E-1 Să ne aplecăm capetele. Dumnezeule drag, noi suntem fericiţi în această după-amiază pentru acest privilegiu pe care-l avem să ne adunăm împreună încă odată. Şi numai Tu, Doamne, cunoşti cum inimile noastre au tânjit după această oră în care putem sta înaintea poporului Tău din nou aici, şi să aducem acest Mesaj care noi simţim aşa de vital că este aşa de urgent în această oră. Tu ne-ai sortit aceste câteva zile acum, şi ne rugăm, Dumnezeule drag, ca mâna Ta de milă să fie peste noi, să ne călăuzească şi să ne îndrume. Şi dă-ne acele lucruri de care avem nevoie, Doamne, căci inimile noastre tânjesc să Te cunoască mai bine.

E-2 Noi vedem marele câmp de recoltă, alb, copt, şi ştim că grâul este gata acum pentru marele timp de treierat. Dumnezeule drag, ne rugăm ca Tu să deschizi pleava din jurul nostru, să stăm în Prezenţa Fiului acum, aceste următoare câteva zile, şi să ne coacem pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

E-3 Binecuvântează fiecare cântare care va fi cântată. Binecuvântează fiecare rugăciune, şi răspunde la fiecare care va fi rugată, Doamne. Salvează toţi pierduţii. Cheamă înapoi la casa Dumnezeului cel viu, şi la părtăşie, pe cei care au rătăcit.

E-4 Ne rugăm, Dumnezeule, ca Tu să vindeci fiecare persoană bolnavă care vine sub acoperişul nostru. Acordă aceasta, Doamne. Fie ca acolo să nu fie nici o persoană firavă printre noi la sfârşitul acestor adunări.

E-5 Şi, dragă Dumnezeule, apoi pentru noi înşine, noi care pretindem în acest ceas de a fi Biserica, cei Chemaţi afară, aceia din jurul lumii care au venit afară din Babilon şi să fie părtaşi ai acestei minunate părtăşii în această zi din urmă, ne rugăm Dumnezeule ca Tu să binecuvântezi inimile noastre în aşa fel. Noi suntem într-adevăr flămânzi, Doamne, şi goliţi de toate lucrurile lumii, despre care noi ştim. Doamne, noi am lăsat la o parte fiecare povară care ne înfăşura aşa de lesne, şi acum lasă-ne să alergăm această cursă cu răbdare, care este pusă înaintea noastră. Acordă aceasta, Tată. Şi fie ca noi să fim mai plini, mai puternici, Creştini mai buni, la sfârşitul acestui serviciu, decât am fost când am intrat. Fie ca Dumnezeu să primească toată gloria, căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-6 Mă gândesc că acesta este un mare privilegiu, în seara aceasta, după care am aşteptat pentru câtva timp. Zilele trecute i-am spus soţiei mele, am zis, "Eu devin aşa de agitat, aşteptând să ajung la tabernacol." Eu doar... Eu mai am alţi prieteni, desigur, eu am, în jurul lumii, dar există ceva deosebit despre acest tabernacol de aici.
Eu am fost luat afară din acest praf de aici, când Dumnezeu mi-a dat viaţă aici pe pământ; şi eu presupun, dacă El zăboveşte, eu voi fi îngropat aici pe undeva. Când El vine, El mă va găsi pe aici pe undeva.

E-7 Dar, se pare că, există ceva, când încep să mă gândesc la Jeffersonville. Zilele trecute am ajuns aşa de cuprins de dor; i¬am zis soţiei, am zis, "Mi-e dor de casă, şi nu ştiu de ce mi-e dor de casă, numai dacă acei oameni se roagă pentru mine." Am zis, "Ei bine, eu voi... Singurul lucru ce ştiu să-l fac este să merg înapoi şi să am câteva zile de adunare, să vedem dacă nu putem afla ceva de la Domnul, poate El vrea ca noi să ştim ceva."
Şi marele, subiect vital care-l avem înaintea noastră acum este Căsătorie Şi Divorţ. Şi dacă există o întrebare, trebuie să fie un răspuns. Nu poate fi o întrebare fără să existe un răspuns. Nu contează ce este, acolo trebuie să fie un răspuns. Dacă Domnul vrea, eu vreau să încerc să vorbesc despre acela, duminică dimineaţa.

E-8 Şi apoi, mâine seară, mă gândesc că trebuie să fim aici sus la... Cum se numeşte şcoala aceea? [Fratele Neville zice, "Parkview." – Ed.] Parkview auditorium. Ce, domnule? ["Parkview Junior High."] Parkview Junior High. Câţi ştiu unde este? Ei bine, eu cred că ei vor avea indicatoare afară, nu¬i aşa Frate Neville? ["Da."] Fiţi... Este doar mai sus de aici vreo-vreo trei sferturi de milă, şi acolo va fi un indicator. Voi întoarceţi înapoi, de pe drum. Este o clădire frumoasă, ridicată. Are locuri unde vă puteţi sprijini braţul, şi să luaţi notiţe despre ce vreţi să scrieţi, şi-şi-şi lucruri. Şi sunt sigur că vă veţi bucura puţin mai mult decât veţi fi, într-un fel înghesuiţi în adunări aici în-în tabernacol. Acolo va fi mult loc, mult loc de parcare.

E-9 Acum, mă gândesc că ei au avut puţină regulă ce noi a trebuit să promitem să o păstrăm, aceea era, să nu venim pe teren până pe la şase treizeci. [Fratele Neville zice, "Nu până la cinci treizeci; să nu fim acolo înainte de cinci treizeci." – Ed.] Şi ce timp... ["Uşile se deschid la şase treizeci."] Cred că va fi o idee bună ca noi să ajungem acolo la şase treizeci.
Acum, ei au un alt auditoriu aici în oraş care are şase mii de locuri. Dacă vom fi foarte buni la acesta, ei ar putea să ne lase să-l avem pe celălalt cândva pentru o adunare mare, poate cândva în vara aceasta când mă întorc din străinătate.

E-10 Şi astfel mă gândesc că noi putem aşeza până la... Câţi putem noi aşeza acolo sus? [Fratele Neville zice, "Noi putem aşeza vreo patru mii." – Ed.] Patru mii. Deci, vedeţi, noi vom avea mult loc. Acolo nu va fi nici o grabă. Şi deci veniţi sus la şase treizeci. Şi apoi fiecare poate veni înăuntru la timpul potrivit, toţi împreună, şi sunt sigur că voi veţi-voi aveţi un scaun bun. Şi este înălţat în felul acesta, şi-şi un loc aici unde puteţi scrie şi să luaţi notiţe, şi aşa mai departe. Şi aceea va începe, dacă va voi Domnul...

E-11 Mă gândesc acum, în seara aceasta, aceasta fiind adunarea de rugăciune de miercuri seara, noi avem... Locul este cam aproape umplut, deci mă gândesc că poate ar fi mai bine să începem mâine seară. Noi am închiriat-o doar în speranţa că poate, dacă noi am fi suficienţi să avem o supra aglomerare aici, noi am putea merge acolo sus. Dar eu cred că aceasta este... ar fi mai bine să mergem sus, tu nu gândeşti aşa, Frate Neville, să mergem înainte sus mâine seară? Şi câţi se gândesc că aceea ar fi o idee bună? Şi apoi voi puteţi avea o mulţime de-de loc. El-el este deja închiriat; este plătit pentru el de nişte fraţi de aici din biserică. Acesta ne costă doar cincizeci de dolari pe seară, care este foarte, foarte... Doresc să fi avut aceea peste tot, am putea aşeza aşa de mulţi pentru cincizeci de dolari o seară, o clădire nouă nouţă, scenă minunată. Şi, dar noi suntem...

E-12 Desigur, noi vom lua o ofertă, eu presupun. Şi noi nu vrem ca oamenii aceia să plătească pentru aceea ei înşişi; noi vom plăti pentru... le vom plăti înapoi. Dar când ne facem cheltuielile şi lucruri, ei bine, atunci, desigur, ne oprim de a lua oferte. Noi nu...

E-13 Dacă există ceva străini cu noi, noi am făcut aceea o tactică, ca niciodată să nu cerşim, hoinar, să împingem oamenii pentru bani. Noi dăm farfuria de colectă, care este doar... Acela-i un act religios. Eu am încercat, de multe ori, nici măcar să nu dau farfuria de colectă, deloc, dar aceea nu merge. Vedeţi? Căci, a da este o parte din religia noastră. Este o parte din datoria noastră. Nu contează dacă este doar zece cenţi, sau orice este, sau un bănuţ, aceasta-i tot...

E-14 Deci vă amintiţi, Isus a văzut o văduvă trecând pe acolo, într-o zi, unde bogaţii puneau înăuntru mult din comoara lor în visterie. Şi această văduvă a trecut pe acolo, poate doi copilaşi, flămânzi mergând alături de ea, şi a dat tot ce a avut, trei bănuţi. Şi Isus a zis, "Cine a plătit cel mai mult?"

E-15 Acum, dacă eu stăteam acolo, eu aş fi spus, "Să nu faci asta, soră. Noi-noi, uite, noi avem o mulţime de bani." Dar El nu a oprit-o. Vedeţi? El-El ştia că El avea ceva mai măreţ pentru ea jos pe drum. Deci, vedeţi, la urma urmei, ea avea o casă în Slavă, la care ea mergea. Şi El nu a oprit-o. El a lăsat-o să-şi pună cei trei bănuţi înăuntru, deoarece a fost tocmai ce ea a vrut să facă. Şi ea trebuia să vrea să o facă; cu copii, şi o văduvă, şi numai trei bănuţi din care să trăiască. Ea, ea a trebuit să vrea să facă aceea. Deci, voi vedeţi, când oamenii vor să dea, voi trebuie să le daţi ocazia să facă astfel.

E-16 Dar mă gândesc la aceştia care stau în picioare, şi oamenii zic, "Cine va da cincizeci de dolari? Cine va da douăzeci de dolari?" Eu mă gândesc că aceea este dăunător pentru a voastră-pentru inteligenţa voastră. Eu-eu cred că oamenii îşi dau seama că este nevoie de bani să-să conduci o-o adunare. Şi eu niciodată nu i-aş lăsa să o facă, managerii. Eu am zis, "Oricând voi trebuie să faceţi aceea, atunci este timpul ca eu să mă reîntorc la tabernacol. Astfel, noi nu vom trebui să facem aceea." Dar eu-eu cred că noi trebuie să trecem farfuria de ofertă, pentru ca să-să facem un serviciu religios complet.

E-17 Şi astfel ei probabil vor trece o farfurioară pentru ofertă în fiecare seară, zicând ceva cum, "Ei bine, noi luăm oferta acum." Şi ei vor trece farfuria de ofertă, şi aceea va-aceea va fi sfârşitul acesteia.

E-18 Şi în fiecare seară, dacă va voi Domnul, eu cred că Domnul a pus pe inima mea un Mesaj foarte hotărât pentru Biserică. Eu am fost câteva zile în rugăciune. Şi eu nu vreau să merg în aceea, căci un fenomen mare s-a întâmplat zilele trecute care a fost într-adevăr mare. Şi sunt nerăbdător să vă spun despre aceasta. Iar acum, subiectul principal, eu presupun, care cel mai mult dintre toate, Billy a zis, că s-a chemat, a fost despre Căsătorie Şi Divorţ. Care, este un mare-un mare subiect, şi eu-eu nu am ştiut cum să mă apropiu de el. Şi am mers sus să mă rog privitor la acesta, şi Domnul m-a întâmpinat. Şi eu ştiu căci eu, prin... eu nu îl am, dar Dumnezeu mi l-a dat; eu îl am acum. Dumnezeu mi-a dat răspunsul corect, vedeţi, vedeţi, şi eu-eu ştiu că acesta este adevărat.

E-19 Şi astfel eu nu ştiu încă chiar exact, poate, duminică aş putea cere surorilor noastre doar să omită adunarea, ele înşile, dar eu-eu nu ştiu. Aceea ar depinde dacă femeile măritate vor să vină cu bărbaţii lor. Acolo-acolo sunt nişte lucruri foarte vitale trebuie să fie spuse, adevărul despre, şi cum... Şi astfel noi vrem absolut să o situăm, despre AŞA VORBEŞTE DOMNUL, apoi voi o aveţi atunci. Voi ştiţi doar ce este Adevărul atunci. Şi eu mă încred în El să facă aceea.

E-20 Şi, acum, eu am fost aici sus la restaurant zilele trecute, mâncând, şi-şi Jerry şi toţi aceia uitându-se după voi toţi. Ei au zis, a zis, "Ei bine, noi..." Unii, unul dintre băieţi era sus, a zis, acest ins a zis, "Eu urmează să ies destul de bine în această săptămână," a zis, "ei au... Sau, aceste două săptămâni următoare." A zis, "Ei au o-o adunare aici, de basketball, sau aşa ceva." Zicea, apoi a zis, "Branham este acolo jos, urmează să aibă o adunare." El a zis, "Eu voi hrăni o mulţime întreagă de oameni." La Ranch House, unul din locurile acelea de acolo sus. Şi ei erau... au fost într-adevăr drăguţi.

E-21 Şi eu vă apreciez pe toţi, căci ei desigur s-au lăudat şi spun lucruri frumoase despre voi.

E-22 Managerul de acolo sus la Ranch House m-a întâlnit dimineaţa trecută. Eu am ajuns înăuntru pe la două treizeci, din Arizona. Şi el a zis, "Ei bine, Frate Branham," a zis, "Eu aud că tu urmează să ai o altă adunare." A zis, "Eu am ceva ajutor suplimentar," a zis el. Şi a zis, "Apoi aş vrea să spun un lucru, căci oamenii aceia care au venit de acolo jos," zicea, "ei sunt într-adevăr oameni plăcuţi." Acum, asta m-a făcut să mă simt foarte bine privitor la voi, vedeţi.
Căci, până la urmă, eu simt cumva că voi sunteţi iezii mei, şi eu-eu... sau, copii, mai degrabă. Şi astfel eu... Ied se referă la o capră, iar voi nu sunteţi o capră. Voi sunteţi mieii mei. Cum este asta? Voi sunteţi mieii Domnului pe care El m-a lăsat să-i hrănesc. Şi eu nădăjduiesc că aceasta va-aceasta va... că El mă va lăsa să fac asta. Noi mergem înainte pe drum în jos.

