E-1 Eu am ales în seara aceasta pentru un text scurt, sau citire scurtă, cu voia Domnului, să ne dea contextul acestuia, din Sf. Matei 13:24 la 30. Şi apoi de asemenea eu-eu vreau să citesc de la 36 la 40, doar în câteva momente. Acum Sf. Matei, al 13-lea capitol, şi începând cu al 24-lea verset din al 13-lea capitol din Sf. Matei. Ascultaţi atenţi la citirea Cuvântului. Cuvintele mele vor da greş, dar a Lui nu.
Le-a pus înainte o altă pildă, zicând, Împărăţia cerului se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în câmpul lui:
Dar în timp ce el dormea, duşmanul lui a venit şi a semănat neghină printre grâu, şi a plecat pe drumul lui.
Dar când firele au răsărit, şi au produs roadă, atunci a apărut şi neghina.
Astfel slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis, Domnule, nu ai semănat tu sămânţă bună în câmpul tău? de unde are dar neghine?
Şi el le-a spus, Un vrăjmaş a făcut aceasta. Şi slujitorii i-au zis, Vrei tu atunci ca noi să mergem... să le adunăm?
Dar el a zis, Nu; ca nu cumva în timp ce adunaţi neghina, voi să smulgeţi şi grâul cu ele.
Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş: şi în timpul secerişului eu voi trimite înainte secerătorii, Adunaţi voi laolaltă mai întâi neghinele, şi legaţi-le în snopi să le ardeţi: dar adunaţi grâul în grânar.

E-2 Aţi observat, "Adunaţi neghinele mai întâi, şi legaţi-le"? Acum, citind aceasta, acolo era ceva ciudat care a venit la mine în timp ce stăteam sus pe vârful Munţilor Catalina noaptea trecută, în rugăciune. Şi apoi m-am gândit, unde pot eu să adun un cuvânt care l-aş putea folosi pentru aceasta asupra căruia am vrut să vorbesc în seara aceasta?

E-3 Şi am mers jos şi am aflat cuvântul de discrepanţă, astfel am luat dicţionarul şi am căutat ce înseamnă cuvântul discrepanţă. Şi acesta înseamnă că este "semănând discordie," sau-sau, "fiind contrar," sau, aşa cum zice Webster, [dicţionarul Webster – Trans.] semănând o discordie, ceva diferit," sau, "fiind contrar la ceea ce a fost deja." Deci m-am gândit, textul din seara aceasta, eu l-aş numi: Sămânţa de Contradicţie. Şi nădăjduiesc că Domnul va binecuvânta Cuvântul Lui acum aşa cum ne apropiem de El.

E-4 Şi noi de asemenea ştim că El a interpretat, în versetul 36 şi-şi la 43, cum că această sămânţă s-a maturizat. Şi în timp ce suntem la ea, să citim aceea de asemenea, versetul 36 acum până la 43.
Şi când Isus a trimis mulţimea, El a intrat în casă: şi ucenicii lui au venit la el, zicând, Tâlcuieşte-ne pilda despre neghina din câmp.
Şi El a răspuns şi a zis către ei, Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului;
Şi câmpul este lumea; sămânţa bună sunt fiii împărăţiei; dar neghinele sunt fiii celui rău;
Duşmanul care îi seamănă este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii; iar secerătorii sunt îngerii.
Tot aşa cum neghinele sunt adunate şi arse în foc; tot aşa va fi la sfârşitul lumii.
Fiul omului va trimite îngerii lui, şi ei vor aduna din împărăţia lui toate lucrurile care păcătuiesc, şi pe cei ce fac fărădelege;
Şi-i va arunca într-un foc, un cuptor de foc: şi acolo va fi plâns, sau va fi bocet şi scrâşnirea dinţilor.
Atunci cei neprihăniţi vor srăluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are o ureche... să audă.

E-5 Acela era Isus dând interpretarea pildei, Însuşi, de aceea noi ştim deci ce înseamnă interpretarea. Şi acum aşa cum ne apropiem de aceasta, de această semănare a sămânţei şi-şi recoltarea, acum El o interpretează. Şi apoi eu cred că Isus vorbea această pildă în ziua Lui, dar însemna să fie la sfârşitul lumii, sau, sfârşitul epocii, care este această zi. Şi eu cred că acest text mic din seara aceasta este foarte potrivit pentru ora în care trăim, deoarece Isus distinct a zis aici că "strângerea va fi la sfârşitul acestei lumi," că aceea este când va fi sfârşitul; strângerea grâului, şi tot la fel strângerea neghinei şi arderea lor, şi să ducă înăuntru grâul în Împărăţie. Şi eu cred că aceasta a fost în felul acesta.

E-6 Şi o altă Scriptură mă conduce să cred în acest fel, eu am scris-o aici jos, este Matei 24:24, unde se zice că, vorbeşte despre locul, sămânţa de contradicţie. Isus a zis că cele două vor fi aşa de apropiate împreună încât ar înşela chiar pe cei Aleşi dacă ar fi posibil. Aproape exact la fel.

E-7 Un alt loc în Scriptură unde este scris, că ploaia cade peste cel drept şi cel nedrept.

E-8 Îmi amintesc prima mea experienţă de când am venit printre oamenii Penticostali. Eu am fost la Mishawaka, Indiana. Şi am fost la o mare convenţie, o sală cam ca aceasta, unde Nordul şi Sudul au venit împreună. Din cauza acelor zile, de segregaţie, ei au trebuit să se întâlnească acolo sus. Ei au fost două mari ordine din fraţii Penticostali. Eu niciodată nu am auzit de ei sau să-i întâlnesc mai înainte. Prima dată când am auzit vorbind în limbi. Şi la capătul rândului, din convenţie... Eu ne fiind un membru printre ei, eu eram doar un lucrător tânăr Baptist, am şezut în spate de tot înapoi. Şi îmi amintesc de prima dată când am auzit pe cineva vorbind în limbi, eu nici măcar nu am ştiut ce-ce era toată aceasta. Şi apoi aceşti doi oameni, în special, au stat în faţă, unul vorbea în limbi iar celălalt tălmăcea ce a spus omul. Ei bine, eu doar am început să-mi studiez Biblia cât am putut de tare, acolo atunci, şi am aflat că aceea era Scriptural. Aceea era exact ce Scriptura, ce ar face Duhul Sfânt.

E-9 Ei bine, cam cu o zi după aceea. Seara aceea inima mea a fost aşa de tulburată. Am dormit într-un câmp de porumb. Eu nu am avut suficienţi bani să-mi iau un-un-un pat, astfel eu doar aveam bani suficienţi cu care să ajung acasă, şi mi-am luat ceva gogoşi, vechi de două zile, sau chifle, erau acestea, şi pentru micul meu dejun. Şi eu eram bine venit să mănânc cu ei, dar eu nu aveam bani să pun înăuntru. În zilele acelea, aceea era în depresiune, 1933, astfel a fost-a fost să meargă destul de greu. Şi deci m-am gândit, "Ei bine, eu voi... Eu nu vreau să mănânc cu ei, dar eu vreau să ştiu ce au ei. Ei au ceva ce eu nu am."

E-10 Deci în dimineaţa aceea eu eram... ei mi-au cerut, "Toţi predicatorii să vină la platformă şi doar să vă identificaţi, cine sunteţi, de unde sunteţi."

E-11 Ei bine, eu-eu doar am zis, "William Branham, evanghelist, Jeffersonville," am şezut jos. Ei bine, la timpul acela eu eram cel mai tânăr predicator de pe platformă. Iar în ziua următoare ei m-au chemat la platformă să vorbesc. Şi apoi după ce am vorbit, păi, noi am avut un timp minunat, şi apoi eu am început să cunosc diferiţi oameni care m-au invitat la bisericile lor. Apoi după ce ei...

E-12 După aceea, păi, m-am gândit, "Dacă eu aş putea ajunge numai unde erau aceşti doi oameni principali care au vorbit în limbi şi au tălmăcit!" Aceea mă ardea în inima mea, eu am vrut-o aşa de mult. Ei bine, aşa cum v-am spus la început, un dar mic care-l trageţi de-o parte. Ştiţi, darurile şi chemările sunt fără pocăinţă, voi le aveţi toată viaţa voastră, vedeţi, tu eşti născut cu ele, dacă ele sunt daruri de la Dumnezeu. Astfel eu întotdeauna, de când eram un copilaş mititel, aceasta mi s-a întâmplat întotdeauna, oameni care mă cunosc în toată viaţa mea, ei ştiu că asta-i adevărat. Ei bine, dacă m-am gândit... Eu nu am ştiut ce era aceasta atunci, numită o viziune, eu doar nu ştiam ce era aceasta. Dar m-am gândit, "Dacă aş putea vreodată vorbi cu ei!" Ei bine, iar duhul care era în clădire se simţea de parcă era într-adevăr Duhul lui Dumnezeu.

E-13 Astfel eu-eu am ajuns să vorbesc cu unul din ei, şi i-am pus câteva întrebări, iar el era un Creştin real veritabil. Acolo nu era îndoială despre aceea, omul acela a fost un adevărat credincios. Iar următorul bărbat, când am vorbit cu el, dacă am întâlnit cândva un făţarnic, acela era unul din ei. Omul acela era de fapt... Soţia lui era o femeie cu părul blond, şi el avea copii cu... doi copii cu o femeie cu părul negru. Şi m-am gândit, "Ei bine, ce-i acum? Iat-o aici, eu sunt-eu sunt cu totul încurcat. Eu sunt un fundamentalist; acesta trebuie să fie Cuvântul, sau aceasta nu este corect. Şi aici este Duhul acela, unul a sunat, după tot ce ştiu eu, veritabil; iar celălalt nu era bun deloc; iar Duhul cădea peste amândoi. Acum, cum poate fi aceea?" Eu am, aceasta m-a nedumerit.

E-14 Cu doi ani mai târziu, eu mă rugam într-o peşteră unde mergeam să mă rog. A ajuns praf în peşteră, şi într-o dupămasă am ieşit afară, mi-am pus Biblia pe un buştean, şi vântul a suflat deschizând-O la Evrei, capitolul al 6-lea. Care zicea, că în zilele din urmă, cum va fi dacă noi am căzut de la Adevăr şi ne-am reînnoit din nou spre pocăinţă, acolo nu mai era jertfă pentru păcat, şi cum că spini şi scăieţi, care erau aproape să fie respinşi, al căror sfârşit este să fie arse; dar ploaia cade peste pământ, deseori, să-l ude, să-l pregătească; dar spinii şi mărăcinii vor fi respinşi, însă grâul va fi strâns. Şi m-am gândit, "Ei bine, aceasta s-a întâmplat doar ca vântul s-o sufle deschis." Ei bine, eu doar mi-am pus Biblia jos din nou. Şi mam gândit, "Ei bine, acum eu doar voi..." Şi aici a venit vântul şi a suflat şi a deschis-O. Aceea s-a întâmplat de trei ori. Şi m-am gândit, "Ei bine, acum, asta-i ciudat."

E-15 Şi apoi aşa cum m-am ridicat, şi m-am gândit, "Doamne, de ce ai deschide Tu Biblia aceea ca eu să o citesc, eu... când eu ajung jos la aceea, unde 'spini şi mărăcini, care sunt aproape spre respingere, al căror sfârşit este să fie arse'?" Mam gândit, "De ce, ai deschide Tu aceea pentru mine acolo?" Şi aşa cum mă uitam afară peste...

