta ca un om, spatele unui om." Totuşi, el nu a văzut pe Dumnezeu. El a văzut numai învăluirea lui Dumnezeu.

E-34 Biblia a spus, "Nimeni nu a văzut pe Dumnezeu vreodată, dar singurul Născut din Tatăl L-a declarat." Deci, Moise L-a văzut, învăluit, ca un Om. Noi aflăm că Iehova din Vechiul Testament era tocmai Isus din Noul Testament.

E-35 Şi-şi Dr. Scofield aici, noi aflăm că, cuvântul lui, se schimbă de la "formă." Noi aflăm cuvântul en morphe, în Greacă, care înseamnă "cel nevăzut s-a făcut vizibil." Ceva care nu poate... Noi ştim că acesta-i acolo. Acesta poate fi... nu poate fi văzut, dar totuşi noi ştim că este acolo. Şi când El şi-a schimbat forma Lui, de en morphe, care înseamnă că El s-a schimbat de la supranatural la natural.

E-36 Şi El doar şi-a schimbat masca, în alt fel. Aceasta-i ca o dramă. El juca. Şi în Greacă, când ei îşi schimbau masca, poate o piesă, un actor ar fi putut juca în diferite părţi.

E-37 Şi fiica mea, prezentă aici, ei doar au avut la liceu, o-o dramă. Şi un băiat pe care îl cunosc, a jucat vreo patru roluri, dar el mergea în spatele scenei şi îşi-îşi schimba masca, ca să vină afară, să personifice un alt caracter.

E-38 Acum, dacă voi veţi lua profeţiile Vechiului Testament privitor la ce urma să fie Mesia, voi o puteţi compara cu viaţa lui Isus, şi voi o veţi avea exact cine era Isus. El nu a fost doar un om obişnuit. El era Dumnezeu, en morphe. El s-a schimbat din-din forma supranaturală în naturală a unui Om. Totuşi, El era Dumnezeu, manifestat în trup, învăluit de un om, voal de carne.
Şi voi urmăriţi Vechiul Testament.

E-39 Eu-eu-eu ştiu că eu vorbesc la o audienţă amestecată, în seara aceasta, din diferite părţi ale lumii. Şi noi suntem aici să aflăm. Ce suntem noi-ce facem noi? Ce-ce suntem noi? Unde ajungem noi? Ce se întâmplă? Ce înseamnă toată aceasta?

E-40 Şi acum noi aflăm, înăuntru aici, că, dacă voi bărbaţi şi femei Evrei, şi rabinii în-în-în templu, în zilele care s-au dus, dacă ei ar fi urmărit Biblia, profeţiile, în loc de tradiţii, ei ar fi recunoscut cine era Isus. Ei niciodată nu L-ar fi numit Beelzebub. Ei niciodată nu L-ar fi răstignit. Dar, aceasta toată a trebuit să se joace. Aceea era parte din dramă. Şi ei au fost orbiţi, în cazul acesta.

E-41 Aceasta-i ca mulţi din voi bărbaţi, femei, aici în seara aceasta, poate de vârsta mea sau puţin mai în vârstă. Vă amintiţi, aici în America, ani în urmă, înainte... Chinezii... Fratele meu, care doar a fost prezentat aici, care mi-a venit în gând când am vorbit cu el. Cum că ei obişnuiau să... Ei nu puteau vorbi Engleza, şi ei-ei operau curăţătoria. Şi tu mergi la curăţătoria lui, să-ţi facă rufele. Omul din curăţătoria Chinezească lua o etichetă, şi o rupea într-un anumit fel. Tu iei o parte din etichetă; el lua cealaltă parte. Dar când ai venit înapoi să-ţi pretinzi lucrurile, acele două bucăţi de hârtie trebuiau să se potrivească. Şi dacă ele nu se potriveau chiar exact bine... Tu nu o puteai personifica în nici un fel, căci el avea o bucată şi tu aveai cealaltă. Şi dacă aceasta personifica... Atunci tu aveai un drept să pretinzi ce era al tău. Şi atunci tu ai primit ce îţi aparţinea, când tu ai posedat cealaltă parte a contractului.

E-42 Aşa este, în seara aceasta, când noi avem cealaltă parte a contractului. Când, Dumnezeu a sfâşiat pe Fiul Lui în două, la Calvar, luând trupul sus ca o Jertfă, şi a trimis Duhul jos la noi, care odată a trăit într-un Om, Isus. Acel Dumnezeu acelaşi este în voal în seara aceasta, în forma Duhului Sfânt. Acele două bucăţi trebuie să vină laolaltă, atunci tu eşti parte din contract. Dumnezeu a făcut aceasta, să fie mai bine cunoscut la om, când El S-a făcut Om.

E-43 Eu am citit o poveste, câţiva ani în urmă. Şi în această poveste, a spus că un mare, rege nobil... Eu i-am uitat numele lui, chiar acum. Eu nu m-am gândit despre a vorbi de povestea aceea. Ea, poate ficţiune, dar ea ne conduce la un punct care ne dă o bază despre ce vrem noi să spunem. Acest rege, el era un rege aşa de nobil, şi un aşa iubitor a supuşilor lui, încât, într-o zi, înaintea gărzii lui-lui şi regalitatea lui, el a spus, "Astăzi, voi mă vedeţi pentru ultima oară, pentru mulţi ani."

E-44 Şi garda lui şi nobilii lui i-au spus, "Bunule rege, de ce spui tu asta? Te duci tu la o ţară străină, pe undeva, să devii un străin?"

E-45 El a spus, "Nu. Eu am să stau chiar aici. Ei bine," a spus, "Eu mă duc afară printre supuşii mei. Eu am să devin un ţăran. Eu am să tai lemne cu securea de lemne. Eu am să-să ar pământul cu truditorul. Eu am să curăţ viţele cu cei ce curăţă viţele. Eu am să fiu unul din ei, pentru ca să devin mai bine cunoscător cu ceea ce fac ei. Şi eu îi iubesc. Şi eu vreau să fiu mai bine cunoscut cu ei, personal. Ei nu mă vor cunoaşte. Dar, totuşi, eu vreau să fiu cunoscut cu ei, în felul acela."

E-46 Şi dimineaţa următoare, când delegaţii lui, toţi din oamenii lui l-au văzut, ori acei care erau în palat, să-şi ia jos coroana şi să o pună pe scaun, pe tron; şi să-şi ia roba jos, şi se îmbrăca cu haine ţărăneşti, să umble afară printre oamenii obişnuiţi.
Acum, în povestea aceea mică, noi aflăm atunci despre Dumnezeu.

E-47 Ei i-au spus la rege, au spus, "Rege, noi te vrem. Noi te iubim. Noi-noi vrem ca tu să rămâi rege." Dar el a vrut să devină unul din ei, să-i cunoască mai bine, ca ei să-l cunoască mai bine, cine era el de fapt. Aceasta le-ar expune lor ce era el de fapt.

E-48 Şi aceea-i ce Dumnezeu a făcut. El-El S-a schimbat, de la a fi Iehova Dumnezeu, să devină unul din noi, ca El să poată suferi, El să poată gusta moartea, El să poată şti ce era ţepuşul morţii, şi să ia pedeapsa morţii asupra Lui. El a pus de-o parte coroana Lui-Lui şi roba Lui, şi a devenit unul din noi. El a spălat picioarele cu cei-cu cei-cei smeriţi. El a locuit în corturi, cu cei săraci. El a dormit în păduri şi în străzi, cu cei care era sub privilegiaţi. El a devenit unul din noi, ca El să ne poată înţelege mai bine, şi ca noi să-L putem înţelege mai bine.

E-49 Acum, mă gândesc, în aceea, noi aflăm, schimbarea, Însuşi, ce El a făcut. Dacă voi veţi observa, El a venit în numele de trei fii. El a venit în numele Fiului omului, şi în Fiul lui Dumnezeu, şi Fiul lui David. El a venit ca Fiul omului.

E-50 Acum, în Ezechiel 2:3, Iehova, Însuşi, a numit pe Ezechiel, profetul, "fiul omului."

E-51 Fiul omului înseamnă "un profet." El a trebuit să vină în felul acela, să împlinească Deuteronomul 18:15, care Moise a spus, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica printre voi un profet asemănător mie." El nu S-a numit Fiul lui Dumnezeu. El s-a referit la Sine, "Fiul omului," pentru că El trebuia să vină în acord cu Scriptura. Vedeţi? El a trebuit să facă acele două bucăţi de hârtie ruptă, profeţia Vechiului Testament şi caracterul Lui Propriu, să fie exact la fel. Astfel, El a venit, Fiul omului, a venit în forma aceea.

E-52 Apoi noi aflăm, după moartea Lui, îngroparea, şi învierea, El a venit în Ziua Cincizecimii, ca Fiul lui Dumnezeu; Dumnezeu, Duhul, în forma, Duhului Sfânt. Ce făcea El? El s-a schimbat pe Sine, făcându-Se cunoscut la poporul Lui în formă diferită. Ca, Duhul Sfânt, care este Dumnezeu, El a venit să lucreze prin epocile bisericii, ca Fiul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt.

E-53 Dar, în Mileniu, El vine ca Fiul lui David, să şadă pe tronul lui David, Rege. El urma să ia tronul lui David. El este pe tronul Tatălui acum. Şi atunci El a spus, "Acel care va birui va şedea cu Mine pe tronul Meu, cum Eu am biruit şi am şezut pe tronul Tatălui Meu." Deci, El, în Mileniu, El va fi Fiul lui David. Ce este acesta? Acelaşi Dumnezeu, tot timpul, doar îşi schimbă masca Lui-Lui.
Eu sunt, pentru soţia mea, un soţ.

E-54 Aţi observat voi? Femeia Sirofeniciană a spus, "Tu Fiul lui David, ai milă." El, nici măcar nu L-a deranjat, deloc. Ea nu avea dreptul să-L numească aşa. Ea nu avea pretinderi asupra Lui ca Fiul lui David. El-El este Fiul lui David, pentru Iudei. Şi acum El vine... Dar când ea L-a chemat, "Doamne," El era Domnul ei, atunci ea a căpătat ce a cerut.
Acum, cum, El doar se schimbă pe Sine.