E-23 Şi despre această Căsătorie Şi Divorţ, am vrut să vorbesc despre aceasta încă din timpul celor Şapte Peceţi. Voi ştiţi, tain-... Toate tainele trebuiau să fie făcute cunoscut în ele, deschizând acele Şapte Peceţi, toate tainele Bibliei. Şi eu mă gândesc acum, devenind cumva bătrân, mă-mă gândesc că eu... M-am gândit că eu mai bine s-o pun cel puţin pe bandă, fie că dacă ceva mi s-ar întâmpla, atunci Biserica s-ar putea întreba, "Mă întreb ce a avut el în mintea lui? Ce ar fi spus el?" Şi toate subiectele acelea care par a fi aşa de grele; eu gândesc, că... prin ajutorul Domnului, eu voi încerca să aduc acelea la voi. Şi apoi-apoi dacă se întâmplă ceva, şi dacă se întâmplă să mă duc înainte să vină El, voi-voi o veţi avea pe înregistrare atunci.

E-24 Eu cred că avem ceva cărţi noi ieşite. Eu văd pe Sora Vayle; eu nu ştiu dacă doctorul este aici sau nu. Este el aici, Soră Vayle? El este probabil în adunare. Eu nu-l văd. Dar, oh, da, departe în spate. Şi Fratele Vayle a scris o carte, şi este o... am gândit, eu cred că ei au zis astăzi, două. Frate Vayle, este adevărat, tu ai două aici acum? Două cărţi. Acum, eu nu ştiu, eu... Felul cum eu înţeleg, că fiecare persoană primeşte o copie. Deci eu... Dacă voi... Acela-i felul cum înţeleg eu. Eu pot fi greşit în asta.

E-25 Şi apoi Cele Şapte Epoci ale Bisericii a fost terminată (este corect, Frate Vayle?) şi la tipărit acum. Şi eu ştiu că voi veţi vrea să le primiţi, căci ele răspund la multe întrebări care au fost în inimile voastre. Şi apoi după aceea, ei bine, noi vom încerca să obţinem cele Şapte Peceţi deschise, voi ştiţi, în carte, astfel ca fiecare să poată citi în forma care ei-care vor ei, să poată înţelege şi studia. Mă gândesc că atunci când este scrisă, dacă ea...

E-26 Mai întâi, noi am luat-o chiar de pe bandă, în felul cum a fost scrisă sau vorbită. Voi ştiţi, tu poţi predica o predică, este un lucru, şi apoi să scrii o carte este altul. Vedeţi, cum s-ar întâmpla ca eu să ating un subiect, aşa cum eu aş spune către voi, voi aţi înţelege, eu aş spune, "Acum, sămânţa şarpelui," vedeţi.
Ei bine, acum, cititorul acelei cărţi, dacă voi aţi luat aceea jos, va-ţi întreba, "Ce este sămânţa şarpelui?" Vedeţi? Şi ei nu ar şti. Dacă aceea s-a întâmplat să meargă într-un astfel de loc ca Princeton sau undeva, şi ei-ei ar gândi că noi am fi oameni neinteligenţi.
Deci eu îl am pe Fratele Vayle să mă ajute cumva cu aceasta şi să ţină linia aceluiaşi gând, şi să-i dea gramatica. Şi sunt sigur că gramatica mea ei ar... Aceasta ar fi o taină pentru ei, destul de sigur. Deci... Fratele Vayle este foarte bun la aceea, aşa că el este ca un...

E-27 Şi apoi, în aceea, eu cred că fratele nostru scump trebuie că şi-a ales puţină inspiraţie în plus, cumva, şi el a zis că el urma să scrie două cărţi ale lui proprii, din ele, cumva. Şi astfel el a scris una numită, eu cred, Profetul Secolului Douăzeci, şi alta, Biserica Laodicea, cred eu, sau ceva în felul acela.

E-28 Şi Billy mi-a spus că, deseară, eu cred căci câteva mii din ele au sosit astăzi; cineva le-a adus din Texas. Şi astfel, ele, ele vor fi aici. Şi ei o vor anunţa, mă gândesc, orice sunt ele. Eu cred că ele sunt sponsorizate. Eu nu sunt sigur. Şi dacă ele sunt, ele vi se vor da vouă, vedeţi, de asemeni, gratuit. Şi noi sperăm că voi savuraţi aceasta. Şi dacă o faceţi, daţi mâna cu Fratele Vayle acolo din spate şi spuneţi-i cât de mult apreciaţi aceasta. Eu nu am citit-o, însumi. Dacă eu le-aş citi, mi-aş putea schimba gândirea despre aceea, astfel eu voi încerca să le citesc în această săptămână în timp ce am o şansă, dacă eu pot.

E-29 Acum fiind miercuri seara, adunarea noastră oficial începe mâine seară. Dar mă gândesc, în a fi aici printre voi, eu-eu-eu doar nu am putut să stau acolo sus acasă şi-şi să ştiu că voi toţi eraţi aici jos. Eu... Întocmai cum, voi ştiţi, cum unele din rudeniile voastre vin înăuntru, voi ştiţi, şi voi alergaţi jos la capătul aleii să-i întâmpinaţi, voi ştiţi. Şi-şi eu-eu m-am gândit că eu doar aş alerga jos şi-şi să vă urez bun venit la Jeffersonville. Şi astfel această ultimă săptămână eu despre...
Nu, eu vă cer scuze, aceasta era cam cu trei săptămâni în urmă, de când am venit acasă. Eu am fost afară încercând să... Am fost prin ceva adunări acolo prin Arizona, şi am venit înapoi să încerc să mă relaxez. Şi am mers într-o excursie de vânătoare, şi eu-eu am luat leul record al statului Arizona. L¬am fugărit prin douăzeci de mile de pădure să-l prind.

E-30 Dar apoi să mă gândesc, totuşi, că eu niciodată nu m-am gândit când am fost un băieţel... Doar să arăt cum se întâmplă aceste lucruri, un loc mic pe care Domnul ni l-a dat acolo sus, pentru lunile în care suntem acolo afară, şi şcoală pentru copii.
Eu eram un băieţaş. Eu presupun că Jimmy Poale este aici în seara aceasta, poate tăticul lui este aici, marele Jim. Noi am mers la şcoală împreună, şi îmi amintesc şezând acolo, ca un copil mic zdrenţos, şi încălţăminte, cu tenişi, degetele afară din ei; împrumutam o bucată de hârtie de la unul, şi un creion de la altul.

E-31 Eu obişnuiam să scriu poezii. Şi D-na Woods, de aici, m-a pus s-o recit pe aceea în această după-masă pe bandă, despre Fordul meu vechi, voi ştiţi, şi este-este una bună. Acum, ea a zis, "Ei bine, tu ar trebui să o trimiţi la Dl Ford."
Am zis, "Acolo este prea mult adevăr, eu cred," despre un hârâit în faţă, şi o frecare în spate, şi o enigmă Chinezească la mecanismul de direcţie. Dar eu... Aceasta este-aceasta este o... Dar eu întotdeauna am zis, singurul lucru ce l-am avut de făcut era să număr patru roţi, şi să o scutur suficient să o fac să pornească şi apoi să urc în ea. Am zis, "A fost bună când să pornesc în sus pe un deal cu ea, doar mergea trăgând foarte încet, zicând, 'eu cred că pot, eu cred că pot, eu cred că pot.' Apoi începea, pe partea cealaltă, zicând, 'M-am gândit că am putut, m-am gândit că am putut."' Înţelegeţi?
Acela-i felul cum tragem pe acest deal, ca Progresul Pelerinului. Astfel noi...

E-32 Eu am avut o mică poezie pe care am scris-o, ceva în felul acesta. Şi zicea... Acum, doar gândiţi-vă, eu eram numai în vârstă de vreo doisprezece ani. Şi stând acolo sus, zilele trecute, priveam sus la acel canion; şi gândind că "Leul acela va şedea chiar aici în acest bârlog, uitându-se afară pe geam," într-un geam de sticlă. Mă gândeam la un mic poem. Am mers înapoi şi am luat-o, ceva în felul acesta. Doar gândiţi-vă cum Dumnezeu...

E-33 Credeţi că Dumnezeu este în toată inspiraţia? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Dumnezeu a trebuit să scrie o cântare. Credeţi voi că Dumnezeu este în cântări? ["Amin."]
Isus a zis aşa. El s-a referit înapoi la David, "Nu ştiţi ce a spus David în Psalmi? Ştiţi, nu a..."

E-34 Priviţi chiar la răstignire. David a cântat-o, în Psalmul al 22-lea, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit Tu? Toate oasele Mele, se uită la Mine. Ei Mi-au străpuns mâinile şi picioarele Mele." Ştiţi, şi aceea era o cântare. Psalmii sunt o-sunt o cântare.

E-35 Şi această poezie, doar priviţi cum s-a împlinit. Şezând acolo, un copilaş cu o foaie de hârtie împrumutată, am zis:
Eu sunt cuprins de dor, oh, aşa cuprins de dor după acel îndepărtat sud vest,
Unde umbrele cad cel mai adânc peste creasta muntelui.
Eu pot vedea un coiot ascuns în ceaţa purpurie;
Eu pot auzi un lup urlând jos unde pasc vitele cu coarne lungi.
Şi pe undeva sus pe un canion eu pot auzi un leu gemând,
În acei Munţi Catalina îndepărtaţi la linia Arizonei.

E-36 Cu patruzeci de ani mai târziu, eu şed chiar acolo la acel canion, leul acela mă privea în faţă.
O Dumnezeule, există o Ţară dincolo de râu pe undeva, prieteni. Aceasta doar... Aceasta trebuie să fie acolo. Vedeţi? Există-există prea multă vorbire despre ea. Toate aceste lucruri nu sunt doar mituri; ele sunt... Ele sunt reale. Ele sunt realităţi. Eu sunt aşa de bucuros să fiu aici în seara aceasta, să fiu cu aceşti oameni cu care mă aştept să trăiesc Acolo pentru totdeauna, unde nu va mai fi boală, sau moarte, sau despărţiri. Şi călătoria nu va fi nimic pentru noi atunci.

E-37 Acum, mă gândesc că nici o adunare nu este completă fără a citi Cuvântul şi să avem puţină ...
Frate Neville, eu doar am păşit aici sus. Billy a zis că tu ai vrut ca eu să vorbesc. Era aceea corect, Frate Neville? [Fratele Neville zice, "Amin. Da. Sigur." – Ed.] Eu poate am luat puţin cam prea mult ca ceva normal, dar eu-eu doar am simţit aşa de bine referitor la aceasta. ["Ei bine, amin! Sigur faceţi-o!"]
Deci, acum, voi care aveţi cântări şi lucruri, căutaţi-l pe Fratele Neville când voi veţi cânta, şi apoi doar să o aveţi, acolo sus. Şi avem doar o jumătate de oră preliminar, şi să intrăm drept în aceste Mesaje foarte adânci şi să vedem ce putem vedea ce va face Domnul. Şi eu doar nădăjduiesc...

E-38 Eu-eu cred că noi avem Adevărul. Eu sunt satisfăcut de aceea. Şi eu cred că grâul este, absolut, pleava se trage la aparte de acesta. Voi ştiţi. Şi, vedeţi, eu aş putea da un mic preludiu la aceea, mâine seară, vedeţi, cum pleava se trage de pe grâu. Dar grâul trebuie să stea în Prezenţa Fiului, să se coacă. Şi pentru aceea suntem noi aici, prietene, să stăm în Prezenţa Fiului până când grupuleţul nostru de oameni de aici, până când devine aşa de copt la Cristos, încât devine pâine pe masa Lui. Asta-i ceea ce vreau eu ca acesta să facă.

E-39 Şi acum înainte de a ne apropia de Cuvânt, după recitarea poeziilor, şi aşa mai departe, să ne rugăm din nou. Apoi noi vom lua un text.

E-40 Dragă Isuse, ajută-ne acum în seara aceasta, în aceste câteva cuvinte, aşa cum Te aşteptăm. Şi ne rugăm ca harul şi mila Ta să fie cu noi, Doamne. Şi moaie inimile noastre; mută înapoi toată pleava, spinii, scăieţii, lasă ca binecuvântata strălucire a soarelui lui Dumnezeu să cadă înăuntru peste Cuvânt, Doamne. Şi fie ca noi să avem o adunare aşa măreaţă încât să nu existe nici o persoană nesalvată între noi, toţi copiii să fie în Împărăţia lui Dumnezeu. Acei fără botezul Duhului, fie ca ei să-L primească, Tată. Fie ca toate marile taine care ar trebui să le cunoaştem în această epocă, Doamne, să ne fie descoperite; şi noi vom vedea simplitatea lui Dumnezeu, aşa ca să ştim cum să ne comportăm şi să acţionăm, să ne corectăm şi să aducem membrele trupului nostru în disciplina Cuvântului, ca noi să putem cunoaşte cum să trăim în această zi prezentă la apropierea Domnului Isus.

E-41 Aşa cum citesc din Cuvântul Tău în seara aceasta, Doamne, aş putea, printr-o educaţie parţială, să fiu în stare să citesc în ceva din cuvinte, şi poate să pronunţ greşit altele. Dar, Doamne Dumnezeule, numai Tu poţi trage contextul de acolo. Tu eşti Singurul care o poate face. Nu-nu există nici o cale ca o fiinţă umană să o facă cândva; aceasta stă în mâinile Tale, Doamne. Deci dă-ne, fiecare seară, acele lucruri care sunt ascunse în Cuvântul Tău, ca să putem fi mai buni Creştini şi să trăim conform cu timpul în care trăim, ca exemple de Creştinătate. Noi cerem în Numele Domnului Isus. Amin.

