E-1 … aici în această dimineaţă. Eu mă gândeam la vremea când am venit prima dată la Flagstaff. A fost, cred, cu aproximativ 38 de ani în urmă, poate 40. Eu vorbeam despre a urca dealul. Acolo nu era zăpadă, dar micul meu model Ford-T a reuşit cu greu să urce dealul. Putea merge cu 30 de mile pe oră, dar aceea era 15 într-o parte şi 15 în cealaltă parte, ştiţi voi, pe unele din aceste drumuri pe care le avem noi aici. Şi era întru totul…

E-2 [Un frate de pe platformă spune: „De ce nu ne spui poemul despre Ford?”] Frate Carl… [„Te rog…”]. Oh, el îmi spune despre un mic poem pe care l-am avut odată despre Ford-ul meu. Nu este un loc bun să îl spun, Frate Carl.

E-3 Astfel, noi suntem foarte recunoscători. Şi eu am avut atât de multe mărturii frumoase în această dimineaţă, auzindu-le de la aceşti fraţi, am întâlnit câţiva oameni.

E-4 Şi acolo era doar un predicator care chiar a vorbit aici, un frate mic spaniol care a acordat băieţelului său timp să cânte. Nu a fost aceea minunat pentru un băiat de 6 ani? Vai, cea mai frumoasă voce pe care am auzit-o de la un băieţel micuţ ca acela.

E-5 Acum, acest frate, fratele a uitat-o, dar el ţine o adunare aici în oraşul vostru. Eu cred că este jos la Biserica lui Dumnezeu, sau Adunările lui Dumnezeu. [Un frate spune: „Adunările”] Adunările lui Dumnezeu, jos la Adunările lui Dumnezeu. Şi eu sunt sigur că ei vor aprecia prezenţa voastră. Voi… Cât durează adunarea, frate? Până duminică seara. [„Noi avem timp de cântări diseară.”] Un timp de cântări diseară. Acum, voi sunteţi toţi invitaţi din toată inima să veniţi la această adunare. La 730, diseară. Şi unde se află biserica, frate? Ai vrea să ne spui unde se află? [„West Clay 113”]. Strada West Clay 113, chiar aici în oraşul Flagstaff. Şi eu sunt sigur că voi veţi…

E-6 Este băieţelul cu tine? Nu, tatăl lui va cânta. Tu cânţi, nu-i aşa? Ei bine, aceea e bine, eu cred că aceea este tocmai potrivit pentru acest timp. Păi, aceea este foarte rar să vezi aceea; dar este normal dacă există un talent în familie, îl ia de la ceilalţi, eu gândesc. Astfel că ei au… [„A început totul cu post şi rugăciune, Frate Branham.”]. Post şi rugăciune, acum aceea este chiar frumos.

E-7 Acum, ştiţi voi, dacă America, toată împreună, toate familiile americane erau în felul acela, păi, ei doar ar concedia toate forţele de poliţie. Mileniul ar începe, nu-i aşa? Noi am… Noi am fi drept în prima clasă atunci. Aşa este. Toată moartea ar pieri, toată boala, tristeţea, toate dezamăgirile, şi noi am fi cu Cristos.

E-8 Aşa că noi suntem fericiţi, şi eu am auzit toate aceste mărturii frumoase. Şi am avut privilegiul să-l întâlnesc pe Fratele Earl pentru prima dată. Şi seara trecută eu am vorbit cu soţia sa şi ea a fost chemată afară şi vindecată de mai multe ori în adunări; mi-a zis de ultima adunare când ea a fost pe platformă.

E-9 Aşa că facem un pic haz de necaz. Eu nu mi-l aduceam aminte pe Fratele Earl; deşi am dat mâna cu el pe undeva. Şi eu stăteam la fereastră, seara trecută, uitându-mă după el să apară. Şi un om mare, înalt a venit sus, avea o mustaţă neagră. Am zis: „Iată-l că vine”. Şi apoi când… Billy, fiul meu, a zis:
„Oh, nu, acesta nu este Fratele Earl. El este cu mult mai tânăr decât acest ins”. Şi astfel apoi m-am întâlnit cu Sora Earl aici seara trecută şi am avut privilegiul să fiu în casa lor drăguţă aici în oraş.

E-10 Acesta este un loc frumos, eu întotdeauna am vrut să-l numesc Flagpole în loc de Flagstaff, sus aici pe vârful dealului. Înţelegeţi? Şi eu vă spun, dacă este aici cineva din Texas, acum voi vă lăudaţi. Eu am părăsit Tucson-ul ieri, erau vreo 72 sau 75 grade [Freiheit - n.T.] şi apoi până aici în această dimineaţă cu un palton pe mine. Înţelegeţi, ce au ei în Texas noi avem în Arizona, nu-i aşa? Este corect. Noi suntem chiar aici.

E-11 Acest timp de părtăşie… Bătrânul doctor Bosworth, un prieten de-al meu, mulţi dintre voi poate l-aţi cunoscut pe Fratele Bosworth. El a fost unul dintre cei mai evlavioşi bătrâni. Şi el mi-a zis odată: „Frate Branham, tu ştii ce este părtăşia?”
Eu am zis: „Cred că da, Frate Bosworth”.

E-12 El a zis: „Sunt doi prieteni într-o barcă care trebuie să împartă lucrurile puţin”.

E-13 Astfel aceea este ce este părtăşia; noi luăm şi dăruim, ne împărtăşim unii cu alţii, cu Fratele Carl Williams, Fratele Outlaw şi ceilalţi. Oh, unul din primii oameni din Arizona care a sponsorizat una din adunările mele a fost Fratele Jimmy Outlaw şi noi am fost prieteni speciali de atunci. Şi noi suntem foarte fericiţi pentru toţi din voi, pentru predicatori şi fraţii pe care i-am întâlnit pe aici. Eu nu am timp să dau mâna cu toată lumea, cum mi-ar place, dar este o părtăşie unde noi ajungem împreună.

E-14 Doar îmi aminteşte de convenţia de la Phoenix. Eu am avut privilegiul de când filialele s-au înfiinţat să ajut la organizarea filialelor şi să vorbesc în ele. Şi este singura organizaţie la care aparţin; şi nu este o organizaţie, este doar un organism lucrând printre oameni.

E-15 Şi dacă unii din voi, oameni de aici în această dimineaţă, care nu aparţin la această părtăşie a acestor Oameni de Afaceri Creştini, Evanghelia Deplină, lăsaţi… Dacă voi credeţi şi veţi lua Cuvântul meu, este unul din cele mai minunate grupuri de oameni. Şi către fraţii lucrători, nu este împotriva bisericii voastre; este pentru biserica voastră. Înţelegeţi, este felul lor de a aduce în biserică.

E-16 Eu doar s-a întâmplat să privesc în jur la această doamnă drăguţă aici care tocmai a cântat acea cântare cu câteva momente în urmă. Am ascultat multe încercări ale acesteia, dar acea doamnă are o voce pe care o poate purta corect, ştiţi voi, fără ţipete. Mi-a plăcut aceea foarte mult, doamnă, a fost foarte, foarte frumos. Se spune că a fost o soţie de predicator. Şi, frate, tu ar trebui să o pui să-ţi cânte la culcare în fiecare seară, astfel aceea ar fi foarte frumos, foarte frumos. A fost o cântare foarte frumoasă. Eu o apreciez.

E-17 Şi în această dimineaţă într-un fel îmi aminteşte de o mică povestire care… Mie îmi place să vânez şi să pescuiesc. Şi acela este motivul că eu sunt aici în Arizona, astfel, este să vânez şi să pescuiesc. Şi mie îmi place. Şi astfel am vânat odată în New Hampshire. Şi eu cred că eu am o mulţime de parteneri aici, bărbaţi şi femei, cărora le place să pescuiască. Ei… Nouă la toţi ne place.

E-18 Aşa că am avut un mic cort pe care l-am cărat sus acolo deasupra, ştiţi voi, unde nu oricine poate urca, este puţin cam greu să ajungi. Şi acolo sunt mulţi păstrăvi minunaţi: de baltă, Maro, Coadă- Pătrată, Zburător. Oh, sunt foarte mulţi din aceşti afluenţi mici venind jos din vârful munţilor în New Hampshire. Şi mici păstrăvi, poate de 14 sau 16 inci lungime, foarte mulţi. Şi eu numai… Eu mergeam pe acolo şi îi prindeam, doar de dragul să-i prind, apoi le dădeam drumul. Dacă eu ucideam unul atunci eu… îl mâncam, înţelegeţi, îl aduceam înăuntru.

E-19 Astfel eu aveam această salcie bătrână crescând pe acolo şi de fiecare dată când îmi schimbam pluta… eu aveam o plută Royal Coachman. Eu pescuiam cu ea acolo, o agăţam în jurul unei grămezi de salcie. Şi m-am gândit: „Păi, voi lua o toporişcă şi voi merge acolo în această dimineaţă şi voi tăia acea salcie ca să nu-mi mai agăţ pluta în ea”. Oh, am privit înapoi sub un vechi... ca un baraj al castorilor, şi ei doar stăteau acolo, doar aşteptând ca Coachman-ul meu să ajungă la ei. Şi acum, toată noaptea… Eu obişnuiam să spun: „Am destul timp, dar nu suficient ca să se bage şi ei”. Şi doar… cum ei… cum îi priveam. Şi astfel m-am suit acolo în acea dimineaţă luând această mică toporişcă veche să tai acea salcie. Şi am avut trei sau patru, urma să mă pregătesc pentru micul dejun şi să mă întorc. Şi eu nu sunt bun la gătit. Şi astfel am zis soţiei mele că nu sunt în stare să fierb apa fără să ard oala şi voi ştiţi că aceea este o treabă de amator în ale gătitului.

E-20 Şi astfel când m-am întors pe drum acolo era o mamă urs bătrână şi doi pui. Şi ei au intrat în cortul meu mic. Şi voi vorbiţi despre a distruge ceva. Voi nu ştiţi ce înseamnă distrus până nu lăsaţi un urs să vă intre în cort. El… nu este ce ei mănâncă, este ce ei distrug. Aveam o mică sobă, acel fel de sobă de păstor şi ei s-au urcat pe acea sobă mică şi doar săreau sus şi jos, ca să audă burlanului zornăind şi doar au făcut-o bucăţele, ştiţi voi. Şi când eu am venit sus, aveam o mică puşcă veche ruginită de .22 aşezată acolo înăuntru, dar eu aveam acea toporişcă în mână.

E-21 Şi ştiţi voi, când am venit sus, mama bătrână a fugit la o parte şi ea striga la puii ei. Un pui a urmat-o, toate bune, dar celălalt a rămas, un ins micuţ. De abia fuseseră născuţi în mai, ştiţi voi. Avea spatele tot cocoşat spre mine, aşa. Şi m-am gândit: „Ce face?” Păi, apoi el s-a uitat la mine. Şi eu m-am uitat după un copac, să văd cât de aproape era, căci ei te pot zgâria, ştiţi voi, cei mici. Tu nu poţi negocia cu ei. Înţelegeţi? Astfel am privit-o pe bătrâna mamă un pic, ştiţi voi. Ea încă chema, făcând zgomot, ca o pasăre. Voi ar trebui să ştiţi cum este sunetul. Aşa că ea încă chema pe acel pui şi acel pui nu venea.

E-22 Păi, eu mă gândeam la puşca mea. M-am gândit: „Nu, dacă aş fugi acolo înăuntru să apuc acea puşcă, dacă aş împuşca-o pe bătrâna mamă, aş lăsa doi orfani prin păduri…” şi eu nu vroiam să fiu vinovat de aceea. Şi pe lângă asta, ea atăcând, acea puşcă de .22 ar fi fost cam mică, ştiţi voi. Şi uneori nu trage, trebuie să o armezi de trei sau patru ori ca să se declanşeze. Şi astfel m-am gândit:
„Păi, eu doar mă voi urca în acel copac de acolo, dacă ea vine încoace. Eu mă voi urca sus în copac, îmi iau o nuia şi doar îi voi lovi peste nas”. Nasul lor este foarte sensibil. Şi ei doar zbiară şi pleacă, ştiţi voi, şi ei te lasă în pace. Astfel eu m-am gândit: „Eu mă urc în acel copac”.

E-23 Dar curiozitatea acelui individ mic, oh, stând aşa cum stătea. Şi m-am gândit: „Ce face el?” Astfel eu am continuat să mă strecor în jur, veghind asupra ei, ştiţi voi, ajungând puţin mai departe, apropiindu-mă de copac, pentru că ea continua să cheme pe acel pui. Astfel eu am ajuns puţin mai într- o parte şi ştiţi voi ce făcea acel micuţ?

E-24 Acum, mie îmi plac clătitele. Jos în sud noi le numim scoverzi. Eu nu mă pricep prea bine să le fac, dar desigur sunt bun să le mănânc. Şi voi ştiţi, eu am fost un baptist. Şi mie nu-mi place să stropesc. Mie îmi place într-adevăr să le botez, să pun într-adevăr miere pe ele. Astfel eu aveam un bidon de miere cam de înălţimea asta aşezat acolo, un bidon de o jumătate de galon pentru clătitele mele.

E-25 Iar acel mititel… Ştiţi voi, unui urs îi place dulciurile oricum. El avea acel bidon cu miere deschis. Şi el stătea acolo cu acea lăbuţă de mărimea asta, şi el avea mierea în braţele lui şi el doar îşi înmuia picioruşele în miere, lingându-le în felul acela, ştiţi voi. Aceea-i corect. Şi el lingea cu limba lui micuţa. Şi eu am început… Dacă eu doar aveam un aparat de fotografiat mi-ar fi plăcut să vă arăt în dimineaţa aceasta, doar să o privim. Şi acolo era el, punându-şi picioruşele jos acolo şi lingând în felul acela. Şi eu am strigat: „Pleacă de acolo!”, în felul acesta. Şi el nu-mi acorda nici o atenţie, continuând doar să lingă aşa. El era lins acea bidon. Înţelegeţi?

E-26 Şi am strigat la el în felul acesta, s-a întors şi s-a uitat la mine în felul acesta. El nu-şi putea ţine ochii deschişi, el era doar aşa plin de miere, ştiţi voi. Peste tot pe ochii lui, peste burtica lui, doar aşa de murdar de miere cât putea fi. Şi apoi, după un timp, el s-a clătinat de-o parte şi de alta şi a plecat la mama lui. Ei l-au luat pe el acolo în tufişuri şi au început să îl lingă. Lor le-a fost teamă să se aşeze la bidon, dar ei îl puteau linge.

E-27 Şi am zis: „Dacă acesta nu este un tip a unei adunări penticostale bune, vechi; doar devenind aşa plini de lucruri bune, dulci. Ei mergeau afară şi cineva lingea de pe ei. Aceea este o adunare de părtăşie reală”. Acum, noi ne-am adunat aşa ca să ne băgăm mâinile în bidon, fiecare din noi, până la gât în binecuvântările lui Dumnezeu. Şi eu sunt sigur că voi veţi găsi aceea la trezirea care are loc la Adunările lui Dumnezeu, având loc acum. Domnul să vă binecuvânteze!

E-28 Eu am zis în Phoenix, cealaltă zi, o mică… Eu sper că nu sună profanator, o glumă mică despre un predicator care mergea la amvon în fiecare dimineaţă, şi de 20 de ani în continuu, el a predicat 20 de minute şi apoi a terminat. Astfel ei nu puteau înţelege ce s-a întâmplat, într-o dimineaţă când el a predicat 4 ore. Iar diaconii l-au chemat şi i-au zis: „Păstore, noi chiar te iubim. Noi credem că mesajul tău este minunat. Noi ştim, ca diaconi, noi te-am supravegheat şi te-am cronometrat, exact 20 de minute, în fiecare duminică dimineaţa. Dar în această dimineaţă au fost 4 ore. Noi doar nu înţelegem”.

E-29 A zis: „Eu vă spun, fraţilor. În fiecare dimineaţă când eu mă duc să predic, când voi mă chemaţi la amvon, eu scot şi pun una din aceste „Life Saver” sub limba mea“. A zis: „În 20 de minute când acel „Life Saver” este dus, am terminat. Eu ştiu că este timpul să mă opresc. Care a fost greşeala în această dimineaţă, eu am avut un nasture…?...“

E-30 Carl Williams şi Jewel Rose, cu adevărat fraţi scumpi şi prieteni de-ai mei. Ei au mers în centrul oraşului ziua trecută şi mi-au luat un nasture cam aşa de mare, rotund; dar eu nu-l am în această dimineaţă. Aşa că noi suntem recunoscători să fim aici.

