E-1 Să rămînem în picioare pentru un moment de rugăciune. Să ne aplecăm capetele.

E-2 Scumpe Dumnezeule, noi considerăm aceasta ca un mare privilegiu, în această seară, să fim aici cu această ocazie, să aducem un Cristos viu la o lume muribundă şi o generaţie muribundă.

E-3 Noi am cere, Doamne, ca Tu să ungi Cuvintele noastre şi eforturile noastre, ca ele să nu se întoarcă goale la Tine, ci fie ca ele să dobîndească scopul lor.

E-4 Ajută fiecare bărbat, femeie, băiat, sau fată, de aici în seara aceasta, care sînt în nevoie. Şi, Tată, noi ştim că sîntem toţi nevoiaşi. Şi cînd noi vom pleca, diseară, fie ca noi să simţim în inimile noastre ca acei care veneau de la Emaus, după ce... au fost martori la învierea lui Cristos, spunînd, "Nu ne ardeau inimile în noi aşa cum El ne vorbea pe drum?" Admite aceasta, Doamne.

E-5 Vindecă pe bolnavi şi pe cei chinuiţi. Fie ca să nu mai existe nici unul slab printre noi după serviciul din seara aceasta. Şi deasupra tuturor lucrurilor, fie ca acolo să nu rămînă nici un necredincios, Doamne. Fie ca ei toţi să creadă spre Viaţa Eternă, pentru că acesta este scopul strîngerii noastre aici.

E-6 Aceste binecuvîntări noi le cerem spre onoarea Împărăţiei lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.
Vă puteţi aşeza.

E-7 Este bine, în seara aceasta, să fim înapoi aici. Şi eu văd că avem cîţiva stînd în picioare în jur, şi mă gîndesc că¬telefoanele sînt deschise acum, în multe oraşe diferite de-a lungul naţiunii; San Francisco, Tucson, sus în est. Şi noi, prin intermediul telefonului, le transmitem salutări. Noi sîntem aici în auditoriu în seara aceasta. Şi auditoriul principal este aglomerat, şi culoarele; şi în jurul pereţilor, plin de oameni care stau în picioare. Şi noi am înţeles că mîine seară noi vom încerca să deschidem o altă latură aici, spre sala de gimnastică, şi vom lua un auditoriu mai mare care va avea grijă poate de încă două mii de oameni. Aşa că noi sperăm asta, mîine seară. Dacă acesta este umplut seara aceasta, prima seară, păi, noi credem că aceasta va fi mai mare mîine seară. Şi eu văd că ei şed în scaune suplimentare, şi totul, de asemenea, în seara aceasta.

E-8 Noi sîntem sub mari anticipaţii; întîi, Venirea Domnului Isus; următoarea, salvarea... la sufletele pierdute care Îl vor primi astă seară şi să fie gata pentru Venirea Lui cînd El apare.

E-9 Eu vreau să ofer un salut special şi un bun venit la toţi aceşti oameni minunaţi de pe platformă, care eu înţeleg că mulţi dintre ei sînt lucrători. Două sute, sau mai mulţi, aşezaţi pe platformă, şi noi sîntem desigur mulţumitori că ei sînt aici.

E-10 Către voi toţi oamenii, oriunde sînteţi, în diferite părţi ale naţiunii... Şi eu înţeleg că sînt unii aici de dincolo de mare, din străinătate. Astfel noi sîntem recunoscători pentru că voi sînteţi aici să vă bucuraţi de această părtăşie cu noi, care noi sîntem sub anticipaţii că Dumnezeu ni le va da în decursul acestei întîlniri.

E-11 Aceasta se pare că, de cînd eu m-am gîndit să vin înapoi cu aceste cîteva zile de întîlnire, că inima mea proprie a fost alarmată într-un mod ciudat de un simţămînt mare că ceva este tocmai gata să se întîmple. Eu nu ştiu chiar ce este, dar eu sper că aceasta este o mare revelaţie de la Dumnezeu, care ne va-ne va pregăti şi ne va face cetăţeni mai buni ai Împărăţiei Lui în timp ce noi umblăm în această lume întunecată de păcat şi necredinţă.

E-12 Acest teren în seara aceasta, chiar locul acesta, deţine un lucru mare pentru mine. De cînd am ştiut că ei construiesc acest auditoriu de şcoală aici, eu am vrut să am un serviciu în acest loc. Eu sînt foarte recunoscător faţă de consiliul şcolii şi acelora care binevoitori ne-au lăsat să-l avem.
Aceasta era pe acest loc, tocmai pe undeva unde stă această clădire în această seară, că un lucru măreţ a avut loc cam cu treizeci de ani în urmă, tocmai pe acelaşi teren. Acesta nu era nimic decît un cîmp de tătarcă de mătură la timpul acela. Şi eu locuiam într-o căsuţă doar dincolo de aici, cam la două sute de yarzi. Eu eram foarte preocupat în zilele acelea de salvarea tatălui şi a mamei mele. Care, amîndoi sînt duşi în seara aceasta. Şi mai ales, în ziua aceea, eu eram preocupat de tatăl meu. Îmi amintesc, că dormeam pe verandă. Era cald, în timpul verii.

E-13 Aceasta este scris, eu cred, în cărticica numită, Isus Cristos Acelaşi Ieri, Azi, Şi În Veci, sau a fost în cărticica numită Eu Nu Am Fost Nesupus Vedeniei Cereşti.

E-14 Şi întins pe verandă, eu deodată am fost deşteptat, şi mi-a venit o povară pe inimă pentru tatăl meu. Aşa cum, mulţi dintre voi oamenii de aici din oraş l-aţi cunoscut pe tatăl meu.
Eu cred că el era un om mare, deşi el era un păcătos. Şi, însă el avea un obicei rău, încît eu am încercat să mă lupt împotriva acelui lucru cît de tare am putut, de-a lungul epocii, acela este, băutura. Şi în noaptea aceea el băuse. Şi eu m-am trezit cu o mare povară pe inima mea pentru el. Şi doar cu pijamaua pe mine, mi-am tras pantalonii, mi-am lăsat cămaşa de pijama pe mine; am rătăcit afară prin acest cîmp de tătarcă, pînă cam unde stă acesta acum, şi am îngenunchiat să mă rog pentru tatăl meu.

E-15 Şi în timp ce mă rugam şi îi ceream lui Dumnezeu să-l salveze şi să nu-l lase să-să moară un păcătos, căci eu îl iubeam; şi în timp ce eram în rugăciune, m-am ridicat sus să privesc de aici înspre est, şi acolo era o vedenie. Şi stînd chiar deasupra mea, mulţi dintre voi ştiţi vedenia, era Domnul Isus.

E-16 Acum, eu nu sînt alergic la iluzii, după cîte ştiu eu. Dar vedeniile sînt reale. Şi acolo stătea Domnul Isus, prima dată cînd L-am văzut într-o viziune de felul acela. El era doar cam, oh, probabil la zece picioare deasupra capului meu, stînd în mijloc în aer, cu un picior tocmai făcînd un pas. El avea o îmbrăcăminte albă, cu franjuri pe marginea ei. El avea părul jos pînă la umerii Lui. El părea să fie cam, un Om cam cum Biblia a spus că El era, cam de treizeci. Dar, un micuţ, un Bărbat clădit-subţire, foarte mic, se părea că El nu ar fi cîntărit peste o sută treizeci de livre. [Aprox. 59 de Kg. – Trans.]

E-17 Şi m-am uitat, şi m-am gîndit că acolo era ceva, că eu aş putea fi greşit. Aşa că eu-eu mi-am frecat ochii şi-şi am privit din nou sus. Şi El stătea cumva într-o parte, cumva din profilul feţei Lui. Şi arătarea feţei Lui, pe care eu am văzut-o întotdeauna în vedenii, era ca şi capul lui Cristos la treizeci de ani de Hofmann. Acesta este motivul că eu am aceasta în casa mea, pe literatura mea, oriunde pot să pun aceasta, pentru că acesta este felul în care arăta, mai mult ca acela. Numai că, El părea să fie mic.

E-18 Şi aşa cum eu priveam sus la El, mă gîndeam, "Desigur eu nu mă uit la Domnul meu stînd acolo." Şi eu eram cumva, eu aş zice, în această poziţie, şi poate chiar unde acest, sub unde este acest amvon acum. Pe undeva, aceasta era chiar în această vecinătate, înlăuntru, cu o rază de unde eu stau, după cît de bine am putut să măsor, înlăuntrul a patruzeci sau cincizeci de yarzi pe undeva în jur în acest distrtict aici, în acest cerc.

E-19 Şi m-am uitat sus, şi El stătea acolo. Şi mi-am muşcat degetul, să văd dacă eram adormit. Voi ştiţi cum voi... Doar se părea de parcă aceasta nu putea să fie aşa. Şi eu eram doar tînăr în Domnul atunci, eu predicam cam de şase luni. Mi-am muşcat degetul. Am luat o tătarcă de mătură şi am rupt-o. Şi mulţi dintre voi oamenii care locuiţi la ţară, ştiţi cum arată scobitoarea aceea mică, care, este în tătarca de mătură. Eu am început să o rod. Şi am zis, "Aceasta-aceasta nu poate fi. Eu visez. Acolo este casa mea. Acolo este tata, mama, şi copiii acolo. Acolo este balta cu vechea casă de cărămidă care obişnuia să stea acolo jos, unde eu obişnuiam să vînez raţe, doar cam două sute de yarzi dincolo de aceasta. Şi iată-mă stînd în cîmp; aceasta trebuie să fie astfel."

E-20 Am lovit pămîntul cu piciorul, mi-am tropăit picioarele puţin, şi mi-am scuturat capul, şi-şi mi-am încrucişat mîinile, am privit din nou în sus; am privit la o parte, am privit din nou, şi acolo era El, stînd acolo. Şi vîntul a început să sufle, şi am văzut tătarca de mătură mişcînduse. Şi cînd a început să sufle, îmbrăcămintea Lui se mişca cu acesta. Ca hainele care atîrnă pe o sfoară, au început să-să se întoarcă. El stătea acolo. Eu am privit la acesta.

E-21 Şi mă gîndeam, "Dacă eu aş putea doar să mă uit la faţa Lui!" Şi El privea spre est, drept pe aici. El urmărea aceasta, intens. Şi m-am mişcat, să păşesc în jur, să mă uit de aproape la faţa Lui. Şi eu încă nu L-am putut vedea prea bine. El îşi avea mîinile Lui înaintea Lui, cumva ascunse de unde stăteam eu.
22 M-am mişcat în jur din nou. Şi mi-am dres glasul, ceva în felul acesta, am început, "hum," să văd dacă eu Ii puteam atrage atenţia. Dar El nu s-a mişcat.

E-23 Atunci m-am gîndit, "Poate eu Îl voi striga." Cînd am zis, "Isus," El şi-a întors capul Lui. Şi cînd El s-a uitat la mine, El doar şi-a ridicat braţele în afară. Aceasta-i tot ce-mi amintesc. Pentru că, cam aproape de ziuă, eu eram întins chiar aici afară pe undeva unde este acest loc acum, în cîmp; cămaşa mea de pijama era toată udă, cu lacrimi, unde eu am plîns. Şi eu am leşinat.
Faţa Lui avea trăsături pe care nici un artist nu le putea¬putea desena sau picta. Ei nu o puteau face. El arăta ca un Om care, dacă te-ai fi uitat la El, El ar fi vrut să plîngă cu simpatie, şi respect cu reverenţă; şi totuşi cu destulă putere încît, dacă ar vorbi, aceasta ar răsturna lumea. Şi trăsăturile niciodată nu puteau fi prinse de un artist.

E-24 Şi eu nu am ştiut pînă în această zi ce a însemnat aceea. Dar aici sînt eu în seara aceasta, după treizeci de ani, stînd într-un auditoriu care este dedicat acum în slujba Dumnezeului Atotputernic. Şi eu, doar un-un membru obişnuit, într-adevăr, doar un-un bătrîn local în-în biserica Baptistă de aici, unde Roy Davis era păstor atunci. Şi acum eu stau aici cu locul aglomerat, chiar pe aceleaşi terenuri, cu care... la care eu mă gţndesc, că este cumpărarea de către Sîngele lui Isus Cristos Însuşi, în mîinile mele, să aduc acest Mesaj al Domnului de patru zile.

E-25 Doar cam şase luni după aceea, eu am avut primul meu botez jos aici la rîu, cînd Lumina a venit jos chiar aici la Spring Street. Mulţi dintre voi oamenii aţi fi vrut să mergeţi jos şi să vă uitaţi la aceasta, la Spring Street şi apa, chiar la marginea rîului. Şi acolo este unde Îngerul Domnului a apărut în public, întîi, şi la ora două, într-o după-masă. Şi un Glas a venit din aceasta, şi a zis, "Aşa cum Ioan Boteză torul a fost trimis să premeargă prima venire a lui Cristos, Mesajul tău va premerge a doua Venire."

E-26 Aceasta este cu treizeci de ani mai tîrziu, şi eu încă sînt aici, în seara aceasta, proclamînd Mesajul acela. Şi El a mers în jurul lumii, şi eu sînt bucuros să fiu înapoi în oraşul meu de acasă, în seara aceasta, să reprezint pe acest Domn Isus Cristos pe care eu încă Îl iubesc din toată inima mea. În fiecare zi El devine încă şi mai dulce şi mai dulce de cum eia El cu o zi mai înainte. Eu nu am schimbat nici o iotă în Învăţătura mea. Primul lucru cu care eu am început, eu încă cred acelaşi lucru în seara aceasta. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Acum eu am un Mesaj pentru care eu sînt răspunzător.

