E-1 Vă puteţi aşeza. Am aşteptat mult timp să mă pot întoarce în Phoenix şi eu sunt desigur fericit în această după-masă să fiu aici. Îmi place Phoenixul, el are ceva care întotdeauna mă face să mă simt că şed printre oameni care îmi sunt prieteni, care mă iubesc. Şi aici sunt mari războinici ai rugăciunii, care au venit să se roage pentru mine, de-a lungul anilor.
Eu îmi amintesc de primele mele adunări pe care eu le-am avut aici cu Fratele Outlaw, Fratele Garcia şi slujitorii de aici din oraş. Cum Domnul a binecuvântat când eu eram doar la început cu adunările mele. De atunci Phoenix-ul a ţinut mari... este ceva pe inima mea, care este greu de explicat.

E-2 Băieţel fiind, întotdeauna eu am vrut să vin la Phoenix. Eu întotdeauna am citit despre deşert. Am avut mici poeme pe care eu le-am făcut despre acesta şi despre Arizona când eu eram doar un băieţel.

E-3 Eu sunt bucuros să fiu un localnic acum. Cred că sunt cam de un an, poate puţin mai mult. Dar nu găseşti prea mulţi care să fie mai vechi decât atât. Cu oricine mă întâlnesc îl întreb: „Eşti tu un localnic?”
„Atât de mult cât se poate. Sunt aici de aşa de mult timp.”

E-4 Şi eu presupun că ar trebui să mă duc sus la rezervaţia Apaşilor, sau undeva, să aflu un adevărat băştinaş.

E-5 Şi cineva a zis, nu cu mult în urmă, a zis: „Frate Branham, cum îţi place Arizona?”

E-6 Eu am zis: „Ei bine, una din marile dorinţe ale vieţii mele a fost să trăiesc în Arizona şi Dumnezeu mi- a acordat aceasta.”

E-7 Suntem chiar înainte de convenţia Oamenilor de Afaceri, care a devenit un lucru anual pentru noi. Şi în această după-masă, noi ne-am adunat aici pentru strângerea dinaintea convenţiei, care începe joi seara cred. Este... a fost privilegiul meu de câţiva ani, să vin şi să ţin aceste mici adunări, înainte ca adunarea reală... sau mai bine zis convenţia, să înceapă.

E-8 Şi Fratele Williams îmi este un foarte drag prieten, el şi Sora Williams. Eu desigur, am un loc special în inima mea pentru aceşti oameni. Ei mă invită constant să revin şi de aceea suntem fericiţi să împlinim acea invitaţie în această după-masă.

E-9 De asemenea, pe platformă, Fratele Fuller, Frate Jewel Rose şi Fratele Tony Stronei din Tucson şi Fratele Borders, managerul campaniei noastre, şi un foarte preţios frate bătrân, Arganbright. Noi am fost împreună în multe bătălii grele. Pe partea cealaltă a râului, eu aştept să locuiesc cu el pe partea cealaltă a Marelui Râu într-o zi.

E-10 Nu-mi mai amintesc numele fratelui, deşi am încercat. Care este numele tău, frate? [Un frate răspunde: „Al Boer.”] Boer, Fratele Boer. Îl cunosc de undeva. Nu interpretezi tu câteodată pentru... Fratele zice: „Traduc pentru surzi”. Pentru surzi, asta e... Noi suntem aşa de fericiţi să vă avem pe toţi aici.

E-11 Priveam mai înainte aici jos, în faţa mea şi am văzut prezenţi pe unii din prietenii mei, veniţi tocmai din Arkansas. Când am fost aici prima dată, v-am spus că pretutindeni pe unde m-am dus, am aflat pe cineva din Arkansas. Eu sunt sigur, că dacă eu vreodată voi ajunge în Cer, eu voi afla acolo câţiva din Arkansas, deoarece ei desigur au fost oameni credincioşi şi loiali.

E-12 Acum, de obicei eu vorbesc mult, dar am încercat cât mi-a stat în putinţă să-mi pregătesc Scripturile şi notiţele astfel încât să nu vorbesc prea mult. Şi eu vreau să mă rog pentru bolnavi cât timp sunt în Phoenix.

E-13 Acum, Mesajul pe care eu... pe care Domnul mi l-a destinat mie, câteodată, după cum ştiţi, are acele lucruri ce sunt destul de sensibile.
Şi aşa a fost, în acelaşi fel, în fiecare Epocă. Şi eu am încercat cât am putut de bine să stau cu El. Asta-i ceva. Şi dacă eu nu am vorbit acel lucru pe care Dumnezeu mi l-a spus, şi dacă el a fost... nu a fost de la Dumnezeu, atunci acesta nu ar fi în Cuvânt. Dar dacă el este în Cuvânt şi e o promisiune pentru această oră, atunci eu simt că eu fac ceea ce este corect, deoarece doar încerc să ţin ceea ce El a promis pentru această oră.

E-14 Şi de multe ori când voi supăraţi pe cineva în teologia lor, ei se vor certa cu voi foarte repede. Dar aceasta nu ar trebui să fie aşa. Eu încerc să... eu aflu prieteni de-ai mei care sunt din toate bisericile, denominaţionale şi aşa mai departe, eu niciodată nu mă cert cu acei fraţi. Doamne, eu merg la bisericile lor, pretutindeni ei m-au lăsat să vin şi să vorbesc. Dar noi nu trebuie să ne certăm asupra unor idei nesemnificative.

E-15 Dar, voi ştiţi, dacă eu aş zice ceva diferit de ceea ce este în inima mea, eu aş fi un făţarnic. Şi e departe de mine aceasta. Eu poate trebuie să-L întâlnesc într-o zi ca un păcătos, dar eu... eu desigur nu vreau să-L întâlnesc ca un făţarnic. Şi, eu vreau să fiu adevărat.
Şi dacă aş zice: „Ei bine, eu voi omite aceasta, pentru că restul din ei cred aceasta,” atunci ce fel de persoană sunt eu? Voi nu aţi putea avea nicio încredere în mine şi eu nu aş putea avea încredere în Dumnezeu sau în mine însumi, dacă aş face compromisuri aşa de uşor.

E-16 Fiecare trebuie să aibă ceva de care să fie siguri şi atunci voi vă puteţi baza credinţa, când voi sunteţi siguri. Dar, până ce voi sunteţi siguri, dacă există vreo întrebare, lăsaţi o în pace, până ce sunteţi siguri.

E-17 Acum, Billy probabil a împărţit câteva cartonaşe de rugăciune, pe care eu cred că el... da, aşa i-am spus eu să facă. Şi cred că el mi-a spus cu un timp în urmă, că a făcut aceasta. Undeva acolo, eu voi chema pe câţiva pentru rândul de rugăciune, pentru care o să ne rugăm apoi. Şi dacă cartonaşele voastre nu sunt chemate, dacă... sau altfel, dacă ele sunt chemate şi voi nu sunteţi siguri că Dumnezeu este Vindecătorul şi că El vă va vindeca, nu ar ajuta la nimic să veniţi sus aici, deoarece voi nu veţi fi vindecaţi... Dacă există vreun semn de întrebare... dacă voi veţi zice: „Ei bine acum, dacă există ceva în viaţa mea, eu într-adevăr s-ar cuveni să îndrept aceasta,” voi mergeţi, îndreptaţi aceea mai întâi şi apoi întoarceţi-vă în rândul de rugăciune, înţelegeţi?

E-18 Deoarece, vindecarea este pâinea copiilor. Noi ne dăm seama de aceasta. Ea este în răscumpărare şi mai întâi răscumpărarea este aplicată sufletelor noastre. Vindecarea întotdeauna premerge fiecare Mesaj şi de asemenea ea este o metodă de a strânge poporul împreună. Şi aceasta e o...

E-19 Mulţi oameni vor sponsoriza o adunare de vindecare. Mulţi vor veni la o adunare de vindecare, sau la un festival de cântece, dar atunci când vine vorba ca un suflet sărman şi pierdut să fie salvat, nu există mulţi oameni interesaţi de aceasta. Ei doar... Dar acesta-i lucrul principal. Vindecarea Divină şi festivalurile de cântece şi aşa mai departe sunt doar un... cum Fratele Bosworth obişnuia să zică: „Ele sunt o momeală pe cârlig.” Şi voi arătaţi peştelui momeala, nu cârligul.

E-20 Şi acesta-i chiar lucrul care să-i facă pe oameni să asculte puţin, atât cât să puteţi într-adevăr să le prezentaţi lor mesajul vostru. Dumnezeu a făcut aceasta, în fiecare epocă; prin fiecare epocă, acolo unde a fost o campanie de vindecare. Şi dacă ea este o campanie de vindecare adevărată, în spatele acelei campanii este întotdeauna un Mesaj. Niciodată nu există un semn dat, doar ca un semn; el precede un Mesaj.

E-21 Şi eu cred că este la fel, ca în urmă cu şaptesprezece sau optsprezece ani în urmă, când Domnul m-a trimis să încep să mă rog pentru bolnavi. Aceasta a dus la o mare trezire printre oameni. Mulţi slujitori măreţi ai lui Dumnezeu au mers înainte în campanii de vindecare şi... Dar campaniile de vindecare au ceva greşit în ele însele, dacă voi continuaţi să rămâneţi în aceiaşi veche tendinţă în care aţi fost dintotdeauna susţinând că campaniile de vindecare nu au fost trimise de Dumnezeu... ele aveau să atragă atenţia întâi (înţelegeţi?), să atragă atenţia şi apoi aici este un Mesaj.

E-22 Isus, când a ieşit mai întâi vindecând bolnavii şi aşa mai departe, a fost un mare Profet pentru toţi. Dar când El a început să le spună Adevărul Evangheliei, cine era El şi pentru ce a venit El, atunci El nu a mai fost popular, după aceea. Şi aşa a fost în fiecare Epocă şi aşa va continua să fie.

E-23 Acum, noi suntem aici în această după-masă şi la fel vom fi şi mâine după-masă, tot în acest auditoriu. Totul este de la ora şapte. Aşa este frate? [Un frate răspunde: „Şapte treizeci.”] Şapte treizeci, mâine după-masă, sau mâine seară şi apoi joi seara. Şi eu cred că şi miercuri seară.
[„Nu, la Ramada Inn, miercuri.”] La Ramada Inn, miercuri şi apoi joi, nu-i aşa, începe convenţia. Şi dacă este voia Domnului, eu vreau să fiu aici tot timpul ei.

E-24 Eu sunt aici, fratele vostru, un ajutor în Împărăţia lui Dumnezeu, ca să vă ajut în tot ce eu pot. Să răspund la întrebările voastre, eu poate nu voi fi în stare să o fac. Dar, cu rugăciune, noi vom înţelege probabil, dacă noi ne vom ruga şi vom merge la Dumnezeu pentru aceasta şi dacă nu vom trage propriile noastre opinii.

E-25 Dacă voi sunteţi bolnavi, aş fi dorit să vă pot vindeca, dar nici un om nu poate face aceasta. Ea este deja făcută. Vindecarea zace în voi. Ea este credinţa voastră în lucrările terminate pe care Dumnezeu le-a făcut pe Calvar cu Isus Cristos. Şi în afară de aceasta nu există nici o vindecare, în afară de aceasta nu există nici o mântuire. Nici biserica, nici denominaţiunea, nici ritualul, nimic nu salvează. Isus Cristos! „El a fost rănit pentru păcatele noastre. Prin rănile Lui noi suntem vindecaţi. El a fost rănit pentru păcatul, păcate, (scuzaţi-mă.), prin rănile Lui noi am fost (tot în timpul trecut) noi am fost vindecaţi.” Acum, asupra acesteia...

E-26 Eu nu am decât câteva momente să vorbesc în această după-masă către voi, probabil douăzeci, treizeci de minute şi apoi noi urmează să ţinem un rând de rugăciune. În fiecare zi, ca de obicei, oameni noi intră, de aceea, acolo vor fi cartonaşe noi de rugăciune împărţite. Dar noi vom face tot ce este în puterea noastră, tot ce ne va permite Dumnezeu să facem, să ne rugăm pentru fiecare persoană bolnavă care vine, care vrea rugăciune.

E-27 Dacă există vreo persoană care a fost adusă pe calea aerului, care e pe moarte, dacă e vreo urgenţă sau altceva, atunci, voi puteţi să vorbiţi cu Fratele Williams, Billy-Paul sau cu unul din ei ca să-i duceţi într-o cameră, căci ei nu vor să... ei nu pot sta. Ei sunt pe moarte. Ei trebuie să fie slujiţi chiar acum, puneţi-i într-o cameră astfel ca eu să pot ajunge la ei imediat.

E-28 Dar, este mult mai bine, dacă voi nu sunteţi într-o astfel de stare de urgenţă, dacă voi... dacă voi doar v-aţi lua crezurile voastre şi credinţele voastre şi le-aţi lăsa la o parte pentru câteva minute, doar atât cât să ascultaţi ce zice Scriptura şi apoi ce face Dumnezeu cu privire la ceea ce El a promis. Şi aceasta va zidi Credinţa. Şi voi nici nu trebuie să fiţi într-un rând de rugăciune, sau ca cineva să se roage pentru voi. Voi sunteţi deja vindecaţi, dacă doar o puteţi crede. Înţelegeţi? Şi acesta-i scopul, este să vă lase, este să vă aducă la cunoştinţă ceea ce a făcut Isus pentru voi.