E-31 Acum, îl cunoaşte cineva de aici pe Doctorul Lee Vayle? Eu nu cred. Poate nu. El a fost un predicator baptist, doctor în Divinitate, şi el îşi are diplomele. El a fost un profesor de liceu la început şi el este un om foarte învăţat, foarte minunat. Iar benzile mele despre „Cele Şapte Epoci ale Bisericii” eu i le-am trimes ca să le gramatizeze pentru că vechile mele expresii Kentucky-ene: a bate, n-are, pungă, a căra, adă etc., acelea nu merg bine la oamenii care citesc cărţile; aşa că el urma să gramatizeze aceasta pentru mine. Şi apoi, după ce el a verificat-o, a trimes-o înapoi de mai multe ori pentru mai multe afirmaţii. Cartea urmează să fie tipărită acum după aproape 3 sau 4 ani.

E-32 El m-a întrebat, a zis: „Pot eu să scriu o carte, doar comentariile mele?” Şi eu am zis: „Ei bine, este în regulă, Frate Lee”. Şi m-am gândit…
Apoi el a zis: „Eu îţi voi spune ceva. Nu este să fie vândută, ci dată gratis”. Am zis: „Păi, atunci, eu sunt sigur că aceea este în regulă”. Înţelegeţi?

E-33 Şi astfel ei au o sponsorizare a 10 oameni, care vor costa cam 15 000 $, eu cred, eu înţeleg pentru E-10 000 de bucăţi. Şi astfel noi le avem. Au venit de pe presă acum două zile şi noi avem doar două sau trei, ieri, şi Billy le-a adus sus. Şi ele sunt să fie date gratis. Acum, eu nu am citit-o; eu nu ştiu ce zice. Dar eu sunt… aceasta este prin credinţă. Dar eu sunt sigur că dacă vouă v-ar plăcea să aveţi una, dacă voi doar ne veţi scrie, vă vor fi trimise gratuit. Înţelegeţi? Şi se numeşte „Profetul secolului XX”.

E-34 Şi apoi am observat în poză aici pe partea din faţă a cărţii, mulţi din voi aveţi această poză, desigur şi o vedeţi; aceea este unde Îngerul DOMNULUI a fost fotografiat la Houston, Texas. Dar ei au tăiat o parte din ea.

E-35 Apoi eu văd aici în spate… Şi câţi de aici aţi mai fost într-una din adunări? Să vedem… Eu cred că voi toţi. Voi m-aţi auzit de multe ori să spun: „Acea umbră atârnă peste cineva”. Acum, vedeţi, dacă voi faceţi o declaraţie şi aceasta nu este adevărul, Dumnezeu nu are nimic de-a face cu asta. Voi ştiţi că Dumnezeu nu este întovărăşit în minciuni, ci El numai sprijină ce este adevărul.

E-36 Astfel când El i-a zis lui Moise, când el L-a întâlnit în pustie în Stâlpul de Foc, înapoi în acel tufiş arzând… Apoi când El a scos pe acei oameni afară, pe aceia care l-ar fi urmat pe Moise afară pentru călătorie, apoi El a venit jos pe muntele Sinai, acelaşi Stâlp de Foc şi a adeverit că ce a spus Moise era Adevărul.

E-37 Acum, Dumnezeu va face aceea. El întotdeauna face aceea. Şi astfel acea Lumină aici, desigur, noi o asociem cu Dumnezeu, pentru că are aceeaşi natură şi tot ce El a făcut când a fost aici pe pământ.

E-38 De aceea spun: „Această persoană de aici, eu văd că tu eşti umbrită de moarte, o umbră întunecoasă”. Câţi din voi aţi auzit aceea spusă? Păi, aici doar recent într-o adunare cineva a fost foarte curios, a vrut să vadă dacă ei ar putea lua o poză a aceluia când a fost spusă. Astfel ei… Acolo era o doamnă stând aproape, şi acest om avea un aparat de fotografiat. Şi eu am zis: „Această doamnă care stă aici este doamna Cutare-şi-cutare”, oricine era. Am zis: „Ea este umbrită de moarte şi are cancer”. Şi chiar atunci el a fotografiat, căci era aproape. Şi acolo era (înţelegeţi?) aceea glugă de cancer negru de moarte atârnând peste femeie. Apoi Duhul Sfânt a vorbit din nou.

E-39 Acum, ei au scos-o acum din carte până fac tipăritura cărţii. Şi aceea este de ce veţi vedea acea foaie liberă acolo. Eu cred că „Vocea Vindecării” a fost aceea care a tipărit cartea.

E-40 Şi acum este absolut gratis. Iar sponsorii înapoi aici în spatele cărţii, care au pus 15 000 $ în aceasta, doar ca să ajungă la public, ca publicul s-o citească. Astfel este gratis şi este o carte mică drăguţă. Şi eu nu ştiu care este conţinutul; eu nu am citit-o; Tatăl ştie asta.

E-41 Dar vedeţi, a fost… Pentru mine este Adevărul absolut. Aceea este ce căutăm noi, este Adevărul. Isus a zis: „Veţi cunoaşte Adevărul; Adevărul vă va face liberi”. Şi El este acel Adevăr. El este Isus, Fiul lui Dumnezeu este Adevărul Cuvântului pentru că El a fost Cuvântul făcut trup. „La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre noi”. Atunci aceea L-a făcut pe El Adevărul, pentru că Cuvântul este Adevărul şi El era Adevărul.

E-42 Acum, când noi Îl vedem revenit în zilele acestea din urmă, această măreaţă mişcare a lui Dumnezeu, străbătând naţiunile lumii, adunând un popor pentru Mireasă, acela este Adevăr.

E-43 Cu ani în urmă ei ziceau că nu există un astfel de lucru ca vorbirea în limbi; era prostie. Dumnezeu a promis-o şi a dovedit-o ca fiind Adevărul. Aceea este corect.

E-44 Cineva a zis în dimineaţa asta, eu cred că era sora noastră scumpă care discută cu copiii atât de mult despre botezul lor; ea a zis: „Tu poţi auzi pe cineva vorbind în limbi. Dar să auzi pe cineva să cânte în limbi (înţelegeţi?) a fost un lucru aşa de frumos”.

E-45 Îmi amintesc de prima mea experienţă. Eu eram la tabernacolul Redigar în Fort Wayne, Indiana. Şi eu vorbeam, aveam un serviciu de vindecare după moartea Fratelui B.E. Redigar. Şi Fratele Bosworth a fost acolo, Paul Rader. Şi mulţi din voi cei mai în vârstă, ca mine, voi vă amintiţi de Paul Rader. El era un baptist şi noi eram prieteni buni. Şi în timp ce vorbeam acolo, urma să mă rog pentru bolnavi. Era un lucru straniu pentru ei atunci, dar o doamnă a adus un copilaş care era schilod. Şi aşa cum el venea de- a lungul platformei, viziunea Domnului a apărut şi i-a spus totul despre care era problema cu flăcăul. Şi eu i-am cerut fetei să îmi înmâneze copilul.

E-46 Acum, doar pentru mărturia surorii, ca voi să puteţi vedea ce bucurie şi ce fenomen real al Harului lui Dumnezeu, ce poate face când lucrează după Cuvântul lui Dumnezeu (înţelegeţi?), promisiunea lui Dumnezeu pentru acest ceas.

E-47 Acum, promisiunea lui Dumnezeu către Noe nu va merge pentru noi astăzi. Promisiunea lui Dumnezeu către Moise… noi nu am putea avea mesajul lui Moise, Moise nu putea avea mesajul lui Noe. Noi avem Mesajul orei. Noi nu am putea avea mesajul lui Luther. Noi nu am putea avea mesajul lui Wesley. Acesta este un alt timp. Dumnezeu a repartizat Cuvântul Său la fiecare epocă. Şi cum acea epocă soseşte, El trimite pe cineva acolo ca să adeverească acel Cuvânt, să dovedească că acela este Adevărul. Şi aceea… noi o vedem în fiecare doar cum Isus a zis când era pe pământ, El a zis: „Voi zidiţi mormintele profeţilor, iar părinţii voştri i-au pus acolo”.

E-48 Acum, rudele mele sunt catolici aşa cum ştiţi, eu fiind un irlandez. Acum, noi… Acum, ei vorbesc despre Sfântul Patrick, catolicii îl pretind. De ce? El este doar atât de catolic cum sunt eu. Ei vorbesc despre Ioana d'Arc. Ei au ars-o pe acea fată pe rug ca pe o vrăjitoare (Noi toţi ştim aceea), pentru că ea a fost spirituală şi a văzut viziuni. Desigur că după câteva sute de ani mai târziu ei au săpat după trupurile acelor preoţi şi au făcut penitenţa şi i-au aruncat în râu. Dar aceea nu era necesară. Înţelegeţi?

E-49 Ei întotdeauna omit aceasta. Omul întotdeauna laudă pe Dumnezeu pentru ce a făcut El, uitându-se înainte după ce va fi El, şi ignorând ceea ce face El. Aceea este doar natura omului. Şi el nu şi-a schimbat natura, omul lumii.

E-50 Astfel noi aflăm că Mesajul nostru este astăzi, Mesajul pe care îl avem despre: „Ieşiţi din Babilon şi fiţi liberi şi fiţi umpluţi cu Duhul, iar lămpile voastre îngrijite şi curate, şi uitaţi-vă în sus, răscumpărarea noastră se apropie”, noi… aceste lucruri sunt străine pentru mulţi oameni care respiră şi cheamă Numele Domnului nostru minunat.

E-51 Dar totuşi în mijlocul a toate acestea, noi nu avem nimic împotriva acestor oameni, aceşti oameni denominaţionali. Ei sunt în regulă, ei sunt buni. Ei sunt… ei sunt asociaţii noştri în Evanghelie, pentru că Isus a zis: „Nici un om nu poate veni la Mine decât dacă Tatăl Meu îl atrage. Şi toţi aceia pe care Tatăl Meu Mi i-a dat vor veni”.

E-52 Astfel noi suntem numai responsabili pentru semănarea Seminţei. O parte a căzut pe drum, alta pe diferite feluri de pământ; o parte a căzut în pământ bun şi a adus însutit. Astfel noi suntem doar sămănători de Sămânţă. Dumnezeu este Acela care o dirijează când cade. Şi acum, noi ne rugăm că poate în această dimineaţă ar putea fi o Sămânţă mică aruncată pe undeva, care să poată încuraja pe cineva. Şi doar cum un om…

E-53 Şi să-mi termin mărturia cu privire la micuţa doamnă despre care vroiam să vorbesc; această doamnă a adus pe acest copilaş, un băieţel cred, cam de 10 - 12 ani, şi poate nu aşa de mare, căci această doamnă îl căra. Şi ea mi l-a dat mie. Şi doar atunci, în timp ce eu ofeream rugăciune pentru copil, micuţul a sărit din braţele mele şi a plecat alergând prin sala plină de 3 500 sau 4 000 de oameni. Şi când ei… primul lucru pe care ei l-au văzut făcut, mama stând pe locul din faţă doar a leşinat şi a căzut într-o parte. Şi o fată amish …

E-54 Sunteţi familiarizaţi cu amishii? Eu nu ştiu dacă voi îi aveţi pe acolo, cu părul lung, ei sunt oameni foarte dulci şi un model de oameni foarte curaţi şi drăguţi. Ştiţi voi, printre toţi menoniţii sau amişii şi aşa mai departe nu avem vreo înregistrare de delincvenţă juvenilă. Numiţi-i caraghioşi dacă voi vreţi, dar ei au ceva ce nouă ne lipseşte în casele noastre. Ei nu au vreo înregistrare în tribunale despre comportament deviat juvenil printre ei. Ei îşi cresc copiii într-un singur fel, şi acela-i felul în care ei merg.

E-55 Şi această doamnă tânără era o pianistă faimoasă, o tânără frumoasă cu părul lung şi blond prins pe spate. Şi când ea a privit… acum, ea era o amiş; ea nu ştia nimic despre penticostali, şi nici eu pe atunci. Dar când ea a privit pe platformă şi a văzut pe acel băieţel mergând, străbătând de-a lungul, ea şi-a ridicat mâinile în aer.

E-56 Acum, eu ştiu că acolo este fanatism şi eu sper că nu mă înşel, că nu sunt un mincinos şi că nu… dacă eu sunt greşit, nu este intenţionat greşit, eu sunt greşit fără să ştiu.

E-57 Dar acea fată şi-a aruncat mâinile în aer, iar acel păr a venit peste umerii ei şi ea a început să cânte într-o limbă necunoscută. Şi ea cânta acel imn: „Marele Medic este aproape acum, Milostivul Isus”. Şi când ea a sărit de acolo… eu ştiu că sună foarte straniu acum. Dar această fată nu a cunoscut niciodată ceva despre vorbirea în limbi, dar ea cânta într-o limbă necunoscută: „Marele Medic este aproape acum, Milostivul Isus”. Şi acel pian continua să cânte „Marele Medic este aproape acum, Milostivul Isus”. Păi, ei s-au îngrămădit la altar, şi oamenii de la balcoane au coborât jos, oamenii strigând. Fata aceea stând acolo, cu faţa ei în sus aşa, vorbind în altă limbă; şi pianul, clapele de fildeş încă mişcându-se:
Marele Medic este aproape acum,
Milostivul Isus,
El vorbeşte inimilor slăbite pentru încurajare,
Nici un alt Nume decât Isus!

E-58 Oh, este… „Ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit ce este păstrat pentru noi”. Ştiţi ce cred eu? De ce am accepta noi un înlocuitor sau doar ceva credinţă prefăcută, când cerurile sunt pline de Puterea veritabilă, reală a lui Dumnezeu care poate elibera un suflet, care poate face ceva pentru noi? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum, există atâtea lucruri.

E-59 Eu nu v-am spus de unde să luaţi această carte. Înţelegeţi? P.O. Box 325, la Jeffersonville. Şi dacă voi veţi scrie, ei o vor trimite. Sau, vizitaţi una din adunări; ele vor fi date gratuit.

E-60 Acum, eu sunt foarte recunoscător pentru acest timp minunat de părtăşie. Şi în această dimineaţă eu mă gândeam la o mică povestire pe care obişnuiam să o spun la Oamenii de Afaceri Creştini, despre Zacheu. Mulţi din voi m-aţi auzit spunând-o, despre cum acest tip mic nu a crezut în acest discernământ… al Domnului. Desigur, eu cred, aşa cum am avut în fiecare epocă - voi vedeţi un veritabil, apoi voi vedeţi un imitator. Şi noi doar trebuie să avem de-a face cu aceea. Dar, oameni buni, gânditori solizi ai Scripturilor înţeleg. Care noi, nu contează…

E-61 Când Doamna Aime Semple McPherson, când ea a fost aici pe pământ în slujba ei, ei au zis că destul de curând fiecare femeie predicatoare va purta acele aripi, ştiţi voi, sau robe ca acelea şi vor căra Biblia.

E-62 Doar priviţi la cum este Billy Graham astăzi în ţară. Dar, voi ştiţi că Billy Graham nu ar putea vreodată să vă ia locul. Eu nu aş putea locul lui Billy; el nu poate să-l ia pe al meu. Eu nu pot să-l iau pe al vostru, iar voi nu-l puteţi lua pe al meu. Voi sunteţi individual în Dumnezeu. Dumnezeu v-a făcut în felul în care v-a făcut pentru un anumit scop. Dacă doar ne-am găsi locul şi să rămânem acolo. Dacă noi încercăm să facem ceva diferit, atunci (înţelegeţi?), noi suntem în teritoriul altcuiva; noi doar stricăm imaginea lui Dumnezeu.

E-63 Noi luăm, ca Billy Graham din lumea denominaţională de astăzi, aşa cum este el; dacă noi l-am chema poate ca jucător de fotbal; el are mingea.

E-64 Acum, dacă tu încerci să iei mingea de la coechipierul tău, tu doar încurci echipa ta. Protejează-ţi omul. Înţelegeţi? Continuă să-l protejezi, împiedică-i pe ceilalţi astfel ca el să poată alerga. Iar noi vom înscrie după un timp şi Isus va veni şi atunci va fi totul terminat. Domnul să vă binecuvânteze.

E-65 Acum, eu mă duc la zicerea despre acest om - Zacheu. L-am avut sus în acest copac, ştiţi voi, cu frunze trase în jurul său. Şi atunci când a venit jos din copac, el a mers acasă cu Isus. Şi am zis: „El a devenit un membru al ‚Oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline'.” Astfel dacă este vreun Zacheu aici, în această dimineaţă, eu sper că luaţi acel sfat bun şi deveniţi un membru al „Oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline”.
Voi spuneţi: „Evanghelia deplină?” Da, domnule.