E-16 Acum, aceste viziuni reale au venit fără a trage în vreo viteză. Acela este doar Dumnezeu. Vedeţi? M-am uitat şi am văzut un pământ care se învârtea în faţa mea, şi am văzut că el a fost tot arat. Acolo era un om îmbrăcat în alb, a plecat în jur semănând grâu. Şi după ce el a mers în jurul curburii pământului; pe acolo a venit un om, arăta oribil, şi el era îmbrăcat în negru, şi el arunca sămânţă de buruieni peste acesta tot. Ele amândouă au crescut împreună. Şi când ele au ieşit, ele amândouă erau însetate, căci era nevoie de o ploaie. Şi fiecare se părea că se ruga, cu căpşorul lui aplecat, "Doamne, trimite ploaia, trimite ploaia." Şi norii mari au venit sus, şi ploaia a căzut peste amândouă. Când a făcut-o, grâuşorul a sărit în sus şi a început să zică, "Laudă Domnului! Laudă Domnului!" Şi mica buruiană a sărit sus chiar la aceeaşi parte, şi a zis, "Laudă Domnului! Laudă Domnului!"

E-17 Şi atunci viziunea a fost interpretată. Ploaia cade peste cei drepţi şi cei nedrepţi. Acelaşi Duh poate cădea într-o adunare, şi fiecare se bucură în aceasta: făţarnici, Creştini, şi toţi împreună. Exact corect. Dar ce este aceasta? Prin roadele lor sunt ei cunoscuţi. Vedeţi? Aceea este singura cale cum poate fi vreodată cunoscută.

E-18 Apoi voi vedeţi aceea acum, din moment ce ovăz sălbatic, sau grâu sălbatic şi boabe uneori imită un grâu domestic, veritabil, aşa de aproape încât ar înşela chiar pe cei Aleşi. Eu cred că noi trăim într-o epocă potrivită, când aceste lucruri ar trebui să fie predicate şi să se vorbească despre ele.

E-19 Observaţi în versetul 41, cele două de asemenea foarte aproape, aşa de aproape în zilele din urmă încât El nu a făcuto... El nu a putut să depindă de ceva biserică anumită să le separe, să zicem, Metodiştii sau Baptiştii, sau Penticostalii, să le separe. El a zis, "El trimite îngerii Lui să le separe." Un înger vine să aducă separarea, segregaţia între cei drepţi şi cei greşiţi. Şi nimeni nu poate face aceea decât Îngerul Domnului. El este Acela care va spune care este corect şi care este greşit. Dumnezeu a zis că El va trimite îngerii Lui în timpurile din urmă. Nu îngeri jos pe aici, ci îngeri la timpul din urmă, şi vor aduna împreună. Noi ştim că acesta este timpul secerişului care vine acum. Acum, un înger este de fapt interpretat un "mesager." Şi noi vedem că există şapte îngeri ai celor şapte biserici, şi acum... nu, prin epocile bisericii.

E-20 Observaţi cine a spus El că erau semănătorii, şi de asemenea ce era sămânţa. Unul, semănătorul era El, Fiul lui Dumnezeu, care a mers înainte semănând Sămânţa. Şi un vrăjmaş a venit în urma Lui, care era Diavolul, şi a semănat sămânţa discordiei, în urma semănării Seminţei corecte. Acum, prieteni, aceea s-a întâmplat prin fiecare epocă de când am avut o lume. Exact. Peste tot de la început, a început chiar acelaşi lucru.

E-21 Acum El a zis, "Sămânţa lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu." Isus a zis, într-un anumit loc, căci "Cuvântul este o Sămânţă." Şi fiecare sămânţă va rodi din soiul ei. Şi acum dacă Creştinul, copiii lui Dumnezeu, copiii Împărăţiei au devenit Sămânţa lui Dumnezeu, atunci ei trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în epoca în care trăiesc ei, pentru Sămânţa promisă din epoca aceea. Dumnezeu a dat Cuvântul Lui la început, şi fiecare epocă şi-a avut Sămânţa ei, timpul ei, promisiunile ei.

E-22 Acum, când Noe a venit pe scenă, şi el era Sămânţa lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu pentru acea epocă.

E-23 Când Moise a venit, el nu a putut veni cu mesajul lui Noe, acela nu mergea, căci el era Sămânţa lui Dumnezeu pentru timpul acela.

E-24 Apoi când a venit Cristos, El nu putea veni cu epoca lui Noe sau a lui Moise; acesta era timpul Lui, pentru o fecioară să zămislească, şi să nască un Fiu, şi El să fie Mesia.

E-25 Acum, noi am trăit prin epoca lui Luther, epoca lui Wesley (epoca Metodiştilor), peste tot în jos prin epoci, şi epoca Penticostală, şi fiecărei epoci îi este dată o promisiune a Cuvântului. Iar oamenii din epoca aceea, care manifestă Cuvântul acela promis, este Sămânţa acelei epoci, conform cu ce a zis Isus chiar aici, "Ei sunt copiii Împărăţiei." Asta-i adevărat. Manifestarea Duhului Sfânt operând prin copiii Lui sunt acea Sămânţă a Împărăţiei pentru epoca aceea.

E-26 Observaţi, neghina era aceea, duşmanul, Satan, care a semănat discordie, sau-sau sămânţa de contradicţie, el era cel vinovat de a face acest lucru oribil. Satan şi-a semănat sămânţa lui de la început, când Dumnezeu a pus prima Lui recoltă de fiinţe umane pe pământ. Adam, desigur, până acum ştia că exista o-o cunoştinţă a adevărului, şi a binelui şi răului, şi el nu a ajuns încă la aceea.

E-27 Dar noi aflăm, că Dumnezeu le-a dat copiilor Lui Cuvântul Său ca Apărare a lor. A lor... Noi nu avem altă Apărare decât Cuvântul lui Dumnezeu. Aceea este Apărarea noastră. Nu există bombe, nici adăposturi, nici locuri de ascundere, nici al Arizonei, sau Californiei, sau oriunde este acesta; există numai o Apărare pe care o avem, şi aceea este Cuvântul. Şi Cuvântul sa făcut trup şi a locuit printre noi, care este Cristos Isus, El este singura noastră Apărare. Fiind în El, noi suntem în siguranţă.

E-28 Nici măcar păcatul nu i se atribuie unui credincios veritabil. Aţi ştiut asta? Cel ce este născut din Dumnezeu, nu săvârşeşte păcat, el nu poate păcătui. Vedeţi? Acesta nici măcar nu este imputat. Păi, David, a zis, "Ferice de omul căruia Dumnezeu nu-i va ţine în seamă păcatul." Când tu eşti în Cristos, tu nu ai dorinţă să păcătuieşti. "Închinătorul, odată curăţit, nu mai are conştiinţă de păcat," voi nu o mai doriţi. Acum, pentru lume, tu ai putea fi un păcătos; dar, pentru Dumnezeu, tu nu eşti, pentru că tu eşti în Cristos. Cum poţi tu fi într-un păcătos când tu eşti în Cel fără păcat, şi Dumnezeu îl vede numai pe Acela în Care eşti tu?

E-29 Acum acest timp al secerişului. La început, când Dumnezeu a semănat Sămânţa Lui pe pământ şi a dat-o în inimile copiilor Lui, familia Lui, să ţină acel Cuvânt, aceea era singura lor Apărare, să ţină acel Cuvânt! Aici a intrat vrăjmaşul şi a rupt Bariera aceea, prin semănarea seminţei de contradicţie, contrară la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă aceea era contradicţia la început, ea încă este! Orice care va adăuga ceva la Cuvântul lui Dumnezeu, încă este sămânţa de contradicţie! Mie nu-mi pasă de unde vine aceasta, dacă este de la organizaţie, dacă este din surse militare, dacă este din puteri politice, orice care este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, este sămânţa de contradicţie!

E-3

E-31 Noi observăm că primul semănător al seminţei de contradicţie a fost înfierat "Diavolul," şi noi ştim că acesta a fost, în Geneza 1. Acum noi aflăm, şi aici în-în Cartea lui Matei, al 13-lea capitol, Isus încă înfierează orice contradicţie la Cuvântul Lui ca fiind "Diavolul." Şi acest 1956, orice care seamănă contradicţie, contrar la Cuvântul scris al lui Dumnezeu, sau pune vreo interpretare personală la Acesta, este sămânţa de contradicţie. Dumnezeu nu va onora aceasta. El nu poate. Aceasta nu se va amesteca. Aceasta cu siguranţă nu. Este ca sămânţa de muştar; ea nu se va amesteca cu nimic altceva, voi nu puteţi s-o hibridaţi, ea trebuie să fie lucrul veritabil. Sămânţă de contradicţie!

E-32 Acum noi aflăm, când Dumnezeu a semănat Sămânţa Lui în Grădina Edenului, noi aflăm că ea a rodit un Abel. Dar când Satan şi-a semănat sămânţa lui de contradicţie, aceasta a rodit un Cain. Una a rodit unul neprihănit; una a rodit unul nedrept. Din cauză că Eva a ascultat la cuvântul de contradicţie, contrar cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi aceasta a început mingea păcatului să se rostogolească chiar acolo, şi s-a rostogolit de atunci încoace. Şi noi niciodată nu-l vom scoate de tot afară până când îngerii vin şi separă lucrul, şi Dumnezeu duce copiii Lui la Împărăţie, iar neghinele vor fi arse. Observaţi acele două viţe.

E-33 Dacă noi aveam doar mai mult timp la acest subiect, însă doar să atingem punctele înalte, aşa ca să putem merge drept în a ne ruga pentru bolnavi în următoarele câteva minute.

E-34 Observaţi, seminţele lor au crescut împreună chiar exact cum a zis Dumnezeu aici de asemenea în al 13-lea capitol, din textul nostru din seara aceasta, din Matei, "Lăsaţi-le să crească împreună." Acum, Cain a mers în ţara lui Nod, şi-a găsit o nevastă, şi s-a căsătorit; şi Abel a fost ucis, şi Dumnezeu l-a ridicat pe Set să-i ia locul. Iar generaţiile au început să se mişte înainte, între bine şi rău. Acum, noi observăm că ei s-au adunat, fiecare din ei, timp după timp, şi Dumnezeu a trebuit să... Aceasta a devenit aşa de rea încât Dumnezeu a trebuit să o distrugă.

E-35 Dar ei în final au venit înainte până când amândouă dintre seminţele acelea, sămânţa de contradicţie şi Sămânţa lui Dumnezeu, au rodit capetele lor veritabile, şi aceea a sfârşit-o sus în Iuda Iscarioteanul şi în Isus Cristos. Căci, El era Sămânţa lui Dumnezeu, El era începutul creaţiunii lui Dumnezeu, El nu era cu nimic mai puţin decât Dumnezeu. Iar Iuda Iscarioteanul a fost născut fiul pierzării, a venit din iad, sa întors în iad. Isus Cristos era Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat. Iuda Iscarioteanul, în contradicţia lui, era sămânţa Diavolului, a venit în lume, şi pentru amăgire; întocmai cum a fost el la început, Cain, tatăl lui de odinioară.

E-36 Iuda doar s-a jucat de-a biserica. El nu era într-adevăr sincer, el nu avea de fapt credinţă, (el nu l-ar fi vândut niciodată pe Isus). Dar, voi vedeţi, el a semănat sămânţa aceea de contradicţie. El a gândit că poate să se facă prieten cu lumea, mamona, şi să aibe de asemenea prietenie cu Isus, dar a fost prea târziu ca el să facă ceva privitor la aceasta. Când a venit ora de noapte, când el a făcut acest lucru rău, el a trecut linia de separare între a merge înainte şi a se întoarce înapoi. El a trebuit să meargă înainte în calea pe care a mers, ca un înşelător. El a semănat sămânţa de contradicţie, el a încercat să afle favor cu organizaţiile acelea mari din acea zi, cu Fariseii şi Saducheii. Şi s-a gândit că-şi va face o piesă de monedă, şi va fi popular printre oameni. Dacă aceea nu determină pe aşa mulţi oameni să intre în acea contradicţie, încercând să afle favor cu omul! Să aflăm favor cu Dumnezeu, nu cu omul. Dar aceea este ce a făcut Iuda când aceste contradicţii au înaintat sus în el.