E-27 Cînd Mesajul a pornit întîi afară, acesta era, desigur, fiecare; se rugau pentru bolnavi, semne mari, minuni, şi miracole. Aceea a început, în special în poporul Penticostal, o trezire universală de campanii de vindecare care a cutreierat lumea. Pentru cincisprezece ani întregi acolo erau treziri pe fiecare deal care există, eu presupun, focurile trezirii arzînd. Literar milioane au acceptat pe Cristos ca Salvatorul lor, prin acea singură împuternicire. Aceea a inspirat, de acolo, la Oral Roberts, şi aşa mai departe, şi înainte şi înainte, aşa cum aceasta a mers în jur.

E-28 După care, biserica Penticostală zace în prăbuşirea ei moartă, aşa cum era atunci. Intenţiile şi dorinţa mea, în seara aceasta, este să trezesc biserica aceea, din nou, la Venirea Domnului Isus Cristos care este aproape. Eu trebuie să o mustru. Eu trebuie să mustru păcatul în orice formă este el. Eu nu vreau să spun aceasta la denominaţiunea cuiva. Eu am un Mesaj.

E-29 Acum, este greu să ajungi într-o biserică pentru o sponsorare, întocmai cum a fost cu Domnul nostru Isus, pentru că acesta este El; acesta nu sînt eu. Dar aşa cum El a predicat mai întîi, şi a vindecat bolnavii, a înviat morţii, şi a curăţit leproşii, şi a scos dracii, toţi L-au vrut. Dar acolo a venit un timp unde era un Mesaj care întotdeauna urmează fiecare semn, pentru că semnul are un glas.

E-30 Dar cînd El a şezut jos într-o zi, şi a zis, "Eu şi Tatăl Meu sîntem Unul," aceea era mai mult decît puteau ei să suporte. Aceasta a fost, de asemenea, cînd El a zis, "Dacă voi nu mîncaţi trupul fiului Omului şi nu beţi Sîngele Lui, voi nu aveţi Viaţă în voi."

E-31 "Cum?" Păi, doctorii şi oamenii bine gînditori ar fi zis, "Acest om este un vampir omenesc, încercînd să vă facă să-i mîncaţi trupul şi să-i beţi Sîngele." El nu a explicat aceasta. El a spus-o doar.

E-32 Şi în această seară voi aţi putea auzi lucruri, şi de-a lungul întîlnirii, care sînt doar spuse. Noi s-ar putea să nu fim în stare să explicăm. Dar, amintiţi-vă, că Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Noi credem aceasta.

E-33 Acum, noi nu avem timp să vorbim prea mult, pentru că noi avem anumite timpuri să începem aici şi anumite timpuri să ieşim afară. Şi noi vrem să onorăm consiliul şcolii care au stabilit aceste timpuri pentru noi, şi noi vom face tot ce putem să-i onorăm.

E-34 Amintiţi-vă, în orice timp cînd un păcătos vrea să vină la Cristos, tot ce voi aveţi de făcut este să păşiţi drept sus, fie că predic, se cîntă, orice este aceasta, şi predaţi-vă viaţa lui Cristos chiar atunci, stînd în locul vostru. De aceea sîntem noi aici, să vă ajutăm.

E-35 Eu vreau să vorbesc cu Fratele Vayle, Fratele Rober-... Borders, şi fraţii de aici. Dacă... eu mă întreb dacă ei nu ar putea avea, în biserică, în după-amiază, sau vreo dimineaţă, sau ceva, serviciu de instruire pentru acei care caută botezul Duhului Sfînt. Ar fi asta în regulă, fraţilor? Fratele Neville şi toţi dintre voi ar putea merge acolo, şi Fratele Capps. Dacă cineva vrea să fie instruit în botezul Duhului Sfînt, de ce nu veniţi voi la Tabernacol... Ce ar fi mai bine, dimineaţa sau după-amiaza?

E-36 [Cineva zice, "Dimineaţa."] Dimineaţa, în jurul orei zece? Cam la ora zece într-o dimineaţă.

E-37 Dacă voi aveţi o întrebare asupra Învăţăturii, dacă voi aveţi o întrebare asupra Mesajului, dacă voi-dacă voi vreţi să fiţi... vouă încă nu vi s-a predicat, personal, voi vreţi să se facă rugăciune, sau orice care voi vreţi să ştiţi în chestiunile acelea, de ce nu vă strecuraţi acolo jos la ora zece dimineaţa şi să consultaţi oamenii aceştia. Acolo vor fi unul sau mai mulţi dintre ei acolo să instruiască, să se roage pentru bolnavi, să răspundă la întrebări doar ca un om personal. Voi doar mergeţi la ei, şi ei vor fi bucuroşi să vă ajute în orice fel vor putea.

E-38 Acum, chiar înainte de a ne apropia de Cuvînt, noi vrem să ne apropiem de Autorul Cuvîntului din nou. Voi aţi putea mînca prea mult; voi aţi putea bea prea mult; voi aţi putea să rîdeţi prea mult; voi aţi putea umbla prea mult; dar voi niciodată nu vă veţi ruga prea mult. "Eu vreau ca bărbaţii să se roage pretutindeni, să ridice mîini sfinte fără îndoială sau mînie."
Să ne rugăm.

E-39 Scumpe Isus, Autor al Cuvîntului Vieţii, şi Tu eşti acel Cuvînt, noi ne apropiem acum solemn de Tine după explicarea vedeniei. Căci, Dumnezeule, Tu porţi mărturie că aceea este adevărată. Doamne Isuse, mă rog ca Tu să ungi cuvintele în această seară la auzul fiecărei urechi care este sub sunetul Divin. Şi dacă ar exista unii aici, sau care ascultă înăuntru, afară de-a lungul naţiunii, dacă ei nu sînt gata şi pregătiţi la această oră să întîmpine cerinţa acestui ceas, Mesajul de la Dumnezeu, să se pocăiască şi să fie gata, căci Împărăţia lui Dumnezeu se apropie. Ne rugăm ca acestea să fie aşa, în seara aceasta, cu ei, ca ei să îndeplinească cerinţa acestui ceas.

E-40 O Dumnezeule, eu mă rog pentru ajutor, cunoscînd răspunderea şi ce înseamnă aceasta, şi ce trebuie eu să răspund în Ziua Judecăţii, pentru tot ceea ce eu spun aici şi în alte părţi. Ajută-mă să fiu de o sinceritate mortală, Doamne, cu tot ceea ce eu fac sau spun în Cuvîntul Tău, ca aceasta să poată produce roadă. Căci, aşa cum a fost însărcinarea Ta, "Să nu se depărteze acest Cuvînt de gura ta; ci meditează în el, zi şi noapte, ca tu să poţi ţine să faci tot ce este scris în lege. Şi atunci tu îţi vei face căile tale să prospere, şi atunci tu vei avea succes bun. Nu ţi-am poruncit eu. Fii tare şi foarte curajos, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge." Doamne Isuse, fă ca aceasta să fie astfel, în seara aceasta. Noi ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.

E-41 Vineri şi Sîrnbătă, de la zece la doisprezece, la Tabernacol !a a 8-a şi Penn Street, vor fi instruiri, răspunsuri la Învăţătură, rugăciuni pentru bolnavi, şi cîte altele. Veniţi drept jos dacă voi aveţi vreo întrebare, orice aveţi nevoie. Acolo vor fi oameni acolo să-să aibe grijă de aceasta. Domnul să vă binecuvinteze.

E-42 Acum, pentru acest serviciu de deschidere în seara aceasta, eu nu pot face nimic decît să-l deschid direct la Mesajul nostru. Pentru aceea sîntem noi aici, şi acum pentru aceea am venit înapoi.
Şi Duminică dimineaţa, cu voia Domnului, eu vreau să întîmpin acea mare cerinţă a zilei, despre Căsătorie Şi Divorţ.

E-43 Acum, în Galateni 4:27, eu doresc să citesc aceste Cuvinte, 4:27 la 31, inclusiv.
Căci este scris, Bucură-te, tu stearpa care nu naşti; sari înainte şi strigă, tu care nu ai dureri de naştere: căci cea părăsită are mai mulţi copii decît cea care are un bărbat.
Acum noi, fraţilor, cum era Isaac, sîntem copii ai promisiunii.
Dar ca atunci cel care a fost născut după fire l-a persecutat pe acel care a fost născut după Duh, tot aşa este aceasta acum.
Cu toate acestea ce spune scriptura? Alungă femeia roabă şi pe fiul ei: căci fiul femeii roabe nu va fi moştenitor cu fiul femeii libere.
Astfel atunci, fraţilor, noi nu sîntem copii ai femeii roabe, ci ai celei libere.

E-44 Domnul să adauge binecuvîntările Lui la citirea Cuvîntului Său. Acum, eu cred că aici eu iau un text ca acesta, foarte ciudat, neobişnuit. Dar uneori noi îl aflăm pe Dumnezeu în acele ciudate, ceasuri neobişnuite, căi neobişnuite, lucruri neobişnuite, deoarece Dumnezeu este neobişnuit. Şi acei care-L slujesc într-adevăr din inima lor, Îl slujesc într-un fel neobişnuit, faţă de lucrurile sau căile lumii. Acest text este numit: Sămînţa Nu Este Moştenitoare Cu Pleava.

E-45 Pavel vorbeşte aici despre sămînţa literară a celor doi fii ai lui Abraham. Pavel, cu bucurie, se aduce pe sine în poziţia naşterii din femeia slobodă.

E-46 Acum, noi ştim că Abraham avea doi fii, prin două femei diferite. Dumnezeu i-a dat o promisiune în Sara, prin Sara, mai degrabă, că acolo se va naşte un Fiu, şi prin acest Fiu lumea va fi binecuvîntată. Toate naţiunile vor fi binecuvîntate de acest Fiu. Şi aceasta se crede obişnuit, mai ales printre Iudei, că acesta a fost Isaac, dar el nu era. Acest Fiu promis al lui Abraham este Isus, şi El este din promisiunea Seminţei Regale, a lui Abraham. Dar Abraham avînd doi fii...

E-47 Unul, prin-prin Agar, care era servitoarea soţiei lui; o drăgălaşă, frumoasă, servitoare Egipteancă pe care Abraham a luat-o jos în Egipt pentru ea, să fie a ei... servitoarea soţiei lui. Şi Sara, gîndindu-se că Dumnezeu nu ar fi fost în stare să-şi ţină toată promisiunea Lui devotat, ea i-a spus lui Abraham să o ia pe Agar, servitoarea ei, şi să se căsătorească cu ea, (ceea ce, poligamia era legală în zilele acelea) şi să nască copilul; şi acela era felul în care Dumnezeu a avut aceasta planificat, că ea urma să aibe copilul numai prin Agar. Dar noi aflăm că aceea nu era aşa.

E-48 Acum noi înţelegem, deasemeni, că Dumnezeu este desăvîrşit în treiuri. Acum, Dumnezeu este "desăvîrşit" în treiuri. "Har" este cinci. Şapte este "completare" ca lumea.
Dumnezeu este desăvîrşit în Tată, Fiu, Duh Sfînt. Aceea este perfecţiunea Dumnezeirii. Totul un Dumnezeu, în trei manifestări, a trei atribute a unei slujbe, sau trei slujbe într-o singură Dumnezeire.

E-49 Acum, există de asemenea trei în desăvîrşire, a treptelor harului, către Biserică; justificare, sfinţire, botezul Duhului Sfînt. Aceea constă din Naşterea Nouă, întocmai cum o naştere naturală este tipizată de către aceasta. Care, cînd o femeie dă naştere la un copil, primul lucru care vine înainte este apa, sîngele, şi apoi viaţa.
Biblia a spus în Întîi Ioan 5:7, sau 7:5, eu cred că este aceasta, care a zis, "Acolo sînt trei care mărturisesc în Cer; Tatăl, Cuvîntul," care era Fiul, "şi Duhul Sfînt; aceşti trei sînt Unul. Acolo sînt trei care mărturisesc pe pămînt;" Cuvîntul, "apa, sîngele, şi Duhul. Apă, sînge, şi Duh; aceste trei sînt în acord în unul."

E-50 Acum, Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfînt, sînt Unul. Voi nu puteţi avea pe Tatăl fără să aveţi pe Fiul; voi nu puteţi avea pe Fiul fără să aveţi Duhul Sfînt. Dar voi puteţi fi justificaţi fără să fiţi sfinţiţi; voi puteţi fi sfinţiţi fără să fiţi umpluţi cu Duhul Sfînt. Noi am dovedit aceasta în ordinea naturii.

E-51 Acum, şi mulţi dintre voi, poate, eu pot să fiu străin faţă de voi. Şi eu-eu sînt fără educaţie; eu sînt sigur că voi deja înţelegeţi. Dar eu învăţ în simboluri, aşa cum naturalul tipizează spiritualul.

E-52 Acum, noi vedem că acolo sînt trei în desăvîrşire. Dumnezeu este desăvîrşit în treiuri, acum. Şi asta a fost, în perfecţiunea seminţei lui Abraham, a fost Ismael, Isaac, Isus. Ismael venind de la femeia roabă, Isaac venind de la femeia slobodă, şi ei amîndoi prin sex; dar Isus Cristos a venit de la fecioară, fără sex.