E-55 Acum, în căminul meu, eu sunt trei persoane diferite. În căminul meu, soţia mea are pretenţii asupra mea ca soţ. Fiica mea acolo afară, ea nu are ceva pretenţii asupra mea ca soţ; eu sunt tatăl ei. Şi nepoţelul meu aici, eu sunt bunic pentru el, aşa că el nu are dreptul să mă cheme tată. Eu nu sunt tatăl lui. Fiul meu este tatăl lui. Eu sunt bunicul lui. Dar eu totuşi sunt acelaşi om.

E-56 Şi Dumnezeu, ce El face, El doar Se schimbă, să devină la acea generaţie, să Se facă cunoscut la poporul acela. Şi pentru aceea suntem noi aici să aflăm, în seara aceasta. În ce fel se presupune Dumnezeu să Se facă cunoscut la acest popor şi în timpul acesta? El Îşi schimbă masca, El Îşi schimbă rolul, dar El nu schimbă dispoziţia Lui. El nu schimbă natura Lui-Lui. El doar Îşi schimbă masca, de la una la alta. El o face, să Se descopere mai clar la popor, ca ei să poată să ştie cine este El, şi ce este El.

E-57 În Evrei 1, noi citim, "Dumnezeu, în timpuri străvechi şi diverse feluri le-a vorbit părinţilor, prin profeţi, dar în aceste zile din urmă prin Fiul Lui, Isus."

E-58 Acum, "Profeţii," Isus a spus, când El a fost aici pe pământ, "ei erau dumnezei. Voi îi numiţi pe aceia 'dumnezei' pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Scripturile nu pot fi încălcate," El a spus. A spus, "Cum îl puteţi condamna pe El atunci, când El este Fiul lui Dumnezeu?" Vedeţi?

E-59 Cuvântul lui Dumnezeu este repartizat la fiecare epocă, ce este El să fie. Şi Isus a fost împlinirea tuturor profeţiilor. "În El a locut plinătatea Dumnezeirii trupeşte." Aceasta era în El. El a fost Acela care era în Iosif. El a fost Acela Care era în Ilie. El a fost Acela Care era în Moise. El a fost Acela Care era în David, un rege respins.

E-60 Propriul lui popor l-a respins, ca rege. Şi aşa cum el a mers afară din-din curte, puţin, un ins nenorocit s-a târât pe-acolo, nu i-a plăcut a lui-lui guvernare, sistemul lui, şi el l-a scuipat. Şi garda şi-a tras sabia, a spus, "Voi lăsa eu capul acelui câine pe el, scuipând pe regele meu?"

E-61 Şi David poate nu şi-a dat seama ce făcea el la timpul acela, dar el era uns. Şi el a spus, "Lasă-l în pace. Dumnezeu i-a spus să facă aceasta." Şi el a urcat sus pe deal şi a plâns asupra Ierusalimului, un rege respins.

E-62 Aţi observat voi? Câteva sute de ani de atunci, Fiul lui David a fost scuipat, în străzi, şi era pe deal, acelaşi munte, privind în jos peste Ierusalim, un Rege respins. Şi a plâns, "Ierusalime, de câte ori am vrut eu să te ocrotesc ca o cloşcă pe puii ei, dar tu nu ai vrut?"

E-63 El nu şi-a schimbat natura Lui, căci Evrei 13:8 a spus, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Dumnezeu s-a făcut trup, pentru ca să moară, să ne răscumpere de la păcat. De aceea El S-a schimbat, să fie un-un Om.

E-64 Noi vedem, în Sfântul Ioan 12:20, Grecii au auzit de El. Acum, nu există nici un om să poată auzi vreodată de El fără ca să-i ardă inima să-L vadă. Ca Iov şi profeţii din vechime, ei toţi au vrut ca să-L vadă. Astfel, acest Grec a venit să-L vadă. Ei au venit la Filip, care era din Betsaida, a spus, "Domnule, noi vrem să-1 vedem pe Isus."

E-65 Grecii au vrut să-L vadă, dar ei nu au fost în stare să-L vadă deoarece El era în templul umanităţii Lui. "Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine." Acum noi aflăm că, în acesta, Grecii nu L-au putut vedea.

E-66 Şi observaţi tocmai cuvintele pe care Isus le-a exprimat către ei, după aceea. El a spus, "Dacă un bob de grâu nu cade în pământ, şi moare, el rămâne singur." În alte cuvinte, ei niciodată nu vor fi în stare să-L vadă în schimbare, în masca în care era El atunci, pentru că El era învăluit în trup uman. Dar când acest bob de Grâu a căzut pe pământ, atunci El ar produce toate rasele. El a fost trimis la Iudei, desigur, la timpul acela. Dar acest bob de Grâu trebuie să cadă; Dumnezeu învăluit, în trupul uman, ascuns de necredincioşi, dar fiind descoperit la credincioşi.

E-67 În Ioan 1, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, şi noi L-am privit, pe singurul Născut din Tatăl, plin de har." Acum, la început era Cuvântul. Un Cuvânt este un gând exprimat.

E-68 La început, El nici măcar nu a fost Dumnezeu. Acum, cuvântul nostru Englezesc astăzi, Dumnezeu, înseamnă "un obiect de închinare." Cât de confuz este aceasta pentru minte. Voi puteţi face pe cineva un dumnezeu. Voi puteţi face orice un dumnezeu.

E-69 Dar în Vechiul Testament, în Geneza 1, "La început Dumnezeu," cuvântul folosit este, Elohim. Elohim înseamnă "Cel de sine-existent." Ce o diferenţă este cuvântul Elohim, faţă de cuvântul nostru Dumnezeu. Elohim înseamnă "Cel de sine-existent."

E-70 Noi nu putem fi de sine-existenţi. Noi nu putem fi atotputernici, omnipotenţi, omniprezenţi, atotştiutori. Acel Elohim exprimă toate acelea. Noi nu putem fi aceea. Pomul din care voi faceţi un dumnezeu, sau-sau clădirea, aceasta nu este de sine-existentă.

E-71 Astfel, Dumnezeu, la început, era Viaţă, Acel Etern. În El erau atribute, şi atributele acelea au devenit Cuvinte, şi Cuvântul a devenit trup. Isus a fost Răscumpărătorul. Şi a răscumpăra, înseamnă, "a aduce înapoi." Dacă El trebuie să o aducă înapoi, aceasta trebuie să fie pe undeva ca să fie adusă înapoi. Deci, voi vedeţi, niciodată nu vor fi în stare toţi oamenii să o vadă, pentru că nu toţi oamenii au fost la început în gândurile lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

E-72 Priviţi la preoţi. Când ei Îl văd să Se exprime exact cu Cuvântul, ce a fost El, ei au spus, "El este Beelzebub." Aceea a arătat unde era natura lor. Aceasta era în gândul modern al zilei.

E-73 Dar când micuţa prostituată, care El a întâlnit-o la poartă, şi i-a spus, şi-a exprimat semnul Lui mesianic, prin a-i spune ce a făcut ea. "Păi," a spus ea, "Domnule, îmi dau seama că Tu eşti un Profet. Noi ştim, Mesia, când El vine, El ne va spune toate lucrurile acestea." Ea l-a recunoscut pe El ca Mesia, Cel uns, pentru că El a îndeplinit calificările Scripturii. Voi nu vedeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Cele două bucăţi de hârtie veneau laolaltă. Ea, "Noi ştim aceea, când Mesia vine."

E-74 Acum, Dumnezeu ar fi putut să corcească aceasta şi aceea, să obţină acest anumit sunet al clopotului, ca turnătorul. Dar când Isus s-a întors, a spus, "Eu sunt Acela care îţi vorbeşte," acolo nu era o astfel de expresie ca "Beelzebub." Ea şi-a lăsat vasul de apă, a alergat în cetate, şi a spus, "Veniţi, să vedeţi un Om Care mi-a spus lucrurile care le-am făcut. Nu este Acesta tocmai Mesia?" Vedeţi?

E-75 Acum, ce a făcut aceasta? Punând vechea Scriptură cu experienţa care-care Isus i-a dat-o ei, ce a făcut aceasta? Aceasta l-a făcut pe Mesia. Şi aţi observat voi? Repede, păcatele ei i-au fost iertate, pentru că, la început, ea era de răscumpărat, pentru că ea a fost în gândirea lui Dumnezeu la început. Aşa că, a răscumpărat-o, sau a adus-o înapoi, când ea a văzut Scriptura exprimată manifestată, de Iehova, ce era El, ce este El.

E-76 Acum, când Isus a venit, dacă El ar fi venit cu mesajul lui Noe, acesta nu ar fi mers. Să construiască o corabie, şi să plutească afară, aceasta nu ar fi mers. Dar Noe era o porţiune din Dumnezeu. El a acţionat într-un fel deosebit deoarece el era deosebit, şi mesajul lui era deosebit pentru că acesta era Cuvântul făcut manifestat.

E-77 El nu ar fi putut veni cu mesajul lui Moise, pentru că acesta nu ar fi mers. Moise era Dumnezeu, într-o porţiune, făcut manifest. El era cuvântul exprimat pentru ora aceea, dar Isus nu putea veni în acela. Biblia nicodată nu a spus că El ar veni în felul acela.

E-78 Dar când El a venit, a exprimat exact cum-Testamentul a spus că El ar fi exprimat, atunci toţi acei care erau de răscumpărat L-au primit, pentru că ei erau gândurile lui Dumnezeu. Atributele din El la început s-au făcut trup, şi de răscumpărat, şi au fost aduşi înapoi la Dumnezeu. "Atâţi câţi L-au primit, la aceia le-a dat El putere să devină fii de Dumnezeu," pentru că ei erau de răscumpărat. Ei au fost de la început, în expresie.

E-79 Dacă ne-am putea opri aici un moment, dacă aceasta ar fi posibil, şi gândim despre aceea, în seara aceasta, despre Mesajul orei, gândurile exprimate a lui Iehova. "Înainte de întemeierea lumii," ni se spune, "numele noastre au fost puse pe Cartea Vieţii Mielului." Atunci noi putem vedea cele două părţi, cum am spus mai întâi, de ce unul este ciudat faţă de altul. Aceasta trebuie să fie aşa. Întotdeauna a fost. Întotdeauna a fost aşa, şi întotdeauna va fi aşa. "El era Cuvântul. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi."

