E-1 Să ne plecăm acum capetele pentru rugăciune. În timp ce capetele şi inimile noastre sînt plecate înaintea lui Dumnezeu, eu - eu mă întreb cîţi de aici au o cerere de care ei ar vrea ca Dumnezeu să-şi amintească, prin a vă ridica doar mîinile? Acum, ţineţi-vă cererile în inimile voastre aşa cum ne rugăm.

E-2 Doamne !suse, Tu Izvorul, Izvorul nesecat de Viaţă, curgi prin noi astăzi, Doamne, şi curăţeştene de toată necredinţa şi tot păcatul. ca noi să putem sta în Prezenţa Ta acum, ştiind că sînt lipsuri între noi, că noi ştim că sîntem păcătoşi şi nu - nu sîntem vrednici de vreo binecuvîntare. Dar atunci cînd ne gîndim la Acel Care a venit şi a luat păcatele noastre! Atunci, cînd Sîngele Lui este acolo, nu noi - nu noi sîntem în Prezenţa lui Dumnezeu, ci El este. Acesta este doar glasul nostru prin Sîngele Lui. Sîngele Lui vorbeşte. O Dumnezeule, curăţeşte atunci inimile noastre de păcat şi necredinţă.

E-3 Dă-ne nouă dorinţele inimii. noastre, că noi cu adevărat avem aceste dorinţe să te slujim pe Tine. În aceste condiţii de slăbire şi suferinţă, şi lucrurile lumii care sînt puse peste noi uneori, să ne desăvîrşească; nouă ni s-a spus aceasta. Atunci El a zis, "Nu vă gîndiţi la aceasta ciudat că aceste încercări vin." Ele lucrează numai pentru binele nostru şi să ne desăvîrşească, şi să ne aducă în locul acela. Aceste gustări mari de experienţă, unde oameni neprihăniţi sînt modelaţi în sfinţi, noi - noi îţi mulţumim Ţie pentru aceste experienţe, Doamne. Noi nu am intenţiona, nu am îndrăzni să facem ceva contrar voii Tale. Însă ne rugăm, Tată, ca prin aceasta să fim aduşi mai aproape de Tine.

E-4 Şi cînd sarcinile sînt atît de grele încît noi nu putem merge mai departe, atunci ne ridicăm mîinile şi strigăm către Tatăl nostru. Ascultă-ne atunci din Ceruri, Doamne.
Vindecă-ne, fă-ne pe noi bine, pentru binele Împărăţiei lui Dumnezeu.
Binecuvintează cuvîntul Tău în dimineaţa aceasta, Doamne. cuvîntul Tău este Adevărul.

E-5 Iar noi ne-am adunat acum aici în biserică. Noi ne rugăm pentru Fratele Neville. şi pentru Fratele Capps, şi Fratele Collins, şi toţi ceilalţi lucrători, şi - şi comitetul, diaconii, şi toţi laicii, şi străinii din porţile noastre. Fie ca această zi să fie mult amintită, datorită Prezenţei Tale.

E-6 Noi sîntem aici sub o mare aşteptare în dimineaţa aceasta, Doamne. Doar la o notificare momentană, chemaţi împreună. Noi simţim că aceasta este pentru un scop. Fie ca scopul Tău să fie atins, Doamne. Pentru că noi o cerem în Numele lui Isus, aşa cum ne predăm pe noi înşine. Amin.

E-7 Este măreţ să fim aici şi să fim adunaţi cu această biserică plină de oameni. Eu cu greu m-aş fi aşteptat să fie cineva aici în dimineaţa aceasta, deoarece deabea am ştiut, eu însumi, că eu voi fi aici.

E-8 Numai ce am ajuns din Philadelphia. Şi aşa eu am venit înăuntru, gîndindu-mă că eu va trebui să plec în Arizona imediat, ca să am un serviciu funebru pentru un prieten de-al meu, Căpitanul Jim Mosely, un foarte preţios, copil al lui Dumnezeu pe care l-am condus la Cristos nu de mult, pe toţi trei fraţii Mosely. Şi unul dintre ei a căzut, că era într-un avion zilele trecute, şi a fost omorît instantaneu. A stat în foc timp de zece ore înainte ca ei să poată ajunge la el. Aşa că Lee are douăzeci şi opt de ani, soţia lui douăzeci şi şase, şi - şi au rămas trei copii mici; cel mai în vîrstă, are şapte ani. Foarte trist. Şi eu... Cînd l-au adus înăuntru, atunci ei au trebuit să-l îngroape ziua următoare. Astfel eu tocmai... eu nu am ajuns să merg. Eu am scris doar, sau am trimis prin telegramă, ceea ce urma să spun, sau ce aş fi spus la funerarii le Fratelui Mosely. Unele din aceste lucruri noi nu le putem înţelege, însă totuşi El face ca fiecare lucru să lucreze corect.

E-9 Noi sîntem aici în slujba Domnului, în dimineaţa aceasta, ştiind căci-căci-căci îl credem pe Dumnezeu, căci noi credem că El va face totul exact şi corect. Indiferent de ceea ce este, şi cum se termină, noi ştim că aceasta trebuie să "lucreze spre bine." El a promis asta. Şi doar trebuie să fie în felul acesta. Uneori noi nu putem înţelege asta, devine foarte complicat cîteodată, dar totuşi noi ştim că acesta este adevărul, pentru că Biblia spune că este Adevărul. Iar Biblia, pentru noi, este Dumnezeu în formă de literă.

E-10 Acum, noi trebuie să plasăm credinţa noastră undeva. Şi dacă - dacă eu sau careva dintre noi, în viaţă, a încercat să facă un succes în viaţă şi a devenit, de mul te ori, un multimilionar, dar ce să facem noi cu aceasta? Noi trebuie să venim jos la capătul drumului, şi la ce - ce ne-ar folosi nouă aceasta atunci? Vedeţi? Şi banii sînt o - o notă, o notă de schimb, însă tu nu poţi să-i schimbi pentru Viaţă. Numai Dumnezeu are Viaţa.

E-11 Astfel ne - ne dăm seama că sîntem aici într-o formă negativă. Şi atîta timp cît există un negativ, trebuie să fie şi un pozitiv. Nu poate exista un negativ fără un pozitiv, înţelegeţi, deoarece acesta există din cauza pozitivului care face negativul. La fel cum a-i avea o fotografie negativă a unui obiect. Trebuie să existe un obiect pe undeva, sau să atingă, lumina să atingă lentilele, ori acolo nu va fi nici un - nici un negativ. Astfel cînd noi vedem că viaţa noastră aici este în negativ, şi ştiind că noi sîntem după chipul vreunei vieţi pe undeva, atunci noi ştim că există un pozitiv pe undeva pe care l-a atins lumina, şi a reflectat ceva aici pe pămînt. Şi noi sîntem doar acea reflecţie. Obiectul veritabil este pe undeva. Dacă acesta nu este, eu sînt omul cel mai rău amăgit din lume; mi-am cheltuit viaţa în zadar. Dar eu ştiu, în afară de orice umbră de îndoială, că aceasta este acolo. Înţelegeţi? Aceasta-i cauza că noi sîntem aici. Vedeţi?

E-12 Cînd vă văd pe voi oamenii venind de-a lungul ţării, în urma unui anunţ de cîteva momente, şi uneori presupunînd, atunci aceasta mă face să mă simt foarte mic cînd vin într-o adunare ca aceasta; ca să mă gîndesc că ştiu că oamenii de aici au călătorit sute de mile, doar ca să fie aici pentru cîteva minute de serviciu, doar să şadă aici.

E-13 O femeie a făcut o remarcă, venind înăuntru zilele trecute zicînd, "Arată-mi unde a umblat omul, şi lasă-mă să păşesc în urma lui, pe pămînt," şi a zis, "Eu mă voi face bine." Acum, oamenii te cred în felul acesta, şi tu eşti un reprezentant al lui Cristos, atunci ce ar trebui noi să facem? Noi trebuie să fim foarte atenţi, deoarece tu nu te distrugi numai pe tine însuţi cu greşeala, ci tu distrugi şi pe alţii care te urmează.

E-14 Astfel, eu nu cunosc nici o denominaţiune sau altceva la care să vă duc. Există numai un singur lucru în care am credinţă. Dacă mă credeţi, urmaţi ceea ce vă spun eu. Deoarece, eu cred Biblia, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. greş. Eu sînt doar... El Cuvîntul.
Al te lucruri vor da este Viaţa. El este

E-15 Acum, eu ştiu că voi... Cînd eu vin a1c1, eu vă ţin mult. M-am rugat lui Dumnezeu, cînd am simţit că am vrut să vin astăzi aici. Am avut atîtea interviuri şi chemări la telefon, şi aşa mai departe! Eu trebuia ca să întîlnesc pe unii dintre ei în dimineaţa aceasta. Şi ziceam; "Ei bine, fără îndoială că Fratele Neville îmi va cere să vorbesc." Aceasta era Vineri. Şi eu am spus, "Probabil că Fratele Neville îmi va cere să vorbesc. Şi dacă da, atunci mă rog, Dumnezeule..." Este atît de cald, era cald tot timpul. Şi El a fost bun cu noi să ne trimită o ploaie şi să întrerupă reala căldură extremă. şi să ne dea o dimineaţă bună dimineaţa aceasta. Eu mă rog ca bunătatea Lui să vă scalde pe fiecare din voi toţi, ca voi mereu să vă amintiţi că aţi fost aici în dimineaţa asta. Fie ca harul şi binecuvîntările Lui să fie peste voi!

E-16 Seara trecută am vizitat un prieten care era bolnav, Fratele Bill Dauch. Eu nu-l văd pe el aici în dimineaţa aceasta. Cumva, eu nu-l văd. Oh, iată-l aici. El este... Da. Iar eu mă gindeam, "Un om bătrin de nouăzeci şi unu de ani, şi încă să cutreiere ţara în lung şi lat, prin deşerturi, şi peste munţi înzăpeziţi şi drumurile cu polei. El nu trebuie să facă asta. Dumnezeu a fost bun cu el; el nu trebuie să facă asta. El ar putea să şadă acasă şi servitorii să-l ventileze cu evantaiul, dacă el ar fi vrut." Însă, ceva i s-a intîmplat lui Bill Dauch, el a fost născut din nou. Şi cind aceasta a avut loc, ceva a venit în inima lui, incit tot pentru ce trăieşte el este să participe la aceste servicii. Şi atunci dacă eu sint să fiu gura lui Dumnezeu, aş amăgi eu pe un prieten? Mai degrabă aş muri. Atunci lăsaţi-mă să-i spun exact care este Adevărul din această Biblie. Atunci. acesta este Cuvîntul lui Dumnezeu. Eu repet doar ceea ce a spus El.
Acum aş dori să citesc ceva din Biblie.

E-1 7 înainte să citim. aş dori să - să spun că eu cred că seara aceasta este seara de împărtăşire. Şi voi care sinteţi aici locali... Desigur, ceilalţi oameni probabil că vor pleca înapoi la casele lor, deoarece ei trebuie să meargă la lucru. Voi care sinteţi locali aici în adunare, amintiţi-vă, că fraţii vor da cina deseară.

E-18 Acum. eu aştept pentru o - chemarea finală pentru Africa. Ei nu vor. nu vor să mă lase înăuntru ca misionar. Aşa că singura cale prin care eu pot să intru, jos... Eu voi merge în Kenya, Uganda, şi - şi Tanganyika. Şi singura cale prin care pot intra... Mai întîi, bisericile nu te lasă să intri, deoarece ei vor ca eu să predic ceva în partea aceasta şi partea aceea, jos în Africa. Şi eu nu vreau să intru în felul acesta. Eu nu aş fi destul de făţarnic ca să fac aceasta. Aşa că eu mai degrabă le spun lor, "Nu. domnule. eu voi predica numai ceea ce va pune Dumnezeu pe inima mea, şi asta-i tot." Vedeţi? Şi eu sînt sigur că aceasta nu va fi ceea ce încearcă ei să mă facă să-i învăţ. Astfel, botezuri în treime, şi aşa mai departe de felul acesta, şi să mă contrazic cu ei. Nu.

E-19 însă eu am fost chemat la o mare convenţie, de către Fratele Boze, El este pe punctul de a veni să vadă ceva lumina zilei despre ceea ce credem noi. Şi astfel eu am cerut să merg înăuntru de parcă mergeam într-o călătorie de vînătoare. Dacă ei mă vor lăsa să intru, ca şi cum m-aş fi dus să vînez... Dacă aş putea găsi pe cineva care să zică că ei mă vor lua la vînătoare, atunci cînd ajung acolo, medicul - medicul este acolo la ambasadă, este un prieten personal de-al meu, din Chicago. Şi îndată ce ajung acolo, el zice, "Ei bine, iată-l pe Fratele Branham aici. Haideţi să facem o adunare." Astfel, după ce sînt acolo, ambasada nu mă mai poate respinge. Dacă ei... Aşa că ei încearcă să rezolve aceasta acum. Astfel eu sper că aceasta... Dacă este voia lui Dumnezeu. se va rezol va în felul acesta. Vedeţi? Aceasta - aceasta este dedicată Lui. Dacă nu. eu am să vă anunţ. Eu nu voi...

E-20 Dacă aceasta va fi voia lui Dumnezeu, atunci, eu vreau să vorbesc despre cele Şapte Trîmbiţe. Şi acela va fi un serviciu în jur de opt zile, şi noi nu vom fi aici la Tabernacol, probabil. Noi încercăm să obţinem aici o sală de convenţie.

E-21 Acum eu niciodată nu m-am gîndi t, la această nouă sală de conferinţe care tocmai se construieşte aici sus, aceasta este exact unde l-am văzut pe Isus prima dată în vedenie. Acum ea este construită, audi toriumul este construit chiar în acel loc. Eu m-am dus acolo zilele trecute. să mă uit. Cînd am privit şi l-am văzut pe El uitîndu-se către răsărit, voi vă amintiţi auzindu-mă spunînd aceasta, cînd eram acolo afară să mă rog pentru tatăl meu; un - un băieţaş, doar un tînăr predicator. Acolo este unde l-am văzut pe El. La un pas. ui tîndu-mă la El; El avea capul întors la o parte de la mine. Eu am continuat să păşesc în jur, înghiţînd în sec, într-un cîmp cu sorg de mătură. Şi am continuat să privesc, şi El nu s-a întors niciodată. Atunci eu am chemat Numele Lui. "Isus." Şi El s-a întors, şi-a întins braţele, şi asta-i tot ce mi-am amintit pînă la ziuă. Şi aşa am venit înapoi afară din cîmp, cînd era către ziuă.
Astfel poate că Domnul mă va lăsa să predic acele Trîmbiţe acolo. Oriunde ar fi, voia lui Dumnezeu să se facă.

E-22 Întoarceţi în Bibliile voastre acum, la Isaia cincizeci-... capitolul 53 din Isaia.
Acum, noi avem încredere că Dumnezeu va binecuvînta slabele noastre eforturi de a veni împreună în dimineaţa aceasta. Noi tocmai am venit în jos din Philadelphia, unde am fost la convenţia Evangheliei Depline a Oamenilor de Afaceri, şi ascul tînd la diferitele lor mărturisiri şi aşa mai departe, acolo sus.

E-23 Atunci eu, pe drum în jos, eu eram ... Billy Paul cu mine, şi Rebekah şi micuţa fată Collins, micuţa Betty Collins. Şi Billy este foarte bun la dormit, şi Becky şi mai bună şi astfel că eu... eu şi cu Betty discutam. Şi ea şedea în spate cu Becky, pe bancheta din spate. Iar eu am văzut ceva pe drum, s-a întîmplat; şi, atunci, ceva m-a izbit. Şi Betty, dacă ea este aici, a observat că eu am încetat să vorbesc şi am început să notez ceva. Asta este unde am luat acest text din dimineaţa aceasta.

E-24 Acum să ne ridicăm în picioare. Dacă noi... Acum noi stăm în onoarea Cuvîntului lui Dumnezeu, aşa cum voi citi Isaia capitolul 53.
Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? (Observaţi, că aceasta este o întrebare, de la început.)
Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.
Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,
Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.
Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.
Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.
Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi.
Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa.
Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa.