E-53 Aici, "Sămînţa," una, o Sămînţă; nu seminţe, ci o Sămînţă. Ăştialalţi nu erau sămînţă din Abraham, pentru că "Sămînţa" lui Abraham a fost Sămînţa credinţei lui despre care Dumnezeu a vorbit, nu sămînţa lui naturală. Deoarece, după ce Sara a murit, Abraham s-a căsătorit cu altă femeie şi a avut şapte fii, pe lîngă fiice. Astfel acestea nu ar fi seminţele lui Abraham, aceasta a fost "Sămînţa" lui Abraham, una. Şi aceea era Sămînţa credinţă a lui Abraham, indicînd spre Sămînţa Regală care urma să vină prin credinţa lui Abraham; nu viaţa naturală a lui Abraham, ci viaţa spirituală a lui Abraham; care a luat totul contrar la Cuvîntul lui Dumnezeu şi a numit aceasta ca şi cum nu era, şi l-a crezut pe Dumnezeu; împotriva speranţei, a crezut în speranţă. Aceea este Sămînţa adevărată despre care noi vorbim.

E-54 Aici ni se prezintă un tablou. Oh! Sămînţa a început, sămînţa promisiunii, a început într-o uşoară îndoială, îndoială despre promisiunea originală. Vedeţi cum începe ea de jos, în îndoială în promisiunea originală. Dumnezeu i-a promis lui Abraham, prin Sara, să aibe acest copil. Dar acum urmăriţi, prima sămînţă a lui Abraham prin femeia roabă a venit prin îndoiala lui Sara că aceasta ar putea să se întîmple, pentru că ea era bătrînă şi trecută de vîrsta naşterilor.

E-55 Acum aşa este cum începe biserica. Aşa este cum începe ea întotdeauna. Voi începeţi de jos. Voi nu începeţi din vîrf. Un om care încearcă să urce o scară, încearcă să ajungă în vîrf întîi, el îşi va rupe gîtul. Tu trebuie să începi şi să zideşti în sus la aceea.
Şi aici noi găsim începutul promisiunii lui Dumnezeu fiind făcută manifestată, printr-o uşoară îndoială, a întrerupt programul lui Dumnezeu.

E-56 Acesta este acelaşi fel cum a început păcatul în grădina Edenului. Astfel a început moartea prin păcat, era cînd un Cuvînt al lui Dumnezeu a fost greşit interpretat sau pus la îndoială. Voi nu puteţi pune la îndoială sau să aşezaţi greşit un Cuvînt al lui Dumnezeu, care este AŞA VORBEŞTE DOMNUL, pentru că fiecare Cuvînt al Lui să fie aşa.

E-57 Şi aici Sara, chiar către cine era promisiunea (Sara fiind o femeie, care este un model al bisericii), s-a îndoit de programul original al Cuvîntului promis al lui Dumnezeu, şi a zis, "Tu, Abraham, soţul meu, ia la tine pe această frumoasă slujnică, şi trăieşte cu ea, şi fii un soţ pentru ea. Şi Dumnezeu va da această sămînţă a promisiunii prin ea, şi eu voi lua copilul." Vedeţi, doar ocolind o mică iotă, a schimbat programul întreg.
De aceea, noi trebuie să luăm fiecare Cuvînt al lui Dumnezeu ca AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Fiecare Cuvînt al lui Dumnezeu este adevărat.

E-58 Aici sămînţa începe atunci într-o promisiune, uşor pusă la îndoială. Isaac fiind sămînţa femeii libere şi promise, a adus înainte, aşa cum Pavel a încercat să explice aici în Galateni, el a produs sămînţa naturală, promisă. Şi el merge înainte să spună aici căci-copiii femeii roabe nu pot fi moştenitori cu copiii femeii libere, pentru că ei sînt din două categorii diferite.

E-59 Şi, aceasta este adevărat, necredinciosul nu poate fi moştenitor cu credinciosul. Nu există nici o cale, deloc. Acolo este necazul astăzi. Voi nu puteţi face pe un pui denominaţional să creadă cu un vultur. Voi doar nu puteţi face aceasta. Acolo este unde vine necazul. Voi trebuie să credeţi fiecare Cuvînt al lui Dumnezeu. Voi doar... Voi nu sînteţi moştenitori împreună. Nici nu vă veţi-veţi uni voi cu acesta; voi nu o puteţi face. Tu trebuie să fii vultur sau un pui.

E-60 Acesta nu putea fi moştenitor cu Ismael, sămînţa femeii roabe, din... din cauza îndoielii. Sara s-a îndoit de Cuvîntul lui Dumnezeu, că Dumnezeu era în stare să-L ţină. Observaţi-l pe Abraham! Voi vedeţi pe ce clădesc eu pentru Duminică dimineaţă. Abraham nu s-a îndoit de aceasta. Sara s-a îndoit de aceasta; ea a fost aceea. Acesta nu era Adam care s-a îndoit; aceasta a fost Eva care s-a îndoit. Astfel, atunci, noi vom afla mai multe despre aceia aşa cum noi reluăm aceasta Duminică dimineaţa.

E-61 Nici cel spiritual nu poate fi... cel natural să fie moştenitor cu cel spiritual. Nici copiii lui Ismael nu pot să fie moştenitori cu cei-cu copiii lui Isaac, şi nici mai mult de cum cei fireşti nu pot fi moştenitori cu cei spirituali.

E-62 Biserica naturală; Biserica spirituală. Există o biserică naturală pe care o simbolizează aceste femei de aici; şi există o Biserică spirituală, de asemenea. Astfel, biserica naturală şi Biserica spirituală nu pot fi moştenitoare împreună. Ele sînt două diferite, timpuri separate; două popoare, separate diferite; sub două legăminte, separate diferite.

E-63 De aceea Răpirea este diferită, şi va fi numai pentru Sămînţa regală a lui Abraham. Aceasta nu poate veni prin cea naturală, sămînţa carnală a bisericii. Aceasta va trebui să fie Sămînţa regală a Cuvîntului lui Dumnezeu, prin Abraham, Sămînţa regală. De aceea trebuie să fie mai întîi Răpirea.
Deoarece, amintiţi-vă, "Noi care sîntem în viaţă şi rămînem nu-i vom împiedica, s-o luăm înaintea celor adormiţi. Căci trîmbiţa lui Dumnezeu va suna, morţii în Cristos vor învia mai întîi. Noi care sîntem vii şi rămînem vom fi apucaţi sus cu ei, împreună, şi vom întîlni pe Domnul în văzduh." Observaţi, şi din nou este scris, "Şi ceilalţi dintre morţi nu au trăit, pentru o mie de ani."

E-64 De aceea, acolo, ei nu vor fi moştenitori împreună. Ei nu vor fi în Răpire împreună. Există absolut o biserică naturală, şi Biserică spirituală; o biserică carnală, şi o Biserică spirituală. Apoi, vedeţi, aici nu este...

E-65 Nu există Judecată pentru Sămînţa regală, spirituală, predestinată a lui Abraham, pentru că ei sînt predestinaţi la Viaţă Eternă. Ei au acceptat Jertfa rînduită de Dumnezeu; şi Jertfa aceea, care era Cristos, Cuvîntul.
"Şi de aceea acum nu există condamnare." Sfîntul Ioan 5:24, dacă voi vreţi Scriptura. "De aceea, acum nu există condamnare pentru acei care sînt în Cristos Isus," Romani 8:1, "nu umblă după fire, ci după Duh," în Romani. 5:24, "Cel ce aude Cuvîntul Meu," cuvîntul acolo este, "înţelege." Orice beţiv, orice altceva, poate să-L audă şi să plece. "Dar cel care aude Cuvîntul Meu, înţelege Cuvîntul Meu, şi crede în Cel care M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni în Judecată; ci a trecut de la moarte la Viaţă." Da, domnule.
Acel căruia această mare taină a lui Dumnezeu s-a făcut cunoscută, înţelege, cum că Dumnezeu era în Cristos împăcînd lumea cu Sine, cum că El şi Tatăl erau Unul, cum că marile taine ale împlinirii lui Dumnezeu luîndu-se şi aducîndu-se pe Sine, manifestat în epoca fiinţelor umane, şi în cursul fiinţelor umane, şi în însoţirea fiinţelor umane; să facă Cuvîntul Lui manifestat în ziua lor, în răsăritul soarelui din est, şi spre acelaşi lucru aşa cum apune soarele în vest, să se facă pe Sine manifestat într-o Biserică Mireasă, Cuvîntul manifestat. Vedeţi? Aceasta va fi, deasemeni. "Cel ce înţelege," aceea este, "a şti, ce i-a fost descoperit lui, de Cel care M-a trimis, are Viaţă veşnică, şi nu va veni la Judecată; ci a trecut de la moarte la Viaţă."

E-66 Sămînţa naturală a fost numai o purtătoare a celei spirituale, Sămînţa. Ca paiul, spicul, şi pleava. Noi am trecut prin aceasta înainte, într-un alt Mesaj, dar mi-ar place să-l revăd puţin, în acesta, sau să merg înapoi la acesta din nou doar pentru un minut.

E-67 Acum aici există trei stadii ale seminţei, ne arată adevăratul tablou, cele trei stadii ale seminţei naturale pe pămînt. Aşa cum este plantată o sămînţă, produce un pai, o mică lamelă iese din ea; apoi spicul, apoi polenul atîrnă de acela; şi apoi pleava; şi apoi sămînţa din nou.

E-68 Urmăriţi aceste stadii din această pildă perfectă de aici, şi cum lucrează aceasta exact în simbol, pentru că Dumnezeu este autorul întregii naturi. De aceea natura nu poate eşua după cum Dumnezeu nu poate eşua, pentru că El era Acela Care a aşezat lucrul în starea lui pentru-pentru ca noi să-l pri vim şi să vedem.

E-69 Observaţi pe Agar, paiul, care era primul început al Seminţei răsărind în sus. Acum, aceasta nu părea nicidecum ca Sămînţa. Ea era paiul, deoarece ea era femeia roabă, nu era în promisiune deloc; nimic de a face cu Cuvîntul, doar o purtătoare a Seminţei.

E-70 Observaţi pe Sara, spicul care avea polenul, că naţiunea Iudaică a crescut din ea. De acolo, a ieşit din Sara, a născut pe Isaac; prin Isaac, a născut pe Iacob; Iacob a născut pe patriarhi; şi prin patriarhi, s-a născut o naţiune.

E-71 Maria, credinţa fecioarei, a produs adevărata, Sămînţa Cuvînt spirituală făcută trup. Vedeţi?
Cele trei femei, trei femei prin care a fost purtată această Sămînţă. Una din ele era de fapt o curvie, sub poligamie; a doua era o femeie liberă; şi a treia nu a avut nici o afacere de sex deloc, ci prin credinţă ea a crezut Cuvîntul lui Dumnezeu. Agar, Sara, amîndouă Sara şi Agar, erau prin sex; dar Maria era fecioară, prin puterea Cuvîntului promis al lui Dumnezeu. Aceasta-i adevărat.

E-72 Tulpina, Agar (două soţii), s-au îndoit de promisiune, dar urmăriţi ce a născut aceea. Cînd Agar, a doua soţie a lui Abraham, care a fost absolut doar o soţie concubină, dar ea a născut un om, dar (ce fel de om era el?) Biblia a spus că el era un "om sălbatic." El trăia din arcul lui, şi nici un om nu-l putea birui. El era de neîmblînzit, neconvertibil, neregenerat. El nu putea fi îmblînzit. El era un om sălbatic, deoarece el era din cei contrari Cuvîntului lui Dumnezeu.
Şi orice este contrar; orice predicator, orice membru laic, orice biserică, care este contrar faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu; vor produce un grup sălbatic, preacurvar de Hollywood lumesc, şi nu pot sta cu Cuvîntul neamestecat, deoarece acesta nici măcar nu este inclus în promisiune. Nu.

E-73 Sara, soţia adevărată a promisiunii, fiind spicul, a născut un om blînd. În răsplătiri, a născut o naţiune promisă care a slujit pe Dumnezeu. [Porţiune goală pe bandă – Ed.]
Dar, Maria, prin nici un sex nicidecum, ci a crezut promisiunea Cuvîntului; cînd ea era o fecioară, neştiind de bărbat. Şi Îngerul Domnului a întîlnit-o, zicînd, "Salutare, Maria, binecuvîntată eşti tu între femei, căci Dumnezeu este cu tine."

E-74 Şi ea a zis, "Cum vor fi aceste lucruri?" Cel... Ea a zis.

E-75 Îngerul a zis, "Duhul Sfînt te va prea umbri."

E-76 Aceasta niciodată nu s-a făcut în toate epocile, dar Maria a crezut pe Dumnezeu. Şi ea a spus, "Iată slujitoarea Domnului." Ea a crezut Cuvîntul.
Cum urma ea să aibe aceasta? Ea ştia că Agar a avut un copil printr-o dorinţă sexuală, cu Abraham; şi Sara a avut copilul prin dorinţă sexuală, cu Abraham, copii ai promisiunii; femeia roabă şi femeia liberă. Dar aici i se cere să creadă. Aceasta este o contribuţie la credinţa care era în Abraham, care a crezut imposibilul, "Atît timp cît Dumnezeu a zis că aceasta este aşa, aceea o face corect."