E-42 Acum, mulţi dintre voi, în Bibliile voastre, eu vreau ca să deschideţi la Cartea lui Iona. Aceasta este o... Noi întotdeauna vorbim aşa de mult despre Iona fiind un decăzut şi de toate. Eu întotdeauna i-am ţinut parte la Iona. Eu nu cred că Iona a fost decăzut. Eu-eu nu cred asta. Eu cred că este doar... Noi doar folosim uneori aceasta, zicând, "El este un Iona." Dar dacă noi... Eu deja am vorbit asupra acesteia, într-un alt fel, în a spune cum că am gândit, Iona, ce a avut loc.
Acum cuvântul DOMNULUI a venit la Iona fiul lui Amitai, zicând,
Scoală-te, şi du-te la Ninive, acea cetate mare, şi strigă afară împotriva ei; căci răutatea lor a ajuns sus înaintea mea.
Dar Iona s-a ridicat să fugă la Tars din prezenţa DOMNULUI, şi a plecat jos la Jape; şi a găsit o corabie care mergea la Tars: astfel el şi-a plătit costul, şi a mers jos în ea, să meargă cu ei la Tars din prezenţa DOMNULUI.

E-43 Nu este acela un sfârşit trist? Un Om Fugind Din Prezenţa Domnului, şi acela este subiectul meu.

E-44 Acum, întâi am vrea să ne gândim la aceasta. Iona era... Motivul, motivul principal, care eu cred că el a făcut acest lucru mare aici, era deoarece Iona era un Iudeu. Şi lui i s-a cerut să meargă într-o cetate a Neamurilor, să strige împotriva ei; gândindu-se că el nu ar fi primit. Căci, Neamurile s-ar gândi, "Ce are acest Iudeu de-a face cu noi?" Dar, vedeţi, un alt lucru, aceasta ne dă să vedem un lucru mare aici, că Dumnezeu nu este numai Dumnezeul Iudeilor, ci El este şi Dumnezeu al Neamurilor. El este Dumnezeu al tuturor oamenilor.

E-45 El doar a ales Iudeii. Iudeii au fost chemaţi poporul ales al lui Dumnezeu. Ei au fost aleşi pentru o cauză specifică. Şi cauza aceea era, să le dea legea, şi ei nu o puteau ţine. Şi El doar a arătat, prin acel popor, că legea nu putea fi ţinută, şi că El era un-un-un Dumnezeu al dreptăţii. Şi legea cerea dreptate, dar în lege nu era har, să aducă un om afară. Nici o pedeapsă nu a fost plătită prin lege, ci a fost nevoie de har să plătească acea pedeapsă, sau sub ce ne-a pus legea.

E-46 Şi Iona aici a fost chemat, ca acesta, unul dintre profeţii mici ai Bibliei, să meargă jos la această cetate.
Şi aici noi aflăm un exemplu la toţi dintre noi. Fiecare din noi, noi întotdeauna fugim de ceva. Noi fugim de necaz. Noi fugim de răspunderi. Noi, noi suntem toţi înclinaţi să facem aceea. Noi, noi suntem, noi suntem mai înclinaţi să fugim decât să stăm şi să o întâmpinăm. Vedeţi, noi doar... Noi-noi-noi ne aflăm fugind.
Uneori ne aflăm înclinaţi să fugim de lucru. Noi nu vrem, noi nu vrem să lucrăm. Unii oameni doar se gândesc că ei pot să trăiască fără să lucreze. Dar, mă gândesc, că Solomon a fost acela care a zis că noi am putea afla aici răspunsul, privind la o furnică.

E-47 Ştiţi, o furnică mică, ei îmi spun dacă acea (fiecare) furnică nu lucrează şi depune înăuntru, acea furnică nu mănâncă iarna aceea, oricare. Deci, fiecare trebuie să-să lucreze.

E-48 Noi avem aşa de multe lucruri ce trebuie să facem, aşa de multă răspundere care trebuie să o întâmpinăm. Fiecare trebuie să întâmpine o anumită răspundere.

E-49 Când tu-când tu ajungi să-să alegi soţia ta, să te căsătoreşti, sau alegi soţul tău, tu-tu trebuie să iei o răspundere. Şi apoi trebuie să-ţi aminteşti... Poate îţi zideşti o casă; este o casă plăcută frumoasă. Şi apoi, aminteşteţi, ca o femeie măritată, tu trebuie să te gândeşti la răspunderea de a creşte copii. Şi tu trebuie să te gândeşti la pereţii aceia frumoşi, perfecţi care vor avea mici, amprente murdare pe ei peste tot. Apoi tu ai răspunderea de a-ţi educa copiii. Tu ai răspunderea de a-i îmbrăca şi hrăni.

E-50 Totul este o răspundere. Şi este aşa de uşor, când răspunderile ne întâmpină, să ne ferim de ele. Şi noi aflăm căci căsătoria este o răspundere, în toate felurile.

E-51 Chiar, de multe ori, noi aflăm... Aceasta este greu de spus, dar este adevărat, că lucrătorii, de multe ori, se eschivează de răspundere de la a sta pentru Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu când ei sunt confruntaţi cu El. Ei se vor eschiva de acea răspundere. Când Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este adus faţă-n faţă cu noi fiinţele umane, noi avem... noi suntem înclinaţi să ne eschivăm înapoi până la ultima resursă.

E-52 Eu tocmai am terminat de vorbit cu nepoţelul meu acolo sus. El este un Catolic, şi el... Şi eu am botezat băiatul acela, în Numele lui Isus Cristos, aici cu câţiva ani în urmă, şi el a ajuns cu ceva fetiţă şi s-a făcut Catolic. Şi eu am ţinut-o pe mama lui de mână în timp ce ea murea acolo. Ea mi-a zis, ultimele cuvinte, "Ai grijă de Melvin." Şi el doar a visat visuri. El doar nu poate... Fiecare, fiecare zi, săptămâna trecută, el a visat visuri. A zis, "Eu am intrat în biserica ta, Unchiule Bill, şi tu stăteai acolo predicând. Eu am fugit sus, să încep să fac o mărturisire. M-am trezit." El a zis, "Eu-eu am fost greşit."
Am zis, "Melvin, tu nu ai nevoie de interpretare pentru aceea. Locul tău este jos acolo unde tu aparţii." Asta-i adevărat. Vedeţi?

E-53 Dar să faci faţă la responsabilităţi, uneori aceasta ne ia chiar pielea de pe noi, să facem aceea. Ca un tată, să întâmpini răspunderea, să-i dai o bătaie copilului tău. Acei copilaşi, tu nu vrei să faci asta. Dar ca un tată sau o mamă, tu trebuie să întâmpini răspunderea să creşti acel copil, căci Biblia a zis, "Cruţă nuiaua şi tu-ţi vei strica fiul." Şi aceea încă stă bine în privirea fiecărui psiholog care există în lume. Acela încă rămâne Adevărul lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost mai mult din aceea practicat, noi nu am avea aşa de multe delicvenţe tinereşti şi lucruri, şi stricăciunea care o avem în lume astăzi. Dar vechea regulă de aur a casei a fost ruptă, de mult timp în urmă, şi ei lasă copiii să facă orice vor ei.

E-54 Dar chiar cum am zis, predicatorii, ei vor veni faţă-n faţă cu Adevărul, şi apoi să plece de la El. Vedeţi, ei sunt-ei sunt doar au... Acolo se pare că există ceva care ei-ei nu vor să-i facă faţă.

E-55 De multe ori am avut oameni care au venit, zicând, "Ştiu că aceea este corect, Frate Branham, dar dacă am făcut aceea, ei m-ar da afară din biserică." Ce este de aceasta? Dacă tu nu, ei te vor da afară, de Acolo sus. Deci tu trebuie să fii dat afară, de undeva, înţelegi. Aşa că tu ai putea tot aşa de bine să faci faţă la aceasta, în loc să fugi de ea şi să zici, "Ei bine, eu voi merge pe aici. Eu nu voi merge înapoi." Mergi înapoi, sigur, ascultă la ceva mai mult din Acesta.
Cercetaţi Scripturile. Isus a zis, "Cercetaţi Scripturile, căci în Ele vă gândiţi că aveţi Viaţă Eternă, şi Ele sunt Acelea care mărturisesc despre Mine." Dar noi aflăm că oamenii nu vor să facă faţă la aceea.

E-56 Fiind aduşi, în Prezenţa lui Dumnezeu, şi vedem când Dumnezeu a făcut o promisiune, şi Dumnezeu este obligat faţă de acea promisiune. Şi când El aduce la împlinire acea promisiune, atunci oamenii se tem să întâmpine răspunderea de a face faţă cu Mesajul orei. Noi aflăm aceea peste tot.

E-57 Ce spuneţi de voi Luteranilor? Câţi Luterani s-au temut să, oamenii s-au temut să facă faţă la Adevărul lui Luther când el a venit înainte cu justificarea? Priviţi cât v-a costat, poate propria voastră viaţă, să ieşiţi şi să mărturisiţi pe Isus Cristos şi-şi să deveniţi un-un Luteran.

E-58 Priviţi la voi Metodiştii, cum obişnuia să fie, voi toţi aţi fost numiţi holy-rollers. Eu presupun că aţi ştiut asta. Şi ei au ajuns sub Duhul, şi s-au smucit înainte şi înapoi. Şi ei au zis că ei-ei au "smucirile." Met-... Aceea, nu, aceia nu sunt Penticostalii; aceia au fost Metodiştii, cu mulţi ani în urmă. Şi ei s-au smucit, şi au tremurat, şi au căzut sub puterea lui Dumnezeu. Şi ei au aruncat apă în feţele lor, şi i-au ventilat cu ventilatoare, au gândit că ei au leşinat. Şi, acum, voi aţi fost consideraţi o grămadă de holy-rollers. Dar voi aţi avut, mamele şi taţii voştri, au trebuit fie să accepte Aceasta, să facă faţă cu Adevărul şi faptele, sau să o respingă.

E-59 Ce spuneţi de voi Penticostalii care aţi primit reaşezarea darurilor, când botezul Duhului Sfânt a venit afară, cu vorbirea în limbi, şi darurile Duhului au venit înapoi în biserică? Păi, Metodiştii au vrut să vă arunce afară, şi ei au făcut-o. Dar voi a trebuit să-i faceţi faţă. Este ceva ce voi trebuia să faceţi.
Ce spuneţi despre chestiunea, când a venit afară, despre botezul în Numele lui Isus Cristos, şi aţi văzut că acesta era Adevărul? Voi trebuie să-i faceţi faţă, sau să faceţi ceva referitor la acesta.
Voi aveţi o răspundere, fiecare are, şi voi trebuie să faceţi faţă la aceste lucruri. În ordine.

E-60 Şi când voi vedeţi atunci, în această zi acum, când Cuvântul lui Dumnezeu a făcut aceste promisiuni despre lucrurile pe care le vedem împlinindu-se acum, atunci noi avem răspunderea fie să facem faţă la Acesta sau să ne îndepărtăm de la El. Tu ai... Tu doar nu poţi sta neutru. Tu trebuie să faci ceva referitor la Acesta. Zicea... Ceva mişcare trebuie să fie făcută.
Voi nu puteţi să veniţi în acea uşă a bisericii şi să mergeţi afară aceeaşi persoană care aţi intrat. Voi sau sunteţi mai îndepărtaţi, ori mai aproape de Dumnezeu, de fiecare dată când veniţi înăuntru sau ieşiţi de acolo.

E-61 Oh, cât de uşor este pentru oameni să evite aceste lucruri. Şi aş vrea ca noi să ne gândim la acestea când noi începem în serviciile oficiale mâine seară, că, eu vreau să observaţi când ceva este confruntat, dacă voi... dacă există vreo întrebare despre aceasta. Dacă există o întrebare despre aceasta, trebuie să existe un răspuns.

E-62 Zicem, spre exemplu, eu am zis că eu mergeam spre vest, şi voi m-aţi îndreptat pe aici. Ei bine, primul lucru ce-l ştiţi, eu aş merge drept trecut de ţinta mea, şi eu sunt prea... Eu sunt nord-vest. Ei bine, cum ar fi dacă cineva mă îndreaptă în jos pe aici, şi eu merg în direcţia aceea? Eu voi trece de ţinta mea din nou; eu am mers spre sud-vest. Ei bine, atât timp cât este o întrebare, în ce parte este vestul, trebuie să fie un răspuns direct pe undeva.
Şi când aceste întrebări ne confruntă, despre Adevărurile Bibliei, trebuie să existe răspunsul corect pe undeva. Asta-i adevărat. El trebuie să fie acolo.

E-63 Şi când noi vedem Ceva prezentat. Eu cred, că în loc să fugim, zicând, "Oh, fără sens, eu nu aş putea crede un lucru ca Acela! Eu nu aş putea crede Aceea." De ce nu iei tu Biblia, şi să şezi jos şi să faci faţă la Aceasta. Studiaţ-O. Voi sunteţi aici în adunare acum, doar uitaţi-vă la Acesta. Cercetaţi-L, înşivă, cu Cuvântul. Cercetaţi Cuvântul, prin Cuvânt. Acela-i singurul fel să-L faceţi să spună Adevărul. Şi El trebuie să spună Adevărul, de la Geneza la Apocalipsa.

E-64 Cristos este descoperirea întregii Biblii. În El, Cristos, toată plinătatea Împlinirea tuturor profeţiilor Bibliei sunt împlinite necondiţionat în Cristos Isus, căci El era Dumnezeu manifestat în trup.

E-65 Acum când noi aflăm aceste lucruri, totuşi, când noi suntem confruntaţi şi venim într-o adunare, şi vedem Puterea lui Dumnezeu mişcându-se şi făcând lucruri, şi făcând lucrări supranaturale, şi le vedem înfăptuite, şi privim în Biblie şi vedem că este promis pentru această oră; apoi când noi vedem lucrurile acelea, atunci noi suntem confruntaţi cu răspunderea fie să o acceptăm, vreau să spun, ca pentru noi înşine.

E-66 Acum, mulţi oameni simpatizează, mulţi oameni spun că aceasta este corect. Dar aceea nu-aceea nu o face ce... Acela nu este lucrul pentru care sunteţi voi răspunzători. Aşa cum am zis, cum ar fi dacă acolo...

E-67 Dacă eu eram un tânăr, şi aş căuta o soţie, să fiu căsătorit; şi aici ar sta o fată care ar împlini toate calificările care eu am gândit că ar trebui să facă o femeie. Păi, moral ea era o regină, şi drăguţă, şi-şi o personalitate bună, o Creştină reală, tot la ce m-aş fi putut gândi, să-mi facă o soţie bună. Nu contează cât de mult spun eu că ea este perfectă, ea este exact corect, ea nu este a mea până când eu o accept pe ea şi răspunderea ca ea să fie soţia mea.