E-29 Nu este necesar să vii sus aici şi să îngenunchezi şi să te rogi până ce tu... până ce tu eşti salvat. Tu eşti deja salvat dar tu trebuie să accepţi aceasta. Nu rugăciunile tale fac aceasta. Prin credinţa ta eşti tu salvat, nu prin rugăciune. Prin credinţă sunteţi voi salvaţi: şi acelaşi lucru greşit este şi cu vindecarea. Sunt sigur că cu toţi înţelegem aceasta.

E-30 Şi dacă ar fi străini printre noi, noi vrem ca voi să ştiţi că din partea mea sau a acestui grup cu care eu sunt aici, Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline, noi nu reprezentăm nici o anumită organizaţie denominaţională. Noi reprezentăm pe credincioşii creştini din toate denominaţiunile. Fiecare este bine venit. Noi suntem bucuroşi să vă avem. Voi ziceţi: „Ei bine, eu aparţin la o biserică anume, pentru mine se poate să vă rugaţi?” Acum, voi nu trebuie să aparţineţi la nici o Biserică, nu trebuie să faceţi altceva decât să veniţi aici sus şi să credeţi în Dumnezeu. Asta-i tot ce trebuie voi să faceţi. Dumnezeu face restul.

E-31 Acum, eu am uzat o Biblie, de când am început campaniile de vindecare, sau mai bine zis să mă rog pentru bolnavi. La Houston, Texas, mi-a fost dată o Biblie cu ani în urmă, cam cu optsprezece ani în urmă, de către Fratele Kidson şi grupul lui. Şi eu am uzat acea Biblie, înainte şi înapoi, de jur împrejurul lumii, încât ea s-a uzat complet, paginile ieşind din ea.

E-32 Mi-a fost dată o Biblie nouă. Şi lucru ciudat, eu nu sunt superstiţios, şi sper că nici voi oamenilor nu mă credeţi a fi superstiţios. Când această Biblie mi-a fost dată, ei au avut o mică... două semne mici de carte în ea, panglici mici. Ea este o Biblie asemănătoare cu cea pe care am avut-o.

E-33 Fratele Kidson mi-a dat una, care a fost o Biblie Scofield. Acum, nu pentru că eu sunt de acord cu Domnul Scofield în notiţele lui... acum, probabil unii din voi o faceţi, unii din voi nu, dar eu doar vă las pe voi să ştiţi că eu nu iau Biblia Scofield pentru că eu cred aceea. Pentru că el o are aşa paragrafată. Aceea a fost una din Bibliile mele dintâi şi eu doar am învăţat să o citesc în felul acela. Şi eu doar păstrez aceeaşi Biblie. Dacă aş fi avut-o pe a lui Thompson Chain, ar fi fost mult mai bine. Dar nu mi-aş putea găsi textul meu aşa repede pe o referinţă Thompson Chain.

E-34 Dar când eu am deschis Biblia, prima panglică mică din Biblie a fost un lucru foarte ciudat, unde era. Era acolo unde Solomon a dedicat Templul lui Dumnezeu şi Slava lui Dumnezeu a fost aşa de măreaţă, Slava Şhekinah era în clădire, încât preoţii nici măcar nu puteau să slujească.

E-35 Şi apoi panglica următoare a fost aşezată unde Ezra s-a întors şi a dedicat Templul.

E-36 Şi cel de-al treilea semn mic, pe care soţia mea mi l-a dat şi l-a pus în Biblie, neştiind, cu numele meu pe el şi aşa mai departe, a fost pus la Marcu 11:22. Ea doar l-a băgat în Biblie şi acolo a fost pus el. Anume: „Dacă tu zici către acest munte, ‚Mută-te,'” şi toţi din voi ştiţi când acea Scriptură a fost în mintea mea, voi oamenii de pe benzi, şi anume când acele veveriţe au venit drept înăuntru. Asta-i exact.

E-37 Şi apoi lucrul ciudat din ea a fost, că pasărea mea favorită, prihorul, imaginea lui, a fost pe semn, păsărică cu pieptul roşu.
Aşa cum legenda spune, că într-un timp ea a fost o pasăre maro. Dar acolo a fost un Om murind într-o zi pe cruce şi ei i-a părut aşa de rău pentru acel Om, încât a zburat acolo să încerce să tragă cuiele afară din El şi ea a avut Sânge peste tot pieptul ei mic şi de atunci ea a fost cu pieptul ei roşu. Acela-i felul cum eu vreau să-mi întâlnesc Salvatorul meu, de asemenea, cu Sângele Lui înlăuntrul pieptului meu, pe inima mea.

E-38 Şi apoi prima mea adunare, a Mesajului pe care eu l-am predicat a fost aici la Phoenix, Arizona. Phoenix-ul este ceva care a putut sa se ridice din nimic. Iată ce face Dumnezeu. El din nimic creează ceva.

E-39 Şi Mesajul meu în această după-masă este intitulat, pentru următoarele treizeci sau patruzeci de minute: „Un paradox.” Şi eu vreau să citesc dintr-o Scriptură că...

E-40 Cu câţiva ani în urmă, vroiam să iau o Biblie, când întâi am început slujba mea. Şi doar luam Biblia, mulţi din voi m-aţi văzut făcând asta, doar o ţineam deschisă în felul acela şi ziceam: „Doamne, unde este Mesajul pentru mine?” Ea s-a deschis la Iosua capitolul 1, cu orice Biblie care voi mi-o dădeaţi.

E-41 Până când într-o noapte o viziune a venit, cu care voi sunteţi familiarizaţi şi eu am văzut acea Biblie venind jos din ceruri şi mâna cu un guler pe manşetă ca aceasta, s-a dus jos la primele nouă versete din Iosua 1.

E-42 Aceea-i de unde citesc în această după masă pentru citirea Scripturii mele. Textul meu se află în al 10-lea verset. Şi... vreau să zic al 10-lea capitol şi al 12-lea verset.

E-43 Dar, înainte ca să deschidem Bibliile, să ne aplecăm capetele doar un moment. Acum, cu capetele noastre şi inimile noastre aplecate să credem aceasta. Să nu fie asta doar o adunare obişnuită. Noi avem tot acest timp... ci să ne rugăm lui Dumnezeu, fiecare din noi, pentru ca aceasta să fie una extraordinară, încât acea Prezenţă a lui Dumnezeu să fie cu noi, pe tot parcursul adunării.

E-44 Tată ceresc, noi suntem recunoscători pentru acest privilegiu măreţ şi nobil de a fi aici în Phoenix în această după-masă, uniţi în acest auditoriu mare, printre aceşti oameni. Şi acum, noi doar ne apropiem de Cuvânt. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Şi fie ca aceasta să fie din nou, Doamne, încât Cuvântul să devină trup, El să se toarne prin Biserica Ta şi poporul Tău, ca să împlinească promisiunea acestei ore.

E-45 Aşa cum noi ne dăm seama că noi suntem la terminarea timpului, căci timpul este pe sfârşite. El este amestecat cu Eternitatea. Şi noi suntem pe coasta de vest. Şi aşa cum civilizaţia a călătorit de la est la vest, tot aşa a călătorit Evanghelia cu ea. Şi acum, nu există un loc unde să mergi decât înapoi în est din nou. S-a terminat.

E-46 Şi noi ne rugăm, Tată ceresc, ca acesta să fie un ceas măreţ pentru toţi din noi, încât noi să putem simţii Prezenţa Duhului Sfânt, Scriitorul acestui Cuvânt, înapoi în clădirea cortului de carne, manifestându-se Însuşi către noi în graţierea păcatelor noastre, iertarea fărădelegilor noastre şi cu asigurarea că El nu va imputa păcatul la credincios, cu asigurarea aceea. Şi de asemenea, că El ne va vindeca bolile noastre şi va ridica oamenii din scaune cu rotile, din cârje. Şi să le dea lor vederea, acelor care sunt orbi. Şi prelungirea zilelor la acei care sunt pe moarte, cu boli oribile ca şi cancer şi tuberculoză înaintată şi boli pe care doctorii noştri nu le pot ţine în frâu. Aceasta este dincolo de aceea, dar, Dumnezeule, Tu mergi dincolo de toate cercetările ştiinţifice. Tu mergi dincolo de toate raţionările. Acordă slujitorilor Tăi, în această după-masă, vorbirea şi ascultarea Cuvântului Tău despre subiectul:
„Un Paradox.” Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-47 Acum, în Biblie, Iosua 1-ul capitol şi Iosua al 10-lea capitol. Capitolul 1 şi versetul 1...
Acum, după moartea lui Moise, slujitorul Domnului, s-a împlinit că Domnul a vorbit lui Iosua, Fiul lui Nun, slujitorul lui Moise, zicând:
„Moise, slujitorul Meu este mort. Acum, de aceea ridică-te şi treci acest Iordan, tu şi tot acest popor, în ţara pe care Eu le-am dat-o lor, chiar la copiii lui Israel.
Fiecare loc pe care talpa piciorului tău îl va călca, acela ţi-l voi da ţie, aşa cum am zis lui Moise.
Din pustie şi acest Liban, chiar până la râul cel mare, râul Eufrat, toată ţara Hetiţilor şi până la... mergând în jos la soare, va fi coasta ta.
Acolo nu va fi nici un om în stare să stea împotriva ta, în toate zilele vieţii tale. Aşa cum am fost cu Moise, tot aşa voi fi cu tine. Eu nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
Fii tare şi cu un mare curaj, căci acestui popor vei împărţi ca o moştenire ţara, pe care Eu am jurat-o părinţilor tăi că le-o voi da.
Tu numai, fii tare şi foarte curajos, ca tu să poţi examina conform cu toată legea, pe care al Meu... pe care slujitorul Meu Moise ţi-a poruncit-o ţie. Nu te întoarce de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca tu să poţi prospera pe oriunde mergi.
Această carte a legii să nu se depărteze din gura ta. Dar, tu să meditezi la ea zi şi noapte, căci atunci tu îţi vei face căile tale să prospere şi atunci tu vei avea un mare succes.
Nu ţi-am poruncit Eu ţie? Fii tare şi cu un mare curaj. Nu te teme, nici nu te descuraja.
Căci, Domnul Dumnezeul tău este cu tine, oriunde te duci.“

E-48 [Fratele Branham citeşte acum Iosua 10:12-14.]
Atunci, Iosua a vorbit Domnului în ziua când Domnul a dat pe Amoriţi copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te... peste... soare, stai... liniştit peste Gabaon. Şi tu luna în valea lui Aialon.”
Şi soarele s-a oprit şi luna a rămas, până ce poporul s-a răzbunat pe duşmanii lor. „Nu este aceasta scris în Cartea Dreptului?.” Astfel, soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să coboare aproape o zi întreagă.
Şi nu a existat o zi ca aceea înaintea acesteia sau după aceasta, în care Domnul să fi ascultat de glasul unui om. Căci Domnul lupta pentru Israel.

E-49 Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la citirea cuvintelor Lui. Acum, subiectul din această după-masă: „Un Paradox.”

E-50 Acum, cuvântul paradox aşa cum eu l-am căutat doar să fiu sigur că eu am fost corect. Cuvântul „Paradox” înseamnă, conform cu Webster, că: „Aceasta-i ceva incredibil, dar adevărat.” Acum, noi am auzit bătrânii zicând că: „Adevărul este... (oare cum se zice?) mult mai ciudat decât ficţiunea”. Adevărul este... deoarece câteodată când o persoană spune adevărul, uneori el pare foarte ciudat.

E-51 Eu am un prieten sus în Colorado. Acolo au avut o examinare, urmau să aibă o examinare a elanilor.
Şi au fost douăzeci şi unu de capete de elani în turmă. Şi prietenul meu, se întorcea de la vânătoare, când păzitorii au venit sus. Ei au plătit un mare preţ, conservaţia a plătit, pentru unul din acele snowmobile, ca să meargă înapoi şi să facă o examinare a elanilor. El i-a zis unuia: „Tu nu ar fi trebuit să cheltuieşti toţi acei bani. Eu vă pot spune câţi elani sunt acolo.” Şi ei au râs de el. Au zis: „Câţi?”

E-52 El a zis: „Nouăsprezece. Acolo au fost douăzeci şi unu şi eu am ucis doi din ei.”

E-53 Şi păzitorul a râs de el. „Puteai, legal, să ucizi doar unul”. Şi el a zis: „Da eu ştiu, dar am făcut-o.”

E-54 „Ei bine,” a zis el, „aceea-i ceea ce am făcut. Acolo au fost douăzeci şi unu de elani şi eu am ucis doi.”

E-55 Şi păzitorul doar râdea şi s-a dus înapoi. Şi totuşi au fost nouăsprezece elani. Vedeţi?

E-56 El s-a întors către mine şi a zis: „Tu vezi, predicatorule, doar spune adevărul, oamenii nu te vor crede.” Vedeţi? Doar spuneţi adevărul, deoarece acesta este desigur mult mai ciudat decât ficţiunea.