E-80 Acum, Dumnezeu, în... înapoi în zilele Vechiului Testament, noi aflăm că după ce El a apărut la poporul Lui, în forme diferite, El S-a învăluit după piei de bursuc. Dumnezeu se ascundea după piei de bursuc, la scaunul Lui de milă. Noi aflăm că, cum că Solomon, când el a dedicat templul Domnului, şi aceste piei de bursuc atârnau acolo, voalul, cum că El a venit înăuntru ca Stâlpul de Foc şi ca un Nor, şi a mers jos înapoi acolo, şi S-a învăluit, pentru lumea de afară. Dar, prin credinţă, Israel a ştiut că El era înapoi acolo. Ei ştiau că El era acolo, indiferent de ce aveau de spus oricare din lumea păgânilor. El era ascuns de la cel necredincios. Dar cel credincios, prin credinţă, ştia că El era înapoi acolo. Ei aveau milă. Şi El era la scunul Lui de milă, care era un mare secret.

E-81 Voi ştiţi, în Vechiul Testament, să intri în spatele acelei piei era moarte. Acum să stai din spatele ei este moarte. Atunci să intri în Slava Lui era moarte. Acum să stai departe de la Slava Lui este moarte. Aceea s-a întâmplat, desigur, la sfâşierea voalului la Calvar, când voalul a fost rupt, vechiul voal. Acum să stai afară din Prezenţa Lui este moarte. Atunci să intri în Prezenţa Lui era moarte. Înţelegeţi? Aceasta se schimbă înainte şi înapoi, şi voi trebuie să găsiţi Scriptura să vedeţi în ce zi trăim noi.

E-82 Acum, când voalul a fost rupt la Calvar, scaunul milei a venit în vedere clară. (Dar ce s-a întâmplat? Aceasta era atârnată pe Calvar, picurând în Sânge.) Cum ei au luat sânge, an după an, la curăţirea sanctuarului în stropirea scaunului milei, acolo, Dumnezeu, cu lovitura Lui mare puternică de putere fulgerătoare, a despicat vechiul voal de bursuc de sus până jos, şi scaunul milei a venit la vedere clară.

E-83 Realul, Miel al lui Dumnezeu veritabil a atârnat în vedere clară pe Calvar, Scaunul de Milă real, când Dumnezeu a plătit preţul, Însuşi; şi a devenit unul din noi, şi S-a manifestat ca un Om, să devină familiar cu noi, şi noi să fim familiari cu El. Scaunul Milei era în vedere clară la tot Israelul în acea zi de Ispăşire.

E-84 Dar, vai, tradiţiile părinţilor bisericii din ziua aceea au avut, prin tradiţiile lor, au învăluit adevăratul Scaun al Milei de la popor. Dacă ei ar fi cunoscut Scriptura, fiecare bucată ar fi venit ca eticheta Chinezească. Profeţia Vechiului Testament ar fi fost împlinită, şi ea a fost. Şi dacă ei ar fi învăţat Scriptura, ei ar fi văzut Scaunul Milei. "Cum Moise," a spus aici, că, "până în ziua aceasta ei sunt învăluiţi. Aceasta încă este peste inimile lor." Ei nu Îl văd.

E-85 Dar, El era Dumnezeu, suferinţa şi Ispăşirea. El era Scaunul Milei veritabil stând în vedere clară. Cum am cântat noi imnul:
Iată, priviţi-L în vedere clară. Acolo este El, puternicul Biruitor, De când El a sfâşiat voalul în două.

E-86 Vedeţi, El a venit, Scaunul Milei, atârnând în vedere clară a adunării. Dar ei, fiind sub opinia populară...

E-87 Acum, bărbaţi şi femei, şi delegaţi ai acestei convenţii, eu vreau să spun aceasta fără respect de persoane. Dar, în vederea de astăzi, în vederea a pentru ce suntem noi astăzi aici, eu mă tem că tradiţiile părinţilor, părinţii bisericii, au ascuns Aceasta de la prea mulţi oameni. De când Duhul Sfânt a venit în aceste zile din urmă, cum este profeţit, şi voalul a fost spintecat, prea mulţi oameni încearcă să se ţină de tradiţiile părinţilor lor. Şi asta-i de ce ei nu pot să vadă această bucurie extremă, şi pace, şi lucruri care are Biserica astăzi. Deşi, Acesta-i în vedere clară la acei care cred.
El a ascuns Cuvântul, Cuvântul promis din această zi.

E-88 Acum, tradiţiile au făcut un voal. Ei spun că zilele minunilor au trecut. Un om a vorbit cu mine, un bun, domn cult în Tucson, Arizona, unde locuiesc eu. Eu am avut o adunare la Ramada. Şi noi am vorbit la Convenţia Oamenilor de Afaceri unde Domnul Isus a venit prezent şi a făcut lucruri mari. Şi acest domn Creştin a venit la mine, şi a spus... Un lucrător al bisericii, om bun, şi a spus, "Frate Branham, tu încerci să proiectezi la oameni o epocă apostolică," a spus, "şi când epoca apostolică a încetat."

E-89 Şi am spus, "Eu te rog, fratele meu, arată-mi când a încetat epoca apostolică, în Scriptură." Am spus, "Epoca apostolică a început la Ziua Cincizecimii, şi ea a... Petru a spus, în Ziua Cincizecimii, 'Promisiunea este pentru voi, şi pentru copiii voştri, şi pentru acei care sunt departe acum, chiar aşa de mulţi câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru.' Când a încetat aceasta? Dacă Dumnezeu încă cheamă, atunci epoca apostolică încă este în sesiune."

E-90 Şi astfel aceea-i unde oamenii încearcă să lege la ochi pe aşa mulţi oameni, prin tradiţiile lor a bătrânilor, cum a fost atunci. Şi voi omiteţi să vedeţi de ce sunt oamenii aşa de îmbărbătaţi şi aşa de entuziasmaţi. Şi-şi aceste convenţii sunt un astfel de ciudat, aşa lucru straniu, pentru alţi oameni, este din cauză că ei văd că ei au pătruns prin barierele acelea. Ei au pătruns prin acele voaluri, în Prezenţa lui Dumnezeu, unde ei văd promisiunea manifestată din ora aceasta făcută manifestată înaintea poporului. Ei văd ce a promis Dumnezeu.

E-91 În Ioel 2:38, El a profeţit, că, "În aceste zile din urmă acolo va fi o ploaie târzie turnată asupra poporului, în zilele din urmă." Mă gândesc că cuvântul Grecesc acolo este kenos, care înseamnă că El s-a "golit" pe Sine afară. Nu în felul cum noi am spune, ca ceva ce a fost înlăuntrul cuiva, care El a golit afară. Ci, El s-a turnat pe Sine afară.

E-92 El a schimbat; en morphe a Lui. El-El s-a schimbat, de la ce El a fost, la ce este El. El niciodată nu-şi schimbă natura Lui. Dar la Ziua Cincizecimii, El S-a schimbat din a fi Fiul omului, la Fiul lui Dumnezeu. El a venit, nu cu oameni. El a venit în oameni, vedeţi, acelaşi Dumnezeu, să ducă slujba Lui până la capăt, în această epocă mare.

E-93 El a profeţit în Biblie, că, "Acolo va veni o zi care nu va fi nici ziuă ori noapte, dar în timpul serii o să fie Lumină." Acum, soarele, geografic, răsare în răsărit şi apune în apus. El este acelaşi soare, tot timpul. Acum, când, Fiul, F-i-u-1, S-a descoperit în manifestarea Cuvântului promis, la Israel, poporul Răsăritean.

E-94 Noi am avut o zi de mohorâre. Noi am avut lumină suficientă în reformatori, şi aşa mai departe, să facem biserici şi denominaţiuni, şi să ne înscriem în ele şi să intrăm; şi sărută pruncii, şi căsătoreşte pe vârsnici, şi îngroapă morţii, şi aşa mai departe; şi trăieşti în biserică.

E-95 Dar, în timpul serii, "Va fi Lumină," El a spus, "în timpul serii." Şi nici o Scriptură nu poate fi încălcată. Şi acelaşi F-i-u care S-a turnat afară, kenos, în Ziua Cincizecimii, a promis să facă acelaşi lucru în timpul serii. Vedeţi? Aceasta este conform cu promisiunea.

E-96 Pune eticheta laolaltă. Priviţi ce se întâmplă, şi priviţi ce a promis El, atunci veţi vedea unde suntem noi. Puneţi lucrul împreună. Voi puteţi vedea dezvăluirea acestui Unul mare şi puternic. Tradiţiile au orbit pe oameni, din nou, faţă de aceste lucruri mari care au fost profeţite.

E-97 Moise, când el a venit înainte din munte, care era în Flăcări, cât de frumoasă este ilustraţia!

E-98 Moise a mers jos la Egipt şi le-a spus părinţilor bisericii că Domnul Dumnezeu l-a vizitat în Numele de "EU SUNT." Acel Nume este timpul prezent; nu "Am fost; voi fi." Ci, "EU SUNT," întotdeauna acelaşi, acelaşi ieri, azi, şi-n veci. El este timpul prezent. El... Aceea se compară cu Evrei 13:8, "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi-n veci."

E-99 Acesta încă este Cuvântul profeţit. Şi, adunarea, care a fost să se potrivească cu acel Cuvânt, experienţa din această zi. Reformatorii au avut-o, oh, dar aceasta este o altă zi. Vedeţi în ce zi trăim noi. Întocmai cum El nu a putut veni, în zilele în care El a venit pe pământ, în-în felul cum Moise a venit, sau cum oricare din profeţi au venit; aceasta nu a fost profeţit. Şi în zilele din urmă, este profeţit să vină în felul acesta. El nu poate veni în forma trezirii lui Luther. El nu poate veni în forma trezirii lui Wesley. Aceasta este o oră de restaurare. Acesta-i un timp în care trebuie să vină înapoi la Lumina Fiului originală, cea originală.