E-68 Acela este acelaşi lucru cum este Mesajul. Voi aţi putea zice, "Acesta este corect, sau aceasta, aceea, sau cealaltă." Şi ziceţi, "Eu Îl simpatizez. Eu cred că Acesta este Adevărul." Dar tu trebuie să-L accepţi; şi El trebuie să devină o parte din tine, iar tu o parte din El. Voi trebuie... Atunci, El este al tău.

E-69 Când te căsătoreşti cu această anumită femeie pe care tu ai ales-o, voi sunteţi-voi sunteţi una atunci.
Şi acela-i felul cum eşti cu Cristos. Când tu Îl vezi manifestat şi făcut real, atunci tu eşti o parte din El, şi El este parte din tine. Şi, împreună, tu eşti o parte din Mesaj.

E-70 Oh, câte corăbii denominaţionale avem noi să meargă jos la Tars, pentru ai lui Iona din aceste zile, nouă sute din ele, ceva, o corabie care ia ruta uşoară. Nu vor să facă faţă la acesta.
Iona nu a vrut să facă faţă, lucrului de a merge la Neamuri.
El nu a vrut să ia acel Mesaj aspru acolo, "În patruzeci de zile, voi veţi pieri dacă nu vă pocăiţi." Lui nu i-a plăcut să facă asta. Şi el s-a gândit, "Neamurile acelea, este greu de spus ce¬rni vor face ei." Dar el a trebuit să facă faţă la aceasta. Vedeţi? Dar el a luat o corabie uşoară şi a plecat jos la Tars, a mers jos în fundul corăbiei şi a mers să doarmă; a luat ruta uşoară.

E-71 Este o cale uşoară, este o cale populară cu oamenii. Este uşor să iei calea unde fiecare poate să te bată pe umăr şi să spună că eşti un om bun, "Şi acesta este aşa-şi-aşa şi anume," şi lumea să se uite la tine. Este uşor să mergi în calea populară.
Dar când-când tu trebuie să faci ceva diferit, când tu trebuie să stai pe convingerile tale despre ceea ce ştii a fi Adevărul, acolo este unde este partea grea, acolo vine dificultatea, chiar acolo.

E-72 Oh, aşa cum noi deseori am cântat acea cântare veche:
Cât de uşor în timp ce navigăm pe mare, şi este liniştită,
Să te încrezi în tăria marelui braţ al lui Iehova.
Dar, oh, să înceapă valurile să bată, să-să sufle vântul şi să bată valurile, atunci ce faci tu?

E-73 Ceva aşa cum mi s-a spus, odată, că a zis o doamnă. În urmă în zilele calului şi trăsurii, care zicea căci calul a fugit cu ea, mergând de la biserică. A zis, "Ce ai făcut?"

E-74 A zis, "M-am încrezut în Domnul până când s-au rupt curelele." Ei bine, acela-i timpul să te încrezi în Domnul, după ce fiecare... după ce curelele sunt rupte. Voi vă încredeţi în curele până când sunt rupte. Da.

E-75 Şi astfel noi aflăm că noi avem multe căi uşoare de mers, corăbii mergând jos spre Tars, căci este uşor, lipsa de răspundere. Aceasta doar curge înăuntru, voi aveţi totul venind; fiecare vă iubeşte. Şi, fiecare, voi sunteţi un... Nimeni nu este în dezacord cu voi; voi nu sunteţi în dezacord cu nimeni. Acum, dacă aceea nu este o spălătoare de vase! Asta-i adevărat. Da, împins de-o parte, trântit de-o parte! Păi, oricine, mie nu-mi pasă cine sunteţi, şi pentru ce staţi... De fapt, oamenii cu gândire decentă se vor gândi mai mult la voi dacă veţi sta pe convingerile voastre despre ceea ce este drept. Corect. Să nu-ţi pese...

E-76 Voi luaţi o femeie, ea poate să nu fie totdeauna prea atrăgătoare, şi orice este ea; dar să lăsaţi femeia aceea să stea pentru principiile de feminitate, ea să stea ca o doamnă; şi dacă un om are un gram de bărbat în el, el îi va lua parte. Absolut. Noi apreciem ceva care-care cineva are, care ei cred că este adevărul şi va sta pentru ceea ce ei gândesc că este drept.

E-77 Cât de slabi, asta-i ceea ce sunt prea mulţi Creştini astăzi, sunt aşa de moale săpuniţi şi de toate, până când ei cred că tot ce fac ei este să se înscrie la o biserică, să meargă undeva, să-şi pună numele într-un registru, sau să facă un pic de ceva, să sară în sus şi-n jos, strigă, sau-sau ceva ca aceea, şi să o numească Creştinătate.
Creştinătate este o viaţă de fiecare zi, dură, trăind pentru Dumnezeu în... această lume prezentă. Aceasta este o ardere constantă a Focului şi dragostei lui Dumnezeu, în inimă, care vă pune în flăcări şi vă pune acolo afară cu oamenii, şi face convertiţi pentru Cristos. Răspunderi.

E-78 Dar este uşor să mergi pe calea care merge lumea. Este uşor să navighezi jos pe curs.
Mergi acolo afară şi stai jos în râu, cu barca ta. Voi vă luaţi vâslele şi începeţi să trageţi în sus împotriva curentului; voi nu câştigaţi prea mult timp, şi aceasta merge greu. Dar voi doar odată să lăsaţi vâslele şi vedeţi cât de repede treceţi pe lângă pomi, mergând în jos, dar priviţi unde mergeţi!
Când lucrurile plutesc uşor, amintiţi-vă, voi mergeţi înspre o-o mare cataractă acolo jos, de vreun fel. Voi mergeţi spre cascade, şi nu va fi mult şi veţi merge peste acele cascade. Doar navigând cu lumea, uşor, pe calea care merge, voi nu vreţi aceea. Nu, domnule. Dar voi trebuie să răs-... acceptaţi răspunderea voastră.

E-79 Acum, voi Îl credeţi, şi voi a veţi a-... Voi credeţi că Acesta-i Adevărul.

E-80 Şi răspunderea care Dumnezeu ne-a dat-o în această zi, să aducem acest Mesaj! Şi aşa cum eu îmbătrânesc, şi eu ştiu că zilele mele se scurtează, eu simt răspunderea mai mare decât am simţit-o vreodată. Presând înainte, noi trebuie să o facem!
Noi trebuie să ajungem jos la ea, peste tot unde mergem, şi să spunem Mesajul; şi-şi să spunem oamenilor că Isus Cristos vine, că El este Dumnezeu şi El vine curând. Nu există nici o-nici o speranţă rămasă în lume decât Venirea Domnului.

E-81 Privind acolo în spate la unii prieteni care au fost cu mine acolo sus când Îngerul Domnului... Aceşti băieţi şezând aici, eu cred că ei au găsit locul unde s-a întâmplat aceasta acolo sus. Şi doar amintiţi-vă ce a spus Domnul în ziua aceea, către Fratele Woods. Mergea sus pe deal. Şi-şi el cam plângea, din cauză că soţia lui era bolnavă. Şi Domnul a zis, "Ridică acea piatră şi arunc-o sus în aer, şi spune, 'AŞA VORBEŞTE DOMNUL."' Şi eu am făcut asta. Şi Fratele Woods stă ca un martor.

E-82 Şi am zis, "Frate Woods, nu va fi mult până când vei vedea ceva întâmplându-se." Şi în ziua următoare, când noi stăteam acolo, noi toţi împreună... Şi un grup dintre oameni stau chiar aici în seara aceasta.

E-83 Un predicator tânăr era acolo, şi el era un... eu am observat... Eu doar l-am întâlnit cu o seară înainte. El era în tabăra noastră. El a venit sus să fie cu noi. Şi el mi-a zis, el a zis, "Frate Branham, vezi tu cândva viziuni, afară în felul acesta?"

E-84 Am zis, "Da, domnule. Dar eu vin aici afară să plec departe de ele, cumva să mă odihnesc puţin." El a zis... "Ei bine," eu am zis, "eu-eu... Desigur, El îmi arată lucruri aici afară." Şi am zis, "Doar peste deal aici, unde cei şapte Îngeri au apărut acolo jos."
El a zis, "Da, eu înţeleg." A zis, "Eu am fost unul din sponsorii la adunarea ta acolo în California."
Eu am zis, "Ei bine, eu sunt desigur bucuros să ştiu asta."

E-85 Şi în timp ce stăteam acolo, chiar atunci am privit în jur şi am văzut un fel de doctor solid uitându-se în ochii lui, şi l-am auzit zicând, "Tu vei pierde ochiul acela, căci acolo este o alergie înăuntru acolo. Şi eu l-am tratat timp de doi ani, iar tu vei pierde ochiul acela."
Eu am zis, "Motivul că m-ai întrebat asta, din cauză că doctorul tău ţi-a spus zilele trecute că tu vei pierde ochiul acela."
Şi el a zis, "Asta-i adevărat," şi a privit în jur în felul acela.

E-86 Şi am văzut pe mama lui scoţându-şi unul din ciorapii ei şi şi-a ţinut piciorul în afară, cu tumori mici atârnând în jos între degetele ei, sus şi-n jos pe piciorul ei; şi a zis, "Dacă îl vezi pe Fratele Branham, spune-i să se roage pentru aceasta."
Şi eu am zis, "Mama ta a înmânat a ei... şi-a scos piciorul afară astfel, şi a zis că ea avea... are tumori mici peste tot pe degetele ei-ei, şi în felul acela; şi a zis, 'Să se roage Fratele Branham.'"
El a zis, "Frate Branham, acela-i adevărul."

E-87 Am privit în urmă. Când am privit, l-am văzut stând acolo uitându-se la mine, astfel, cu ochii lui tot aşa de luminoşi. L¬am întâlnit în toamna aceasta; el avea ochii mai buni decât oricine în tabără. Domnul l-a vindecat şi l-a făcut bine.

E-88 În timp ce stăteam acolo, Domnul a zis, mi-a arătat ce urma să se întâmple. "Judecata urmează să lovească Coasta de Vest." Şi El a zis, "Trageţi-vă acolo, alături de focul acela."

E-89 Şi eu am avut o lopată în mână; am mers acolo. Şi Fratele Roy Roberson, noi toţi îl cunoaştem aici. El nu este aici în seara aceasta, din câte ştiu eu; el este în Arizona acolo afară. El este preşedintele administratorilor de aici, şi eu l-am ştiut fiind un veteran. Şi ceva urma să se întâmple; o dimineaţă foarte frumoasă, liniştită, pe la ora zece dimineaţa. Iar băieţii peste tot pe acolo, zece sau doisprezece din noi, au lăsat jos corturile, şi jupuiau porci, şi lucruri. Astfel noi... Eu am umblat în jur, am zis, "Roy, ascunde-te, repede. Ceva urmează să se întâmple." Eu nu i-am putut spune mai mult. Dar chiar la timpul în care am ajuns acolo...
Şi venind în jos din ceruri a coborât vârtejul lui Dumnezeu, şi a bubuit, parcă, a zguduit dealurile, intrând înlăuntrul acelui munte, a tăiat o dungă drept în jurul lui, vreo cinci picioare deasupra capului meu, şi a tăiat toate vârfurile acelor copaci jos, aşa cum pietrele mergeau afară. A mers sus în văzduh şi a venit jos din nou, cu un alt botez mare, şi a lovit peste munte, şi a aruncat pietrele afară în felul acela. A făcut-o de trei ori, şi apoi a mers sus în aer.
Şi Fratele Banks a venit acolo la mine, a zis, "Asta este ceea ce ai zis ieri?"
Am zis, "Da, domnule, asta-i exact aceasta." Vedeţi?

E-90 Şi apoi două zile după aceea, Alaska s-a scufundat, aproape, acolo sus. Şi sus şi-n jos pe acea Coastă de Vest au fost tunetele şi împingeri, şi totul se întâmpla. Şi într-una din aceste zile ea va aluneca sub ocean. Adevărat. Ce este aceasta? Noi trăim în ora Venirii Domnului.

E-91 Noi vedem ismuri şi lucruri ridicându-se, şi toate aceste lucruri diferite, noi ştim că trebuie să fie un răspuns adevărat la aceasta.
Există oameni aici afară în ţară acum, care merg în peşteri şi lucruri, "Şi în 16 Martie," voi aţi citit aceasta în ziar, "vine Domnul." Voi ştiţi că aceea nu este aşa.
Isus a zis, "Nimeni nu ştie minutul sau ora."

E-92 Când noi vedem toate aceste lucruri, şi lucruri având loc în felul cum au loc, şi trebuie să fie un răspuns adevărat pe undeva. Trebuie să fie un Adevăr. Există un, est; şi un, vest; dar există unul, sud est, şi nord vest, sau ceva. Dar acolo trebuie să fie un răspuns adevărat, pe undeva, la problemă. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-93 Evităm aceasta? Noi trebuie să spunem la oameni că noi trăim în orele Venirii Fiului lui Dumnezeu. Noi vrem-vrem să veghem şi (Dumnezeu) să fie în mişcare, tot timpul, gata să dea unui om un răspuns corect.

E-94 Întotdeauna a fost în felul acela. Aceasta era-aceasta era în om, s-a sustras şi a mers departe de Dumnezeu, încă de la Adam, în grădina Edenului. Când Adam a fost în grădina Edenului, când el a venit la răspunderea să-şi facă alegerea, să stea el cu Dumnezeu sau să meargă cu nevasta lui? El a trebuit să facă acea răs-... el a trebuit să facă aceea, răspunderea depindea de el. El sau trebuia să ia ce a spus nevasta lui sau ce a spus Dumnezeu. Şi când el a ales să meargă pe calea nevestei lui, şi când a făcut asta, atunci şi-a pierdut starea lui originală. Şi a adus toată lumea supusă la moarte, când el a trebuit să ia răspunderea, sau fie că accepta o lumină nouă pe care a aflat-o nevasta lui, care era contrară.
O Dumnezeule! Gândiţi-vă la aceasta. Dumnezeu le-a dat numai vreo opt sau zece Cuvinte să ţină. "Dar din pomul acela tu să nu mănânci." Aceea era tot ce trebuiau să ţină. Şi chiar cu... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... mult Cuvânt, ei L-au călcat.
Apoi Adam a trebuit să întâmpine, "Voi face eu, voi face aşa cum a zis nevasta mea să fac, sau să fac eu ce a spus Dumnezeu să fac?" Şi el a mers afară cu ochii deschişi. El a trebuit să ia răspunderea. Aceea a aruncat toată rasa umană în moarte.