E-57 Iosua aici este o Carte. De fapt ea este o Carte de Răscumpărare a Vechiului Testament. Iosua, noi va trebui să o considerăm a fi acea Cartea de Răscumpărare pentru că ea este. Răscumpărarea are două părţi. Răscumpărarea are întotdeauna două părţi. Anume: „afară din” şi „în”. E nevoie de două părţi ca să se realizeze răscumpărarea, „afară din”, „în”.

E-58 Moise a reprezentat legea care i-a adus „afară din” Egipt şi pe de altă parte, Iosua a reprezentat harul care i-a luat „în” ţara făgăduită. Ea a fost o altă cale, legea şi harul au fost două aspecte diferite ale poruncii lui Dumnezeu. Acum, Legea i-a adus „afară” prin Moise şi Iosua i-a dus „înăuntru”.

E-59 Asta de asemenea reprezintă ceva pentru zilele noastre. Acum, ea reprezintă, aşa cum ei au fost în călătorie, venind din Egipt în ţara făgăduită, tot aşa noi ieşim dintr-o lume a Egiptului, a haosului, mergând pe drumul nostru spre ţara făgăduită. „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, Eu v-aş fi spus,” Ioan 14, venind „din,” mergând „în”.

E-60 Ea este Legea care ne-a ajutat să recunoaştem că noi suntem greşiţi, dar acesta-i Harul care ne iartă. Legea nu are speranţă de răscumpărare, deoarece aceea - şi să completez - ea nu are har în ea, deoarece legea doar vă arată că voi sunteţi un păcătos, dar harul vă spune cum să ieşiţi din ea. Legea este poliţistul care vă pune în închisoare, dar Răscumpărarea este singura care vine să plătească amenda voastră, şi „afară din,” şi „în,” în har.

E-61 Efesul. Acum, noi aflăm acelaşi lucru în Vechiul Testament... eu cred că această Carte a lui Iosua se potriveşte. Un cuvânt potrivit pentru ea ar fi Cartea Efesului a Vechiului Testament. Cartea Efesenilor ar fi un bun titlu pentru această Carte a lui Iosua, căci desigur i se potriveşte.

E-62 Acum, noi aflăm că Iosua reprezintă Harul, sau ceva împăcare, care nu poate exista atâta timp cât Legea există.

E-63 Nici un mesaj, care a înaintat pe oameni vreodată, nu a corespuns cu un mesaj trecut. Aceasta nu se poate. Aici e unde voi aveţi necazuri astăzi. Isus a zis: „Ia vreo persoană o bucată de la o haină nouă să pună la una veche, sau pune vinul nou în burdufuri vechi? Ele s-ar strica. Ele ar exploda.” Ele n-ar suporta asta.

E-64 Şi Iosua nu putea veni deloc în slujba lui până ce Moise nu pleca. Astfel, voi vedeţi chiar versetul 1 aici: „Moise, slujitorul Meu este mort. Acum, ridică-te şi ia pe aceşti oameni în ţara făgăduită.” Moise, reprezentând Legea, a servit timpul lui. Ea este legea, ea a servit la timpul ei.

E-65 Ei au pornit, într-adevăr, cu harul au pornit. Înainte ca ei să aibă legea, ei au avut harul. În timp ce ei au fost în Egipt, nici unul jos acolo, preoţi şi aşa mai departe, nu au avut vreo lege. Legea încă nu a fost dată. Harul le-a pregătit un profet.
Şi de asemenea, harul a pregătit o răscumpărare, mielul jertfit. Noi ajungem la aceasta, în această săptămână, despre jertfa, despre sânge, deoarece acolo şade vindecarea voastră. De aceea răscumpărarea a fost pregătită înainte ca acolo să fie vreo lege. Harul a fost înaintea legii, în timpul legii şi după lege.

E-66 Tot aşa, acolo a fost Iosua, reprezentând harul. Acesta a fost chiar cu legea, dar el nu putea fi aplicat atâta vreme cât legea a fost în locul lui.

E-67 Şi tot aşa este şi cu biserica lumii în aceste zile din urmă. Ea a venit, şi-a jucat partea ei, dar vine un timp în care ea trebuie să înceteze. Ea trebuie să o facă. Trebuia să fie un Efeseni de asemenea pentru această călătorie, la fel cum a fost şi cu alte călătorii. Acolo trebuia să vină un Efeseni, un Efes, un Efeseni al acestei călătorii. Priviţi.

E-68 Acea lege nu putea salva un păcătos, aşa cum am scos-o în relief. Ea nu putea. De aceea, ţara făgăduită a reprezentat o zi de har. Vedeţi, el nu-i putea lua înăuntru, în acea călătorie.

E-69 Şi dacă voi observaţi, în acea călătorie, ei au parcurs trei etape în călătoria lor. Prima a fost pregătirea prin credinţă, jos în Egipt, sub mielul jertfit. Apoi ei au traversat Marea Roşie, în pustia separării, care a reprezentat o altă etapă a călătoriei.

E-70 Deoarece sub pregătire, când toţi au fost gata, atunci când ei au venit la Marea Roşie, acolo a fost un eşec din nou. Oamenii nu au crezut, după ce au văzut multe lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut. Ei totuşi nu au crezut. Şi Dumnezeu a deschis Marea Roşie şi ei au trecut. Noi am fost învăţaţi că toţi oamenii au fost botezaţi de Moise sub nor şi mare.

E-71 Acum, ei au fost botezaţi, s-au pocăit şi au fost botezaţi şi au ieşit să umble într-o viaţă nouă, într-o ţară nouă, într-o călătorie nouă, printre oameni noi şi mâna lui Dumnezeu era cu ei. Dar în final s-a ajuns la un moment în această călătorie în care ei... când ei nu au fost satisfăcuţi cu umblarea lor în har. Trebuiau să vină la ceva pe care să-l poată face ei înşişi.

E-72 Acum, aceasta-i unde oameni de astăzi cred despre vindecare divină sau despre vreo altă lucrare a harului lui Dumnezeu, că există ceva ce voi trebuie să faceţi. Nu există nimic ce voi trebuie să faceţi decât să credeţi, doar să credeţi în Dumnezeu.

E-73 Şi ei, dacă ei ar fi continuat înainte... promisiunea nu le-ar fi fost dată lor sub lege. Promisiunea a fost dată înaintea legii, fără a fi condiţionată. „Eu ţi-am dat această ţară ţie. Treci dincolo în ea”. Dar, înainte ca ei să ajungă la acea promisiune, ei s-au hotărât că era ceva pe care ei înşişi trebuiau să facă.

E-74 Şi, aceasta, noi încă o aflăm printre fiinţele umane. Noi suntem înclinaţi să fim în acel fel: „Trebuie să fie ceva ce noi trebuie să facem.” Noi simţim de asemenea că trebuie să ne implicăm şi noi cu ceva.

E-75 Voi trebuie să vă implicaţi cu ceva, şi anume să vă predaţi propria voastră voinţă, propriile voastre idei, la voia şi ideea Atotputernicului Dumnezeu şi atât. Asta-i tot. Doar luaţi promisiunea Lui şi nu vă gândiţi la nimic altceva. Umblaţi cu ea şi Dumnezeu va face restul.

E-76 Apoi, ei au vrut o Lege. Şi Dumnezeu întotdeauna vă împlineşte dorinţa inimii voastre. El a promis că va face aceasta. Dar, noi aflăm că atunci când ei s-au întors de la ceea ce Dumnezeu le-a promis, atunci ea le-a fost un ţepuş în trup, până ce Legea le-a fost luată, până ce Isus Cristos a venit şi s-a răstignit ca să îndepărteze Legea. Le-a fost un ţepuş în trup.

E-77 Şi orice încercaţi voi înşivă să faceţi prin voi, aceasta va lucra întotdeauna în dezonoarea voastră.
Ea va lucra în dezavantajul vostru.
Doar credeţi simplu în Dumnezeu şi e de ajuns. Dumnezeu a promis: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care vindecă toate bolile tale. (Înţelegeţi?) Dacă există printre voi bolnavi, să cheme bătrânii Bisericii.” El a promis că lucrările pe care El le-a făcut, vor fi făcute în Biserica Lui.

E-78 De ce să acceptăm organizaţii şi altele ca acestea, care vor anula această Carte [Fratele Branham ridică Biblia.] Vedeţi, aceasta devine un ţepuş în trup. Şi acum la sfârşitul timpului, noi întâlnim din nou aceasta faţă în faţă; este la metodişti, baptişti, prezbiterieni şi la alţii, înţelegeţi? Voi nu puteţi continua aşa. Voi trebuie să veniţi înapoi la Evanghelia deplină. Ea este făcută pentru omul deplin printr-un Dumnezeu deplin care s-a făcut carne şi a locuit printre noi. Şi noi ştim că aceste lucruri sunt adevărate.

E-79 Acum, să observăm faptul că în timpul călătoriei lor în pustie ei au făcut cea mai mare greşeală, pe care Israel a făcut-o vreodată până la Calvar, când (în Exodul 19) ei au acceptat legea în locul harului.
Ei au avut harul. Ei au avut un profet. Ei au avut un miel jertfit. Ei au avut răscumpărarea. Ei au fost aduşi prin Marea Roşie. Ei au fost vindecaţi de bolile lor. Ei au avut apă din Stânca lovită. Ei au avut mană din ceruri. Tot ce ei au avut nevoie le-a fost dat şi totuşi ei au vrut altceva.

E-80 Acum, acesta-i un model perfect al Efesenilor noştri de astăzi. Noi am ieşit din Luther. Noi ne-am dus prin sanctificare sub metodişti. Şi am venit în restaurare sub penticostali, exact cum a fost călătoria în pustie. Când Dumnezeu ne-a adus afară, noi am făcut foarte bine. Dar ce am făcut noi? Am vrut să fim ca restul din ei. Acum, noi aflăm că harul este singurul lucru prin care ne putem salva, niciodată legea.

E-81 Iosua aici este un model al slujbei din zilele din urmă. Înţelegeţi? Acum, amintiţi-vă de acele trei etape ale călătoriei. Toate acestea au încetat, întâi legea şi apoi orice trebuia să înceteze, astfel că Iosua... şi Iosua este acelaşi cuvânt ca „Isus” însemnând „Iehova-Salvatorul”. El i-a luat din pustia lor în ţara făgăduită. Acum, eu ştiu că mulţi susţin...

E-82 Şi eu nu vreau să fiu în dezacord cu studenţii, dar mulţi susţin că ţara făgăduită reprezintă Cerul. Ea nu putea reprezenta Cerul.
Ea nu putea, deoarece ei au avut războaie şi necazuri şi tulburări şi de toate, în ţara făgăduită. El, cerul, nu reprezintă ţara făgăduită.

E-83 Dar observaţi toate diferenţele care s-au ridicat printre ei chiar înainte ca ei să intre în ţara
făgăduită. Un lucru mare a fost Core. Nu a vrut această conducere printr-un singur om. Datan, şi cum ei au venit la Moise şi au încercat să-i spună că: „Mesajul trebuie să însemne aceasta” şi au pus ca interpretări diferite, propriile lor idei despre ce era aceasta. Şi au pierit cu toţii, cu toţii.
Isus a zis: „Acolo nu a fost nici unul din ei, cu toţii au pierit.”
Ei au zis: „Părinţii noștri au mâncat mană în pustie pentru o durată de patruzeci de ani”. (sfântul Ioan 6).

E-84 Isus a zis: „Şi ei sunt cu toţii morţi.”

E-85 Mort, înseamnă „separaţi etern.” Ei toţi sunt morţi, totuşi ei s-au bucurat de auzirea Mesajului.
Totuşi ei s-au bucurat de Mana căzută. Nu de o altă mană ci de Mana adevărată.

E-86 Dar când a venit timpul când Balaam a ieşit cu doctrina lui falsă şi a zis: „Noi toţi suntem una. De ce să nu mergem noi împreună şi să lăsăm pe copiii noștii să se căsătorească unul cu altul? Noi suntem o naţiune mare. Noi vă vom face şi pe voi mari ca noi.” Acum, oricine cu o înţelegerea spirituală obişnuită poate vedea că exact acelaşi lucru este şi astăzi, toţi se căsătoresc laolaltă. Şi acesta a fost un păcat de neiertat. Acesta niciodată nu i-a fost iertat lui Israel. Dar atunci Iosua s-a ridicat pentru exod.

E-87 Acum, noi suntem învăţaţi în al 6-lea capitol, eu cred; da, al 6-lea capitol, despre cele Şapte Peceţi.
Se presupune că... Cartea a fost pecetluită cu şapte taine, sau şapte peceţi (Apocalipsa 6). Şi în zilele din urmă, Apocalipsa 10, în Apocalipsa 10, noi aflăm că în Laodicea, în timpul perioadei când ultimul mesager al ultimei epoci va profeţi, cele Şapte Peceţi vor fi deschise, cele Şapte Taine, înşeptitele taine, care au fost omise...

E-88 În fiecare epocă, au fost câteva din ele care au fost omise. Reformatorii nu au avut timp să se îngrijească de acestea. În zilele lui Luther, el doar a predicat justificarea prin credinţă. După ce el nu a mai fost ei au făcut o biserică. După aceea a venit Wesley, el a predicat sanctificarea. Iată! Şi apoi au venit penticostalii.