E-37 Şi noi ştim că Isus era Cuvântul, Sf. Ioan 1, a zis, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit aici printre noi." Atunci, Cuvântul este o Sămânţă, apoi Sămânţa devine trup şi locuieşte printre noi.

E-38 Dacă Iuda era sămânţa vrăjmaşului şi contradicţia, ea de asemenea a devenit trup şi a locuit printre noi în persoana lui Iuda Iscarioteanul. El niciodată nu a avut reală, credinţă reală. El avea ce a gândit el că era o credinţă. Există un astfel de lucru ca a avea credinţă; şi o credinţă prefăcută.

E-39 Şi o credinţă veritabilă de la Dumnezeu va crede în Dumnezeu, şi Dumnezeu este Cuvântul, aceasta niciodată nu va adăuga nimic la Acesta. Biblia ne spune că dacă noi adăugăm un cuvânt, sau scoatem un Cuvânt, partea noastră va fi scoasă din Cartea Vieţii, Apocalipsa 22:18, ultimul capitol de încheiere.

E-40 La primul început, prima Carte a Bibliei, Dumnezeu le-a spus să nu strice un Cuvânt din Aceea, "fiecare Cuvânt trebuie să fie ţinut," ei trebuie să trăiască prin acel Cuvânt. Isus, în mijlocul Cărţii, a venit şi a zis aceea în epoca Lui, şi a zis, "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt carecare iese din gura lui Dumnezeu." Şi în epoca de încheiere a Apocalipsei, ne-a prezis, că, "Oricine va scoate un Cuvânt din Carte, sau adaugă un cuvânt la Aceasta, partea lui va fi luată din Cartea Vieţii."

E-41 De aceea acolo nu poate fi nimic umbros, doar un Cuvânt veritabil, neamestecat al lui Dumnezeu! Aceia sunt fiii lui Dumnezeu, fiicele lui Dumnezeu, care nu sunt născuţi prin voia omului, sau prin strângere de mână, sau ceva formă de botez; ci născuţi în Duhul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, şi Cuvântul manifestându-Se prin ei. Aceea este Sămânţa veritabilă a lui Dumnezeu!

E-42 Vrăjmaşul se înscrie la biserică şi devine foarte ortodox într-un crez sau ceva. Dar aceea nu e... Aceea e contradicţia, orice care se amestecă cu acea expresie de Adevăr veritabil al Cuvântului lui Dumnezeu.

E-43 Şi cum ştim noi? Noi zicem, "Ei bine, ei, tu ai un drept să-L interpretezi?" Nu, domnule! Nici un om nu are dreptul să interpreteze Cuvântul lui Dumnezeu. El este Propriul Lui interpret. El o promite, apoi El o face, aceea este interpretarea din aceasta. Când El a promis Aceasta, atunci El O împlineşte, aceea este interpretarea Acestuia. Orice contrar la Cuvântul lui Dumnezeu este o contradicţie! Absolut!

E-44 Acum, aşa cum am zis, Iuda nu a avut credinţă reală. El a avut o credinţă prefăcută. El a avut o-o credinţă că el s-a gândit că acela era Fiul lui Dumnezeu, dar el nu a ştiut că acela era Fiul lui Dumnezeu. El nu ar fi făcut-o. Şi un om care va compromite asupra acestui Cuvânt al lui Dumnezeu fiind Adevărul, el are o credinţă prefăcută. Slujitorul veritabil al lui Dumnezeu se va ţine de acel Cuvânt.

E-45 Cu câteva seri în urmă, un oarecare lucrător, din Arizona, dintr-o şcoală mare, renumită aici în oraşul acesta, a venit la mine şi a zis, "Eu-eu vreau să te îndrept la ceva" (eu am zis...) "când tu ai o şansă."
Eu am zis, "Aceasta este cea mai bună şansă de care ştiu eu. Vino pe la noi."

E-46 Şi astfel el a venit pe la noi, el a zis, "D-le Branham, tu încerci... Eu cred că eşti sincer şi eşti cinstit, dar tu încerci să introduci la o lume o Doctrină apostolică." Şi a zis, "Epoca apostolică a încetat cu apostolii."

E-47 Am zis, "Primul lucru care aş vrea să te întreb, fratele meu, crezi tu că fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este inspirat?"
El a zis, "Da, domnule, eu cu certitudine cred."

E-48 Eu am zis, "Atunci, ai vrea să-mi arăţi în Cuvânt unde a încetat epoca apostolică? Acum, tu să-mi arăţi unde este aceasta, eu voi crede cu tine." Şi Aam zis, "Scriitorul apostolicilor, cel care avea cheile Împărăţiei, în ziua Cincizecimii când a fost introdusă epoca apostolică, ei au zis, 'Bărbaţi şi fraţi, ce putem face să fim salvaţi?' El a zis, 'Pocăiţivă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor, iar voi veţi primi darul Duhului Sfânt, căci promisiunea este pentru voi şi pentru copiii voştri, şi pentru cei ce sunt departe acum, chiar aşa de mulţi câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru.' Acum, cum poate Cuvântul să Se contrazică?"
Omul a zis, "Eu am o răceală îngrozitoare în seara aceasta." Eu am zis, "Şi eu cred aşa, de asemenea." Vedeţi?

E-49 Acum spuneţi-mi voi, Dumnezeu încă mai cheamă? Dacă Dumnezeu încă mai cheamă, atunci epoca apostolică încă e în existenţă. Cu certitudine! Aşa de mulţi câţi va chema Domnul Dumnezeul nostru, totdeauna cheamă, totdeauna va chema, aşa de mulţi câţi va chema El, aceasta încă va fi epoca apostolică, căci Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-50 Acum, noi aflăm astăzi că această contradicţie a fost semănată prin fiecare epocă. Dacă ar fi fost posibil să o luăm în următoarele zece sau cinsprezece minute, eu aş face-o, dar tu nu poţi. În jos prin epoci... Noi suntem toţi, cei mai mulţi dintre noi citesc Biblia. Şi acum ca atunci când a venit Isus, şi El a găsit acea contradicţie, contrară. El era Cuvântul manifestat, El era interpretarea lui Dumnezeu a Cuvântului, pentru că El a zis, "Cercetaţi Scripturile, căci în ele vă gândiţi că aveţi Viaţă Eternă, şi ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine." Ia te uită. El-El era interpretarea Cuvântului. Şi fiecare născut din nou fiu şi fiică a lui Dumnezeu din această epocă este interpretarea Cuvântului. Voi sunteţi epistole scrise, citite de toţi oamenii. Da.

E-51 Observaţi, El a zis, "În zadar Mi se închină ei, învăţând contradicţie ca Învăţătură. În zadar Mi se închină ei, învăţând ca Învăţătură contradicţia, învăţătură omenească, crezuri omeneşti, învăţând aceea a fi Cuvântul lui Dumnezeu, când aceasta nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu."

E-52 Priviţi, fiecare epocă produce o astfel de recoltă, fiecare epocă a făcut-o, şi a noastră nu are scuză. Noi avem acelaşi lucru, şi o mai mare epocă din aceasta decât toate celelalte epoci puse laolaltă, căci aceasta este sfârşitul istoriei lumii. Aceasta este marea contradicţie care a fost vreodată pe pământ, este pe faţa pământului astăzi. Contradicţia în alte epoci 1-a tras la o parte de la Dumnezeul viu şi adevărat, la idoli. Astăzi, Isus a zis în Matei 24:24 că aceasta va fi aşa de apropiată încât ar înşela chiar pe cei Aleşi dacă ar fi fost posibil. Vorbim despre contradicţie! Oh, este aşa de viclean. Satan este printre oameni, şi doar aşa un teolog, aşa un Doctor în Divinitate, poate învăţa Cuvântul acela aproape perfect. Isus a zis aşa. Însă doar urmăriţi-l, acolo va fi pe undeva. A zis, "Ei bine, acum, aceea nu a fost pentru aceasta." Oh, da, aceasta este, de asemenea, vedeţi, căci Dumnezeu a zis că a fost.

E-53 Priviţi ce a făcut acesta. Aceeaşi contradicţie a adus mânia lui Dumnezeu peste zilele lui Noe, când Dumnezeu şi-a trimis profetul Lui afară şi a predicat un foc aprins, a chemat pocăinţă la oameni, iar contradicţia s-a înecat. Atunci ce a făcut Satan? A venit chiar în spate, în Ham, a început să o samene din nou. Aceea este exact corect.

E-54 Apoi a venit Moise, marele profet, să aducă copiii lui Israel sus afară din pustie. Ce s-a întâmplat? Moise, marele profet al lui Dumnezeu, le-a adus Adevărul absolut, Adevărul adeverit. El a întâlnit pe Dumnezeu. Dumnezeu a dovedit că el L-a întâlnit. Şi cum oamenii aceia de acolo din urmă, acei preoţi, şi ei aveau religiile lor, ritualurile lor, ritualurile lor şi de toate, dar Moise s-a ridicat ca o adeverire a interpretării Cuvântului. Să nu uitaţi asta! Moise era interpretarea lui Dumnezeu a promisiunii Lui. El a zis că el o va face; el era interpretarea lui Dumnezeu.

E-55 Ce s-a întâmplat? Biserica tocmai a pornit afară din Egipt, pe picioarele ei de câteva zile, şi ce s-a întâmplat? Satan a venit împreună cu contradicţia lui în persoana, al doilea Cain, care era Balaam, şi el a semănat contradicţia printre ei. Noi ştim că aceea era corect. Acel Balaam, învăţătura lui Balaam, că "noi toţi suntem la fel, noi slujim aceluiaşi Dumnezeu la care-i slujiţi voi," fundamental, el avea dreptate, căci el a oferit o jertfă care o oferea Dumnezeu; şapte berbeci, şapte boi pe şapte altare, şi s-a rugat aceluiaşi Dumnezeu tot aşa de perfect cum a făcut Moise jos în pustie, chiar exact la fel. Dar ei nu erau la fel! Preaumbrindu-ne ce se va împlini. Acolo era, din nou, Cain manifestat în persoana lui Balaam. Şi acolo era Dumnezeu manifestat în persoana lui Moise, interpretând Cuvintele Lui printr-o fiinţă umană, făcându-Se cunoscut, promisiunea Lui, printr-o fiinţă umană. Şi contradicţia s-a ridicat.

E-56 Aşa a făcut acesta în timpul lui Iuda, acolo a venit el cu contradicţia lui.

E-57 Şi, amintiţi-vă, acest păcat pe care oamenii aceia l-au crezut, că "noi suntem toţi la fel, ne închinăm la acelaşi Dumnezeu, noi toţi ar trebui să aparţinem la aceeaşi biserică, noi ar trebui să fim acelaşi popor," acel păcat nu a fost niciodată iertat lui Israel! Isus a zis, Însuşi, "Ei sunt toţi morţi!"

E-58 Ei au pierit, toţi afară de trei din ei, şi ei au fost aceia care au ţinut-o înainte şi au crezut promisiunea. Când cei fără voinţă au zis, "Noi nu putem lua ţara, şi este prea mult pentru noi," şi aşa mai departe; Caleb şi Iosua au liniştit poporul, şi au zis, "Noi suntem mai mult decât în stare să o luăm, căci Dumnezeu ne-a promis-o! Mie nu-mi pasă care este opoziţia!"

E-59 Şi noi încă putem predica vindecarea Divină, şi botezul Duhului Sfânt, şi încă să avem puterea lui Dumnezeu să ne despartă de lucrurile lumii. Dumnezeu a zis aşa! Epoca apostolică niciodată nu a încetat, şi ea nu va înceta, ea merge înainte.