E-25 Dumnezeule Tată, cuvîntul Tău este o Candelă, Lumina care luminează cărarea fiecărui credincios în Prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum Aceasta ne conduce pe noi ca o lanternă în mina noastră. Tu nu ai arătat destul de la început ca noi să putem vedea sfîrşitul, şi, însă eu umblu prin credinţă. Însă aşa cum ar călători un om printr-o pădure întunecoasă noaptea, şi asta-i unde sîntem noi; lumina pe care o ţine el, ajunge doar pas cu pas. Dar cărarea, deşi duce in sus, umblăm numai cu Lumina. Şi fie ca Lumina să strălucească astăzi peste cuvînt, ca să ne conducă pe noi un pas mai departe în Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru că noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.
Aşezaţi-vă.

E-26 Subiectul despre care simt să vorbesc adunării astăzi este: Capodopera.
S-ar putea să pară cam ciudat să luăm citirea unei - unei Scripturi ca aceasta, despre - despre unul dintre cel mai zdrobitor şi ucigător tablou din Biblie, acela cînd Biblia spune, că, "Acest Slujitor desăvîrşit care a fost năpăstuit, şi zdrobit, şi frînt, " şi totuşi să luăm un text din acesta, ca, Capodopera. Foarte ciudat. Însă eu sînt ...

E-27 Mă gîndeam în mintea mea, dimineaţa aceasta, aşa cum călătorim înapoi, o fac, de vreo cîţiva ani. Am fost invitat sus la Forest Lawn, în - în California, sus deasupra Los Angelesului. Primul meu scop de a merge acolo sus era să vizitez mormîntul lui Aimee Semple McPherson, fondatoarea mişcării Patruunghiuri. Şi eu m-am dus la ea - la mormînt. Şi deşi eu - eu nu sînt de acord ca o femeie, să fie lucrătoare, dar, totuşi, în inima mea, eu îi dau admiraţie şi respect pentru - pentru ce a susţinut ea, în ceasul, şi persecuţia şi al te lucruri prin care a trebuit să treacă, în timpul cînd era ea aici pe pămînt. Şi apoi pentru preaiubitul ei - ei fiu, care este un foarte apropiat prieten de-al meu, Rolf McPherson.

E-28 Şi noi, un grup de lucrători am mers acolo sus. Şi ei... noi nu am avut timp să mergem în ... în locul unde au ei crematoriul, şi pun corpul în o - o cutie mică pe marginea zidului.

E-29 Iar acolo ei au cîteva lucruri însemnate, aşa ca Cina cea de Taină. Şi ea este luminată de actuala lumină a soarelui. Şi ei - ei au o jaluzea care le dă lor... Cînd ei intră înăuntru, ea este luminată; şi atunci cum - cum încep ei să vorbească, ea se întunecă. Şi după un timp ea devine toată întunecată, şi atunci oamenii ies afară. Şi ei au toată Cina.

E-30 Şi femeia care deţinea secretul cum să bată această sticlă în acest loc, păi, să facă aceste tablouri, păi, aceasta - aceasta a venit printr-o familie, cu mulţi ani în urmă. Şi arta a fost dată doar copiilor, şi ultima era o femeie. Şi ei au reparat acest tablou. Şi cînd s-au dus să ardă şi să modeleze sticla, la cuptor, despre Iuda Iscarioteanul, ea a plesnit. Astfel că ei au încercat din nou, şi ea a plesnit iarăşi. Şi ea a zis, "Poate că Domnul nostru nu vrea ca tabloul duşmanului Său să fie alături de El." Şi a zis. "Dacă se sparge iarăşi, noi nu o să complectăm tabloul." Dar acesta a ţinut de data aceasta. Atunci, desigur, că acesta era un lucru izbitor, şi cum că asemenea lucruri s-ar întîmpla.

E-31 Dar, apoi, unul din principalele lucruri care mă interesau în Forest Lawn, a fost măreaţa sculptură, a lui Michelangelo, monumentul lui Moise. Aceasta este o - o reproducere acolo, desigur. Ea nu este originalul. însă ea a fost o - o mare capodoperă. Şi cum stăteam şi priveam la ea, mie - mie mi-a plăcut, ceva care arată că aceasta (reprezintă) are ceva în ea.

E-32 Mie-mi place arta, foarte mult. Eu cred că Dumnezeu este în artă. Eu cred că Dumnezeu este în muzică. Eu cred că Dumnezeu este în natură. Dumnezeu este pretutindeni. Şi orice lucru care este contrar cu originalul este o perversiune. Dumnezeu este în dans; nu în felul dansurilor care se fac aici. Dar cînd fiii şi fiicele lui Dumnezeu sînt în Duhul lui Dumnezeu, vedeţi. acela este dans. Dar aşa cum a trebuit să combatem noi pînă la ora două azi dimineaţă, acolo sus pe drum, aceasta a fost perversiunea acestuia.

E-33 Dar, aceasta, şi capodopera pe care a - a făcut-o Michelangelo, ea - ea l-a costat pe el ceva ca să facă aceasta - aceasta. El a fost un om mare, şi aceasta l-a costat o mare parte din viaţa lui. deoarece el a cioplit mulţi. mulţi ani. Doar ia o piatră şi din - din marmoră, şi tot o ciopleşte. Şi, vedeţi, numai omul, sculptorul însuşi, are în mintea lui ceea ce incearcă să facă. El, el este acela. Tu ai putea merge la el şi să-i zici, "Pentru ce ciocăneşti în piatra aceea?" Pentru cel de afară, care nu ştie ce este în inima lui, aceasta este fără sens. Dar pentru acel om, sculptorul însuşi, el - el are o - o viziune în mintea lui, cu ceea ce încearcă el să facă, şi încearcă să reproducă ceea ce are în mintea lui în forma unui - unui monument. Acesta este motivul că el sapă aceasta din stîncă.

E-34 Şi ca să faci, aceasta, tu trebuie să începi corect, la început, şi trebuie ca să urmezi modelul. Vedeţi? Tu nu poţi să iei o bucăţică mică, ca să începi. "Noi vom face asta aşa; nu, eu cred..." Nu, ci el trebuie să aibe un model exact. Însă în mintea lui el are acel model. Şi el nu poate să devieze de la acel model. Acum, pentru ca el să facă asta, trebuie să deseneze în mintea lui, deoarece noi nu avem o fotografie adevărată despre Moise, dar el a trebuit să obţină o fotografie mintală în mintea lui, de felul exact cum era Moise.

E-35 Acum, un sculptor veritabil este inspirat, ca şi un poet veritabil, sau orice cîntăreţ veritabil, muzician, sau orice ar putea să fie. Tot realul trebuie să vină prin inspiraţie. Michelangelo trebuie că a avut inspiraţia despre felul în care Moise arăta în realitate. Şi el a prins aceasta în mintea lui, ceea ce Moise trebuie că era. Astfel el s-a aşezat înaintea acestei mari bucăţi de marmoră, la tăierea după model, şi aducînd-o jos, prelucrînd-o, pînă cînd a ajuns la adevăratul tablou a ceea ce trebuie că era în mintea lui.

E-36 Şi atunci cînd el a făcut totul aşa perfect, fiecare colţ jos, şi fiecare loc şlefuit, şi ochii făcuţi cum trebuie, şi fiecare fir de păr, şi barba, totul în felul în care era, el s-a dat jos şi s-a uitat la ea. Eu - eu mă gîndesc la - la mulţi, mulţi ani de muncă grea, şi cum a trebuit ca el să păstreze aceeaşi viziune tot timpul, în mintea lui, despre ceea ce urma el să facă. Şi gîndiţi-vă numai, acea viziune în mintea lui de atît de mulţi ani, ca s-o facă să arate exact cum era ea! El a prins viziunea mai întîi, şi cum trebuia să lucreze la acea viziune, tăind din ea şi prelucrînd-o! Şi cînd a ajuns cu aceasta pînă unde a perfecţionat-o, pînă cînd ea într-adevăr a ajuns perfectă; el a stat şi a privit-o cînd a terminat-o în dimineaţa aceea, cu un ciocan în mîna lui.
Şi el a fost atît de inspirat cînd s-a uitat la ea, pentru că viziunea minţii lui stătea înaintea lui, în realitate. Ce văzuse el, şi... concepţia lui despre ce era Moise, acolo era el figurat înaintea lui, ceea ce avea el în inima lui în toţi anii aceştia. De trudă, şi ore de întristare şi disperări, şi criticii, şi cîte şi mai cîte, şi totuşi el a stat drept cu viziunea pînă cînd aceasta a fost complectată.

E-37 Şi atunci cînd ea a fost complectată, el s-a tras înapoi cu ciocanul, sau cu ciocanul sculptorului, în mîna lui, şi el s-a uitat la acel monument. Şi inspiraţia viziunii pe care el o văzuse, de felul cum s-o facă, l-a inspirat pe el atît de mult pînă cînd el... Inspiraţia l-a izbit în aşa fel încît a ajuns în afara lui, şi l-a lovit pe acesta peste genunchi, zicînd, "Vorbeşte!"

E-38 Acum acolo este un defect pe acel chip măreţ, pe genunche, pe genunchele cel drept. Chiar deasupra genunchiului cam de şase ţoli, este un loc (eu mi-am pus mîna acolo) cam aşa adînc.

E-39 După ce a pierdut tot acel timp, de ani şi ani, ca să facă aceasta; apoi sub influenţa de a vedea împlinit ce văzuse în inima lui şi în viziunea lui, şi a dorit să vadă, ea a fost complectată. Şi cînd ea a fost complectată, el a fost atît de inspirat de ea încît el credea că propria lui capodoperă ar trebui să-i răspundă. Şi el a lovit-o peste picior, şi a strigat, "Vorbeşte!" Şi aceasta i-a făcut o defecţiune. A pus un defect pe chip.

E-40 Pentru mine, defecţiunea era ceea ce a făcut-o o capodoperă. Acum, poate că mintea care ar putea să gîndească diferit, ai crede că aceasta a stricat-o. Nu, cît mă priveşte pe mine, aceasta - aceasta o făcuse ceea ce era. Asta - asta, deoarece după atît de mulţi ani de lucru cu grijă şi trudă, şi inspiraţie, şi aşa mai departe, de a o face, truda lui s-a dovedit să nu fie în zadar. Aceasta era perfectă, şi din cauza aceasta el a strigat, "Vorbeşte!" Pentru că, el văzuse înaintea lui că el (a fost) era în stare să realizeze, să aducă la împlinire viziunea care era în mintea lui. Şi de aceea, sub inspiraţie, el a făcut ceva ieşit din comun, ieşit din obişnuit. El a lovit-o şi a strigat, "Vorbeşte!" Vedeţi, el nu ar fi făcut asta dacă s-ar fi gîndit. Dar el nu s-a gîndit. Aceasta era inspiraţie de a vedea ceea ce avea el în mintea lui stînd acolo perfectă înaintea lui.

E-41 Truda lui, şi oboseala, şi nopţile lungi, şi închis în casă cu zilele de restul lumii, şi poate mînca un sandvici. Şi - şi şlefuind-o, şi reluînd iarăşi, şi, "Nu, acesta doar nu-i cum era. Acum acesta trebuie să fie în felul următor," şi şlefuind-o. Atunci cînd el a văzut-o, era doar perfectă, atunci el a văzut în realitate. Negativul a ceea ce era în mintea lui a devenit real, el a devenit pozitiv, de aceea aceasta a tresărit în el. Şi era atît de real încît a trebuit să strige, "Vorbeşte!"

E-42 Pentru mine, aceasta era o reflecţie. Acesta era - acesta era un compliment la lucrarea sa, încît propria lui lucrare l-a inspirat atît de mult, că el ar fi devenit în afara lui ca s-o lovească şi să zică, "Vorbeşte!"

E-43 Eu am stat acolo şi m-am uitat la monument. M-am gîndit la orele pe care trebuie că le-a irosit omul, făcindu-1 pe acesta. Ei au spus cit de mulţi ani a durat. însă aceasta - aceasta era o reflecţie pentru el, deoarece era o contribuţie la a sa - a sa artă măreaţă, marea lui lucrare a ceea ce făcea el. Şi cînd în sfîrşit el a fost in stare s-o realizeze, ea era atit de măreaţă.

E-44 Acum haideţi să întoarcem pagina, despre Michelangelo, şi să închidem cartea.
Şi să deschidem o altă Carte şi să citim despre Marea Sculptură, Atotputernicul. Care, înainte ca să existe o lume, şi înainte ca temeliile să fie aşezate, El avea în mintea Lui ceea ce vroia, şi El a vrut să facă pe om după Propriul Său chip. El a vrut să facă ceva în - în realitate după ceea ce era o viziune pentru El, ce era în gîndirea Sa.

E-45 Acum, la Michelangelo, acela era un atribut al gîndirii lui.
Şi Dumnezeu a vrut să facă un om după chipul Lui, Marea Sculptură, şi El a început să lucreze la el. Şi noi observăm cum El l-a adus sus din materie. Primii probabil că erau peştii, şi apoi păsările, şi - şi apoi vieţuitoarele pămîntului, şi - şi mul te lucruri pe care El le-a adus. Însă, in final, aşa cum El contempla, ca fiind Creator, El avea... El nu era ca un om, acum, un sculptor care trebuie să ia ceva ce era creat, ca să cioplească o imagine. El era sculptorul de lucruri Eterne. El era Sculptorul care putea crea şi aduce în existenţă ceea ce avea Elin mintea Lui ca să facă. Sau, dealtfel, El poate să facă material ceea ce atributele Lui doreau.

E-46 Şi acum a început El să lucreze la vieţuitoarele pămintului, ca la micuţele animale pe faţa pămintului. Şi atunci El a început să o aducă din aceasta în altceva, mai superior. Atunci în fine El le-a adus în animale mai mari, ca leul, tigrul, ursul. Apoi El a adus aceasta in viaţa de - de maimuţe poate, şi aşa mai departe. Acum, nu o evoluţie, aşa după cum ne gîndim că cineva s-a transformat din-... Aceea era o creaţiune complectă; Dumnezeu lucrînd într-un model.

E-47 Dar în fine acolo a venit pe pămint, o perfecţiune, şi acesta era omul. Şi atunci El a putut vedea în acel om, că acesta arăta ca El. Astfel acum cînd El s-a uitat asupra lui, el era o reflecţie a ceea ce era Creatorul său. Acum Dumnezeu a fost în stare să obţină lucrul pe care El l-a vrut, un om după chipul Lui propriu.

E-48 Şi atunci eu aş putea zice, la aceasta, caca . cînd El a făcut acest om, că există ceva cu el care încă nu arată chiar corect, deoarece el - el era singur. Şi aceasta era cum era Dumnezeu, Singur; El era cel Etern. Şi acum omul, în asemănarea lui Dumnezeu, la fel a existat pe pămînt singur. Astfel El trebuie că i-a dat o mică lovi tură acolo în partea lui stingă, şi de acolo El a luat bucata care a sărit de acolo şi i-a făcut lui un ajutor, o soţie, şi atunci el nu mai era singur. El era - el era, el avea pe cineva cu el. Şi aceasta era marea Lui lucrare.

E-49 Şi, El, ca orice mare sculptor şi-ar lua a luilui-lui capodoperă...
Acum, întîi, El avea o capodoperă despre El Însuşi. Însă acum El văzuse că capodopera era singuratică, cum era El, astfel El a împărţit capodopera prin a lovi-o în coastă şi a scos un ajutor.

E-50 Şi acum, ca să-i facă pe cei doi una, El i-a pus pe ei, ca orice mare sculptor, într-un loc care - care era frumos.
Un - un sculptor nu ar face o mare capodoperă, şi apoi s-o ia şi să o aşeze undeva într-o alee, sau s-o ascundă în spatele clădirilor. Aşa cum ne-a spus Domnul nostru, "Un om nu aprinde o candelă şi s-o pună sub obroc." Cînd noi devenim capodoperele lui Dumnezeu, noi nu sîntem ascunşi undeva într-o alee. Noi - noi trebuie să dăm Lumină.

E-51 Astfel noi vedem căci - căci El, după ce El a făcut această capodoperă, El a aşezat-o aici pe pămînt, şi a pus-o în cel mai frumos loc care a existat, în grădina Edenului. El şi-a plasat capodopera Lui, cei doi fiind unul, în grădina Edenului. Ce plăcere trebuie că i-a făcut Lui aceasta, că El a văzut că această capodoperă era bună. El, după aceea, noi aflăm că El s-a odihnit; El era atît de încîntat de lucrarea Sa.