E-89 Dar, nouă ni s-a promis, conform cu Apocalipsa 10 şi conform cu Maleahi 4 şi cu sfântul Luca 22:17 (n.e. - vezi Luca 17:22) şi aşa mai departe, că trebuie să vină un Efeseni la aceasta. Acolo s-a promis aceasta, prieteni. Acolo trebuie să vină un Efeseni, căci aceste Taine Înşeptite ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie descoperite.
Şi acestea au loc în Epoca Laodiceei. Eu cred că noi suntem acolo.

E-90 Eu cred că noi suntem chiar în umbra venirii Fiului lui Dumnezeu. Şi la fel ca Iosua, înainte ca Efeseni să se ridice, a făcut şi Ioan Botezătorul, s-a ridicat pur şi simplu înaintea următorului Efeseni.
Şi nouă ni s-a promis un alt Efeseni. Acesta este prezis aici în Scriptură. De aceea, eu cred că noi trăim în Efeseni din nou. Înapoi, din nou, la... nouă ni s-a promis că ce a fost omis în timpul acelor şapte epoci...

E-91 Acum, voi nu puteţi adăuga nimic la Carte sau să scoateţi ceva din ea. Apocalipsa 22:18 zice aşa: „Oricui va adăuga un cuvânt sau va lua un cuvânt, îi va fi luată şi partea lui din Cartea Vieţii.” Deci noi nu putem adăuga sau lua.

E-92 Aşa că noi, de aceea, ştim că Luther nu putea lua din ea. Wesley, şi aşa mai departe, reformatorii, Knox, Finney, Calvin, în jos, şi aşa mai departe, ei nu au înţeles tot, dar ceea ce ei au avut a fost Adevărul Evangheliei.

E-93 Dar acum, în zilele din urmă, nouă ne-a fost dată înţelegerea prin Cuvânt, că noi urmează să o înţelegem, deoarece va veni o epocă a Efesului la ea. Şi noi suntem aici. Acum, paradoxul... eu voi părăsi această linie, deoarece eu mai am doar cam zece minute şi apoi noi vom avea rândul de rugăciune. Paradox...

E-94 Există câţiva oameni, astăzi, care nu cred în minuni. Ei zic că nu pot crede că există un astfel de lucru cum sunt minunile, în această epocă modernă. Ei bine, eu nu vreau să zic nimic rău despre acele persoane, dar ei sunt amorţiţi spiritual. Ei sunt orbi spiritual. Ei nu au vederea spirituală sau simţuri spirituale deloc. Deoarece nici un om nu poate să stea într-o mulţime de oameni, unde coboară Duhul Sfânt, chiar dacă el este un mare păcătos (sau ea), fără să simtă că sunt legaţi să simtă Prezenţa lui Dumnezeu, când voi vedeţi Cuvântul pe care El l-a promis fiind împlinit. Atunci trebuie să fiţi amorţiţi. Când voi o vedeţi cu proprii voștri ochi împlinindu-se şi nu credeţi, atunci voi trebuie să fiţi orbi spirituali. Eu nu vorbesc despre fizic. Dar, voi puteţi fi desigur orbi spirituali şi să aveţi vederea fizică douăzeci-la-douăzeci.

E-95 Vă amintiţi de Ilie (Elisei?) jos la Dotan, când el a ieşit şi a lovit acea armată întreagă cu orbire?
Biblia a zis că el a făcut-o. Şi i-a condus drept în ambuscadă, când ei nu au ştiut cine era el. Totuşi, el s-a dus drept la ei. Dar ei au fost orbiţi.

E-96 Şi voi puteţi sta în Prezenţa Dumnezeului celui Viu. Voi puteţi sta sub ungerea Duhului şi să-L vedeţi mişcându-se şi totuşi să nu vă atingă. Voi puteţi vedea ce Dumnezeu a zis, predicat vouă perfect şi apoi manifestat şi totuşi să nu o credeţi, apoi, există... voi sunteţi dincolo de a fi atinşi. Voi sunteţi deja morţi, amorţiţi, orbiţi, duşi. Ei au fost complet...

E-97 Lumea. Eu mă întreb, dacă aceeaşi persoană care nu crede în minuni, eu mă întreb, şi dacă ei cred doar lucrurile pe care sunt reale, sunt acelea care sunt dovedite ştiinţific... eu mă întreb, dacă voi puteţi avea vreun savant sau pe cineva care nu crede într-un miracol, să-mi explice cum stă această lume în orbita ei. Cum ţine timpul perfect în jurul ecuatorului şi felul cum îl desfăşoară, doar perfect. Noi nu avem un aparat, un ceas sau ceva asemănător, cu care să putem ţine timpul în felul acela. Acestea s-ar modifica cu câteva minute în fiecare lună. Dar acel soare este exact în timp. De mii de ani se roteşte, dar el niciodată nu se mută. Desigur. Perfect.

E-98 Cum poate luna, aflată la bilioane de mile distanţă de pământ, să controleze fluxul. Spuneţi-mi cum în această galaxie în care trăim noi, luna poate să aibă vreun efect asupra apelor de pe pământ? Ştiinţific, spuneţi-mi cum o poate face? Asta nu poate fi făcută, deoarece nu există cale ştiinţifică de-a o spune. Dar Dumnezeu a pus luna să vegheze marea. Şi apoi, când luna începe să-şi întoarcă spatele, când pământul se îndepărtează, atunci vin fluxurile. Dar când el se trezeşte în dimineaţa următoare, priveşte înapoi în acest fel, fluxurile aleargă înapoi la locul lor din nou. Ea este un paznic.
„Oh”, voi ziceţi, „aceasta-i doar pe ţărm.” Nu.

E-99 Aceasta-i chiar aici în Arizona, drept înapoi acolo în statul Kentucky, oriunde voi săpaţi o groapă în pământ, destul de adâncă să găsiţi apă sărată, voi veţi afla, când acel flux iese că acea apă sărată merge în jos pe ţeavă. Şi când fluxul intră, ea de asemenea se ridică, la distanţă de mii de mile de ţărm.

E-100 Noi am putea ţine o predică despre aceasta. Pentru Dumnezeu, nu contează că El este în Slavă, deoarece poruncile Lui au acelaşi efect în lumea întreagă şi pentru toţi cei care există. Porunca Lui este dată. El are legile naturii şi ele vor rămâne absolut adevărate de la Cincizecime încoace sau în orice alt timp. Indiferent de timpul în care Dumnezeu şi-a făcut făgăduinţa, El încă îşi ţine acea făgăduinţă indiferent de oameni, indiferent câţi ani au trecut. Legile Lui rămân pentru totdeauna aceleaşi.

E-101 Sămânţa cade în pământ şi dacă putrezeşte ea poate să producă viaţă din nou. Se pare că, dacă ea a fost vreodată menită să producă viaţa din nou, aceasta va fi când ea va fi în forma ei cea mai bună. Dacă viaţa a fost vreodată în ea, atunci de ce nu se manifestă doar? Puneţi-o în pământ şi viaţa se va naşte.

E-102 De ce tot ceea ce este în jurul acelei vieţi, tot ceea ce este în jurul acelui germen, pe care nici un om nu-l poate găsi, cum se face că tot materialul din jurul acelui germen trebuie să moară, astfel ca ea să se poată manifesta într-o viaţă nouă? Şi tot ce este în jurul ei trebuie să moară şi să putrezească înainte ca ea să nască.
Tot aşa este cu fiecare individ. Atâta vreme cât există vreo injecţie umană, sau idei umane, atunci Germenul de viaţă a lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, nu poate lucra. Voi nu puteţi fi vindecaţi atâta vreme cât mai există doar o fărâmă pe undeva, care nu este putrezită încă. El are toate elementele umane, toate ideile ştiinţifice.
„Toate zilele, aşa numite, ale minunilor au trecut”. Toate acestea trebuie, nu numai să moară, ci să şi putrezească. Apoi de acolo creşte Germenul de viaţă într-o viaţă nouă. Doar aşa poate să crească.

E-103 Acesta-i motivul pentru care noi nu obţinem ceea ce cerem. Noi încercăm să luăm cu noi atât de multe din propriile noastre idei.

E-104 Acesta-i motivul că Biserica luterană nu mai poate merge mai departe decât ea a făcut-o. La fel penticostalii şi restul. Deoarece ei se injectează cu o grămadă de teologie: „Asta s-ar cuveni să fie în acest fel. Aceasta este pentru o altă zi. Şi aceasta a fost pentru aceea.” Acolo stă ea, ea nu poate creşte la acea imagine perfectă a lui Cristos până ce fiecare Cuvânt a lui Dumnezeu nu este primit în voi şi apoi voi să deveniţi acel Cuvânt, ca sămânţa care s-a dus în pământ.

E-105 Mi-ar place să explic pentru ei Evrei 11:3. Cel mai mare savant pe care noi l-am avut vreodată, atât cât eu ştiu, a fost Einstein. Aici, nu cu mult în urmă, în New York, eu am ascultat la ceea ce el a zis.
El vorbea despre galaxie, cât de departe era aceasta, şi el a dovedit că ea nu era „o eternitate.” Cum dacă omul ar merge cu multe milioane de mile pe oră, i-ar lua lui aşa de mult, sau cu un milion de ani lumină pe oră, i-ar lua foarte mulţi ani ca să ajungă acolo. Trei sute de mii sau ceva asemănător şi apoi trei sute de mii să vină înapoi. Şi apoi a dovedit-o prin aceasta, cumva, că omul a fost plecat de pe pământ de cincizeci de ani. Eternitatea...

E-106 Şi aceea-i doar o galaxie mică pe care Dumnezeu a suflat-o din mâna Lui. Biblia a zis. Şi Einstein în final s-a ridicat cu asta: „Există numai o cale pe care vreun om poate explica originea lumii acesteia. Aceea se află în Evrei 11:3: ‚Noi înţelegem că lumile au fost alcătuite împreună, prin Cuvântul lui Dumnezeu.'” Asta-i foarte corect. Ştiinţa nici măcar nu o poate atinge. Şi atunci voi ziceţi că nu credeţi în minuni. Cum o puteţi face?

E-107 Cum putea vreodată un savant să explice ploaia lui Noe, când acolo nu a căzut un strop de ploaie pe Pământ până în acea zi? Dar Noe a zis că acolo va fi o ploaie. Şi ploaia lui Noe a venit, contrar la toată ştiinţa. Acolo nu au fost nori, acolo sus niciodată nu a fost vreo ploaie. Ei puteau dovedi că nu era ploaie sus acolo. Şi apoi Dumnezeu a deschis cerurile şi a turnat afară o revărsare care a măturat pământul. Acela a fost un paradox. Aceasta-i desigur iraţional şi inexplicabil.
Dar noi ştim că Dumnezeu a făcut-o, deoarece Biblia spune aceasta. Şi noi avem evidenţa despre pământ, astăzi, că aceasta aşa a fost. Dumnezeu a făcut-o. Acela a fost un paradox.

E-108 Când Dumnezeu a luat un bărbat bătrân cu numele de Abraham la vârsta de şaptezeci şi cinci de ani şi pe soţia lui de şaizeci şi cinci, care de mulţi ani, din timpul vieţii sale, era la menopauză. Când Dumnezeu a luat acel bărbat şi i-a dat o făgăduinţă la vârsta de şaptezeci şi cinci de ani că această femeie cu care s-a căsătorit, sora lui pe jumătate... şi el a trăit cu ea de când ea a fost fată. Ei s-au căsătorit când ea a fost probabil o adolescentă şi aici ea a fost în vârstă de şaizeci şi cinci de ani. Şi a zis: „Tu urmează să ai un prunc prin această femeie.”

E-109 Şi dacă Abraham ar fi zis: „Eu nu cred în paradoxuri. Eu nu pot accepta aceasta?” Aceasta niciodată nu se putea întâmpla.

E-110 Dar voi vedeţi, când voi ziceţi că credeţi ceva atunci voi trebuie să vă puneţi credinţa în acţiune. Apoi lui Abraham i-a fost poruncit să se separe pe sine de toată necredinţa şi să umble cu Dumnezeu singur. Şi în loc de a ajunge slab, el a ajuns puternic. Şi când el a fost în vârstă de o sută de ani şi Sarah de nouăzeci, pruncul a venit.

E-111 Cum a putut Abraham să ia pe fiul lui într-o călătorie de trei zile, probabil nouăzeci de mile de vreo civilizaţie, sus pe vârful unui munte unde Domnul i-a arătat să meargă, ca să-l ofere pe propriul lui fiu Isaac? Isaac a ridicat lemnul, şi aşa cum noi ştim acesta este un model înspre Cristos. Şi sus pe acest munte el s-a dus să-l ofere pe Isaac ca jertfa.

E-112 Şi când el a împlinit tot ceea ce Dumnezeu i-a spus că trebuie pentru ca să înjunghie la moarte pe propriul lui fiu, să-i taie gâtul lui, când el a luat cuţitul din teacă şi a ridicat mâna lui în supunere faţă de Dumnezeu, de Cuvânt... căci Biblia a zis că: „El a ştiut că Dumnezeu nu putea să facă o promisiune fără ca El să o ţină. Şi l-a primit ca pe unul din morţi, apoi El a fost în stare să-l învie din morţi şi să i-l dea lui din nou.”
Şi când el a fost gata să se supună lui Dumnezeu în mulţumirea lui, El a prins mâna lui şi a zis: „Opreşte mâna ta, Abrahame.” Şi acolo a fost un berbec legat în pustie, în jurul viţei cu coarnele lui pe vârful acelui munte unde există lei, lupi, hiene, şacali şi mari fiare feroce care mănâncă oi. Şi apoi el a fost sus pe vârful muntelui unde nu exista apă. Cum a ajuns acel berbec acolo? Abraham a ridicat pietre de peste tot împrejur ca să zidească un altar. Dar acolo a fost un berbec, oricum. Aceasta a fost un paradox.