E-60 Astfel, noi aflăm acelaşi semănător vechi de contradicţie. Şi amintiţi-vă, acel păcat niciodată nu a fost iertat. Acum, frate, dacă acesta nu a fost iertat atunci, ce să spunem despre acum când-sămânţa reală din toate epocile vine laolaltă?

E-61 Observaţi acest lucru mare pe care l-a făcut Balaam, acesta a mers înainte şi înainte, şi în final s-a sfârşit în venirea lui-lui Iuda Iscarioteanul, şi Isus. Ce era aceasta? Iuda şi Isus era întocmai exact o figură a lui Cain şi Abel. Căci, aşa cum Iuda era religios, tot aşa era şi Cain religios. Cain a zidit un altar, el a făcut o jertfă, el s-a închinat lui Dumnezeu, el era tot aşa de sincer în aceasta cum era celălalt. Însă, vedeţi, el nu avea descoperirea despre ce era Cuvântul. El s-a gândit că Adam şi Eva au mâncat ceva mere sau ceva fructe. Şi Cain... Abel, prin descoperire, a ştiut că aceea era greşit; acesta era sângele care i-a scos afară, şi el a jertfit un miel. Şi Dumnezeu a mărturisit că jertfa lui era corectă. Apoi el a devenit gelos şi a încercat să-şi omoare fratele. Şi aşa cum şi-a ucis fratele pe acelaşi altar pe care a murit jertfa lui, mielul a murit pe altar, tot aşa a vândut Iuda Iscarioteanul pe Isus Cristos pe altarul lui Dumnezeu, şi L-a omorât tot aşa cum Cain a omorât pe Abel. Căci, Cain era sămânţa de contradicţie.

E-62 Şi aşa era Balaam, profetul angajat, un om care ar fi trebuit să ştie mai bine. Şi Dumnezeu l-a avertizat prin semne şi minuni, şi chiar un catâr vorbind în limbi necunoscute, şi totuşi el a mers drept înainte tot la fel. El a fost născut să fie un-un semănător al contradicţiei.

E-63 Şi dacă Isus a prezis această epocă să sfârşească în cea mai mare contradicţie care a fost vreodată, epoca bisericii Laodicea, căldicică, care L-a dat afară din biserică, cum poate fi aceasta altceva decât acea contradicţie! Desigur, aceasta este. Aceasta se termină în acea epocă.
Şi acesta era Cain şi Abel din nou la Calvar.

E-64 Acum observaţi, ca întotdeauna, îndată ce Isus a plecat, a mers în Cer, Duhul Sfânt a fost trimis înapoi. Aceea era Sămânţa, dătătoare de Viaţă către Cuvânt, aşa cum am vorbit seara trecută. El este Cel ce însufleţeşte Cuvântul. Însufleţeşte, înseamnă "aduce la Viaţă." Numai Duhul Sfânt veritabil aduce la Viaţă Cuvântul care este El. El nu va aduce un crez la Viaţă, El nu poate, deoarece El nu este nimic din crez. El este Viaţa Cuvântului lui Dumnezeu, căci El este Dumnezeu. Vedeţi? Şi El însufleţeşte Trupul acela.

E-65 Acum observaţi, aşa cum au făcut ei. Atunci, aşa cum a zis Biblia, şi-şi Ioan a vorbit copiilor lui, şi a zis, "Copilaşilor, voi aţi auzit despre anticristul care urma să vină în lume," zicea, "care este deja în lume, şi acesta lucrează în fiii neascultării." Acum, aceea a fost cu vreo treizeci de ani după venirea Duhului Sfânt. Noi aflăm, când a venit Duhul Sfânt, Sămânţa reală, Dătătorul de Viaţă real la Sămânţă, atunci aici vine înăuntru acea contradicţie din nou. Şi observaţi, la aceasta a mers. Acesta avea...

E-66 Cuvântul real a fost adeverit, profeţii aceia din vechime au adeverit Cuvântul lui Dumnezeu a fi Adevărul aşa cum au mers jos. Dacă cineva a citit cândva Consiliul Niceean, sau Consiliul Pre-Niceean, acele cinsprezece zile de politică sângeroasă, când acel grup de Romani acolo jos au vrut să aducă înăuntru şi să facă o denominaţiune din acea biserică. Profeţii au venit înăuntru, înfăşuraţi în piei de oi, mâncau ierburi, şi au stat pentru acel Cuvânt! Dar ce a făcut aceasta? Aceasta trebuia să fie ca şi Cain, aceasta trebuia să fie ca Abel, unul a trebuit să moară. Desigur, a făcut-o. Şi Cuvântul şi-a pierdut influenţa Lui printre oameni, şi ei toţi au votat afară Cuvântul adevărat şi au luat înăuntru dogme de contradicţie din biserica Catolică timpurie. Ei au adăugat un papă, ei au adăugat un episcop, ei au adăugat aceasta, aceea, cealaltă. Ei au luat la o parte însemnătatea reală a lui Petru, şi a-a-a Mariei, şi-şi la tot restul lor; şi au făcut idoli, şi nu au făcut nimic decât o ceremonie păgână din aşa-numita religie Creştină. Ce era aceasta? Sămânţă de contradicţie! Şi s-au organizat, organizat, pentru prima dată pe pământ, o biserică. Ce era aceasta? Acea sămânţă de contradicţie care a început să se samene, ceva să adauge, să ia afară.

E-67 Cine a auzit vreodată, în Biblie, să nu mănânci carne vinerea? Cine a auzit vreodată, în Biblie, despre ceva de stropire în loc de botezare, scufundare? Cine a auzit vreodată de lucrurile acelea, o "Ave, Maria" sau ceva? Cine a auzit vreodată despre aceste fleacuri putrede ale acestor Protestanţi, de asemenea? Oala nu poate numi ibricul unsuros. Corect! Doar, vinovat de puţin este vinovat de tot! Cine a mai auzit ca Dumnezeu să lucreze într-o organizaţie? Arătaţi-mi odată că una s-a organizat şi a rămas vreodată vie. Ei au murit imediat, şi niciodată nu s-au mai ridicat din nou! Este timpul ca ceva să aibe loc, este timpul ca Dumnezeu să se mişte. Aceasta a omorât influenţa printre oameni.

E-68 Acelaşi lucru a fost făcut astăzi. Ei omoară influenţa, zicând, "Oh, acea grămadă de holy rollers, acolo nu este nimic la ei." Şi, de ce, aceasta este contradicţie! Întâlniţi Cuvântul faţă în faţă şi vedeţi ce este El, vedeţi dacă Dumnezeu interpretează Propriul Său Cuvânt. Dumnezeu este în stare să ridice din aceste pietre copii lui Abraham. Amin.

E-69 Cuvântul a fost adeverit cu desăvârşire prin acei Creştini timpurii, cum Dumnezeu i-a eliberat din toate, şi boli, şi ei aveau profeţi, şi ei au vorbit în limbi, au tălmăcit, şi au dat mesaje care au dovedit a fi exact adevărul de fiecare dată. Dar în faţa la tot acel Cuvânt adeverit, oamenii L-au votat afară, şi au votat o denominaţiune. Aceea este mama tuturor organizaţiilor.

E-70 Amândouă sunt deplin maturizate acum. Ele au început să facă sămânţă din nou. Aceasta a murit, dar a înflorit din nou în zilele lui Luther, aşa cum ştim din mesajul anterior aici din dimineaţa dejunului. Aceasta a înflorit în ziua lui Luther. Acum ce au făcut ei? Imediat după ce acel om mare a murit, ei au făcut o organizaţie.

E-71 Aceasta a înflorit. Şi din nou în zilele lui John Wesley, când acei Anglicani, cu toată securitatea lor eternă şi totul au legat-o într-un loc până la care e aproape universalism, şi ce sa întâmplat? Dumnezeu a ridicat un om numit John Wesley, şi a ucis întregul lucru. Şi îndată ce el a murit, el şi Asbury şi aceia, ce s-a întâmplat? Ei s-au organizat, şi acum voi aveţi tot felul de Metodişti. Iar apoi a venit unul sau altul, Alexander Campbell, John Smith, şi câţi alţii.

E-72 În final, au izbucnit Penticostalii, venind afară din toată aceasta. Ce s-a întâmplat atunci? Ei au mers bine, ce v-a împiedicat? Voi aţi mers drept înapoi în aceeaşi mocirlă din care aţi ieşit, aţi mers înapoi în aceleaşi lături, aţi mers înapoi la contradicţie şi să faceţi organizaţii, voi a trebuit să compromiteţi asupra Cuvântului. Şi de fiecare dată când Dumnezeu trimitea ceva nou, voi nu aţi putut s-o primiţi. Astai adevărat! Contradicţie din nou! Şi, observaţi, aşa cum am zis zilele trecute, acea prima pleavă mică care a venit înainte din această rădăcină, vine sus în frunze şi sus în spic, apoi iarăşi înapoi în tulpină, şi vine afară. Acea pleavă mică de grâu aproape arată ca bobul însuşi, şi noi am crezut că el era, dar când îl deschideţi, acolo nu există bob deloc. Este numai un suport pentru bob prin care să crească, şi aceasta moare de asemenea, şi viaţa merge drept afară din ea şi merge în grâu. Observaţi, astfel ei numesc bisericile care au semănat...

E-73 Noi aflăm astăzi că aşa numitele biserici ale noastre, chiar la Penticostalii noştri, noi am mers afară, noi nu am putut fi satisfăcuţi, noi a trebuit să facem grupuri de-ale noastre proprii. Tot ce a apărut, noi trebuia să avem aceasta, noi trebuia să avem aceasta, noi trebuia să avem un alt grup. Şi acest ins s-a ridicat, a zis, "El vine pe un nor alb." Altul a zis, "Aha, El vine pe un cal alb." "Bine, noi vom face două grupuri." Vedeţi, ce este aceasta? Semănare de contradicţie! Când El vine, orice este, El va interpreta Propriul Lui Cuvânt când vine El. Să aşteptăm până la timpul acela. Prindeţi... Vorbind despre aceea, voi nici măcar nu pricepeţi Mesajul de astăzi. Întotdeauna indicând spre ce va face Dumnezeu, sau ce a făcut El, şi ignorând ce face El. Acela-i felul cum noi punem contradicţii în aceasta.

E-74 Acum noi observăm că astăzi bisericile noastre, toatetoate din bisericile noastre au semănat la vânturi, şi culeg furtună. Noi nu avem adunările de rugăciune, noi nu avem serviciile care le aveam. Care-i chestiunea? Noi am lăsat jos barierele la toate. Priviţi, chiar la bisericile noastre Penticostale, stau pline cu femei cu părul tăiat. Aceea nu era permis. Feţe vopsite, poartă lacuri de unghii, tot felul de lucruri; ia un bărbat aici afară cu... ca Rickies şi aşa mai departe; căsătorit de trei sau patru ori, şi diaconi; oh, ce contradicţie! Aceasta-i murdărie! Cum o fac ei? Dumnezeu nu ar avea aceasta în Biserica Lui, ei trebuie să meargă la o organizaţie să intre în aceasta. Cineva se teme să spună ceva despre aceasta, căci ei ar fi aruncaţi afară din organizaţie. Dumnezeule, dă-ne bărbaţi care nu sunt conectaţi cu nimic decât cu Dumnezeu şi Cuvântul Lui, care vor spune Adevărul despre aceasta. Aceea este exact ce avem noi nevoie. Ce am făcut noi? Am semănat contradicţie. Noi am semănat în vânturi, iar acum culegem furtuna.