E-95 Apoi acolo a venit celălalt Adam, care era Cristos, niciodată nu a fost unul ca El! Cineva să zică că El nu era Dumnezeu? Unicitatea Lui a dovedit că El era Dumnezeu. Niciodată nu a fost vreo creatură care a trăit ca El. El a trăit într-o lume Singur. El a fost născut în afara tărâmului naturalului, a omului păcătos. Aleluia! El este Creatorul Însuşi făcut trup.
Cine a putut sta vreodată unde a stat El? Cine a vorbit vreodată ca El? Cine putea spune vreodată lucrurile care le-a spus El? Cine putea vreodată să facă lucrurile care le-a făcut El? Unicitatea Lui a dovedit că El era Dumnezeu. Nu a existat un profet sau nimic altceva care putea face ce a făcut El; Cine putea chema morţii înapoi din mormânt, şi Cine putea opri cerurile, şi să facă orice a vrut El să facă. El era Dumnezeu. Cine putea să stea vreodată în locul Lui? Cine? Ce putea fi El decât acel Dumnezeu perfect, nemuritor, făcut trup şi a locuit printre noi!

E-96 Nimic nu s-a comparat vreodată cu El. El a trăit într-o lume Singur. Nimeni nu a vorbit vreodată ca El. Când El doar şi-a deschis gura Lui, acolo era ceva privitor la aceasta, care era diferit de oricine altul. Cineva a zis că El era doar un om obişnuit; Eu contrazic asta. El era Dumnezeu. Aceea este ceea ce era El. Căci, nimeni nu a vorbit vreodată ca El, nimeni nu putea vorbi ca El, căci El era Cuvântul viu Însuşi făcut trup, manifestarea plinătăţii lui Dumnezeu.

E-97 Eu voi admite că, profeţii aceia aveau mesajul lor. Ei le aveau atunci; ei le au acum. Dar acolo era plinătatea Dumnezeirii trupeşte, manifestată acolo. El era Acel unic, şi El era Acela care trebuia să facă faţă chestiunii. Cu toate marile Lui puteri care le-a avut El, că El putea fi absolut regele lumii. El va fi; şi El, pentru sfinţii Lui, El este acum.

E-98 El a stat acolo. Ce om ar fi aşa sărac, nu a avut un loc să-Şi pună capul; care a ştiut chiar unde un peşte a înghiţit o monedă. Care, ce om putea să ia acele mari vase de apă şi să le transforme în vin, şi să nu aibe un loc unde să-Şi pună capul? El a trebuit să facă faţă răspunderilor care i-au fost date în mâna Lui. Ce om care putea să învieze un om din mormânt, după ce a fost mort de patru zile şi putred?
Nu putea El să Se salveze? Sigur, El putea; dar dacă El ar fi făcut-o, El nu ne-ar fi salvat. El a trebuit să facă faţă răspunderilor, şi din cauza supunerii Lui faţă de Cuvânt! Unde, neascultarea lui Adam, şi el a luat calea scurtă, calea în jos spre Tars. Dar Isus a luat calea spre Ninive, la Neamuri, să¬-Şi ia o Mireasă. Eu sunt bucuros că El a făcut-o, în seara aceasta. Şi noi ar trebui să facem faţă faptelor, căci noi îi aparţinem Lui, şi să ia lumea la aparte. Amin!

E-99 Fiecare om trebuia să facă faţă la aceea, care are o răspundere înaintea lui Dumnezeu. Noi doar luăm, spre exemplu, Noe. El a avut. Noe, Moise, Ilie, şi tot restul din-din fiecare epocă, a trebuit să facă faţă răspunderii. Şi ei au trebuit să o facă, dar acela-i motivul că ei au fost trimişi în acea oră.

E-100 Priviţi la Noe în epoca lui ştiinţifică, cum a trebuit el să facă faţă la un lucru care era aşa de neştiinţific. Păi, acolo nu era un-un-un motiv de ce acesta nu putea fi neştiinţific... Vedeţi, acesta-acesta era neştiinţific, adică. Păi, ei au zis că va ploua din ceruri. Ei niciodată nu au avut ploaie să cadă din ceruri. Acum, el a trebuit să-i facă faţă. Dumnezeu a zis că va ploua. Şi apoi el...

E-101 Atunci credinţa fără fapte este moartă; dacă ziceţi, "Eu o cred," şi nu faci nici o faptă. Întocmai ca Mesajul, dacă voi ziceţi, "Eu îl cred," nu fac nici o faptă, la ce ar folosi? Vedeţi? Noe a mers la lucru cu ciocanul lui şi a construit o corabie, să confirme despre ceea ce vorbea el. Aceea este ceea ce avem noi de făcut, la fel. Noi trebuie să mergem la lucru şi să dovedim credinţa noastră, prin faptele noastre. Faptele noastre dovedesc credinţa noastră.

E-102 Moise a trebuit să o facă, şi Ilie a trebuit să o facă. Fiecare profet în epoca lui a trebuit să se ridice şi să întâmpine aceste răspunderi. Dar mulţi dintre ei nu au făcut ca Iona. El a fugit; ei nu au fugit.

E-103 Observaţi, "Strigă împotriva ei." Oh, vai! Acolo este. Acela-i subiectul, "Strigă împotriva ei." Acolo este partea de control.
Doar du-te acolo şi spune acelor oameni, "Măi, eu am venit jos să mă unesc cu voi oamenilor. Ştiţi, eu cred că vă voi spune ce voi face. Eu am doar un lucru mic aici eu cred că îl pot face un... să ne aducă pe toţi împreună, să facem aceasta, aceea, sau cealaltă."
Dar, aceasta era, "Strigă împotriva ei," când tu trebuie să strigi împotrivă la ceva. Acum, el a trebuit să strige împotriva a tot ce era acolo jos; strigă împotriva cetăţii, strigă împotriva lucrării lor, strigă împotriva bisericii lor, strigă împotriva profeţilor lor, strigă împotriva lucrătorilor lor, strigă împotriva preoţilor lor. "Strigă împotriva ei, a întregului lucru! Strigă împotriva ei!"

E-104 Noe a strigat împotriva epocii lui. Sigur, el a strigat, împotriva bisericilor din epoca lui.
Moise foarte sigur a strigat împotriva epocii lui-lui; oamenilor, preoţilor, şi aşa mai departe. El a strigat peste tot prin pustie. Şi la fiecare conjunctură, el a strigat, încontinuu a strigat către oameni.
Ilie a fost foarte nepopular în ziua lui, pentru că el a strigat împotriva acelei epoci. Desigur a fost.

E-105 Ioan Botezătorul era foarte nepopular în epoca lui. El a strigat împotriva epocii lui. El i-a zis regelui, la-la potentatul din-din ţară; el-el avea, el s-a căsătorit cu nevasta fratelui său. El a trebuit să predice despre căsătorie şi divorţ, într-o dimineaţă. Deci el a strigat împotriva lui, el a zis, "Nu este legal ca tu să o ai." Aceasta l-a costat, capul lui să fie tăiat jos, mai târziu, dar el a strigat şi a stat la postul lui de datorie.
El nu a luat o corabie spre Tars, şi să zică, "Ei bine, eu voi fi de-acord cu tine, Irod. Este în ordine. Atât timp cât tu crezi că ea este o femeie frumoasă, ea îţi va fi o nevastă bună, du-te înainte." Oh, milă. Acele spălătoare, vedeţi, da, doar fiecare lucru mic... Păi, aceasta nu-i nimic decât cu ce să speli vase murdare.

E-106 Dar, observaţi, Ioan nu a fost aşa. El a întâmpinat drept la aceasta. El a zis, "Nu este legal ca tu să o ai." Da, domnule. Şi el a stat împotriva acesteia.

E-107 Ei nu au fugit. Ioan nu a fugit. Ei au stat şi au întâmpinat faptele. Moise a încercat să fugă, odată, ca Iona, dar Dumnezeu l-a adus înapoi. Mulţi din ei au încercat să scape de aceasta; ei au început...
Dar, priviţi, dacă Dumnezeu te-a chemat, şi tu eşti sigur că Dumnezeu este în Mesaj, nu există nimic care să te întoarcă înapoi. Aceasta nu l-a întors pe Iona. Nu, domnule.

E-108 Amos din vechime, a strigat, zicea, "Leul a răcnit, cine nu se teme? Şi Dumnezeu a vorbit, cine poate să nu profeţească?" Cine poate să nu profeţească, când tu vezi că Dumnezeu vorbeşte şi a zis că un anumit lucru se va întâmpla, şi acolo este?

E-109 Un leu răcneşte, fiecare este speriat, da, domnule, dacă ai auzit vreodată unul să răcnească în junglă. Voi puteţi auzi aceste mieunături în jurul acestor cuşti aici afară, acei lei îmblânziţi, dar voi ar trebui să auziţi unul real, unul sălbatic urlând odată. Pietre mici vor cădea de pe deal, la cinci sute de iarzi depărtare. Eu vreau să văd de unde vine tot acel râgâit din plămânii aceia. Şi el îşi aruncă capul jos, aruncă blana aceea sus; eu nu am auzit niciodată ceva... Ca un-un tun detonând, când el varsă afară acel răcnet mare din plămânii lui. Cine nu ar putea fi speriat?
Ei zic, că dacă eşti cândva omorât de un leu, este fără durere. El te sperie de moarte înainte de-a ajunge la tine. Vedeţi, voi nu o observaţi. El te sperie cu răcnetul acela mare fioros, şi aici este el peste tine într-o fracţiune de secundă.

E-110 El a zis, "Leul a răcnit, cine poate să nu se teamă? Şi Dumnezeu a vorbit, cine poate să nu profeţească?" Când voi vedeţi pe Dumnezeu făcând ceva, voi ziceţi... "Eu aş putea să nu fiu un profet..." Iona a zis... "Eu ar putea să nu fiu un profet, sau fiul unui profet. Dar Dumnezeu a vorbit, cine poate să nu profeţească?"

E-111 Eu s-ar putea să nu fiu un profet, eu aş putea să nu fiu aceasta, aceea, sau cealaltă. Când eu văd pe Dumnezeu făcând ceva, şi eu o văd aici în Cuvânt, şi El a promis-o, cine poate să tacă şi să stea liniştit? Sigur, El a făcut-o.

E-112 Nici nu ne putem ascunde în spatele crezurilor şi toate aceste părtăşii de aici, şi jos la-la Tars. Noi nu vrem să mergem cu acele părtăşii.

E-113 Dar mulţi, ca Adam, fac acelaşi lucru, încearcă să facă un înlocuitor în vreun fel, încearcă să afle o cale de ieşire, şi-şi fac un înlocuitor, să întâmpine pe Dumnezeu. După ce a cunoscut răul, a stat în faţa Adevărului, a mers împreună cu nevasta lui şi a făcut exact ce Dumnezeu i-a spus să nu facă. El a mers drept înainte şi a făcut-o, oricum. Şi apoi el s-a aflat gol, ea şi el, amândoi, în grădina Edenului. Ochii li s-au deschis. Ei au ştiut ce era bine şi rău, atunci. Şi apoi el a încercat să găsească un înlocuitor, să se acopere cumva cu acesta.
Acum, cam acela-i tocmai felul cum facem noi astăzi, o scuză, zicem, "Ei bine, eu îţi spun, dacă aceasta era aici, sau dacă aceasta." Sau, "dacă, dacă, dacă," aceea-i doar... Vedeţi? Dar voi trebuie să faceţi faţă la aceasta. Este ori corect ori greşit. Şi dacă este corect, să stăm alături de el. Dacă este greşit, ne depărtăm de el. Asta-i tot. Primiţi ce... Aflaţi ce este corect. Voi nu trebuie să mai aşteptaţi. Să aflăm acum ce este Adevăr şi ce este drept, şi să stăm cu acesta. Noi ştim că acesta-i adevărat.

E-114 Acum, noi aflăm astăzi că oamenii noştri sunt aşa... Se pare că toată sinceritatea s-a dus afară din biserici. Eu... În...

E-115 Noi locuim într-o casă acolo a unei sare scumpe care vine la această biserică. Ea este probabil aici în seara aceasta. Şi ea o închiriază la a ei... la oameni. Şi ea a fost doar aşa de dulce cu noi cu locul acela, să ne lase să avem locul acela. Şi astfel eu i-aş chema numele, dar ea ar putea să nu vrea ca eu să o fac. Şi ea a fost aşa de bună cu noi, păi, noi desigur nu am vrea-nu am vrea să o expunem. Dar ea a fost o femeie foarte, foarte scumpă. Şi în casă, acolo era un televizor acolo într-o parte. Noi avem un mic, două, duplexuri.
Eu am o familie mare, şi o grămadă de copilaşi, şi noi... şi voi-voi ştiţi, şi ei trebuie să aibe paturi, şi multe din ele. Şi totul îngrămădit sus deasupra, şi tu trebuie să umbli prin aceasta şi prin aceea, să intri şi să ieşi.

E-116 Şi atunci acolo ei au avut un televizor. Şi în acest televizor, aceşti copii au ajuns să se uite, duminică dimineaţa, un fel de cântări de imnuri care au apărut. Şi, voi ştiţi, aceasta-aceasta aproape că vă făcea să vă ruşinaţi; dacă acolo nu era o Creştinătate veritabilă pe undeva pe care să vă puteţi pune mâinile, să vedeţi ce se numeşte Creştinătate. Păi, se pare că toată sinceritatea s-a dus din aceasta. Păi, ei nu, nu se pare să... Păi, este doar teribil felul cum stau ei acolo şi îşi trag pumnii şi se bat unul cu altul, acolo, şi încearcă să cânte imnuri şi totul ca aceea; şi spun glume ce cu greu ar trage un marinar, şi spun tot felul de lucruri, şi glumesc şi merg înainte. Voi ştiţi, sfinţenia de-de-de Creştinătăţe se părea să-şi piardă locul.