E-100 O, cum am putea noi aşeza Scriptura înăuntru, pe aceea! Şi voi teologii, din ce parte a lumii sunteţi voi, voi ştiţi că Acela este adevărat. Este o promisiune. Asta-i ce-i face pe oameni aşa de ciudaţi. Aceea-i ce-i face pe ciudaţi, cum îi numiţi voi. Aceasta-i din cauză că ei... aceasta-i... Voalul a fost deschis, de la tradiţii, şi ei Îl văd. El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci. Vedeţi? Aceasta-i-aceasta-i promisiunea lui Dumnezeu, şi noi nu putem merge împotriva aceleia, căci Scripturile nu pot fi încălcate. Da. Noi aflăm că El a promis aceea. El s-a golit pe Sine în poporul Lui. Şi El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-101 Moise, după ce el a mers jos în Egipt şi a declarat aceasta, atunci Tatăl a adeverit mesajul lui, prin a veni pe Muntele Sinai, în acelaşi Stâlp de Foc, şi a pus muntele în Flăcări. Am observat noi? Acela la care El i-a dat promisiunea, El l-a adus înainte cu Cuvântul. El a avut poruncile. Şi să ai această poruncă, el a avut... Poruncile erau Cuvântul. Cuvântul niciodată nu a venit la popor încă. Astfel, Cuvântul întotdeauna vine la profet, şi El era profetul pentru ora aceea.

E-102 Cum, Isus a fost Cuvântul. Ioan era un profet. Şi Isus a venit la el, în apă, pentru că Cuvântul întotdeauna vine la profet, fără greşeală. Înţelegeţi? Cuvântul vine la el.

E-103 Deci, Moise, Cuvântul a venit la el; poruncile. Şi el le-a avut. Acum, de ce? Înainte ca Cuvântul să fie dat afară şi făcut manifestat, Moise a trebuit să-şi învăluiască faţa, căci Cuvântul nu a fost făcut complet manifestat. Ei au ştiut că ceva s-a întâmplat, dar ei nu au ştiut ce a fost, răcnetul şi tunetul. Încât, ei au spus, "Să vorbească Moise, şi nu Dumnezeu."

E-104 Şi Dumnezeu a spus, "Ei bine, Eu voi face aceea. De aici înainte, Eu nu voi mai apărea în felul acesta. Eu le voi trimite un profet. Aşa că el va... Eu voi vorbi prin profetul Meu."

E-105 Acum, dacă Moise, cu legea naturală, (cum Pavel, în Doi Corinteni aici, ne-a descoperit), a trebuit să-şi învăluie faţa cu naturalul, cu cât mai mult va fi slăvit cel Spiritual şi învăluit pentru cel necredincios înainte să se facă manifestat pentru el! Cu cât mai mult ar chema ei... Moise era un ciudat. Cu cât mai mult vă vor numi ei pe voi, care aţi pătruns prin învălitoare, aţi mers în Stâlpul de Foc, aţi venit afară cu Binecuvântarea! Iar acum voi sunteţi învăluiţi. Oamenii nu o pot vedea. Ei nu pot înţelege Aceasta.

E-106 "Dacă cel natural este slăvit, cu cât mai mult va fi cel supranatural! Dacă cel natural, care are un sfârşit la el, a fost să fie slăvit, cu cât mai mult Acesta care nu are sfârşit la el, va fi slăvit!"

E-107 Dar, totuşi, Acesta-i învăluit. El este învăluit nu pentru credincios, ci pentru necredincios. El nu-L poate vedea. Dumnezeu întotdeauna Se învăluie de la cel necredincios. Tradiţiile Îl ascunde. Cum au făcut ei atunci, ei o fac astăzi.

E-108 Acela era un voal spiritual care-l avem noi acum, unde a fost voalul natural. Ei sunt adeveriţi de către profet cu Cuvântul scris, un profeţitor, unul care vine cu Cuvântul scris, să-L facă clar.

E-109 Ei au ştiut căci Cuvântul era acolo, dar ei nu au ştiut ce a însemnat El. Şi Moise L-a făcut clar. El a spus, "Porunca spune Aceasta, şi asta este de ce." El a făcut-o clar. Şi înainte ca Acesta să se facă clar, El era învăluit.

E-110 Şi aşa este aceasta, astăzi, învăluit pentru oameni, până când El este descoperit şi făcut clar la oameni. Dumnezeu, puternicul Dumnezeu, învăluit în trup uman, Cuvântul. Observaţi. Acum noi aflăm că a fost ascuns pentru cel necredincios, dar descoperit la cel credincios.

E-111 Observaţi, Moise a trebuit să intre în acest Stâlp de Foc, singur. Nimeni nu putea să meargă cu el. Acesta nu era... acesta... Ce ne vorbeşte aceea nouă? Că voi nu veniţi în Acesta prin a vă uni cu un grup Penticostal. Vedeţi? El niciodată nu L-a descoperit la un grup. El L-a descoperit la un individual. Şi acela-i felul cum este astăzi. Voi ziceţi, "Eu aparţin la o-o biserică. Eu-eu aparţin la aceasta." Dar aceea nu va merge. Vedeţi?

E-112 Şi ca oricine să încerce să-l urmeze pe Moise, să-l personifice, era moarte. Şi aşa este astăzi, moarte spirituală, să încerci să personifici. Aceea-i ce era...

E-113 În seara aceasta, noi ajungem în, acolo se ridică printre grupuri, comparaţii fireşti; cineva încearcă să acţioneze ca Acesta, şi trăiesc o viaţă diferită; pot bea, pot fuma, femeile pot trăi (orice) aproape ori cum vor ele, şi ca lumea, şi stau acasă şi se uită la televizor, şi lucrurile lumii, şi încă se numesc Penticostali. Ei încearcă să personifice unul veritabil. Acesta niciodată nu le-a fost descoperit, încă. Când El este descoperit, acesta-i glorios, şi ceva ia aceea afară din voi când voi umblaţi înăuntru Acolo. Voi deveniţi un voal. Acesta-i... Aceasta doar nu va merge. Şi să-L personifice era moarte.

E-114 Voalul lui Moise; el a fost Cuvântul viu pentru popor. Şi astăzi, poporul care este învăluit sunt acelaşi lucru. "Ei sunt epistole scrise, citite de toţi oamenii." Nu o epistolă nouă; ci Epistola care a fost scrisă, făcută manifestată. Aceştia sunt-aceştia sunt acei care cred Cuvântul şi promisiunea din această zi, că Dumnezeu îşi toarnă afară Duhul Lui, peste toată făptura, şi acelea sunt epistole scrise. Şi când o persoană încearcă să personifice aceea carnal, aceasta răbufneşte. Viaţa ta arată ce eşti.

E-115 O dată acolo era un băiat, el a ajuns în ceva necaz. El era un băiat bun, dar el-el a mers la tribunal. Şi judecătorul a spus, "Eu te găsesc vinovat. Eu trebuie să te pedepsesc la închisoare pe viaţă."

E-116 El a spus, "Eu vreau să-mi judec propriul meu caz." El a spus, "Eu vreau să merg înăuntru pe referinţa mea."

E-117 El a spus, "Tu nu ai referinţă. Referinţa ta este ceea ce te-a condamnat."

E-118 Şi acela-i felul cum este astăzi, motivul că biserica nu este avansată cum ar trebui. Aceasta-i referinţa. Aceasta-i minciuna. Noi trebuie să devenim mai dedicaţi. Noi trebuie să credem fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Noi trebuie să căutăm până când acel Cuvânt este făcut real pentru noi. Vedeţi? Vedeţi? Referinţa este ceea ce ne reţine de la a intra înăuntru.

E-119 Dar, o dată, (să vă las să ieşiţi afară din acest laţ), în acelaşi tribunal, băiatul nu avea bani. El nu a putut să o plătească. Amenda era mult în mii de dolari. Dar el avea un frate mai mare care a venit şi a plătit-o pentru el.

E-120 Acum, noi avem un Frate mare, Isus, Fiul lui Dumnezeu. Şi El a venit să o plătească pentru noi, dacă noi o vom crede doar şi să fim în stare să intrăm în voal cu El. Cum, El este Moise al nostru. Isus este Moise al nostru de astăzi. Moise, voalul, era Cuvântul viu pentru popor. Astăzi, Isus, învăluit, este Cuvântul viu pentru popor, acel, Isus în Biserică. Duhul Sfânt, Fiul lui Dumnezeu în oameni, descoperind Cuvântul prin promisiunea din ziua aceasta, Îl face chiar exact. Acelaşi acum.

E-121 Şi amintiţi-vă, Moise a făcut aceasta, şi a manifestat aceasta, nu la toată lumea, ci la poporul exodului, doar o clasă de oameni, care erau aceia care au venit afară din exo-... în exodul.

E-122 Şi astăzi, Duhul Sfânt, în faţa oamenilor care spun, "Vindecarea Divină nu este corectă." Când eu am consultat...

E-123 Un doctor m-a sunat, zilele trecute, despre o doamnă mică, oh, acolo erau patru sau cinci cazuri acolo, zăcând chiar la punctul de moarte, dând ore, şi Duhul Sfânt le-a vindecat. Doctorul a chestionat aceasta. El a spus, "Cum poate fi aceasta? De ce," a spus, "Eu-eu... Aceea-i pacienta mea."

E-124 Am spus, "Ea a fost. Dar acum ea era a lui Dumnezeu. Ea¬ea, ea este supusa Lui acum." Vedeţi?

E-125 Şi aşa voi vedeţi că lucrul ce este, că Dumnezeu cheamă un exod, să vină din spatele perdelei fireşti care încearcă să personifice, care încearcă să se înscrie la biserică; nu Metodişti, Baptişti, Prezbiterieni, întru-totul, ci biserici Penticostale. Aceasta este o afacere individuală. Acesta eşti tu şi Dumnezeu. Tu trebuie să mergi înăuntru, nu grupul tău, nu biserica ta, nu pastorul tău, ci tu eşti acela care trebuie să mergi înăuntru.

E-126 Eu vreau ca voi să observaţi o altă trăsătură a lui Moise, când el a venit afară. Deşi, fiind un profet, fiind un om mare cum era el, când el a ieşit cu Cuvântul, poporul a văzut că el era schimbat. Ceva i s-a întâmplat. Când el a venit afară cu Cuvântul adeverit din ora aceea, poruncile, el era o persoană schimbată.

E-127 Şi aşa veţi fi voi, când voi veniţi din spatele acelui voal uman care ar râde la o adunare ca aceasta; acel om care s-ar poticni la vindecarea Divină, şi zice că zilele minunilor au trecut. Tu ai căzut din spatele acelui voal uman acolo, voalul tradiţional, şi fiecare va şti că ceva ţi s-a întâmplat.

E-128 Ca onorabilul nostru frate, Jim Brown. Îmi imaginez că cei mai mulţi Prezbiterieni ştiu că ceva i s-a întâmplat, pentru că el-el a venit din spatele unui voal tradiţional. El a văzut ceva în oameni, care l-a atras, şi el a ieşit din spatele acelui voal.