E-66 Acela este singurul lucru pe care Isus l-ar fi predicat, voi ştiţi, ar fi fost Evanghelia deplină. Aceea este corect. Nu-i aşa? Desigur, căci El a fost Evanghelia deplină. Asta-i corect. El nu se putea nega pe Sine.

E-678 Dar acum, eu am câteva Scripturi scrise aici, un mic text, obişnuit; nu-mi va lua decât câteva minute, dacă îmi veţi permite. Şi înainte să facem asta… Acum, în părtăşia noastră mică de strângere laolaltă şi vorbind despre labele ursului în bidon şi aşa mai departe, acum doar să punem la o parte toată aceasta acum, şi doar gândiţi-vă că suntem familiarizaţi unul cu altul. Şi… şi noi dorim acum să intrăm în partea adâncă a Cuvântului.

E-68 Să ne aplecăm capetele acum aşa cum ne apropiem de acesta, pentru că noi nu avem nici un drept să abordăm Cuvântul fără să vorbim mai întâi cu Autorul.

E-69 Cu capetele noastre aplecate, ochii noştri închişi; şi eu sper că inimile noastre sunt aplecate împreună cu capetele noastre. Mă întreb în timp ce îmi ridic ochii şi privesc spre audienţă, dacă ar fi cineva aici care să zică, prin ridicarea mâinii: „Frate predicator, aminteşte-mă în rugăciune. Eu sunt în nevoie astăzi”? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum El vă vede mâna. El ştie ce este în spatele mâinii voastre, în inima voastră. Fie ca El să acorde aceasta, este rugăciunea mea.

E-70 Dragă Dumnezeule, aşa cum noi suntem recunoscători pentru această clădire în care noi, copiii Tăi umili, putem să ne adunăm împreună aici şi doar să vorbim şi să avem părtăşie, doar să fim noi înşine aşa cum noi ne predăm lui Cristos şi dorim să devenim mai mult ca El. Sunt fraţi slujitori stând aproape, Doamne, oameni care sunt cu mult mai capabili de a sta aici să aducă acest Cuvânt decât mine, robul Tău nevrednic. Dar mi-a venit rândul, şi, Tată, eu mă rog astăzi că dacă eu aş putea spune ceva care nu ar fi drept conform cu voia lui Dumnezeu, fie ca înainte să o spun Tu să-mi închizi gura, aşa cum ai făcut gurilor leilor, odinioară, aşa că ei nu l-au deranjat pe Daniel.

E-71 Şi, Tată, noi Îţi cerem acum să aminteşti pe toţi, fiecare slujitor. Şi această trezire care are loc aici în oraş, Doamne, jos la Adunările lui Dumnezeu, eu mă rog, dragă Dumnezeule ca Tu să trimiţi o aşa trezire înăuntru acolo încât acest oraş întreg să fie pus în mişcare de Puterea lui Dumnezeu, ca toate aceste baruri şi copii rătăcitori în jur pe străzi să fie aduşi la tronul lui Dumnezeu şi să fie umpluţi cu bunătatea Lui şi cu Duhul Lui. Acordă aceasta, Tată ceresc.

E-72 Şi noi ne rugăm ca astăzi, dacă există vreun bărbat sau femeie, băiat sau fată care au ajuns în această adunare în această dimineaţă, aici sub adăpostul pentru zăpadă, fie ca marele Duh Sfânt să viziteze inimile lor şi să le vorbească într-un fel misterios. Poate unii care s-au rătăcit, care odată Te-au primit, Doamne, dar acum s-au îndepărtat, adu-i înapoi, Doamne, în această dimineaţă.

E-73 Şi noi ne rugăm pentru această filială, pentru Fratele Earl şi pentru soţia lui şi pentru ceilalţi. Acordă aceasta, Doamne.

E-74 Acum, frânge pentru noi Pâinea Vieţii aşa cum noi deschidem paginile Cuvântului, pentru că noi ştim că Biblia nu este de interpretare personală. Dar Dumnezeu nu are nevoie de noi să interpretăm Cuvântul Lui; El este propriul Său interpret. El a zis într-o zi: „Să fie lumină” şi acolo a fost lumină. El a zis „O fecioară va zămisli”, şi aşa a fost. „Şi în zilele din urmă Eu voi turna Duhul Meu peste toată făptura”; nu contează ce a spus lumea, El a făcut-o. El nu are nevoie de interpret. El interpretează propriile Sale Cuvinte prin a le face vii şi adeverindu-le ca fiind aşa. Vino la inimile noastre, Doamne Isuse şi interpretează-ne astăzi lucrurile de care avem nevoie. Noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-75 Acum, în Biblie, dacă voi veţi deschide… Eu cred că nu am avut niciodată un Mesaj pe care să încerc să-l aduc, despre care să vorbesc fără ca mai întâi să citesc Cuvântul. Pentru că cuvântul meu va da greş, eu sunt un om. Dar Cuvântul Lui doar nu poate să greşească, El este Dumnezeu. Deci, haideţi să deschidem acum pentru un mic text. Şi noi vom fi afară în 30 - 40 de minute, cu voia Domnului.

E-76 În Apocalipsa acum, noi vrem să întoarcem la Apocalipsa capitolul 3 începând cu versetul 14. Şi noi vrem să citim doar porţiunea care este un mesaj către epoca bisericii Laodicea. Şi eu cred, şi eu… eu presupun că majoritatea oamenilor umpluţi cu Duhul şi cititorii Bibliei cred, pot spune amin la aceea, că noi suntem în epoca bisericii Laodicea, pentru că aceea este ultima epocă. Ascultaţi la mesajul despre condiţia bisericii la acest timp.
Şi îngerului bisericii… Laodicea scrie-i: „Aceste lucruri le zice Amin-ul, Martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu;
Ştiu faptele tale… nu eşti nici rece nici fierbinte; dacă ai fi fost rece sau fierbinte.
De aceea fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, Te voi scuipa afară din gura Mea.
Pentru că zici: ‚Sunt bogat şi am crescut în bunuri şi nu am nevoie de nimic' şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit în foc, ca tu să poţi fi bogat; şi haine albe, ca tu să poţi fi îmbrăcat şi ca ruşinea goliciunii tale să nu se vadă; şi unge-ţi ochii cu alifie pentru ochi, ca tu să poţi vedea.
Pe acei pe care îi iubesc, Eu îi mustru şi îi pedepsesc; de aceea fi zelos şi pocăieşte-te.
Iată EU SUNT la uşă şi bat; dacă vreun om aude glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine în tronul Meu, după cum şi Eu am biruit şi şed cu Tatăl Meu în tronul Lui.
Cel ce are o ureche să audă ce spune Duhul către biserici.

E-77 Domnul să binecuvinteze citirea acestui Cuvânt. Acum, eu vreau să iau doar pentru câteva momente un mic text, numit „Uşi după uşă”. Acum, acesta este foarte… „Uşi după uşă” - sunt trei cuvinte. „Uşi după uşă”.

E-78 Voi mi-aţi putea spune… „Frate, probabil sunt 100 de oameni aici. Acolo… nu crezi că este un text cam scurt, când tu ai înaintea ta 100 de suflete?”

E-79 Ei bine, ar putea fi adevărat, textul este scurt. Dar nu este mărimea textului care contează, este ceea ce este în cuprins. Este ceea ce textul spune, aceea contează.

E-80 După cum cred eu că a fost în Louisville, Kentucky, cu ceva timp în urmă, un băiat mic a fost sus în podul casei, jucându-se în jur cu ceva lăzi vechi sus în mansardă; şi el a dat de un timbru vechi. Păi, primul lucru în mintea lui a fost că ar putea lua o îngheţată pentru acela. Acolo era un colecţionar în josul străzii, astfel el a luat-o în josul străzii, doar atât de repede cât putea să meargă. Şi a zis: „Ce îmi veţi da pentru acest timbru?”

E-81 Colecţionarul s-a uitat atent şi era cumva uzat. El a zis: „Eu îţi voi da un dolar”.

E-82 Oh, acea a fost o vânzare uşoară. El l-ar fi vândut şi pentru câţiva cenţi şi apoi să fie bucuros cu aceia să cumpere o îngheţată, dar a fost vândut pentru un dolar. Colecţionarul l-a vândut pentru 500 $. Şi mai târziu, nu ştiu exact unde s-a dus; a mers în sute de dolari. Înţelegeţi, bucăţica de hârtie nu a fost prea mult, doar o bucăţică pe care nu aţi fi ridicat-o de la podea. Dar nu era hârtia care a contat; este ceea ce este pe hârtie - aceea contează.

E-83 Şi în acest fel este cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu este numai hârtia, valoarea hârtiei, sau mărimea hârtiei; este ceea ce este scris pe hârtie. Şi un Cuvânt este de ajuns să salveze o lume, dacă ar fi primit în acel fel.

E-84 Cu ceva timp în urmă era… Am citit o poveste despre… din zilele nobilului nostru… unul dintre cei mai mari preşedinţi pe care eu cred că naţiunea l-a avut vreodată - Lincoln. Nu pentru că el provine din Kentucky, ci pentru că el a fost un om mare. El a fost lipsit de vreo educaţie, dar totuşi era… era ceva în inima lui, ceva scop.

E-85 Mie îmi place un om al viziunii; îmi plac oamenii care au ceva pentru care luptă, nu doar să şadă în jur: „Păi, orice ar veni va fi bine”. Oh, întâmpin-o! Şi Lincoln nu a lăsat niciodată educaţia să-i stea în cale. El avea ceva de făcut. Eu cred că fiecare creştin s-ar cuveni să fie în felul acela. Găseşte-ţi scopul şi du-te în acţiune.

E-86 Fiecare membru al acestei filiale să nu fie: „Păi, noi avem un mic dejun o dată pe lună” - asta nu-i nimic; „sau o dată în fiecare sâmbătă”. Aveţi un scop în viaţă, ceva care urmează să faci. Să… Dumnezeu te-a aşezat aici, fă ceva cu aceasta, fiecare membru al oricărei biserici. Există o trezire în oraş. Acea trezire este acolo pentru un scop. Să obţinem ceva de la aceasta. Să facem ceva referitor la asta.

E-87 Domnul Lincoln. Acolo era un om, un ins tânăr; el era în război şi el era laş, în primul rând. Şi în timpul
datoriei el s-a sustras de la postul lui. Şi ei au găsit ceva împotriva lui, că el trebuia să fie împuşcat. Şi, oh, el… era teribil. Dar un tânăr care îl iubea mult s-a dus la Domnul Lincoln să obţină o graţiere. El era preşedinte la acel timp în Statele Unite, aici. Şi astfel s-a dus la el pentru graţiere. Şi el i-a zis lui, aşa cum ieşea din trăsură, domnul Lincoln înalt, cu barbă, tipic sudic, subţierel.

E-88 Şi el a zis: „Domnu' Lincoln, există un băiat care urmează să moară în două zile de acum, să fie împuşcat pentru că el a dezertat în timp de război. Domnule Lincoln, băiatul nu este un băiat rău. Dar toate acele muschete puşcând şi oamenii murind… el era nervos. Şi era atât de supărat încât el… el şi-a ridicat mâinile în aer şi a început să urle. El a fugit”. A mai zis: „Eu l-am cunoscut pe băiat. Dar, domnule Lincoln, numai numele dumneavoastră pe această bucată de hârtie poate să-l cruţe. Vreţi s-o faceţi?”

E-89 Desigur, acest gentleman creştin a semnat repede hârtia: „Graţiat… şi aşa mai departe”. Şi-a semnat numele - Abraham Lincoln, preşedintele Statelor Unite.

E-90 Mesagerul s-a întors cât de repede a putut. Şi el a alergat la celulă.
- Tu eşti liber; eşti liber. Aici este semnătura Domnului Lincoln. Tu eşti liber.

E-91 - De ce vii să-ţi baţi joc de mine, ştiind că voi muri mâine? Ia asta de aici; tu numai îţi baţi joc de mine.
Şi el nu a primit-o.
- Nu, eu nu o vreau. Tu doar… Dacă acesta era preşedintele ar fi avut blazonul şi ar fi avut hârtia lui specială.
- Dar este semnătura lui.

E-92 - Cum să cunosc semnătura lui? Tu doar îţi baţi joc de mine. Tu încerci să mă faci să mă simt bine. Şi el doar a început să urle întorcându-şi spatele. Băiatul a fost împuşcat dimineaţa care a urmat.

E-93 Apoi, după ce băiatul a fost omorât iar numele preşedintelui pe această bucată de hârtie că el era graţiat, apoi ce a urmat? Ei au judecat-o în Curtea Federală. Şi aici era decizia curţilor federale, care este fundamentul tuturor curţilor noastre. Ce ei spun odată, nouă nu ne place decizia lor, dar trebuie să o respectăm pe aceasta oricum (înţelegeţi?) pentru că este postul nostru de datorie. Acesta este fundamentul. Acum această decizie a zis: „O graţiere nu este graţiere până ce nu este primită ca o graţiere”.

E-94 Şi acesta este felul în care este Cuvântul lui Dumnezeu. Este o graţiere dacă este primit ca o graţiere. Şi este Cuvântul lui Dumnezeu, este Puterea lui Dumnezeu către aceia care cred aceasta şi o vor accepta.

E-95 Nu contează dacă voi priviţi la aceasta şi spuneţi: „Oh, aceea era o încurcătură; acolo erau o mie de traduceri şi toată aceea…” Se poate să fie aceea pentru cineva.

E-96 Dar pentru mine încă este Cuvântul lui Dumnezeu, Isus Cristos acelaşi ieri azi şi-n veci. El este obligat să stea lângă acel Cuvânt.

E-97 Acum, El are să judece biserica într-o zi. Şi dacă El o judecă prin Biserica Romano-Catolică, care ei spun că o va face, atunci prin care dintre Bisericile Catolice va judeca El? Ele sunt diferite una de cealaltă. Dacă El o judecă prin a metodiştilor, atunci voi, baptiştilor sunteţi pierduţi. Dacă El o judecă prin a penticostalilor restul din voi sunteţi pierduţi.

E-98 Dar El nu o va judeca prin biserică. Biblia a spus că El va judeca lumea prin Isus Cristos, iar Cristos este Cuvântul. Astfel voi vedeţi - noi suntem fără scuză. Este Cuvântul lui Dumnezeu prin care El judecă; deci nu contează cât de mic, semnificaţia unui singur cuvânt al acesteia, spune Apocalipsa 22 : 18…

E-99 Mai întâi eu voi începe cu Geneza. Dumnezeu a dat omenirii Cuvântul Său să-i fortifice de la moarte, păcat şi suferinţă, sau de la orice dezastru - un lanţ al Cuvântului Său. „Tu să nu atingi acest anumit pom căci în ziua în care vei mânca din el în acea zi tu mori”. Şi un lanţ este atât de rezistent cât cea mai slabă verigă. Iar sufletele noastre sunt trase pe deasupra iadului, ţinându-se de acest lanţ. Rupe doar una din ele, asta e tot ce trebuie să faceţi. Eva nu a rupt o propoziţie, ea a rupt un Cuvânt, prin Satan. Acela a fost începutul Cărţii.

E-100 La mijlocul Cărţii vine Isus şi spune: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt”, nu părţi din ele, ici şi colo, ci fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

E-101 Când El a fost mort, înviat şi a mers în cer şi S-a întors înapoi şi i-a dat lui Ioan… care El spune acolo după învierea Sa, spune: „Ce se va întâmpla cu omul acesta?”

E-102 Isus a zis: „Ce îţi pasă ţie dacă el rămâne până ce vin Eu?” Neştiindu-se exact ce va fi cu viaţa lui, dar slujba lui va continua. Şi El l-a ridicat sus în capitolul 4 al Apocalipsei şi i-a arătat toate lucrurile care urmau să vină, în care trăim noi, chiar până la acest text de astăzi.

E-103 Iar apoi la capitolul 22, ultimul capitol, versetul 18, El a zis: „Oricine va scoate un Cuvânt din această Carte sau va adăuga un cuvânt la aceasta, partea lui va fi luată din Cartea Vieţii”. Înţelegeţi? Aşa că noi credem că omul trăieşte prin fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Eu o cred şi ştiu că este Adevărul. Oricât de mic, nu contează, doar ia un Cuvânt s-o facă.