E-75 Observaţi că ei sunt ~cum adunaţi laolaltă pentru ardere. Aţi observat, Isus a zis, "Intâi, adunaţi-le laolaltă, legaţi-le, şi apoi puneţi toţi mănunchii într-o grămadă, şi Eu îi voi arde." Există un mic mănunchi numit Metodist, Baptist, Prezbiterian, Luteran, ei toţi se adună laolaltă în Consiliul Mondial al Bisericilor. Ce este aceasta? "Adunaţi-le întâi!" Aleluia! Aţi observat, El adună neghinele mai întâi, le dă la o parte de grâu, le separă, "Adunaţi-le laolaltă şi ardeţi-le." Ele toate trebuie să fie arse cu judecăţile lui Dumnezeu, căci seamănă contradicţie printre oameni, lucruri care ei... Având o formă de evlavie, şi negând Puterea din ea, negând Cuvântul, doar să susţină nişte ritualuri religioase, de ceva dogmă pe care cineva le-a injectat înăuntru, încercând să le pună în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu va merge. Aceasta este o contradicţie.

E-76 Eu strig astăzi, aşa cum era, marele profet de demult, Amos, când el a coborât în acea cetate, a zis, "Eu nu sunt un profet, nici un fiu al unui profet. Dar dacă leul răcneşte, cine poate să nu se teamă!" El a zis, "Când Dumnezeu vorbeşte, cine poate să nu profeţească." El a prezis judecată peste acea generaţie, zicea, "Tocmai Dumnezeul pe care pretindeţi că îl slujiţi vă v-a distruge."

E-77 Voi puneţi aceasta, ea este pe bandă, şi amintiţi-vă. Tocmai Dumnezeul care... Aceşti oameni acum care adună toată această mare recoltă de-de Consiliu Mondial al Bisericilor, şi voi urmează să trebuiască să intraţi în acesta. Voi nu puteţi sta afară din acesta. Voi ori veţi fi individual ieşiţi afară din acesta, sau veţi merge în acesta. Acolo nu vor fi terenuri de mijloc. Acesta va fi semnul fiarei. Nimeni nu putea cumpăra sau vinde, numai acela care are semnul, sau are contradicţia. Acum, staţi afară din acesta! Ieşiţi afară din el! Fugiţi de el! Staţi departe de acesta! Dumnezeul pe care ei pretind că-i slujesc îi va nimici. Marele Dumnezeu al dragostei care nu vrea...
A zis, "Ei bine, Isus s-a rugat ca noi să fim toţi una."

E-78 Apoi El a mai zis, "Cum puteţi voi să umblaţi împreună, doi să umble împreună, dacă nu se învoiesc?" El a zis "una," aşa cum El şi Tatăl sunt Una. Şi Tatăl era Cuvântul, şi El era Cuvântul manifestat. El era "Una" cu Tatăl, căci El era manifestarea Cuvântului promis al lui Dumnezeu. Şi aşa este aceasta astăzi, sau în oricare altă zi. Da, domnule. Dumnezeul este Unul. El vrea ca noi să fim una.

E-79 Cum poate acesta să fie una, acest unul neagă naşterea din fecioară, şi acesta nu, neagă vindecarea Divină, şi acesta, acela, toţi din ei într-o încurcătură ca aceea? Unii din ei chiar nici măcar nu cred în Dumnezeu, nu cred că El era Fiul lui Dumnezeu; cred că El era fiul lui Iosif, numit Fiul lui Dumnezeu. Desigur. Fratele gemen la Luterani, Zvingliştii, cred aceea, că El era absolut doar un om bun. Ştiinţa Creştină a zis că El era un profet, doar un om obişnuit, El nu a fost Divin. Păi, dacă El nu a fost Divin, El este cel mai mare înşelător pe care l-a avut lumea vreodată. El era Dumnezeu sau El nu era nimic. El era Divin! El era Dumnezeirea, Însuşi, făcut trup printre noi, în persoana Fiului lui Dumnezeu. Desigur, aceea este ce era El.

E-80 Acum noi vedem că contradicţia a venit înăuntru. Ştim că este aici, nimeni nu o poate nega. Oh, vai! Doar observaţi. El va nimici grupul acela care pretinde că ei îl slujesc pe Dumnezeu. Voi urmăriţi-o.

E-81 Dumnezeu a plantat Sămânţa Lui. Eu închei, căci este timpul să începem rândul de rugăciune. Dumnezeu a plantat Sămânţa Lui, şi Sămânţa Lui este Cristos. Eu voi predica despre aceea în câteva seri, unde Dumnezeu a decis să-şi pună Numele Lui, cu voia Domnului, poate la unul din dejunuri când am puţin timp mai mult. Priviţi, El este singura Cale de scăpare. El este singurul Potentat adevărat. El este singurul Dumnezeu adevărat, nu există nimeni altul afară de El. "Eu sunt Dumnezeu, şi singur Dumnezeu," El a zis. Isus a zis, "Aceasta este porunca: Ascultaţi voi, O Israel, Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, doar un singur Dumnezeu. Eu sunt Acela. De ce aşteptaţi pe altul? Altul va veni... Eu vin în Numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiţi. Dar altul va veni în numele lui propriu, şi pe acela îl veţi primi." Şi ei au făcut-o la Niceea.
"Eşti tu un Creştin?"
"Eu sunt Baptist."
"Eşti tu un Creştin?"
"Eu sunt Penticostal."
"Eşti tu un Creştin?"
"Eu sunt Metodist," alt nume.

E-82 Dar când se ajunge la Numele acela de "Isus Cristos," ei pleacă doar cât pot ei de departe de El, ei nu vor să aibe nimic de-a face cu El, căci El este Cuvântul şi Cuvântul se declară pe Sine. Observaţi, singura Cale de scăpare! El este Trandafirul din Sharon, Biblia a spus că El era. Fiecare titlu (în Biblie) a lui Dumnezeu aparţine lui Isus Cristos. El era Alfa, Omega, Începutul şi Sfârşitul; Cel care Era, care Este, şi Va Veni; Rădăcina şi Vlăstarul lui David, şi Rădăcina şi Vlăstarul lui David; Steaua Dimineţii, Trandafirul din Sharon, Crinul din Vale, Alfa, Omega, Tată, Fiu, Duh Sfânt, totul în Isus Cristos! El era deplina manifestare a lui Iehova Dumnezeu făcut trup să locuiască printre noi. Aceea este exact ceea ce era El!

E-83 El era Trandafirul din Sharon. Ce au făcut ei cu Trandafirul din Sharon? Ei L-au stors, L-au zdrobit, să scoată parfumul din El. Un trandafir frumos trebuie să fie stors să scoată parfumul din trandafir. Şi aceea era o Viaţă frumoasă, niciodată nu a fost o viaţă trăită ca Aceasta, dar Aceasta a trebuit să fie stoarsă afară la Calvar.

E-84 Vedeţi, ei au luat-ungerea din Trandafirul din Sharon şi au pus-o peste Aaron, el a trebuit să fie uns cu aceea ca să meargă înăuntru înaintea Domnului în locul sfânt, în vălul sfânt. El a trebuit să fie uns cu Trandafirul din Sharon, să meargă înăuntru să stropească scaunul milei în fiecare an. Şi ungerea aceea trebuia să fie peste el, o savoare cu un miros plăcut pentru Domnul, ducând sângele mielului înaintea lui, după ce şi el a fost stropit de miel. Rodii şi clopoţei în jurul hainelor lui, el a trebuit să meargă într-o anumită cadenţă, cântând, "sfânt, sfânt, sfânt pentru Domnul."

E-85 Observaţi, El este acel Trandafir din Sharon, acea Savoare cu miros plăcut, Ungerea peste poporul Lui. Voi nu puteţi veni înaintea Lui cu vreun crez, orice alt lucru, decât uns cu acel Trandafir din Sharon, Cuvântul. El este şi Crinul din Vale.

E-86 Acum, cum obţineţi voi opiu? Voi obţineţi opiu când luaţi un crin şi îl stoarceţi, voi obţineţi opiul. Doctorii îl folosesc în laboratoarele lor. Ia un om care este nervos şi tulburat, sau o femeie, ea simte de parcă o să înnebunească, ea umblă pe duşumea şi ţipă, ea este în istericale, un doctor va lua puţin din opiul crinului său şi îl introduce în braţul ei sau în venă pe undeva, sau al lui, şi ei se liniştesc. Este totul terminat pentru o vreme. Dar îndată ce acel opiu moare, aici ei vin din nou, mai rău decât au fost cândva.

E-87 Dar eu vă spun, prieteni, acela-i doar un model al Opiului veritabil de la Crinul din Vale de care ştiu eu. El este Crinul din Vale. El a fost stors pe Calvar. El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, cu rănile Lui noi am fost vindecaţi. În acea, acea stoarcere a florilor, El a fost o Floare. El a fost cea mai măreaţă Floare care a crescut vreodată, era acest Crin din Vale, şi acest măreţ Trandafir din Sharon. Acum El atârnă în seara aceasta, suspendat între Ceruri şi pământ, eu cred, El era de data aceea, adică, să-să ia la o parte păcatul lumii şi să aducă vindecare înapoi la lume. Şi Biblia a zis că El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-88 Prietene, când Dumnezeu i-a spus lui Moise, în pustie, care era un-un model al Lui, să înalţe un şarpe de alamă. Şi alama reprezintă păcatul judecat, şarpele reprezintă, şarpele de alamă reprezintă "păcatul deja judecat." Cum, alama este "judecată Divină," ca şi altarul de alamă unde se puneau jertfele. Şi de asemenea Ilie a privit în sus şi a zis că ceruruile erau ca alama, judecata Divină peste o naţiune necredincioasă care a decăzut de la Dumnezeu. Alama reprezintă judecată, judecată Divină. Iar şarpele a reprezentat păcatul deja judecat; şi Isus a fost acel şarpe făcut păcat pentru noi, şi a luat judecăţile lui Dumnezeu asupra Lui. El a fost rănit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirea noastră, pedeapsa păcii noastre asupra Lui, şi cu rănile Lui suntem vindecaţi.

E-89 Oh, Dumnezeu are cabinetul Lui plin de Opiu, în seara aceasta, pentru voi. Prietene Creştin, tu eşti bolnav şi suferind. Oh, tu eşti ostenit, este doar prea greu pentru tine. Tu nu o mai poţi suporta prea mult, tu vei-tu vei deveni înnebunit în această lume modernă în care trăim.

E-90 Aţi auzit Life Line în seara aceasta, aceea ce au spus ei, căci-căci Rusia zicea, în '55, că ei "vor lua controlul absolut al întregii lumi"? Înainte ca aceea să se poată întâmpla, Răpirea trebuie să vină. Deci cât de aproape este aceasta, prietene? Este chiar aici aproape acum la îndemână.

E-91 Nu L-aţi căuta în seara aceasta cu toată inima voastră? El este Crinul din Vale, şi El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. El este aici în seara aceasta să Se înalţe printre poporul Lui, tot aşa cum Moise a înălţat-semnul păcatului, judecat. Şi nu numai păcatul, ci şi boala. Amintiţi-vă, Isus a zis, "Aşa cum Moise a înălţat şarpele de alamă, tot aşa trebuie Fiul omului să fie înălţat." Pentru ce l-a înălţat Moise? Pentru păcat, necredinţă, şi pentru boli. Isus a fost înălţat, de asemenea, pentru păcat, boală, şi necredinţă. El era acelaşi lucru.

E-92 Acum, în seara aceasta, în zilele când noi avem această mare contradicţie, Isus Cristos a promis în Luca, că în zilele... înainte de venirea Domnului, va fi cum a fost în zilele Sodomei, şi când Fiul omului Se va descoperi, aşa cum Fiul omului S-a descoperit lui Abraham acolo jos; Elohim, Dumnezeu, făcut trup printre oameni, şi a locuit acolo cu Abraham şi i-a arătat, i-a spus la ce se gândea Sarah (stând în spatele Lui) în cort, pe care El niciodată nu a văzut-o. I-a spus ce ea... Şi i-a chemat numele, "Sarah." "Abraham," nu a luinu numele lui Abram, cu care el a pornit, ci Abraham. Nu Sarai, S-a-r-a-i; ci S-a-r-a-h, "Unde este nevasta ta, Sarah?"
A zis, "Ea este în cortul din spatele Tău."