E-117 Acum, eu merg la biserică şi-şi văd pastorul ridicându-se acolo şi anunţând că acolo-acolo va fi o-o întrecere de înnot. Toate femeile în aceste costume de baie, ele toate merg acolo afară. Ele vor avea o întrecere; aceste femei, înnoată. Şi ele vor avea o-o petrecere de vreun fel, şi ele vor frige o mulţime de-de pui, şi vor juca jocuri de noroc, şi-şi toate aceste lucruri ca acelea. Pentru mine, aceea scoate sinceritatea veritabilă din Creştinătate; doar le merge cu orice.

E-118 Am văzut, venind aici sus, noi aflăm... Ştiţi, noi găsim mai multe din surorile noastre purtând pantaloni scurţi, aici sus în acest ţinut rece, decât cum le găsiţi acolo în acel ţinut cald. Vedeţi, este adevărat. Acolo afară unde este într-adevăr cald, nu există prea multe din ele care le poartă. Dar aici, unde¬unde este frig, ele-ele o fac. Vedeţi, aceasta este, ele nu-şi dau seama că este diavolul care face aceea. Vedeţi? Acum, dacă aceasta era să fie confortabil, dacă era să vă ajute, ar fi diferit. Dar omul, eu cred că arată respingător pe un bărbat, dar-dar voi-voi aţi-nu aţi acorda nici o atenţie la un bărbat. Dar, doamna, trupul ei-ei este sacru, şi ea trebuie să-l păstreze în felul acela. Şi să vezi bătrâne...

E-119 Puteţi vedea, oamenii astăzi. Există două duhuri. Şi unul din ele este Duhul Sfânt; celălalt este un duh nesfânt, şi unul este guvernat prin acela. Şi ele amândouă religioase. Acum, da, aceea este partea ciudată, că ele amândouă sunt religioase. Şi întocmai cum au fost Esau şi Iacob, amândoi religioşi; cum erau Cain şi Abel, amândoi religioşi; cum erau Iuda şi Isus, amândouă religii, amândoi religioşi. Şi noi o vedem astăzi, de ambele părţi, religioşi. Vedeţi, este acelaşi duh. Oamenii mor, dar duhul nu moare. El merge drept înainte, ambele religioase.
Unul din ei este posedat cu Duhul Sfânt, care trăieşte felul de viaţă care trebuie să-l trăiască, şi umblă evlavios şi cinstit. Ei nu v-ar înşela cu un ban, şi ei-ei fac totul cinstit ce pot face ei, să vă ajute. Iar ceilalţi vor... Tot aşa de plăcuţi cât pot fi.
Iar ceilalţi, noi aflăm, este chiar invers. Şi, totuşi, amândouă sunt duhuri religioase, două din ele; unul, Duhul Sfânt; iar celălalt, un duh nesfânt. Şi dacă aţi observat, acesta va, chiar dacă pretind religia, ei îşi vor bate joc de voi şi vă numesc un holy-roller. Ei fac orice pot ei.

E-120 Ei, ignorând Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu, ca şi cum Acesta nici nu a fost scris.
Vedeţi, voi puteţi spune, "Acum, uite aici, dacă-dacă botezul..."
"Eu am Duhul Sfânt!"
"Şi stând acolo cu trabucul acela în mâna ta, fumându-l?"
"Da, eu am Duhul Sfânt! Eu nu cred că este greşit să iei puţină băutură. Eu nu gândesc că aceasta..." Vedeţi?
Şi aţi observat, "Eu nu gândesc"? Dar Dumnezeu gândeşte diferit, vedeţi, conform cu Cuvântul Lui. Vedeţi? Vedeţi, ei... Şi ei-ei doar simplu aşa de mult cum-cum ar scuipa pe El. Aceea este exact corect.

E-121 Tot aşa de mult ca şi acest olog mic care s-a târât afară de data aceea, când David a fost excomunicat de pe tronul lui. El se ducea sus pe Muntele Măslinilor, mergând afară, plângând aşa cum mergea sus, privind înapoi. Şi acest ins mic s-a târât acolo afară şi scuipa pe el. Şi garda aceea a zis, "Eu voi lăsa... capul câinelui acela să stea pe el, şi să scuipe pe regele meu?"
David a zis, "Lasă-l în pace." Vedeţi, ei au scuipat pe el.

E-122 Cu vreo opt sute de ani mai târziu, ei au scuipat pe Fiul lui, Isus Cristos, de asemenea.
Şi astăzi ei scuipă pe Acesta iarăşi, ca şi cum Acesta nici nu ar fi chiar... Nerespectuos, nepăsători, doar îşi întorc capul şi se îndepărtează de la El, şi vă râde în faţă. De ce este aceasta? Ei sunt pe o corabie spre Tars. Asta-i exact.
Această chemare la Dumnezeu, voi trebuie să strigaţi împotriva răului, să strigaţi împotriva păcatului, să strigaţi împotriva lucrurilor care sunt rele. Acum, amintiţi-vă, aceasta va fi.
Măi, voi ştiţi, de data aceasta. Voi ştiţi, eu sunt cu două ore diferenţă. Şi în Tucson este doar şapte şi zece minute, şi-şi ~u devin cumva-cumva afară din locul meu aici acum. Ha? În ordine.

E-123 Acum amintiţi-vă, noi va trebui să răspundem pentru aceasta. Amintiţi-vă, cei ce scuipă pe Cristos răspund pentru aceasta.
Când David s-a întors înapoi din exilul lui, când el a fost un fugar, şi când el s-a întors înapoi, amintiţi-vă, acest ins a căzut pe faţa lui şi a strigat după milă. El a scuipat pe David, mergând afară, dar el era aproape gata să-i scalde picioarele cu lacrimi, şi, când el s-a întors înapoi.
Şi într-o zi cei care au străpuns pe Isus o vor vedea.
Şi cei care Îl străpung astăzi o vor vedea, de asemenea. Ei, într-o zi, aceasta va veni înapoi. Amintiţi-vă, Apocalipsa 22, El ne cere să ţinem fiecare Cuvânt pe care l-a scris El; fiecare Cuvânt.

E-124 Acum noi ştim că Prezenţa Lui este aici. Aceasta este adeverit. Noi o avem. Noi nădăjduim, că în această săptămână, care va veni, aceasta va continua să fie adeverit printre noi; bolnavii vor fi vindecaţi, şi mari lucrări vor avea loc.
Noi nu vrem ideea populară. Noi vrem Adevărul. Şi noi nu, noi (vrem) nu vrem să-noi nu vrem să facem faţă la nimic decât la ce a spus Dumnezeu că este Adevărul. Dar, "Fiţi siguri că păcatele voastre întotdeauna vă vor găsi afară." Dacă nu o face aici, acesta vă va prinde la Judecată. Deci voi sunteţi-voi sunteţi... Acesta vă va prinde undeva, acum. Da, domnule.

E-125 Dar dacă tu eşti un Creştin adevărat, într-adevăr chemat cum a fost Iona, Dumnezeu deja ţi-a plătit drumul. Dă-te jos de pe corabia aceea care merge la Tars, oricum. Dumnezeu te-a predestinat la această viaţă. Da, domnule. Dacă tu eşti un adevărat, copil chemat al lui Dumnezeu, vino la Cristos. Vino în plinătatea Lui. Unde îţi este plătit drumul? Este plătit la Ninive, nu la Tars. Tu eşti predestinat. Corabia ta... Acolo-i o corabie care pleacă chiar acum, pe drumul ei. Deci este numai un lucru de făcut, să urci în ea. Şi dacă tu ai fi ca Dumnezeu, tu niciodată nu vei avea pace...

E-126 Ca nepoţelul meu, cu un timp în urmă. De vreo zece ani acum, el a mers din loc în loc. Într-o dimineaţă el merge la această biserică, această biserică Catolică aici jos, şi ia pe aceasta din cauza unui părinte sfânt despre care vorbeşte el pe aici, şi vreo alta pe aici, şi ceva pe aici. La ce se însumează toată aceasta? Vedeţi? Iar acum el încă flămânzeşte şi însetează. Eu am zis, "Locul tău este la altar jos acolo, fiule." Vedeţi?
Nu este cale de a ieşi din aceasta. Când Dumnezeu se ia după tine cândva, tu ai putea tot atât de bine să renunţi şi să mergi înainte. Asta-i tot.

E-127 Amintiţi-vă, Dumnezeu! Ei bine, Dumnezeu era în corabie. Dumnezeu era în furtună. Dumnezeu era în peşte. Pretutindeni unde s-a întors el, Dumnezeu era acolo.
Vedeţi, Dumnezeu este acolo, şi aceasta doar va continua să revină la tine. Astfel de ce mai aşteptăm noi? Haideţi doar să începem această trezire corect. Corect! După ce mai aşteptaţi? Noi credem că Venirea Domnului este aproape, şi El va avea o Mireasă, şi Aceasta gata. Şi noi nu vrem nici o corabie spre vreun Tars. Noi mergem la Ninive. Noi mergem spre Slavă. Amin. Asta-i adevărat. Noi mergem unde Dumnezeu ne va binecuvânta, şi aceea este ce vrem noi să facem.

E-128 Stăm afară în Prezenţa lui Dumnezeu, atunci, cu inimile noastre; nu mâinile noastre, aşa de mult, ci inimile noastre înaintea lui Dumnezeu, până când El ne-a potrivit, cu desăvârşire, în felul acela, cu razele slavei Lui; şi a copt în noi a Lui-bunătatea Lui, şi a copt ceea ce am primit, în realitate, vedeţi, până unde noi putem arăta altora că Isus Cristos trăieşte. Oh, Doamne! Noi vrem să credem asta.

E-129 Şi amintiţi-vă, unde a mers Iona, Dumnezeu era în corabie; Dumnezeu era în furtună; Dumnezeu era în peşte. El a mers înainte fiind chiar împreună cu Iona până când voia Lui perfectă a fost făcută. Asta-i adevărat.
Şi dacă El este vreodată după tine, tu ai putea evita pe aici, şi să eviţi pe acolo, dar tu vei fi mizerabil până când vii înapoi şi f'aciIucrul pe care l-ai început pentru El să-l faci în primul rând. Înţelegi? Nu pleca, să fugi din Prezenţa lui Dumnezeu. Fă-i faţă. Tu crezi că este Adevărul, atunci lasă... Dacă acesta-i Adevărul, merită să trăieşti pentru el, să mori pentru el, orice altceva. Şi dacă El ţi l-a adeverit vreodată, că acesta este Adevărul, atunci noi nu putem fugi de la el, nicăieri. El va fi chiar acolo, tot la fel. Voi nu o puteţi face.

E-130 Prin profetul Lui rânduit, pe acela pe care El l-a ordinat să meargă acolo jos şi să strige acel mesaj. Acum, se părea ca şi cum El putea trimite un alt profet, dar El l-a ordinat pe Iona; şi nici măcar Ilie nu ar fi făcut-o; Ieremia nu ar fi făcut-o; Moise nu ar fi făcut-o. Acesta era Iona care a trebuit să meargă la Ninive. Asta-i tot ce era de aceasta. El l-a însărcinat şi i-a spus lui să meargă. Şi când El zice, "Du-te acolo, Iona, du-te la Ninive," nimeni altul nu poate merge să facă aceea decât Iona.
Şi când Dumnezeu îţi spune ceva, tu trebuie să o faci; nimeni altul. Vedeţi, noi doar trebuie să-i facem faţă, şi, şi să mergem să o facem.

E-131 Noi credem că trăim în ceasul acela când Dumnezeu face ceva. Noi credem că trăim în mijlocul lor acum. Eu cred în seara aceasta că eu predic la adunarea aceea care-care stă, aşteptând acolo afară doar să devină coaptă. Eu-eu cred într¬adevăr asta, din toată inima mea. Eu aş zice că este la fel acum aşa cum a fost întotdeauna.

E-132 Acum, noi credem că a venit ceasul când Sfântul Ioan 14:12 trebuie să fie împlinit. Noi, noi credem că Maleahi 4 trebuie să fie împlinit. Noi credem că Luca 17:30 trebuie să fie împlinit. Noi credem că, toate aceste profeţii care El a zis că se vor împlini în această zi. Noi credem că ele trebuie să fie împlinite, şi noi credem că le vedem împlinite chiar acum. Aceea este exact corect.

E-133 Opriţi-vă din alergare. Nu ieşiţi din Prezenţa Lui; doar mutaţi-vă sus în Prezenţa Lui. Asta-i adevărat. Şi eu ştiu că aceea este ceea ce doriţi voi să faceţi. Căci, am văzut brevete [table cu numere de maşină – Trans.] acolo afară din Texas, şi Louisiana, şi peste tot. Pentru aceea suntem noi aici, nu să fugim din Prezenţa Lui, ci să fugim în Prezenţa Lui.
Veniţi înapoi, daţi-vă jos... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... fost un Iona, dacă v-aţi întrebat pe ce cale să mergeţi sau ce să faceţi, veniţi, urcaţi pe corabie cu noi în seara aceasta. Noi mergem jos la Tars, să strigăm... sau, la Ninive, să strigăm. Noi lăsăm corabia aceea spre Tars să meargă în jos dacă ei vor. Noi avem o datorie înaintea lui Dumnezeu, aceea este, un Mesaj pentru care noi suntem răspunzători.

E-134 Deci în această săptămână care vine, doar un mic preludiu în seara aceasta, să vă fac cunoscut. Când eu strig, eu sunt răspunzător numai pentru un Mesaj, fraţilor. Voi lucrătorii care şedeţi aici, eu nu sunt aici să vă rănesc simţurile. Şi voi femei şi bărbaţi, la acest caz de căsătorie şi divorţ care vine, aş vrea să vă amintiţi în seara aceasta. Am zis toate acestea, să aduc aceasta la voi, că eu sunt răspunzător numai lui Dumnezeu.
Şi apoi, iarăşi, eu sunt răspunzător faţă de voi, să vă spun Adevărul. Şi eu nu vă voi spune nimic decât Adevărul, atât timp cât Dumnezeu mă lasă să cunosc ce este Adevărul. Până când nu cunosc Adevărul, eu nu voi spune nimic despre acesta, vedeţi, eu nu voi spune nimic despre acesta. Dar eu cred că Dumnezeu îmi arată Adevărul despre Căsătorie Şi Divorţ, şi nădăjduiesc că El mă va lăsa să-l aduc afară.