E-77 Ea l-a crezut pe Dumnezeu, fără să pună la îndoială. Ea a zis, "Iată slujitoarea Domnului. Nu contează cîtă critică trebuie să îndur eu de la lume, să mi se facă după Cuvîntul Tău." Acolo a venit înainte Sămînţa veritabilă.

E-78 Sara nu a putut face aceasta, deoarece acesta era sex. Aceasta-i adevărat. Şi nici Sara nu putea, deoarece acesta era sex.
Nici biserica nu poate, sub sectarism! Este nevoie de o credinţă virgină în Cuvîntul lui Dumnezeu să facă o promisiune, să nască copii. Sectarismul nu va naşte niciodată Biserica re-născută. Acesta nu o poate face. Acesta va naşte ceva înlocuitor. Acesta va naşte ceva, ceva care Îl imită, ceva care încearcă să fie ca Acesta.
Dar o veritabilă, Biserică născută din nou a lui Dumnezeu crede Cuvîntul lui Dumnezeu în faţa oricărui lucru, indiferent de ce este acesta, deoarece este neamestecat. Aceasta este prin promisiunea lui Dumnezeu că vin aceste lucruri.

E-79 Maria, cea adevărată, a zis, prin... -fără sex, a zis, "Facămi-se după Cuvîntul Tău. Iată roaba ta!"
Şi ea a născut. Ce a născut ea? Nu un oAm sălbatic; nu o naţiune. Ci ea a născut Cuvîntul, Dumnezeu Însuşi manifestat în trup; amin, adevărata Sămînţă a lui Dumnezeu care a manifestat fiecare promisiune pe care Dumnezeu a făcut-o în Biblie; fără El, nici un om nu poate trăi fără El.

E-80 Ea era sămînţa adevărată, ea era dincolo de ta-... ea era pleava care a născut Bobul. Acum, celelalte două erau purtătoare de Viaţă, numai ca sămînţa naturală. Maria... Acum, amintiţi-vă, eu am zis că celelalte două... Acum, Maria, nu o faceţi pe ea Dumnezeu, aşa cum unii oameni încearcă să o facă. Ea nu era un dumnezeu. Nu, domnule. Ea era numai o purtătoare a Seminţei, aşa cum erau celelalte; dar, ca şi credinţa în Cuvînt, aduce mai mult către imaginea reală.

E-81 Aşa cum grăuntele se maturizează, sau grîul. Acesta vine afară, o tulpină; apoi vine înainte, polenul; apoi acesta vine înainte, o pleavă. Dar cînd te gîndeşti, acea pleavă, dacă tu nu veghezi, aceasta va arăta întocmai exact ca grîul adevărat. Dar cînd aceasta s-a deschis, grîul adevărat este înlăuntru. Aceasta este numai un purtător, iarăşi.

E-82 Astfel, voi vedeţi, Maria, nu prin sex, ci prin credinţă; ceva exact ca Acesta. Maria nu era Sămînţa aceea. Maria era o purtătoare a Seminţei.
El era Sămînţa credinţei, veritabilă, pentru că Cuvîntul lui Dumnezeu este prin credinţa pe care El a dat-o lui Abraham. Şi numai credinţa poate să producă ce a spus Dumnezeu că El ar face; credinţa în Cuvîntul Lui.

E-83 Observaţi cu cît mai asemănător cu Lucrul real, Maria a fost, dar ca pleava. Pleava îmbrăţişează sămînţa în ea însăşi şi o protejează, şi o hrăneşte pînă cînd ea stă singură, matură. Aşa şi această epocă a treia a bisericii (a Penticostalilor) s-a maturizat, ţinînd acest Bob pînă cînd era timpul să deschidă pleava. Maria, fiind mama lui Cristos, doar un incubator.
El nu a fost sîngele din Maria; El nu era sînge din Iudeu; El nu era sînge din N eiudeu. El era Sîngele lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat acest Sînge. Acesta nu putea fi sex. El nu era nici Iudeu nici Neiudeu.

E-84 Copilul nu este nici o fărîmă din sîngele mamei. Sîngele vine de la tată. Noi ştim că hemoglobina este în bărbat.
Ca un pui, el poate oua un ou, o găină poate; dar dacă ea nu a fost cu pasărea masculină, cocoşul, acesta nu se va cloci niciodată. El este nefertil, deşi el arată exact ca un ou fertil adevărat. Fiecare natură a acestuia arată la fel, dar el nu are viaţa în el.

E-85 Acela este felul cu oamenii care declară pe Cristos. Mulţi dintre ei arată ca Creştinii, încearcă să se poarte ca şi Creştini; dar tu trebuie să-l ai pe Cristos înlăuntrul tău, care este Cuvîntul manifestat, sau acesta niciodată nu se va maturiza într-un Creştin adevărat credincios Bibliei. Acesta va fi întotdeauna ceva denominaţional. El nu poate trăi, deoarece acolo nu este Viaţă în el, ca să trăiască.
Un ou nu se poate cloci, el putrezeşte chiar în cuib, dacă acesta nu a fost cu-cu pasărea masculină.

E-86 Întocmai ca membri unei biserici. Voi îi puteţi dădăci şi să¬i chemaţi, să-i faceţi diaconi şi toate celelalte, dar ei vor... voi aveţi un cuib plin de ouă putrede dacă ei nu s-au împerecheat cu Perechea. Aceasta este adevărat.

E-87 Purtătoarea, pleava, ea l-a hrănit. Asta-i adevărat. Apoi ea, aceea este, sămînţa însăşi, trebuie să părăsească pleava, sau pleava trebuie să părăsească sămînţa, să aducă sămînţa în prezenţa soarelui, astfel ca ea să se poată coace. Totul într-un model, noi vedem.

E-88 Vedeţi aici acum cît de aproape este ea, biserica din aceste zile din urmă, ajunge să arate ca Sămînţa Însăşi. Priviţi cum această denominaţiune a Penticostalilor care s-a ridicat în ultimele zile, şi noi vom explica aceasta puţin mai tîrziu, vedeţi, cum au ajuns ei aşa aproape să semene întocmai exact ca Sămînţa.
Cînd o pleavă vine afară dintr-un bob de grîu... sau o lamelă de grîu, după ce polenul a căzut înăuntru acolo în al doilea stadiu şi produce al treilea stadiu care este-pleava. Şi cum că aceea... Dacă tu nu eşti un observator foarte apropiat, nu vei fi în stare să spui altceva decît că grîul adevărat este acolo înăuntru. Cînd acel grăunte micuţ vine înainte, arată ca un bob, dar tu stai jos şi deschide-l şi tu vei afla că acolo nu este deloc nici un bob. Aceasta este numai o pleavă, un purtător al bobului. Acum, bobul iese afară din aceea. Dar amintiţi-vă, că acolo nu mai este nimic după pleava aceea.
Amintiţi-vă, acolo nu mai era nici o Sămînţă promisă printr-o femeie, nicăieri, după Maria. Şi acolo nu mai sînt denominaţiuni promise după Penticostali. Aceasta este Răpirea şi Mireasa venind înainte de acolo, Sămînţa, Cuvîntul făcut manifest din nou.

E-89 Observaţi, vedeţi cît de apropiat seamănă. Matei a zis, Sfîntul Matei 24:24, a zis, că, "Cele două duhuri în ultimele zile," duhul bisericii al poporului bisericii, şi Duhul Miresei al poporului Miresei, "vor fi atît de aproape împreună încît aceasta ar înşela chiar pe cei Aleşi dacă aceasta era posibil." Aşa sînt de aproape.

E-90 Priviţi cum a venit aceasta prin tulpină. Acum observaţi, noi urmează să tipizăm ceva aici.
Luther, în epoca bisericii, de aducere înainte a Seminţei Mireasă, era acelaşi în Duh. Doar un bob mic de Sămînţă, pe care Luther a stat, aceea era justificarea prin credinţă. El era tocmai modelul lui Agar, tulpina.
Observaţi, Wesley era modelul Sarei, Filadelfienii, epoca iubirii care a produs spicul. Că în epoca lui Wesley, au existat mai mulţi misionari decît în oricare altă epocă pe care noi am avut-o, marea epocă misionară din timpul lui John W esley.

E-91 Dar Penticostalii au reprezentat pe Maria. Maria, ultimul stadiu a Acesteia, acum, ea nu era Sămînţa. Totuşi, Viaţa din Sămînţă era în ea, dar Aceasta nu s-a maturizat încă. Eu mă simt foarte religios. Aceasta nu s-a maturizat încă. Ea era acolo, dar Ea nu era maturizată.
Aşa este aceasta cu epoca noastră Penticostală în care trăim noi! Acolo trebuie să vină înainte un-un Cuvînt al lui Dumnezeu care este în ea, ne denominaţional, în afara tărîmurilor acelei denominaţiuni.

E-92 Luther a mers la coajă cu primul său cuvînt, "Cel drept va trăi prin credinţă." Wesley avea două cuvinte, "sfinţirea," a doua lucrare hotărîtă a harului. Penticostalii au avut al treilea cuvînt, "restaurarea darurilor." Dar întreaga Sămînţă trebuie să vină înainte! Vedeţi cum s-au denominat ei asupra unui cuvînt, şi un alt cuvînt, şi un alt cuvînt?
Dar acolo trebuie să fie Ceva care nu poate fi denominat; aceasta este totalitatea Vieţii care este acolo înăuntru, trebuie să se producă pe Sine din nou într-o Mireasă. Acolo nu mai pot fi mai multe epoci ale bisericii după aceasta. Noi sîntem la sf'îrşit, fraţi şi surori. Noi sîntem aici. Noi am sosit. Mulţumiri fie lui Dumnezeu! Amin. Acum, noi vedem că aceste lucruri sînt tot atît de adevărate cum pot ele să fie.

E-93 Totuşi noi observăm, apoi, dacă ea fiind spicul, sau... Wesley fiind spicul; Penticostalii fiind apoi pleava, care este următorul stadiu al venirii înainte a Bobului. Dar, frate, soră, tulpina nu este Bobul, nici spicul nu este Bobul, nici pleava nu este Bobul; deşi, de fiecare dată cînd se maturizează, aceasta seamănă mai mult cu Bobul.

E-94 Tulpina nu seamănă ca bobul. Apoi ce vine înainte? Spicul, un bulb micuţ; acesta seamănă mai mult ca bobul decît-decît seamănă frunza. Ce vine afară după aceea? Pleava; ea deţine bobul, ea hrăneşte bobul.

E-95 Acum priviţi înapoi aici la promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Abraham, despre "Sămînţa ta," spiritual vorbind. Oricare din noi cunoaşte aceasta. El vorbea despre Cristos, nu Isaac; prin Sămînţa credinţei lui.

E-96 Observaţi, prima era printr-o femeie roabă, care nu seamănă nimic ca cea promisă. Dumnezeu nu trebuie să-şi ia Cuvîntul Lui înapoi pentru nimeni. Dumnezeu a spus cum o să vină aceasta, şi acela este felul cum va veni. Dar, Sara, fiind o reprezentantă a bisericii, model al bisericii, aceasta (ea) a aflat acolo, că ea a spus, "Păi, eu cred că aceasta este puţin prea fenomenal. Eu nici măcar nu pot să cred în aceasta, aşa că du¬te şi ia-o pe Agar şi ia-o de nevastă." Vedeţi, acolo, tulpina aceea nu semăna ca cea promisă, deloc.
Dar cînd Sara a venit înainte, acum, aceea arăta destul de bine. Aceasta arăta cu mult mai mult ca promisiunea acolo, dar totuşi aceasta nu era promisiunea veritabilă. Deoarece, Israel, în Isaac, a eşuat şi a negat Sămînţa veritabilă cînd Ea a venit înainte. Aleluia! (Nu vă agitaţi; nu fugiţi. Aceasta nu vă va vătăma.) Au negat Sămînţa, L-au răstignit, şi L-au atîrnat pe o cruce!

E-97 Întocmai cum a spus Pavel aici, "Nu a-sămînţa-femeii libere... sau femeia roabă a persecutat Sămînţa femeii libere?"
Şi tot aşa persecută sămînţa denominaţiunii pe Bobul original. Aceasta trebuie să fie întotdeauna în felul acela. Ele nu vor fi moştenitoare împreună. Ele nu sînt asociate împreună. Ele sînt absolut două promisiuni diferite, două timpuri diferite, două popoare diferite, întru totul. Una este Mireasa, şi cealaltă este o biserică. Nici o comparaţie, deloc, cu ele.

E-98 Dar totuşi ele nu sînt Sămînţa care a fost promisă să vină. Nici Sara nu era, nici nu era... Şi nici nu era Agar, nici Sara nu era, sau-sau nici Maria, nu era Sămînţa.
Maria nu era Sămînţa. Ea a fost o purtătoare a Seminţei, dar ea a hrănit-o, a adus-o afară din pîntecele ei. Întocmai ca pleava, a adus din pîntecele ei Sămînţa reală, dar pleava nu este Sămînţa. Aceasta numai... Ea este mai aproape de Sămînţă. Ea este înfăşurată în jurul Seminţei.
Înapoi de tot în tulpină, viaţa este răspîndită peste tot prin tulpină. Şi cînd aceasta vine la polen, ea este adunată în jos mai aproape. Dar cînd aceasta vine la pleavă, ea este chiar acolo jos ca sămînţa, şi o formează aproape ca şi sămînţa.
Isus ne-a spus ce va fi în ziua din urmă, "Va fi atît de apropiat încît ar înşela chiar pe cei Aleşi dacă este posibil," dar apoi Sămînţa apare de acolo. Şi pleava, Viaţa părăseşte pleava. Iar pleava este un purtător, şi aceea este întocmai exact ce au fost denominaţiunile noastre, un purtător; Luther, Wesley, Penticostalii. Şi acum este timpul ca Sămînţa să vină înainte. Observaţi, observaţi, doar...