E-93 A zis, "Eu te voi vizita conform cu timpul vieţii." Şi ea a râs. El a zis, "De ce a râs ea?"

E-94 Acum, Isus a zis, "Chiar înainte ca această mare contradicţie să fie adunată şi arsă, Fiul omului Se va descoperi în acelaşi fel cum a făcut El atunci." Şi aceea este... Ce este aceasta? Este o înălţare, din nou, înaintea voastră, că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Voi o credeţi? Să ne aplecăm capetele atunci pentru rugăciune.

E-95 Scumpe Dumnezeule, noi Te iubim. Cuvântul Tău este aşa-aşa de hrănitor cu noi, Doamne. Noi doar Îl iubim! Noi trăim prin El, Doamne. Se pare că capacitatea noastră nu este suficientă. Nouă doar ne place să stăm la masa Ta, în jurul Cuvântului Tău, şi să savurăm binecuvântările, Doamne, când venim împreună astfel, fraţi şi surori care au fost cumpăraţi cu Sânge prin Fiul lui Dumnezeu, care este cumpărarea Sângelui Tău. Şi noi venim aici în seara aceasta, Doamne, noi am dedicat aceste seri să ne rugăm pentru bolnavi. Şi conform cu Scripturile, Tu ai spus că "prin răni noi am fost vindecaţi." Nu este necesar să ne rugăm atunci (numai să mărturisim păcatele noastre), căci prin rănile Tale am fost (timpul trecut) vindecaţi. Oh, ce zi de salvare! Ce o-ce o promisiune prin Emanuel! Căci Acesta este cu certitudine Adevăr.

E-96 Tu ai zis, "Încă puţină vreme, şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, căci Eu" (pronumele personal de "Eu") "Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii." Şi la sfârşitul timpului, această mare desăvârşire, Tu ai zis, că chiar înainte ca aceasta să se întâmple, va fi întocmai ca înainte ca focul să cadă în Sodoma şi să ardă lumea Neamurilor, căci acolo va veni o descoperire din nou a Fiului omului tot aşa cum a fost la Sodoma. Tată, fie ca oamenii să nu piardă aceasta.

E-97 Şi mă rog, Dumnezeule, ca un lucru mic necopt, (dacă am zis greşit, iartă-mă), trăgând într-o viteză. Eu îi iubesc, Doamne. Eu-eu mă rog ca ei să nu piardă aceasta. Lasă ca aceasta să fie una dintre marile seri, Doamne. Fie ca fiecare bolnav, suferind, orb, orice este aici, Doamne, să fie vindecaţi în seara aceasta. Fie ca fiecare păcătos să fie salvat. Chiar în inimile lor acum, dacă ei sunt un necredincios, şi fie ca ei să accepte pe Cristos la acest moment. Acordă aceasta, Tată. Este totul în mâinile Tale. Noi ne predăm Ţie, să Te vedem venind printre noi.

E-98 Şi Tu ai zis, în Sf. Ioan 14:12, "Cel ce crede în Mine, lucrările care le fac Eu le va face şi el." Cum ştim noi că Tu Teai făcut cunoscut oamenilor, căci Tu erai profetul acela despre care a zis Moise că se va ridica. Ei nu au mai avut profeţi de sute de ani, contradicţia era de fiecare parte, dar totuşi Cuvântul lui Dumnezeu a trebuit să fie împlinit; astfel Cuvântul a devenit trup, şi aşa a făcut contradicţia. Şi, Tată, noi o vedem din nou astăzi, contradicţia devine un mănunchi mare; şi noi vedem Cuvântul venind în acelaşi fel. Binecuvântează-ne în seara aceasta, Tată. Noi ne predăm Ţie, cu Cuvântul Tău. Orice nevoie ai Tu ca noi să facem, fă cu noi, Doamne. În Numele lui Isus. Amin.

E-99 [O soră vorbeşte într-o altă limbă. Porţiune goală pe bandă – Ed.] Foarte reverent. Noi nu ştim ce a zis El. El poate vrea să ne spună ceva, astfel doar fiţi foarte reverenţi doar un moment. [Porţiune goală pe bandă. Un frate dă o tălmăcire – Ed.]

E-100 Amin. Aţi citit vreodată [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Scriptura unde duşmanul venea, şi ei erau toţi adunaţi împreună, şi ei... duşmanul era o forţă aşa de mare. Şi Duhul lui Dumnezeu a căzut peste un om, şi i-a spus, şi el a profeţit, şi a zis unde să meargă şi să stea în aşteptare, şi ei au nimicit vrăjmaşul lor. Acolo vine el din nou. Acolo este locul să nimiciţi vrăjmaşul vostru, vedeţi, luaţi mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu este Cristos, desigur, Cuvântul, deci luaţi aceea în inimile voastre în seara aceasta în timp ce chemăm rândul de rugăciune.

E-101 Eu cred că Billy a dat iarăşi cartonaşe de rugăciune astăzi. B, B-uri, să luăm B, optzeci şi cinci. Seara trecută, noi am avut cinsprezece seara trecută. Noi de obicei încercăm să luăm cam cinsprezece într-o seară. Şi apoi ţineţi cartonaşele voastre, noi le vom lua, acum. Să încercăm cam cinsprezece. Optzeci şi cinci. B, ca Branham, voi ştiţi. B, optzeci şi cinci la o sută. Şi noi... Să vedem, cine are B, optzeci şi cinci, ridică-ţi mâna. Tu eşti sigur... Oh, în spate, în ordine, optzeci şi cinci să vină sus.

E-102 Acum, fiul meu... Aşa că ar putea fi străini aici, care nu ar şti cum se făcea aceasta. Fiul meu vine aici jos, sau cineva; dacă el nu e în stare să vină, Fratele Borders, altcineva. Ceva om va veni jos, şi ia aceste cartonaşe, o sută din ele, şi să stea înaintea oamenilor şi să le amestece laolaltă. Aşa că de aceea el vă dă un cartonaş, el nu vă poate spune dacă veţi fi aici sus pe platformă, el nu ştie asta. Şi nici eu nu ştiu. Eu vin seara, doar trag afară cam zece sau cinsprezece, pe undeva pe acolo, în cartonaşe. Aceea nu are nimic de-a face cu vindecarea voastră. Voi puteţi şedea chiar acolo. Priviţi, seara trecută. Câţi aţi fost aici seara trecută, să vă văd mâinile? Cum au fost vindecaţi oamenii peste tot prin adunare!

E-103 Acum, acela a fost optzeci şi cinci, optzeci şi şase, optzeci şi şapte, optzeci şi opt, optzeci şi nouă, nouăzeci. Să-i avem să vină chiar acum. B, optzeci şi cinci, optzeci şi şase, optzeci şi şapte, optzeci şi opt, optzeci şi nouă, nouăzeci. Acela a fost unul... Desigur, noi avem nevoie... Şi dacă cineva este... Aici e altul, da, aceea o face corect. Nouăzeci, de la nouăzeci la o sută acum. Nouăzeci, nouăzeci şi unu, nouăzeci şi doi, nouăzeci şi trei, nouăzeci şi patru, nouăzeci şi cinci, nouăzeci şi şase, nouăzeci şi şapte, nouăzeci şi opt, -nouă.

E-104 Dacă nu vă puteţi mişca, dacă sunteţi... Eu văd că avem două, trei cărucioare aici acum, patru din ele, eu cred, eu pot vedea. Dacă aveţi un cartonaş de rugăciune, care e-care e numărul tău e chemat, şi nu te poţi mişca, doar ridică-ţi mâna, şi noi îl vom împinge aici sus.

E-105 Şi dacă nu aveţi cartonaş de rugăciune, doar şedeţi acolo şi rugaţi-vă, şi ziceţi, "Doamne Isuse, lasă-lasă-lasă să fiu eu în seara aceasta." Câţi de aici nu au un cartonaş de rugăciune, ridicaţi-vă mâna. Oh, vai! În ordine, acum doar să zicem aceasta, eu sper că nu sună profanator. Dar a existat o femeie mică odată care nu avea un cartonaş de rugăciune, am spune noi. Ea a mers presând prin mulţime, ea a zis (acum ascultaţi atenţi), "Dacă aş putea să mă ating de hainele acelui Om, voi fi făcută sănătoasă." Câţi cunoaşteţi povestea? În ordine. Şi ce a făcut ea? Ea L-a atins, şi a mers acolo şi s-a aşezat jos. Şi Isus s-a întors în jur, El ştia unde era ea. E adevărat? El ştia care era necazul ei. E adevărat? El ştia care era necazul ei, astfel El i-a spus care era necazul ei. Şi ea a simţit în trupul ei că scurgerea de sânge s-a oprit. E adevărat? Din ce cauză? Ea L-a atins.

E-106 Acum, câţi Creştini de aici în seara aceasta care ştiu, conform cu Evrei, Cartea despre Evrei, că Isus chiar acum este un Mare Preot, Marele Preot care poate fi atins de simţul infirmităţii noastre? Este El? În ordine, dacă El e acelaşi Mare Preot, aceiaşi slujbă, Mare Preot, cum ar acţiona El atunci? El ar acţiona tocmai la fel cum a făcut El atunci. Credeţi voi asta?
El ar acţiona întocmai la fel cum a acţionat El atunci, dacă puteţi crede asta. În ordine. Câţi credeţi asta, ridicaţi-vă mâna, ziceţi, "Eu de fapt o cred"?

E-107 În ordine, înainte ca ei să formeze rândul de rugăciune, să avem rând de rugăciune acolo afară. Eu ştiu că El este aici. Eu-eu-eu simt Prezenţa Lui, şi eu-eu ştiu că El este aici. Veniţi. Rândul de rugăciune e gata? Eu urma să chem acolo afară. Voi doar-doar rugaţi-vă, doar priviţi încoace şi rugaţivă, doar credeţi.

E-108 O doamnă mică care şade aici uitându-se drept la mine, şezând lângă o doamnă care are ochelari. Nu puteţi vedea Aceea plutind peste acea femeie? Priviţi aici. Vedeţi? Ea suferă cu boală de inimă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Dacă crezi, ridică-ţi mâna. Asta-i ceea ce era boala ta. Asta-i adevărat. Acum dacă aceea era boala ta, ridică-ţi mâna ca oamenii să poată vedea, ridică-ţi mâna astfel. Acum, tu nu o mai ai acum. Credinţa ta te-a făcut bine.

E-109 El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Oh, există o contradicţie; dar Isus Cristos este acelaşi, ieri, azi, şi în veci. Este aceasta... Acum doar continuaţi să vă rugaţi, înţelegeţi, voi nu trebuie să fiţi aici sus, ca să puteţi şti.

E-110 Acum, aceasta este o doamnă. Din câte ştiu eu, eu nu am văzut-o niciodată în viaţa mea, ea este doar o femeie care stă aici, şi are un cartonaş de rugăciune, şi nu ştia-i dacă vei fi chemată sau nu. Cineva tocmai ţi-a dat un cartonaş de rugăciune, şi tu-numărul tău a fost chemat, deci tu doar ai venit aici sus. Este adevărat? Şi eu nu am nici o cale să ştiu ce eşti tu, cine eşti tu, de unde vii, ce vrei, nimic despre aceasta. Eu sunt doar un om, tu eşti femeia. Asta-i adevărat. Acelaşi tablou a venit odată în Biblie, Sf. Ioan, al 4-lea capitol.