E-135 Şi alte Mesaje care tind să le am în această săptămână, sunt, Cine Este Acest Melchisedec? Unde A Ales Dumnezeu S㬺i Pună Numele Lui? Şi câteva din acele lucruri ca acelea, care sunt Mesaje care urmează, şi Durerile Naşterii. Şi-şi câteva lucruri, care în-în ordinea aceea, şi complementar la Un Om Alegându-şi Nevasta Lui. Şi câteva lucruri, Mesajele acelea, aş vrea să le aduc în această săptămână. Dar eu doar vreau adunarea...

E-136 Unde, dacă ar fi un lucrător aici; eu nu sunt aici, fraţii mei... Eu nu vreau ca voi, sau unii dintre voi membri, să mergeţi înapoi la biserica voastră, şi să ziceţi, "Fratele Branham a zis, aşa şi aşa."
Eu sunt legat prin datorie la un Mesaj care mi-a fost dat de Dumnezeul Atotputernic. Aşa cum stau aici în seara aceasta, şi Dumnezeu ştie că este adevărat, căci chiar jos pe acest râu... Există oameni, poate, şezând aici, când acel Înger al Domnului a coborât acolo şi mi-a spus ce a făcut El, chiar acolo în 1933, chiar jos pe această Stradă Spring aici. Dacă sunteţi un străin aici, mânaţi chiar jos. Este colţul Străzii Spring, acolo unde atingeţi râul, şi acolo este unde s-a întâmplat aceasta. Aceea a fost în 1933. A fost probabil cu vreo treizeci şi doi de ani în urmă, atunci. Oh, a fost treizeci-... a fost treizeci-... treizeci şi doi de ani în urmă, treizeci şi doi de ani în urmă.
Şi cum că El a adus aceea chiar jos, totul. Şi noi am mers afară, aducând Mesajul, şi am văzut bolnavii vindecaţi, orbii, şi infirmii, şi şchiopii, şi ologii, şi totul. Şi apoi am văzut chiar morţii, care noi ştim că aceea a fost verificată, au înviat din morţi. Oamenii mor, şi sunt înviaţi chiar înapoi la viaţă iarăşi, şi toate aceste lucruri. Dacă un Mesaj merge înainte, acolo sunt semne şi minuni!

E-137 Şi voi încă vedeţi aceeaşi şcoală veche de gândire cu care aţi crescut? Aceea nu a venit de la Dumnezeu. Dumnezeu nu are doar de-a face...
Dumnezeu încearcă să vă atragă atenţia la Ceva.

E-138 Şi apoi când Isus a ieşit, El a început vindecând bolnavii, şi făcând mari lucrări şi lucruri. El, întotdeauna, El... Isus a făcut-o. Şi Moise şi Isus au făcut-o, şi restul din ei. Şi când El a fost aici, El a făcut-o.
Şi El îl face, acelaşi lucru astăzi. Când El trimite o adunare ca aceea, treziri, şi începe o adunare pe pământ, şi începe o mişcare împreună cu aceste mari semne şi minuni. Şi apoi voi vedeţi, vine înapoi, aceeaşi şcoală veche de învăţătură, acolo¬acolo este ceva greşit acolo pe undeva. Există ceva nou care vine înainte! Când Isus a venit afară, după, când...

E-139 "El este un rabin bun." El putea merge la orice amvon să predice, când El vindeca bolnavii. Când, oh, le-a plăcut să-L aibe pe acolo.
Dar într-o zi când El a stat jos, şi a zis, "Eu şi Tatăl Meu suntem Unul," frate, El nu a fost aşa de popular după aceea. Când El a zis, "Dacă nu mâncaţi trupul Meu, şi să beţi Sângele Meu, nu aveţi Viaţă în voi. Dar cel ce mănâncă trupul Meu, şi bea Sângele Meu, are Viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi." Atunci, El nu a fost aşa de popular de atunci.

E-140 Ei au zis, "Acest Om este un vampir. Acest Om este un Beelzebub. Acela-i felul cum a făcut El acele lucruri. El a putut să spună viitorul. El a privit prin minţile lor-lor şi a perceput gândurile lor. El este un vrăjitor."
Dar, ce a fost, El-El a fost Cuvântul lui Dumnezeu manifestat pentru ceasul acela. Şi El era legat prin datorie. El a zis, "Eu întotdeauna fac ce place Tatălui Meu." Dumnezeu să ne ajute să facem acelaşi lucru, să facem ce este plăcut Tatălui.

E-141 Şi eu sper că voi toţi veţi înţelege. Dacă nu sunteţi de acord cu mine asupra acestor Mesaje şi lucruri, ca voi să vă amintiţi, cel puţin aveţi acest respect, căci eu am o răspundere, şi eu nu merg la Tars. Eu sunt pe drumul spre Ninive, şi eu-eu trebuie să strig. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi.
Să ne aplecăm capetele acum doar un moment.

E-142 Este aproape nouă treizeci. Eu nu vreau să vă ţin, dar aş vrea să aflu aceasta dacă pot, în seara aceasta. Există unii aici care-care doar nu este exact unde ar trebui să fiţi în Cristos, dar voi-voi aţi vrea să fiţi, şi voi doriţi să fiţi, aţi vrea doar să vă ridicaţi mâna, zicând, "Frate Branham, te rogi pentru mine."? Dumnezeu să vă binecuvânteze, doar priviţi la mâini. "Eu-eu vreau... Eu sunt aici, Frate Branham, să vin mai aproape de Dumnezeu."
Şi dacă capul vostru a fost ridicat, mâna mea-a mea este ridicată, de asemenea. De aceea sunt eu aici. Eu flămânzesc, aşa ca voi.

E-143 Dar, oh, zilele trecute, una dintre cele mai măreţe lucruri s¬a întâmplat, şi eu-eu ştiu acum ce să fac. Şi eu-eu mă rog ca Dumnezeu să vă dea acea înţelegere clară. Ea este acolo. Acea... Dacă există o întrebare în mintea voastră, trebuie să fie un răspuns pe undeva, să răspundă înapoi la întrebarea aceea. Rugăciunea mea, este, ca Dumnezeu să vă lase să vedeţi întrebarea aceea răspunsă în acest timp.

E-144 Dacă sunteţi bolnavi, fie ca Dumnezeu să vă vindece. Noi vom avea servicii de vindecare, eu cred, practic în fiecare seară, şi noi ne vom ruga pentru bolnavi. Noi vom face orice putem să vă ajutăm, şi voi faceţi tot ce puteţi să ne ajutaţi. Şi noi vom lucra împreună, nădăjduind că Dumnezeu ne va da o adunare mare.

E-145 Acum, Dumnezeule Tată, aceste câteva cuvinte mici întrerupte, dar ele sunt în mâinile Tale acum,: Doamne, ele au fost spuse. Eu va trebui să întâlnesc aceasta. Întocmai ca şi... Cuvintele acelea nu pot muri niciodată; ele merg în jurul şi-n jurul pământului, pe o înregistrare, şi într-o zi eu va trebui să o întâmpin iarăşi drept înapoi. Îmi dau seama de aceasta, Doamne, şi eu o spun cu adâncime de sinceritate.

E-146 Mă rog, dragă Dumnezeule, în seara aceasta, pentru fiecare din aceştia, copiii Tăi. Şi, O Dumnezeule, eu nădăjduiesc, că înainte ca săptămâna să se sfârşească, ei-ei vor înţelege; căci întrebarea, care este aşa de mare în mintea lor în seara aceasta, va fi stabilită. Acordă aceasta, Doamne.

E-147 Există unii aici care nu Te cunosc, Tată, ca Salvator, încă, sau poate niciodată nu au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Fie ca aceasta să fie seara aceea.

E-148 Doamne, eu nu pot umple pe nimeni cu Duhul Sfânt; nici nu pot eu salva pe cineva. Eu pot numai să le spun ce ai spus Tu, "Ferice de cei ce flămânzesc şi însetează după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi." Şi eu mă rog, Dumnezeule, ca Tu să creezi o astfel de foame în inimile lor.
Mulţi, Doamne, ei trebuie să fie flămânzi; cum ar fi condus ei aceste sute de mile, prin gheaţă şi de toate, şi peste munţi ploioşi, şi peste pustiuri, să vină la un mic loc vechi stând aici în colţ! Apoi mă gândesc iarăşi, Tu ai zis, "Unde este Stârvul, se vor aduna vulturii." Hrăneşte-ne, Doamne, din Mana Ta Divină. Dă sufletelor noastre ceea ce într-adevăr avem nevoie. Noi însetăm după Tine, Tată. Noi suntem în mâinile Tale acum.

E-149 Lasă ca marele Duh Sfânt care a coborât pe munte zilele trecute acolo sus, mă rog ca El să sature fiecare inimă de aici cu bunătatea şi mila Lui, cu înţelegere. Ne dăm seama, Tată, că aceea-i ce avem nevoie, este să înţelegem. Căci dacă nu ştim ce facem, atunci cum ştim noi cum să o facem? Dar noi trebuie să avem înţelegere. Aşa cum a zis Daniel, el a avut "înţelegere prin Scrierile profetului Ieremia." Şi, Tată, noi avem înţelegere prin Scrierile Duhului Sfânt, aşa cum El ni-L va descoperi în această oră. Dă-ne, Doamne, dorinţele care le avem pentru Tine. Blând noi cerem aceasta, Tată, pentru slava Ta, în Numele lui Isus Cristos.

E-150 Acum cu capetele noastre aplecate. Aşa cum sora noastră acordează acela, "El îmi va da har şi slavă, şi va merge cu mine tot drumul." Aş vrea ca voi doar să vă rugaţi în tăcere acum şi să cereţi Tatălui Ceresc ca El să vă acorde, în seara aceasta, ceea ce aveţi voi nevoie.

E-151 Frate drag, soră dragă, El este tot aşa de aproape ca braţul vostru de voi. Voi, voi m-aţi crezut în-în alte lucruri, credeţi¬mă în acesta. El este aici să vă dea orice aveţi voi nevoie.

E-152 Oh, pentru ultimele săptămâni eu am fost aşa de flămând, aşa de însetat, aşa doritor de casă, să vă văd. Acela-i motivul că am zis, "Billy, să mergem acasă."
Meda a zis, "De ce vrei să mergi înapoi acolo, iarăşi în ţinutul acela rece, Bill? Tu întotdeauna primeşti o durere de gât şi de toate. Tu întotdeauna ai ieşit, şi răceală de cap, şi eşti răguşit, şi tu de-abia poţi vorbi."

E-153 Am zis, "Ei bine, eu nu ştiu." I-am zis... Eu văd prietenul meu, Charlie Cox, şezând acolo în spate. Am zis, "Eu doar sunt nerăbdător să-l aud pe Charlie zicând, 'Veveriţa aceea micuţă s-a urcat pe pomul acela.' Eu doar ajung aşa de flămând să o aud." Eu-eu doar vreau să-vreau să fiu în jurul vostru.

E-154 Eu ştiu că Fratele meu Banks s-a îmbolnăvit tare. Şi am văzut o viziune despre el, aici nu cu mult în urmă, şi el era culcat pe spate. Şi eu ştiu că el a ajuns foarte aproape să se ducă de la noi, recent. Când privesc la cei diferiţi dintre voi...

E-155 Eu am venit înăuntru seara cealaltă, la adunarea Oamenilor Creştini de Afaceri, şi internaţională. Bătrânul "Pop" Shakarian, tatăl lui Demos, el obişnuia să şadă acolo şi doar să continue să privească până când intram, apoi el zâmbea, şi acea mică mişcare cu mâna el mişca cu mâna către mine. El nu era acolo. El s-a dus.
Apoi eu a trebuit să vin la familia aceea, cu AŞA VORBEŞTE DOMNUL, fiica lor va muri, de asemenea. Florence, eu am văzut-o într-o viziune, am văzut-o plecând. Şi eu ştiu că ea se duce. Şi am zis, "Roagă-te, doar roagă-te. Ştiţi că există... Unui profet odată i s-a spus să meargă să spună unui rege să-şi pună casa în rânduială. Şi el s-a rugat, şi El i-a cruţat viaţa, cu cinsprezece ani mai mult." Am zis, "Roagă-te."

E-156 Dar, voi uitaţi-vă, şi eu-eu vin înapoi... Am şezut aici într-un restaurant, zilele trecute, mâncam. Un om a venit la mine, a zis, "Nu sunteţi Billy Branham?"
Am zis, "Da."

E-157 El probabil nu mă cunoştea, din cauza acesteia peste acest loc pleşuv pe capul meu. Eu purtam această bucăţică de păr, să mă ţină de răceală la gât în timpul acestei adunări.
Şi el a venit la mine, el a zis, "M-am gândit că te cunosc, Billy."
Am zis, "Da." Am zis, "Cine eşti tu?"
A zis, "Eu sunt John Warman."
Am zis, "Cum este Zip?"
El a zis, "Billy, el a murit." Ah!

E-158 Eu am venit jos prin tribunal; am mers jos să-mi plătesc taxele. Venind în jos prin tribunal, şi o doamnă a strigat la mine, şi a zis, "Ai ştiut că John s-a dus?" Sau, ceva nume. Acesta s-ar putea să nu fi fost John; Ed, sau ceva. Şi am zis... Eu nu am cunoscut femeia. M-am simţit stânjenit. Şi am ajuns să aflu, că nu ştiam cine era ea.
Ea a zis, "Îţi aminteşti într-o noapte întunecoasă când râul era sus peste maluri aici afară, iar casele au fost spălate, acolo pe Chestnut street, şi tu ţi-ai riscat viaţa să mergi într-un loc să scoţi o femeie şi câţiva copii mici afară?"
Am zis, "Tu eşti aceea?"