E-129 Ei bine, voi, când voi ieşiţi din spatele voalului, voi veţi fi în plină vedere a oamenilor atunci, că ei pot vedea că ceva vi s-a întâmplat. Cuvântul învăluit, pentru necredincios, dar în plină vedere a celui credincios. "Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi-n veci."

E-130 Atunci, acesta era Dumnezeu. În zilele acelea, a fost Dumnezeu într-un Om, Fiul Lui, Isus Cristos. Noi credem asta. Nu numai un profet, nu numai un om obişnuit, uman obişnuit. Acesta era Dumnezeu în Cristos; Dumnezeu într-un Om; plinătatea Dumnezeirii, trupeşte într-un Om. Dumnezeu într-un Om.

E-131 Acum este Dumnezeu în oameni, plinătatea lui Dumnezeu în Dumnezeire, trupeşte în întreaga Lui Biserică, manifestându-Se, împlinind Cuvântul Lui.

E-132 Acum noi aflăm, Dumnezeu, în toate epocile, a avut piele pe El. El, Dumnezeu, a fost ascuns în spatele voalului.

E-133 Aceasta doar îmi aminteşte despre o-o mică povestire care s-a întâmplat jos în sud. Şi astfel acolo era o casă Creştină. Şi atunci în această casă Creştină ei au crezut pe Dumnezeu, şi ei-ei se gândeau că Dumnezeu i-a ocrotit de toate necazurile. Şi, care, El ocroteşte. Şi ei aveau un mic junior, un băieţel în vârstă de vreo şapte sau opt ani. Şi-şi el a mers la şcoala Duminicală şi era un copil mic foarte bun. Dar îi era frică într-o furtună, mai ales când luminau fulgerele.

E-134 Şi i-am spus aceasta unui om, zilele trecute, când acest articol a apărut despre acest om care a fost vindecat. Tocmai acest lucrător a spus, "Ei fac un dumnezeu din tine, Frate Branham."

E-135 Păi, el era un critic, aşa că eu m-am gândit că eu doar cumva o tai pe scurt, doar un pic. Nu să rănesc, voi ştiţi, ci doar cumva... Am spus, "Este aceea prea departe de Scriptură, să fiu acela?" Vedeţi? Am spus, "Nu, aceasta nu este," am spus, "pentru că Isus i-a numit pe profeţi 'dumnezei.' Vedeţi? Aşa este, 'Dumnezeu"'

E-136 Şi ei spun, "Păi, voi oamenii încercaţi să luaţi locul lui Dumnezeu." Aceea nu-i prea departe afară. Aceea-i exact ceea ce este. Aceea-i exact. Dumnezeu manifestat în trup, întocmai cum El a promis.

E-137 Această mică familie, noi aflăm. I-am spus lui această mică povestire, care îmi vine în gând chiar acum. Că, într-o noapte a venit o furtună, şi mama i-a spus lui Junior, a spus, "Acum, tu du-te sus la etaj, fiule, şi mergi în pat."
A spus, "Mamă, mi-e frică," a spus.
"Nimic nu o să te vatăme. Du-te sus şi mergi în pat."

E-138 Micuţul Junior s-a culcat sus acolo, şi fulgerul lumina pe la ferestre. Şi micuţul ins a ajuns aşa de agitat, el şi-a băgat capul sub acoperitoare, şi el încă putea auzi fulgerul, sau să vadă lumina fulgerului pe ferestre, şi-şi auzea cum urla tunetul. Astfel el a spus, "Mamă!"
Şi ea a spus, "Ce vrei tu, junior?"
A spus, "Vino sus aici şi dormi cu mine."

E-139 Aşa că ea a venit sus pe scări, ca orice mamă, bună loială ar face. Şi ea a venit sus, şi l-a luat pe micuţul Junior în braţele ei. Şi ea a spus, "Junior, mama doreşte să-ţi vorbească doar un moment."
A spus, "În ordine, mamă."

E-140 A spus, "Acum tu trebuie să porţi aceasta în minte. Noi mergem la biserică, constant. Noi citim Biblia. Ne rugăm. Noi suntem o familie Creştină. Noi credem în Dumnezeu." Şi a spus, "Noi credem că, în furtuni şi orice se petrece, Dumnezeu este ocrotirea noastră."

E-141 El a spus, "Mamă, eu cred fiecare părticică din aceea. Dar," a spus, "când fulgerul este aşa de aproape," a spus, "Eu-eu vreau un Dumnezeu cu piele pe El."

E-142 Astfel, Eu-eu gândesc, nu numai junior, dar noi toţi simţim în felul acela. Când noi venim împreună, când ne rugăm unul pentru altul, Dumnezeu este cu piele pe El.

E-143 Şi noi aflăm aici că Dumnezeu a avut întotdeauna piele pe El. Când Moise L-a văzut, El avea piele pe El, a arătat ca un Om. Când Dumnezeu era în spatele perdelelor, El avea piele pe El. Şi Dumnezeu, în seara aceasta, în Biserica Lui, este învăluit în Biserica Lui cu piele pe El. El încă este acelaşi Dumnezeu, în seara aceasta. Noi aflăm aceea.

E-144 Dar acum, ca întotdeauna, învălitoarea de piele este ceea ce prinde tradiţiile. Ei doar nu pot să creadă că acela este Dumnezeu care-i face pe oamenii aceia să acţioneze aşa. Vedeţi? Aceasta-i pentru că Dumnezeu este învăluit în Biserica Lui, în piele, piele pe El. Aşa este. El este acuns de cel necredincios, şi descoperit la cel credincios. Da, domnule.

E-145 Acum, când învelitoarea lor de tradiţie, de tradiţii ale bătrânilor şi Cuvântul, este pătruns înăuntru, oh, de sigur, astăzi, atunci vine în vedere clară, noi Îl vedem, Divinitatea învăluită iarăşi în trup uman. Evrei 1 a spus aşa.

E-146 Şi de asemenea Geneza 18. Amintiţi-vă, Dumnezeu era un Om stând acolo, mâncând, şi discuta cu Abraham, şi a spus ce a făcut Sara în cort în spatele Lui.

E-147 Şi Isus a spus, "Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi la Venirea Fiului omului." Divinitatea învăluită din nou în trup uman! Acum, amintiţi-vă, Isus nu a spus, "Când Fiul lui Dumnezeu este descoperit." În Luca al 17-lea capitol, eu cred, şi pe la al 20-lea, 21-lea verset, pe undeva pe-acolo, El a spus, "Şi când Fiul omului se va descoperi." Fiul omului, înapoi în-în-în Biserică din nou, descoperit în fiinţe umane; nu Fiul lui Dumnezeu, ci Fiul omului din nou, înapoi în Biserica Lui din nou, în zilele din urmă. Noi aflăm că El a promis aceea în promisiunile lui Dumnezeu.

E-148 Noi observăm un alt lucru, în Vechiul Testament. Eu am Scriptura aici, în Exodul. Că, pieile vechi de bursuc, ce a făcut aceasta? Aceasta a ascuns Slava lui Dumnezeu de la oameni. Pieile de bursuc; nici măcar poporul nu a putut vedea Aceasta, deaorece aceasta era o piele care L-a ţinut. Pielea era... Slava lui Dumnezeu era înapoia pielii.

E-149 Iar acum Slava lui Dumnezeu este înapoia pielii voastre. Aşa este. Şi tradiţiile nu văd Aceasta. Aceasta-i înlăuntrul învelitoarei, unde era Cuvântul Lui.

E-150 Ce era în interiorul acelei piei înapoi acolo, pieile vechi de bursuc?

E-151 Care, "Acolo nu era frumuseţe ca noi să-L dorim. Şi când El s-a făcut trup şi a locuit printre noi, Acesta încă nu era frumuseţe ca noi să-L dorim."

E-152 Iar acum astăzi este acelaşi lucru. Nu există nimic într¬un bărbat sau o femeie, care să poată să fie dorit. Aceasta-i ceea ce este înăuntru înapoi acolo. Aceea-i ceea ce este. "Păi," voi ziceţi, "insul acela, eu ştiu că el obişnuia să fie un beţiv. El obişnuia să facă aceasta." Mie nu-mi pasă ce obişnuia el să facă. Ce este ascuns în spatele acelei piei? Ce este înapoi acolo, aceea-i ce contează. Aceea este la ce, oamenii sunt orbi. Pielea orbeşte pe oameni. Vedeţi? Ei spun, "Îmi amintesc când femeia aceea obişnuia să." Eu ştiu ce obişnuia ea să, dar cum este acum? Vedeţi?

E-153 Acele piei, care erau odată pe bursuc, dar acum ascunde Slava lui Dumnezeu, O are găzduită înapoia ei. Ea a fost pe un animal, dar acum ea găzduieşte Slava lui Dumnezeu.

E-154 Şi aşa poate pielea voastră să fie schimbată, în seara aceasta, să fie făcută un loc de găzduire pentru Dumnezeu, Dumnezeu locuind în umanitate.

E-155 Priviţi. Vechile piei de bursuc, noi aflăm, înapoia ei era... În interiorul de acolo era Cuvântul. Şi, Cuvântul, acolo de asemenea era pâinea de punere înainte. Chivotul era stropit. Şi ce era aceasta? Shekinah Glory era înăuntru acolo.

E-156 Acum, Cuvântul este o Sămânţă, şi Ea nu poate produce până când Fiul nu O loveşte. Fiul trebuie să fie asupra seminţei, să O facă să rodească, să O facă să răsară. Şi aceea este singura cale. Voi luaţi Cuvântul, vedeţi, luaţi Cuvântul lui Dumnezeu în inima voastră, şi păşiţi în Shekinah Glory. Şi când o faceţi, Ea va produce pâine de punere înainte, Mana, care este dată numai pentru un popor separat. Singurul lucru care o poate mânca, care sunt îngăduiţi să o mănânce, sunt numai oamenii care le este îngăduit şi O cunosc. Pavel a spus aici, "Schimbându-ne din Slavă în Slavă." Voi vedeţi, în final, Ea vine până când Ea este înapoi în Slava Ei originală.

E-157 Ea este întocmai ca o sămânţă de slava dimineţii. Sămânţa unei flori, ea cade în pământ. Sămânţa de porumb cade în pământ. Ce este primul lucru? Ea răsare, şi este un mic lăstar. Apoi merge într-o floare. Apoi, dintr-o floare, înapoi la bobul ei original.

