E-1 Să ne aplecăm capetele pentru rugăciune.
Scumpe Tată Ceresc, noi auzim această cântare despre Crede Numai, aceasta ne face să cunoaştem că aceea este tot ce trebuie noi să facem ca să moştenim oricare din promisiunile lui Dumnezeu, doar să le credem. Căci este scris, "Toate lucrurile sunt posibile pentru acei care cred." Aşa cum strigăm, ca omul care avea copilul epileptic, "Doamne, eu cred! Ajută Tu necredinţei mele."

E-2 Noi Îţi mulţumim pentru puterea Ta mare, marea Ta descoperire despre Tine pentru noi în aceste zile din urmă. Aceasta face inimile noastre cele mai fericite şi bucuroase, să ştim că noi am venit în contact cu Dumnezeul cel viu; Care adevereşte aceasta drept înapoi în fizic, dovezile materiale, aşa cum El a făcut în zilele care au trecut, şi aşa cum El a promis pentru această zi. Noi suntem aşa de recunoscători faţă de Tine, Dumnezeul nostru. Această zi întunecată unde nimeni nu pare să ştie încotro să meargă, noi suntem aşa de bucuroşi că am aflat zona de siguranţă, refugiul.

E-3 Acum, binecuvântează-ne în seara aceasta, Doamne, în timp ce vorbim din Cuvântul Tău. Şi promisiunile care ne sunt date, fie ca noi să le nutrim în inimile noastre, să le îndrăgim cu reverenţă, şi să ne supunem lor cu disciplină evlavioasă reală. Căci noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-4 [Cineva vorbeşte Fratelui Branham – Ed.] O ofertă din dragoste? Ei nu trebuiau-ei nu trebuiau să facă asta. Cine a făcut asta? Tu eşti vinovatul? Eu mă luam de administrator. El a zis că el a luat o ofertă de dragoste pentru mine. El nu trebuia să facă aceea. Eu apreciez aceasta, Dumnezeu ştie asta, dar eu-eu nu vin pentru aceea. Vă mulţumesc. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze. Eu voi face tot ce pot eu. Eu îi voi pune chiar în misiuni străine, aşa ca să ştiu că aceasta va merge pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Şi dacă Domnul va voi, eu îi voi lua, eu însumi, acolo în ţări, să aduc aceeaşi Evanghelie cu care voi şedeţi, la care ascultaţi în această săptămână, atunci eu ştiu că aceasta se va face în felul în care voi aţi crezut-O. Domnul să mă ajute să o fac.

E-5 Eu sunt foarte recunoscător pentru marea audienţă din această săptămână, şi pentru voi toţi oamenii care sunteţi conectaţi în seara aceasta din nou cu-firele de telefon. Şi noi suntem recunoscători pentru fiecare din voi.

E-6 Billy mi-a spus în această dimineaţă, el a zis, "Tati, dacă tu ai fi venit cu mine în această dimineaţă, devreme, chiar după ce s-a făcut de ziuă, şi să stai aici afară în jurul acestor locuri şi să vezi mamele hrănindu-şi copilaşii în maşină, oamenii aceia sărmani stând în ploaia aceea, aşteptând ca uşile să se deschidă!" Voi vedeţi ce făţarnic aş fi dacă v-aş spune altceva decât Adevărul? Eu aş fi într-adevăr o persoană necinstită. Uneori eu trebuie să rănesc, dar nu este pentru că eu vreau să o fac, este pentru că... Nu sunt eu cel care răneşte. Este Adevărul cel care răneşte. Şi eu-eu... Dar eu cred că acela este motivul pentru care veniţi, deoarece eu sunt extrem de sincer cu voi, şi fac tot ce pot să vă ajut. Domnul să vă ajute pe fiecare din voi.

E-7 Şi acum eu vreau să mulţumesc oamenilor pentru frumoasa lor cooperare, oamenii din oraş de aici, de asemeni, care ne-au dat, ne-au lăsat să avem închirierea acestei şcoli, acest auditoriu şi sala de gimnastică. Şi eu vreau să mulţumesc oficialităţilor dacă sunteţi aici. Şi de-asemeni eu vreau să mulţumesc lui Houston Calvin, care este custodele de aici, pentru frumoasa lui cooperare ajutându-ne să obţinem aceasta şi fiind cu noi în fiecare seară.