E-113 Şi pentru mulţi oameni care cred în Dumnezeu şi se bazează pe Cuvântul Lui, nu contează în ce situaţie sunt, Dumnezeu va săvârşi un alt paradox ca să-şi ţină Cuvântul Lui. Căci, Abraham a chemat locul: „Iehova-Ire”, „Domnul a pregătit pentru Sine o jertfă.” El încă poate cauza să se întâmple un paradox. El poate face aceasta în după-masa aceasta, dacă voi doar Îl veţi crede pe Cuvânt.

E-114 Daniel, din vizuina plină de lei flămânzi, cum se poate că acel om... cum se putea aceasta, ca un om să stea în peşteră cu un grup de lei flămânzi toată noaptea fără să capete vreo rană? Îngerul Domnului, nevăzut de oricine altcineva, a stat acolo. Acesta a fost un paradox. Ceva trebuia să-l ţină pe acel leu de a ajunge la el.

E-115 Când copiii evrei au ieşit din cuptorul aprins, acest lucru era împotriva tuturor înţelegerilor științifice din acea mare epocă.
Aceasta a fost neştiinţific, ca un om să fie aruncat într-un furnal, asta a fost, încât omul care i-a luat acolo sus a pierit şi ei au intrat în cuptor şi au trăit în acel cuptor puţin şi singurul lucru pe care acesta l-a făcut, a fost că i-a dezlegat de laţurile lor. Acesta-i un paradox. Aceasta a fost inexplicabil, iraţional, dar totuşi acesta era adevărul.

E-116 Aici este Iosua despre care noi vorbim. Cum acel om, doar un om de rând, care doar a venit printr-un grup de crezuri, pe care omul le-a format şi legi şi ceremonii, cu nimic în ele care să zică ceva despre a da omului putere să oprească soarele. Dar aici cu o însărcinare de la Dumnezeu: „Eu îţi voi da fiecare bucată de pământ pe care talpa piciorului tău va călca. Eu voi fi acolo.” Şi duşmanul a fost înfrânt.

E-117 Soarele cobora. Dacă acei împăraţi aveau timp să se unească împreună din nou în ziua următoare, el desigur ar fi fost un om pierdut. Dar, Iosua a ştiut că el avea nevoie de lumina soarelui. Şi el a privit sus la soare şi a zis: „Opreşte-te peste Gibeon. Şi lună, stai acolo peste Aialon.” Şi pe durata unei zile întregi, adică toată noaptea, soarele s-a oprit şi luna a stat acolo. Iată un paradox. Un om umblând în voia lui Dumnezeu putea face un astfel de lucru, căci el a fost în... el a fost din nou într-un Efes, într-un Efeseni cu Evanghelia. Cu siguranţă, acesta a fost un paradox.

E-118 Moise cu un toiag în mâna lui, să meargă jos şi să elibereze pe copiii lui Israel, a fost un paradox, când Egiptul a avut toate armatele şi oamenii lor bine antrenaţi. Acesta a fost un paradox.

E-119 Naşterea din fecioară a fost un paradox. Cum putea o fecioară, împotriva tuturor cercetărilor ştiinţifice, o femeie care nu a ştiut de bărbat, să poată să nască un Copil. Şi nu numai un Copil, ci pe Emanuel, care s-a dovedit a fi exact ceea ce El a zis că va fi. Cum putea aceea să se întâmple? Acesta a fost un paradox. Deoarece Dumnezeu i-a vorbit profetului Său cu sute de ani înainte şi profetul s-a supus Cuvântului lui Dumnezeu şi Cuvântul a fost vorbit. „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Şi noi credem aceasta. Desigur, acesta a fost un paradox.

E-120 Cum că El putea umbla pe apă, aceea a fost un paradox.
O fiinţă umană, cam de mărimea voastră, nu putea face aceea. Dar El a făcut-o. Ce a fost asta?
Inexplicabil, dar acesta a fost totuşi un paradox. Dumnezeu a făcut-o. Noi o credem.

E-121 Hrăniţi cinci mii de oameni cu doi peşti şi cinci biscuiţi? Dar El a făcut-o. Nu a înmulţit doar peşti, ci i-a gătit. Nu numai pâine, ci pâine gătită. Cum a putut El să schimbe apa în vin? Tot un paradox.

E-122 El a vindecat bolnavii care au fost cu lepră. Ei nu au nimic până în ziua de astăzi, ştiinţa nu are, care să vindece lepra, dar Isus a vindecat-o cu Cuvântul Lui. Acesta a fost un paradox.

E-123 Şi El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Cuvântul Lui încă vindecă bolnavii. Acesta-i un paradox, desigur.

E-124 El a înviat morţii, după ce viaţa muritoare s-a dus de la ei. Lazăr, fiul femeii din Nain, fiica lui Iair. El a înviat morţii cu Cuvântul Lui pentru că El este Cuvântul.

E-125 Şi apoi un alt mare lucru, în încheiere, ca să dovedească că El a fost Mesia, să dovedească ce era El, El a trebuit să vină corespunzător şi să răspundă la Cuvânt. Şi Cuvântul a zis, când El a vorbit profetului: „Domnul Dumnezeul tău vă va ridica un Profet ca mine.”

E-126 Acolo au fost mulţi care s-au ridicat. Şi acolo au fost, pentru sute şi sute de ani, ei nu au avut un profet. Oh, ei au avut preoţi şi bărbaţi mari, şi aşa cum noi citim istoria, între timpul lui Maleahi şi Matei, patru sute de ani, acolo au fost bărbaţi mari. Dar acolo nu există nici un profet.

E-127 Şi atunci când El a venit pe scenă, să dovedească că El a fost acel Efeseni făcut manifest, Ioan l-a anunțat. Dar Isus a fost Acela. El a fost Cuvântul manifestat. El însuşi.

E-128 Când Petru a venit la El într-o zi cu Andrei, numele lui era Simon. Şi când Isus stând acolo, fără să-l fi văzut pe acel om în viaţa Lui (ascultaţi atenţi) când El a stat acolo şi a privit la om, şi a zis: „Numele tău este Simon şi tu eşti fiul lui Iona.” Acela-i un paradox. Sigur a fost. Desigur a fost un paradox.

E-129 Şi când Filip, stând acolo, a auzit aceasta şi cunoştea toată identificarea, că acesta era Mesia, el a fost sigur. El a crezut-o. El nu era amorţit, nici nu era el orb. El a alergat în jurul ţărmului câteva mile şi a ajuns la prietenul lui pe nume Natanael. Şi când el venea păşind sus... credinţa acelui om, care putea să mai aducă pe încă unul la adunare să vadă...

E-130 Când el a păşit sus înaintea lui Isus, Isus a zis: „Iată, acolo este un Israelit, în care nu există nici o viclenie.”

E-131 L-a uimit pe om. El a zis: „Când m-ai cunoscut Tu vreodată.”
Acum, priviţi. Acesta este neraţional. Da, domnule. Este inexplicabil. El a zis: „Cum m-ai cunoscut Tu vreodată?”

E-132 A zis: „Înainte să te cheme Filip, când tu ai fost sub pom, Eu te-am văzut.” Un paradox.

E-133 El a trebuit, să treacă pe lângă Samaria. Şi când El a trecut pe lângă Samaria, un oraş din Sihar, El stătea acolo afară aşteptând ca ucenicii Lui să meargă înăuntru ca să cumpere hrană. Şi observaţi, o femeie a ieşit la fântână, de faimă rea. Şi El i-a zis: „Femeie, du-te ia-Mi o băutură, sau adă-Mi o băutură.”

E-134 Şi ea a zis: „Nu este obiceiul ca Tu să ceri aceasta. Noi... Eu sunt o evreică sau o samariteancă. Tu eşti un Evreu. Noi nu avem relaţii cu voi.”

E-135 El a zis: „Dar dacă tu ai ştii cu Cine vorbeşti...” Priviţi, acest paradox pregătindu-se să se întâmple.
Să nu pierdeţi aceasta.
A zis: „Cum poţi tu spune aceasta? Eu, eu sunt o femeie din Samaria şi Tu eşti un Evreu. Noi nu avem relaţii.”

E-136 El a zis: „Dar dacă tu ştii cu Cine vorbeşti sau Cine era vorbindu-ţi ţie, tu Mi-ai fi cerut în schimb băutură.”
Şi El a mers înainte până ce El a aflat unde era necazul ei. Şi El a zis: „Du-te adă-ţi bărbatul tău şi vino aici.” Şi ea a zis: „Eu nu am vreun bărbat.”

E-137 El a zis: „Acela-i adevărul. Tu nu ai un bărbat, pentru că tu ai avut cinci şi acela cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău. De aceea, tu ai zis adevărul.”

E-138 Ea a zis: „Domnule, eu îmi dau seama că Tu eşti un Profet.” Ei nu au văzut unul de sute de ani. A zis: „Noi ştim că Mesia vine şi când El vine, El ne va spune aceste lucruri.” El a zis: „Eu sunt Acela.”

E-139 [Loc gol pe bandă.] A fost un paradox adeverit şi acesta apoi este a fi Adevărul Evangheliei. O Evanghelie, care a promis aceasta şi aici ea a împlinit şi a adeverit ceea ce a fost.

E-140 Acum, lăsaţi-mă să vă dau un mare paradox nobil aici, doar un minut. În Ioan 14:12, Isus a zis, a promis că credinciosul care crede în El va face aceleaşi lucruri. Este aceasta corect? Dumnezeu care face o lege sau o făgăduinţă, trebuie să ţină acea făgăduinţă ca să fie Dumnezeu. El o ţine. Ca să crezi, Dumnezeu... dar acesta-i un paradox în sine.
Căci Dumnezeu care face o promisiune (şi nu poate să rupă acea promisiune), dă acea promisiune a lucrurilor pe care El le va face pentru poporul Lui pentru ca el să urmeze întru totul epoca, până ce El se întoarce din nou. „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată făptura (fiecare creatură, toată lumea). Cel ce crede şi se botează va fi salvat şi cel care nu crede va fi condamnat. Aceste semne vor urma pe cei ce cred.” El trebuie să-şi ţină acel Cuvântul. Şi pentru că El a zis-o, aceasta s-a dus din gura Lui şi trebuie să se împlinească.

E-141 Toată Scriptura trebuie să se împlinească. De aceea, acela-i un paradox, înainte să auzi că Isus, Fiul lui Dumnezeu a făcut o declaraţie precum aceasta: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, de asemenea.” Acum, Biblia a zis în Evrei 13:8: „El este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Acela-i un paradox, deoarece acesta trebuia să fie făcut. „Cerurile şi pământul vor trece, dar nici un Cuvânt pe care Eu l-am zis vreodată nu va cădea vreodată,” a zis El. Acesta trebuie să fie făcut.

E-142 Acum, prieteni, eu cred că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu cred că El este în stare, chiar în această după-masă, să cauzeze, în această clădire, un paradox, deoarece ceea ce El a promis se va întâmpla.

E-143 Şi El a promis mult mai multe, mult mai multe, care au aşteptat în Biblie până în epoca în care noi trăim. Din nou un Efeseni. Noi avem şapte epoci ale bisericii şi nouă ni s-a promis, în Epoca Bisericii Laodicea, că acolo va fi un alt Efeseni. Asta-i corect. Şi noi suntem aici. Eu cred, cu toată inima mea, că Isus Cristos care a făcut promisiunea...

E-144 Aşa cum eu am zis în ultimul meu Mesaj, stând acolo lângă acel zid, când eu am fost aici cu câteva săptămâni în urmă, că ori de câte ori voi vă mişcaţi degetul vostru, aceea va merge de jur împrejurul lumii, niciodată nu se va opri. Fiecare mişcare pe care voi o faceţi o veţi vedea la judecată. Televiziunea dovedeşte că este aici, cea de-a patra dimensiune. Deoarece, televiziunea nu fabrică o imagine. Ea numai canalizează acea undă într-un tub şi voi vedeţi o imagine. Culoarea, totul, fiecare obiect mişcător care se întâmplă în lume merg drept în jur pe aici acum, făcând o înregistrare. Într-o zi, înregistrarea voastră urmează să fie oprită şi voi urmează să răspundeţi de acea înregistrare. Asta-i corect.

E-145 Dumnezeule, lasă-mă să fiu aşa plantat, lasă-mă să fiu mort faţă de mine şi faţă de orice din jurul meu şi să fiu treaz la Cuvântul lui Dumnezeu care trăieşte printre noi astăzi. Să ne rugăm.