E-158 Ei bine, aceea-i exact ce a făcut Biserica. Ea a venit din Luther, Wesley, iar acum înapoi la Bobul original, înapoi la Slava Lui originală, înapoi la Slava care El a fost la început. Fiul care a răsărit în Est, este acelaşi Fiu care manifestă acelaşi lucru în Vest, schimbându-se din Slavă în Slavă. El a schimbat de la păgâni, în jos în Luther, şi din Luther, jos în Wesley; din Wesley, afară în Penticostali; şi înainte şi înainte, schimbând din Slavă în Slavă, producând Mana ascunsă.

E-159 Iar acum El este copt, să-L aducă înapoi exact cum El a fost la început, aceeaşi slujbă a Lui; acelaşi Isus, aceeaşi putere, acelaşi Duh Sfânt. Acelaşi Unul care a coborât jos la Ziua Cincizecimii, este acelaşi Duh Sfânt care este manifestat astăzi, din Slavă în Slavă, spre Slavă. Şi este înapoi la Sămânţa Lui originală, cu botezul Duhului Sfânt; cu aceleaşi semne, aceleaşi minuni, acelaşi botez; acelaşi fel de oameni, acţionând în acelaşi fel, cu aceeaşi putere, aceeaşi senzaţie. Acesta-i din Slavă în Slavă. Şi următorul va fi, "Schimbarea din această Slavă, într-un trup ca Propriul Lui trup glorios, unde noi Îl vom vedea." Abraham a văzut la fel.

E-160 Acum observaţi. Noi vedem cum a fost schimbat. De la Calvar, noi suntem invitaţi să împărtăşim Slava Lui. Acum, în Întâi Corinteni 12, "Noi suntem botezaţi în Trupul Lui. Printr¬un singur Duh noi suntem toţi botezaţi." Nu printr-o singură "apă." "Un Duh, noi suntem toţi botezaţi." Aşa este, acum, şi atunci noi devenim parte din El.

E-161 Eu sper că eu nu vă ţin prea mult. [Adunarea zice, "Nu." – Ed.] Vedeţi? Eu sper că nu.

E-162 Dar, aceasta-i întocmai ca o mare simfonie care se cântă, sau se joacă o dramă.

E-163 Eu nu ştiu prea mult despre simfonii sau dramă. Dar eu am vizionat această piesă ... Eu am vorbit despre Carmen, când fiica mea şi ceilalţi erau în ea. Şi ei-şi ei au jucat în această simfonie, în Carmen. Ei o jucau. Muzica a-a-a jucat acelaşi lucru.

E-164 Acela-i felul cum este când voi sunteţi botezaţi de Duhul Sfânt, în Cristos.

E-165 Acum, vedeţi, mulţi dintre voi aţi citit sau auzit povestirea marelui compozitor Rus care a compus Petru Şi Lupul. Şi cum el, ei joacă aceea pe simboluri şi fiecare lucru. Şi oricine care cunoaşte povestirea, acela o citeşte de pe o hârtie, şi poţi auzi acea simfonie, cum se joacă aceea, drama, o joacă, păi, ei ştiu fiecare schimbare. Ei se pot uita la ea aici, şi văd schimbarea.

E-166 Dar, acum, ce se întâmplă dacă-dacă compozitorul scrie ceva, şi noi aflăm că aceasta nu este cântată chiar corect? Noi aflăm atunci că acolo este ceva ce s-a întâmplat. Acolo lipseşte ceva, când noi îi vedem. Acela care a compus-o a alcătuit-o şi a scris-o, şi atunci simfonia o cântă, şi loveşte o notă greşită. Acolo este ceva greşit. Dirijorul a dat mişcarea greşită. Înţelegeţi?

E-167 Şi aceea-i chestiunea astăzi, fraţii mei Luterani, fraţii mei Baptişti, fraţii mei Penticostali. Toţi fraţii mei din toate denominaţiunile diferite, asta-i ce este. Vedeţi? Voi încercaţi să daţi o notă care a lovit în urmă în zilele lui Luther, Wesley, în felul acela, când, de fapt, Coala de muzică aici arată că aceea a fost o altă zi. Înţelegeţi? Înţelegeţi? Înţelegeţi? Noi nu putem trăi în lumina lui Luther; el a fost un reformator. Noi preţuim partea lui-lui, dar noi am jucat aceea. Noi suntem cu mult aici la spatele Cărţii acum. Vedeţi? Noi nu putem-noi nu putem juca Aceasta în felul acela.

E-168 Acum, singurul fel în care voi sunteţi vreodată în stare să o faceţi, fraţii mei, este acesta. Şi fraţilor din lume, din diferitele părţi ale lumii, eu aş putea spune, că există numai o singură cale pentru acel-pentru acel dirijor să facă. El trebuie şă ajungă în acelaşi Duh în care c} fost compozitorul, atunci el Îl are. Şi când Biserica, simfonia Însăşi, unde lumea urmăreşte după aceste semne şi minuni; când Biserica, şi Compozitorul, şi dirijorul, toţi ajung în Duhul Compozitorului.

E-169 Atunci când ei spun, "Zilele minunilor au trecut," aceasta nu loveşte nota corectă.

E-170 Dar când el ajunge în avântul corect al Acestuia, şi Duhul corespunzător al Acestuia; cum o veţi face voi până nu vine jos Duhul, Compozitorului? Amin. Atunci când voi ziceţi, "Zilele minunilor nu au trecut." Simfonia strigă, "Amin." Când noi lovim, zicem, "Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Simfonia strigă, "Amin." "Voi veţi primi putere după ce acest Duh Sfânt este venit asupra voastră." Simfonia strigă, "Amin. Eu L-am primit." Acolo nu mai este presupunere despre aceasta atunci. Întreaga simfonie este chiar în armonie cu Cuvântul. Acesta o să... [Fratele Branham îşi bate palmele împreună de trei ori – Ed.] Asta este. O! Acesta-i un lucru magnific. Dirijorul şi Compozitorul trebuie să fie în acelaşi Duh. Şi aşa trebuie să fie muzicienii în acelaşi Duh, să Îl cânte tot. Şi lumea se întreabă ce se petrece.

E-171 Comunismul despre care ei vorbesc, şi m-au îmbolnăvit cu acesta, şi toată integrarea şi fiecare alt lucru, şi segregaţia. O, milă! Astfel, tot acest nonsens, când venirea Domnului este la îndemână, există ceva care loveşte greşit. Eu mă tem că dirijorul are... Dirijorul a ieşit afară din Duhul Compozitorului.

E-172 Când noi primim acel Duh al Compozitorului, acea putere originală a lui Dumnezeu care Biblia a spus, "Bărbaţi din vechime erau mişcaţi de Duhul Sfânt să scrie această Biblie," voi veţi vedea acele două bucăţi de hârtie Chinezeşti să vină laolaltă, întocmai cum Biblia lui Dumnezeu şi un credincios vor veni laolaltă, pentru că ei sunt amândoi în acelaşi Duh. Ei sunt amândoi acelaşi lucru. Ei se potrivesc chiar drept împreună. Ce noi avem nevoie astăzi sunt dirijori, aşa este, înapoi la Cuvânt, înapoi şi să-L creadă întocmai cum El a spus. Atunci voi vedeţi pe Dumnezeu, Însuşi. Aceea este dezvăluirea. Drama se face reală.

E-173 Astăzi, ei spun, "Ei bine, El este un Dumnezeu istoric. Noi ştim că El a trecut Marea Roşie. El a făcut toată aceasta. Şi El a fost în-cuptorul aprins, cu copiii Evrei." La ce bun este un Dumnezeu din istorie, nu-i aşa, dacă El nu este acelaşi astăzi? Omul întotdeauna slăveşte pe Dumnezeu pentru ce El a făcut, gândind despre ce va face El, şi ignoră ceea ce El face. Asta-i doar în om să facă aceea. Şi este acelaşi lucru astăzi, fraţii mei. Este tocmai acelaşi lucru. O, doamne!

E-174 Haideţi să mergem înapoi şi să punem simfonia să cânte corect, unde acei din lume să poată vedea. Isus a spus, "Dacă Eu voi fi înălţat de pe acest pământ, Eu voi atrage pe toţi oamenii la Mine." Şi, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci."

E-175 Să ajungă dirijorii în Duhul corect, cu muzicanţii şi cu Compozitorul, totul va fi în ordine. Atunci noi suntem, fără presupunere privitor la aceasta, noi suntem identificaţi cu El atunci. Evrei 13:8 a spus, "El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci."

E-176 Noi suntem identificaţi cu El în Fapte 2. Noi suntem identificaţi cu ei, cu acelaşi botez, acelaşi lucru. Tot ce El a fost atunci şi tot ce El este, tot ce El a fost şi tot ce El este, suntem noi. Aceasta este exact.

E-177 Întocmai cum dacă eu vreau să fiu un adevărat American, eu trebuie să fiu identificat cu tot ce a fost ea, tot ce a fost ea. Eu trebuie să fiu identificat cu ea, dacă eu sunt un adevărat American.

E-178 Dacă eu sunt un adevărat American, atunci eu am debarcat la Plymouth Rock. Amin. Am făcut-o, dacă eu sunt un American. Aşa şi voi; voi aţi debarcat pe Plymouth Rock cu părinţii pelerini. Pe Plymouth Rock, când ei au debarcat acolo afară, eu am fost cu ei; aşa şi voi, fiecare.

E-179 Am călărit cu Paul Revere, chiar în jos pe drum, să avertizes de fiecare pericol. Aceea-i exact corect.

E-180 Chiar jos aici la Valley Forge, am traversat Delaware îngheţat, cu o grămadă de soldaţi care, jumătate din ei, nu aveau încălţăminte. Eu m-am rugat toată noaptea cu George Washington, înainte de aceea. Eu am traversat Delaware cu o viziune în inima mea. Noi suntem Americani. Da, domnule. La Valley Forge, eu cu certitudine am făcut-o.

E-181 Am reîntors mulţumiri cu părinţii originali de Thanksgiving. Eu am reîntors mulţumiri lui Dumnezeu. Dacă eu sunt un American adevărat, eu am fost identificat acolo la masa aceea.

E-182 Dacă eu sunt un American adevărat, eu am fost identificat când am stat cu Stonewall Jackson.