E-111 Acum voi ziceţi, "Ce ai făcut tu, Frate Branham, doar atunci, cu un timp în urmă?" Doar am tras în acel mic angrenaj, vedeţi. Eu nu ştiu, vedeţi. El trebuie să o facă. Eu nu ştiu. Cum a făcut femeia aceea acolo afară? Eu nu am văzut femeia aceea în viaţa mea. Ea este total străină pentru mine. Eu cred că aceasta era o femeie. Cine este persoana care a fost vindecată chiar acum acolo afară în audienţă? Vrei tu... Da. Noi suntem străini unul altuia. Dacă aceea este corect, mişcă mâna în felul acesta. Vedeţi? Eu niciodată nu am văzut femeia. Dar ea şedea acolo, crezând. Acum, ea a atins Ceva, nu-i aşa? Nu i-ar ajuta la nimic să mă atingă pe mine.

E-112 Dar acum nu puteţi vedea că Biblia este exact Cuvântul lui Dumnezeu? El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Noi devenim tabernacole ale acelui Duh Sfânt care este Cristos. Vedeţi? Aceea este adevărata Sămânţă. Atunci dacă acel Duh Sfânt real intră în adevărata Sămânţă a Cuvântului, nu... Aceasta nu va lua doar o parte din El (deoarece, Diavolul foloseşte Aceea), voi trebuie să-L luaţi tot, vedeţi, fiecare Cuvânt din El; căci, El nu este jumătate Dumnezeu, El este tot Dumnezeu. Înţelegeţi? Şi aceea este ce are loc.

E-113 Acum, iată o femeie, eu niciodată nu am văzut-o. Isus a găsit o femeie ca aceasta odată, poate nu în aceeaşi stare, eu nu ştiu. Şi El şedea la o fântână. El-El a trebuit să meargă jos la Samaria. Şi noi aflăm că, Samaria era sub deal. Şi-şi El mergea la Ierihon, adică, şi El a mers roata pe lângă Samaria, şi a venit la o cetate din Sihar. Şi El a şezut jos pe fântână, şi ia trimis pe ucenicii Lui după hrană.

E-114 Câte rase de oameni există în lume? Trei. Poporul lui Ham, Sem, şi Iafet. Noi toţi venim din Noe. Iar restul lumii a fost distrusă la timpul acela. Numai trei rase de oameni, acel Iudeu, Ne-iudeu, şi Samaritean (care era jumătate Iudeu şi jumătate Ne-iudeu). Şi acelea sunt toate rasele care sunt în lume, vedeţi, doar trei.

E-115 Totul în Dumnezeu este perfect în trei. Întocmai ca aceşti trei despre care am vorbit în seara aceasta: trei stagii de contradicţie, trei stagii a Cuvântului făcut trup, şi aşa mai departe. Vedeţi?

E-116 Acum, şi Cel-Cel care a vorbit către Iudei, i-a spus lui Filip, când l-a adus pe Natanael sus, că unde era el, şi a zis, "Eu l-am văzut când era sub pom." El a spus... Andrei l-a adus pe Petru sus, El a zis, "Numele tău este Simon, şi tu te vei numi 'Petru' de acum înainte." A zis, "Tu eşti fiul lui Iona." Vedeţi? Acum, aceia erau toţi Iudei.

E-117 Dar aici El merge la un Ne-iudeu... nu un Ne-iudeu, ci o Samariteancă.

E-118 Acum este timpul Neamurilor. El nu a înfăptuit aceea nici o singură dată la Neamuri. Cercetaţi Scripturile. Niciodată. Dar El a promis, în Luca 22, că El o va face chiar înainte de Venire.

E-119 Dar El a şezut jos acolo, şi aici a venit o femeie jumătate Iudeu şi Ne-iudeu, afară. Şi El i-a zis, "Femeie, adu-Mi să beau."

E-120 Şi ea a zis, "Păi, tu nu ar trebui să ceri asta, aşa de mult. Noi suntem... Există o segregaţie aici. Tu eşti un Iudeu, iar-iar eu sunt o Samariteancă."

E-121 El a zis, "Dar dacă ai fi ştiut cu Cine vorbeai tu, tu Mi-ai cere să bei." Ce făcea El? Contacta duhul ei. Şi îndată ce El a aflat care era necazul ei, ei bine, El i-a spus să meargă să-şi aducă bărbatul. Ea a zis că nu are nici unul. El a zis, "Asta-i adevărat, tu ai avut cinci."

E-122 Acum, priviţi, când Fariseii L-au văzut făcând aceea. Chiar, acea contradicţie chiar printre Cuvânt, ce au spus ei? Ei au zis, "Acest Om este Beelzebub, un ghicitor." Vedeţi?

E-123 Şi Isus a zis, "Oricine a vorbit aceea asupra Duhului Sfânt când El vine să facă la fel, nu va fi iertat niciodată." Acolo este contradicţia voastră. Vedeţi? Dar El a zis că El îi va ierta atunci, căci Duhul Sfânt nu a venit; Jertfa, Mielul nu a murit.

E-124 Dar atunci femeia nu s-a gândit la aceea. Femeia a zis, "Domnule, îmi dau seama că Tu eşti un profet." Ei nu au mai avut un profet de sute de ani. A zis, "Îmi dau seama că Tu eşti un profet. Acum, noi ştim că Mesia, care este numit Cristosul, când El vine, aceea este ce va face El."

E-125 Ei bine, dacă aceea este ce a făcut El, atunci El este acelaşi ieri, astăzi. Aşa este cum S-a făcut El cunoscut atunci, nu este acelaşi lucru astăzi? Trebuie să fie! Acum, aici este o femeie şi un bărbat care se întâlnesc din nou. Ea nu este femeia aceea, eu nu sunt Omul acela. Dar totuşi acelaşi Duh Sfânt este aici, şi a făcut promisiunea că lucrările care El le-a făcut, noi vom face acelaşi lucru în zilele când Fiul omului se va descoperi.

E-126 Acum, fără să te cunosc (şi tu ştii că asta-i adevărat), noi suntem total străini, şi tu stai aici. Există ceva... Poate fi ceva rău cu tine, poate nu este, eu nu ştiu. Dar dacă Domnul Isus îmi va descoperi, prin Duhul Lui Sfânt, care este necazul tău, vei crede atunci că Acesta-i Fiul lui Dumnezeu, şi nu o fiinţă umană? Aceasta este doar o carcasă, acest tabernacol carecare Dumnezeu îl foloseşte, oricare pe care El l-a ales. El-El face asta prin har suveran şi alegere. Astfel, dar tu crezi. Vrei tu? [Femeia zice, "Amin" – Ed.]

E-127 Câţi din audienţă vor crede aceasta? Aici noi amândoi stăm drept aici înaintea Luminii, căci noi niciodată nu ne-am întâlnit în această viaţă, nu am nici o idee cine este femeia, ce este ea, de unde vine ea, ce vrea ea. Eu nu am văzut-o în viaţa mea, nici mai mult cum nu am văzut vreodată femeia aceea de jos acolo în viaţa mea. Însă, vedeţi, iată ce încerc eu să vă aduc să faceţi: să îndepărtez acea contradicţie de la voi acum, şi să credeţi Cuvântul când Cuvântul este făcut trup chiar aici printre noi. Cuvântul devine viu în propriul nostru trup, care arată Prezenţa lui Dumnezeu.

E-128 Acum fie ca El să-i acorde aceasta ei. Ea vrea o cauză vrednică. Ea nu are copii, ea vrea un bebeluş. Ea are cam patruzeci de ani. Aceea desigur nu este imposibil.

E-129 Ele stau chiar acolo acum, femei care au fost sterile toată viaţa lor, şi au venit la platformă în felul acesta, şi Domnul lea dat copii. Unele din voi ridicaţi-vă mâna acolo care ştiţi. Vedeţi? Vedeţi? Eu am luat o fetiţă drăgălaşă zilele trecute, duminică, după ce am plecat de aici, duminică după-masă; căci mama ei a fost stearpă, Domnul a vorbit. Iar fetiţa, cea mai dulce mititică, este ea aici? Unde este ea? Da. Iat-o aici, chiar aici, şade chiar aici jos. Mama şade acolo. Aici este fetiţa, însăşi. O vedeţi? Ea a fost un Cuvânt vorbit de la Dumnezeu.

E-130 Acum, Îl vei crede din toată inima ta? Crezi tu că acea binecuvântare pe care o ai, pe care o simţi în tine acum, a fost Dumnezeu care răspunde? Dacă Dumnezeu îmi va spune care este numele tău, aşa ca să-ţi poţi numi bebeluşul, tu vei crede? Atunci, Doamnă Thompson, tu poţi merge acasă şi să-ţi ai copilul, dacă vei crede cu toată inima.

E-131 Crezi tu din toată inima ta? Doar ai credinţă, nu te îndoi, doar crede pe Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeu.

E-132 Ce mai faci, domnule? Eu presupun că suntem străini, de asemenea. Singura dată când te-am văzut în viaţa mea, din câte ştiu, este când ai venit acolo. Şi am crezut că erai unchiul Fratelui Shakarian, sau cine acesta... Mashagian, Fratele Mashagian, cântăreţul, când tu ai venit pe acolo. Şi apoi te-am văzut că mergeai la rândul de rugăciune. Acum, fiind un străin cu tine, şi, sau pentru tine, şi eu un străin, de fiecare parte. Acum, dacă Domnul Isus îmi va spune ceva că tu-că tu eşti, poate ceea ce vrei tu, doar să zicem asta; să-ţi spun ce, să-mi spună ce doreşti. Acum, El deja ţi-a dat-o. Singurul lucru este doar suficientă credinţă să o crezi.

E-133 Acum, câţi înţelegeţi asta? Doar suficientă credinţă să crezi că tu primeşti ceea ce ceri! Vedeţi?

E-134 Acum, acum, dacă sunteţi aici sus vrând ceva, şi El poate să-mi spună care este dorinţa voastră, atunci voi ştiţi că eu nu cunosc dorinţa voastră, atunci trebuie să fie Ceva aici care o face. Acum, conform cu Cuvântul, El a promis să facă aceea. El a cunoscut gândurile din inimile lor. Este adevărat? În ordine.

E-135 Tu ai o mare dorinţă să fii vindecat. Un lucru, tu suferi de o stare nervoasă, foarte nervoasă. Este adevărat. Alt lucru, tu ai o boală de spate, şi acel spate a fost foarte rău pentru un timp, tu chiar ai avut o operaţie la acesta. Asta-i AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Asta-i adevărat. Vedeţi. Asta-i adevărat. Şi aici este un alt lucru, dorinţa ta adâncă, este, tu vrei să primeşti botezul Duhului. Aceea este exact corect. Vino aici.

E-136 Dumnezeule drag, în Numele lui Isus Cristos, fie ca acest om să fie umplut cu Duhul Sfânt, înainte de a părăsi aceste terenuri, în Numele lui Isus. Amin.
Acum, primeşte-L, fratele meu. Doar ai credinţă, nu te îndoi.

E-137 Ce mai faci? Eu presupun, din câte cunosc eu, că suntem străini unul altuia. Dacă asta-i corect, păi, aşa ca oamenii să ştie, doar ridică-ţi mâna aşa ca ei să vadă că suntem străini. Eu niciodată nu am văzut-o în viaţa mea, cu bună ştiinţă. Şi eu presupun că ea niciodată nu m-a văzut, numai dacă era afară în audienţă. Deoarece Tatăl Ceresc ştie, şi aici este Cuvântul Lui stând aici, că eu niciodată nu am văzut femeia, cu bună ştiinţă, în viaţa mea. De aceea, eu nu aş şti pentru ce eşti aici, nu am idee cine eşti, ce, sau numic despre tine. Eu nu ţi-aş putea spune nici un lucru.