E-146 Doamne Isuse, Tu eşti un Paradox, când Dumnezeu s-a făcut trup. Eu mă rog, Tată ceresc, ca Tu să Te manifeşti în această după-masă, dovedindu-Te nouă astăzi. Nu numai dovedindu-Te nouă... există, eu cred, nouăzeci de procente sau mai mult din oamenii care şed aici care cred aceasta, care cred fiecare Cuvânt. Dar, noi ca să Te putem vedea din nou, şi lasă să ştim că acest Cuvânt pe care Tu l-ai vorbit, încă călătoreşte de jur împrejurul lumii, la fel ca o înregistrare, lasă-ne să ne mişcăm în aceea înregistrare astăzi, Doamne. Lasă-ne să ne mişcăm înăuntru şi să nu o ascultăm doar ca şi cum ea ar veni a doua oară, din gura unui om ci lasă ca gura aceea şi oamenii, toţi care şed aici, să devină Cuvântul Tău.
Noi suntem gata să murim, Doamne, pentru propriile noastre idei, doar ca să Te vedem ţinându-Ţi făgăduinţă Ta: „Lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Eu mă rog ca Tu să admiţi aceasta în Numele lui Isus. Amin.

E-147 Chiar înainte ca noi să chemăm rândul de rugăciune.
Eu am mâncat puţină îngheţată, într-o zi, cu un doctor bătrân, prieten de-al meu. El a zis: „Eu vreau
să te întreb ceva, Billy.” Eu am zis: „Bine.”

E-148 A zis: „Tu crezi în...” De aceea mi-am luat eu acest gând: Paradox. A zis: „Tu crezi într-un paradox?” Eu am zis: „Sigur.”

E-149 El a zis: „Eu ştiu că tu crezi.” El a zis, mi-a spus despre o anumită persoană care a fost vindecată, pentru care s-a făcut rugăciune; că el i-a vândut medicamente pentru epilepsie timp de patru ani, uneori ei au luat şapte sau opt măsuri pe zi de medicamente tari. Şi el a zis: „Ei niciodată nu au mai venit înapoi pentru mai mult. Eu îi văd tot mereu. Niciodată nu au mai luat.” A zis: „Eu vreau să-ţi spun ceva, doar ca să te las să şti că eu cred ceea ce tu spui.”

E-150 El a zis: „În timpul perioadei de depresiune, fiul meu, prezent aici de faţă, a fost şef peste depozit.”
A zis: „El aştepta un fel de tânăr prieten, putea doar zice că el... ei stăteau în rând pentru un medicament.” Şi a zis: „Un om a venit sus aici şi el o avea pe soţia lui,” a zis, „o femeie mică, era ea... te puteai uita la ea şi vedeai că ea era pe punctul de a naşte, în orice moment un copil.” Şi a zis: „Ea pur şi simplu nu mai poate sta în acel rând,” şi a zis că el a adus-o pe soţia lui la uşă şi ea de abia se mai ţinea de umerii lui.

E-151 Şi a zis: „Fiul meu s-a dus sus,” şi a zis: „Pot eu să vă ajut?” „Da,” a zis, „aici este reţeta de la doctor.” Dar a zis: „Eu vreau să fiu sincer cu tine.” A zis: „Eu... noi nu avem încă banii necesari.” A zis: „Îi vom aduce de la ţară, dar soţia mea nu mai poate aştepta până atunci. Doctorul a zis ca ea să i-a medicamentul imediat.” Şi a zis: „Dacă tu îi vei da ei medicamentul, eu voi merge chiar acolo şi voi sta în rând până ce eu iau banii de la ţară”.

E-152 Şi băiatul a zis: „Domnule, îmi pare rău.” A zis: „Este împotriva regulilor noastre să dăm medicamentul fără să aveţi bani.” Voi ştiţi cum au fost vremurile în acele zile. Şi a zis: „Îmi pare rău pentru ea, dar eu nu o pot face.”

E-153 A zis: „Eu şedeam înapoi aici citind ziarul. Şi eu am privit în sus” şi a zis: „ceva straniu mi-a încălzit inima.” A zis: „M-am ridicat şi am zis: „Aşteaptă un minut, fiule, aşteaptă un minut”.“ Omul pornise spre uşă şi el a zis: „Ei bine, în regulă, fiule,”... a pornit spre uşă. Şi a zis: „Eu am zis: „Doar un minut, ce era aceea?” Acest om i-a explicat.“

E-154 El a zis: „Lasă-mă să văd reţeta.” A zis: „Doar aşteaptă un minut fiule. Îţi voi aduce medicamentul.”

E-155 A zis: „M-am dus în spate şi am pregătit reţeta pe care doctorul i-a prescris-o pe hârtia lui.” Şi el a zis: „M-am întors acolo şi ei au avut aceea.” El a zis: „I-am înmânat-o, neştiind dacă am făcut ceea ce trebuia sau nu, dar eu m-am gândit că am făcut ce trebuia.” A zis: „Eu am simţit că trebuia s-o fac.” Şi a zis: „Billy, când eu am pus acel medicament în mâna femeii,” a zis: „acolo era Domnul Isus.” A zis: „Eu am văzut un Om stând acolo.” Şi el a zis: „Eu am citit mai târziu că Scriptura a zis: În măsura în care voi aţi făcut la aceşti foarte neînsemnaţi, micuţii Mei, voi Mie Mi-aţi făcut.” El a zis: „Billy, ce s-a întâmplat cu ochii mei? Chiar am văzut eu aceea?”

E-156 Eu am zis: „Da, domnule. Eu o cred. Eu cred că tu astfel ţi-ai împlinit datoria ta ca farmacist aflat într-o situaţie de urgenţă care cerea ceea ce tu ai făcut. Isus a zis: ‚Ce voi le-aţi făcut la aceştia, voi Mie Mi-aţi făcut.' Eu cred aceasta.”

E-157 Şi eu cred că acelaşi lucru este astăzi chiar aici prezent cu aceşti oameni, căci Isus Cristos poate să se manifeste, să se facă pe sine Cuvântul făcut trup printre noi, în această după-masă. Veţi crede voi aceasta?
Domnul să vă binecuvânteze.

E-158 Acum, noi urmează să chemăm cartonaşele de rugăciune, pentru ca oamenii să vină. Şi acum, noi nu putem lua prea mulţi, deoarece eu cred acum, dacă eu privesc la ceas corect, mai am douăzeci şi cinci de minute până ce noi trebuie să încheiem, cam pe la ora patru, după socoteli, dar noi vom continua. Acum, să începem de la cartonaşul de rugăciune, eu cred că a fost A. Era acesta? A, să luăm de la A-1.

E-159 Cine are cartonaşul de rugăciune A-1? Vă voi chema pe rând, astfel dacă voi sunteţi infirmi, noi vă putem... în ordine.
Cartonaşul de rugăciune A-1. Cine îl are? Ridică-ţi mâna. Eşti pe undeva prin clădire? În ordine, vino. Înapoi în spate, vrei tu să vii, doamnă, dacă poţi? 1, 2, cine are cartonaşul de rugăciune 2? A-2, vrei tu să-ţi ridici mâna dacă tu... tu poţi umbla? În ordine, vino aici, ia-o pe această parte. 3, dacă tu îţi vei ridica mâna chiar acum, eu voi putea ajunge la tine; nu va trebui să aşteptăm prea mult. Cartonaşul de rugăciune 3, vrei tu să-ţi ridici mâna? În ordine, e un om acolo... Vino aici, domnule.

E-160 Cartonaşul de rugăciune numărul 4, vrei să-ţi ridici tu acum mâna ta repede, cât de repede poţi. Cartonaşul de rugăciune numărul 4. În ordine. Numărul 5. Imediat cum vă chem, voi ridicaţi-vă în picioare, numărul 5. În ordine, numărul 6, numărul 7, numărul 8, numărul 9, 10. 10, acum, unu, doi, trei, patru, cinci. 10, în ordine. 11, 12, 13, 14. Erai tu venind, domnule 14? În ordine. 14, 15. Ei bine, aceasta este... aceasta este de ajuns deocamdată. Va fi de ajuns pentru această după-masă, deoarece noi nu avem prea mult timp.

E-161 Acum, priviţi. Vreau ca voi să-mi acordaţi toată atenţia voastră. Acum, Isus a făcut această promisiune, că : „Încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea, totuşi voi Mă veţi vedea.” Voi credeţi aceasta? Lumea, lumea, este ordinea lumii. Vedeţi, ei doar... El a ştiut că ei vor merge înapoi în modă şi lucruri. „Dar, ei nu Mă vor mai vedea. Totuşi voi Mă veţi mai vedea.” Căci El a promis: „Eu voi fi cu voi, până la sfârşitul lumii.” Este aceasta corect? Şi Biblia a zis (Evrei 13:8) „El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.” Voi credeţi aceasta? Aceasta-i o promisiune.

E-162 Acum, voi nu trebuie să fiţi sus aici ca să fiţi vindecaţi. Singurul lucru pe care voi trebuie să-l faceţi este să credeţi acel Cuvânt ca fiind adevărul. Acum, eu vă voi cere, dacă vreţi, să fiţi reverenţi şi liniştiţi pentru câteva momente.

E-163 Au venit cu toţi, Billy? Au ieşit doi afară, trei? Cât zici? Încă trei? Numărul trei, cartonaşul de rugăciune numărul 3. Ce... care este cuvântul mexican pentru aceasta, 3? Poate cineva să-l zică?
[Cineva zice: „Tres.”] În ordine, sigur ei au auzit-o. Oricum, cel care ai acel cartonaş de rugăciune, vino în rând, te rog. Oh, da. Oh, eu cred că a fost cineva care l-a avut şi nu a ştiut-o, şi s-a mutat înapoi. În ordine. Acum, acum, ce ar fi să...

E-164 Credeţi cu toţii acum cu toată inima voastră? Ei bine, să ne rugăm din nou atunci.

E-165 Doamne Isuse, acum noi ne dăm seama că noi putem citi Cuvântul şi cu cea mai bună cunoaştere a noastră, să-l explicăm. Dar, Doamne, Tu eşti Singurul care îl poate confirma. Tu eşti singurul care poate zice ce este corect sau greşit. Şi, Tată, eu mă rog astăzi, ca Tu să laşi ochii oamenilor să fie deschişi. Fie ca noi să vedem un paradox în această după-masă, doar suficient, Doamne, cât să laşi oamenii să vadă că Tu eşti prezent, că Tu nu eşti în afara existenţei şi că Cuvântul Tău este acelaşi ieri, azi şi în veci. Căci Tu eşti acel Cuvânt. De dragul celor bolnavi, Doamne, de dragul celor care suferă; mulţi probabil sunt aici din părţi diferite ale ţării, ale naţiunii, ei trebuie... ei suferă astfel, ei nu se pot bucura de adunări, altfel decât dacă ei nu sunt vindecaţi.
Eu mă rog ca Tu să-i vindeci. Acordă-ne aceasta, Doamne. Şi acum, noi suntem doar fiinţe fizice umane, şi putem predica doar Cuvântul şi să zicem ceea ce Tu ai zis ca fiind adevărul. Acum, Tu eşti Cel care trebuie să-L faci real. Eu mă rog ca Tu să ne acorzi aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

E-166 Acum, vreau ca atenţia voastră să fie neîmpărţită, doar pentru un moment şi ca fiecare doar să stea aşezat pentru câteva minute. Acum, atât cât ştiu eu, desigur eu nu cunosc pe nimeni dintre cei pe care eu îi pot vedea în clădire, care să-i cunosc. Acum, voi nu trebuie să fiţi aici ca să fiţi vindecaţi. Oricine ştie aceasta. Înţelegeţi?

E-167 A fost o femeie mică, odată, şi ea nu a putut să ia un cartonaş de rugăciune, noi o spunem, şi ea a atins haina Lui. Şi El s-a întors în jur şi a privit şi a zis: „Cine M-a atins!” Şi toţi au negat. Şi El a privit în jur şi a văzut această femeie mică. Ea nu se putea ascunde, deoarece (vedeţi voi?) Duhul lui Dumnezeu care era în El L-a călăuzit... El era Cuvântul.
Şi acesta L-a condus drept la ea şi El i-a spus ei care îi era necazul. Ea a avut o scurgere de sânge şi ea a fost vindecată. Ea a crezut. Şi imediat în trupul ei, ea a simţit că scurgerea de sânge s-a oprit (nu-i aşa?), s-a oprit chiar acolo.

E-168 Acum, El este la fel şi astăzi. Voi nu trebuie să fiţi aici. Acum, Biblia a zis că (în Noul Testament) Isus Cristos este Marele nostru Preot. Credem noi aceasta? Singurul Mare Preot pe care noi îl avem, Singurul Mijlocitor pe care noi îl avem între Dumnezeu şi om este Omul Cristos Isus. Credeţi voi aceasta? Şi Biblia a zis că El este un Mare Preot care poate fi atins prin simţurile infirmităţilor noastre. Este aceasta adevărat? Câţi dintre voi cunosc acest adevăr? Ridicaţi-vă mâna astfel ca ei... în ordine. Eu nu sunt printre străinii acestui Cuvânt.

E-169 Acum; cum ar acţiona El dacă voi l-aţi atinge? Ar acţiona la fel cum a făcut-o când El a fost pe pământ, deoarece El este acelaşi ieri, azi şi pentru totdeauna. Aşa este?