E-8 Noi mulţumim forţei de poliţie din Jeffersonville pentru că au venit aici şi au vegheat, cu un foarte mic cost. Eu cred că în jur de doi dolari pe oră, că poliţia a fost pusă aici într-o datorie specială, să parcheze maşinile, să vadă că acolo nu era ... nu s¬a întâmplat nimic, şi totul era în regulă. Noi suntem recunoscători oamenilor pentru aceea. Şi către cei-cei, de asemeni, inginerul de aici din-comitet, eu l-am observat. Şi toţi cei care sunt afiliaţi cu aceasta, noi suntem desigur recunoscători faţă de voi.

E-9 Eu mulţumesc la fiecare şi la toţi dintre voi pentru daruri. Billy doar mi-a adus, în această după-masă, un-un dar, câteva din ele, şi cutii, bomboane, şi aşa mai departe. Şi unul din ele era-Fericirile, cu tabloul lui Cristos lucrat în el-el, Predica de pe Munte. Şi acesta desigur a fost frumos. Eu desigur vă mulţumesc. Şi aşa de multe lucruri, eu nu ştiu cum să vă mulţumesc pentru aceasta. Şi apoi, de asemeni, pentru a voastră-a voastră sponsorare, finanţând adunarea, noi desigur apreciem aceasta, cu toată inima noastră. Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare, din belşug.

E-10 Billy a zis, acolo erau mulţi oameni, care aţi cerut interviuri particulare în acest timp. Şi mulţi au cerut şi au avut copii mici să fie dedicaţi. Oh, cum aş vrea să fac aceea!
Dar, voi vedeţi, când eu vin în acest timp, este aşa de urgent. Eu trebuie să stau drept, tot timpul, în studiu, acest Cuvânt şi rugăciune, pentru ca să aduc aceste Mesaje. Vedeţi, ele nu sunt... Ele sunt-ele sunt extraordinare pentru noi, deoarece aceasta este aflarea vaiei lui Dumnezeu şi apoi vorbim lucrurile. Şi toate acelea trebuie să se întâlnească împreună, şi să cer lui Dumnezeu care din ele să deschid.

E-11 Acum, cu voia Domnului, noi vom fi din nou înapoi curând, îndată ce putem să găsim o zi. Am făcut o-o moţiune, sau-sau am spus ceva despre Paşte. Mai bine să cercetez aceea, deoarece eu cred că am o planificare în California cam pe la timpul acela. Astfel aceea poate fi greşit. Oricum, când ne reîntoarcem din nou la tabernacol, vă vom trimite o carte poştală, şi biserica, şi-şi vă v-a da-data şi timpul. Apoi eu voi, poate la timpul acela, din nou...

E-12 Eu nu am pus nici un timp pentru rugăciune pentru bolnavi. Noi nu am avut nici un serviciu în care să-i aducem pe oameni sus să ne rugăm pentru ei. Noi i-am trimis afară. Şi fraţii noştri de aici au predicat. Fratele Lee Vayle şi Fratele... Ceilalţi fraţi au predicat, şi s-au rugat pentru bolnavi, şi au făcut botezul în apă, botezând, mai degrabă, şi m-au lăsat să stau singur cu Cuvântul. Noi mulţumim acestor bărbaţi. Ei au făcut o lucrare galantă.

E-13 Există aşa de mulţi prieteni aici pe care aş vrea să-i întâlnesc. Eu privesc în jos şi văd pe John şi Earl. Şi acolo este Doctor Lee Vayle, unul din administratorii campaniei. Fratele Roy Borders. Acei bărbaţi, eu nici măcar nu am... Eu nici măcar nu am ajuns mai mult decât să le dau mâna. Eu nu am avut nici o şansă. Mă gândesc la prietenii mei din Kentucky, şi de aici din jur, şi prieteni predicatori, cum mi-ar place să dau mâna cu ei! Fratele Blair, l-am observat aici ziua trecută. Şi mulţi dintre oamenii aceia pe care eu-eu îi iubesc, şi ei au fost la câteva adunări, şi eu nici măcar nu am dat mâna cu ei. Eu-eu încerc... Nu este din cauză că nu vreau să fac asta; este deoarece nu am timp să o fac, şi eu doar mă grăbesc.