E-99 Ea nu era Sămînţa. Maria nu a fost. Doar o pleavă, spic, şi tulpină, purtătoare a unei părţi din Cuvînt, nu tot Cuvîntul!
Luther a avut justificarea; Wesley a avut sfinţirea; Penticostalii au avut restaurarea darurilor. Dar cînd Cuvîntul vine...
Acum, ei puteau produce aceea, ca, justificarea va salva pe un om. Voi credeţi aceasta? Sigur, aceea a fost un purtător al Cuvîntului, întocmai la fel cum cred eu că tulpina este o parte din grîu. Sigur, ea este, dar ea este purtătorul. Ea nu este Viaţa.
Apoi a venit sfinţirea. Cîţi credeţi în sfinţire? Voi credeţi Biblia, voi trebuie să credeţi. Sigur. Totuşi încă nu este aceasta; este ceva mai mult parcă; aceasta este cu două cuvinte mai mult.
Dar apoi vin Penticostalii, restaurarea darurilor. Vorbirea în limbi, ei numesc aceasta dovada iniţială a Duhului Sfînt. Vorbirea în limbi, acolo, ei numesc asta dovada iniţială, care a adus înainte (ce?) pleava, dar ei s-au denominat.
Dar cînd voi veniţi să spuneţi, "Eu şi Tatăl Meu sîntem Unul," şi lucrurile astealalte, atunci pleava se trage la o parte de Acesta. Dar adevărata, Biserică Mireasă veritabilă va aduce înainte întregul Cuvînt al lui Dumnezeu, în plinătatea Lui în Taină, căci El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.
Observaţi, în pîntecele Mariei era Sămînţa.

E-100 Dar cînd Sămînţa a fost născută, Aceasta a zis, "Eu vin să fac voia Celui care M-a trimis. Eu şi Tatăl Meu sîntem Unul. Dacă Eu nu fac lucrările Lui, să nu Mă credeţi." Acolo era Sămînţa. "Care dintre voi Mă poate condamna de necredinţă? Ce a promis Biblia că Eu o să fac, Eu am făcut. Dumnezeu a adeverit aceasta prin Mine," a spus El. "Cine poate să-Mi spună acum?" Vedeţi?
Dar, Sămînţa în Maria, pleava, ea era aproape să fie Aceasta, dar ea nu a fost. Ea era încă în pîntece.

E-101 Observaţi, în epoca Penticostală. Prin epoca Luterană, prin epoca W esleyană, a fost acelaşi lucru prin această epocă Penticostală.
Acum observaţi. Dar la deschiderea celor Şapte Peceţi, Apocalipsa 10, Cuvîntul deplin urmează să fie născut în manifestare din nou, şi adeverit de Duhul lui Dumnezeu, în deplină tărie aşa cum era Acesta cînd El era aici pe părnînt; manifestat în acelaşi fel, făcînd aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El cînd El era aici pe pămînt. Amin! Evrei 13:8, zice, "Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci."
În Sfîntul Luca 17:30, Isus a zis, "În zilele din urmă, aşa cum a fost în zilele Sodomei, cînd Fiul omului se va descoperi pe Sine din nou, va fi acelaşi lucru."

E-102 Lumea este într-o stare de Sodomă. Şi Biserica a mers în Sodoma, cu aceasta, ca Lot şi soţia lui.
Şi eu zic că există o Biserică Aleasă undeva în această lume, care se trage afară şi este pusă deoparte din lucrurile acelea, şi manifestarea lui Dumnezeu i-a atras atenţia Ei. Noi sîntem în zilele din urmă.

E-103 Pleava şi-a dat înainte Tăria ei în Sămînţă. Aceasta a mers înainte afară; ea a fost o pleavă bună, dar ea şi-a servit timpul ei. Vedeţi, acesta este Cuvîntul Mireasă al Cuvîntului Mire!

E-104 Sămînţa naturală a lui Abraham, a lui Isaac, şi Iacob, şi... Sau, sămînţa naturală, mai degrabă, a lui Ismael, sămînţa naturală a lui Isaac, şi aşa mai departe, au trebuit să meargă în pămînt, pentru ca să-să aducă afară pe astalaltă, să-l aducă afară pe Isus.
Şi aşa trebuie toate astealalte, seminţele trebuie să se usuce... eu vreau să spun, pleava trebuie să se usuce, şi polenul trebuie să se usuce, şi totul moare, astfel ca Sămînţa să se poată produce pe Sine. Acesta este felul cum era în fiecare epocă.

E-105 Denominaţiunile au fost purtătoarele unei părţi din Acesta, partea care este Cuvîntul, pentru că acesta a fost ascuns de reformatorii înţelepţi, sau... pecetluit deoparte de ei, pînă cînd apare epoca Vulturilor. Biblia a spus aşa. Da, domnule. Deoarece, ni s-a promis aceasta în Maleahi 4. Exact, ni s-a promis.
"El a ascuns Aceasta de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi."

E-106 Aşa cum tocmai am mers prin Cartea Apocalipsei, noi aflăm că fiecare, toţi trei dintre acei mesageri ai acelor animale care au mers înainte; fiecare s-a potrivit cu Luther întocmai corect, fiecare a aşezat pe celălalt întocmai cum trebuie, care este boul şi diferitele animale din Biblie; ei au mers înainte în justificare, sfinţire, chiar în Penticostali. Dar al patrulea era un vultur, aceasta-i adevărat, şi prin epoca aceea Dumnezeu a ridicat Aceasta. Astfel aceasta trebuia să vină prin acea epocă ca să fie corect, da, domnule, promisiunea vulturului fiind împlinită de-de Maleahi 4.

E-107 Isus nu era din Maria, dar a venit prin Maria, ca şi Viaţa prin pleavă.

E-108 Acum, mulţi dintre voi fraţi Catolici buni de aici, sau surori, în seara aceasta, poate vă gîndiţi că Maria a fost "mama lui Dumnezeu," aşa cum spuneţi că ea era. Cum putea să fie ea mama lui Dumnezeu, şi Dumnezeu nu avea nici început şi nici sfîrşit? Vedeţi? Cine a fost Tatăl lui Dumnezeu, atunci, dacă ea a fost mama? Vedeţi?
El a fost creatorul ei, şi ea nu a fost creatorul Lui. El s-a creat, pe Sine, în pîntecele Mariei, nu creaţia ei proprie. Acesta era El, creat, El însuşi. El nu era din ea, dar ea era din El. Aceasta-i adevărat. Biblia ne învaţă, că, "Toate lucrurile au fost făcute de către El," vedeţi, "şi nimic nu a fost făcut decît ce a fost făcut de către El." Astfel cum putea El... Cum ar avea El o mamă, cînd El era Dumnezeu Însuşi?

E-109 Acum noi vedem aici descoperirea adevărată a simbolului adevărat. Acolo sînt trei femei purtătoare ale seminţei naturale, pînă la aceea maturizată în Isus. Cum Ismael nu a putut să fie, pentru că el s-a născut, într-adevăr, în ceea ce noi ne-am gîndi astăzi, în afara căsătoriei, pentru că el era fiul unei femei roabe. Apoi a venit ceva mai mult ca El, ca Isus, care a ieşit din Isaac; dar aceasta încă nu era, pentru că acesta s-a născut din sexul dintre Sara şi Abraham. Dar apoi a venit Maria, prin naşterea fecioarei, l-a produs pe Isus Cristos. Aceasta-i adevărat. Dumnezeu, Cuvîntul, s-a făcut trup.

E-110 Acum priviţi. Acolo erau trei femei. Acolo sînt trei femei simbolizate aici, biserici. Femeile întotdeauna simbolizează bisericile. Înseamnă, trei epoci denominaţionale, purtătoare, care de asemenea trebuie să moară şi să se usuce, întocmai cum face pleava şi aşa mai departe, să facă loc pentru Sămînţă. Sămînţa nu poate să ajungă bine, nu se poate coace, mai degrabă, pînă cînd pleava, tulpina, şi frunzele, sînt toate uscate. Aceasta este adevărat. Aceasta vlăguieşte fiecare fărîmă de Viaţă, din ele, afară; amin; totul ce a fost, este aceasta, plus.

E-111 Nu o poate face! Acum este timpul Seminţei, sau timpul Miresei. Pleava este moartă. Pleava este uscată. Timpul Cuvîntului virgin... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... neatins. El este un virgin, amintiţi-vă, un timp al Cuvîntului virgin. Dacă voi L-aţi pune în mîinile unei denominaţiuni, Acesta sigur nu o să fie virgin; Acesta va fi mînuit de oameni, la timpul cînd ajungeţi la El. Dar Biserica lui Dumnezeu nu este atinsă de denominaţiune. Aleluia! Acesta este un Cuvînt al lui Dumnezeu născut virgin făcut manifest, Isus Cristos acelaşi ţeri, azi, şi în veci. Aleluia! Cît, cît de minunat! Eu Îl iubesc. Eu Îl cred. Eu ştiu că Acesta este Adevărul. Acesta nu va fi atins. Acolo nu va fi nici o mînuire denominaţională de om în Naşterea virgină a Miresei. Nu, domnule! Ei i se-ei i se porunceşte de către Dumnezeu să iese afară din aşa ceva. "Nu atingeţi lucrurile lor necurate, să deveniţi corbi."

E-112 Tocmai îmi aminteşte. Aşa cum veneam de la Phonix zilele trecute, venind spre Tucson, de la adunare, Duhul lui Dumnezeu mi-a atras atenţia la ceva; aşa cum eu şi soţia mergeam împreună, vorbind, şi copiii dormeau în spatele maşinii, făcîndu-se tîrziu. Mi-a atras atenţia la un şoim, şi eu 1- am privit pe şoimul acela puţin şi l-am studiat. El era tocmai un model al bisericii de astăzi.

E-113 Acum, şoimul, aşa cum noi toţi ştim, şi-a pierdut identificarea creaţiunii lui originale. Aceasta-i exact corect. Odată el era similar cu un vultur, fratele lui mai mare; un şoim era. Dar acum el nu mai zboară pe ceruri, să-şi vîneze mana lui cerească, ci el a devenit moale. El nu mai zboară pe cer. El sare pe părnînt, ca un corb; se aşează pe un stîlp de telefon; ţopăie înainte, vînînd după iepuri morţi. Şoimul n-a fost făcut să facă aceasta. Nu, el a fost făcut să fie similar cu un vultur.
Acum, asta este întocmai ca biserica. Ea a fost făcută similar cu vulturul. Ea trebuia să-şi ia locul în cele Cereşti. Dar, în loc de asta, ea a devenit moale. Ea nu mai zboară în necunoscut, în albastru. Nu, domnule. Ea depinde de căile ei moderne, de adoptare, de educaţie, şi teologie, în ceva denominaţiune făcută de om; căutînd după o grămadă de iepuri morţi, putrezi pe jumătate, pe care altcineva i-a avut. Aceasta-i adevărat. Ţopăind înainte pe pămînt acum, voi vedeţi, aceasta-i adevărat, un şoim. Vedeţi, aceasta este ceea ce spune.
Vulturul nu s-a schimbat nici un pic. El rămîne un vultur.

E-114 El nu se înalţă în ceruri, un şoim nu se înalţă, mai mult, s㬺i prindă mana lui proaspătă acolo sus, ci el depinde de ceea ce poate găsi deja mort. Un şoim nu ştie cum; ei zic că el trebuie să ajungă pe pămînt. Dar urmăriţi un şoim bătrîn astăzi. Mergeţi în jos de-a lungul drumului, voi vedeţi sîrmele de telefon stînd pline cu şoimi, să vadă dacă el poate găsi ceva-ceva care este omorît, un fel de ceva putred. El a ajuns astfel încît el nu are aripi îndeajuns să zboare. El este... Primul lucru pe care îl ştiţi, că el va fi pe pămînt, întru totul, prins de părnînt deoarece el s-a înmuiat. El nu-şi foloseşte tăria lui, mai mult, pe care Dumnezeu i-a dat-o.

E-115 Identificarea lui specială era să navigheze în ceruri şi să urmărească de acolo jos, dar acum el ajunge jos dedesubt şi nici măcar nu mai poate privi sus. El îşi are gîndul la iepuri morţi, să afle ce poate el găsi pe drum; ceva dihor, oposum, sau ceva peste care a trecut cineva. El nu este un vultur, dar el este ceva asemănător cu el.
Întocmai ca biserica care depinde de hrana sa pentru educaţie şi aşa mai departe, o dietă moartă care a murit cu ani în urmă, prin Luther, şi Wesley, şi Penticostalii, şi-s duşi înainte, el a mîncat. El priveşte înapoi după ceva crez făcut de oameni; în loc să zboare sus în cele Cereşti ale Cuvîntului, unde, "Toate lucrurile sînt posibile pentru cei ce cred."