E-183 Dacă eu sunt un American adevărat, eu am fost identificat la Boston Tea Party, da, domnule, când noi am refuzat să avem lucruri trase peste ochii noştri. Ei bine, eu sunt ca un American adevărat. Eu am fost identificat acolo cu aceea. Da, domnule. O, doamne!

E-184 Eu am sunat Clopotul Libertăţii, primul 4 Iulie, în 1776. Eu am sunat Clopotul Libertăţii aici şi am declarat că noi suntem independenţi. Să fiu un American adevărat, eu a trebuit.

E-185 Eu am fost identificat cu ruşinea ei în Revoluţie, când fraţi au luptat împotrivă. Eu trebuie să port ruşinea ei, la fel cum eu trebuie să port gloria ei. Dacă eu sunt un American, eu trebuie să fiu. Eu am fost identificat cu ea. Da, domnule.

E-186 Eu am fost identificat la Gettysberg jos acolo, când Lincoln şi-a făcut discursul. Da, domnule.

E-187 Eu am fost pe Wake Island, peste trupurile acelor soldaţi însângeraţi. M-am ridicat pe Wake Island.
Pe Guam, am ajutat să ridice steagul.

E-188 Eu sunt un American adevărat. Amin. Tot ce este Ea, eu sunt, şi mândru de aceasta. Da, într-adevăr. Tot ce America a fost, tot ce este Ea, eu încă sunt acela, să fiu American. Tot ce Ea a fost, eu trebuie să fiu, pentru că eu sunt identificat cu ea.

E-189 Acelaşi lucru, de a fi un Creştin adevărat, voi trebuie să fiţi identificaţi cu aceasta.

E-190 Eu am predicat cu Moise, şi avert... sau cu Noe, şi am avertizat oamenii de judecata ce venea; a fi un Creştin adevărat.

E-191 Eu am fost cu Moise la rugul aprins. Am văzut Stâlpul de Foc. I-am văzut Slava Lui. Am fost cu Moise sus acolo în pustie, să fiu un Creştin. Eu trebuie să fiu identificat cu tot ce a fost Dumnezeu, ca să fiu un Creştin. I-am văzut slava Lui. Am auzit Glasul Lui. Să nu încercaţi să explicaţi departe de la mine acum, căci eu am fost acolo. Eu ştiu despre ce vorbesc. Am văzut ce s-a întâmplat. Da, domnule.

E-192 Am foast la Marea Roşie, când am văzut Duhul lui Dumnezeu să se mute jos şi să despartă apa de la o parte; nu printr-o grămadă de trestii, care ei încearcă să spună astăzi, ci printr-o mare de vreo nouăzeci de picioare. Am văzut Duhul lui Dumnezeu. Am umblat cu Moise prin pământul acela uscat, peste Marea Roşie.

E-193 Am stat lângă Muntele Sinai şi am văzut tunetul şi fulgerul căzând. Am mâncat Mana cu ei acolo afară. Am băut din Stânca aceea. Eu încă o fac în seara aceasta. Am fost identificat cu mâncătorii de Mană. Am fost identificat cu acei care au băut din Stâncă.

E-194 Am fost de asemenea identificat când Iosua a suflat o trâmbiţă, şi zidurile Ierihonului au căzut jos.
Am fost în groapa leilor cu Daniel.
Am fost în cuptorul aprins cu copiii Evrei.
Am fost în Muntele... cu Ilie pe Muntele Carmel.

E-195 Am fost cu Ioan Botezătorul, şi înaintea acelor critici. Am văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se. Am auzit Glasul lui Dumnezeu să spună, "Acesta este Fiul Meu prea iubit în Care Eu am plăcere să locuiesc." Da, domnule. Eu sigur am fost identificat cu el. Aceea-i exact corect.

E-196 Am fost identificat acolo la mormântul lui Lazăr, când El a înviat pe Lazăr. Am fost identificat, cu femeia la fântână, când El i-a spus păcatele ei. Da, domnule.

E-197 Eu cu siguranţă am fost identificat cu El în moartea Lui. Şi eu am fost identificat la primul Paşti. Am înviat cu El de la moarte. Eu sunt identificat cu El în moartea Lui.

E-198 Eu am fost cu cei o sută şi douăzeci, în camera de sus. Am fost identificat acolo sus cu ei. Măi! Mă-mă simt religios. O, doamne! Am fost identificat acolo. Eu sunt unul din ei. Am fost identificat. Eu am aceeaşi experienţă ce ei au avut. Am fost acolo când s-a întâmplat, să fiu un adevărat Creştin. Am fost martor la venirea vâjâitului de Vânt puternic. Am fost martor la aceea. Am simţit puterea lui Dumnezeu cum Ea a zguduit. Am fost cu acei care au vorbit în limbi. Am simţit ungerea să vină înăuntru acolo. Eu am fost cu ei. Am fost identificat cu ei când Duhul Sfânt a început să vorbească prin limbi, cu ei.

E-199 Eu am fost cu Petru, înaintea criticilor în Fapte 2, când el a predicat marea predică care a predicat. Am fost identificat cu el. Da, domnule.

E-200 În Fapte 4, când s-au adunat împreună, am fost cu ei când clădirea s-a zguduit. După adunarea de rugăciune, clădirea unde şedeau ei s-a zguduit. Eu am fost identificat cu ei acolo.
Eu am predicat cu Pavel pe Dealul Marte. Da, domnule.

E-201 Am fost cu Ioan pe Insula Patmos, şi am văzut a doua Venire a Lui.
Am fost cu Luther în reformare.

E-202 Am fost cu Wesley, acel înflăcărat; smuls din flăcări, când era marea revoltă împotriva bisericii Anglicane. Eu am fost acolo cu el.

E-203 Şi iată-mă aici în seara aceasta, 1964, în Philadelphia, Pennsylvania, identificat cu acelaşi fel de grup, cu acelaşi fel de experienţă. Eu trebuie să fiu, ca să fiu un Creştin. Eu trebuie să stau identificat unde este manifestat Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt identificat cu un grup care simte Duhul lui Dumnezeu.

E-204 Eu sunt identificat cu un grup care ştie că El este dezvăluit, care ştie că El este acelaşi ieri, azi, şi-n veci, care ştie că Acesta nu este un fanatism. "Acesta-i Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi-n veci." Eu sunt identificat cu acel grup aici, în seara aceasta. Deşi, ei sunt numiţi o grămadă de eretici, deşi o grămadă de fanatism, din cauza Cuvântului lui Dumnezeu. Dar, "eu nu sunt ruşinat de Evanghelia lui Isus Cristos, căci Ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire," şi eu sunt unul. Eu sunt cu acele epistole vii despre care am vorbit, adeverite, Dumnezeu învăluit în formă umană, în bărbaţi şi femei. Oh!

E-205 Dumnezeu în a Lui en morphe din nou, S-a dezvăluit şi S-a făcut cunoscut la poporul Lui. Marele Rege Care a pus de-o parte Slava Lui, "Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea. Eu voi fi învăluit pentru ei. Dar voi Mă veţi vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, tot drumul până la încheiere, schimbând de la Luther la Wesley, spre înainte şi înainte, din Slavă în Slavă. Eu încă sunt acelaşi Dumnezeu care a trăit, şi merg înapoi la Slava originală." Aleluia!

E-206 El a rupt fiecare voal denominaţional, fiecare barieră de sunet. Acel sunet care zice, "O, acela-i fanatism," El a rupt chiar prin acela. Sunetul care a venit afară de-acolo, au spus, "O, oamenii aceia sunt nebuni," El a rupt chiar prin acel voal. Da, El a făcut-o. "O, tu nu o poţi face. Voi nu sunteţi nimic decât o grămadă de fanatici." El a rup drept prin acela. "Nu-i un astfel de lucru ca vindecare Divină." El a rupt drept prin acela, o, doamne, căci Cuvântul Lui a spus că El va rupe. Voi nu puteţi birui Cuvântul lui Dumnezeu.

E-207 Şi acolo stă El, încă, în seara aceasta, puternicul Biruitor, de când El a rupt fiecare voal Metodist, Baptist, Presbiterian, fiecare alt fel. El încă stă printre poporul Lui, în seara aceasta, nebiruit de tradiţii. Să spună oamenii ce vor ei, să facă ce vor ei, orice vor ei. Dumnezeu vine, rupând prin acea barieră de sunet.

E-208 Şi amintiţi-vă, ei îmi spun, când un avion într-adevăr rupe acea barieră de sunet, acolo nu-i limită la viteza lui.

E-209 Eu vă spun, când voi rupeţi acea barieră tradiţională, că "Isus este mult în urmă, şi El nu este acum," când voi aflaţi că El este acelaşi ieri, azi şi-n veci, nu există limită la ce ar putea Dumnezeu să facă chiar aici în această convenţie, şi să arate acestei lumi ce au ei nevoie: nu un târg mondial, ci o trezire mondială care să fie umplută şi botezată cu Prezenţa Dumnezeului cel viu, en morphe învăluindu-Se în trup uman. Aleluia! Eu cred aceasta.

E-210 Rupe fiecare barieră, fiecare voal, fiecare voal! Nimic nu ar putea ascunde Prezenţa Lui. Când oamenii devin flămânzi în inimile lor, acolo este un voal gata să fie rupt. Voi puteţi chiar depinde de aceea. Rupe fiecare voal, prin marele Lui Duh Sfânt!

E-211 Şi aici stă El, în seara aceasta, marele Biruitor, acelaşi ieri, azi, şi-n veci; vindecând pe bolnavi, botezând pe credincioşi, întocmai cum El întotdeauna a făcut. El este puternicul Biruitor. Draci osândiţi sunt puşi pe fugă. Da, domnule. Ei întotdeauna sunt, când El este în jur.

E-212 În încheiere, eu aş putea spune aceasta. Acolo era o... Am citit o povestire, mulţi ani în urmă, despre un bătrân violonist. El avea o vioară veche ce urmau să o vândă. Voi aţi auzit povestea, de multe ori. Şi ei au vrut să o vândă pentru un anumit lucru. Şi licitatorul a spus, "Cine îmi va da aşa-şi-aşa?" Eu cred că i s-a oferit câteva monede, poate cincizeci de cenţi, sau ceva. "Merge o dată, merge de două ori..."