E-104 Gândind la cât de mic, nesemnificativ, văzând că mulţi din prietenii mei canadieni şed aici… Îmi amintesc că am fost în Canada când regele George, cel pentru care am avut privilegiul să mă duc să mă rog, când el a fost vindecat, cu acea scleroză multiplă. El suferea în acea zi de scleroză şi de asemenea suferea cu o problemă la stomac, ulcer; aşa cum mulţi din voi, canadieni şi americani ştiţi de asemenea. Dar, văzându-l trecând în jos pe aici, stând în acea trăsură; el era un rege. El se comporta ca un rege. Regina lui frumoasă stând lângă el în rochia ei albastră, aşa cum el venea în jos pe stradă…

E-105 Şi un prieten de-al meu, eram împreună; şi când acea trăsură a trecut pe lângă noi el doar şi-a întors capul şi a început să plângă. Mi-am pus mâna pe umărul lui şi am zis: „Ce s-a întâmplat?”

E-106 El a zis: „Frate Branham, trece regele şi regina mea”. Ei bine, eu am putut aprecia aceea.

E-107 Astfel eu m-am gândit: „Dacă un canadian sub conducere guvernamentală… nu conducere guvernamentală, dar fiind totuşi o conducere guvernamentală a Angliei, şi regele trecând pe lângă, poate face pe un canadian să plângă, îşi întoarce capul şi plânge, ce va fi când ne vom vedea Regele?” Şi cugetând la aceasta, partea noastră va fi Regina.

E-108 Apoi copiilor li se dăduse drumul de la şcoală, copiii mici. Lor le-a fost dat un mic steag britanic.
Steagul canadian este numit altceva. Frate Fred, cum este numit steagul canadian? [Fratele Fred Sothman spune: „Union Jack”…]. Union Jack. Dar ei le-au dat un mic steag britanic să-l fluture. Şi când regele a trecut, toţi micuţii au stat afară fluturând steguleţele lor şi aclamându-l pe rege. Şi acolo erau orchestre cântând: „Doamne, slavează-l pe rege”, aşa cum mărşăluiau pe stradă.

E-109 Oh, dacă voi doar aţi putea… aţi avea o vedere a ce urmează să fie la acea înviere acolo.

E-110 Şi ei au fost instruiţi, micuţii, să se întoarcă la şcoală de îndată ce parada se termina. Micuţii s-au întors, la o şcoală o fetiţă lipsea. Şi ei au mers peste tot să o găsească pe micuţă, în sus şi-n jos pe străzi. Şi în final, în spatele unui stâlp de telegraf stătea micuţa, mititica, piticuţa fetiţă, doar plângând din tot sufletul ei.

E-111 Păi, învăţătoarea a ridicat-o şi a întrebat-o:
- Care-i necazul? Nu l-ai văzut pe rege?
- Ba da, l-am văzut pe rege.
- Nu ţi-ai fluturat steguleţul?
- Ba da, mi-am fluturat steguleţul.
- Atunci, de ce plângi?

E-112 - Vedeţi, doamnă învăţătoare, eu sunt aşa de mică; ceilalţi stăteau în faţa mea. Ei erau mai mari. Şi eu mi-am fluturat steagul dar el nu l-a văzut.
Şi ea era supărată din cauza aceasta. Ei bine, se putea ca regele să nu o fi văzut pe micuţă. Se poate să nu-i fi văzut inima ei patriotică şi ce simţea ea pentru el. Ea era prea scundă.

E-113 Dar nu este aşa cu Regele nostru. Oh, cel mai neînsemnat lucru pe care noi îl facem, El îl vede. Şi El cunoaşte chiar lucrurile şi gândurile care sunt în inima noastră, orice facem, cât de mic este. Şi cum Îl slujim noi? Cum slujim unul altuia. Dacă eu nu te iubesc pe tine cum pot să-L iubesc pe El? Înţelegeţi?
„În măsura în care aţi făcut acestor micuţi ai mei, Mie Mi le-aţi făcut”. Înţelegeţi?

E-114 Sunt lucrurile mici pe care noi le lăsăm nefăcute câteodată, aceea rupe întregul lanţ (vedeţi voi?) şi ne lasă liberi să mergem doar cu gândire denominaţională şi uităm de aceste lucruri mici care sunt într- adevăr lucrurile esenţiale. Totul, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este esenţial. Nici unul nu poate fi lăsat afară. Noi trebuie să luăm fiecare Cuvânt al acesteia, doar în felul în care a fost scris.

E-115 „EU stau la uşă” a zis Isus în epoca Laodicea, „şi bat”. Aţi observat? Singura epocă a bisericii în care El a fost pus afară din biserica Lui. În toate celelalte epoci ale bisericii El a fost în interiorul bisericii. Prin metodişti, luterani şi aşa mai departe, El a fost înlăuntrul bisericii. Dar aici El este afară; crezurile şi lucrurile noastre L-au alungat pe El din biserică. Dar El stă afară acolo încă bătând. „Cel ce va auzi şi va deschide uşa EU voi intra cu el, voi cina cu el şi îi voi vindeca ochii lui şi-i voi da haine şi bogăţiile cerului - cel ce Mă va auzi bătând.”

E-116 M-am gândit că pot să-mi amintesc de numele acelui artist care a pictat acea pictură „La uşă”. Când el… ştiţi voi, toate picturile mari mai întâi trebuie să meargă prin rând, sau sala de critică, înainte ca să fie agăţată în expoziţie. Acea pictură originală acum ar valora milioane de dolari.

E-117 Dar, vedeţi, este ca şi biserica cum trebuie să treacă prin sala criticilor. Noi trecem prin aceasta. Voi urmează să fiţi numiţi „holy-roller”, voi urmează să fiţi numiţi oricum. Dar dacă voi aţi putea numai să vă ţineţi poziţia în Cristos, apoi El ne va lua la expoziţie. Dar, mai întâi noi trebuie să facem faţă criticii. Acolo e unde puţini rezistă, acolo se expune. Cel care nu poate suporta pedeapsa este un copil ilegitim şi nu un copil al lui Dumnezeu. Nu contează cât merge el la biserică şi orice face el, el este totuşi ilegitim dacă nu face faţă pedepsei şi nu este un copil real al lui Dumnezeu. Dar unui copil real, veritabil al lui Dumnezeu nu-i pasă ce zice lumea; orice altceva este pe locul doi. El îşi are mintea pe Cristos şi aceea o stabileşte. Da. Orice spune Cristos să facă el va face. Oriunde Mielul merge, ei sunt cu El - oriunde. Şi apoi voi vedeţi apariţia Lui, prezenţa Lui şi ce face El. El este întotdeauna cu poporul Său, Mireasa Sa. El o curtează. Într-o zi acolo va fi o Cină a Nunţii.

E-118 Şi acest artist, cu toate acestea, când a mers prin critici, o grămadă de critici adunaţi în jurul acestui artist. Nu pot să mă gândesc la numele lui. Încerc să mă gândesc la Michelangelo, dar el a fost sculptorul monumentului „Moise”. Dar eu nu pot să mă gândesc la numele lui. Dar, oricum, i s-a zis: „Pictura ta este umitoare. Nu am nimic să pot spune împotriva picturii tale. El ţine un felinar în mâna Lui; arată că El vine în negura nopţii. Şi atunci El este la uşă cu capul Lui, urechea Lui aşa ca El să nu fie… să fie sigur să nu omită cel mai slab sunet. El îşi are urechea întoarsă spre uşă şi El bate la uşă. Dar, ştii, domnule, există un singur lucru pe care l-ai uitat în pictura ta”.

E-119 Iar artistul, căruia i-a luat aproape o viaţă s-o picteze a zis: „Ce este aceea ce am uitat, domnule?”
I s-a răspuns: „Nu contează cât a bătut El (înţelegeţi?), ai uitat să pui clanţa. Nu este nici o clanţă pe uşă”. Dacă veţi analiza uşa nu există nici o clanţă pe ea.
„Oh”, a zis artistul: „eu am pictat-o astfel. Vedeţi, domnule, clanţa este pe dinlăuntru. Tu eşti acela care deschizi uşa. Tu deschizi uşa”.

E-120 Oh, de ce bate un om la uşa altui om? El încearcă să obţină intrarea. El încearcă să ajungă înăuntru.
El poate are ceva ce vrea să-ţi spună sau să vorbească cu tine. El are un mesaj pentru tine. Şi acela este motivul pentru care oamenii bat la uşa altuia. Ei au ceva motiv să o facă. Nu se poate întâmpla aceea fără un anumit motiv. Tu nu ai merge la casa unui om dacă nu ai avea un motiv să te duci. Dacă nu ai pentru ce altceva să-l vizitezi îi duci un mesaj sau ceva… Există un anumit motiv pentru un om să se ducă să bată la uşa unui alt om.

E-121 Oriunde este o întrebare trebuie să fie şi un răspuns. Nu poate fi o întrebare fără un răspuns. Astfel aceea este ce căutăm noi în Biblie, aceste întrebări ale zilei; Biblia are răspunsul. Şi Cristos este Acel Răspuns.

E-122 Acum, mulţi oameni importanţi au bătut la uşi în jos prin timpul vieţii şi mulţi au bătut în vremurile care au trecut. Şi probabil, dacă timpul se scurge mai departe acolo vor mai fi mulţi alţi oameni importanţi.

E-123 Acum, primul lucru, poate, dacă cineva ar bate la uşa ta, dacă ai putea, tu te vei scula şi vei trage perdeaua să vezi cine este acolo.

E-124 Dacă tu eşti ocupat, aşa cum noi pretindem că suntem astăzi: „Prea ocupaţi să mergem la biserică, prea ocupaţi să facem asta. Şi ştiţi voi, biserica mea nu crede într-un astfel de lucru”. Şi eu… Vedeţi, noi doar suntem abstinenţi câteodată, de la Cuvânt.

E-125 Dar voi trageţi perdeaua, astfel voi vreţi să vedeţi cine stă acolo. Şi apoi, dacă este un om important voi repede alergaţi la uşă.

E-126 Acum, să mergem înapoi puţin şi să luăm câţiva oameni care au bătut. Să mergem înapoi doar puţin şi să ne gândim la Faraon în Egipt cu multe sute de ani în urmă. Ce ar fi dacă Faraon, regele Egiptului ar veni la casa unui ţăran, iar acest ţăran ar fi într-un fel dezagreabil cu Faraon şi el nu ar crede politicile lui şi ar fi diferit cu el? Dar aici stă Faraon, stând la uşa unui zidar de cărămizi sau a unui tencuitor, cum l-am numi noi, jos în Egipt. Şi el îşi trage perdeaua şi acolo stă marele Faraon la uşă. Şi el bate cu zâmbetul pe faţă. [Fratele Branham bate pe ceva] Acel ţăran ar deschide uşa şi ar spune: „Intră, mare Faraon, fie ca slujitorul dumneavoastră umil să capete bunăvoinţă în ochii dumneavoastră. Toată casa mea suntem servitorii dumneavoastră, Faraon. M-aţi onorat printre fraţii mei. Aţi venit la casa mea iar eu sunt un om sărman. Dumneavoastră aţi vizitat numai regi şi nobili şi oameni importanţi. Iar eu sunt un om fără importanţă. Dar dumneavoastră m-aţi vizitat, m-aţi onorat, Faraon. Ce ar putea face umilul dumneavoastră slujitor?” Nu contează ce ar cere Faraon, chiar şi viaţa lui, el ar da-o. Sigur. Este o onoare.

E-127 Sau să spunem spre exemplu, Adolf Hitler, când el a fost Fuhrer-ul Germaniei. Ce ar fi fost dacă ar fi mers la casa unui soldat? Şi acel grup de soldaţi nazişti mici toţi adunaţi în jurul lui şi primul lucru, ştiţi voi, cineva bate la uşă. Iar soldatul spune: „Ah, mă simt rău în dimineaţa asta. Nevastă, spune-le să plece”.

E-128 Şi ea se strecoară la uşă şi trage perdeaua. Ea zice: „Bărbate, bărbate, sări repede”.
- Ce s-a întâmplat? Cine-i acolo?
- Hitler, Fuhrer-ul Germaniei.
Oh, vai.

E-129 Soldatul a sărit în sus, şi-a luat hainele pe el, iute şi s-a aranjat. S-a dus la uşă, a descuiat uşa… a deschis uşa şi a zis: „Heil Hitler”. Înţelegeţi? El era un om mare la vremea lui în Germania. „Ce pot să fac eu?”

E-130 Dacă ar fi zis: „Du-te, sari de pe stânca aia de acolo”, el ar fi făcut-o. De ce? Nu există… Nu era un om mai mare în Germania în vremea naziştilor decât Adolf Hitler. El era un om mare. Şi el… Şi ce onoare când el numai vizita generali şi oameni mari; dar aici el este la uşa unui om de jos. Oh, desigur ar fi fost o mare onoare pentru el.

E-131 Păi, acum, cum e cu Flagstaff? Noi venim mai aproape de casă. Ce dacă în această după-masă preşedintele nostru, domnul Johnson, L.B. Johnson, ce dacă el s-ar da jos dintr-un avion pe aici pe undeva? Şi acum noi suntem doar într-o clasă de oameni. Noi suntem toţi săraci. Poate unul are o slujbă mai bună, poate o casuţă mai bună, dar, cu toate acestea, noi suntem doar umani. Dar ce ar fi dacă el ar veni jos la casa voastră, jos aici, poate la cei mai umili dintre noi şi ar bate la uşă; şi voi mergeţi la uşă şi acolo stă preşedintele L.B. Johnson? Ar fi o mare onoare. Voi aţi putea diferi cu el în politică. Dar tu ai fi un om onorat să îl ai pe preşedintele Statelor Unite stând la uşa ta. Cine eşti tu sau cine sunt eu? Şi acolo stă Lyndon Johnson la uşa ta. Deşi tu ai putea fi un socialist sau un republican, sau diferit faţă de el cu milioane de mile, dar totuşi ar fi o onoare.

E-132 Şi tu ştii ce? Pentru că ţi s-a acordat această onoare, de aceea televiziunea ar pune-o pe ecran în seara asta. Sigur. Principalele ştiri ale ziarelor de mâine ar avea-o pe prima pagină, aici în ziarul din Flagstaff; că John Doe… preşedintele Statelor Unite a zburat în Flagstaff ieri, nechemat, doar a mers jos, fără vreo invitaţie şi a bătut la uşa ta. Umil! Acel preşedinte ar avea numele de a fi un om umil, aşa de mare cum este el să vină la uşa mea sau a ta. Noi suntem nimeni, iar el să vină jos şi să vorbească cu noi.
De aceea tu ai merge în jos pe stradă şi ai spune: „Da, eu sunt acela. Preşedintele m-a vizitat”.
„Stai pe loc, lasă-mă să te fotografiez. Uită-te la mine. Acum, încă una în timp ce mergi”. Tu ai fi o persoană importantă. Sigur.

E-133 Ce ar fi dacă regina Angliei ar veni, chiar dacă nu ai fi sub stăpânirea ei? Dar ar fi o onoare pentru unele dintre voi, femeile, să staţi de vorbă cu regina Angliei, deşi nu aţi fi sub domeniul ei. Dar, totuşi ea este o persoană mare. Ea este cea mai mare regină din lume la acest timp. Cu siguranţă ea este. Aceea este politic vorbind. Dar dacă ea v-ar cere ceva bibelou mic de pe perete, care ar valora atât de mult, voi i-aţi oferi-o. Ar fi o onoare pentru voi să o faceţi. Desigur. Ea este regina Angliei.

E-134 Şi voi aţi fi onoraţi de preşedinte. Şi toţi ar vorbi despre umilinţa reginei Angliei, zburând peste mare ca să vadă o anumită femeie din Flagstaff, un nimeni. Şi ziarele ar publica-o, iar ştirile ar transmite-o.

E-135 Dar, ştiţi voi, cea mai importantă Persoană din toate timpurile, Isus Cristos, bate la uşa noastră. Şi El este respins, Care este mai important decât toţi regii şi potentaţii care au fost vreodată. Aceea este corect. Şi tu L-ai putea accepta şi să mergi afară şi să spui ceva despre aceasta, lumea de afară v-ar râde în faţă. Nici o ştire nu va…

E-136 Cine ar putea veni la casa ta şi să fie mai mare decât Isus Cristos? Cine ar putea bate la uşa ta, mai mare decât Isus Cristos? Cine ar putea face aceea? Cine poate bate la uşa ta, cineva mai important decât Fiul lui Dumnezeu? Şi totuşi El bate zi după zi. Şi dacă tu doar L-ai accepta, tu eşti numit un fanatic. Astfel vedeţi voi cum lumea îi cunoaşte pe ai ei? Aceea e corect. Dar acum El nu ar veni dacă nu are un motiv să vină.

E-137 Şi voi credeţi că umilinţa preşedintelui Johnson, sau a reginei Angliei, sau a oricărei persoane mari… cum ar fi arătată, umilinţa marii persoane importante să bată la uşa ta.