E-116 El a luat obiceiurile unui şorecar. Lucrurile acelea moarte au fost lăsate pentru corbi, lumea. Educaţiile şi aşa mai departe în felul acesta, au fost lăsate pentru lume, nu pentru Biserică. El este aşa de moale că el nu... Acesta nu mai este robust. El nu mai poate să ajungă sus în cele Cereşti robuste, unde, "Toate lucrurile sînt posibile celor ce cred."
El se aşează înapoi, şi zice, "Păi, Doctor Aşa-şi-aşa a zis anumite... Denominaţiunea mea nu crede Aceasta în acest fel." Oh, tu şoim pervers, care te temi să te avînţi asupra promisiunilor lui Dumnezeu!
Tu zici, "Păi, zilele minunilor au trecut."

E-117 Tu eşti moale. Ţie ţi-e frică să-ţi iei aripile şi să zbori acolo. Şi tu ai venit prea moale pentru o adunare de rugăciune? Ai ajuns la un loc încît ţi-e frică să stai peste zece minute la altar?

E-118 Ţopăi înainte ca un corb, mîncînd hoit mort pe pămînt! Da, domnule. El este prea moale să ia spaţiile aspre, mai mult. Ţopăie ca un corb, şi mănîncă hrana corbilor. Asta este el. Asta-i adevărat. Pînă cînd, el a început să arate ca un corb. El se comportă ca un corb. El nu mai este un şoim ca nimic. Dacă el este mai mult ca un corb atunci el este un şoim. Un şoim ar trebui să navigheze; nu să şadă pe un stîlp de telefon şi să urmărească după un iepure mort, şi atunci coboară acolo şi să sară în sus şi-n jos pe drum ca un corb. Vedeţi?

E-119 Acesta este cam felul cum îl are biserica astăzi. "Ce folos să mergi sus Acolo şi să navighezi în jur, cînd eu pot obţine iepuri aici?" Dar ei sînt morţi. Ei sînt putrezi. Ei sînt contaminaţi. O dată, ei erau buni; aşa era şi învăţătura Luteranilor, Wesley, şi Penticostalii. De ce mîncaţi voi ca un corb? Acolo cădea mană nouă în fiecare noapte, afară din cele cereşti, pentru copiii lui Israel aşa cum ei călătoreau; orice rămînea era contaminat. Noi obişnuiam să zicem, pe la ţară, "au intrat viermi în aceasta." Există prea mulţi din acei viermi în experienţele noastre de azi, religiile noastre depind de ceea ce a spus altcineva, ce altcineva a spus, şi, "Promisiunea este pentru vreo altă epocă."

E-120 Un om a venit la mine nu de mult, un predicator Baptist, sus acolo în casa mea, şi a spus, "Tu ştii," spunea, "eu-eu doar vreau să te corectez cu ceva."
Eu am spus, "Ce?"
A spus, "Tu încerci să înveţi o Învăţătură apostolică aici în această epocă." A zis, "Epoca apostolică a încetat."

E-121 Eu am spus "Cînd?" Vedeţi? "Eu îţi voi spune cînd a început, iar tu să-mi spui cînd a încetat." Am spus, "Crezi tu Cuvîntul?"
El a spus, "Eu cred."

E-122 Eu am spus, "În ordine. Acum, în Ziua Cincizecimii, crezi tu că atunci este cînd a început epoca apostolică?"
El a spus, "Eu cred."

E-123 Am spus, "Atunci, vorbitorul, Apostolul Petru, a spus aceste cuvinte."
Şi amintiţi-vă, Isus a spus, "Oricine va scoate un Cuvînt afară din Acesta, sau adaugă un cuvînt la Acesta, partea lui va fi luată din Cartea Vieţii," acela este un predicator sau cineva care aveau numele lor în Carte.
Am spus, "Petru a zis, 'Pocăiţi-vă, fiecare din voi, şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor, şi voi veţi primi darul Duhului Sfînt. Pentru că promisiunea este pentru voi, şi pentru copiii voştri, şi pentru acei ce sînt departe acum, oricît de mulţi îi va chema Domnul Dumenzeul nostru.' Cînd a ieşit aceasta afară atunci? Ea a fost întotdeauna înăuntru."
Aceştia sînt o grămadă de şoimi care au ajuns să fie şorecari, şi ţopăiesc în jur pe alte hoituri moarte, vreo altă epocă a omorît pentru ei. Corect. Nu mană proaspătă din Ceruri, mai mult. Ei nu O vor. Ei nu sînt... Ei nu pot avea o adunare de rugăciune. Nu sînt vulturi, de la început; moi, nu robuşti; doar ţopăie în jur.

E-124 Aşa este denominaţiunea noastră modernă, a depins de educaţie la ceva teologie făcută de om, ca să explice toate aceste Lucruri la o parte, şi ei acceptă asta. Ei nu vor lua Cuvîntul care a spus, "Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Ei nu vor lua Maleahi 4. Şi el nu va lua toate aceste alte promisiuni care aparţin de această zi, şi a spus cum epoca bisericii. Cum a spus profetul, "Va fi Lumină în timpul serii," ei nu iau Aceasta. Ei vor să ţopăie în jur peste ce a ucis vreo organizaţie Penticostală, cu o sută de ani în urmă, mîncînd din o mană pe jumătate putrezită. Asta-i adevărat. Ea nu este bună.

E-125 Observaţi, biserica este aşa de carnală, încît se hrăneşte dintr-un hoit lumesc, lucruri moarte ale lumii, întocmai cum fac corbii. Politica bisericii, ei nu lasă pe Duhul Sfînt să trimită un om la o biserică; ei trebuie să aibe o politică şi să vadă dacă denominaţiunea urmează să-l primească sau nu. Aceasta-i adevărat. Ei sînt ca lumea. Ei se îmbracă ca lumea. Ei arată ca lumea. Ei acţionează ca lumea. Ei sînt corbi, ca lumea. Ei sînt leneşi, moi, compromiţători. Aceasta-i tot ce este de ei. [Fratele Branham bate pe amvon de patru ori – Ed.]
Aţi văzut vreodată un vultur să compromită? Nu, domnule.
Nu există compromitere în el. Nici un Creştin veritabil nu o face. El nu este moale. El va căuta pînă cînd el Îl găseşte. Amin. Da, domnule. El îşi va găsi Hrana lui. El vrea Mană proaspătă. El va merge acolo jos şi va săpa pînă cînd el Îl va afla. El va zbura mai sus şi mai sus. Dacă acolo nu este nimic în valea aceasta, el se va ridica puţin mai sus. Cu cît mergi mai sus, cu atît poţi vedea mai mult. Astfel este timpul ca vulturii din această zi să ajungă să zboare mai înalt, să sape în promisiunile lui Dumnezeu, nu să trăiască cu hrana corbilor care a fost omorîtă cu ani în urmă; iese afară din ea.

E-126 Politica, votînd înăuntru şi votînd afară, zicînd aceasta, aceea, sau cealaltă, şi Duhul Sfînt nu mai are dreptul de trecere în biserică nicidecum. Nu mai sînt adunări de rugăciune, nu mai sînt căzniri cu Dumnezeu să împlinească Cuvîntul Său! Nu mai se crede căci Cuvîntul este încă acelaşi ieri, azi, şi în veci! Ei doar se fac corbi, au o denominaţiune, îşi pun numele în carte; şi au ajuns leneşi şi moi, şi se aşează înapoi acolo înfulecîndu-se cu vreun fel de hoit mort. Şi, apoi, se presupun să fie cel puţin un şoim care este un frate similar vulturului, profetul care a adus Cuvîntul adevărat şi L-a manifestat.

E-127 Se bizuiesc pe o teologie pe jumătate putredă, făcută de om. Unde obţine el aceasta? În ceva coală de program de şcoală Duminicală făcută de om, ce vreun educator a omorît pentru el în urmă în ceva seminar, îi spune că, "Zilele minunilor au trecut. Acolo nu a fost un astfel de lucru ca botezul Duhului Sfînt. Toată Aceasta este fără sens." Voi vreţi să-mi spuneţi că un vultur ar mînca aceasta? El n-ar putea face asta. Nu, domnule.

E-128 Nici un Creştin nu va mînca din acel hoit mort din doctrine şi lucruri vechi denominaţionale. Ei vor Cuvîntul lui Dumnezeu, proaspăt, promisiunea din ceasul acesta. Dumnezeu a promis iepuri în zilele lui Luther. El a promis alte lucruri în zilele celorlalţi. Dar acum El ne-a promis o Masă patrată plină, Meniul plin de şapte feluri, pentru că toate cele Şapte Peceţi sînt deschise, şi totul este gata pentru Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru acei care pot primi! ... ? ...

E-129 Şoimii ţopăind ca şorecarii. Oh, doamne! Gîndiţi-vă la aceasta, cît de critic, păi-păi, este ceasul. Întocmai cum şoimul şi-a pierdut demult identificarea lui ca şoim, aşa şi-a pierdut demult biserica identificarea ei ca un frate (pasăre) mai mic al vulturului, profeţii lui Dumnezeu.
Odată purtătorul unui cuvînt adevărat, justificarea; apoi el a devenit un purtător al sfinţirii; apoi el a devenit un purtător al botezului Duhului Sfînt, restaurarea darurilor. Dar apoi cînd el merge şi continuă să meargă înapoi, încearcă să mănînce ceva, mană dintr-o altă zi, ea este putredă. Ea nu este bună.
Un vultur veritabil din această zi ştie că aceea a fost în regulă. Dar noi avem aceea, plus, pînă cînd Isus Cristos se face manifestat în plinătatea puterii Lui, aşa cum El a promis în această zi din urmă.

E-130 Ea este acum o pleavă uscată. Ea s-a dus; Duhul lui Dumnezeu a trecut prin ea, este adevărat. Şi nu va fi, ea nu va fi moştenitoare cu o Sămînţă Cuvînt adeverită. Ea sigur nu va fi. Ea nu va fi în Răpire. Ea va fi o membră de biserică, poate să vină sus în a doua înviere, să fie judecată conform cu ceea ce ea a auzit.
Dacă tu eşti aici în seara aceasta, şi eşti doar un membru de biserică, ce va fi judecata ta, cînd noi toţi trebuie să stăm acolo şi să mărturisim că tu ai auzit Adevărul? Vedeţi?
Ea nu mai zboară în albastru, în necunoscut, înspre supranatural, unde Puterile şi înălţimile, şi promisiunile Cuvîntului Etern al lui Dumnezeu sînt făcute posibile, "toate lucrurile pentru cei ce cred." Ea nu va crede Asta, a spus ea. Ea cade drept înapoi pe firul de telefon, şi zice, "Denominaţiunea mea zice că iepurii sînt în regulă." Deşi ei au viermi în ei, dar, totuşi, "Ei sînt în regulă," vedeţi. Ea depinde de aceea.

E-131 Penticostalii sînt ca şi sora ei corb denominaţional, şezînd acum în mari "scaune de sfat al celor necredincioşi," desigur, ascultînd la căpeteniile ei politice lumeşti, hrănind-o cu hrana corbilor din iepuri morţi, din ceva care a trecut, cu cincizeci de ani în urmă. Aceea este starea bisericii Penticostale. Oh, doamne!

E-132 Întocmai cum Sara a încercat să aducă promisiunea supranaturalului prin-prin alegerea manuală a Agarei, aşa a făcut şi biserica, încercînd să aducă o trezire. Marii noştri evanghelişti de-a lungul ţărilor astăzi, "O trezire în timpul nostru! O trezire în timpul nostru! Voi toţi Metodiştii, Baptiştii, Penticostalii, toţi veniţi împreună." Cum puteţi voi avea o trezire de Mană proaspătă pe un vechi, mort, al corbilor... ? ... Cum o puteţi voi avea, trezire în timpul nostru?
Trezirea va fi aşa de mică încît ei niciodată nu vor şti că aceasta s-a întîmplat vreodată."

E-133 Penticostalii au zis, "Oh, acolo urmează să se întîmple un lucru mare."
Acesta se întîmplă, şi ei nu ştiu aceasta. Vedeţi, acesta este el. Vedeţi? Da, domnule. "Căci unde este Stîrvul, acolo se vor aduna vulturii," tot atît de sigur cum este lumea. Vedeţi? Aceea este ceea ce a spus El. Ce este Stîrvul? Cuvîntul. El este Cuvîntul, Stîrvul, Cristos! "Cristos în voi," acelaşi ieri, azi, şi în veci. Cît este de adevărat Aceasta!

E-134 Sara, încercînd să obţină toate promisiunile împlinite, voi vedeţi, într-o mare... ca biserica de astăzi, "o mare trezire în timpul nostru," (prin ce?) printr-o promisiune pervertită. Cum o veţi face voi, cînd Dumnezeu niciodată nu a binecuvîntat o organizaţie?
El niciodată nu a folosit o organizaţie. Cînd un mesaj a mers înainte, şi ei s-au organizat, ea a murit chiar acolo. Eu provoc pe orice istoric să-mi arate unde s-a ridicat vreodată aceasta din nou. Ea a murit chiar acolo şi a rămas chiar acolo. Dumnezeu doar s-a mutat drept înainte afară din acea purtătoare, într-o alta; drept înainte afară din Luterani, în Metodişti; drept înainte afară din Metodişti, în Penticostali; acum El s-a mutat drept afară din Penticostali, în Sămînţă.