E-170 Acum, voi doar să credeţi. Doar să ziceţi: „Acum, Doamne, eu am fost în adunări; eu am fost, dar, eu voi crede astăzi. Eu nici măcar nu urmează să iau vreun gând de la mine. Eu doar urmează să cred, cu toată inima mea, că Tu eşti aici. Şi eu am o nevoie, şi Tu doar ajută-mă, Doamne.” Vedeţi? Acum, voi să faceţi aceasta. Nu fiţi agitaţi; doar calmi, credincioşi.

E-171 Un dar de credinţă nu este ceva pe care voi să-l luaţi şi cu care să faceţi ceva. Un dar de credinţă este ca voi doar să vă daţi pe voi înşivă la o parte. Darul este să vă daţi propriul vostru sine la o parte.

E-172 Acum, aici stă o femeie. Tatăl Dumnezeu ştie, că din câte eu ştiu, niciodată în viaţa mea eu nu am mai văzut-o pe această femeie. Ea este o străină pentru mine. Dar... şi acolo... nu sunt decât doi sau trei oameni pe care eu pot să-i văd acolo, pe care îi cunosc.

E-173 Eu cred că aceasta este D-na Vayle, şezând aici, soţia Fratelui Vayle. Eu nu sunt sigur. Apoi eu îi cunosc pe aceşti trei sau patru băieţi care şed chiar aici. Din câte ştiu eu, aceştia sunt toţi, dintre cei pe care eu îi văd în adunare în acest moment, pe care eu îi cunosc. Eu cred că acesta este Fratele Anthony Milano, şezând acolo, din New York, Fratele Pat Tyler din Kentucky. În afară de aceştia... eu ştiu că Fratele Sothman este pe aici pe undeva, eu l-am auzit strigând amin, mai înainte. Cam asta-i tot şi Tatăl ceresc ştie aceasta.

E-174 Şi această femeie care şade aici, şi pe care eu niciodată nu am mai văzut-o. Nu am nici o idee în legătură cu scopul pentru care ea este aici. Ea este doar o femeie care a venit sus aici pe platformă, la fel cum voi şedeţi acolo.

E-175 Acum, dacă această femeie este în nevoie, ei bine, atunci, eu... Dacă aş putea să o ajut cu siguranţă aş face-o. Dar, acum, eu... aceasta depinde de ceea ce ea are nevoie. Dacă e vorba de bani, eu poate i-aş da cinci sau zece dolari. În afară de aceasta nu ştiu ce altceva aş putea face, (vedeţi voi?), în afară de faptul că i-aş da ei un Cec post-datat, până când eu îmi voi lua plata luna următoare. Pe de altă parte, dar dacă ea are probleme în familie? Atunci, eu aş zice: „Du-te de adă-ţi bărbatul şi să vorbim împreună. Poate te voi putea ajuta.”
„Eu nu am cum să ajung acasă.”
„Ei bine, atunci eu aş întreba pe cineva care ar merge în aceeași direcţie ca şi tine dacă nu te-ar lua cu ei... să te ducă acasă. Locuieşti aici, pe ce stradă locuieşti?” Sau oricare ar fi problema ei, eu nu ştiu.

E-176 Dar dacă asta este o boală, atunci eu... nu ştiu. Înţelegeţi voi? Dar eu nu o cunosc pe femeie.
Dar există Cineva aici, acest Cuvânt, care a promis: „Lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

E-177 Acum, se poate ca această femeie să fie bolnavă. Poate ea are cancer, poate ea are T.B.C. şi... sau poate ceva ce medicina nu poate vindeca în acest moment? Acum, eu nu aş putea; în nici un fel eu nu aş putea să vindec femeia.

E-178 Dar pe de altă parte, dacă El poate să-mi descopere ceea ce ea vrea, la fel cum El a făcut cu femeia de la fântână, sau cum El i-a spus lui Natanael, sau i-a spus lui Simon care era numele lui, a zis:
„Numele tău este Simon. Tu eşti fiul lui Iona. De aici înainte tu vei fi chemat Petru,” care înseamnă o pietricică.

E-179 Ei bine, acum, dacă El ar face ceva asemănător cu acestea aici în prezenţa voastră a tuturor, aceasta va arăta că acel Cuvânt este Adevărul. Acum; câţi vor crede aceasta? Există cineva aici care cunoaşte femeia? Ridicaţi mâna voastră. Cineva din clădire? Da, mulţi din voi o cunosc, în ordine. Tatăl ştie că eu nu o cunosc. Ei bine, acum, să vedem ce va zice El. Şi aceea, va fi aceea un paradox? Eu nu ştiu ce este în neregulă cu ea. Nu ştiu pentru ce este ea aici, sau nimic despre ea. Dar Dumnezeu ştie aceasta.

E-180 Şi eu urmează să-i vorbesc femeii. Acum, aceasta este prima persoană pe care eu o am în faţa mea cam de aproape trei luni. Acum, eu vreau doar să vorbesc cu doamna, doar pentru un moment. Şi aceasta ce e? Contactez duhul ei, aşa cum Isus a făcut cu femeia de la fântână, contacta duhul ei.

E-181 Acum, dacă Domnul Isus, doamnă, poate să-mi descopere mie ce este în neregulă cu tine, sau pentru ce sunteţi aici, sau ceva despre acestea, căci tu şti că eu nu ştiu nimic despre tine, sau ceva similar, veţi crede că acesta a fost El? Ar trebui să fie El, nu-i aşa? Trebuie să fie El! Dacă El va face aceasta, atunci noi vom fi toţi mulţumitori căci noi ştim că noi suntem... dacă Cuvântul Lui este corect, atunci noi putem să ne punem încrederea în El.

E-182 Acum, dacă El poate să-mi descopere mie care este necazul tău, şi eu necunoscându-te, tu vei şti că... dar, dacă El poate să-mi descopere mie care este necazul tău, sau ceva despre tine, atunci aceasta arată că există un Duh aici pe undeva care te cunoaşte căci şti că eu nu te cunosc. De aceea, acesta nu va fi omul, acesta va fi Duhul. Şi aceasta-i ceea ce Dumnezeu a promis la acest timp din Efes. Crezi aceasta ca fiind Adevărul? Fie ca El să o acorde.

E-183 Eu văd un lucru. Ea suferă cu ceva ca o durere de sinus sus aici în capul ei. Aceasta este adevărat.
Aşa e? Ridică-ţi mâna dacă este aşa.
Dar, sinusul nu te-ar face să strănuţi şi să te comporţi în felul acesta, astfel încât să ai de asemenea febră mare. Asta-i corect. Nu eşti din Phoenix.
Tu eşti de acolo unde sunt... sunt multe dealuri, pomi. Tu eşti din Flagstaff. E corect, nu-i aşa? Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Tu eşti D-na Earl. Da. E corect, aşa-i? Acum, du-te crezând, totul se va termina.

E-184 Acum, este El acelaşi ieri, azi şi în veci? Acum, Tatăl ceresc ştie că eu tocmai am văzut femeia. Vedeţi, Cuvântul adeverit. Acum, nu eu am făcut acestea. Eu sunt doar un om. La fel ca acest microfon. El e mut dacă eu nu vorbesc prin el, sau altcineva. Şi astfel e şi un om doar un mut. Dar, este Duhul şi Duhul acesta este chiar acolo printre voi. Înţelegeţi voi? El este Vindecătorul, nu eu.

E-185 Ce mai faceţi, domnule? Încă un om care este un străin pentru mine. Eu nu-l cunosc. Acum, din câte ştiu, eu nu l-am văzut în viaţa mea.

E-186 Dar, Duhul, Duhul Sfânt, Duhul Sfânt şi Isus Cristos sunt acelaşi Duh. Cel Uns, Isus, Omul, era Fiul lui Dumnezeu, dar Duhul Sfânt care era în El era Dumnezeu. „Tatăl Meu locuieşte în Mine.” Înţelegeţi? Este Duhul Sfânt, deci este încă Dumnezeu.

E-187 Acum, dacă eu doar aş putea să mă iau pe mine, dacă omul s-ar putea da pe sine la o parte, atunci acea parte moare, şi atunci e lăsat Duhul Vieţii să-şi facă treaba. Înţelegeţi? De aceea aştept acum, un minut, să văd ce se întâmplă până ce Ungerea începe.

E-188 Dacă Domnul Dumnezeu, în a cărui Prezenţă suntem îmi va descoperi, domnule, care este necazul tău, sau ceva ce aţi făcut, sau ceva despre tine, doar ceva. Desigur cu cât noi vom vorbi mai mult cu atât mai bine va merge. Dar, vedeţi, există şi alţii care stau în rând. Dar dacă El doar îmi spune care este necazul tău, mă vei crede a fi slujitorul Lui şi vei crede că El este prezent? O ruptură. Nu-i aşa? Nu-i aşa?

E-189 Acum, voi veţi zice: „Cum s-a făcut aceasta!” Aş fi vrut să ştiu. Nu este nimeni care să poată explica aceasta. Acesta-i un paradox. Înţelegeţi?

E-190 Aici şi s-ar putea ca tu să şti, eu am văzut altceva: o examinare; ai probleme cu inima, de asemenea. Ridică-ţi mâna ta. Domnule Anderson, tu poţi merge acasă acum. Isus Cristos te va face bine. Aşa este. Doar crede, ai credinţă. Nu te îndoi.

E-191 Ce mai faceţi, domnule? Noi suntem străini unul altuia. Eu nu vă cunosc. Din câte ştiu eu, aceasta-i prima dată când eu vă văd, sau vă cunosc. Aşa este. Dar El ne cunoaşte, ne cunoaşte pe amândoi.

E-192 Acum, şti tu de ce acestea se întâmplă? E harul Său permiţându-ne, căci... îi va face pe aceşti oameni conştienţi de Dumnezeu. Acum, eu nu ştiu nimic despre tine, nici nu te cunosc în vreun fel, tu eşti doar un om străin care a venit aici... Acum, va fi de-a dreptul un paradox să se întâmple ceva şi eu să aflu ce era în neregulă cu tine, sau ceva ce ai făcut, sau ceva ce nu s-ar fi cuvenit ca să faci, sau ceva ce nu ar trebui să faci, sau cine eşti, sau ceva despre tine.
Asta va trebui să fie un paradox, deoarece nu există nici o cale pentru cineva să ştie acestea, în afara unor revelaţii din nevăzut. Aşa e. Acum, dacă El va face aceasta pentru tine, între tine şi mine, astfel ca audienţa...
Nu un spectacol, ci ca ei să poată vedea că Efeseniul este aici, că acesta este lucrul care ridică podul între denominaţiuni şi ţara de slavă, El a promis-o, ca ei să poată fi asiguraţi că ceea ce noi le spunem este adevărul...

E-193 Acum, tu şti că eu nu te cunosc. Asta-i, ridică-ţi mâna astfel ca oamenii să vadă că tu... eu niciodată nu am văzut omul acesta în viaţa mea. El este doar un om stând aici. Întrebaţi pe oricare dintre ceilalţi. Tu suferi cu o ruptură. Aşa este. Tu de asemenea ai hemoroizi. Aşa e. Tu ai venit distanţă lungă ca să ajungi aici. Tu nu eşti american. Eşti canadian. Ai adus cu tine un fiu care are o boală psihică. Asta-i adevărat. Vrei să-ţi spun de unde eşti?
Tu eşti din provincia Saskatchewan, oraşul Saskatoon. Crede cu toată inima ta şi Dumnezeu te va trimite înapoi acasă cu fiul tău vindecat, dacă crezi. Crezi tu aceasta? Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-194 Credeţi? Domnul Dumnezeu încă rămâne Dumnezeu. Înţelegeţi? Nu există un altul decât El.

E-195 Ce mai faceţi? Aici este o doamnă, o străină pentru mine, poate puţin în vârstă. Eu niciodată nu am văzut-o. Dar, ea este doar o femeie, stând aici. Eu urmează să mă grăbesc, deoarece mai am doar şapte sau opt minute acum. Înţelegeţi? Acum, priviţi atenţi. Credeţi că aceste lucruri sunt adevărate? Cu toată inima? Ştii că este imposibil pentru mine să ştiu ce este în neregulă cu tine, sau ceva despre tine. Dar pentru Dumnezeu nu este imposibil să ştie, deoarece El a ştiut acestea chiar înainte ca să fie o lume. Nu este aşa?

E-196 Câţi cred aceasta ca fiind adevărat? Bineînţeles. El a cunoscut fiecare moment când voi veţi clipi din ochi. El este infinit.
Şi doar gândiţi-vă. Prin harul Lui, El este prezent cu Evanghelia Lui, aşa cum El a promis să facă. Atunci există un Cer şi noi vom merge în acesta. Şi noi suntem în acest Efes chiar acum. Noi suntem în acesta, ieşind din ceva şi intrând în altceva...

E-197 Aveţi aşa de multe lucruri greşite, complicaţii, aşa de multe lucruri greşite. Şi nu sunteţi de aici. Sunteţi de la vest de aici. Sunteţi din California. Asta aşa este. De asemenea aveţi un fiu care este bolnav. Aşa este... există ceva. Eu mereu văd apă, un foarte mare lac. Oh, este că aveţi pe cineva care vă este apropiat şi care trăieşte în Chicago, care mă cunoaşte. Aşa e. Aceasta este adevărat. Acum, ştiţi că eu nu vă cunosc, dar credeţi că Dumnezeu cunoaşte cine sunteţi? D-na McGuire. Vii s-a îndeplinit cererea. Mergeţi acasă, mulţumindu-i lui Dumnezeu.