E-52 Acum ţineţi minte că, după părerea mea, capodopera este lovitura care a deformat capodopera despre Moise a Sfîntului Angelo în monument.
Şi aceasta era lovi tura care a tăiat coasta capodoperei Sale, care a adus afară mireasa. Şi noi îi vedem acum ca o familie capodoperă în grădina Edenului. Ce frumoasă era ea! Şi asta aşa l-a încîntat pe El. încît El - El s-a odihnit atunci. El a zis, "Eu, Eu mă voi odihni."

E-53 Dar în timp ce El se odihnea şi a dat încredere capodoperei Sale, vrăjmaşul Lui a venit înăuntru şi a găsit această mare capodoperă. Şi el, prin amăgire, el - el s-a vîrît sub zidurile grădinii. şi atunci el - el i-a stricat această frumoasă capodoperă. El - el a stricat-o. aşa că ea - ea a căzut.

E-54 Acum eu încerc să urmăresc ceasul . Şi eu i-am cerut lui Mike, nepotul meu, să sune soneria în treizeci de minute, însă eu... El nu a făcut-o, şi eu am epuizat deja treizeci de minute. Însă, asta-i, noi vom continua un pic. Vedeţi? Acum. eu nu vreau să - să calc aceste reguli. Eu - eu am făcut aceste reguli, vedeţi, şi eu - eu... şi aici este cum îţi calci propriile reguli.

E-55 Acum observaţi, atunci, această capodoperă. Cînd Satan a reuşit să o apuce, amăgitorul, a spart prin ziduri, şi - şi el a spurcat această capodoperă. Deoarece în felul în care El a făcut-o ce... Cum a făcut el asta? Am să intru mai mult în amănunte despre aceasta. cum el a făcut-o, era... Această capodoperă era înconjurată de către Cuvînt. Cuvîntul lui Dumnezeu. Şi capodopera, însăşi, a familiei, era fortificată prin acest Cuvînt. Însă partea ruptă, care a fost ruptă din original. a ieşit în afara acelui zid, ea i-a dat Satanei un prilej s-o murdărească. Şi acum după cum ştiţi ce cred eu despre acele lucruri. aşa că eu nu mai trebuie să o spun. Însă capodopera a fost ruptă.

E-56 Însă marele Sculptor. cînd a văzut El căderea familiei Lui, capodopera, El nu vroia s-o lase doar părăsită acolo. cu faţa în jos, şi ruinată. El a mers la lucru. imediat. ca s-o reclădească iarăşi. El nu voia ca aceasta să piară. să stea acolo în felul acesta tot timpul. Deoarece, El este Dumnezeu. şi El nu va fi învins. Astfel că El a pornit la lucru imediat şi a început să zidească iarăşi după Propriul Lui chip, un om.

E-57 Acum. noi aflăm că a urmat lumea antediluviană şi a distrus întregul lucru. deoarece legămintele ce erau făcute, au fost făcute condiţionat, "Dacă tu nu vei face aceasta, sau dacă tu vei face aceasta." Dumnezeu, marele Sculptor, a văzut că omul nu putea - nu putea să ţină un legămînt. El nu o poate face. Nu există absolut nici o cale.
La un interviu cu cîteva momente în urmă eu vorbeam cu o persoană în cameră, care este prezentă acum. A zis, "Dar, Frate Branham, eu am atîtea lucruri pe care eu - eu le ştiu că sînt greşite," şi ea este o - o femeie evlavioasă.

E-58 Eu i-am zis, "Dar - dar, uită-te, soră, nu te uita la tine însuţi. Aceasta-i doar ce este dorinţa ta şi ceea ce încerci să faci. Şi dacă într-adevăr îl iubeşti pe Domnul, tu încerci să-L slujeşti din toată inima ta, şi atunci toate greşelile tale sînt ascunse în Sîngele Domnului Isus." Înţelegeţi? Vedeţi, El a făcut o cale.

E-59 Astfel El a început acum, luînd pe om de la legămintele Lui, de - de a zice că, "Dacă tu vei, Eu voi." Şi El a început cu omul pe nume Abraham, şi i-a dat lui Abraham un legămînt, necondiţionat. De fiecare dată cînd începea El o capodoperă, Satan o obţinea, din cauză că Cuvîntul... Însă cînd a început El cu Abraham, El a zis, "Eu deja am făcut-o. Acum aceasta este necondiţionat, nu ce... căci - căci, 'Dacă tu vei, Eu voi, ' ci Eu deja am făcut-o." Acum El, Sculptorul, este hotărît să aibă această capodoperă.

E-60 Atunci, de la Abraham, vin patriarhii. Şi patriarhii într-adevăr ... Acum ce face Dumnezeu? El reconstruieşte această capodoperă care a căzut. Astfel, în patriarhi, primul pe care îl găsim era Abraham.

E-61 Acum priviţi, fiecare capodoperă este pusă pe o fundaţie, o sculptură. Monumentul lui Angelo despre Moise este pe o bucată de marmoră de trei sau patru picioare. Aceasta este o fundaţie. Astfel, Dumnezeu, pregătJnd această capodoperă, El a pus-o pe o temelie a patriarhilor. Şi temelia patriarhilor, întîi, era Abraham, apoi Isaac, apoi Iacob, apoi Iosif, cele patru unghiuri.

E-62 Şi, acum, Abraham era temelia credinţei. Să zicem că aceasta avea patru temelii. Temelia credinţei era Abraham. Temelia dragostei era Isaac. Temelia harului era Iacob, harul lui Dumnezeu către Iacob; oricine ştie asta. Dar în Iosif era desăvîrşirea, acolo este unde a putut El să aşeze monumentul; nu peste prima temelie, sau a doua temelie, sau a treia temelie, ci pe a patra temelie.

E-63 Abraham l-a portretizat pe Cristos, desigur; tot aşa era Isaac, în dragoste. Abraham, în credinţă; Isaac, în dragoste; Iacob, prin harul Său. Deoarece, lac.ol, înseamnă "amăgitor," şi aceasta-i ceea ce era, însă harul lui Dumnezeu era cu el. Dar cînd se ajunge la Iosif, nu există nimic împotriva lui, doar o mică zgîrietură, pentru că şi temelia trebuie să fie o capodoperă. Cînd el i-a spus tatălui său, profetului, "Spune-i lui Faraon că poporul tău este - este crescător de vite şi nu păstori, deoarece un păstor este o urîciune înaintea Egiptenilor."

E-64 Dar cînd bătrînul profet a ajuns înaintea lui Faraon, el a zis, "Slujitorii tăi sînt crescători de vite." Astfel a zgîriat-o, vedeţi, aceasta este de ce o face totuşi o capodoperă.

E-65 Acum temelia este aşezată, prin credinţă, dragoste, har, şi la desăvîrşire, prin patriarhi.

E-66 Acum lucrarea trupului care a venit la această mare capodoperă erau profeţii, care era Cuvîntul. Eu sper că voi puteţi să o citiţi. Vedeţi? Profeţii; nu legea! Profeţii, pentru că profeţii erau Cuvîntul adeverit care formează trupul; nu patriarhii. Profeţii, ei erau Cuvîntul.

E-67 În fine, aşa cum a început El cu mult în urmă în zilele lui Moise şi a venit în jos prin profeţi, la fiecare. Şi, în sfîrşit, construind trupul, venind mai aproape tot timpul. Şi cel mai mare dintre toţi aceştia era Ioan. Biblia a spus aşa. Isus a spus-o. "Nu există nici un om, născut din femeie, atît de mare ca Ioan Botezătorul, " deoarece el era acela care putea să prezinte cuvîntul.

E-68 Şi apoi vine, în sfîrşit, marea Căpetenie, Capul tuturor acestora. Restul trupului doar a vorbit despre Acesta. Temelia a fost aşezată de patriarhi; însă trupul a fost zidit de către cuvînt, care erau prorocii; şi aici vine Capul tuturor acestora, Isus a venit pe scenă. Acolo, cînd această piesă a Capului a fost pusă peste el, noi găsim în El întreaga lucrare de mînă a lui Dumnezeu. Noi găsim în El perfecta reflectare a Cuvîntului, că El era Cuvîntul, plinătatea Cuvîntului. Acum, iarăşi, Dumnezeu are din nou Capodopera perfectă.
Cum a zis Isaia, "Iată Robul Meu, Capodopera Mea, pe care l-am zugrăvit prin toate epocile despre Acest desăvîrşit care vine. Şi iată-L stînd înaintea Mea, desăvîrşit! " Acolo, în imaginea Lui Proprie, reflectînd pe Dumnezeu! Că El a zis, în Sfîntul Ioan 14, "Cînd mă vedeţi pe Mine, îl vedeţi pe Tatăl."

E-69 Şi, atunci, "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu," şi Cuvîntul a fost cioplit şi a reflectat ce era Cuvîntul la început. El, Cuvîntul, reflectat în Capodoperă în asemănarea Lui Proprie, Dumnezeu iarăşi înapoi în Propria Lui asemănare, în formă de Cuvînt fiind reflectat în imagine de om, Capodopera.

E-70 Toţi profeţii au avut defecte; toţi acei erau o porţiune. Dar aici, în sfîrşit, apărînd prin aceea, vine în fine Capodopera, Cel desăvîrşit, fără vreun defect în El, reflectat atît de perfect de Ziditorul Însuşi, încît Propria Lui imagine era reflectată în lucrarea Sa. "Dumnezeu şi Cristos erau Unul," atît de mult încît El şi-a pus Propriul Lui Spirit în El, şi atunci chiar chipul şi Ziditorul au devenit Unul. Dumnezeu şi lucrarea Lui de sculptură, Capodopera Sa! Unde Moise - Moise era, în lucrarea Sf în tul ui Angelo, era o... sau Michelangelo, adică; era o - o sculptură care era moartă, deoarece aceasta era făcută din piatră. Însă aici, Meşterul Zidi tor, cînd El şi-a desăvîrşi t lucrarea Lui de mînă, El a păşit în Ea.

E-71 Atît de perfect Răscumpărător al omului, aşa desăvîrşit, aşa cuvios; totuşi, nu avea frumuseţe ca noi să-L dorim. Cînd acest Fiu al viului Dumnezeu născut prin fecioară a devenit atît de perfect, şi smerit, şi în imaginea lui Dumnezeu, pînă cînd marele Maestru Care a adus Viaţa Lui sus prin profeţi... Şi El era împlinirea tuturor profeţilor. El era atît de desăvîrşi t, încît, Dumnezeu văzînd aceasta, El l-a lovit pe El şi a strigat, "Vorbeşte!" aşa cum a făcut Michelangelo. "Vorbeşte!"
Voi ziceţi, "Aşa să fie asta?"

E-72 Sfîntul Marcu 9:7, noi aflăm, pe Muntele Schimbării, cînd acolo stătea Moise, legea, acolo stătea Ilie, profeţii. Departe încă de la patriarhi, părinţii, legea, profeţii, şi toţi stînd acolo. Noi auzim un Glas venind dintr-un nor, zicînd, "Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi!" Şi dacă urmează ca ei să asculte, El trebuie să vorbească. Aceasta era doar cu cîteva zile înainte ca El să fie lovit. "Acesta este Fiul Meu, în Care îmi găsesc plăcerea să locuiesc. Eu L-am modelat. A durat patru mii de ani să-l aduc pe El la aceasta. Şi acum, El este atît de desăvîrşit, încît Eu trebuie să-L lovesc ca El să poată vorbi. Voi să ascultaţi de El! El este Cel desăvirşit. El, El este Capodopera."

E-73 Ţineţi minte, El a fost portretizat in toate timpurile, prin tot Vechiul Testament.
Noi il găsim pe El fiind Stinca in pustie, care a fost lovită, Stinca in pustie. "Eu sint Stinca care era in pustie." însă aceea era o piatră care nu a ajuns incă la perfecţiunea ei. Dar informă tipică Aceasta a urmat biserica, ca să tragă de la Ea ceea ce putea El să atragă, să dea Viaţă acelora Cărora El putea să le dea Viaţă. însă El era acea Stincă in pustie. El nu a fost incă făcut om. El era doar in formă tipică.

E-74 Moise l-a văzut pe El stind pe această Stincă. El l-a văzut pe El trecind, şi a zis, "Aceasta era partea din spate a unui om." Vedeţi, Sculptorul i-a prezentat lui Moise, care era o imagine potenţială a lui Cristos, felul in care marea Capodoperă va arăta cind Aceasta era perfecţionată. El a trecut a Lui... El a injectat, sau - sau i-a proiectat lui Moise viziunea despre felul în care urma să arate Capodopera. Aceasta era partea din spate a unui om, cind Acesta a trecut pe lingă el în pustie.

E-75 Ţineţi minte, Angelo a putut doar să strige şi să lovească chipul, zicind, "Vorbeşte!"
Dar cit de diferit ii era aceasta lui Dumnezeu, marele Sculptor. Cind El a făcut un om după Propriul Său chip, atit de perfect incit Acesta l-a reflectat pe El, Dumnezeu a vorbit prin chipul unui om, arătind ceea ce va face El. El a vorbit prin profeţi aşa cum erau ei in imaginea lor potenţială, aşa cum o aducea El în sus la Cap. Dar cind El a venit in Cap, El era tot chipul lui Dumnezeu; El se portretiza pe El însuşi. Apoi, lovit pentru noi, acum El este Capodopera pentru noi, Darul lui Dumnezeu, Isus Cristos, Viaţa Eternă. Eu sper că noi nu vom uita niciodată aceasta.

E-76 După cum vedem zilele intunecindu-se, după cum vedem umbrele căzind! Cind, eu prezic că, "Mai sunt doar citeva rotiri a soarelui. Această naţiune este dusă. Voi ştiţi că...
Ieri, de patru Iulie. Thomas Jefferson a semnat declaraţia de independenţă, el şi ceilalţi ai comitetului care era cu el, şi Clopotul Libertăţii a sunat, iar noi am fost declaraţi independenţi, ca naţiune. Conform istoriei, niciodată nu a existat o democraţie în orice timp care să dureze peste două sute de ani. Şi aceea era la patru Iulie, 1776. Şi noi avem doar unsprezece ani rămaşi. O să se ajungă la aceasta. Nu, nu se poate, vedeţi. Unsprezece ani. Şi, dacă totuşi da, o să rupă toată istoria.

E-77 Şi noi vedem condiţia timpului. Noi vedem condiţia oamenilor. Noi vedem condiţia politicii. Noi vedem condiţia lumii. Aceasta nu poate sta. Ea trebuie să se scufunde, ca Titanicul. Aceasta trebuie să meargă în jos, căci a lor face loc. O naţiune dă loc la cealaltă, aşa cum cade. Şi această împărăţie trebuie să cadă, şi fiecare altă împărăţie, ca să-i dea loc la acea Împărăţie care vine, şi care nu poate cădea. "Căci noi primim o Împărăţie care nu poate fi mutată," prin acest chip desăvîrşit al lui Dumnezeu, Capodopera.

E-78 Dumnezeu, cînd El s-a uitat asupra Lui, El era aşa de inspirat! El era aşa... ca să-L vezi pe El în felul în care arată, şi să vezi forma Lui, El era aşa de inspirat încît aceasta ar fi Capodopera desăvîrşită a unui Răscumpărător, Isus Răscupărătorul. Astfel, Dumnezeu, pentru ca să fie lovit, El Însuşi; deoarece, ca să plătească Propria Lui pedeapsă, Dumnezeu şi Cristos a devenit Unul, astfel că Dumnezeu putea să fie lovit în Chip, El să poată fi cicatrizat. Şi aceasta era de ce a zis Isaia, "Noi am socotit că El era lovit şi năpăstuit de Dumnezeu. Totuşi El era rănit pentru greşelile noastre, El a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne dă pacea era peste El, şi prin rănile Lui am fost vindecaţi."

E-79 Chipul desăvîrşi t, Omul-Dumnezeu! Dumnezeu, în en morphe, s-a schimbat din Supranaturalul în viziune, şi viziunea a fost proiectată în Chip. Şi Chipul a fost lovit astfel ca Supranaturalul să poată gusta simţul morţii, Capodopera desăvîrşită a lui Dumnezeu.
El nu a putut să facă asta în Moise. El nu a putut să o facă în profeţi; Isaia, care a fost tăiat cu fierăstrăul pînă cînd a fost tăiat în bucăţi. El nu a putut s-o facă în profeţii care au fost împroşcaţi cu pietre. El nu a putut să o facă, deoarece El nu putea să o simtă; acolo era doar o porţiune din El.
Însă în această Capodoperă desăvîrşită, El era plinătatea Dumnezeirii în trup. El nu numai că îl putea proiecta pe Moise; El putea să-şi proiecteze întreaga Lui Fiinţă în această Persoană, şi să guste moartea pentru întreaga rasă umană. Capodopera perfectă a lui Dumnezeu! Dumnezeu, atît de inspirat prin a vedea Aceasta, El a devenit Răscumpărătorul tuturor epocilor; să vorbească pentru toţi din trecut, care erau înainte, şi acum.