E-138 Singurul lucru, este doar un dar. Dacă eu pot... Aşa cum m-ai auzit explicând aceea cu un timp în urmă. Doar mă mut acolo, aud ce zice El; ce văd, eu o pot spune. Ce El nu spune, eu nu pot spune. Eu să spun asta în mine însumi, iar aceasta ar fi greşit. Vedeţi? Aceasta ar fi greşit. Dar dacă El o zice, este absolut corect. Aceasta niciodată nu poate, nu a fost niciodată greşit. Acesta nu va fi niciodată greşit atât timp cât rămâne Dumnezeu. Vedeţi? Vedeţi, căci Dumnezeu nu poate fi greşit.

E-139 Dar dacă Dumnezeu poate să-mi spună ce vrei, care este dorinţa ta, sau-sau pentru ce eşti aici, ceva ce ai făcut, sau ceva, ceva în felul acela, sau cine eşti, de unde vii, sau orice vrea El să-mi spună, tu ai crede? Îţi mulţumesc.

E-140 Un lucru, tu ai necaz cu picioarele. Picioarele te supără. [Femeia zice, "Da." – Ed.] Este corect. Ridică-ţi... Tu ai o boală a doamnelor, boală feminină. ["Da."] Şi tu ai o mare dorinţă în inima ta, deoarece tu tocmai ai pierdut pe cineva sau ceva. Acesta-i un băiat, şi băiatul tău a plecat de acasă, a fugit, şi tu vrei ca să mă rog ca el să se întoarcă înapoi. ["Da."]

E-141 Dumnezeule din Cer, trimite-i copilul la ea. Lasă ca Duhul Sfânt să oprească acel tânăr pe drum în seara aceasta, să-l trimită înapoi la mama lui. În Numele lui Isus. Amin.

E-142 Cel Care ştie îl va trimite înapoi la tine. Nu te îngrijora. Crede acum, nu te îndoi. Doar ai credinţă, cu toată inima ta. Tu crede şi Dumnezeu va acorda restul acesteia.

E-143 Acum, doar acele trei sau patru discernăminte, orice au fost, vedeţi, eu-eu am mers doar până când aceasta devine orb pentru mine. Eu nu pot explica asta, nu există cale să o explic. Voi ziceţi, "Vrei să spui, doar că a fost mai rău decât cum ai predicat acolo pentru patruzeci şi cinci de minute sau mai mult, crezi tu?" Da, domnule. Dacă ar fi fost trei ore, nu ar fi aşa de mult.

E-144 O femeie a atins haina Domnului nostru Isus. Şi oamenii aceia nu mă ating pe mine. Păi, această femeie de aici, doar priviţi aici, ea ar putea... [Fratele Branham spune femeii, "Pune mâinile tale pe mine, vezi." – Ed.] Ea doar să mă fi atins peste tot în jur, nu ar face nici un lucru. Eu sunt doar un om. Dar ea trebuie să-l atingă pe El. Şi eu, printr-un dar, doar-doar... el doar merge, tot eul meu se duce, şi eu doar spun ce văd. Vedeţi? Şi asta-i tot. Vedeţi, atingându-mă pe mine nu înseamnă un lucru, dar ea îl atinge pe Isus prin mine. Aşa este cum femeia aceea a atins pe Dumnezeu prin Isus, când El nu a ştiut care era chestiunea cu ea. Ea doar I-a atins haina, a plecat şi s-a aşezat jos. Şi El a zis-şi El a zis, "Cine M-a atins?"

E-145 Iar apostolii au zis, "Păi, fiecare Te atinge. De ce spui Tu asta?"
El a zis, "Dar Îmi dau seama că putere s-a dus din Mine."

E-146 Acum, voi ştiţi ce este putere? Tărie. El a devenit slăbit când o femeia L-a atins, şi El era Fiul lui Dumnezeu. Ce să spun despre mine, un păcătos salvat prin harul Lui. Ştiţi de ce este mai mult? Pentru că El a zis, "Aceste lucruri care le fac Eu, le veţi face şi voi. Mai mult decât atât veţi face, căci Eu mă duc la Tatăl Meu." "Mai mari," El a zis acolo, dar traducerea corectă Greacă este, "Mai multe decât aceasta veţi face."

E-147 Acum, doamna eu nu o cunosc. Eu nu am cunoscut nimic despre ea. Ea este tot aşa de total străină pentru mine cum au fost ceilalţi oameni. Noi suntem străini unul faţă de altul. Doar aşa ca oamenii să o ştie, tu ţi-ai putea ridica mâna, spui "noi suntem străini." Acum, Fiul lui Dumnezeu, dacă El odată a întâlnit o femeie într-o mică panoramă ca aceasta, lângă o fântână, şi El a vorbit cu ea doar un moment, şi El a ştiut unde era necazul ei, şi El i-a spus care era necazul ei. Şi astfel ea a ştiut prin aceea, că acela era Mesia. Acum căci-căci eu am... Tu m-ai atins, eu te-am atins, şi nimic nu s-a întâmplat. Dar dacă credinţa mea (printr-un dar) şi credinţa ta (prin a crede în acesta) poate să-L atingă, şi El poate vorbi prin noi să... prin mine către tine, atunci tu ştii Acă El este aici aşa cum El a fost la acea-acea fântână la Sihar. Înţelegi? El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Tu crezi asta?

E-148 Tu ai aşa de multe boli, aşa de multe suferinţe, complicaţii! Unul din lucrurile principale pentru care tu vrei să ne rugăm este artrita. Este corect. Este corect? Tu te înţepeneşti de artrită. Când tu vezi ridică-ţi mâna...

E-149 Şi tu ai umblat afară cam încet, din câte îmi amintesc mai bine. Poate doar aşteaptă doar un minut, poate altceva poate fi spus care va lua... Sau, tu ştii, tu simţi lucruri; oameni, voi ştiţi, ca o suflare vine împotriva Acesteia. Ei spun, "Păi, el a ghicit aceea," sau, voi ştiţi, în felul acela.

E-150 Dar, se pare că tu eşti o persoană bună, doar vorbeşte cu mine doar un moment. Să stăm aici doar un pic, căci mă gândesc că este altceva care este în inima ta care tu vrei de la Dumnezeu. Acum, eu nu aş putea răspunde rugăciunii tale, dar El poate ră-... Căci, dacă tu o crezi, este deja răspunsă. Dar dacă tu vrei doar să crezi; să te fac să crezi. Acum, eu îţi spun, este referitor la unul drag care nu este aici, şi acela este un frate, şi fratele acela nici măcar nu este în ţinutul acesta. El este într-un fel de ţinut umed, cu multe lacuri. Eu aş spune ca ceva ca în Michigan sau ceva... Da, Michigan este unde-i acesta. Şi el suferă de un ucigaş mortal, şi aceea este o boală incurabilă de rinichi cu care el este deranjat. Aceea este corect, nu-i aşa? Asta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Acum, batista care o ai în mână, care ai ridicat-o spre Dumnezeu, trimite aceea la fratele tău şi spune-i să nu se îndoiască, ci să creadă, şi aceea va, el va fi vindecat acum dacă tu o vei crede.

E-151 Crezi din toată inima ta? Vezi, atunci, dacă tu crezi, există numai un lucru de făcut, acela este, absolut să o accepţi. Este adevărat?

E-152 Acum voi ziceţi, "El se uită la aceea, oamenii aceia. Asta-i ce face el, se uită la ei." Voi vedeţi asta aşa de mult!

E-153 Dar ca voi să nu puteţi şti aceasta... Această doamnă de aici, vino sus pe aici, doamnă, aici, pacienta, oricine eşti tu. Eu nu mă uit la ea. Crezi tu că Dumnezeu poate să-mi descopere care este necazul tău? Ridică-ţi mâinile, dacă crezi, această doamnă de aici, această doamnă de aici, pacienta. Da. Da. În ordine, apoi dacă tu vei crede aceea cu toată inima ta, acea boală astmatică nu te va mai deranja. În ordine, mergi acasă şi crede aceasta! ... ? ...

E-154 Nu s-a uitat la ea, s-a uitat? Vedeţi, El... Tu priveşti în partea aceasta, viziunea este acolo nu contează ce se întâmplă. Amin! Nu o puteţi vedea? Tot aşa de perfect cum Dumnezeu poate fi perfect!

E-155 Tu crezi, de asemenea? Astma te poate părăsi, de asemenea, nu ar putea? Tu crezi că ar putea? În ordine, du-te spune-i Domnului Isus că tu-tu Îl crezi.

E-156 Într-o zi tu ar fi trebuit să porţi un-un baston mic în jur dacă artrita aceea te ologeşte, dar ea nu o va face. Tu nu, tu nu crezi că este, nu-i aşa? Tu crezi că vei fi în ordine? Mergi pe drumul tău, şi Isus Cristos te face bine.

E-157 Boala de inimă ucide oamenii, dar ea nu trebuie să te ucidă pe tine. Tu crezi că Dumnezeu ţi-o va vindeca, şi te va face bine? Mergi crezând aceasta cu toată inima ta, zicând, "Eu într-adevăr cred pentru aceasta."

E-158 Vorbiţi Engleza? Înţelegeţi Engleza? [Fratele Branham zice, "Cineva să vină." Un translator vine – Ed.] Da, în ordine. Vrei să-i vorbeşti ce-i spun eu? Spune-i că dacă ea va crede, boala de stomac o va părăsi. Ea-ea o va crede? Boala ta de spate te va părăsi, de asemenea, deci acum tu poţi merge înainte pe drumul tău şi fii vindecată.
Ce mai faceţi? Credeţi? [Ea zice, "Da, domnule." – Ed.]

E-159 Bărbatul acela şezând acolo cu boală de spate, privind la mine când am spus acţea. El poate fi vindecat, de asemenea, dacă o crezi, domnule. În ordine, domnule.

E-160 Doamna care şade alături de tine acolo, tu ai boală de gât, nu-i aşa, doamnă? Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Tu vrei să pui mâinile peste băieţel pentru genunchii lui, şi el se va face bine, de asemenea. Tu crezi aceasta? Tu ai avut boală de femei, boală de doamne, tu nu o mai ai acum. Credinţa ta te-a vindecat şi te-a făcut sănătoasă.

E-161 Credeţi voi că Isus Cristos, este acelaşi ieri, azi, şi în veci? Atunci să ne punem mâinile unul peste altul şi să ne rugăm această rugăciune de credinţă, fiecare din noi, ne rugăm rugăciunea de credinţă.

E-162 Scumpe Dumnezeule, în timp ce suntem aşa de acoperiţi în Prezenţa Ta Divină, să Te vedem mişcându-Te prin audienţă, vindecând bolnavii peste tot. Tu eşti Dumnezeu. Mă rog ca Tu să vindeci această audienţă întreagă. Lasă ca Suflarea lui Dumnezeu să cadă proaspăt în inimile lor, şi lasă-i să cunoască că timpul se sfârşeşte. Noi urmează să mai fim doar încă puţin timp aici, apoi noi vom fi cu Acela pe care-L iubim. Şi fie ca acum Prezenţa Lui să aducă vindecare la fiecare.

E-163 Noi îl condamnăm pe Satan, noi condamnăm toate faptele lui. În Numele lui Isus Cristos, Satan, ieşi din oameni.

E-164 Toţi cei ce-L vor crede acum, şi acceptaţi vindecarea voastră, ridicaţi-vă în picioare, ziceţi, "Eu acum stau sus să-mi accept vindecarea. Eu o cred." Indiferent de starea voastră, dacă voi într-adevăr o credeţi.jridicaţi-vă în picioare. Acum ridicaţi-vă mâinile, şi ziceţi, "Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, pentru că m-ai vindecat." Dumnezeu să fie cu voi.