E-198 Cum vă simţiţi? Persoană tânără puternică, dar boala şi infecţia nu au respect faţă de persoane. Câţi ştiţi aceasta? Noi ştim că ea nu are respect faţă de persoană.

E-199 Dacă tu poţi crede cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău că astma te-ar părăsi, dacă tu vei crede aceasta cu toată inima ta.

E-200 Crezi tu că boala la piept te va părăsi şi pe tine, soră de asemenea, şi că tu te vei face bine? Ce ai atins? Ea este la douăzeci de picioare de mine sau mai mult. Ea a atins pe Învăţător. Aceasta este congestie de nervi. Tu vei fi în ordine.

E-201 Este un lucru nobil pentru care stă aici această tânăra doamnă. Cu siguranţă ea îmi este străină. Eu niciodată nu am văzut-o. Dar, ea a fost adusă aici de altcineva. Şi ceea ce a adus-o aici, a fost faptul că a auzit o casetă pe care eu am făcut-o. Ea este aici căutând botezul Duhului Sfânt. Aceasta-i exact pentru ce este ea aici. Asta este adevărat, tânără doamnă. Aşa. Vino aici.

E-202 Dragă Dumnezeule, fie ca acest copil, stând aici, care a ieşit din întuneric la lumină, fie ca ea să primească Duhul Sfânt, să meargă la casa ei şi la cei preaiubiţi şi să le arate ce mari lucruri a făcut Isus pentru ea. Dumnezeu să te binecuvânteze. Nu te îndoi. Crede.

E-203 Dumnezeu poate vindeca toate felurile de nervi (Crezi tu aceasta?) şi condiţiile astmatice şi poate să te facă bine. Crezi tu aceasta? Atunci du-te crede cu toată inima ta. Şi Dumnezeu te va binecuvânta, frate.

E-204 Ce vârstă ai? (Sora răspunde: „Treizeci şi opt.”) Trebuie să te vindeci de acea nervozitate. Cam mult timp nu-i aşa, având tot felul de vrăji obositoare şi tot ce s-a întâmplat cu tine? Dar acestea te-au părăsit acum. Doar du-te înainte, crede.

E-205 Dumnezeu vindecă nervozitatea, boala de stomac, de asemenea. Tu crezi aceasta? Atunci du-te mănâncă ceea ce tu vrei. Isus Cristos te-a vindecat.

E-206 Voi credeţi acolo, fiecare din voi? (Adunarea: „Amin.”)

E-207 Acolo-i un om şezând, cu o cămaşă, privind la mine, da, el a privit în jos la cămaşa lui chiar acum. Da. Tu crezi că Dumnezeu poate vindeca boala de glande, că poate să te facă bine? Tu ai crezut atunci (nu erai tu?) când acest băieţel a fost tratat de aceea situaţie astmatică. Du-te acasă dragă, tu urmează să fi bine, de asemenea. Înţelegi? Crede cu toată inima ta.

E-208 Doamnă micuţă, şezând alături de soţ, acolo, poţi crede tu că ochii tăi vor fi bine, de asemenea? Crezi tu că Dumnezeu va vindeca acea boală de ochi? Ridică-ţi sus mâna dacă aceasta e pentru ce te rugai. (Sora ridică mâna) Vedeţi?
Ce au atins ei? Pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

E-209 Credeţi? Tu crezi, tinere? Dumnezeu poate vindeca acea problemă de sânge, o poate trata (vei crede tu aceasta?) poate să-ţi ia acea problemă de diabet şi să te facă bine. Crezi tu aceasta? Du-te spune-I Lui că o crezi şi du-te.

E-210 Vino domnule. Aveţi boală de stomac. Credeţi că Dumnezeu o poate vindeca, că poate să o facă bine? Du-te, crede. Tu vei fi bine, vei fi făcut întreg.

E-211 Vino, adu acest băieţaş. Priveşte aici, fiule. Ai venit de departe. Câteodată schimbarea de altitudine, de climă, este de ajuns, pentru a vindeca astmul. Dar există o singură vindecare sigură: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. El a dat pe Fiul Său pentru ca al tău să poată fi vindecat. Crezi tu aceasta? Crede cu toată inima ta şi boala îl va părăsi. El va fi normal, om sănătos. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

E-212 Tu crezi? Mai crează încă Dumnezeu paradoxuri? Sunt lucruri inexplicabile, nerezonabile, pe care oamenii nu le vor înţelege, cum se vor face, dar acestea sunt totuşi adevărate, nu-i aşa? Acum, câţi simţiţi şi ştiţi în duhul vostru că trebuie să fie Ceva aici care este dincolo de înţelegerea umană?

E-213 Acum, eu cred că noi am chemat cel puţin cincisprezece oameni în acel rând, pe fiecare din ei, şi patru sau cinci, şase, acolo în rând, fără cartonaşe de rugăciune. Oricum ei erau afară din rândul de acolo - afară în audienţă. Dar, noi suntem acum doar la un minut de timpul de încheiere.

E-214 A făcut-o El exact în felul cum El a zis că o va face? Acum, câţi cred că El este acelaşi ieri, azi şi în veci, simţind Prezenţa Lui? Acum voi aţi văzut Prezenţa Lui.
Acum ochii voştri au văzut. Urechile voastre au înţeles. Şi Dumnezeu a confirmat în faţa ochilor voştri Prezenţa Lui. Şi aceasta-i ceea ce voi simţiţi tot timpul, aceasta-i ceea ce vă condamnă când voi greşiţi şi vă spune să nu faceţi aceea, acelaşi Dumnezeu a devenit vizibil vouă aici în această după- masă în lucrările Lui. Câţi zic, amin, la aceasta. [Adunarea răspunde: „Amin.”] Sigur, aşa este. Acum, El este aici.

E-215 Este vreunul aici în mijlocul nostru, care nu a fost niciodată creştin, nu a avut nici o credinţă, care nu s-a dus la Biserică? Vrei tu să te ridici şi să zici: „Eu vreau să stau în picioare, nu pentru tine, slujitorule. Ci eu vreau să stau în picioare, în timp ce eu sunt în Prezenţa Lui, a acestei Persoane numită Isus Cristos, care este Duhul Sfânt peste noi acum! Eu vreau să stau sus şi să zic: ‚Eu vreau ca Tu să mă salvezi de păcatele mele?'” Aceasta-i tot ce eu vreau să facă, doar să stea sus şi să mărturisească. Aceasta-i tot ce mai avem timp să facem. Să zică: „Eu vreau să fiu un Creştin.” Ridică-te în picioarele şi apoi aşează-te din nou jos.

E-216 Este vreunul în clădire? Cât de mulţi sunt în clădire? Eu nu se cuvenea să zic: „Este vreunul,” deoarece acolo pot fi mai mulţi decât unul. Câţi din clădire se vor ridica chiar acum să zică: „Eu am greşit, Dumnezeule. Iartă-mă. Eu mă voi ridica să-Ţi dau mărturia că eu am greşit. Eu voi şedea jos atât timp cât sunt în Prezenţa Ta. Eu voi şedea jos.” Doar ridicaţi-vă.

E-217 Este acolo vreunul, sunt acolo mai mulţi decât unul? Văd o mână. Dumnezeu să te binecuvânteze, tânărule. Mai este cineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Este acolo un altul? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Dumnezeu să te binecuvânteze. Este acolo? Dumnezeu să te binecuvânteze, în spate acolo. Este acolo un altul: „Eu am fost greşit, Dumnezeule, iartă-mă.” Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.
„Eu am fost greşit. Eu - îmi pare rău, Doamne.” Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze.

E-218 Este cineva care a fost suspicios cu privire la această slujbă şi acum e convins că aceasta-i adevărată? Ridicaţi-vă acolo şi ziceţi: „Dumnezeule, iartă-mă”. Doar ridicaţi-vă sus aici şi ziceţi: “Eu am fost puţin suspicios, Frate Branham, dar acum nu mai sunt”. Ridicaţi-vă mâna. Nici unul? Mulţumesc!

E-219 Câţi credeţi că nu eu am făcut acestea ci Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. [Adunarea ridică mâinile.] Mulţumesc. Atunci voi veţi vedea lucrări mai mari decât acestea care s-au făcut, atâta vreme cât voi veţi crede. Doar staţi cu Cristos. Eu însumi voi face tot ce îmi stă în putinţă să stau drept cu El.

E-220 Acum, câţi dintre cei de aici sunt bolnavi şi în nevoie? Ridicaţi-vă mâinile sus: „Eu sunt - eu sunt bolnav, Frate Branham. Eu sunt în nevoie.” Vedeţi, doar priviţi la oameni. Acum, vreţi voi să faceţi aceasta şi doar să credeţi cuvântul meu în această măsură. Să ne punem mâinile noastre unul pe altul, în timp ce eu doar ţin mâna mea îndreptată spre voi. Să ne rugăm.

E-221 Dragă Dumnezeule, aduc în faţa ta această audienţă mică în această după masă, unde noi am auzit şi citit Cuvântul lui Dumnezeu.
Noi ştim că El este în întregime adevărul, deoarece El este Cuvântul Tău. Acum, noi nu numai că-l credem a fi adevărat, ci noi ştim că El este adevărat. Noi Te-am văzut, Doamne, făcând ceva care-i va face pe oameni să ştie că încă există dincolo de paradoxurile lumii şi spaţiului legile naturale ale lui Dumnezeu. Noi putem vedea aceasta aici deoarece acea lege a morţii lucrează într-un trup uman, iar ştiinţa a eşuat să trateze prin cercetările ei. Şi, Doamne, noi îţi suntem recunoscători pentru aceşti oameni. Noi în nici un caz nu îi subapreciem. Noi suntem mulţumitori pentru ei. Dar, Doamne, când se ajunge la un moment în care ei nu mai pot face nimic, atunci noi vedem măreaţa Ta mână venind înăuntru. Atunci ştim că nu există om, sau doctor, sau vreun remediu care să-i poată vindeca. Atunci vedem pe Fiul lui Dumnezeu venind jos şi împlinind promisiunea, acea în care cu toţi credem...

E-222 Fiecare persoană care nu este salvată şi vrea să fie salvată să-şi ridice mâna sus. Dumnezeule, ceva le-a avertizat inimile. Unii din ei au zis că ei au greşit, poate au decăzut şi vreau să vină înapoi. Eu mă rog ca Tu să-i primeşti pe fiecare înapoi. Căci ei ştiu, Doamne, şi au ştiut... mulţi dintre ei poate m- au cunoscut în aceşti ani şi au aflat de la mine sau ştiu, că nu există nici un lucru bun în om şi mai ales în mine. Cum poate acolo fi vreun lucru bun? Dar, totuşi ei văd acel Cuvânt pe care Dumnezeu l-a promis, manifestat. Ei sunt convinşi că el este Adevărul. Ei l-au acceptat.

E-223 Pe mulţi de aici eu nu i-am putut aduce pe platformă. Şi, Tată, Tu îmi ţi socoteală, şi şti că niciodată nu am zis că este ceva ce eu pot face, nimic mai mult decât să mă supun Ţie şi să las să mă iei la o parte şi să pui Duhul Sfânt acolo să lucreze. Acum, Tată, dacă o persoană a putut să facă aceasta şi alţi o pot face şi eu mă rog ca fiecare dintre cei care şi-au pus mâinile unul peste celălalt, care sunt bolnavi şi năpăstuiţi, să fie vindecaţi chiar acum.

E-224 Lasă ca Marele Duh Sfânt să treacă prin clădire chiar acum şi să facă pe fiecare bine. Salvează pe fiecare, Doamne. Dă-ne o astfel de experienţă. Toarnă afară Duhul Sfânt, Doamne, peste această audienţă. Oh, noi privim după Tine ca să faci lucruri mari în această săptămână care vine. Doar lasă să fie aşa, Doamne, chiar acum, în Numele lui Isus Cristos.

E-225 Acum, să ne ridicăm toţi în picioare. Credeţi voi cu toată inima voastră? Acum, eu mă întreb dacă sora noastră de la pian, ne va da un un mic acord din acest: „Eu îl voi lăuda. Eu îl voi lăuda.” Voi aţi auzit acest cântec? Acum, să-l cântăm împreună. Noi sperăm să vă întâlnim şi mâine seară. Veţi fi imediat liberi să plecaţi, dar acum eu vreau să cânt acest cântec cu voi. Bine, atunci să cântăm.
Eu îl voi lăuda, (Să ne ridicăm mâinile noastre.)
Eu îl voi lăuda,
Laudă Mielului ucis pentru păcătoşi.
Daţi-I slavă, voi toţi oamenii,
Căci sângele Lui a îndepărtat fiecare pată.
Să ne aplecăm capetele noastre acum pentru rugăciunea de despărţire. în ordine, fratele Jewel Rose urmează să ne lase să plecăm. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Rose, în timp ce noi avem...
Eu îl voi lăuda,
Laudă Mielului ucis pentru păcătoşi.
Daţi-I slavă, voi toţi oamenii,
Căci sângele Lui a îndepărtat… fiecare pată...