E-80 Toate promisiunile au fost găsite în El. El era Desăvîrşirea desăvîrşirii. Toate tipurile au fost împlinite în El; Rudenia noastră Răscumpărătorul, în Rut şi Boaz; dătătorul nostru de Lege, de la Muntele Sinai; Profetul nostru, din pustie, aşa cum venea El de pe munte, aşa cum venea El din pustie; aşa cum venea El din Eternitate şi a devenit om, Chipul perfect!

E-81 Dumnezeu, de-a lungul epocii, cioplind, prin patriarhi, şi-a făcut podiumul Lui, şi i-a adus sus din diferitele lucruri pe care urma ca El să aşeze temelia. Pe aceasta El a început să-şi zidească Cuvîntul Lui, profeţii. Şi apoi, în fine, a ajuns la Profetul desăvîrşi t. Temelia desăvîrşi tă, viziunea desăvîrşită pe care a avut-o Dumnezeu.

E-82 Şi acum, pentru ca aceasta să vorbească, El este cuvîntul. Şi pentru ca să vorbească Cuvîntul, El trebuie să vină în Chip. Şi apoi pentru ca Chipul să vorbească, el trebuie să fie lovit. El vine în Chip, şi atunci pentru ca să vorbească, Răscumpărătorul desăvîrşit.

E-83 Toate tipurile Vechiului Testament s-au aflat în El. Aşa cum am spus în zilele trecute, Iehova din Vechiul Testament este Isus din Noul. Da.

E-84 Ca mulţi dintre voi, bărbaţi, femei, de vîrsta mea; noi obişnuiam să avem, prin prejur în ţară, o mulţime de spălătorii Chinezeşti. Cind mai întîi Chinezii au început, ei au venit de pe Coasta de Vest, mutindu-se spre est, venind din ţara de Răsărit, mutindu-se încoace. Şi cum veneau, ei erau un popor care nu erau obişnuiţi cu limba noastră şi căile noastre, însă ei erau spălători minunaţi. Şi ei nu ştiau să scrie bonul astfel ca să poţi să obţii rufele corespunzătoare înapoi.
Însă, Chinezul, şi-a procurat o grămadă de cartonaşe care nu aveau absolut nimic pe ele. Astfel cînd veneai pentru rufele tale, el lua acest cartonaş şi-l rupea într-un anumit fel; şi-ţi înmîna ţie o bucată, iar el reţinea partea cealaltă. Şi, acum, aceasta este ceva mai bună decît ceea ce avem noi acum, deoarece cînd tu veneai înapoi să pretinzi ce era al tău, acele două bucăţi trebuiau să se potrivească. Tu nu puteai să o imiţi nici dacă trebuia. Nu există o cale de a o face. Tu poţi face copie la scrisori, însă tu nu poţi imita acea ruptură. Aceasta trebuie să se potrivească exact cu bucata cealaltă. De aceea, rufele tale murdare pe care le-ai adus înăuntru, le puteai răscumpăra cu acest bilet, deoarece acesta se potrivea cu biletul care a fost dat înăuntru.

E-85 Şi cînd Dumnezeu, prin profeţi. şi sub lege, ne-a condamnat la păcat; şi legea nu are har, aceasta îţi spune doar că eşti un păcătos. Dar cînd a venit Isus pe scenă, El a fost împlinirea. El era împlinirea a tot ceea ce Dumnezeu a promis. El era desăvîrşirea. chipul identic al promisiunii. De aceea, toate promisiunile Vechiului Testament au fost împlinite în Isus Cristos. Aceasta nu putea fi împlinit în Moise. aceasta nu putea fi împlinit în careva dintre proroci, ci aceasta era împlinit în Capodoperă. S-a potrivit cu totul care El a spus că El va fi.
Aşa va trebui să se potrivească Biserica cu fiecare lucru pe care l-a promis Dumnezeu. Ea trebuie să fie bucata care a fost lovită jos din Acesta. Astfel dacă originalul este Cuvîntul, aşa vor fi supuşii, care au fost luaţi din El vor fi Cuvîntul, ca să se potrivească în coasta Lui.

E-86 De aceea, Chinezul, tu puteai să-i pretinzi... Unde, legea te condamnă şi zicea că erai murdar, şi tu erai vinovat, şi te putea băga la închisoare. Dar cînd a venit El, El era piesa-Potrivită pentru aceasta, care te putea scoate afară; şi să te aducă înapoi, să - să fii biletul complect, răscumpărarea pe care Dumnezeu a promis-o în urmă în grădina Edenului. "Sămînţa ta va zdrobi capul şarpelui. Dar, călcîiul Lui va zdrobi - zdrobi capul acestuia."

E-87 Noi aflăm acum această Capodoperă desăvîrşită pe care Dumnezeu a terminat-o. Acum, noi observăm că El era tot ceea ce era promis că va fi. El era toate promisiunile, toate profeţiile, fiecare lucru din care Dumnezeu a făcut o promisiune. "Sămînţa ta va zdrobi capul şarpelui." Acum, El nu putea să-l zdrobească cu legea, El nu putea să-l zdrobească cu profeţii, însă El a făcut-o cînd Sămînţa femeii a devenit Capodopera, Cristos. El era Stînca pe care a văzut-o Daniel cioplită din munte. El era Acela care putea lovi. El este Acela care putea zdrobi, zdrobi capul şarpelui.

E-88 Viaţa Lui s-a potrivit, exact, cu viaţa lui Moise. Viaţa Lui se potrivea cu David. Să vedem dacă acesta era, dacă El era bucata de Potrivire.

E-89 Observaţi pe David. un rege respins. de către propriul lui popor. El era. într-o zi în timp ce el era... Propriul lui fiu s-a ridicat într-o revoltă împotriva lui, şi el a separat şi dezbinat armatele lui Israel. Şi el a fost, David, a fost alungat, sau alungat de către propriul lui popor. de la tronul său.
Şi în timp ce ieşea afară pe drum, acolo era un om care-l ura pe el, şi mergea pe acolo, scuipîndu-1 pe David. Garda aceea a scos sabia, zicînd, "Voi lăsa eu ca să mai stea capul cîinelui acela, şi să scuipe pe regele meu?"
David i-a zis, "Lasă-l în pace. Dumnezeu i-a spus lui să o facă."

E-90 Nu vedeţi? "Un om al tristeţii. obişnuit cu durerea. El stă ca o Oaie, mută, înaintea celor ce o tund." Ei... El a spus aceasta. Poate că David nu ştia ce spunea.
însă cam cinci, şase sute de ani după aceasta, sau ceva mai mult, Fiul lui David mergea prin aceleaşi străzi, şi El era scuipat. Dar observaţi ce s-a întîmplat cînd, David, afară din a lui - afară din a lui... cînd a devenit un fugar; şi de afară din exilul lui, cînd el - cînd el a venit înapoi, omul acela i-a cerşit pacea şi mila. Chiar şi cei ce L-au lovit pe El îl vor vedea într-o zi cînd El se întoarce.

E-91 Şi apoi noi aflăm, în Iosif, că Iosif era născut un băiat deosebit, ultimul, partea de deasupra a temeliei, pe care urma să fie construită capodopera. Aceasta a venit din credinţă, şi la dragoste, şi la har, ea a ajuns la desăvirşire. Şi aşa s-a făcut, de la picioarele începutului, a ajuns la perfecţiune în Cristos. Observaţi cum era El înfăţişat în Iosif, vîrful fundaţiei, cel mai perfect dintre toţi aceia.

E-92 Noi aflăm că Iosif s-a născut în familia lui. Şi el era prin femeia legitimă, de fapt, care era nevasta lui Iacob. Şi observaţi, deasemeni, că atunci cînd s-a născut el, tatăl său îl iubea pe el; iar fraţii lui l-au urît, fără motiv. De ce îl urau ei? Deoarece el era cuvîntul.
Vedeţi tocmai temelia? Vedeţi cum a venit capul fundaţiei? Acum, priviţi la Capul trupului, venind. Acum priviţi venind Capul Miresei. Vedeţi, El era Cuvîntul.
Iar ei îl urau pe el pentru că era văzător. El vedea lucrurile dinainte, şi le spunea lor. Ele se împlineau. Indiferent cît de mult întîrziau, acestea se împlineau întocmai. Şi prin a fi spiritual, el a fost excomunicat dintre fraţii lui. Se cuvenea ca ei să-l iubească pe el. Însă ei îl urau, deoarece el era profet şi el era spiritual. Şi ei l-au urît.

E-93 Observaţi, că el a fost vîndut pentru aproape treizeci de piese de argint; aruncat într-o groapă, şi presupus a fi mort, însă a fost luat din groapă. Şi în timpul ispitirii lui, în închisoare; paharnicul şi - şi brutarul, noi ştim că paharnicul a fost salvat şi brutarul a fost pierdut. Şi în închisoarea lui Cristos, pe cruce, unul a fost salvat şi celălalt a fost pierdut; doi tîlhari, doi făcători de rele.

E-94 Şi observăm că el a fost luat din închisoare, la dreapta lui Faraon; că nici un om nu putea vorbi cu Faraon, decît prin Iosif. Şi cînd Iosif a părăsit tronul lui Faraon, şi a sunat trîmbiţa prin Egipt, porunca a mers înainte zicînd, "Plecaţi genunchiul, fiecare, că vine Iosif!"

E-95 Aşa va fi cu Isus. Cum a fost El iubit de către Tatăl, şi urît de acei fraţi denominaţionali, fără motiv. El era vîndut pentru treizeci de piese de argint, aşa cum era; şi pus în groapă, presupunînduse a fi mort. Pe cruce; unul pierdut şi celălalt salvat. Şi a fost ridicat de la cruce; şi şade la dreapta lui Dumnezeu, în Majestate, marele Spirit care era reflectat în El. Şi nici un om nu-i poate vorbi lui Dumnezeu, decît prin Isus Cristos. Gîndiţi-vă la aceasta! Şi cînd El părăseşte tronul, porneşte înainte, "Trîmbiţa va suna, şi fiecare genunche se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi."

E-96 Reamintiţi-vă, că el era fiul prosperităţii. Fiecare lucru pe care el l-a făcut a prosperat. Dacă aceasta a fost închisoarea, sau orice ar fi fost, totul a ieşit corect.
Şi nu a promis El copiilor Lui că El va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine. Dacă aceasta era boală, închisoare, moarte, tristeţe, orice ar fi fost, că acestea ar lucra pentru binele celor ce-l iubesc pe El. El a promis-o, şi trebuie să fie aşa. Aceasta trebuie să fie acolo. Aceasta este figurativ, vorbit nouă în El. El era Chipul desăvîrşit al lui Dumnezeu. Acum noi vedem aici, de asemenea, că atunci cînd va veni El iarăşi...

E-97 Reamintiţi-vă, că Iosif prin descoperire a salvat lumea, prin marea lui profeţie. Lumea ar fi murit dacă nu ar fi fost Iosif.
Şi lumea ar fi - ar fi fost moartă dacă nu ar fi fost Isus. "Că atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît El a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară." Dumnezeu rezervează Viaţa.

E-98 Şi am putea continua şi continua! Deoarece, El era pur şi simplu potrivirea lui David. El era potrivirea lui Moise. El era potrivirea lui Ilie. El era potrivirea lui Iosif. Fiecare lucru este un tablou sau spus dinainte de El în Vechiul Testament, s-a potrivit întocmai, (ce este acesta?) arătînd un Răscumpărător desăvîrşit. Ca, noi să putem să ne punem hainele noastre murdare la curăţătorie, şi să le pretindem iarăşi înapoi. Acestea au fost spălate în Sîngele Mielului. Noi putem pretinde ce.ea ce este al nostru propriu. Şi putem pretinde fiecare lucru, pentru care a murit El. Astfel, El era Cuvîntul desăvîrşit, înfăţişat.

E-99 I-a făcut plăcere lui Dumnezeu, Marele Sculptor, să-l lovească pe EL şi s-o facă în felul acesta. Noi îl vedem pe El aici în Isaia, aşa cum citesc, "Noi toţi care am luat seama la El, ne-am întors faţa de la El. Nu are o frumuseţe ca noi să-l dorim pe El, " fiecare vorbind despre El, îşi bate j oe de El. Eu vorbesc despre El acum în ziua de azi, fiecare bătîndu-şi joc de El. Vedeţi? "Noi luam seama la El. noi L-am văzut." A lua seama înseamnă "a-l privi." "Noi l-am socotit lovit şi năpăstuit de Dumnezeu." Totuşi, EL pentru ce a făcut El asta? "El a fost rănit pentru păcatele noastre; El a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre."

E-100 Acum, noi am putea continua şi continua cu aceasta, însă eu cred că voi aveţi tabloul despre ceea ce vreau să spun acum, Dumnezeu reconstruind Capodopera Lui.

E-101 Dar să nu uităm că la început cînd El a lovit coasta lui Adam, El a luat ceva din coasta lui.
Acum, lovirea lui Cristos a fost pentru o cauză, ca El să poată lua din El, una, ca să fie o familie, Mireasa; ca El să-şi poată lua Lui o Mireasă. Astfel cînd Capodopera Lui a fost perfectată, atunci El a trebuit ca să-l lovească pe Acesta, ca să scoată din El; nu o altă bucată, nu o altă creaţiune, ci din aceeaşi creaţiune.

E-102 Fratele meu, nu te gîndi rău la asta, ci gîndeşte un minut. Dacă El a luat din El, creaţiunea originală, ca să facă Mireasa pentru El, El nu a făcut o altă creaţiune niciodată. El a luat o parte din creaţiunea originală. Apoi, dacă El era cuvîntul, ce trebuie să fie Mireasa? Ea trebuie să fie cuvîntul original, Dumnezeul viu în Cuvînt.

E-103 Kimberley, Africa de Sud. Odată m-am uitat la diamante, cum au fost ele scoase afară din pămînt. Şi le-am văzut aşezate acolo. Aşa, cum, superintendentul uzinei, sau al minei, era unul dintre uşierii mei în rîndul de rugăciune. Şi eu am observat diamantele, valorate la zeci de m11 de dolari, îngrămădite împreună, însă ele nu sclipeau nici măcar sub lumină. Şi eu i-am spus superintendentului de mină, am zis, "De ce nu sclipesc ele?"

E-104 El mi-a zis, "Domnule, ele nu au fost încă tăiate. Ele trebuie să fie tăiate. Atunci, cînd ele sînt tăiate, atunci ele reflectă lumina." Asta este.

E-105 Capodopera trebuie să fie tăiată. Acum, observaţi, tăiată pentru ce? Este bucata tăiată jos? Nu, nu. Bucata care este tăiată jos, este făcută un ac de patefon, şi acest ac de patefon este pus pe o-o-o placă care este muzica nevăzută pentru lume. Dar acul este cel ce o scoate afară, scoate afară adevărata interpretare a Cuvîntului.

E-106 Viaţa Lui s-a potrivit la toate popoarele. Lui Dumnezeu i-a făcut plăcere să-L lovească. Şi, acum, de ce L-a lovit El? Pentru aceeaşi cauză pentru care El a trebuit să-l lovească pe Adam.

E-107 Acum noi îl vedem pe El lovit, atins de Dumnezeu şi năpăstuit, Mielul desăvîrşit ucis pentru păcătos - păcătoşi, o Capodoperă desăvîrşită.

E-108 Acum, pentru aproape două mii de ani, Dumnezeu îşi face iarăşi Lui o Capodoperă. Deoarece, El a lovit pe Adam ca să obţină o capo-... o bucată din el, o parte din el, o coastă ca să facă o nevastă pentru el. Şi acum acea Capodoperă perfectă pe care El a lovit-o la Calvar, El a obţinut o bucată din El. Acesta este doar Noul Testament, asta-i tot. El a împlinit Vechiul Testament. Acum este Noul Testament, o altă bucată ca să fie împlinită. Vedeţi, Noul şi Vechiul este soţ şi soţie.
Înţelegeţi? Şi a trebuit ca Noul să ara-... Ca Vechiul să-l arate dinainte pe Noul; Cristos a venit, Capodopera, ca să împlinească asta. Acum Mireasa Lui va împlini tot ce este în Noul Testament. O altă Capodoperă este în formare.