E-138 Cum rămâne cu umilinţa Fiului lui Dumnezeu? Cine suntem noi, decât păcătoşi, murdari, născuţi în păcat, formaţi în fărădelege, venind în lume vorbind minciuni? Astfel Fiul lui Dumnezeu va veni şi va bate la uşa noastră.

E-139 Acum, regina Angliei ar putea să vă ceară un favor. Ea ar putea să vă ia ceva de la voi. Astfel ar putea face şi preşedintele, ar putea să vă ceară să faceţi lucruri pe care voi nu vreţi să le faceţi. El v-ar putea cere comori pe care voi nu aţi vrea să le daţi şi care nu ar însemna nimic pentru el.

E-140 Dar Isus vă aduce ceva când El bate. El aduce o graţiere. Nu Îl respingeţi. Sau aşa cum a fost încercat în curţile noastre aici tot aşa va fi în Împărăţia cerului. Dacă El a bătut şi a adus graţierea iar voi aţi respins-o şi muriţi în păcatele voastre, voi veţi pieri, deşi voi aveţi onoarea să staţi într-o adunare ca aceasta, deşi voi aveţi onoarea să participaţi la trezire, sau la biserica voastră şi auziţi pe pastorul vostru predicând un mesaj al Evangheliei. Şi voi aţi avut…?... spuneţi: „Da, am fost acolo”. Poate tu,… greu de spus ceea ce voi toţi aţi putea spune. „Am ascultat cântarea. M-am bucurat de ea. Am ascultat mărturiile. Era real”. Dar tu ai refuzat-o.

E-141 Ce ar fi fost dacă eu aş fi fost un tânăr şi aş fi găsit o tânără; ea să fie frumoasă, creştină? Ea era calificată… [loc gol pe bandă]… nu ai putea găsi nici un defect, dar trebuie să laşi tradiţiile omului. Tu spui: „Oh, eu cred. Asta aşa e. Văd ce a spus Dumnezeu”. Dar tu trebuie să o accepţi. Tu… atunci acea femeie devine parte din mine. Atunci tu devii parte din Cuvânt, care este Mireasa. Dacă El este Cuvântul, Mireasa va fi o Mireasă-Cuvânt. Înţelegeţi? Cu siguranţă va fi. Vedeţi, tu trebuie să o accepţi. Tu… tu ai putea spune ce vrei. Tu ai putea să te lauzi cu preşedintele. Dar de obicei când vine rândul lui Isus la uşa noastră noi doar Îl respingem. Înţelegeţi? Noi doar nu vrem să avem nimic de-a face cu El. Noi spunem: „Păi, într-o altă zi”.

E-142 Ce ar fi dacă aţi bate la uşa unui om? Acum, haideţi doar să schimbăm imaginea pentru un minut. Ce ar fi dacă aţi merge şi aţi bate la uşa altuia şi aţi avea ceva pentru ei? Şi, după toate acestea, ei s-ar comporta cu voi cam cum v-aţi comportat cu Dumnezeu. Păi, dacă aşa se întâmplă, în regulă, dar voi nu aveţi nici o sfoară trasă. Astfel atunci când aţi bătut la uşa unuia iar ei aruncă o privire pe geam şi trag perdeaua sau vin la uşă şi spun: „Altă dată”…
- Păi aş dori…

E-143 - Nu am timp în această dimineaţă.
Ştiţi ce aţi face? Probabil acelaşi lucru pe care eu l-aş face, şi restul din voi, nu aţi mai merge niciodată înapoi.

E-144 Dar nu şi Isus: „EU stau şi bat”. Bate continuu. [Fratele Branham bate continuu pe amvon]. Înţelegeţi? „Cel care caută (nu simplu a căuta, ci a căuta perseverent); cel care bate (nu a bate simplu, ci a bate continuu). Înţelegeţi? Cel care caută continuu, cel care bate continuu, va… Nu doar…

E-145 Ca şi pilda cu judecătorul nedrept. Femeia a mers şi a vrut răzbunare, dar nu o putea obţine. El… ea a bătut în continuare şi a pledat… „Doar să scap de ea, îi voi pedepsi pe duşmanii ei”.

E-146 Cu atât mai mult Tatăl ceresc va face. Ni se cuvine nouă să batem la uşa Lui. Se cuvenea ca Adam să fi alergat în sus şi-n jos prin grădină, urlând: „Tată, Tată, unde eşti?” Dar în loc de a face aceea, era Dumnezeu care alerga în sus şi-n jos prin grădină: „Fiule, fiule, unde eşti?” Vedeţi, aceea doar arată din ce suntem făcuţi. Noi întotdeauna ne ascundem în loc de a veni înainte şi a mărturisi. Noi încercăm să fugim, să ne ascundem în spatele a ceva. Aceea este doar natura omului. Noi o avem în felul acela. Da, domnule.

E-147 Tu ai da acestor oameni ce ai tu mai bun, totul. Dar tu, nu. Tu nu L-ai accepta pe Isus. Eu nu mă refer la tine, ci la oamenii de aici.

E-148 Sau, poate ai putea spune aceasta; ai putea spune: „Predicatorule, eu doar am făcut aceea. Eu doar mi-am deschis inima şi L-am lăsat pe Isus să intre înăuntru. Eu am făcut aceea acum zece ani. Am făcut aceea acum douăzeci de ani”. Păi, aceea ar putea fi doar exact corect, dar este aceea tot ce ai făcut? Înţelegeţi?

E-149 Eu vreau să vă întreb acum. Dacă aţi invita pe cineva în casa voastră şi apoi când voi ajungeţi în casă… Cineva te invită şi spune „intră”.

E-150 „Da, eu am un scop. Eu voi merge afară din oraş să fiu onorat”. Înţelegeţi? Acela este felul în care o mulţime de oameni Îl acceptă pe Cristos. „Eu voi… eu aparţin la biserică. Eu aparţin la marele loc cutare şi cutare de aici unde aparţine doctorul Ph. LL., ştiţi voi. Şi este cea mai mare biserică. Primarul merge acolo şi de toate, ştiţi voi. Eu aparţin la acea biserică”. Ei îl lasă pe el înăuntru, doar atât. „Da, eu Îl voi accepta”. Înţelegeţi? Pentru un câştig personal.

E-151 Dar ce este atunci când Isus vine în inimă? Mulţi oameni Îl acceptă pentru că ei nu vor să ajungă în iad. Dar când Isus vine în inima ta El vrea să fie Domn, nu doar Salvator; ci şi Domn. Domn înseamnă conducere. El vine să preia.
Acum, voi spuneţi: „Este chiar aşa, Frate Branham?” - Desigur.

E-152 Ce ar fi dacă eu v-aş invita la casa mea şi ajungeţi la uşă? Şi voi bateţi la uşă iar eu mă uit afară. Eu să zic: „Da, veniţi înăuntru. Dacă mă puteţi ajuta, păi, faceţi aşa. Dar, acum, când voi veniţi înăuntru, acum, eu nu vreau să vă plimbaţi prin casa mea. Voi staţi chiar acolo, la uşă”.

E-153 Vă amintiţi, textul nostru este „uşi după uşă”. Acum, înlăuntrul inimii omului sunt multe uşiţe, şi aceste uşiţe acoperă o mulţime de lucruri. Doar a-L lăsa pe El înlăuntru, aceea nu este totul, când El vine înlăuntru.

E-154 Când eu vin în casa voastră, dacă voi mă veţi primi în uşa voastră, de aceea dacă voi veţi spune: „Intră, Frate Branham. Eu sunt aşa de bucuros să te văd”.
Eu aş spune: „Păi, este un privilegiu pentru mine să vin în casa voastră”.
„Oh, nu ai vrea să vii să stai jos? Frate Branham, mergi liber prin casă, simte-te ca acasă”. Oh.

E-155 Eu aş merge la frigider, mi-aş lua un sandwich mare, cam aşa, mi-aş da jos pantofii şi aş merge în dormitor şi m-aş aşeza jos. Şi eu doar aş avea un adevărat jubileu gastronomic. Înţelegeţi? De ce? Pentru că m-am simţit bine primit. M-aţi primit bine. De aceea eu aş aprecia dacă m-aţi primi bine.

E-156 Dar dacă eu merg în casa voastră şi voi îmi spuneţi: „Tu să stai la uşă acum; să nu te plimbi prin casă”. Nu m-aş simţi prea bine primit. Nu-i aşa? Nu. Înţelegeţi? Nu v-aţi simţi bine primit. Cineva te invită înăuntru şi spune: „Acum, aşteaptă. Da, intră, dar stai acolo”.

E-157 Acum, există o uşiţă când voi sunteţi în inima umană. Noi vom vorbi despre unele din ele. Înţelegeţi? Noi nu avem timp să mergem prin toate aceste uşi, pentru că sunt multe. Înţelegeţi? Dar, să spunem, în următoarele 10 minute să vorbim despre câteva - trei uşi.

E-158 Acum, în partea dreaptă a inimii omului, când ajungi în uşă, există o uşiţă pe partea dreaptă care este numită uşa mândriei. Oh, vai. „Să nu treci Tu prin uşa aia”. Ei nu-L vor pe Domnul acolo, în acea uşă; aceea este mândrie. „Eu am sânge rece. Am eu grijă. Oh, da, acum priveşte, eu Îţi spun, eu… eu…” Vedeţi, este mândrie. „Să nu Te bagi acolo”. Acum, El nu se simte bine primit atât timp cât tu ţii acea uşă a mândriei închisă.

E-159 El are să te smerească. Înţelegeţi? Aceea este de ce El vine înăuntru. „Vrei să-mi spui că trebuie să merg acolo jos şi să acţionez ca restul din ei?” Păi, tu nu trebuie. Acela este un lucru sigur. „Păi, eu îţi voi spune, ce crezi că voi face când merg la consiliul de afaceri data viitoare? Ce voi face dacă mă întâlnesc cu angajatorul meu mâine? Eu va trebui să am acel Duh peste mine şi voi sări acolo în toiul muncii mele, voi merge să vorbesc în limbi, oh, aceea mă va umili. Nu, stai afară de acolo”.

E-160 Oh, acolo sunteţi. Vedeţi? Da, voi veţi lăsa pe Isus să intre înăuntru; voi veţi frecventa biserica şi-ţi vei pune numele acolo, acceptând pe Isus ca Salvatorul tău. Dar cum este cu aceea de a fi Domnul tău, când El are stăpânirea deplină? Când El este Domn, El are… toate Îi aparţin (înţelegeţi?), tu eşti complet predat Lui acum.

E-161 Dar acea mică mândrie. „Oh, vrei să spui că pentru noi, femeile, noi va trebui să ne lăsăm părul să crească?” Păi, aceea este ce a zis El. „Noi va trebui să ne lăsăm manichiura, sau chestiile de machiaj?” Aceea este ce El a spus. „Păi, ce crezi că va zice cublul meu al cusătoarelor? Ele mă vor numi de modă veche”. Ei bine, doar păstrează-ţi mândria. Mergi înainte. El va sta la uşă. Acolo este până unde poate ajunge El.

E-162 Dar când tu eşti gata să deschizi acea uşă, lasă-L să intre. El o va curăţi pentru tine. Fustele scurte vor ajunge în coşul de gunoi iar machiajele, de asemenea, vor ajunge la coşul de gunoi şi frizerul va muri de foame dacă el doar taie părul femeilor cu adevărat credincioase.

E-163 Acum, spuneţi… „Aceea nu…” Oh, da, aceasta o face de asemenea. Aceea este ce a spus Biblia.
Aceea este corect. Vedeţi, este un mic cuvânt acolo, că voi nu-L vreţi pe El să se bage…
„Păi, pastorul meu…”

E-164 Mie nu-mi pasă ce a spus pastorul. Aceea e ce a spus Biblia. Este o ruşine pentru o femeie să facă astfel.

E-165 „Păi”, voi spuneţi: „pe noi s-ar cuveni să ne înveţi lucruri, Frate Branham, cum să primim Duhul Sfânt şi cum să fim asta şi cealaltă”. Cum veţi învăţa algebra dacă voi nu vă cunoaşte-ţi abc-ul? Nici nu ştiţi cum să vă comportaţi, cum să arătaţi, cum să vă îmbrăcaţi… este o ruşine să le vezi pe aceste femei pe străzi astăzi.

E-166 Am mers într-un loc ieri când, oh, unii din grupurile pervertite au intrat. Ei… acei oameni îşi au părul în ochi, vin jos şi se lasă pe spate ca nişte blegi, ca nişte copii mici îmbrăcaţi ca de şcoală, cu ghete mari vechi în picioare, cu gura pe jumătate deschisă. Tu puteai spune că sunt delicvenţi. Şi umblând pe acolo astfel spunând: „Noi suntem francezi”.

E-167 Cine în lume ar angaja un astfel de om în afacerea lui? Cum îşi vor câştiga existenţa? Şi am văzut un grup de băieţaşi stând acolo… Ei veneau de la universitatea aceea din centru, aceşti nonconformişti, sau eu cred că ei se numesc pe sine bugs sau beatles, sau ceva de felul ăsta, unele din acele lucruri care vin din Anglia. Şi atunci acolo în felul acela, cine ar angaja un om ca acela să lucreze pentru el? Aţi pune un om ca acela în afacerea ta, tu, om de afaceri? Dacă da, tu eşti… acolo e ceva, tu nu ai ajuns suficient de aproape de cruce încă.

E-168 Priviţi la aceste femei de afară de pe străzi; este o disgraţie. Poate tinere inocente cu aceste hăinuţe peste (Înţelegeţi?), este o disgraţie felul în care arată. Păi, voi spuneţi…
De ce, femeilor, voi comiteţi adulter.

E-169 Ele spun: „Aşteaptă un minut aici, tinere. Eu sunt atât de virtuoasă cât eu…” Aceea ar putea fi aşa în propriile voastre gânduri. Şi ar putea fi aşa, dovedind chiar şi printr-o examinare medicală că tu ai putea fi.

E-170 Dar, amintiţi-vă, la acea zi a judecăţii tu va trebui să răspunzi pentru comitere de adulter. Isus a zis: „Orişicine se uită la o femeie ca s-o poftească a comis deja adulter cu ea în inima lui”. Şi voi v-aţi prezentat înşivă lui. Vedeţi cum diavolul le-a orbit? Este o disgraţie. Este o ruşine. Vedeţi, ele au un duh. Este un duh care face asta; este un duh nesfânt.

E-171 Dar un Duh Sfânt veritabil va face o femeie să se îmbrace decent şi să arate sfânt.

E-172 Soţia mea mi-a spus odată… Noi mergeam în jos pe stradă şi noi am găsit o femeie cu rochie, în ţara noastră. Era un lucru foarte neobişnuit (înţelegeţi?); nu sunt prea mulţi penticostali pe acolo. Astfel noi am observat că ea avea o rochie pe ea.
Şi ea mi-a zis: „Billy, eu le cunosc pe unele dintre femei. Ele cântă în coruri jos aici la aceste biserici”.
Eu am zis: „Desigur”.
A zis: „Ei bine, ele pretind că sunt creştine?” Am zis: „Dragă, priveşte. Vezi, noi nu…”
A zis: „De ce fac aceea oamenii noştri?”
Am zis: „Uite, dragă, noi nu suntem din rasa lor deloc”. Ea a zis: „Ce? Ei sunt americani”.
Eu am zis: „Da, dar noi nu suntem”. Ea a zis: „Noi nu suntem?”

E-173 Am zis: „Nu. Când eu merg în Germania eu dau de un spirit german. Când eu merg în Finlanda…”
La saună, sus acolo, mulţi din voi finlandezii ştiţi, femeile fac bărbaţilor băile. Astfel acela este doar un spirit finlandez. Mari oameni minunaţi, dar voi găsiţi oriunde mergeţi, voi găsiţi un duh naţional.

E-174 Voi mergeţi într-o biserică şi îl urmăriţi pe păstor, dacă el este de-a dreptul sălbatic şi o ţine tot aşa, adunarea va fi la fel. Înţelegeţi? Ei iau duhul unul de la altul în loc să ia Duhul Sfânt.

E-175 Acela este motivul că noi avem atât de multă învăţătură pervertită a Bibliei. În loc să vină înapoi la plan, ei iau duhul unei denominaţiuni. Înţelegeţi? Nu… Cuvântul este doar atât de străin pentru ei cum a fost în zilele când Isus a venit înainte prezentând reala Evanghelie adevărată. Ei au zis: „El este un drac. El este Beelzebub”. Înţelegeţi? Dar acolo îl obţineţi.