E-14 Dedicând bebeluşii, sigur. Propriul meu fiu, nepoţelul meu trebuia să fie dedicat la această adunare. Eu nu am avut timp să o fac; micuţul David. Eu sunt bunic, de două ori acum. Astfel, Dl. May, dacă el este aici în seara aceasta, care mi-a dat acel baston, se pare că eu urmează să-l folosesc destul de curând.

E-15 Astfel, şi i-am spus lui Billy, am zis, "Biblia a zis înmulţiţi¬vă şi umpleţi pământul, dar nu ţi-a fost dată ţie toată însărcinarea." Şi aceşti nepoţei apar repede.
Şi astfel, amintiţi-vă, nora mea era stearpă, de la început.
Ea nu putea să aibe copii. Şi într-o zi, plecând de la o adunare, Domnul mi-a vorbit şi a zis, "Loyce, tu vei naşte un fiu. Domnul te-a binecuvântat. Boala ta de femei s-a dus." Micuţul Paul a fost născut, cu nouă luni mai târziu.

E-16 Cu două luni înainte de a veni acest bebeluş pe scenă, eu şedeam, mâncam micul dejun într-o dimineaţă, la masă, şi Loyce şi Billy şedeau de cealaltă parte a mesei în faţa mea. Şi am văzut-o pe Loyce hrănind un bebeluş cu un roz... sau înfăşurat într-o pătură albastră. Şi Billy şedea în colţ, hrănind pe micuţul Paul. Am zis, "Billy, eu tocmai am văzut o vedenie. Loyce hrănea un bebeluş învelit într-o pătură albastră."
El a zis, "Acolo mi se duce călătoria de vânătoare. Aceea este chiar de acum în nouă luni."
Cu unsprezece luni mai târziu, micuţul David a fost născut.
Şi eu nu am fost în stare să-l dedic încă Domnului, şi nu voi fi până când ne reîntoarcem din nou. Astfel voi vedeţi ce este aceasta.

E-17 Cum iubesc eu oamenii şi părtăşia lor! Dar fraţii noştri s¬au rugat pentru bolnavi, şi eu ştiu că acesta este un succes. În fiecare seară ne-am rugat pentru bolnavi, unul punându-şi mâinile peste celălalt, noi toţi împreună, care în felul acela prinde întregul scop. Dar poate, dacă va voi Dumnezeu... Eu o voi însemna pe carte, dacă o vom trimite. Venind înapoi, mi-ar place să dedicăm cam două sau trei zile, din nou, doar să ne rugăm pentru bolnavi şi să facem ce putem în felul acela. Acum, şi eu mulţumesc oamenilor pentru ajutorul lor, din nou.

E-18 Acum eu doar vreau să comentez, doar un moment, asupra-asupra Mesajului de dimineaţă. Nu există îndoială, că eu nu am terminat complet cu el, dar eu cred că voi înţelegeţi. Şi sunt sigur că voi nu aţi... Voi nu veţi şti niciodată ce era aceea pentru mine să fac.

E-19 Acum, aceasta pare foarte simplu pentru voi. Dar, voi, voi vedeţi ce faceţi? Tu iei locul lui Dumnezeu, să pronunţi Ceva. Şi înainte ca eu să fac aceea, aceasta trebuie să vină un răspuns de la Dumnezeu. Şi El trebuie să vină jos, şi El în mod vizibil S-a arătat, şi a dat Descoperirea. De aceea, vedeţi, aceasta este către Biserică. Şi amintiţi-vă, eu am zis, "Acestea, aceasta ce am zis, era numai către Biserică."

E-20 Şi astfel pentru ca voi să aveţi încredere şi să ştiţi, că era acelaşi Dumnezeu care mi-a spus acolo sus unde nu erau veveriţe. "Vorbeşte, şi spune unde vor fi ele." Şi chiar de trei ori s-a întâmplat. Acum, dacă El poate prin acelaşi cuvânt să creeze ceva care nu este acolo, cu cât mai mult va ţine Acesta tare în Ziua Judecăţii! Vedeţi? Oamenii au fost acolo să vadă aceste lucruri, şi să cunoască. Aşa cum a zis Pavel, în zilele care au trecut. Acolo erau oameni cu el, care-care au simţit cutremurul de pământ; şi nu au auzit glasul, dar ei-ei au văzut-Stâlpul de Foc.