E-109 După cum i-a luat Lui patru mii de ani ca să facă această Capodoperă; acum El face, de aproape două mii de ani o altă Capodoperă, o Mireasă pentru Cristos, o altă Capodoperă. Făcînd aceasta aşa, El o face prin metoda Lui neschimbată, în acelaşi fel în care a făcut El Capodopera; Cuvîntul Său. Acesta este felul în care El îşi face Capodoperele Lui, deoarece El poate să fie numai o Capodoperă desăvîrşită cînd Acesta este Cuvîntul desăvîrşit.
Orice murdărie, gunoi, injectări, acestea se vor strica. "Dar cerurile şi pămîntul vor trece, dar cuvîntul acela nu se strică niciodată." Vă amintiţi, că în tăierea diamantului, tu trebuie să ai o unealtă perfectă cu care să o faci, că nu orice sculă o va face. Eu am văzut tone de rîşniţe mari zdrobind prin acestea şi mutînd acele tone mari, trecînd acel diamant prin ele. Nu, aceasta nu sparge diamantul. El trebuie să fie tăiat.

E-110 Acum El face acelaşi lucru prin metoda Lui care nu se schimbă niciodată. Noi găsim, în Maleahi 3, El spune, "Eu sunt Dumnezeu, şi Eu nu mă schimb." El nu poate să-şi schimbe metoda Lui.

E-111 Acum, aşa cum a început El în Abraham. După căderea primei capodopere, El a început în Abraham, pe o temelie, să zidească o altă capodoperă.
El a început în Ziua Cincizecimii, să zidească o altă Capodoperă, Sămînţa originală, Cuvînt. A început în prima Biserică. Ce era ea? Sămînţa, cuvînt, Cuvîntul manifestat, promisiunea care a fost dată. Ioel a zis, "Se va împlini în zilele din urmă, zice Dumnezeu, că Eu voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrînii voştri vor visa visuri, tinerii voştri vor avea vedenii." Ceea ce va face El în zilele din urmă, două, în ultimii două mii de ani.

E-112 Observaţi, că aceasta a început ca originalul. cum a spus Isus, "Cuvîntul lui Dumnezeu este o Sămînţă pe care a semănat-o un semănător." Şi El era semănătorul. Sămînţa era Cuvîntul. Şi, observaţi, orice sămînţă care rămîne singură nu poate face nimic. Ea trebuie să cadă în pămînt ca să-şi aducă iarăşi producţia. Şi această Sămînţă, acea Biserică desăvîşită, a căzut în pămînt la Niceea, Roma, cînd ea a devenit o denominaţiune.

E-113 Acum, istoricii, îşi reamintesc. Şi voi care urmează să ascultaţi această casetă, verificaţi şi vedeţi dacă aceasta nu este corect. Biserica a murit la Niceea, Roma, cînd ea a luat dogme şi crezuri, în locul cuvîntului original. ce a fost asta? Dumnezeu a arătat, prin acea Biserică dintîi, că El era Dumnezeu. El a avut o Biserică desăvîrşi tă; însă Biserica, ca toate celelalte seminţe, trebuie să cadă în pămînt şi să moară. Acum, ea a căzut în pămînt, şi a murit, şi s-a risipit.

E-114 Voi ştiţi, eu am citit o carte, nu cu mult în urmă. Cineva a scris o - o carte, şi a zis, Dumnezeul Tăcut; Poate că voi aţi citit-o. Eu am uitat, eu - eu cred că Brumback ... Nu, eu nu, eu nu sunt sigur cine a scris-o. Însă eu nu-mi pot aminti. Eu o mai am în biroul meu. Dumnezeu,l Tăc.wt, a zis, "Dumnezeu, de-a lungul a mii de ani de epoci întunecoase, a stat liniştit fără să mişte o mînă, şi a privit cum martiri credincioşi mergeau în groapa leilor; şi să fie arşi de către Romani; asasinate de toate felurile; femei dezbrăcate de hainele lor, li se dădea foc la părul lor lung, cu smoală, şi le ardeau." Amintiţi-vă, că părul scurt a început mai întîi în Roma. Şi femeile Creştinilor aveau păr lung, aşa că ei - ei l-au muiat în smoală şi le-au pus foc, şi le-a ars, şi ele erau goale; au hrănit leii cu ele. Şi acest scriitor merge să spună, "Unde este acel Dumnezeu?"
Oh, orbirea omului, uneori! Nu ştiţi voi că acea Sămînţă trebuia să moară? El nu a încercat niciodată să-i elibereze. Ei s-au dus în jos victorioşi. Ei s-au dus jos, sîngerînd şi murind, dîndu-şi viaţa lor. De ce? Aceasta era o Sămînţă. Ea trebuia să cadă în pămînt, mai întîi, aşa, cum Ioan 12 ne spune, "Bobul de grîu, trebuie să cadă în pămînt şi să moară; şi nu numai să moară, ci să putrezească." Dar puţin a ştiut acea denominaţiune că acea Viaţă era încă acolo. Deşi biserica în sine...

E-115 La acel Consiliu din Niceea, de cincisprezece zile de dezbateri politice sîngeroase, cînd acei aristocraţi au venit înăuntru şi au vrut să injecteze pe aceşti mari demnitari în biserică. Şi au venit afară din pustie de acolo profeţi, mîncînd ierburi şi îmbrăcaţi cu piei de animale, profeţi veritabili, iar ei i-au aruncat afară. De ce? Sămînţa trebuia să cadă în pămînt. Ea trebuie să moară.

E-116 Ea a murit în epocile de întuneric, jos sub pămîntul întunecat. Ei se gîndeau că asta s-a dus. Voi ştiţi, Sfîntul Ioan 12: 24, Isus a zis, "Dacă bobul de griu nu cade în pămînt, rămîne singur." Şi prima Biserică era acea reproducere, acea Mireasă, acea Sămînţă, acel cuvînt făcut manifest, care a căzut în pămînt la Niceea, Roma. [Fratele Branham bate în amvon de cîteva ori – Ed.]

E-117 Ascultaţi, Biserică, de-a lungul naţiunilor care veţi auzi aceasta. Iată pămîntul vostru, sunt acele denominaţiuni. Acolo este locul unde a fost răstignit Cuvîntul, şi ei au acceptat dogma. Şi pentru sute şi sute de ani de epoci întunecoase, Puterea şi manifestarea Cuvîntului au fost ascunse de la lume. Numai Catolicismul a condus. Noi toţi ştim asta, după cum citim în istorie. Numai conducerea Catolicismului.

E-118 Însă, tu - tu nu poţi să ascunzi o Sămînţă germenizată, Ea trebuie să apară pentrucă (de ce?) marele Sculptor este la lucru. El o să zidească iarăşi. Astfel El...
Sămînţa s-a dus jos, Cuvîntul.

E-119 Cînd noi vedem pe Sfîntul Pavel, Petru, Iacov, Ioan, toţi acei care au scris Cuvîntul. Şi ei au scris, cuvîntul pe care l-au scris ei a devenit viu, şi a trăit, şi El a trăit. Şi cînd noi găsim, că după ce a început să devină copt, Ioan a început să scrie în Epistole, el a fost aruncat pe Insula Patmos după ce a fost fiert în ulei pentru douăzeci şi patru de ore. Dar Cuvîntul trebuie să vină înainte. Acesta trebuie să fie scris. Ei nu au putut să fiarbă pe Duhul Sfînt afară din el, cu ulei, aşa că el a venit înainte. Lucrarea lui nu a fost terminată. El a murit de moarte naturală.

E-120 Policarp, care era un ucenic al lui Ioan, a dus cuvîntul mai departe. Şi de la Policarp a venit Irineus. Şi Irineus, marele om al lui Dumnezeu care a crezut exact aceeaşi Evanghelie pe care o credem noi, "Cuvîntul este drept." Biserica încearcă să-l preseze pe El afară.

E-121 În sfîrşit ea a venit la Niceea, Roma, şi acolo ea a căzut în pămînt, după Sfîntul Martin, şi a fost omorîtă. Sfîntul Martin a crezut acelaşi lucru pe care-l credem şi noi. El a susţinut acelaşi lucru; botezul cu Duhul Sfînt, botezul în apă în Numele lui Isus. El a stat în acelaşi lucru în care stăm noi. Şi el era un profet, şi a crezut Cuvîntul lui Dumnezeu pe deplin. Şi în sfîrşit ei au fost răstigniţi, şi zdrobiţi în pămînt, şi au stat acolo pentru sute de ani, pînă cînd a putrezit partea dinafară, Sămînţa. Trupurile vechi au putrezit. Eu am fost în Sfîntul Angelo, în catacombe, şi am văzut unde au murit, şi oasele lor rupte şi toate celelalte. Pînă la urmă ei au putrezit pînă cînd oasele au dispărut, însă Viaţa era încă acolo.

E-122 Bobul de grîu care a căzut în pămînt... la Consiliul din Niceea, a început să încolţească din nou, în Martin Luther. Ca orice bob venind în sus, sau grîu; după ce putrezesc seminţele, viaţa izbucneşte. Şi aceasta a început să iese la iveală în Martin Luther. Ce a făcut el, primul lucru? A respins denominaţiunea Catolicismului, protestînd că aceasta era greşită. Că, a zis el, "Cel drept va trăi prin credinţă." Ce era aceasta? O Viaţă slăbuţă care a încolţit cu doi mugurei. Aceia au fost Lutherii. Acesta sigur că nu arăta ca grăuntele care a mers în pămînt, dar Viaţa iese afară acum.

E-123 Atunci aceasta a mers pînă la o tulpină. Apoi ce s-a întîmplat? În zilele lui John Wesley. ce a făcut el cînd a adus sanctificarea? El a stat cu Cuvîntul. Şi ce a făcut aceasta? Lutheranii s-au organizat şi au făcut o organizaţie, aşa că era timpul ca ceva să se întîmple. Capodopera este în construcţie acum. Ce a făcut el? Ce a făcut el? El a protestat acea biserică Anglicană, a venit afară în reformaţie ca o floare de porumb. Ce este ea? Sămînţa vine la Viaţă, creşte acuma.

E-124 Acum, tulpina nu seamănă cu sămînţa, şi nici floarea.

E-125 Acum, fraţilor Penticostali din toate naţiunile, eu aş vrea să ascultaţi, fratele meu. Dacă acesta este ultimul Mesaj pe care-l voi predica vreodată, Aceasta este capodopera mea. Voi observaţi cînd grîul... bobul de grîu care cade în pămînt, cînd începe să se formeze iarăşi înapoi în - în grăunte iarăşi?

E-126 Priviţi natura. Natura, este Dumnezeu. exact. Dumnezeu lucrînd în natură, El poate totul. Însă de la trezirea Penticostală, aşa cum ei cred, era Sămînţa; aceasta nu era. Acum priviţi. Dar ceva apare ca şi Sămînţa. Acum priviţi ce a spus Isus, în Sfîntul Matei 24:24, că, "Cele două spirite în zilele din urmă vor fi atît de apropiate împreună încît ar înşela pe Aleşi dacă ar fi posibil."

E-127 Acum, tulpina nu arată nicidecum ca o sămînţă; nici floarea nu arată ca o sămînţă. Dar observaţi acum, nu în ziua lui Luther, ci în ziua din urmă.

E-128 Primul lucru. Aici sînt aşezaţi fermieri de grîu. Primul lucru care apare la o sămînţă de grîu, aproape că v-aţi gîndi că este o sămînţă, dar (ce este asta?) ea este pleava. Ea formează un lucru micuţ dinafară, parcă, ca să ţină sămînţa. Ea formează o pleavă. Dar pleava nu este sămînţa, nimic mai mult decît a fost tulpina sau spicul. Aceasta este doar un purtător al vieţii, bobul de grîu, atunci. Sfîntul Ioan 12, voi vedeţi, pe Isus vorbind.

E-129 Grîul, după floare (după Wesley}, apare pleava, care arată ca grîul mai mult decît orice. Pleava arată mai mult ca grîul. Şi tot timpul devine tot mai mult ca grîul, care s-a dus în pămînt. Şi cînd apare ea. adică tulpina. ea are Viaţă în ea. dar desigur că ea nu este bob. Apare spicul, polenul, el încă nu este bobul. Şi apoi apare pleava, şi ea este doar în formă de grîu, exact ca bobul de grîu, şi totuşi ea încă nu este grîul. Doar exact în aceeaşi formă, perfectă.

E-130 Penticostalii au venit afară întocmai cum ar ieşi grîul. Fiecare iese afară din celălalt, ieşind unul din altul, însă ei sînt doar un purtător. Ei se duc în denominaţiune. Şi aceasta este ce au făcut Penticostalii, s-au dus în denominaţiune. Şi ce au făcut Penticostalii cînd aceştia au ieşit întocmai ca bobul? Ei s-au dus înapoi, ca în Apocalipsa 17, la una din denominaţiunile soră. Aceasta-i exact ceea ce este. Asta-i ce a spus Isus.

E-131 Acum priviţi. Evanghelia o să iese prin Luther, prin Wesley, în Penticostali, şi în zilele din urmă aceasta va înşela chiar pe cei Aleşi dacă ar fi cu putinţă. Pe cei Aleşi! Oh, fraţi Penticostali, voi nu vedeţi?

E-132 Grîul în primul lui început este întocmai ca sămînţa, cînd el începe să se formeze ca sămînţa. însă ea este pleava. Ea s-a denominat, a făcut exact acelaşi lucru pe care l-au făcut ei aici jos în Luther. În Apocalipsa 17, aceasta dovedeşte acelaşi lucru, despre biserici.

E-133 Acum, Sămînţa de grîu, în original, a căzut la Niceea, căci aceasta era prima denominaţiune.

E-134 Observaţi aici. Viaţa care era în tulpină, în floare, toată se termină acum în Sămînţă. Viaţa care a ieşit din Sămînţa originală, a ieşit sus prin diferite procese (trei procese diferite), şi atunci se întoarce înapoi la condiţia Sa originală. Haleluia! Oh, Doamne! Eu sunt cea mai fericită persoană din lume, că Dumnezeu mi-a permis mie să văd Aceasta. Priviţi cît de perfect lucrează împreună Cuvîntul şi aceasta (natura).

E-135 Întocmai cum dovedim noi învierea; răsare, soarele; apusul soarelui; răsărind iarăşi.
Frunza desprinzîndu-se de pom, înăuntru jos. seva merge în rădăcină; şi vine înapoi sus, şi - şi frunza vine înapoi sus cu aceasta din nou. Ea cade pe pămînt; viaţa din pom o suge frunza înapoi, calciul şi potasiul, şi o aduce iarăşi sus într-o altă frunză.
Vedeţi, toată natura, fiecare lucru lucrează chiar cu - cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Şi iat-o aici, exact, perfect în aceste Epoci ale Bisericii. Acesta este motivul că Duhul Sfînt a venit jos şi a desenat acele lucruri. şi le-a demonstrat pentru noi în felul în care a făcut-o El. Aceasta este exact.

E-136 Observaţi, aici, Viaţa care era în pleavă. În tulpină. şi în spic. în pleavă, toată se adună în Sămînţă. Şi Viaţa care era în tulpină, a mers, una a mers ca s-o facă pe cealaltă. Justificarea, a făcut o cale pentru sanctificare; sanctificarea, a făcut o cale pentru botezul cu Duhul Sfînt; botezul cu Duhul Sfînt, a făcut o cale pentru Duhul Sfînt Însuşi să vină jos în desăvîrşire, din nou înapoi la Cuvînt, să se manifeste pe El Însuşi.

E-137 Dar. ce s-a denominat, moare. Ca Viaţa, în Luther, a mers să facă pe Wesley; şi - şi. de la Wesley, Aceasta a mers la Penticostali; şi. de la Penticostali, ca să facă Sămînţa originală. Pînă la Penticostali. au ieşit afară din Wesley, pînă la acel timp. Motivul pentru care Penticostalii au ieşit din Wesley, este că aceştia nu erau o denominaţiune, adică Penticostalii. Atunci Penticostalii au mers să se denomineze, şi ( ce a făcut aceasta?) s-a întors în pleavă. Aceasta arată ca şi Lucrul real.