E-213 Direct, un om s-a ridicat în spate. El a spus, "Doar un minut." Şi el a mers sus şi a luat-o. Să gândim că el a cântat aceasta:
Există un Izvor umplut cu Sânge, Tras din venele lui Emanuel;
Când păcătoşi au plonjat sub şuvoi, Îşi pierd toate petele de vină.

E-214 Apoi când el a pus-o jos, acolo nu a fost nici un ochi uscat în locul acela. Atunci el a spus, "Cine va oferi?"

E-215 Unul a spus, "Cinci mii. Zece mii." Ea era fără preţ. De ce? Bătrânul maestru al vioarei a descoperit calitatea ei adevărată.

E-216 O, frate, soră, lăsaţi acum pe Maestrul acestui Cuvânt, Care L-a scris, marele Duh Sfânt, să frece arcuşul Lui cu dragoste, şi să-l tragă peste inima voastră.
Există un Izvor umplut cu Sânge, Tras din vena lui Emanuel.

E-217 Voi veţi vedea valoarea deplină, şi vedeţi pe Dumnezeul dezvăluit să vină chiar în vedere. Că, El este chiar la fel cum El a fost când El a căzut la Ziua Cincizecimii, asupra poporului, când El S-a kenos-at, "golit" drept în Acesta. Aşa este.

E-218 Voi ziceţi, "Frate Branham, eu am încercat. Eu am încercat. Eu am făcut aceasta, aceea, cealaltă."

E-219 Într-o zi am avut o adunare la Carlsbad, New Mexico. Şi noi am mers jos în această mare groapă de liliaci jos acolo. Şi aceasta era cumva cu arătare fantomatică, şi ne-am dus jos acolo. Şi omul, când el a ajuns acolo jos în locul acesta, el-el a stins luminile. Şi, o, vai, vă puteţi imagina ce întuneric a fost. Aceasta-i doar... Era aşa de întuneric că tu îl puteai simţi.

E-220 Şi acela-i chiar cam felul cum ajung vremurile, când noi vedem biserica care omite să recunoască Cuvântul lui Dumnezeu; când tu vezi fiicele noastre ale Sionului făcând în felul cum o fac ele; când îi vedeţi pe fraţii noştri că fumează, beau, şi-şi spun glume murdare şi lucruri, şi încă încearcă să-şi ţină mărturia în Cristos. O, doamne, este întuneric. Este întuneric beznă.

E-221 Noi vedem semnul Venirii Lui. Acolo va fi... Este întotdeauna mai întunecat chiar înainte de ziuă. Atunci Steaua Dimineţii vine afară să salute ziua, şi să o anunţe, şi arată că ea vine. Observaţi.

E-222 Înăuntru acolo, când ei sting aceea, acolo era o fetiţă care a ţipat până-n vârful glasului ei. Acolo era un băieţel stând lângă ghid, şi el l-a văzut pe ghid când el a stins luminile în felul acela. Şi surioara era chiar gata să aibă o criză. Ea a ţipat, sărind în sus şi-n jos. "O! Ce o să se întâmple după asta? Ce se petrece? Ce se petrece?"

E-223 Voi ştiţi ce a strigat el? El a spus, "Nu-ţi fie frică, surioară. Există un om aici care poate aprinde luminile."

E-224 Ascultă, surioară, te-ai putea gândi că noi suntem mici şi în minoritate. Dar, nu te teme. Există un Om aici Care poate aprinde Luminile. Acela-i Duhul Sfânt. Voi o credeţi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-225 Să ne aplecăm capetele doar un moment. Îmi pare rău că v-am ţinut.

E-226 O mare Dumnezeu din Cer, dezvăluindu-Te, desfăşurându¬Te, făcându-Te cunoscut, marele Rege al Slavei, ia aceste mici ilustraţii, în seara aceasta, şi lasă-le să cadă jos la inimile oamenilor. Şi fie ca noi să-l vedem pe Cel dezvăluit, pe Acela Care a venit jos şi a despicat perdeaua templului; şi apoi a mers drept afară din acel voal, a venit drept jos în voaluri umane din nou, în Ziua Cincizecimii; a fost întotdeauna acelaşi, schimbându-se din Slavă în Slavă.

E-227 Iar acum noi suntem drept înapoi ca toată natura, acţionând, drept înapoi la Sămânţa originală, chiar de la o epocă a bisericii la alta. Şi în această ultimă epocă aici, iată¬ne aici, drept înapoi la Lucrul original care a căzut la Ziua Cincizecimii, să împlinească fiecare Scriptură, "Lumina în timpul serii," şi, "Lucrările care Eu le fac le veţi face şi voi," şi aşa multe lucruri care Tu le-ai promis în Cuvântul Tău.

E-228 Tată, dacă există unul aici care încă nu a rupt acel voal, sau dacă ar fi unul aici care doar a personificat pe cineva care a mers prin voal, dă har în seara aceasta, Tată. Fie ca ei să vadă pe acel mare Biruitor stând aici, plin de har şi putere, să ierte. Admite aceasta, Tată.

E-229 Şi în timp ce capetele noastre sunt aplecate, ar fi acolo careva înăuntru aici? Cât de mulţi, aş putea să spun, care ar spune, "Frate Branham, eu îmi ridic mâna. Roagă-te pentru mine"? Doar ţineţi-vă capul aplecat, şi ridicaţi-vă mâna, "Eu vreau să rup prin fiecare voal, până când eu pot într-adevăr să-l văd pe Biruitor." Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vai, ce de mâini! Sus în balcoane, la dreapta? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Balcoanele la spate? Ridicaţi... Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiţi foarte cinstiţi. La stânga? Ridicaţi-vă mâna, ziceţi, "Frate Branham, eu aş fi putut să fiu un Creştin cu anii, dar, de fapt, eu niciodată nu am venit prin acel voal. Eu de fapt nu am făcut-o. Eu nu am Aceea ce au avut ei atunci." Astăzi, noi avem... "Eu sunt o plantă de răsad cald."

E-230 Luaţi o floare care este crescută într-un răsad cald, voi trebuie să o dădăciţi, o favorizaţi, o stropiţi, o udaţi. Dar acea plantă originală care creşte acolo afară pe deşert, acelaşi fel de floare, arată ca ea; ea nu primeşte nici un pic de apă, dar nici o insectă nu merge pe ea. Ea este aspră. Ea este una reală.

E-231 Aţi putea voi compara Creştinătatea cu Creştinătatea de azi, cu ce a fost ea atunci? Aţi putea să vă imaginaţi acest grup, ce numim noi Creştini astăzi, prin toată lumea, să fie ca acei care erau după Cincizecime; dădăciţi şi mângâiaţi, şi de la o biserică la alta, şi, să spună ceva ce nu-ţi place, te ridici şi ieşi afară? Şi, oh, v-aţi putea imagina aceea? Nu. Care-i chestiunea? Aceasta-i o reproducere.

E-232 Michelangelo, care a creat monumentul lui Moise, voi puteţi obţine o reproducere din acela, foarte ieftin. Dar, originalul?

E-233 Acela care a pictat Cina Domnului, eu presupun că pictura originală ar merge în milioane de dolari, dacă aţi putea să o cumpăraţi vreodată. Eu nici măcar nu ştiu unde este aceasta. Dar tu poţi cumpăra o reproducere ieftină din ea pentru cam un dolar şi nouăzeci şi opt de cenţi. Tu poţi.

E-234 Şi acela-i felul cum este astăzi. Un Creştin ieftin, o reproducere, doar un înscriitor de biserică, voi îi puteţi cumpăra pentru o ţigară sau o-sau o băutură obişnuită. Sau, pentru o femeie cu părul tăiat sau buze vopsite, tu o poţi cumpăra pentru orice în modele lumii. Dar tu nu îl poţi atinge pe acel veritabil.

E-235 Eu Îl văd în plină vedere, acelaşi ieri, azi, şi-n veci.

E-236 O, Creştine, nu vrei tu să fii un adevărat Creştin? Dacă există careva care nu v-aţi ridicat mâinile, vreţi să o faceţi? Ei bine, eu doar am să mă rog. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. O, aceea-i doar bine. Doar priviţi la aceea.

E-237 Tatăl nostru Ceresc, "Cuvântul Tău nu se va întoarce la Tine gol." Tu erai Acela care ai făcut promisiunea. Eu sunt numai răspunzător să spun că Tu ai spus Aceasta. Eu doar repet Cuvintele Tale. Tu ai spus, "Cel care aude Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are Viaţă Eternă." Tu ai promis-o.

E-238 Şi, Doamne, noi ştim că noi avem reproducerile acelea astăzi, mulţi care spun că ei cred, când, ei nu cred. Aceasta se arată. Dar, Doamne, există unii veritabili, de asemenea.

E-239 Mă rog ca Tu doar să admiţi, înăuntru aici, în seara aceasta, ca fiecare bărbat şi femeie, băiat sau fată, nu contează ce naţiune sunt ei, ce culoare sunt ei, la ce biserică aparţin ei, O Dumnezeule, umple-i. Fie ca ei să vadă adevărata manifestare a aceluiaşi Isus astăzi, chiar printre noi, aşa cum El a fost la Ziua Cincizecimii, când El S-a descoperit pentru această epocă, fiind Duhul Sfânt. Admite aceasta, văzând Cuvintele să se împlineasă, profeţiile vin la împlinire!

E-240 Noi comparăm, astăzi, ce se cheamă biserica lumii acolo, Consiliul Mondial al Bisericilor, şi comparăm aceea cu o promisiune la Cincizecime? Nu există comparaţie, deloc. Noi nu ne putem spăla hainele noastre murdare pe bonul acela.

E-241 Dar, Doamne Dumnezeule, dacă noi vom veni înapoi la acel Izvor, acolo-i un proces de curăţire, atunci experienţa noastră şi Cuvântul lui Dumnezeu se va potrivi unul cu altul. Atunci, ne putem pretinde posesia noastră. Admite aceasta, Doamne, în seara aceasta, aşa cum îi predau pe aceşti oameni în mâinile Tale. Dă-ne la fiecare ce avem nevoie, Tată. Noi cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-242 Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă mulţumesc, mult, că aţi stat, aşteptând timp îndelungat. Şi îmi pare rău că v-am ţinut până la zece minute după zece. Dumnezeu să fie cu voi până eu vă văd în dimineaţă. Eu predau serviciul acum la, eu presupun, la maestrul de ceremonie.