E-176 Şi ea a zis: „Ei bine, dacă noi nu suntem americani, atunci ce suntem noi?”

E-177 Eu am zis: „Împărăţia noastră este de sus”.
Înţelegeţi? Noi suntem liberi născuţi din nou. Împărăţia lui Dumnezeu este în voi. Înţelegeţi? Acţionaţi ca acolo sus. Voi sunteţi delegaţi de acolo. Am zis: „Noi suntem cetăţeni aici, trăind aici în trup. Dar duhurile noastre, noi suntem străini şi călători”. Noi suntem străini pentru lume acum, chiar şi pentru propria noastră naţiune pentru că noi am acceptat invitaţia când ni s-a bătut la inima noastră să devenim parte din El, Cuvântul Lui. Şi Cuvântul ne stabileşte, ne face vii şi ne face să acţionăm ca creştini.

E-178 Cu ceva timp în urmă, în sud - o mică istorisire. Acolo era un rege… sau un cumpărător. Ei vindeau sclavi. Aceea era în timpul segregării, iar ei aveau sclavi în sud. Ei erau… Ei se duceau pe acolo şi îi cumpărau, cum aţi cumpăra o maşină uzată dintr-un parc de maşini.

E-179 Acum, eu sunt un integraţionist, absolut… vreau să zic un segregaţionalist. Eu sunt un separator. Pentru că mie nu-mi pasă cât ei argumentează, tu nu poţi fi un creştin şi să fi un integraţionist. Aceea este exact corect. Dumnezeu încă chiar Îşi separă naţiunile. El Îşi separă oamenii Lui. „Ieşiţi din mijlocul lor”. El este… El este un segregaţionalist. „Nici să nu… să nu atingeţi lucrurile lor necurate”. El a tras pe Israel, acea rasă iudaică, afară din toate, dintre toate rasele din lume. El este un segregaţionalist.

E-180 Dar eu nu cred că vreun om este să fie un sclav. Dumnezeu a făcut omul; omul a făcut sclavi. Eu nu cred ca unul să stăpânească peste altul, indiferent de rasă, culoare sau orice altceva.

E-181 Dar acolo este o segregare; Mireasa lui Cristos este segregată de restul bisericilor; aceea este exact corect. Biserica naturală şi biserica spirituală; biserica-firească şi biserica Cuvânt. Întotdeauna a fost aşa. „Isus a venit la ai Săi proprii şi ai Săi nu L-au primit; dar atâţi câţi L-au primit…”

E-182 Astfel că acolo se obişnuia să fie pe acolo cumpărători, agenţi care să-i cumpere pe aceşti sclavi.
Odată era unul venind la o mare plantaţie şi el îi supraveghea. Sclavii erau bătuţi rău şi de toate - ştiţi voi. Ei erau departe de casă. Ei nu se mai puteau întoarce acasă din nou. Burii, olandezii s-au dus şi i-au luat, i-au adus aici şi i-au vândut. Şi ei nu aveau să-şi mai vadă părinţii niciodată, nici copiii. Ei îi împerecheau pe unii cu alţii; luau un om mare şi îl împerecheau cu o femeie mare, departe de propria lui soţie, ca să facă sclavi mai mari. Ahh…, Dumnezeu îi va face să răspundă pentru aceea într-o zi. Asta e corect. Nu-i aşa?

E-183 Ca şi cum Abraham Lincoln a zis odată, când s-a urcat într-o barcă acolo, în New Orleans, dându-şi jos jobenul.
El a văzut trei sau patru negrii venind în jos, stând acolo fără vreun pantof în picioare, unde ei… Păzeau o vacă şi luau… luau promoroacă de pe pământ pe picioarele lor; ei stăteau acolo până după ce vacile intrau înăuntru. Micile lor picioare bătrâne crăpate, sângerând. Ei cântau: „Tu eşti încălţat, eu sunt încălţat şi toţi copiii lui Dumnezeu sunt încălţaţi”.

E-184 Când el s-a urcat în barcă jos acolo, s-a dus până la ţarcul taurilor, era un negru mare stând acolo, fiind biciuit în jur, testându-i inima. Şi îl alergau în sus şi-n jos pe drum cu un bici în spatele lui. Apoi îi verifica inima să vadă dacă era în regulă. Micuţa lui soţie sărmană stătea acolo cu doi sau trei copii sub braţele ei în felul acesta - urma să fie vândut pentru împerechere cu o femeie mare, corpolentă. Bătrânul Abraham Lincoln şi-a pus pălăria sub braţul lui, în felul acesta; lovind cu pumnul el a zis: „Asta-i greşit! Şi într-o zi eu voi lovi asta chiar dacă mă va costa viaţa”. Şi acolo, într-un muzeu din Chicago, zace o haină cu sânge pe ea, care a eliberat pe acel negru din aceea.

E-185 Şi am zis că acel păcat şi lucruri sunt greşite. Dumnezeu să mă ajute să o lovesc împreună cu ceilalţi slujitori ai Evangheliei. Noi suntem născuţi copii liberi ai lui Dumnezeu. Noi nu avem nici o treabă pentru vreun crez sau cult care să ne arunce într-un Consiliu Mondial al Bisericilor. Noi suntem născuţi oameni liberi în Duhul Sfânt. Noi avem un drept. Noi ieşim afară din acel fel de lucru ca acela, de a fi penticostali. Asta-i corect. Acum noi suntem liberi. Noi nu trebuie să fim legaţi jos de acele lucruri din nou.

E-186 Dar acest cumpărător a spus privind printre sclavii lui, o sută şi ceva din ei, pe o plantaţie mare; el a zis: „Spune!” Un ins mic de acolo, ei nu trebuiau să-l biciuiască; îşi avea pieptul scos în afară, bărbia sus, pus pe treabă. Au zis:
- „Spune-mi, vreau să-l cumpăr”.

E-187 - „Oh, nu”. Proprietarul a zis: „El nu este de vânzare. Huh-uh”.

- „Păi, nu este el un sclav?”
- „Ba da”.

E-188 - „Păi… păi, ce îl face pe el aşa de diferit? Îl hrăniţi diferit?”
- „Nu; ei toţi mănâncă împreună afară acolo, în galerie”.
- „Este el şeful peste ei?”
- „Nu, este doar un sclav”.
- „Păi, ce îl face pe el diferit?”

E-189 - „Ştii, m-am întrebat asta şi eu. Ştii, în ţara de unde provine, din Africa, tatăl acelui băiat este regele tribului. Şi deşi este un străin, el se comportă ca un fiu de rege”.

E-190 Oh, eu m-am gândit, ce lucru pentru o creştină tânără şi un creştin tânăr. Femeilor, încetaţi în a mai purta acele haine în felul acela. Bărbaţilor, încetaţi în a mai spune acele glume obscene şi toate acele lucruri. Noi suntem fii şi fiice ai Regelui. Îmbrăcaţi-vă ca o regină. Îmbrăcaţi-vă ca o doamnă.
Acţionaţi ca un gentleman; nu lăsaţi să vă crească părul în jos, în felul acesta. Biblia spune că este greşit (natura vă învaţă) ca un bărbat să aibă părul lung. Şi este o disgraţie şi un lucru neobişnuit chiar pentru o femeie să se roage cu părul tăiat. Şi cum rămâne cu asta? „Este o urâciune pentru o femeie să se îmbrace cu haine ce aparţin bărbatului”. Marele Dumnezeu care nu se schimbă, nu se schimbă. Dar totuşi astăzi este doar atâta desfrânare, cum este în naţiunea noastră, o ruşine. Haidem să acţionăm ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, să trăim în felul acesta. Noi suntem fii ai Regelui. Noi suntem putrezi…?… această grămadă de încurcătură, murdărie şi mizerie de pe aici, oamenii se numesc pe ei înşişi creştini şi totuşi acţionând aşa.

E-191 Dar, amintiţi-vă, noi avem un ciocănit într-o zi şi o deschidere pentru El să intre, mândria şi totul au ieşit. Amin. Mie nu-mi pasă cum mă numesc ei.
Oh, eu cred că sunt de modă veche
Dar Salvatorul Meu a fost şi El de modă veche.

E-192 Este corect? Aţi auzit de melodia asta. Fiţi de modă veche. Nu încercaţi să vă modelaţi după altcineva. El este exemplul vostru. Încercaţi să fiţi ca El, şi Duhul în voi vă va ajuta să faceţi aceea. Faceţi-vă viaţa ca a Lui.

E-193 Da, există o uşă acolo. Eu vreau să numesc o altă uşă. Eu ajung prea încurcat. Există o altă uşă acolo, chiar lângă acea uşă, mergând în jur pe partea dreaptă şi acea uşă este uşa către viaţa ta privată. Oh, oh. Tu nu Îl vrei pe El să se amestece în aceea. „Acum, dacă eu vreau să ies pentru o mică petrecere cocktail ce te interesează? Ce biserică îmi va spune mie ce să fac?” Uh-huh, acolo sunteţi. Înţelegeţi? „A zecea parte din prada de război? Cine îmi va spune mie ce să fac? Aceasta este viaţa mea personală. Eu fac aceşti bani. Am propria mea viaţă”. „Voi purta fuste scurte dacă vreau. Acesta este privilegiul meu propriu de a fi americancă”. Aceea este adevărat. Sigur. Adevărat.

E-194 Dar dacă tu eşti un miel şi nu o capră (înţelegeţi?), mieii sunt ceea ce El urmăreşte. Ele vor fi separate într-o zi.

E-195 O oaie are lână. Acela este singurul lucru pe care îl are. Ea nu poate fabrica acea lână. Nouă nu ni se cere să fabricăm roada Duhului, ci să producem roada Duhului. Şi atât timp cât este o oaie ea va produce. Ea nu trebuie să fabrice. Glandele şi toate celelalte în ea sunt de oaie; va produce lână pentru că în interiorul ei are glandele şi adrenalina şi lucrurile necesare să producă lână.

E-196 Şi când voi sunteţi un creştin voi veţi face faţă Cuvântului. Mie nu-mi pasă ce spune altcineva. Tu nu trebuie să munceşti nimic şi să aduci jos ceva, să tragi, să pompezi. Tu eşti un creştin. Tu automat produci roada Duhului. Înţelegeţi? Vedeţi, acela este felul în care este. Înţelegeţi?

E-197 Dar oamenii, astăzi, ei nu vă vor pe voi să vă încurcaţi în vieţile lor particulare.

E-198 Singurul lucru de făcut, doar deschide fiecare uşă din jur zicând: „Intră Isuse”. Vedeţi ce se întâmplă. Când voi vedeţi în Carte că tu ar trebui să faci asta, o vei face. De ce? Tu eşti o oaie atunci, în primul rând.

E-199 Dar dacă tu doar vrei să stai, să-L ţii pe El la uşă, doar spui: „Eu am aparţinut la biserică. Eu sunt la fel de bun ca tine (Înţelegeţi?). Eu L-am acceptat pe Cristos”. Poate aceea e doar ce ai făcut. Dar L-ai făcut pe El Domn? Înţelegeţi?

E-200 Acum, Domnul nu poate aşeza jos o carte de reguli şi să spună un Cuvânt iar apoi să vină în jur şi să îl nege. Şi dacă spui că ai Duhul Sfânt şi Biblia spune un anumit lucru care să-l faci şi tu spui: „Oh, eu nu cred aceea”. Tu doar aminteşte-ţi, acel duh din tine nu este Duhul Sfânt, pentru că El nu se poate nega pe Sine. Asta-i corect. El nu se poate nega pe Sine. El a scris Cuvântul şi El veghează asupra lui să-l împlinească. Înţelegeţi? Astfel acesta nu este Duhul…

E-201 Este un duh, în regulă. Poate fi un duh al bisericii. Poate fi duhul pastorului. Poate fi duhul lumii. Poate fi. Eu nu ştiu ce este, dar orice ar fi acesta, poate fi un duh denominaţional: „Sunt un metodist, un baptist, presbiterian, penticostal, sunt asta şi cealaltă”. Este… Penticostali…

E-202 Acum, amintiţi-vă, lăsaţi-mă să o îndrept; Penticostal nu este o organizaţie.
Penticostal este o experienţă pe care tu ai primit-o. Voi, metodişti, baptişti, catolici şi toţi ceilalţi puteţi experimenta Cincizecimea. Voi nu puteţi adera la Cincizecime, pentru că nu este nici o cale să aderi la ea.

E-203 Eu am fost în familia Branham de 50 de ani. Voi ştiţi, ei nu mi-au cerut să devin un Branham. Eu am fost născut un Branham.

E-204 Şi astfel este cum eşti un creştin - tu eşti născut un creştin. Asta-i corect.

E-205 Acum, oh, acea viaţă privată… „Oh, îţi spun eu, pastorul meu merge la aceste dansuri şi noi ne facem twist-ul. Ei îl au”. În regulă. Înţelegeţi? „Să nu vii să-mi spui ce pot să fac şi ce nu”. În regulă (înţelegeţi?), tu nu-L vei lăsa pe El înăuntru.

E-206 Doar lasă-L pe El înăuntru o dată şi apoi du-te înapoi la twist sau la rock-and-roll, sau orice vei face, vezi ce poţi face. Tu nu poţi s-o faci. Lasă-L pe El o dată înăuntru şi apoi începe să pui pe tine o fustă scurtă, unele din voi, femeile.

E-207 Eu ştiu că vă iau mult timp dar mai vreau să spun încă un lucru, dacă este în regulă, în legătură cu aceasta.

E-208 Eu cred că cea mai mare întâlnire pe care Domnul m-a lăsat să o ţin pentru El a fost în Bombay, unde eu am avut cam 500,000 şi 200,000 şi ceva în Africa, Durban, la pista de curse. În acea după- masă eu am zis, după ce am văzut un aşa mare lucru minunat pe care Domnul nostru milostiv a venit jos şi l-a făcut, am zis: „Misionarii v-au învăţat Cuvântul, dar Cuvântul este înviat şi făcut viu. Ce El a spus trebuie să vină la viaţă”. Şi eu… Şi atunci când acolo erau 25,000 de vindecări luând loc deodată, ocupându-se continuu vechile scaune bune acolo. Doar o mică rugăciune simplă, ei au văzut Duhul Sfânt doar… Acei oameni care nici măcar nu ştiau cine sunt ei şi de unde vin, aceea era tot ce ei vroiau să vadă. Înţelegeţi?

E-209 Şi eu am întrebat: „Câţi vor să-L primească pe Cristos?” Acolo erau 30,000 care stăteau în picioare cu cuverturi de lână autohtone cărându-şi idoli.

E-210 Doctorul Bosworth, Doctorul Baxter şi ceilalţi au început să plângă. Şi Fratele Bosworth a alergat sus şi a zis: „Frate Branham, aceasta este ziua ta de încoronare”.

E-211 Fratele Baxter a zis: „Frate Branham, eu mă întreb, eu cred că ei au dorit vindecare fizică”.

E-212 Acel băiat era pe mâinile lui şi pe genunchi. Iar Duhul Sfânt i-a spus de unde vine, ce s-a întâmplat, zicând: „Tu vei vorbi. Gândeşte-te la fratele tău; el este la o depărtare de o jumătate de milă în spate acolo. El călărea pe un ţap galben şi şi-a vătămat piciorul. Dar AŞA VORBEŞTE DOMNUL, el este vindecat!” Aici vine băiatul cu cârjele peste braţele lui, în felul acesta. Şi i-a luat cam 20 de minute poliţiei să-i liniştească.

E-213 Apoi acest băiat care era în genunchi şi pe braţe, în felul acela, jos, nici măcar nu s-a putut ridica, lipsit de puteri. Oh, doamne, ce lucru oribil. El credea că venea sus acolo pentru turişti, ştiţi voi, într-un fel de a face… a face dansul junglei. Şi care… am luat lanţul şi l-am zdruncinat. Am zis: „Dacă aş putea ajuta acea sărmană creatură şi nu aş face-o, nu aş fi vrednic să stau sus aici”. Dar am zis: „Eu nu pot să-l ajut. Dar acum eu am un mic dar; eu pot doar să-l pun în funcţiune, orice spune Domnul”.

E-214 Şi când Domnul a demonstrat, a numit cine era el, a zis: „Mama lui şi tatăl lui stau afară acolo; ei sunt zulu. Ei sunt slabi, neobişnuit”. Un zulu cântăreşte în medie 300 de livre, fiecare om. Astfel a zis: „Ei sunt neobişnuiţi. Dar acest băiat a fost născut într-o casă creştină, pentru că în partea dreaptă, aşa cum mergeţi pe uşă, acolo este o poză a lui Cristos, în coliba acoperită cu paie”. Şi aceea era exact corect. Mama şi tatăl lui s-au ridicat. Şi acela era numele lui, acela era cine era şi totul. Ei nu puteau înţelege. M-am uitat înapoi şi l-am văzut stând în viziune acolo, doar atât de drept cât putea fi. Nu s-a ridicat în picioare în viaţa lui. A fost născut aşa. Am zis: „Domnul Isus îl vindecă”.