E-138 Şi, oricine, cîţi aţi văzut vreodată o sămînţă - o sămînţă de grîu începînd să crească? Ce este primul lucru micuţ? Acesta este exact ca sămînţa, dar ea este doar pleava.
Vedeţi cele trei stagii? Tulpina; floarea, sau polenul; apoi pleava; şi apoi, din pleavă, iese Sămînţa originală. înţelegeţi? Nu o Sămînţă; aceasta era Viaţa Seminţei, crescînd prin aceasta, ca să ajungă la Sămînţă. Amin, amin! Vedeţi voi aceasta? Ce este asta? O înviere, venind iarăşi înapoi într-o Capodoperă, ca şi Acela care a intrat înăuntru.

E-139 Penticostalii au ieşit din Wesley, deoarece Wesley era o organizaţie. Penticostalii au ieşit, ca neorganizaţie. şi apoi a devenit una. Aceasta a trebuit, ca să facă pleava. Adevăratul Cuvînt al Vieţii pe aceasta, era în drumul lui atunci către Bobul original, prin aceste stagii. Prin tulpină, apoi în polen; din polen, în pleavă; şi din pleavă, Aceasta a făcut Sămînţă.

E-140 Nu, tulpina, spicul, pleava, trăind, ele au produs {în trezirile lor timpurii) ca un susţinător a unei anumite porţiuni din Viaţa Seminţei; dar, cînd s-au organizat, Viaţa s-a mutat afară din ele. Aceasta este dovedit prin toată istoria. Niciodată o organizaţie nu a făcut vreodată un lucru după ce s-a organizat. Ea este moartă. Aşa este.

E-141 Priviţi, Viaţa călătoreşte înainte acum. Se mişcă înainte.

E-142 Observaţi, ce au făcut ei, ce au făcut toţi aceştia, este dovedit de istorie exact felul în care a venit biserica, nicicînd să-i mai fie Lui iarăşi de folos. Organizaţia este aşezată pe raft. Niciodată nu a fost, în toată istoria, o biserică, care după ce s-a organizat, să nu moară. Şi organizaţia a murit şi niciodată nu s-a ridicat din nou. Nu vedeţi voi asta? Oameni care sunteţi orbi, deschideţi-vă ochii! Natura şi cuvîntul coordonînduse împreună şi dovedind chiar aici că Acesta este Adevărul, că acesta este Adevărul. Că Viaţa pleacă din tulpină, ca să facă spicul; din spic, Ea face pleava; şi din pleavă, Ea merge iarăşi în Original. Observaţi, niciodată să-i mai fie iarăşi de folos Lui.

E-143 Cît este de vizibilă această viaţă, în călătoria ei în bobul de griu, decît cum este ea în copac. Dumnezeu a chemat pe poporul Lui ca un pom; vedeţi, viaţa merge jos, în pom, şi vine iarăşi sus; merge în jos şi vine înapoi sus; vedeţi, ea merge jos şi vine înapoi sus. Dar, în bobul de griu, ea merge în sus din tulpina originală... prin tulpină, spic, şi pleavă; şi lucrul prin care ea a trecut, moare, aşa că ea nu mai poate să treacă din nou prin el. Ce este asta? Nu mai este de nici un folos. Aceasta merge la desăvîrşirea ei.
Amin! Nu vedeţi voi de ce nu a folosit El niciodată o organizaţie? El nu poate să mai intre iarăşi în aceasta. Ea este moartă. însă Viaţa trece înainte, de la una la alta. Vedeţi, ei pun şi injectează, crezuri, "Cine va adăuga un cuvînt, sau va scoate un Cuvînt, " vedeţi, el este blocat de la Acesta. Sămînţa Vieţii trebuie să călătorească înainte.

E-144 Eu folosesc acum aceasta în pildă, despre Mireasă, Capodopera care apare. Cum a căzut Capodopera, este o Capodoperă care răsare. Capodopera a căzut la Cincize-... la Niceea, Roma, la Niceea. După Niceea, Roma, Ea a venit printr-un proces, dar Ea vine iarăşi înapoi la acea Capodoperă, desăvîrşi tă, deoarece Ea este o parte din acel Cuvînt care era vorbit de către El. El va avea "o Biserică fără pată şi fără zbîrcitură." Ea nu va fi conectată în nici un fel cu vreo organizaţie sau o denumire, lucru blestemat. Ea a trecut prin acele lucruri, dar ea nu va fi acolo niciodată.

E-145 Observaţi, sămînţa vine sus, nu Viaţa iese sus, nu merge înapoi. Nu va mai exista nici o înviere după aceasta. Viaţa vine sus, să meargă la desăvîrşirea ei, o înviere.
Observaţi, pleava scoate afară... Observaţi, pleava dă afară din ea însăşi Sămînţa originală. Noi găsim aceasta, în Apocalipsa, capitolul 3.

E-146 Acum amintiţi-vă, din nici o altă biserică nu a fost El scos afară, în Biblie, din cele Şapte Epoci ale Bisericii. Cîţi dintre voi îşi aminteşte aceasta? El a trecut prin Epoca Bisericii, să meargă mai departe ca să facă altceva. Dar, aceasta este Ea. Nu există altceva. Dar Sculptura a ajuns iarăşi înapoi la desăvîrşire, Cuvîntul. Vedeţi? Nu merge înapoi. Cît este de deosebit Acesta. Da. Oh!

E-14 7 Şi observaţi atunci, pleava, cînd ea apare. arată întocmai ca şi Grăuntele. Dar cînd Grăuntele de Viaţă începe să părăsească pleava, ca să intre să formeze Grăuntele (Mireasa), pleava se deschide şi excomunică Grăuntele. Este adevărat? Natura. asta este exact ce a făcut ea.

E-148 În - în Apocalipsa 3, noi aflăm că Epoca Bisericii Laodicea l-au scos pe El afară. Acum, vedeţi, ea nu a făcut, asta în celelalte epoci, deoarece era altceva ce încă trebuia făcut. Aceasta doar a trecut şi a mers înainte la o alta. Eu v-am spus. tot timpul, că nu vor mai veni al te denominaţiuni. Noi sîntem la sfîrşi t. Şi ei l-au scos pe El afară (de ce?) El-El-El este Cuvîntul. iarăşi. El este ca Acela care a căzut acolo jos. El are aceeaşi învăţătură care a apărut la început.

E-149 Şi cînd Cuvîntul Sămînţă începe să crească înainte, pleava O scoate din ea însăşi. Viaţa îi părăseşte pe toţi ceilalţi, ca să-L urmeze. Aceştia sînt adevăraţii credincioşi, ei urmează Viaţa oriunde merge Viaţa.

E-150 Ca în Israel, un tip perfect, dacă am fi avut timp; eu am doar cîteva minute rămase. Dar într-un tip perfect, la început, oriunde mergea Stîlpul de Foc era Viaţă. Dumnezeu era acea Lumină. Şi mie nu-mi pasă dacă aceasta era la miezul nopţii. sau dacă ei erau într-un loc bine selectat; cind acel Stîlp de Foc s-a mutat, trîmbiţa a sunat şi Israel s-a mutat cu El.
Haleluia! Şi cînd trîmbiţa a sunat, Martin Luther s-a mutat afară cu Acesta. Şi el a organizat, omorît... nu el însuşi; omul de după el. Şi atunci Dumnezeu a scos Viaţa din aceea, a adus-o pe Ea înainte, şi a aşezat-o jos în mormînt.

E-151 Apoi a venit afară Wesley. El văzuse acea mare organizaţie, aşa că el a sunat din trîmbiţă, de sanctificare, mai mult din Cuvînt. Înţelegeţi? Cînd el a făcut-o, ei s-au mutat afară, tocmai afară din - tocmai afară din Luther, drept în Metodişti.

E-152 Şi cînd au văzut Penticostalii Aceasta, ei au sunat o - o trîmbiţă, acesta era timpul pentru reîntoarcerea darurilor. Vedeţi ce au făcut ei? Ei au sunat dintr-o trîmbiţă, şi au ieşit afară. Apoi s-au organizat.
Dar, reamintiţi-vă, că după pleavă, sînt trei stagii despre care noi ştim, şi nu rămîne nimic altceva decît Bobul. O Dumnezeule! Şi apoi Grăuntele este pus afară din toate acestea. Amin şi amin! Sămînţa cuvîntului începe să se formeze pe ea Însăşi, Viaţa este adusă afară din... Acum observaţi, dacă Mirele, începutul, primul. Mire... Aceasta este Mireasa care iese la iveală.

E-153 Reamintiţi-vă, că Biserica începe la Cincizecime, şi Ea a căzut la Niceea. Aceasta a înmugurit, nu ca şi adevăratul Bob, nu; acolo era ceva din Viaţă, însă ea a înmugurit pentru ca să facă o organizaţie. Şi El a tras-o prin acea organizaţie. Şi atunci ce a făcut Ea? Atunci Ea a mers, de la acea organizaţie, Ea a mers într-o altă organizaţie, a mers într-un alt stagiu al Cuvîntului; justificare, sanctificare botezul cu Duhul Sfînt. Înţelegeţi? Şi după cum a mers Ea prin această tulpină şi acest proces, Ea a continuat să vină mai mult înainte.

E-154 Amintiţi-vă, micuţul polen e mai mult, că spicul este mai asemănător cu Săminţa decît este tulpina. Şi pleava este mai mult ca Sămînţa decît era floarea. Dar Sămînţa Însăşi este peste aceasta. Înţelegeţi? Ea a folosit asta doar pentru transport, ca să se treacă pe Sine Însăşi prin aceasta.

E-155 Observaţi, Mireasa. Dacă Mireasa, la început, era Cuvîntul. sau Mirele; şi atunci dacă Mireasa este luată din Mire, atunci şi Ea trebuie să fie Cuvintul. Observaţi, Mireasa trebuie să fie.

E-156 De ce, de ce trebuie Mirele să fie Cuvîntul manifestat, făcut simplu? Este din cauză că Mireasa şi Mirele sunt Una. Ea este doar o bucată ruptă din El. Aceasta este Capodopera. Ea a fost lovită.

E-157 Sfîntul Michelangelo nu a putut să reproducă aceea din nou. El nu a mai putut s-o pună la loc.
Însă Dumnezeu are să o facă. El o să o aducă pe această micuţă Mireasă, care a fost lovită, tocmai înapoi la coasta cuvîntului original. Şi acolo este El, acolo este Capodopera, familia din nou înapoi în grădina Edenului.

E-158 Cum o să facă această Mireasă lucrul acesta? cum o să facă acest Grîu lucrul acesta? Maleahi 4 a spus, că în zilele din urmă, aceasta va fi restabilită, (ce?) restabilită ca la început; luată înapoi! "Eu voi restabili," zice Domnul, "toţi anii pe care i-a mîncat larva, şi omida, şi toate celelalte lucruri. Eu voi restabili." Maleahi 4 a zis, "El va restabili inimile oamenilor, şi Credinţa oamenilor, înapoi iarăşi la părinţii originali." Înţelegeţi? Noi vedem aceasta chiar înaintea noastră, Biserică. Unde sintem noi?

E-159 Acum, vom încheia în cîteva minute. Eu vreau ca voi să observaţi foarte îndeaproape despre ceva ce tocmai s-a întîmplat.
Maleahi 4 este ca să aducă înapoi, înapoi la original.

E-160 Ea este lovită din biserică, din trupul bisericii; lovi tă cu Stăpînul ei, pentru acelaşi motiv. Ea este cuvîntul. Întocmai la fel cum a fost lovit Iosif de la fraţii lui, deoarece el era Cuvîntul. Şi Isus a fost lovit de la fraţii Lui, deoarece El era cuvîntul. Biserica este lovi tă... Mireasa este lovită [ruptă – Trans.] de la biserică, deoarece Ea este Cuvîntul. Acolo aveţi din nou stagiile; unu, doi, trei, exact.

E-161 Cuvîntul, viu şi în acţiune, Mireasa Biblie, nu un fel de mireasă făcută de om; Mireasa Biblie, lovită şi năpăstuită de Dumnezeu. "Fără frumuseţe ca noi să o dorim pe Ea, şi totuşi noi am considerat-o lovită şi năpăstuită de Dumnezeu." Asta-i adevărat. Ea stă singură. Ea este lovită de la toate denominaţiunile, în conformitate cu Apocalipsa 3. Ea este lovită afară din Epoca Bisericii Laodicea în care Ea a fost crescută. Vedeţi? Această Biserică a fost crescută în Epoca Bisericii Laodicea; aceasta este pleava. Dar dacă toţi ceilalţi au plecat...

E-162 Nu puteţi voi bărbaţi Penticostali să vedeţi aceasta, dacă cealaltă a fost pleavă şi a murit? Dacă cealaltă (tulpina) a trebuit să moară, dacă spicul a trebuit să moară, tot aşa trebuie să moară şi pleava; cele trei stagii ale organizaţiilor.

E-163 Şi amintiţi-vă, că voi aţi zis, "Păi, acum, s-au ţinut agăţate acolo o mulţime de spice. Sînt o mulţime din acestea." Da. Au fost Metodişti, Baptişti, Presbi terieni, Lutherani, biserica lui Cristos, şi toate celelalte lucruri mici care au căzut în aceasta, frunze şi cîte altele s-au agăţat de aceasta, dar originalul au fost reformele, acum, vedeţi.

E-164 Stă singură, ca Mirele, "respins de oameni, dispreţuit şi respins de biserici." Mireasa stă în felul acesta. Ce este asta? Ea este Capodopera Lui, vedeţi, aceasta este Cuvîntul prin care El poate lucra, şi se manifestă. Respingînd!

E-165 Astfel, tulpina, spicul, şi pleava, niciodată nu devine Sămînţă, nu, ci devin tot timpul şi tot mai mult asemănătoare cu Sămînţa.

E-166 Acum la timpul recoltatului, Sămînţa este înapoi la Viaţa ei originală, înapoi la Biblie. Maleahi 4 zice că ea va fi adusă în felul acesta. Oh, oh, Doamne! Trebuie să aibe totul! Să fie în felul acesta, Ea trebuie să aibe tot Cuvîntul. Este adevărat? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-167 Acum ce a spus El, în Apocalipsa 10, că va avea loc? De ce a fost călătoria la Tucson? Să se deschidă Bisericii. În zilele mesagerului, a îngerului al şaptelea, Mesajul îngerului al şaptelea, întregul Cuvînt al lui Dumnezeu va fi făcut manifest. Pecetea, tot ceea ce a lăsat tulpina afară, de ce şi totul despre Aceasta, va fi făcut manifest în acest timp."
Este aceasta ce a spus Cuvîntul? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Atunci, noi o vedem. Atunci unde ne aflăm noi, vedeţi, unde sîntem noi? Există doar un singur lucru, recoltatul este aici. Ea este complect coaptă. Ea este gata acum pentru Venire. Observaţi.

E-168 Nu, ea niciodată nu va fi Aceasta. La timpul recoltatului, Sămînţa este înapoi în condiţia ei originală, şi trebuie să aibe tot Cuvîntul, pentru ca să fie Sămînţa. Acum, voi nu puteţi avea o jumătate de Sămînţă; ea nu va creşte. Înţelegeţi? Ea trebuie să fie Sămînţa întreagă. Ea nu trebuie să se manifesteze... Zice, "Eu cred în botezul cu Duhul Sfînt. Haleluia! Eu cred în vorbirea în limbi." Aceasta este o parte din Sămînţă, ah-ah, dar acum este adăugat la aceasta. Haleluia! Vedeţi? Viaţa, nu darurile; Viaţa darurilor. Înţelegeţi, înţelegeţi ce vreau să spun? Noi sîntem la timpul sfîrşitului, fraţilor.

E-169 Tulpina, spicul, pleava, sînt moarte şi uscate acum. Există doar un singur lucru care trebuie să se întîmple cu aceasta, şi anume să fie adunate în Consiliul Mondial al Bisericilor pentru arderea lor.

E-170 Cuvîntul a devenit trup, exact cum a promis El în Luca 17, Maleahi 4, şi celelalte, vedeţi, aceasta-i adevărat, Apocalipsa.

E-171 Toată Viaţa adevărată care era în tulpină, spic, şi pleavă, se adună acum în Sămînţă, gata pentru înviere, gata pentru recoltat. Alfa a devenit omega. Amin. Primul vine ultimul, şi ultimul este primul. Sămînţa, care a mers înăuntru, a venit printr-un proces şi a devenit din nou Sămînţa.
Sămînţa, care a căzut în grădina Edenului, şi a murit acolo, vine înapoi. Din sămînţa aceea imperfectă care a murit acolo, vine înapoi la Sămînţa perfectă, al Doilea Adam.