E-135 Deoarece, aceasta trebuie să fie Sămînţa. Voi nu puteţi învinge natura. Acolo nu este, nu există nimic altceva ca aceasta să se întîmple decît Sămînţa, aşa că Sămînţa se va produce pe Sine. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci; acelaşi Stîlp de Foc, arătînd aceleaşi semne, aceeaşi Putere, acelaşi Dumnezeu, aceleaşi minuni, acelaşi lucru, a adeverit Cuvîntul şi Biblia, întocmai exact. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. El conduce, în seara aceasta. Dumnezeu să ne ajute să vedem Aceasta şi să credem Aceasta! Sigur!

E-136 Vedeţi, Sara, biserica, a ales-o pe Agar. Aceasta nu a mers. A mers? Nu. Grupul ei selectat manual nu va merge astăzi, oricum. Doctori, şi Ph.D-uri şi L.L.D.-uri, nu o fac. Toţi purtătorii eşuează.
Luther a eşuat, ca şi Agar. Ce a făcut Agar? Agar a dat pe fiul ei la sînul altei femei (este adevărat?), să-i crească copilul. Agar a făcut aceasta; şi-a dat fiul ei, singurul ei fiu, la sînul altei femei (nu mama lui), să-l crească. Acesta este acelaşi lucru pe care Luther l-a făcut cînd el şi-a dat fiul lui, justificarea, acolo la o denominaţiune să se ocupe de el, aceasta este exact, să-l crească.

E-137 Wesley a eşuat în acelaşi fel ca şi Sara, îndoindu-se de Naşterea supranaturală fiind botezul Duhului Sfînt, aşa cum a făcut Sara la stejar. Cînd Wesley a fost prezentat la supranatural, cînd epoca Penticostală a venit înainte şi Wesley a fost prezentat la vorbirea în limbi şi toate Acestea, ei au rîs şi şi-au bătut joc de Aceasta. Voi toţi biserica lui Cristos, şi voi, aşa numiţii, şi voi Baptiştii, şi Prezbiterienii, fiecare dintre voi, v-aţi ridicat nasul în sus, la Aceasta, şi aţi plecat de la Aceasta. Corect. Ce ai făcut tu, Wesley? Tu ţi-ai vîndut copilul la o organizaţie, şi el a murit şi a pierit. Aceasta este exact corect.

E-138 Dar, Cuvîntul, Cuvîntul adevărat a mers drept înainte. El nu a stat în organizaţia aceea. El s-a mutat drept înainte în penticostali, şi a luat ceva mai mult cu el. Acesta era un Fiu mai maturizat, ca şi Sămînţa care a căzut în pîntece; şi, după o vreme, El a început în şira spinării, apoi să aibă plămîni, şi avea cap şi picioare.
Şi, după o vreme, El a ajuns la un loc unde El a fost născut. Aceasta-i adevărat. Astfel, aşa a fost maturizată Biserica, în acelaşi fel.

E-139 Wesley ş-a îndoit întocmai exact ca Sara la copac. Ea a zis... Cînd Îngerul Domnului, un om, îmbrăcat ca un... Sau, un Înger, Dumnezeu, era acesta, Însuşi. Elohim, îmbrăcat ca un om, a stat acolo cu praf pe hainele Lui, şi a spus că El a dat promisiunea; după ce Sara era în vîrstă de nouăzeci de ani, şi Abraham o sută.
Şi Sara a rîs în mîneca ei, şi a zis, "Cum poate să fie aceasta, cînd Abraham şi eu nu am avut, păi, noi nu am fost ca oameni tineri, relaţii de familie, poate de douăzeci de ani." Ea era aproape în vîrstă de o sută de ani. A zis, "Eu, să am plăcere cu domnul meu, eu bătrînă, şi el bătrîn, deasemeni? Şi cursul vieţii lui este mort, şi pîntecele meu este uscat. Sînul meu s-a dus; venele de lapte sînt duse. Cum pot eu să-l am?"

E-140 Dumnezeu a zis, "Eu l-am promis. El vine, oricum!"

E-141 Aşa a făcut Wesley. "Cum putem noi accepta acele vorbiri în limbi, şi vindecare Divină, şi altele. Aceasta nu este pentru noi în ziua aceasta."

E-142 Dumnezeu a zis, "Eu am promis, 'În zilele din urmă Eu voi turna Duhul Meu peste toată făptura."' El a promis să o facă, şi El a mers înainte şi a făcut-o, oricum. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Şi biserica Wesleyană, cu toate surioarele ei polen de Baptişti, Prezbiterieni, şi biserica lui Cristos, şi Nazarineni, Sfinţenia Pelerinilor, şi Fraţii Uniţi, şi cîţi alţii, au murit drept cu aceasta. Iar Biserica s-a mişcat înainte.
Acum ce au făcut Penticostalii? Se organizează, întocmai ca pleava. Ea a făcut acelaşi lucru. Ea s-a organizat împreună, s-a stabilit înăuntru ca o pleavă. Asta-i adevărat.

E-143 Penticostalii erau ca Maria. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... sărbătoarea penticostală, priviţi ce a făcut Maria. Ce a făcut Maria greşit? La o sărbătoare penticostală, odată, ea a fost de faţă cu un grup de demnitari, preoţi. Cînd, Fiul ei, ea nu L-a putut găsi nicăieri. Şi a mers înapoi, călătorie de trei zile.
Ea L-a părăsit. Ca biserica modernă de astăzi, cam de trei ori cinci, sau douăzeci şi cinci, au părăsit biserica, cam cu cincizeci de ani în urmă, sau şaptezeci şi cinci.
144 L-a părăsit la sărbătoarea penticostală. Maria s-a dus înapoi cu Iosif, trei zile, căutîndu-L. Ea îl căuta pe El; nu L-a putut găsi.
Ea L-a găsit. Ce a găsit ea? Ea L-a găsit în templu, discutînd Cuvîntul lui Dumnezeu cu preoţii. Şi chiar în faţa acelor preoţi, acei demnitari, Maria a lăsat cortina să cadă. Ea a făcut exact lucrul pe care ea nu ar fi trebuit să-l facă.
O numesc pe ea, "Dumnezeu; mama lui Dumnezeu"? O mamă se cuvine să aibă mai multă înţelepciune decît fiul ei.
Şi ea a zis, "Tatăl tău şi eu Te-am căutat cu lacrimi, zi şi noapte." Ah! "Tatăl tău şi eu," pretinzînd că naşterea nu a fost supranaturală, că Iosif era tatăl lui Isus. Ea a negat naşterea supranaturală.
Penticostalii au luat vorbirea în limbi. Ei au negat Naşterea Cuvîntului. Aceea este exact ceea ce ei au făcut. Ei vor lua doar atît de mult din Acesta, dar nu vor lua restul din El. Ea a negat Naşterea Cuvîntului, întocmai cum a făcut Maria. Dar, priviţi, acolo nu vor mai fi mai multe organizaţii după Aceasta.

E-145 Urmăriţi Cuvîntul Însuşi, deşi, în vîrstă de doisprezece ani, doar un lucru mititel înapoi în pleavă, El a zis, "Nu ştii tu că Eu trebuie să fiu în lucrul Tatălui Meu?" Cuvîntul a corectat biserica, chiar acolo.

E-146 "Pentru ce faci tu toate aceste lucruri? Tu ştii că tu nu poţi face aceasta. Noi vom închide uşile noastre; noi nu te vom lăsa să intri."

E-147 "Căci nu ştiţi voi că Eu trebuie să fiu în lucrul Tatălui meu?" Vedeţi? Sigur, sigur, adevăratul supranatural!

E-148 Încîntată, ea doar L-a pretins să fie fiul lui Iosif, doar un om. Sau, ce au făcut Penticostalii, doar au pretins că El este "unul din trei." Iuh! Eu ştiu că aceasta răneşte, "unul din trei." Dar El era toţi trei, în Unul. Dar Penticostalii, "Oh, da, El este Fiul Tatălui, al Duhului Sfînt, atunci..." Oh, doamne!
Dar realul, Cuvînt adevărat vorbeşte chiar, şi zice, "Ei nu sînt trei de ei. Există numai unul din ei." [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Amin. Voi nu cunoaşteţi Cuvîntul lui Dumnezeu? Nu faceţi aceasta trei din ei; ci Unul.

E-149 Observaţi, acolo nu va mai fi nici un purtător, biserici mamă, denominaţiuni, după această pleavă purtătoare.

E-150 Deoarece, după pleavă, acolo nu mai este, nimic rămas pînă atunci decît numai Bobul. Este asta adevărat? Acesta trebuie să fie Bobul. El trebuie să fie acelaşi fel care a mers în pămînt, Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci, un Duh vine peste Mireasă să facă aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El. Vedeţi? Aceasta este reproducerea din nou a Bobului.

E-151 Cuvîntul, deşi tînăr, a vorbit pentru Sine, "Şi nu ştiţi că Eu trebuie să fiu în lucrul Tatălui Meu?" Ah!

E-152 Acolo este secretul Mesajului acum, întocmai exact, "lucrul Tatălui." Care este lucrul Tatălui?
Aţi putea să vă gîndiţi care era lucrul Tatălui, în El? Să împlinească ce a zis Isaia, "O fecioară va zămisli." A împlinit ce Isaia, a zis din nou, "Ologul va sări ca un cerb," şi toate lucrurile acestea vor avea loc. Cum a zis Moise, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet, printre voi, ca mine." Acesta era lucrul Tatălui, să împlinească Cuvîntul acela.
Păi, dacă aceea a venit jos prin acele tulpine, din femeile acelea naturale; cum este cu aceste tulpine a acestor femei biserici, spirituale? Bisericile înseamnă femei, femeile înseamnă "biserici," adică. Este aceasta adevărat?
Atunci ce este aceasta acum? "Noi trebuie să fim în lucrul Tatălui," Grîul va striga înapoi, Bobul. Da, domnule. Ce trebuie să facă el? Să adeverească Maleahi 4, să adeverească Luca 17:30, să adeverească Evrei 13:8, să adeverească Sfîntul Ioan 14:12, să adeverească tot Cuvîntul Lui. Să adeverească Evrei, vreau să spun... Apocalipsa, capitolul al 10-lea, al deschiderii celor Şapte Peceţi, şi tainele lui Dumnezeu; chiar şi sămînţa şarpelui, şi toate, vor fi manifestate; căsătorie şi divorţ şi toate aceste alte taine care au fost ascunse sub stîlpi în toţi anii aceştia, de la teologi şi aşa mai departe, dar acesta este ceasul acum. Acesta este lucrul Tatălui.
Credeţi că ei Îl vor primi? Ei vor să fie demni, şi să zică, "Denominaţiunea noastră nu ne învaţă Aceasta." Dar Biblia o face. Aceasta-i adevărat.

E-153 Dumnezeu Îl adevereşte a fi adevărat. Sigur, El împlineşte această epocă, cînd cele Şapte Peceţi. Sau, doar dovedeşte că denominaţiunile au fost doar purtători, acela este un alt lucru al Tatălui, să dovedească. Şi lucrul Tatălui acum este să vă arate că acele denominaţiuni nu sînt ale Lui. Ele sînt sisteme făcute de oameni care neagă Cuvîntul. Corect. Observaţi.
Voi ziceţi, "Păi, Maria, vir-... marea virgină!"

E-154 La cruce, El nu a numit-o, "mamă." El a numit-o, "femeie," purtătoare, nu mamă. Vedeţi? Adevărat, ea era o purtătoare a Cuvîntului, dar ea nu era Cuvîntul. El era Cuvîntul. Oh, da.

E-155 Observaţi, de asemenea, ea nu a fost identificată în înviere cu El. El a murit şi înviat din nou, fiindcă El era Cuvîntul. Ea a fost doar o purtătoare. Ea a murit, şi încă-i în mormînt. Asta-i adevărat. Astfel, ea a fost doar o purtătoare, nu mama Lui, nu Dumnezeu. Ea era doar o purtătoare aşa cum sînt bisericile. Asta-i adevărat. Arată că ea era doar o purtătoare, nu Cuvîntul.

E-156 Să încheiem prin a spune aceasta. Oh, şoimi Penticostali, ţopăind în jur ca corbii, luînd parte din lume întocmai cum fac restul dintre ei, "avînd o formă de evlavie, suficientă să înşele chiar pe cei Aleşi dacă este posibil, dar negînd Puterea din acesta," aşa cum zice profetul aici. Un exemplu perfect despre ce a spus Cuvîntul lui Dumnezeu că va fi în zilele din urmă, o epocă a bisericii Laodicea, "goală, oarbă, mizerabilă, săracă, nenorocită, şi nu o ştie; pretinzînd că ea este mare şi bogată, 'nu are nevoie de nimic."' Şi nu ştie că ea s-a schimbat dintr¬un şoim, un frate similar la un profet, să ţină Cuvîntul lui Dumnezeu drept; ea s-a transformat într-un corb, şi îşi hrăneşte poporul ei cu iepuri morţi bisericeşti. Exact corect. Treziţi-vă! Doamne, cum vă aşteptaţi voi să fiţi identificaţi, sau moştenitori cu vulturii, cînd astfel de lucruri ca acestea în acest ceas măreţ cînd Răpirea este aproape.