E-215 El nu era nici în toate minţile, încercând să meargă, „hu-ba-ba-ba”, în felul acesta.

E-216 Şi eu am apucat lanţul şi l-am zdruncinat în felul acesta. Am zis: „Isus Cristos, Fiul, te vindecă. Stai pe picioarele tale”. Acolo s-a ridicat el. Lacrimile alunecând în jos pe burta lui neagră aşa cum el se ducea în jos aşa. Am văzut 30,000 de nativi predându-şi inimile lui Isus Cristos.

E-217 Când la Clubul Kiwanis am zis… şi ei mi-au zis că eu urma să devin un holy-roller când am părăsit biserica baptistă, astfel că am putut să am părtăşie cu toţi oamenii. Ei mi-au spus: „De ce? Tu vei deveni un holy-roller”. Am stat cu un grup de fraţi baptişi de-ai mei; am zis: „Voi aţi trimes misionari acolo în ultimii 150 de ani şi cum i-am găsit? Încă cărând idoli. Dar puterea învierii lui Isus Cristos - 30,000 L-au primit pe Cristos deodată”.

E-218 Acum, eu vreau să vă spun vouă, femeilor, voi ştiţi ce li s-a întâmplat femeilor? Am zis: „Drept pe pământul pe care staţi, Duhul Sfânt vă va umple”. Şi când ele şi-au ridicat mâinile să-L accepte pe Cristos ca Salvatorul lor şi când ele au plecat de acolo… Ele erau goale, acum, nimic decât un mic petic în faţă. Dar când ele au plecat de acolo, şi-au încrucişat mâinile în felul acesta pentru că ele erau în prezenţa bărbaţilor, după ce ele L-au acceptat pe Cristos.

E-219 Acum, cum putem noi, surori, cum putem noi în această naţiune unde noi pretindem a crede şi a fi creştini şi în fiecare an ele se dezbracă mai mult? Când acea persoană nici măcar nu a auzit vreodată de Numele lui Cristos, doar L-a acceptat în inimă. Nu, voi nu le-aţi fi putut spune că ele erau goale; ele nu o ştiau. Dar ele s-au acoperit pe ele însele în felul acesta ca să plece. Ziua următoare, sau două zile mai târziu, le-aţi fi putut vedea cu haine pe ele, de anumite feluri. Oh, doamne.

E-220 Este ceva greşit pe undeva. Este o răsucire a teologiei. Puterea învierii lui Isus Cristos, cum El a făcut omului numit legiune:… „l-am găsit îmbrăcat şi în toate minţile”. Şi am început să cred că este un duh peste oameni care îi conduce în acel americanism şi francism şi toate felurile de lumism şi bisericism. Dar lăsaţi-i să vină odată la acel Învăţător şi să simtă acea bătaie la uşă, ei îşi vor pune haine peste şi vor acţiona ca femei şi bărbaţi şi vor fi născuţi din nou - creştini. Amin, da.

E-221 Acum, mai am 20 de minute până la 1200, doar câteva minute… lăsaţi-mă să ocolesc ceva aici. Doar un moment, câteva Scripturi; mi-ar place să mai deschid o uşă. Ar fi în regulă?

E-222 Următoarea uşă de acolo este Credinţa. Înţelegeţi? Viaţa voastră privată, acum să deschidem Credinţa. Doar un întreg cerc de ele (înţelegeţi?). Dar haidem să intrăm în Credinţă.

E-223 Ştiţi voi, cu ceva timp în urmă am fost într-un spital şi o femeie mergea sub operaţie. Ea m-a chemat; ea a zis: „Frate Branham, eu sunt o decăzută. Ai vrea să te rogi pentru mine?”
Am zis: „Da, doamnă, aş fi bucuros s-o fac”. Am zis: „Sunteţi o decăzută?”
- „Da.”
Am zis: „Acum,doar să aşteptăm un minut. Lasă-mă să-ţi citesc Scriptura”.

E-224 Acolo era o doamnă întinsă acolo pe pat, privindu-mă, chiar nostim; ea şi fiul ei, de aproximativ 20 de ani, un ricky obişnuit şi stând acolo privindu-mă în felul acela.

E-225 Am zis: „Da, doamnă. Îi citesc Scriptura. ‚Chiar de ar fi păcatele voastre cum e cârmâzul ele vor fi albe ca zăpada. De vor fi roşii ca purpura vor fi albe ca lâna”. Şi după ce am citit i-am zis: „Dacă te-ai rătăcit (înţelegeţi?), dacă te-ai îndepărtat de la Dumnezeu, dar Dumnezeu niciodată nu s-a îndepărtat de la tine… altfel nu m-ai fi chemat”. Ea a început să plângă. Am zis: „Ne vom ruga”.
Acea femeie din celălalt pat a zis:
- Aşteaptă puţin. Stai aşa!

E-226 - Am zis: „Da, doamnă…?”
- Trage acea perdea!
- Nu sunteţi o creştină?
- Noi suntem metodişti.
- Păi, ce are aceasta de-a face cu asta? Vedeţi, aceea nu este mai mult decât a spune că sunteţi un mânz, dacă sunteţi într-un ţarc de porci. Înţelegeţi? Aceea nu înseamnă nimic. Înţelegeţi?

E-227 Dar, vedeţi, de acolo vine, acea neprihănire proprie. „Aceea este împotriva crezului nostru. Noi nu vrem vindecare Divină în biserica noastră sau astfel de lucruri”. Înţelegeţi? Înţelegeţi ce vreau să spun? Vedeţi? Ei nu vor permite intrarea în acea uşă. „Aceea este împotriva credinţei noastre”.

E-228 Există numai o singură CREDINŢĂ. „O CREDINŢĂ, Un Domn, un BOTEZ”. Acea credinţă…
Credinţa mea priveşte sus la Tine,
Tu, Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum, ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia toată necredinţa la o parte.

E-229 Păcatul… păcat, există un singur păcat - acela este NECREDINŢA. Un om care bea nu este un păcătos. Înţelegeţi? Acela… acela… acela (înţelegeţi?) nu este păcat. Nu este un… nu este un păcat să bei. Nu este un păcat să comiţi adulter, să minţi, să furi; aceea nu este păcat. Acelea sunt atributele păcatului. Dacă tu erai un credincios, tu nu ai fi făcut aceea. Înţelegeţi?

E-230 Există numai două: ori eşti necredincios ori credincios (înţelegeţi?), una sau cealaltă. Tu nu faci toate aceste lucruri şi porunci religioase doar pentru că eşti un necredincios. Dacă eşti un credincios, este Cuvântul în care crezi, căci Cristos este Cuvântul. Înţelegeţi? Şi astfel tu eşti doar un necredincios pentru că tu crezi ceva tradiţie, sau ceva dogme care au fost adăugate Bibliei, sau ceva ce denominaţiunile cred. Dar un real credincios stă drept cu acel Cuvânt. Şi Dumnezeu lucrează drept prin acel Cuvânt, drept prin Cuvânt ca să-l facă să vină la împlinire în generaţia aceasta în care trăim.

E-231 Şi acum, observaţi; şi voi spuneţi: „Oh, eu… Frate Branham, Domnul…” Ei bine, este în regulă, există mulţi filisteni netăiaţi împrejur care au fost odată de asemenea. Şi o grămadă de egipteni au încercat să-l urmărească pe Moise prin Marea Roşie, dar în final… Cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise astfel noi găsim acelaşi lucru în ziua din urmă - Biblia a spus-o.

E-232 Acum, doar puţin mai departe. Isus a spus aici în… în această epocă: „Fiindcă tu spui: ‚Sunt bogat, m-am îmbogăţit…'” Doar priviţi cum suntem în ziua de azi, cea mai bogată biserică ce a fost vreodată. Şi, ei bine, voi ştiţi, voi, penticostalilor aţi fi cu mult mai bine dacă aţi fi afară cu o tamburină la colţ, ca taţii şi mamele voastre. Dar voi aveţi biserici mai bune decât ceilalţi acum, cea mai rapidă creştere în lume. Dar unde este acel Duh al lui Dumnezeu care obişnuia să fie printre noi? Aţi lăsat afară Lucrul Real. Pentru că spui: „Sunt bogat”.

E-233 Amintiţi-vă, aceasta este penticostalul despre care se vorbeşte, căci epoca penticostală este ultima epocă. Vedeţi, toată această trezire pe care am avut-o, nu mai este vreo altă organizaţie care să înceapă. Nu vor mai fi. Acesta este sfârşitul. Grâul este matur acum. Vine sus prin frunze şi tulpină şi pleavă şi este afară la grâu acum (înţelegeţi?), nu va mai fi. Ei au început o mică Ploaie Târzie, dar doar a căzut drept înăuntru; va fi altceva. Ei vor… Acesta este grâul care vine înainte. Înţelegeţi? Observaţi.

E-234 „Şi pentru că spui: ‚Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu am nevoie de nimic' şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, orb, gol şi nu o ştii; te sfătuiesc…” Oh, doamne! „Eu bat la uşa ta”. [Fratele Branham bate pe amvon…] Laodicea, Eu bat la uşa ta şi te sfătuiesc să vii la Mine să cumperi aur încercat în foc; haine albe ca goliciunea să nu ţi se arate.

E-235 Ia aceste lucruri şi pune-le pe tine cum ar trebui (înţelegeţi?), neprihănirea lui Cristos, a Cuvântului, nu neprihănirea mea - Neprihănirea Lui.

E-236 Şi Eu de asemenea te sfătuiesc să vii să iei alifie pentru ochi ca să poţi să-ţi ungi ochii ca să vezi.
Alifie pentru ochi…

E-237 Eu sunt un kentuckian. Am fost născut în munţi şi noi obişnuiam să avem un mic loc în pod. Şi noi, copiii am ridicat o mică scară, când am mers acolo într-o seară. Şi noi ne-am aşezat. Ei trebuiau să pună o pătură peste noi când ningea. Păi, stelele, vechea şindrilă…

E-238 Câţi din voi ştiu ce este o şindrilă? Păi, frate, de ce nu mi-aş îmbrăca salopeta aici? Sunt chiar acasă. Înţelegeţi? Păi, ei aveau vechea şindrilă…

E-239 Câţi din voi ştiu ce este o împletitură de paie? Acum ca să vezi! M-am gândit că m-am simţit groaznic de religios asupra a ceva. Ei bine, eu cred că sunt chiar acasă acum. Aceea este bine. Şi nu am ştiut nimic altceva până acum câţiva ani.

E-240 Câţi dintre voi cunoaşteţi ce este o lampă veche? Ştiţi voi, aceea era marea lună bătrână dar pe partea cealaltă o bufniţă. Ei obişnuiau să aibă cele mai mici mâini în casă, trebuiau să cureţe acea veche putină, ştiţi voi. Eu obişnuiam să iau un vechi stropitor şi mă stropeam peste tot; astfel am luat acea lampă de tip coş şi am dus-o în altă parte ca să o feresc de stropire. Da, într-adevăr.

E-241 Acum, bunicu' era vânător cu capcane. Mama mamei mele provine din rezervaţie. El s-a căsătorit cu o fată indiancă din rezervaţia Cherokee acolo, în Kentucky şi Tennesse, ştiţi, unde este valea Cherokee. Şi ei vânau cu capcane tot timpul, astfel îşi câştiga el existenţa.

E-242 Iar noi, copiii stând acolo sus, câteodată devenea într-adevăr rece. Şi acel vânt venind suflând pe acolo noi răceam la ochi şi ochii noştri se lipeau în timpul nopţii, ştiţi voi. Mama numea aceasta „materie”. Nu ştiu ce este asta dar ceva rece intră în ochii voştri şi vor răci. Şi ea zicea: „Tu ai materie în ochii tăi” din cauza… oh, ştiţi voi, a adierii care se învârtea pe acolo, suflarea care străbate în noapte. Ochii noştri se umflau şi se închideau.

E-243 Şi mama ajungea acolo la acea scară dimineaţa, când ea avea biscuiţi făcuţi. Ea avea melasă de sorg aşezată pe masă. Şi ea zicea: „Billy”. Eu răspundeam: „Da, mamă?” Ea zicea: „Tu şi Edward veniţi jos”.

E-244 Eu: „Dar mamă, eu nu pot să văd”. L-am chemat pe fratele meu, noi îl numeam „Humpy”. Am zis: „El nu poate să vadă, de asemenea”. Înţelegeţi? Ochii noştri aveau „materie” în ei.
Ea zicea: „În regulă, doar un minut”.

E-245 Şi bunicul, când el prindea un raton… Câţi ştiţi ce este un raton? Aceea e ce ea… El prindea un raton. El îi dădea grăsimea jos de pe el şi o punea într-un vas. Şi acea grăsime de raton era un leac pentru toţi din familia noastră. Ei ne-o dădeau nouă pentru o răceală grea, cu terebentină pe ea şi ulei de cărbune. Noi o înghiţeam pentru dureri de gât. Apoi lua acea grăsime de raton fierbinte, ea venea şi ne masa ochii noştri şi ochii noştri se deschideau. Înţelegeţi? Era grăsimea de raton care o făcea. Înţelegeţi?

E-246 Acum, frate, soră, noi am trecut printr-o perioadă rece în biserică. Şi aceea este corect, o mulţime de suflu religios a venit prin aceasta; toţi sunt răciţi. Şi o mulţime de oameni îşi au ochii toţi închişi, iar acolo este un mare Conciliu Mondial al Bisericilor venind sus, sus aici; va forţa pe fiecare din voi în aceasta. Ei se îndepărtează de la acel Cuvânt, propriile noastre grupuri de aici. Eu sunt dator-legat de un Mesaj; nu să fiu diferit, ci din cauza Dragostei… Dragostea este corectivă. Veniţi înapoi. Staţi departe de acel lucru. Voi, fraţi slujitori… mie nu-mi pasă ce fac grupurile voastre, staţi departe de aceasta. Staţi afară din aceasta. Este semnul fiarei; staţi departe de acesta. Înţelegeţi, Isus bate în această epocă a Laodiceei. Vedeţi unde ei Îl pun afară? El încearcă să ajungă la individuali, nu la organizaţii şi grupuri de oameni. El încearcă să apuce pe unul de aici şi unul de acolo şi unul de acolo; încearcă. „Pe toţi pe care îi iubesc îi pedepsesc”.

E-247 Cum frate micuţ a avut viziunea aici şi a spus că a avut viziunea. El a zis: „Aceeaşi Lumină pe care aţi primit-o, v-a omorât de asemenea”. Înţelegeţi?

E-248 „Pe care îi iubesc îi pedepsesc; fi plin de râvnă şi pocăieşte-te. EU stau la uşă şi bat”. Acum, priviţi, grăsimea de raton nu va face acesteia nici un bine.
Dar există o Fântână umplută cu Sânge,
Tras din venele lui Emanuel,
Unde păcătoşii se scufundă sub revărsare,
Pierzându-şi toate petele de vină.
Acel tâlhar muribund s-a bucurat să vadă
Acea Fântână în ziua lui;
Acolo aş putea eu, tot aşa de ticălos ca el…

E-249 El mi-a deschis ochii cu alifia Sa. Duhul Lui a venit jos şi a încălzit Biblia, alifia Sa. Eu nu o puteam vedea. Eram doar un pastor baptist local. Dar într-o zi El a trimes Duhul Lui jos. Nu grăsimea de raton a încălzit-o El, ci El a trimes Duhul Sfânt şi Focul. Puţină alifie pentru ochi a scormonit prin Biblia… Bibliile mele… şi am putut să văd cu ochiul meu, vreau să spun a scormonit prin ochii mei aşa ca să pot vedea Biblia mea. Şi am văzut că El era Acelaşi ieri, azi şi-n veci. „Lăsaţi ca fiecare cuvânt al omului să fie o minciună şi al Meu adevărul. EU stau la uşă şi bat”.

E-250 Încă o mică povestire. Mai avem timp? Doar asta, apoi voi pleca. Înţelegeţi?

E-251 Era odată un negru jos în sud. Şi pastorul lui, eu l-am cunoscut, un bătrân minunat. Noi îl numeam Gabe. Numele lui era Gabriel şi noi doar îl numeam Gabe. El întotdeauna, pastorul şi cu mine, noi… noi mergeam la vânătoare de multe ori. El era un frate de culoare bătrân şi noi am mers afară să vânăm. Şi astfel, bătrânului Gabe îi plăcea să vâneze mai mult decât oricine am cunoscut vreodată, dar el nu era un bun ţintaş. Aşa că într-o zi pastorul lui şi cu el s-au dus la vânătoare.