E-21 Aceasta mi-a făcut bine, totuşi, după ce s-a terminat; să văd soţi şi soţii, care eu ştiu că sunt Creştini veritabili, îmbrăţişându-se unii pe alţii şi plângeau.

E-22 Şi ascultaţi, prieteni, Dumnezeu confirmă Cuvântul Său cu semne şi adeveriri, să dovedească că Acesta este corect, Cuvântul vorbit. Acum amintiţi-vă, Lumina aceea care era în Norul acela, care a dat Descoperirea. Eu eram... Fetiţa mea mi-a spus, Sarah de aici, că atunci când ei ...
Şcoala aceea acolo în Arizona se uitau sus acolo la cerul fără nori, şi au văzut acest Nor misterios pe muntele acela, mergând în sus şi-n jos, cu un Foc de chilimbar arzând în El. Profesorul a eliberat clasele şi şcoala, şi i-a adus afară în faţă, şi a zis, "Aţi mai văzut vreodată ceva ca acela? Priviţi felul cum este acolo."
Amintiţi-vă, aceea era aceeaşi Lumină galbenă care este pe stâncă. Astfel este acelaşi Dumnezeu, aceeaşi Descoperire, a zis, "Spune-le să facă aceasta." Este ceea ce v-am spus în această dimineaţă, astfel acolo este Aceasta.

E-23 Dacă se întâmplă ca bunul meu prieten, Fratele Roy Roberson, să asculte înăuntru la Tucson. Roy, îţi aminteşti, în zilele trecute, viziunea pe care ai văzut-o când noi eram afară stând pe munte? Tu ai venit la mine, şi Norul acela era peste vârf? A venit păşind în jos, tu ştii ce ţi-a spus El; şi eu ţi-am spus la casa aceea, ziua trecută? Aceasta este, Roy. Nu te mai îngrijora, fiule. S-a terminat.

E-24 Tu doar nuştii ce înseamnă aceea! Acesta este har. El te iubeşte. Şi tu Îl iubeşti, cu umilinţă să-L slujeşti şi să I te închini tot restul zilelor tale. Fii fericit, mergi înainte şi trăieşte aşa cum eşti. Dacă tu eşti fericit, continuă în felul acela. Să nu faci niciodată nimic greşit din nou, în felul acela. Doar mergi înainte. Este harul lui Dumnezeu.

E-25 Acum eu vreau să mă rog din nou înainte ca noi să intrăm în Cuvânt. Câţi se vor ruga pentru mine? Eu doar merg de la adunare la adunare. Vă veţi ruga?
Voi ştiţi, mi-ar place să vă cânt o mică cântare, noi toţi împreună, înainte să mergem la Cuvânt. Doar să... aşa ca noi să cunoaştem pe Dumnezeu... Doar o mică dedicaţie. Aţi auzit vreodată această mică cântare, El Vă Poartă De Grijă? "Prin strălucirea soarelui şi întristare, El vă poartă de grijă."

E-26 Micuţa doamnă vine sus la pian. Păi, eu vreau să-i mulţumesc acestei doamne micuţe, de asemeni. Eu nici măcar nu ştiam cine era ea. Este fiica unui diacon de aici. Eu desigur... fetiţa Fratelui Wheeler. Ea a crescut mare acum. Ea era o mititică mică care şedea pe genunchii mei, nu de mult, iar acum ea este o femeie tânără. Astfel eu desigur îi mulţumesc că ea şi-a folosit talentul în muzică, şi acum ea cântă foarte dulce. Vrei să ne dai tonul, soră? Acum noi cu toţii.
El vă poartă de grijă,
El vă poartă de grijă;
Prin strălucirea soarelui sau umbră,
El vă poartă de grijă.
Voi iubiţi aceea? Să o cântăm din nou, toţi împreună.
El vă poartă de grijă,
El vă poartă de grijă;
Prin strălucirea soarelui sau umbră,
El vă poartă de grijă.
Frate Dauch, El o face pentru tine, de-asemeni, frate. Nu-L iubiţi voi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]
Să ne aplecăm capetele acum.