E-172 Prima Evă care a căzut, şi a fost folosită în a doua reformare... a doua venire, născînd un copil, acum a devenit iarăşi Mireasa adevărată, Sămînţa, iarăşi înapoi cu Cuvîntul original.
Alfa şi Omega este acelaşi. El a zis, "Eu sînt Alfa şi Omega," El nu a spus niciodată ceva între aceste două. Ah-ah. "Eu sînt Alfa şi Omega, Primul şi Ultimul." Da, domnule.

E-173 Prima slujbă şi ultima slujbă este aceeaşi. Primul Mesaj şi (al doilea) ultimul Mesaj este acelaşi lucru. "Eu sînt, Eu eram în Alfa; Eu sînt în Omega." "Va fi o zi care nu va fi numită nici zi nici noapte, dar în timpul de seară va fi Lumină." Vedeţi, Alfa şi Omega, a devenit primul şi ultimul. Oh, Doamne, fraţilor, noi am putea vorbi cu ceasurile despre aceasta.

E-174 Marea capodoperă a unei familii, al Doilea Adam şi a Doua Evă, gata acum pentru grădină, Mileniul, amin, înapoi pe pămînt. Haleluia! Marele Sculptor nu i-a părăsit acolo. El a luat timp, aşa cum a făcut-o de-a lungul a milioane de ani, modelînd primul cuplu perfect; şi ei au căzut. Acum a fost de-a lungul a mii de ani, El a modelat iarăşi, şi iată-i aici gata.

E-175 Capodopera a venit şi a fost lovită; din coasta Lui a ieşit ajutoarea.
Şi Ea este adusă sus prin acelaşi proces. Acum iat-o pe Ea iarăşi înapoi; cu toată natura, Biblia, şi toate celelalte, arătînd că sîntem aici.
Naţiunile se destramă, Israel se trezeşte,
Semnele pe care Biblia le-a prezis;
Zilele neamurilor sînt numărate, (priviţi la grămada aceasta de gunoi ce-o avem), cu greutăţi împovărate,
Întoarceţi-vă, O risipiţilor la ai voştri.
Asta-i adevărat. Ar fi bine să intri acolo rapid, dacă ai de gînd.
Mă pregătesc să închei cam în cinci minute, ori zece.

E-176 Observaţi marea capodoperă, a familiei. Bărbatul şi nevasta nu pot fi cu adevărat o familie afară doar dacă sînt una. Ei trebuie să fie. Dacă ei nu sînt, ei nu sînt o familie bună; nevasta trăgînd într-o parte, şi bărbatul într-alta. Aceasta ar face o familie îngrozitoare. Dar în înţelegere, cu iubire unul faţă de al tul, aceea este o familie. Şi acum aceea este capodopera lui Dumnezeu, şi acum toată familia adevărată aici înfăţişează aceasta. Vedeţi?
Şi acum familia Capodoperă a venit iarăşi, Cristos şi Mireasa Lui, gata să vină. Al Doilea Adam, a Doua Evă, sînt gata acum să se reîntoarcă înapoi la Casa lor. Şi tot tabloul este răscumpărare. Aducîndu-1 înapoi. de unde era, vedeţi, aducîndu-1 iarăşi înapoi. După...

E-177 Zilele trecute, stînd aici sus la Oamenii de Afaceri Creştini. Mulţi dintre voi, presupun, că eraţi acolo. Cînd l-am auzit pe acel preot Lutheran, sau predicator, sau se presupunea a fi, ridicîndu-se acolo şi zicînd acel lucru ridicol, şi bătîndu-şi joc de ceea ce noi credem. Şi acei Oameni de Afaceri ai Evangheliei Depline să-l aibe pe omul acela acolo, şi să zică aşa ceva. El îşi purta gulerul întors în jur. Mulţi dintre ei poartă aşa acum. Şi el a zis, "Acum, oamenii mă întreabă de ce îmi întorc gulerul în jur, zice, 'Cum pot ei să te deosebească de un preot Catolic.'" Şi a zis, "Nu există diferenţă, şi nici nu trebuie să fie." Şi a zis, "Noi toţi sîntem copiii lui Dumnezeu." El a zis, "Eu cunosc un preot Catolic care este omniprezent, vedeţi, care poate să fie prezent peste tot."

E-178 Acum tu nu poţi fi omniprezent fără ca să fii atotştiutor. Dumnezeu nici măcar nu este omniprezent; Dumnezeu este atotştiutor. Atotştiutor, este ceea ce Îl face omniprezent, El ştie toate lucrurile. Însă, pentru ca să fie o Fiinţă, El trebuie să fie într-o Fiinţă. Prin a fi atotştiutor - atotştiutor, El poate fi omniprezent. Pentru că, El cunoaşte toate lucrurile, şi le-a ştiut înainte de... El a ştiut, înainte să înceapă lumea, cîţi purici, păduchi, cîte gongi, şi de cîte ori îşi vor clipi ochii, şi totul despre ele, vedeţi, pentru că El este omniprezent. Tu nu poţi fi atotştiutor - atotştiutor fără ca să fii infinit. Şi există doar un singur lucru infinit; Dumnezeu. Amin! Şi atunci noi...

E-179 Ce este asta? Acesta este diavolul, ducîndu-i pe ei drept la măcelărie. Fiecare dintre ei intrînd înăuntru, exact ceea ce a spus Biblia. Şi iată-i aici, vedeţi, venind chiar în mijlocul Penticostalilor, şi trăgîndu-i drept ca... Ce vremuri!

E-180 Oh, după acea mărturisire, cineva mi-a spus...
Eu - eu... A fost un lucru bun că eu nu am spus foarte multe, că ei m-ar fi pus probabil în închisoare. Dar eu m-am gîndit doar, "Ia te uită."
Poporul care este învăţat, ştie. "Cei înţelepţi vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, în ziua aceea," a zis în Daniel. Da, domnule. Înţelegeţi, "Cei înţelepţi vor cunoaşte pe Dumnezeul lor. " Ei urmăresc aceste lucruri.

E-181 Dar cînd am văzut aceea întîmplîndu-se, şi pe acei Penticostali stînd acolo cu el! Chiar şi Oral Roberts s-a uitat la mine aşa. Eu am zis, "Oh, Doamne!" Ah! Dar, stînd acolo sus cu o educaţie, şlefuit, ştiţi voi, şi aşa mai departe.

E-182 Acesta nu-i felul în care îi şlefuieşte Dumnezeu pe ai Săi. El nu-i şlefuieşte pe ai Lui cu educaţie. El şlefuieşte în smerenie, în - în puterea cuvîntului Său manifestat, arătînd forma Bobului de la care a plecat Acesta.

E-183 Acum, cineva mi-a spus, "Frate Branham," a zis, "există un singur lucru pe care nu-l pot înţelege despre tine."
Eu am zis, "Care este acesta?"

E-184 Stînd acolo într-un hol... eu presupun că, Sora Dauch şi ceilalţi, după ce am dat mîna cu Bill, şi stînd acolo; şi toţi au plecat după colţ, şi o mulţime întreagă de oameni. Un slujbaş s-a înghesuit înăuntru, cu gulerul întors în jur, el a zis, "De ce este că tu întotdeauna loveşti în oameni?" Şi a zis, "Oamenii aceia cred că eşti un slujitor al lui Dumnezeu, şi să fii gentil şi dulce cu ei, şi altele." Şi a zis, "De fiecare dată aud că te ridici, şi loveşti în femei, pentru că au părul scurt, şi că poartă pantaloni scurţi, şi că se machiază, şi toate celelalte lucruri; şi lovind în popor, şi le spui cît de reci şi formali şi indiferenţi sînt ei." Şi a zis, "Pentru ce faci aceasta?" Şi a zis, "Oamenii aceia te iubesc. cum poţi să fii un copil iubitor al lui Dumnezeu şi să faci un lucru ca acesta?"
Eu mă gîndeam, "Doamne, lasă-mă să-i răspund la acest om deştept. Înţelegeţi? Să mă laşi doar să-i răspund lui, cumva, care să-l spînzure de propria lui frînghie." Da.
Eu am zis, "Păi," am zis eu, "domnule, aţi citit vreodată despre marele producător de muzică numit... marele compozitor pe nume Beethoven?"
El a zis, "Oh, sigur, am citit despre Beethoven."

E-185 Eu i-am zis. "El probabil că a umplut multe coşuri de gunoi cu hîrtii rupte, dar el a dat lumii capodopere." El nu şi-a mai deschis gura să mai zică un singur cuvînt. Eu am zis, "Cînd el stătea în biroul lui sub inspiraţie, el ar fi notat ceva. El s-ar fi dus în biroul lui şi se ruga. Aceasta nu era bună, el o rupea şi o arunca în coşul de gunoi. Dar cînd el a terminat, în toată inspiraţia. lumea avea o capodoperă."
Oh, cum taie Cuvîntul, însă Acesta produce capodopere; ah-ah, ia toată pleava şi tulpina la o parte. Dă naştere la Capodoperă.

E-186 Eu am şapte minute ca să vă spun ceva ce s-a întîmplat alaltăieri, ca să ieşim afară la timp. La trei Iulie, am fost aici stînd în... aici în centru, un centru comercial aici nu departe de noi. Eu am fost în Pig Alley, în Roma, în Franţa, şi am fost în New York City, Los Angeles. Dar cea mai murdară grămadă de femei pe care am văzut-o vreodată în viaţa mea este Jeffersonville. Indiana. Eu nu am văzut niciodată atît de multă murdărie în viaţa mea cum văd printre acei oameni. Am şezut acolo pînă cînd m-a durut inima, şi Domnul mi-a dat o vedenie.
Acum am să vă spun vedenia. Eu nu ştiu ca eu să o pot interpreta, dar eu - eu am să vă spun vedenia pentru prima oară.

E-187 Am căzut într-o transă. Şi, atunci, acolo era cineva cu mine. Eu nu am văzut persoana. Acesta era doar un Glas. Şi eu - eu m-am uitat. Şi cum eu - eu mă uitam încoace, El a zis, "Mireasa va veni în vedere pentru prezentare."
Şi m-am uitat, venind la mine, şi am văzut cele mai - cele mai drăguţe şi curat îmbrăcate femei pe care le-am văzut în viaţa mea. Dar fiecare din ele, se părea, că erau îmbrăcate di ferit. Toate aveau părul lung. Şi ele purtau mîneci şi fuste mai lungi, şi aşa mai departe. Femei tinere, aş spune, că ele păreau să aibă poate, cam douăzeci de ani.

E-188 Eu am acum Biblia deschisă aici înaintea mea. Vedeţi? Eu pot spune doar ceea ce am văzut.
Dacă veţi zice, "La ce te uiţi tu?" Eu mă uit la un ceasornic. "Pentru ce te uiţi?" Mă uit după oameni, mă uit la oameni. "La ce te uiţi?" Eu mă uit la Biblie. Aceasta este. Eu spun Adevărul. Asta este ceea ce văd. Şi eu pot să spun numai ceea ce am văzut. Eu nu - eu nu ştiu ce... totul despre aceasta. Eu trebuie doar să vă spun.

E-189 Dar, cînd această Mireasă, Ea se uita drept la... Cel ce vorbea cu mine, şi eu, stăteam împreună. Ochii Ei. Ea era cea mai curată. şi cea mai dulce arătare de popor pe care l-am văzut în viaţa mea. Se părea că erau cam doisprezece, sau mai mulţi, doar... eu nu ştiu cîţi erau în rînd, dar acolo era doar un grup din ei. Şi Ea a trecut, dulce, cu o adiere. Şi ochii Ei erau în sus, privind, aşa cum Ea a trecut. Oh, Ea era frumoasă! Eu m-am uitat la Ea, aşa cum trecea pe aproape. El a zis, "Acum noi vom viziona..." A zis, "Aceea este Mireasa."
"Acum noi vom viziona bisericile." Şi ele au venit. Le-am observat venind în sus. Şi cînd au venit ele în sus, fiecare, se părea, că devenea mai rău. Nu am văzut niciodată o aşa de murdară mulţime în viaţa mea.
Şi cînd a spus El, "Următorii," eu am auzit o gălăgie. Şi El a zis, "Următorii," zicînd, "aici vine grupul American."

E-190 Acum, eu sunt un American, dar asta - asta m-a îmbolnăvit. Eu nu sunt nici suficient de elocvent, dealtfel, într-o audienţă mixtă, ca să spun ceea ce a avut loc. Eu-eu-eu... Şi va trebui ca voi să citiţi printre rînduri. Însă cînd au venit femeile, conducătoarea lor era o vrăjitoare. Ea avea un nas mare şi lung şi o gură foarte mare. Şi toate erau îmbrăcate cu un fel de haine joase aici jos; dar în partea de sus aveau doar o panglică, care, una micuţă, cam de un centimetru lăţime care se muta în sus şi mergea în jurul lor în felul acesta. Şi fiecare femeie avea ceva de ordinul...

E-191 Mulţi dintre voi, vă reamintiţi, căci cu ani în urmă cînd obişnuiam să tăiem hîrtia, voi ştiţi, ziarul, şi făcînd un tufiş-zburător? Cîţi vă amintiţi asta? Voi ştiţi. Păi, eu cred că ei o folosesc în carnavale, ştiţi voi. Atîrnînd în jos, ca franjuri de hîrtie, hîrtie dantelă.
Ele aveau ceva ţinînd sub ele, în felul acesta, ţinînd sub ele. Toată această parte era expusă.
Şi fiecare avea părul tăiat foarte scurt, şi tot felul de lucruri încreţite pe el, tăiat foarte scurt; şi pline cu machiaj. Nu erau absolut nimic decît că arătau ca nişte prostituate de stradă.
Şi umblau cu această hîrtie, şi, vulgaritate!
Acum, hîrtia era ceea ce ţineau ele înaintea lor. Dar cînd ele au trecut de locul de vedere, în spatele lor... Şi să vezi felul în care mergeau ele, în partea lor cea mai dinainte şi partea lor dinapoi, şi felul în care acţionau!
Eu am zis, "Aceasta este Biserica?"

E-192 Iar acolo mergea ea. Şi ele cîntau aceste cîntări de twist-and-roll, ştiţi voi, sau cum se numesc, mergînd în jos, cîntînd şi mergînd pe lîngă noi.
Eu am zis, "Aceasta este Biserica?" Şi eu stăteam acolo, şi plîngeam în inima mea."
Şi, această vrăjitoare, după noţiunea mea nu este nimic în l urne decî t ea este o... Ea este acel Consiliu Mondial al Bisericilor, conducîndu- le pe ele drept în jos pe drumul pe care mergea ea. Ele s-au dus înspre stînga, şi au dispărut în haos; încă bătînd această muzică şi făcînd sunete foarte ciudate, şi scuturîndu-şi trupurile lor, într-o parte şi apoi în cealaltă. Şi apoi, în felul acesta, păşind, într-un fel uşuratic.

E-193 Iar eu am început să-mi plec capul, şi El a zis, "Aşteaptă, Mireasa trebuie să vină din nou."
Şi am privit, şi iată-i venind din nou. Şi au trecut înainte, un grup drăguţ de tinere doamne. Ele toate se uitau drept la mine, aşa cum treceau pe lîngă mine. Şi am observat că fiecare din ele erau îmbrăcate diferit. Şi una la urmă avea un fel de păr lung atîrnînd în jos, şi era rulat în jur în felul acesta; putea să fie o Nemţoaică s-au ceva de felul acesta. Şi eu le priveam.
Iar atunci aşa cum au început să plece, două sau trei dintre ele, de la urmă, au ieşit cumva din cadenţă, şi eu eram gata să strig la ele. Iar ele au încercat să intre iarăşi în cadenţă. Şi eu le-am văzut, şi vedenia doar dispărea şi se schimba de la mine.