E-159 Ea a zis, "Eu-eu sunt doamna." Ea a început să strige pentru bebeluşul ei; voi ştiţi povestea mea. Ea a zis, "Acela care l-am numit 'bebeluşul meu,' este căsătorit şi are o familie." Vedeţi? Şi aici este ea, bătrână şi căruntă; şi aici sunt şi eu, la fel.

E-160 Unul câte unul, cartotecile noastre merg afară din raft, aşa cum a fost. Şi noi avem adunări, şi eu pierd pe acesta, pierd pe acela. Noi toţi trebuie să fim lipsă, într-una din aceste zile.
Dar, frate, soră, există un Loc de adunare. Să fim siguri acum că suntem în ordine. Vreţi voi? Să nu lăsaţi toată înţelegerea noastră despre Dumnezeu, şi aşa mai departe, să meargă în zadar. Să credem.

E-161 Tată, ei sunt în mâinile Tale. Eu sunt în mâinile Tale, Doamne. Noi suntem numai aici în dedicare acum, înainte de adunarea care vine începând de mâine seară. Vrei Tu să ne ajuţi, Doamne? Fie ca a noastră-fie ca a noastră conversaţie să fie constant asupra Ta! Fie ca inimile şi gândurile noastre să stea asupra Ta, şi Tu ai zis că Tu ne vei păstra în pace perfectă. Este de asemenea scris în Biblie, "Nu te bizui pe propria ta înţelegere." O Dumnezeule, noi nu vrem înţelegerile noastre; noi vrem înţelegerile Tale. Dă-ni-le nouă, O Dumnezeule. Şi fie ca trezirea să vină înlăuntrul sufletelor noastre până când acest grup de oameni să fie doar o inimă şi un acord. Acordă aceasta, Tată. Acordă aceste lucruri, în timp ce ne rugăm în Numele lui Isus Cristos.
Până când sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de râu.
În Cruce, în cruce,
Să fie a mea glo-... (să vă ridicaţi mâinile) ... veşnic;
Până când sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de râu.
Isuse, ţine-mă în cruce,
Acolo este un izvor scump,
Gratuit la... (da, Doamne, gratuit) ... pârâu vindecător,
Curge din izvorul Calvarului.
În cruce, în cruce,
Să-mi fie veşnic slava;
Până când sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de râu.

E-162 [Fratele Branham începe să fredoneze Lângă Cruce – Ed.] O Dumnezeule! Dacă este cineva dintre voi care simte că aţi vrea să veniţi sus şi să îngenuncheaţi jos în jurul altarului, dacă doar v-ar place să veniţi, ziceţi, "Eu nu sunt unde ar trebui să fiu, Doamne. Eu-eu vreau să fac o reconsacrare. Eu vreau să o fac în seara aceasta, Doamne." Tu eşti bine venit să vii. Noi vom fi aici să ne rugăm cu voi. [Fratele Branham continuă să fredoneze Aproape de Cruce.]
În Cruce, în cruce,
Oh, să-mi fie veşnic slava;
Până când sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de râu.
Isuse, ţine-mă lângă cruce,
Acolo-i un izvor scump,
Gratuit pentru toţi, un pârâu vindecător,
Curge din muntele Calvarului.
În Cruce, în cruce,
Să-mi fie veşnic slava;
Până când sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de râu.

E-163 Să ne rugăm doar, fiecare în felul vostru acum. Doar-doar uitaţi timpul. Să ne aplecăm doar capetele în Prezenţa Lui. Această doamnă mică de aici, strigă, "Eu Te iubesc, Isuse!" Îţi aminteşti când ai fost salvată, cu mulţi ani în urmă, îţi aminteşti cât de dulce a fost aceea pentru tine? El este tot atât de dulce în seara aceasta. Să ne rugăm, fiecare în felul vostru propriu acum. Doar să-doar să ne consacrăm toţi lui Dumnezeu, doar să ne dedicăm către Domnul.

E-164 Scumpe Doamne Isuse... [Porţiune goală pe bandă – Ed.]
Fluviul la tot confortul meu,
Mai mult decât viaţa pentru mine,
Pe cine am eu pe pământ afară de Tine?
Sau pe cine în Cer decât pe Tine?
Scumpe Dumnezeule, ne rugăm acum ca mila şi harul Tău să fie trimise peste toţi şi fiecare din noi, Doamne. Noi suntem aici în jurul altarului. Mulţi nu au putut veni sus; Tu să-i întâlneşti la scaunele lor. Orice oferim noi, Doamne, Tu vrei să primeşti. Dacă noi Îţi oferim doar timpul nostru, Tu îl vei primi; talentul, Tu îl vei primi. Dar, Doamne Dumnezeule, în seara aceasta noi mergem dincolo de aceea, noi oferim tot ce suntem. Tot ce sunt eu, tot ce mă aştept să fiu cândva, totul este în Tine, Doamne. Ne rugăm ca Tu să iei aceasta, rugăciunile noastre, în inima Ta, Doamne, şi dă-ne din marea adâncime a Duhului Sfânt, ca vieţile noastre să fie schimbate. Căci, noi vedem că suntem aproape de sfârşit acum. Nu mai poate fi prea mult. Şi aşa cum vedem pe cei dragi ai noştri căzând, zi de zi, tânăr şi bătrân, noi ştim căci curând aceasta trebuie să bată la uşa noastră. Şi în seara aceasta, Doamne, în timp ce suntem în mintea noastră întreagă, şezând aici, sau îngenunchind aici, stând aici, în oricare poziţie suntem, primeşte-ne, Doamne Dumnezeule.

E-165 Ia-mă, Doamne. Eu nu sunt nimic, dar orice sunt eu, Doamne, dacă Tu poţi să scoţi vreun folos din mine, eu mă dedic Ţie.

E-166 Mă rog, dragă Dumnezeule, pentru fiecare din aceştia. Aceşti oameni dragi despre care am stat şi am plâns acolo în munţi în Arizona, şi iată-i aici îngenunchiaţi în jurul altarului cu noi în seara aceasta, rugându-ne, consacrându-ne vieţile. Noi Te iubim, Tată, mai mult decât vieţile noastre. Noi Te iubim mai mult decât familiile noastre. Noi Te iubim mai mult decât soţia, copiii, tatăl, mama, sora, fratele, soţul, soţia. Noi Te iubim, Doamne Isuse. Fă aceea aşa de reală în inimile noastre, Doamne. Toarnă înăuntru uleiul bucuriei, în această săptămână, Doamne, în sufletele noastre. Dă-ne o baie, o spălare a Cuvântului, prin apa Cuvântului, împărţindu-ne Adevărul.

E-167 Mulţi de aici în seara aceasta, Doamne, şi care vor fi aici, care sunt confuzi asupra acestor subiecte care sunt vitale. O Dumnezeule, deschide izvorul acela în casa lui Dumnezeu, care-care este pentru curăţirea noastră. Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să ne speli şi să ne curăţeşti în Sângele Tău, şi să ne faci creaturi noi. Şi dă-ne har şi tărie, să rodim Cuvântul Adevărului în descoperirea Lui Divină a Fiinţei lui Isus Cristos.
Fie ca El să apară înaintea noastră, Doamne. Fie ca El să vină şi să vindece bolile noastre, să ierte păcatele noastre, să sature inimile noastre flămânde cu veşti bune de mare bucurie, Evanghelia manifestată în vieţile noastre.
Binecuvântează pe fiecare păstor, fiecare lider de cântări, fiecare învăţător de şcoală duminicală. Binecuvântează-ne pe toţi, împreună, Doamne, căci într-adevăr noi Te iubim. Şi acum noi suntem ai Tăi, Doamne, în această dedicaţie. în Numele lui Isus Cristos, foloseşte-ne acum după voia Ta Proprie.
Credinţa Mea priveşte sus la Tine,
Tu Miel al Calvarului,
O Salvator Divin;
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia-mi tot păcatul la o parte,
O lasă-mă din această zi
Să fiu total al Tău!
Vă place asta? Să cântăm din nou.
În timp ce calc prin labirintul întunecat al vieţii,
Şi necazul în juru-mi se răspândeşte,
Oh, fii Tu Călăuza mea;
Transformă întunericul în zi,
Şterge lacrimile întristării,
Nici să nu mă laşi să rătăcesc vreodată
De lângă Tine.
Vă face aceea să vă simţiţi bine? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] La câţi vă place să cântaţi cântările acelea vechi? ["Amin."] Eu doar le iubesc. Voi nu?
Oh, noi mărşăluim spre Sion,
Frumos, frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă Cetate a lui Dumnezeu.
Oh, noi mărşăluim spre Sion,
Oh, frumos, frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă Cetate a lui Dumnezeu.
Veniţi, noi care iubim pe Domnul,
Şi bucuriile noastre să fie cunoscute,
Uniţi-vă-n cântare cu dulce acord,
Uniţi-vă-n cântare cu dulce acord,
Şi aşa să înconjurăm Tronul,
Şi aşa să înconjurăm...
Acum, să ne ridicăm aşa cum o cântăm. Daţi mâinile unul cu altul.
Mărşăluind spre Sion,
Te binecuvântez, soră! Te binecuvântez, soră! Te binecuvântez, frate! Te binecuvântez, soră. [Fratele Branham continuă să salute oamenii – Ed.]
Acea frumoasă Cetate a lui Dumnezeu.
Să ne ridicăm mâinile sus acum spre Dumnezeu.
Oh, noi mărşăluim spre Sion,
Frumos, frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă Cetate a lui Dumnezeu.
Oh, noi mărşăluim spre Sion,
Oh, frumos, frumos Sion;
Noi mărşăluim în sus spre Sion,
Acea frumoasă Cetate a lui Dumnezeu.
Nu vă face aceea să vă simţiţi minunat? [Adunarea se bucură – Ed.] Doamne, Doamne! Oh, să ne ridicăm doar mâinile şi doar să-L lăudăm în felul nostru.

E-168 Doamne Isuse, Tu Trandafirul din Şaran, Crinul din Vale, Luceafărul Strălucitor de Dimineaţă, cel mai Frumos din zece mii pentru sufletul meu. Tu eşti Râul la toată mângâierea mea, mai mult decât viaţapentru mine! Cât Te iubim noi! Ascultă¬ne, O Doamne. Cum Îţi mulţumim noi! Oh! [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Cum Te lăudăm noi! Binecuvântează-i pe aceştia, scumpul nostru Domn şi Salvator! Acordă aceste lucruri, Doamne. Acordă aceasta. [Fratele Branham şi adunarea continuă să se roage şi să laude pe Dumnezeu.]
Lângă cruce,
Să-mi fie veşnic slava;
Până când sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de râu.

E-169 Într-un fel, sau altul, eu doar simt că mergem... Există ceva care stă chiar înaintea noastră. Acum, doar amintiţi-vă, eu cred că eu profeţesc. Mare bucurie stă înainte. Cred aceasta. Asta-i adevărat. Multe inimi întristate vor fi făcute... Mari taine vor fi făcute clar, iar oamenii care sunt trişti vor fi schimbaţi în bucurie. [Adunarea se bucură – Ed.]
Lângă cruce, în cruce,
Să-mi fie veşnic slava;
Până când sufletul meu răpit va găsi
Odihnă dincolo de râu.

E-170 Aşa ca Ioan din vechime, când el a ajuns prea bătrân să predice, el doar şedea şi striga, îmi spun ei, cu toată tăria lui, "Copilaşilor, iubiţi-vă unii pe alţii!" Iubiţi-vă unii pe alţii! Nu lăsaţi nimic să vină printre voi, înţelegeţi. Ţineţi tot, totul departe de la... Da, nu contează ce este, faceţi faţă la aceasta. Noi suntem pe drumul spre Ninive. Vedeţi? Nu mergeţi pe acea corabie veche spre Tars, aceea vă duce afară din companie. Să mergem drept în sus pe cursul binecuvântărilor lui Dumnezeu. Eu cred că noi o vom avea. Eu cred pe Tatăl nostru.

E-171 Te simţi mai bine acum, soră? Asta-i bine. Acela-i felul cum îmi place să văd copii născuţi, care vin până la capăt. [Sora continuă să se roage şi să se bucure – Ed.]
Eu pot doar să mă gândesc cu ani în urmă, chiar pe aceste terenuri, cum multe mii au fost născuţi chiar în Împărăţia lui Dumnezeu, chiar pe acest teren. Cât de puţin am ştiut noi, când stăteam aici cu optzeci de cenţi în buzunarul nostru, cu care să zidim biserica! Oh, El a zis, "Eu Domnul am plantat-o; Eu o voi uda zi şi noapte." Şi El a făcut-o. El a făcut-o.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum când noi ne aplecăm capetele...

E-172 Acum, mâine seară, amintiţi-vă, serviciile vor fi ţinute sus la auditoriul şcolii aici. Şi dacă... Noi vom avea pe cineva postat aici acum, să arate oamenilor cum să ajungă acolo, căci din cei noi vor veni înăuntru.

E-173 Voi Îl iubiţi, ziceţi, "Amin." [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Oh, nu este El minunat? ["Amin."]

E-174 Eu stăteam aici jos pe mal, şi am cântat acea cântare veche:
Pe malurile furtunoase ale Iordanului stau,
Gândiţi-vă, aceea a fost cu treizeci de ani în urmă, treizeci şi trei, treizeci şi trei de ani în urmă.
Şi arunc un ochi doritor,
Spre ţara frumoasă şi fericită a Canaanului,
Unde stau posesiunile mele.
Şi mulţi care i-am botezat, în seara aceea, sunt acolo acum. Când, ei au stat acolo şi au fost martori când Steaua de Dimineaţă a venit jos din ceruri, învârtindu-se în jur în felul acesta, a zis, "Aşa cum Ioan Boteză torul a fost trimis înainte să aducă, să premeargă prima venire a lui Cristos, Mesajul tău va premerge a doua Venire." Cum putea fi aceasta gândită? Dar, toate Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate, toate Cuvintele lui Dumnezeu. Noi trăim în Prezenţa marelui Rege. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-175 În timp ce ne aplecăm capetele, eu voi cere Fratelui Neville, pastorul nostru scump, să vină aici şi să ne elibereze în rugăciune. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Neville.