E-27 Scumpe Dumnezeu Graţios, cu această notiţă de aici de câteva lucruri să zic oamenilor, şi înapoi din nou să mă refer înapoi la azi dimineaţă, căci aceea este ce au venit oamenii să audă. Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să laşi pe oameni să vadă că Dumnezeu iubeşte şi poartă de grijă. Şi că nu eu am fost acela care a dat Aceea, Doamne, aceasta a fost adeverit că era Adevărul. Astfel mă rog, Scumpe Dumnezeule, ca dragostea Ta să rămână întotdeauna printre oameni. În seara aceasta, să trebuiască să ne despărţim să mergem la casele noastre diferite, aceasta-aceasta ne trage, ceva, adânc, Doamne. Mă rog ca Tu să binecuvântezi pe aceşti oameni.

E-28 Acum aşa cum ne apropiem de Cuvânt, în rugăciune, şi ne apropiem de Cuvântul scris, noi cerem ca Tu să iei acest Cuvânt scris şi să-L faci viu pentru noi în seara aceasta. Şi când noi părăsim această clădire în seara aceasta să ne despărţim să mergem la casele noastre diferite, fie ca noi să zicem ca cei ce veneau din Emaus, care au umblat cu El toată ziua şi totuşi nu L-au cunoscut; dar când El i-a dus în cameră în seara aceea, şi toate uşile s-au închis, El a făcut ceva tot aşa cum El a făcut înainte de răstignirea Lui. Prin aceea, ei au ştiut că El a înviat din nou.
Fă aceasta din nou în seara aceasta, Doamne. Acordă-ne aceasta, în timp ce uşile sunt închise, şi micul Tău grup de aici este aşezat, aşteptând. Şi, Tată, când noi mergem la casele noastre, noi vom spune cum au spus ei, "Nu ne ardeau inimile în noi aşa cum El ne vorbea pe drum! " Noi ne predăm pe noi, şi totul, în A mâinile Tale, Doamne. Fă cu noi aşa cum Tu vezi potrivit. În Numele lui Isus. Amin.

E-29 Acum să intrăm drept în serviciu acum, repede. Deschideţi acum cu mine, dacă vreţi, în Cartea despre Evrei, şi o altă descoperire asupra Mesajului. Noi vom vorbi doar pentru câteva momente în seara aceasta, cu voia Domnului. Şi apoi în timp ce citim primele trei versete din Evrei 7:1 la 3, şi apoi vom comenta asupra acesteia. Şi noi nu ştim ce va face Domnul; noi nu ştim. Singurul lucru pe care-l facem este doar să credem, să veghem, să ne rugăm. Este adevărat? Şi credem că "El va face totul să lucreze împreună pentru binele celor care-L iubesc," deoarece El a promis să o facă.
Căci acest Melchisedec, împărat al Salemului, preot al Dumnezeului cel preaînalt, care l-a întâlnit pe Abraham întorcându-se de la măcelul împăraţilor, şi l¬a binecuvântat;
Căruia de asemeni Abraham i-a dat a zecea yarte din toate; întâi fiind prin interpretare Împăratul neprihănirii, şi după aceea de asemeni Împăratul Salemului, care este, Împăratul păcii;
Să citim puţin mai departe.
Fără tată, fără mamă, fără obârşie, ... nici început de zile, sau sfârşit de viaţă; dar făcut ca Fiul lui Dumnezeu; rămâne un preot continuu.

E-30 Gândiţi-vă la această mare Persoană, despre cât de mare trebuie să fie acest Om! Şi acum, întrebarea este, "Cine este acest Om?" Teologii au avut diferite idei. Dar de la deschiderea celor Şapte Peceţi, Cartea tainică care a fost tainică pentru noi... Conform cu Apocalipsa 10:1 la 7, toate tainele care au fost scrise în această Carte, care au fost ascunse în jos prin epoca reformatorilor, trebuie să fie aduse la vedere prin îngerul ultimei epoci a bisericii. Câţi cunoaşteţi că aceea este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Aceea este adevărat, trebuie să fie aduse. Toate tainele din Cartea tainică trebuie să fie descoperite la mesagerul Laodicei din epoca aceea.