E-194 Acum iată interpretarea acesteia. Motivul... Acum, amintiţi-vă, că eu doar am terminat cu scrisul... eu nu am terminat, încă nu am scris aceste notiţe. Dar predicînd, în dimineaţa aceasta, am prins ceea ce era, tocmai în predica mea. Aţi observat, că biserica a venit numai în vedere...
Acum, acesta este Adevărul, prieteni. Tatăl Ceresc, Care scrie cuvîntul, ştie că eu spun Adevărul. Înţelegeţi? Eu ştiu că spun numai Adevărul.
Şi necunoscînd aceasta pînă acum cîteva minute în urmă, se pare, ori doar recent, vedeţi. Voi aţi observat? Mireasa a venit în vedere de două ori; prima Sămînţă şi a doua Sămînţă, amîndouă dintre ele exact Aceeaşi. Şi motivul că ele erau îmbrăcate - îmbrăcate în porturi diferite, este că ea va veni din toate naţiunile, care va forma Mireasa. Fiecare avea părul lung, şi fără machiaj, şi erau fete foarte drăguţe. Şi ele mă priveau. Aceasta reprezenta Mireasa ieşind din toate naţiunile. Înţelegeţi? Ea, fiecare a reprezentat o naţiune, aşa cum defilau perfect în linie cu Cuvîntul. Înţelegeţi?

E-195 Şi, atunci, eu trebuie s-o urmăresc pe Ea. Că Ea va ieşi din cadenţa Cuvîntului dacă eu nu o urmăresc, cînd trece înainte, dacă trece pe lingă mine. Poate că acesta va fi timpul meu, cînd eu sînt dincolo, vedeţi, cînd eu am terminat, sau orice ar fi aceasta.

E-196 Ce? Ele intrau înapoi. Străduindu-se mult, şi intrau înapoi, să ajungă în rînd; deoarece, ele - ele se uitau în altă parte, privind despre biserica care tocmai a ieşit în haos. Însă două... Cele din faţă, niciodată. Cele din urmă, doar două sau trei dintre ele, au păşit afară din rînd spre dreapta, şi se părea că încercau să intre înapoi în rînd aşa cum treceau înainte. Ele erau trecute de mine, oh, departe cam de aici pînă la perete, trecute de mine. Iar eu stăteam acolo. Şi apoi eu am văzut doar cum toate se mişcau înainte şi au plecat.
Însă, voi observaţi, că biserica a venit în vedere doar o dată, fiecare naţiune, biserica. Dar Mireasa a apărut de două ori. Vedeţi, vedeţi ce era? Acum, neştiind aceasta, dar uitaţi-vă la ea cu mesajul meu în dimineaţa aceasta. Neştiind aceasta. Vedeţi? [Fratele Branham bate în amvon de cîteva ori – Ed.]

E-197 Sămînţa a căzut în pămînt la Niceea. Aceea era Sămînţa originală. Şi Ea a trecut prin procesul acestor denominaţiuni, care vin în existenţă doar o singură dată. Dar Mireasa se întoarce iarăşi înapoi în zilele din urmă. "Eu voi restabili." Vedeţi, Capodopera este adusă sus. Acesta este motivul că Ea era în vedere, şi în revedere, a doua oară. Ea a fost prezentată prima dată, şi apoi a fost prezentată a doua oară. Şi Ea era perfect, a doua oară, cum era Ea de prima oară. O Dumnezeule, ai milă! Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă, grăbiţi-vă, Viaţa, intră în Griu, repede! Ah-ah.

E-198 Toţi ceilalţi nu au mai apărut niciodată. Ei au ieşit, ca să nu mai vină înapoi niciodată.
Însă Mireasa a venit înapoi, pentru că Ea era Alfa şi Omega. Dumnezeu, marele Sculptor, i-a făcut Lui o Capodoperă, căci Ea este o bucată din prima lui Capodoperă. Aşa cum a făcut El în grădina Edenului, şi de unde a luat o bucată, şi a făcut o altă bucată şi aceasta a fost murdărită şi a căzut, şi acum în tot acest timp El o reclădea iarăşi. Şi El a scos la iveală această Capodoperă, şi a fost lovită, ca să... Acea parte care a fost lovită, era ca să aducă înapoi acea Capodoperă, iarăşi.

E-199 Astfel, Capodopera şi Fiul lui Dumnezeu, Capodopera şi Mireasa, şi Ea este o bucată din El, care trebuie să fie împlinirea Cuvîntului. Cuvîntul a fost împlinit, iar noi suntem gata pentru Venirea Domnului.

E-200 O Biserică a viului Dumnezeu, plecaţi-vă inimile şi pe voi - voi înşivă înaintea lui Dumnezeu. Aceste lucruri sînt adevărate. Eu ştiu că aceasta sună aşa, ca un astfel de lucru măreţ cum ar fi acesta, ar fi aşa de răspîndit peste toate naţiunile. Niciodată nu era aşa. El nu îşi schimbă căile Lui. Fiţi doar mulţumitori, Biserică, fiţi mulţumiţi că sînteţi unde sînteţi astăzi dacă sînteţi în Cristos. Pentru că, voi vedeţi, acum, şi cînd aceea...

E-201 Reamintiţi-vă, toată Viaţa aceea va fi adunată chiar în Bob, pentru înviere, dar paiele trebuie să fie arse. Celelalte din ele; pleava şi toate celelalte, trebuie să fie distruse, şi ele vor fi. Nu vă încredeţi în a voastre, denominaţiunile acelea. Voi staţi în cuvînt, Viaţa, Dumnezeu şi Capodopera Lui.

E-202 Atunci ce este aceasta în Mileniu? Cristos şi Mireasa Lui, înapoi în grădina Mileniului. Amin!
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Deoarece El m-a iubit mai întîi
Şi mi-a procurat salvarea
Pe lemnul de la Calvar.

E-203 Acolo a fost El lovit. "Noi L-am socotit lovit, şi rănit de Dumnezeu, şi chinuit. Dar El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, El a fost zdrobit pentru păcatele noastre."

E-204 Este cineva aici, în dimineaţa aceasta, care nu este în acel Bob în dimineaţa aceasta? Şi cum Viaţa îşi trage acum ultima bucată din pleavă, deoarece pleava se usucă. Cîţi dintre voi ştiţi că biserica Penticostală se usucă? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Ce este aceasta? Viaţa o părăseşte. Pur şi simplu, aceasta a părăsit-o. Şi dacă acea Mireasă este deja în vedere, eu mă întreb dacă Mireasa nu este deja formată, atunci. [Fratele Branham începe să fredoneze, Eu Îl iubesc – Ed.]
... Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Deoarece El m-a iubit mai întîi
Şi mi-a procurat salvarea
Pe lemnul de la Calvar.

E-205 Şi acum cu capetele noastre plecate. Este cineva aici care ar vrea să fie amintit? Dacă simţi că nu eşti...
Prieteni, aceasta este prea simplu. Eu niciodată în viaţa mea nu am avut o vedenie, fără ca ceva să se întîmple, şi să urmeze. Eu spun Adevărul. în toate aceste al te ori, dacă am spus Adevărul, Dumnezeu a dovedit aceasta. Atunci, eu spun Adevărul şi de data aceasta.

E-206 Eu nu ştiu în ce zi trăim noi, dar eu ştiu că nu a mai rămas nimic. Nu ar putea exista nici un politician care să se ridice şi să poată să îndrepte aceste lucruri. Politica, şi naţiunea sînt duse. O Dumnezeule! Puteţi voi, puteţi voi să intraţi destul de adînc ca să-să-să simţiţi aceasta. Naţiunea este dusă; nu naţiunea, ci naţiunile. Aceasta este cea mai bună dintre toate, şi ea este dusă. Atunci, dacă naţiunile sînt duse, lumea este dusă. Şi bisericile, după părerea mea, cea Penticostală a fost cea mai bună din cite au avut, dar şi aceasta este dusă.
O Dumnezeule, fii milostiv cu noi!

E-207 Dacă voi nu-l cunoaşteţi pe El, vă rog grăbiţivă, grăbiţi-vă. Dacă voi simţiţi Viaţă, ieşiţi afară din... ieşiţi afară din păcatele voastre, ieşiţi din lucrul acela în care sînteţi. Ieşiţi la Griu, foarte repede. Voi veţi muri în paie, sau în pleavă.
Rugaţi-vă, în timp ce cîntăm acum. "Eu Îl iubesc."
Depinde de voi acum. Noi nu avem denominaţiune, nici nimic. Noi îl avem numai pe Cristos. Voi sînteţi bineveniţi să vă închinaţi cu El, cu noi, pînă cînd vine El. Noi nu putem să punem numele vostru în carte; noi nu avem cărţi. Noi vrem ca numele vostru să fie în Cartea Vieţii. Voi veţi putea face aceasta numai prin Naştere. Nu vreţi să o faceţi chiar acum? Cereţi lui Cristos Viaţă nouă, să vă aducă înăuntru, să vă pună numele în Cartea Lui, dacă nu este. Atunci, voi puteţi să aveţi părtăşie cu noi, şi noi ne-am bucura să vă avem. "Eu..."

E-208 Scumpe Dumnezeule, ajută acum pe fiecare persoană ca să se cerceteze, şi să vedem dacă sîntem în El. Tu ne-ai iubit pe noi. Tu ai fost lovit pentru noi, iar noi Te-am socotit lovit şi chinuit de Dumnezeu. Eu mă rog, Dumnezeule, ca Tu să chemi pe fiecare. Doamne, vorbeşte copiilor mei, iubiţilor mei, prietenilor mei. Admite aceasta, Doamne, chiar acum, prin Numele lui Isus Cristos.

E-209 Nu lăsa ca cineva să aştepte prea mult, Doamne. Pare să fie îngrozitor de aproape. Recolta este cu adevărat coaptă. Marea combină a lui Dumnezeu va mătura pe pămînt într-una din aceste zile, paiele vor zbura pe toate căile; dar Griul va fi adunat în grînar, luat sus, pentru că în El este Viaţă. Admite, Doamne, ca fiecare cerere să primească răspuns. fiecare rugăciune să fie făcută manifestă înaintea Ta.

E-210 Eu mă rog pentru ei, Doamne. Mă rog ca Tu să nu laşi pe vreunul de aici să fie pierdut, Doamne. Eiei-ei şed cu dificultate; ei-ei-ei conduc sute de mile. Şi orice avem noi nevoie, dă-ne nouă, Doamne, orice este bun pentru noi, Doamne; nu ceea ce este bun în ochii noştri, ci ceea ce este bun în ochii Tăi. Noi vrem să stăm ca o fecioară curată care a fost curăţită, mustrată de Dumnezeu, ca noi să putem fi curăţiţi de păcatele noastre. Şi eu îmi ofer rugăciunea mea pentru ei, Doamne.

E-211 Eu-eu-eu nu ştiu cum să mă rog. vorbim către Puternicul Dumnezeu. Şi ce există, care muritor ar putea să facă de rugăciune înaintea viului Dumnezeu? cuvintele mele greşit pronunţate, şi
Noi - noi fiinţă umană felul corect Dar, Doamne, a mele - şi substantivele mele şi pronumele aşezate în - în locul greşit; dacă Tu ai putea să alegi ABC-urile pentru un băieţaş într-o zi, şi - şi să faci o propoziţie, Tu - Tu poţi să omiţi substantivele şi pronumele mele şi să te uiţi la ceea ce eu cred, Doamne.
Eu Te cred. Eu cred acest cuvînt. Şi eu cred pentru fiecare de aici. Şi eu - eu îi aduc pe ei la acel Altar, Doamne, prin credinţă, unde între noi şi Marele Iehova este Sîngele Fiului Său, Isus. Şi Singele va vorbi pentru noi. Cînd Tu l-ai lovit pe El la Calvar, Tu ai spus, "Vorbeşte!" "Ascultaţi-l pe El!" "Şi Sîngele," spune Biblia, "vorbeşte lucruri mai mari decit sîngele mielului din Vechiul Testament, căci Singele lui Cristos vorbeşte mai măreţ decît singele lui Abel; lucruri mai mari." Şi vorbeşte, Doamne, răscumpărare pentru noi, aşa cum chemăm prin Sînge.

E-212 Tată Măreţ al Vieţii, cuprinde-ne pe noi, Doamne. Dacă noi - dacă noi am păcătuit, ia aceasta la o parte de la noi. Noi, noi nu vrem să fim in felul acesta, Doamne. Aceasta nu este intenţia noastră.
Şi noi ne dăm seama că noi trăim într-un astfel de oribil, şi întunecat fel. După cum am spus noi la început, noi urcăm pe un munte, prin locuri zgronţuroase. Întunecoasă este cărarea, dar noi ducem Lumina. Fie ca noi să vedem, pas cu pas, aşa cum mergem acum; pînă ne intîlnim, ca Progresul Pelerinului, pînă cînd în final vom apuca vîrful Dealului. Ghidează-ne, O Păstorule. Mare Iehova, condu-ne prin Duhul Tău.

E-213 Şi noi ştim că sîntem departe de o capodoperă; dar noi ne uităm de unde am fost ciopliţi, la adevărata Capodoperă, şi noi in El ne încredem. Doar să ne iei la El, Doamne. Îngăduie asta, Doamne.

E-214 Vindecă pe bolnavii de aici, Doamne. "Noi l-am socotit pe El lovit şi nenorocit. Dar El a fost rănit pentru fărădelegile noastre." Capodopera lui Dumnezeu a fost lovi tă. "Şi El a fost rănit pentru fărădelegile noastre; prin rănile Lui noi am fost vindecaţi." Vindecă pe bolnavi, Doamne, acum în Prezenţa Ta Divină, în timp ce ştim că Tu eşti aici.

E-215 curăţeşte sufletele noastre, inimile noastre, de tot răul, de toate gîndurile rele, de toate legăturile rele, şi de toate lucrurile care sunt rele. Curăţeşte-ne. Şi ne rugăm, Tată, ca să ne vindeci bolile, şi lasă ca să plecăm de aici cu simţămîntul că suntem copiii Tăi sanctificaţi. Şi cu Sîngele peste noi, noi vorbim prin Sînge, Cuvîntul. Îngăduie aceasta, Doamne. Noi o cerem în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-216 Părinte Dumnezeu. peste aceste batiste, să le ungi cu Prezenţa Ta, Doamne. Fie ca Prezenţa Ta să fie cu ei oriunde vor merge. Peste oricine vor fi aşezate, peste orice trup bolnav. fie ca ei să fie vindecaţi. Şi orice altceva, dacă este pe undeva vreo casă dezbinată, repar-o, Doamne, marele Sculptor. Admite aceasta, Doamne.

E-217 Modelează-ne. şi fă din noi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Noi credem că Mireasa îşi primeşte ultimele retuşări. Aceasta este lovită din organizaţia complectă, total. şi apoi marea recoltă va fi aici. Pînă atunci. Doamne, fă-i sănătoşi şi fericiţi, ca să te slujească pe Tine. În Numele lui Isus. Amin.
Eu Îl iubesc, eu... (Îl iubiţi voi cu adevărat?)
Deoarece El m-a iubit mai întîi
Şi mi-a procurat salvarea
Pe...

E-218 Acum înţelegeţi voi de ce vă mustru eu? Nu pentru că vă iubesc... nu pentru că nu vă iubesc. Eu vă iubesc. Eu vreau o Capodoperă pentru Stăpîn. s-ar putea ca eu să sfîşii aşa pe cîţiva, dar eu voi avea o Capodoperă. într-una din aceste zile, dacă o ţin corect cu acest cuvînt. Corect.

E-219 Acum Isus a zis, "După aceasta toţi oamenii vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, cînd vă veţi iubi unii pe alţii." Noi ar trebui să ne iubim unii pe alţii!
Binecuvîntată să fie legătura care leagă
Inimile noastre în iubire Creştină;
Părtăşia în acelaşi gînd
Este la fel ca cea de sus.
Hai să ne dăm mîinile unii altora.
Cînd noi ne despărţim.
Ne dă o durere lăuntrică;
Dar vom fi totuşi uniţi în inimă,
Şi sperăm să ne întîlnim din nou.
Ia Numele lui Isus cu tine,
Copil al tristeţii şi al durerii;
Acesta îţi va da bucurie şi confort,
Ia-l pretutindeni unde mergi.
Nume Preţios, O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului;
Nume Preţios, O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului.
Acum reamintiţi-vă, în călătoria voastră:
Ia Numele lui Isus cu tine,
Ca un scut la orice grijă;
Cînd ispitele în jur se ad-... (Ce faci atunci?) ... -ună,
Doar şopteşte acel Nume sfînt în rugăciune.
O Nume Preţios, O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului;
Nume Preţios, O ce dulce!
Speranţa pămîntului şi bucuria Cerului.
Pînă ne vom întîlni!
Să ne plecăm capetele. Oh, îmi place să cînt!
Pînă ne întîlnim la picioarele lui Isus;
Pînă ne-ntîlnim! pînă ne-ntîlnim!
Dumnezeu să fie cu voi!