E-252 Şi noi nu puteam niciodată să-l aducem pe bătrânul Gabe la biserică. El doar nu o făcea. El nu venea la biserică. El zicea: „Ah, eu nu merg jos acolo unde sunt făţarnicii”.

E-253 Am zis: „Dar, Gabe, atât timp cât tu stai afară, ei sunt mai mari decât tine. Tu te ascunzi în spatele lor. Înţelegi?” Am zis: „Tu te ascunzi în spatele lor. Tu eşti mai mic decât ei; ei întradevăr se duc jos şi fac un efort. Înţelegi?”

E-254 Şi astfel el a zis: „Eu doar… eu iau în considerare ceea ce spui tu, Domnule Bill. Dar eu… eu sunt… eu îl cunosc pe bătrânul Jones care se duce acolo jos; este un nimic. El joacă jocuri de noroc şi toate acestea”.
Eu am zis: „Aceea este în regulă, Gabe. Înţelegi? Este în regulă. Dar, aminteşte-ţi, Jones are să răspundă pentru aceea; tu nu trebuie. Vezi tu? Dacă tu doar te duci…” Am zis: „Tu ai un bun pastor”.
„Oh, pastorul Jones este unul dintre cei mai minunaţi oameni care există în ţară”.
Eu am zis: „Lasă-l să fie exemplul tău, dacă tu nu poţi să priveşti mai departe de atât. Lasă-l să fie exemplul tău”.

E-255 Astfel, într-o zi, Fratele Jones, l-a luat pe Fratele Gabe la vânătoare şi a zis: „Noi am avut mai mulţi iepuri şi păsări în ziua aceea încât noi cu greu am putut să le adunăm”. Şi a zis: „Vino înăuntru diseară…” A zis: „Bătrânul Gabe venea în spate, aplecat, în felul acesta”. Şi soţia lui era o creştină reală loială. Ea avea un loc acolo, o femeie umplută cu Duhul Sfânt şi ea întotdeauna avea postul ei de datorie. Astfel ea era… Bătrânul Gabe venea în spate, ştiţi voi. Şi pastorul Jones a spus că s-a uitat în jur. El a putut vedea: „Bătrânul Gabe continua să se uite peste umărul lui, în felul acesta. Soarele apunea. Lumina se ducea încet-încet, devenea rece”. A zis că după un timp după ce au străbătut înainte, bătrânul Gabe venea sus. Şi de ţeava puştii lui atârnau câţiva iepuri şi câteva păsări şi alte lucruri.
El a bătut pe pastor pe umăr şi a zis: „Pastore…?” Întorcându-se în jur, a zis: „Da, Gabe, care este problema?”

E-256 Astfel, cum el privea, mari lacrimi alergau pe obrajii lui negrii, unde barba lui încărunţea. El a zis: „Pastore, eu am umblat de-a lungul acestui banc de aici timp de o jumătate de oră”. A zis: „Am privit acel soare ducându-se jos”. A zis: „Ştii tu, aceste mustăţi cărunte ale mele şi părul meu schimbându-se”, a zis: „ştii tu, soarele meu apune de asemenea, pastore”.

E-257 A zis: „Aşa este, Gabe”. Şi el doar s-a oprit şi s-a întors în jur zicând: „Care este problema cu tine?”
El a zis: „Soarele meu apune şi el”. A zis: „Ştii ce? A trebuit să mă gândesc. Aşa cum mă duceam înainte înapoi acolo, ştii tu, Domnul trebuie că mă iubeşte”.
- Sigur că te iubeşte, Gabe.

E-258 - Ştii că eu nu sunt bun ţintaş. Eu nu pot nimeri nimic, dar noi într-adevăr avem nevoie de această hrană acasă. Doar priveşte la această pradă minunată pe care El mi-a dat-o mie, aceste păsări şi aceşti iepuri. Am suficient cât să ne întreţinem toată săptămâna viitoare. El trebuie că mă iubeşte, pentru că eu nu pot ţinti nimic, tu ştii asta. Eu nu pot ţinti un… dar eu… dar priveşte ce mi-a dat El astăzi. El trebuie că mă iubeşte sau El nu mi-ar fi dat asta.
- Asta-i corect.

E-259 - Eu am avut o mică bătaie ciudată la uşa mea, jos, acolo. El mi-a spus să mă întorc în jur; a zis: „Gabe, soarele tău apune de asemenea”.
- Pastore, tu ştii ce am făcut eu? Eu I-am făcut Lui o promisiune.

E-260 El a zis: „Gabe, eu vreau să te întreb ceva. Ce predică ţi-am predicat eu care te-a făcut să te simţi în acest fel?” El a zis: „Acum aşteaptă un minut. Ce cor a cântat?”

E-261 El a zis: „Oh, eu desigur iubesc acea cântare jos la biserică, pastore”. El a zis: „Eu iubesc fiecare mesaj pe care tu îl predici, pentru că vine drept din acea Carte bună şi eu ştiu că este corect”. Dar a zis: „Nu a fost aceea”. A zis: „El doar a ciocănit şi eu am privit în jur aici şi am văzut cât de bun a fost El cu mine, ce mi-a dat mie El”. El a zis: „Duminică dimineaţa eu voi merge drept acolo sus în faţă unde stai tu. Eu îţi voi da dreapta mea căci eu mi-am predat inima Domnului, drept în jurul dealului de acolo. Eu urmează să fiu botezat şi să-mi iau locul drept lângă soţia mea. Şi eu voi sta acolo până ce Domnul mă cheamă mai sus”.
Înţelegeţi? El doar s-a întâmplat să se uite în jur şi să vadă cât de bun a fost Dumnezeu cu el.

E-262 Eu sunt un misionar. Dacă aţi putea să priviţi prin ochii prin care eu privesc acum şi să vedeţi în India şi alte locuri, oameni înfometaţi, mame înfometate pe stradă, copiii lor neputând nici măcar să plângă de foame; şi doar gândiţi-vă la ce avem noi astăzi aici. Uitaţi-vă la maşinile în care voi veniţi. Uitaţi-vă la hainele pe care le purtaţi. Uitaţi-vă la cât de bogaţi sunteţi. Prietene, nu poţi tu să simţi acel ciocănit mic acolo, pe undeva? Să ne rugăm.

E-263 Cu capetele noastre aplecate şi inimile noastre, aşa cum minutele acum se scurg iute, cam 7 minute până la miezul zilei. Fratele meu, soră, ştiinţa ne spune că sunt mai puţin de trei minute până la miezul nopţii. Acum, dacă doar aţi putea privi în jur şi să reflectaţi pentru un minut; copiii voştri stând acolo lângă voi. Ce multe mici convulsii…

E-264 Priveşte la soţia ta drăguţă, frate, şi gândeşte-te la câţi oameni de milioane de dolari iubesc o femeie cu toată inima; ea este o încântare. El şi-ar da milioanele lui reci să aibă acea femeie care să-l iubească în felul în care soţia ta te iubeşte. Şi tu, soţie, câte femei…

E-265 Câte mame de aici în această dimineaţă cu copiii lor micuţi, câţi taţi… ei… Doamne, există mulţi oameni care se uită la un pătuţ, un mic lucru vechi, un lucru amărât, dărăpănat şi privesc la ce copil minunat aveţi voi. Înţelegeţi? Şi mulţi bătrâni, poate…

E-266 O, Doamne, sunt atâtea lucruri; dacă tu doar ai privi. El a fost atât de bun cu noi, americanii. Acum, nu puteţi voi să simţiţi doar că v-ar place să aveţi puţină alifie în această dimineaţă, „Deschide-mi ochii, doar, în continuare, Doamne; deschide-mi ochii?” Aşa cum sora noastră atât de drăguţă cântă: „Ochiul Lui este peste vrabie, doar o vrăbiuţă, şi eu ştiu că El mă priveşte”.

E-267 Acum, El se uită chiar la tine acum. Poţi tu doar să auzi, jos pe undeva, o mică bătaie ca aceasta [Fratele Branham bate pe ceva…]: „Eu vizitez în această dimineaţă”? Este cea mai mare onoare care putea fi făcută, dacă poţi tu simţi acel bătut la inima ta.

E-268 Ai vrea doar să-ţi ridici mâna să zici: „Prin aceasta, Doamne, prin ajutorul Tău şi Harul Tău, de acum înainte eu voi trăi atât de aproape de Tine precum ştiu cum să trăiesc. Asta-i tot ce ştiu să Îţi cer”? Dumnezeu să vă binecuvinteze. Dumnezeu să vă binecuvinteze. „Prin ajutorul Tău şi Harul Tău astăzi, de acum înainte, eu nu voi uita asta niciodată”.
„Iată, EU stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva…”

E-269 Acum, amintiţi-vă, unde bate El? La hambar? La bar? Nu. Unde bate El? La biserică.

E-270 „Dacă vreun om aude glasul Meu şi Îmi deschide, Eu voi intra şi voi cina cu el şi el cu Mine”.

E-271 Dragă Dumnezeule, aceste mici cuvinte întrerupte, amestecate, câteva cuvinte care au fost spuse în dimineaţa asta, lasă cumva Duhul Sfânt să le interpreteze inimilor oamenilor.

E-272 Acum, au fost mulţi, Doamne, poate dintre aceşti peste o sută care au fost aici au fost 20 sau 30 care şi-au ridicat mâinile. Eu nu am nici o cale de a cunoaşte de ce au ei nevoie, Doamne. Dar eu ştiu că acel mijloc al zilei este trecut de câteva minute; şi aşa este şi venirea Domnului. Totuşi, înainte ca această zăpadă să se topească în pământ, noi putem fi chemaţi şi acesta ar putea fi momentul care va schimba întregul viitor, dacă ei vor fi lăsaţi aici sau vor merge sus.

E-273 Dragă Dumnezeule, umili Îl acceptăm pe Isus, noi îi acceptăm toate Cuvintele Lui. Umple-ne, Doamne, umple-ne cu Duhul Sfânt, ca viaţa noastră să poarte automat roada. Acordă aceasta, Doamne.

E-274 Iartă-ne de multele noastre greşeli. Oh, noi suntem atât de plini de ele, Doamne. Şi noi nu avem nimic ce să oferim, Doamne, pentru că tot ce avem Tu ne-ai dăruit. Aşa cum Gabe a spus, în mica povestire pe care tocmai am spus-o: „Tu sigur ne iubeşti, Doamne, sau Tu nu ai face asta”. Şi, socotind, aceşti oameni stau aici de dimineaţă, devreme, de la ora 800. Sunt patru ore de când ei stau aici. Ei Te iubesc, Doamne. Ei Te iubesc. Acum, Tată, ai vrea Tu doar să trimiţi alifia Duhului Sfânt, să ne deschizi ochii? Fie ca noi…

E-275 Aceştia, care sunt aici în oraş, fie ca ei să dea năvală la acea trezire în seara asta. Fie ca acolo să fie o revărsare. Acordă aceasta, Doamne. Fie ca o trezire de modă veche să înceapă aici, în oraş. Acordă aceasta. Binecuvintează fiecare om care vine înainte, pe fiecare din slujitorii Tăi din toată lumea, care depun un efort. Fii cu ei, Doamne şi ajută-i.

E-276 Deschide ochii noştri ca noi să putem vedea mai mult şi mai mult asemănarea lui Cristos. Acordă aceasta, Doamne. Iartă-ne de păcatele noastre.

E-277 Şi acum, aceştia care şi-au ridicat mâinile, Tată, Ţi-i încredinţez Ţie. Primeşte-i. Acum, eu citez propriul Tău Cuvânt, Doamne, care „Cerurile şi pământul vor trece”, dar Tu ai zis, „cel (el, care este un pronume personal), cel ce ascultă Cuvintele Mele…” Doamne, ei ar putea fi amărâţi şi simpli, dar Cineva i- a auzit. Sămânţa a căzut. „Cel ce ascultă Cuvintele Mele şi (conjuncţie) crede în Cel care M-a trimes (pentru că El a făcut asta), are (timpul prezent) Viaţa Eternă şi nu va veni (în viitor) la judecată, căci a trecut de la moarte la Viaţă”. Ei şi-au ridicat mâinile, Doamne. Ei au rupt fiecare lege ştiinţifică. Gravitaţia ne ţine mâinile în jos. Dar ei au dovedit că există un Duh în ei care poate asculta bătaia la uşă; şi ei şi-au ridicat mâna dreaptă spre cer. Acum, deschideţi uşa. Deschide, Doamne şi intră. Noi suntem ai Tăi. Primeşte-ne, în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Îl iubesc, Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a câştigat salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-278 Îl iubiţi? Mă întreb dacă noi doar ne-am putea închide ochii doar un moment. Acum, din inimile noastre, cu mâinile noastre ridicate…
Îl iubesc. Îl iubesc
Că-…

E-279 Noi acceptăm ciocănitul Tău în această dimineaţă, Doamne. Mâinile mele sunt sus. Toate mâinile noastre sunt sus, Doamne.
Acum, intră, Doamne Isuse. Intră în inimile noastre şi cinează cu noi şi noi vom cina cu Tine.
…Pe lemnul Calvarului

E-280 Îl iubiţi? Oh, eu cred că El este atât de minunat. Nu-i aşa? Nu simţiţi prezenţa Lui că, într-un fel vă curăţeşte? Mă simt într-adevăr religios astfel, doar mă simt chiar bine, ceva de felul acesta. Înţelegeţi?
Credinţa mea priveşte sus la Tine,
Tu, Miel al Calvarului,
Salvator Divin;
Acum, ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia-mi toate păcatele,
Oh, lasă-mă ca de azi înainte
Să fiu întreg al Tău.

E-281 Acum, vreau ca atunci când fredonăm acest vers următor al acestui minunat imn, acest imn vechi al bisericii, eu vreau să daţi mâna unul cu altul. Doar rămâneţi în locul vostru; doar spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, soră. Sunt aşa bucuros să fiu cu tine aici”. Să facem asta. [Fratele Branham şi adunarea fredonează: „Credinţa mea priveşte sus, la Tine” şi dau mâna unii cu alţii…]. Dumnezeu să te binecuvinteze, Carl. Sunt bucuros să fiu aici. Mă bucur de aceasta. Mulţumesc, mulţumesc.

E-282 Doar gândiţi-vă, mâinile metodiste au apucat mâinile penticostale, cele baptiste pe cele presbiteriene.
Oh, lasă ca de azi înainte
Să fiu întreg al Tău.

E-283 Acum, aşa cum cântăm încet din adâncul inimii… Tu ştii, după o curăţire, Mesajul mustrător, eu cred că este bine să ajungem în Duhul şi să cântăm…?... dulceaţa Duhului Sfânt.

E-284 „O, ce dulce este pentru fraţi să locuiască împreună în unitate”. Biblia a spus că este ca uleiul pentru ungere care era pe barba lui Aaron, care se scurgea până pe marginea poalei lui. Sunteţi oameni minunaţi sus aici. Sper să ajung înapoi să vă văd înainte ca Isus să mă cheme, sau a Mileniului. Dacă nu, eu vă voi vedea dincolo de râu. Vă voi întâlni la râu. Amin. Fixaţi o întâlnire.
Deşi viaţa este un labirint întunecos în care păşesc Şi durerea în juru-mi se răspândeşte,
Fi Tu Călăuza mea,
Porunceşte întunericului să se facă zi, (acea mică Lumină despre care se vorbeşte)
Alungă temerile tristeţii,
O, lasă-mă ca de azi înainte
Să fiu întreg al Tău.

E-285 Fiecare uşă deschisă… Oh, doar atinge clanţa mică şi priveşte-i pe toţi mergând în jur; spune: „Intră, Doamne Isuse, fi Domnul meu, întreg al meu”.
O, lasă-mă ca de azi înainte (nu să te las la uşă)
Să fiu întreg al Tău.

E-286 Voi, care v-aţi ridicat mâinile şi care doriţi să fiţi mai departe conduşi spre Domnul vă cer să vă duceţi la trezire în seara asta. Şi sunt sigur că pastorul de acolo vă va duce de aici la han. El are 6 peni, sau oricât i-a fost dat de care să poarte de grijă, şi vin şi ulei să toarne înăuntru. El poate termina treaba.

E-287 Dumnezeu să vă binecuvinteze acum. Eu voi înmâna serviciul înapoi la, eu cred, Fratele Williams, sau oricine este…