E-157 Oh, Creştine, oh, credinciosule, dacă tu eşti un credincios parţial, continuă să participi la adunări doar pentru puţină vreme (vrei tu?), noi avem ceva aici care eu cred că Domnul vrea ca tu să ştii.
Este tîrziu; Eu nu pot merge mai departe. Eu trebuie să închei, şi poate sfîrşesc mîine seară. Dar, priveşte, să ne plecăm capetele doar un moment.

E-158 Eu nu vreau ca voi să observaţi ce gramatică folosesc eu, dar eu vreau ca voi să luaţi seama doar un minut la ceea ce am spus. Este destul de simplu ca voi să puteţi înţelege aceasta, eu sînt sigur, dacă voi doriţi. Dacă voi sînteţi aici în seara aceasta, şi sînteţi fără această experienţă...
Eu nu spun... Voi ziceţi, "Eu am dansat în Duhul, am sărit în jur." Da, şoimii fac acelaşi lucru, întocmai ca ciorile şi corbii. Eu nu cer aceasta.
Din ce mîncaţi voi? Unde vă luaţi voi dieta zilnică? Unde vă hrăniţi voi, din Cuvîntul lui Dumnezeu sau vreun hoit vechi care a fost folosit în urmă acolo, cu ani şi ani în urmă? Este experienţa voastră, chiar în seara aceasta, cu ceva ce voi aţi adunat cu mulţi ani în urmă; sau este aceasta proaspătă şi nouă în seara aceasta, Mană nouă care tocmai a căzut din Cer, şi voi vă hrăniţi sufletul vostru cu Aceasta, căutînd mîine după ceva bun şi mai bun? Dacă voi nu sînteţi în felul acela, acum, cu capetele voastre aplecate şi ochii închişi, şi inimile voastre aplecate, întrebaţi-vă această întrebare sinceră. Şi nu către mine, ci către Dumnezeu, aţi vrea să vă ridicaţi mîna într-o mărturisire, de a spune aceasta, "Dumnezeule, prepară sufletul meu şi duhul meu, ca eu să mă pot hrăni numai din Cuvîntul lui Dumnezeu." Aţi vrea doar să vă ridicaţi mîna, zicînd... Dumnezeu să vă binecuvinteze. Dumnezeu să vă binecuvinteze.

E-159 Eu nu ştiu chiar exact cîţi sînt aici înăuntru, există, în seara aceasta. Eu sînt un judecător foarte sărac al mulţimii, dar eu aş spune că cel puţin o treime, sau mai mulţi, şi-au ridicat mîinile, că ei vor suflete preparate. Să ne amintim în rugăciune acum aşa cum ne plecăm capetele.

E-160 Scumpe Dumnezeule, eu sînt răspunzător numai pentru a spune Cuvîntul. Şi prin aceste mici pilde simple, tipizări mici, oamenii văd că unul nu are să fie moştenitor cu celălalt. Şi noi ştim că în zilele din urmă va fi un popor care va fi răpit sus îp Ceruri, iar unii dintre ei vor fi aici cînd va veni Isus. Şi noi Îl aşteptăm să vină chiar în seara aceasta.

E-161 Şi eu mă gîndesc că treizeci, cam cu treizeci sau treizeci şi trei de ani în urmă, am îngenunchiat aici poate cam la timpul acesta din noapte, pe la nouă treizeci sau ora zece, rugîndu-mă pentru un tată care era pierdut. Astă seară, Doamne, eu mă rog pentru mulţi taţi, multe mame, şi fraţi şi surori. Nu vei avea Tu milă, Scumpe Dumnezeule? Este prea tîrziu acum pentru tatăl meu să mai facă ceva referitor la aceasta; el este trecut dincolo de graniţele acestei vieţi. Şi curînd, Doamne, noi toţi urmează să trecem pe calea aceea. Eu, deasemeni, trebuie să merg pe acolo. Fiecare bărbat şi femeie, băiat sau fată, de aici, trebuie să meargă pe acolo. Iar noi vom da socoteală pentru ceea ce facem noi cu Cuvîntul lui Dumnezeu.

E-162 Cît de mititel părea omul acela, în privirea lui David, cînd el scuipa peste el! Cît de micuţi vor gîndi oamenii aceia, care au scuipat asupra lui Isus Cuvîntul, cînd El se reîntoarce din nou, şi acei ce L-au străpuns. Cît de micuţi se vor simţi oamenii care au putut merge la o parte de aici şi văd chiar o... chiar nu numai în ceva cuvinte mari Greceşti, şi aşa mai departe, ci în natura simplă care ne învaţă Dumnezeul creator; pot vedea purtătorii Cuvîntului, şi văd Cuvîntul Însuşi, şi ştiu ceasul în care noi trăim, şi timpul recoltatului este aici.

E-163 Scumpe Dumnezeule, nu lăsa să ne întoarcem spatele la Acesta, pentru vreo prostie din lume, ci lasă-ne în seara aceasta să-l primim pe El cu toată inima noastră. Doamne, crează în mine un duh bun, Duhul Vieţii, ca eu să pot crede toate Cuvintele Tale, şi să accept pe Isus Cuvîntul, acelaşi ieri, azi, şi-n veci, şi să cred astăzi porţiunea care a fost împărţită pentru această epocă. Admite aceasta, Doamne. Eu o cer în Numele lui Isus.

E-164 Şi acum eu am să vă întreb pe fiecare, aşa cum sînteţi aici şi vă gîndiţi la aceasta, cu adevărat sincer. Noi nu avem o biserică la care voi să aderaţi. Noi avem un bazin acolo jos în care să fiţi botezaţi, "Atît de mulţi cîţi au crezut au fost botezaţi," dacă voi nu aţi fost încă botezaţi prin botezul Creştin. Aceea nu înseamnă prin stropire, turnare; aceea înseamnă prin scufundare. Nu într-un titlu de Tată, Fiu, Duh Sfînt, ci în Numele lui "Isus Cristos," aşa cum biserica întreagă a fost botezată, pînă cînd biserica Catolică în 303 a introdus trei dumnezei şi trei forme de botez, în titlurile unei trinităţi. Dacă voi nu l-aţi avut pe acela încă, mîine dimineaţă la ora zece există robe şi alte lucruri aşteptîndu-vă acolo jos.

E-165 Nu vreţi să veniţi şi să vă uniţi cu Isus Cristos, nu cu noi. Noi nu avem o biserică nici măcar aici să aibe grijă de voi. Duceţi-vă la orice biserică vreţi, de oriunde veniţi voi, dar, vă rog, credeţi acest Cuvînt. Credeţi voi aceasta? Spuneţi, "Amin." [Adunarea, "Amin." – Ed.] Dumnezeu să vă buinecuvinteze. Fie ca voi să faceţi...

E-166 Dacă există ceva cu ce vă putem ajuta, noi sîntem aici s-o facem.

E-167 Acum, eu ştiu că sînt bolnavi aici. Timpul nostru s-a dus de la noi, în seara aceasta, pentru un rînd de rugăciune. Poate noi îl vom avea, totuşi. Eu vreau ca fiecare din voi să facă ceva pentru mine. Voi şedeţi aproape de cineva; puneţi-vă mîinile peste persoana aceea.
Şi fără îndoială că tu îţi pui mîinile peste un vultur, poate un vultur care a mîncat ceva hrană de corb pe undeva; s-a îmbolnăvit din ea. Ei nu o mai vor. Ei vor să iese afară din aceasta. Ei sînt scîrbiţi şi obosiţi de aceasta. Şed aici în seara aceasta şi văd ce pot într-adevăr să mănînce vulturii, Cuvîntul, şi au un Cristos viu trăind printre ei, arătîndu-Se viu, acelaşi ieri, azi, şi în veci. Ei nu vor să fie moştenitori cu pleava; ea urmează să fie arsă. Toate paiele şi lucrurile urmează să fie arse. Combina vine să bată Grîul afară. Tu vrei să fii Grîu.

E-168 Acolo sînt cîţiva dintre ei care sînt bolnavi, unii din ei bolnavi fizic. Eu vreau ca tu să te rogi, vulturule. Roagă-te pentru fratele tău, sora vultur de acolo, aşa cum eu mă rog pentru voi aici. Fie ca Duhul lui Dumnezeu să vină peste voi.

E-169 Amintiţi-vă, eu vă dau Hrana vulturilor, promisiunea lui Dumnezeu. El îşi numeşte profeţii Lui, "vulturi." El se numeşte pe Sine un Vultur, El este Iehova Vulturul. Şi în timp ce voi vă aveţi mîinile aşezate unul peste altul, rugaţi-vă pentru ei.

E-170 Tatăl nostru Ceresc, Cuvîntul Tău a spus, ultima însărcinare pe care Tu ai dat-o Bisericii Tale, era, "Mergeţi în toată lumea, şi predicaţi Evanghelia," ordinele generale, "cel ce crede şi este botezat va fi mîntuit; cel ce nu crede va fi condamnat. Aceste semne îi vor urma pe acei care cred; în Numele Meu ei vor scoate draci; ei vor vorbi în limbi noi; dacă ei vor bea ceva de moarte, aceasta nu-i va vătăma; dacă ei vor lua în mînă şerpi, ei nu-i vor vătăma; şi dacă ei îşi vor pune mîinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa."
O Iehova Vultur, hrăneşte pe micuţii Tăi în seara aceasta din Cuvîntul acela, Doamne. Ei sînt în nevoie. Aceasta este dieta de care ei au nevoie. Asta este ce ei au nevoie, să cunoască care este Hrana, ce este AŞA VORBEŞTE DOMNUL.

E-171 Tu ai promis, că dacă-şi vor pune mîinile unul peste altul, că ei se vor însănătoşa. O Doamne Dumnezeule, ia toate îndoielile şi ideile de corbi departe de la noi acum. Iar noi ne hrănim solemn din Hrana Vulturului, din Cuvîntul lui Dumnezeu.

E-172 Lasă ca fiecare duh necurat care este în aceşti oameni, fiecare duh de îndoială, fiecare duh de frică, fiecare alipire denominaţională, fiecare obicei, fiecare boală, fiecare maladie care este printre oameni, să plece. În Numele lui Isus Cristos, fie ca acestea să iese afară din acest grup de oameni. Şi fie ca ei să fie liberi din această oră înainte, ca ei să poată mînca Hrana Vulturului care noi credem că Tu o vei trimite în decursul săptămînii, Doamne, rupînd deschis acele Peceţi şi arătîndu-ne tainele acelea care au fost ascunse de la întemeierea lumii, aşa cum Tu ai promis. Ei sînt ai Tăi, Tată. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-173 Toţi cei ce cred şi acceptă, ridicaţi-vă în picioare, şi spuneţi, "Eu cred. Eu accept. Ceea ce Dumnezeu mi-a promis, eu primesc." [Adunarea se ridică cu un glas de acceptare – Ed.]
Domnul să vă binecuvinteze. Aceasta-i minunat. Fiecare persoană stă în picioare! Aceasta-i bine.
Un ton, Eu Îl Iubesc. Să-i cîntărn acest imn Lui atunci, "Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc deoarece El m-a iubit mai întîi." Toţi împreună acum.
Eu Îl iubesc, (dacă da, atunci să ne ridicăm mîinile) eu Îl iubesc
Deoarece El m-a iubit mai întîi
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-174 Oh, nu este El minunat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Să dăm mîinile unii cu alţii. Frate, vultur, doar întoarce-te în jur, soră, daţi mîinile, aşa cum cîntărn aceasta.
Eu Îl iubesc, ...
Frate, vultur! Frate vultur! Frate, vultur, slujind Cuvîntul!
Charlie, cum eşti tu? Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Bucuros să te văd! Dumnezeu să te binecuvinteze, frate. Dumnezeu să te binecuvinteze, frate, vultur. Dumnezeu să te binecuvinteze.
Pe lemnul Calvarului.
Să ne ridicăm mîinile din nou spre El.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Deoarece El m-a iubit mai întîi... (şi El v-a făcut, un vultur)
Şi a plătit salvarea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-175 Cum veţi şti voi, cum va şti lumea că voi îl iubiţi pe Isus? Cînd ne iubim unul pe altul. În acest fel lumea... Vedeţi, Dumnezeu vede credinţa voastră; lumea vede acţiunea voastră. Iubiţi-vă unul pe altul acum. Fiţi buni unul cu altul. Vorbiţi unul cu altul. Fiţi răbdători unul cu altul.
Şi orice instrucţiuni în continuare pe care vi le putem da, botezul, căutarea Duhului Sfînt... Noi nu avem ceva camere pe aici m care să facem aceasta, voi înţelegeţi. Chemarea la altar, dacă Dumnezeu v-a convins că Acesta este corect, căci Isus Cristos este acelaşi ieri, azi, şi în veci, şi voi vreţi să vă uniţi cu El, mergeţi şi fiţi botezaţi în Numele Lui, mîine. Acolo vor fi oameni acolo care să vă instruiască. Orice putem noi face ca să vă ajutăm, noi vom face.
Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc
Voi cei de la telefoane acum, Tucson, acolo în California, sus departe în Est, ridicaţi-vă mîinile, afară departe în... ? ... Lăudaţi-L!
A plătit salvarea mea
Cine va elibera? [Fratele Branham vorbeşte cu cineva pe platformă – Ed.] Acum, pînă mîine seară, eu vă predau pe Fratele Neville, păstorul nostru.