E-31 Văzând că există multă dispută despre această Persoană şi acest subiect, eu cred că ni se cuvine să pătrundem în aceasta, să aflăm Cine este acesta. Acum, există câteva şcoli de gândire despre El.
Una dintre şcoli este, pretinde, "El este doar un mit. El nu a fost de fapt o persoană."
Iar ceilalţi spun, că, "Aceasta era o preoţie, care era preoţia Melchisedec." Aceea este cea mai posibilă, care ţine mai mult de partea aceea decât cum fac ei către cealaltă, este deoarece ei spun că era o preoţie.
Aceasta nu poate fi aceea, pentru că în versetul 4, Acesta zice că El era o Persoană, un "Om." Astfel, pentru ca să fie o Persoană, El trebuie să fie o personalitate, un "Om." Nu un ordin; ci o Persoană! Astfel El nu era doar un ordin preoţesc, nici nu era El un mit. El era o Persoană.

E-32 Iar Persoana este Eternă. Dacă voi observaţi, "El nu avea tată. El nu avea mamă. El nu a avut nici un timp când El să fi început vreodată. Şi El nu a avut timp în care El să sfârşească vreodată." Şi oricine era Acesta încă este viu în seara aceasta, deoarece Biblia a spus aici, că, "El nu avea nici tată, nici mamă, nici început de zile, sau sfârşit de viaţă. Deci El ar fi trebuit să fie o Persoană Eternă. Este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] O Persoană Eternă! Deci aceasta putea să fie numai o Persoană, care este Dumnezeu, deoarece El este Singurul care este Etern. Dumnezeu!

E-33 Acum, în Întâi Timotei 6:15 şi 16, dacă v-ar place să citiţi aceea cândva, aş vrea ca voi să o citiţi.
Acum, lucrul pe care eu îl susţin este, că, El era Dumnezeu, deoarece El este singura Persoană care poate fi nemuritoare. Şi acum, Dumnezeu Se schimbă în Persoană; aceea este ceea ce El era, "Fără tată, fără mamă, fără început de viaţă, fără sfârşit de zile."

E-34 Acum, noi aflăm în Scriptură că mulţi oameni învaţă că, "trei personalităţi în Dumnezeire." Astfel, voi nu puteţi avea o personalitate fără să fie o persoană. Este nevoie de o persoană să facă o personalitate.
Un predicator Baptist, cu câteva săptămâni în urmă, a venit sus, şi la casa mea, şi a zis, "Eu aş vrea să te îndrept asupra Dumnezeirii cândva când tu ai timp." M-a sunat, mai degrabă.

E-35 Am zis, "Eu am timp chiar acum, deoarece eu vreau să fiu drept, şi noi lăsăm la o parte toate celelalte, să o facem."
Şi el a venit sus, el a zis, "Frate Branham, tu înveţi că există doar un Dumnezeu."
Am zis, "Da, domnule."
El a zis, "Bine," a zis, "Eu cred că există un Dumnezeu, dar un Dumnezeu în trei Persoane."
Am zis, "Domnule, repetă aceea din nou."
El a zis, "Un Dumnezeu, în trei Persoane."

E-36 Eu am zis, "Unde ai mers la şcoală?" Vedeţi? Şi el mi-a spus un-un colegiu Biblic. Eu am zis, "Eu aş putea crede aceea. Tu nu poţi fi o persoană fără să fii o personalitate. Şi dacă tu eşti o personalitate, tu eşti o personalitate pentru tine însuţi. Tu eşti o fiinţă, separată individuală."
Şi el a zis, "Păi, nici măcar teologii nu pot să explice aceea."
Eu am zis, "Aceasta este prin descoperire."
Şi el a zis, "Eu nu pot accepta descoperirea."

E-37 Eu am zis, "Atunci nu există nici o cale ca Dumnezeu să ajungă vreodată la tine, deoarece, 'Aceasta este ascunsă de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi, şi este descoperită copilaşilor,' descoperită, descoperirea, 'descoperită pruncilor ca acelora care o vor accepta, învăţa."' Şi am zis, "Nu ar exista nici o cale ca Dumnezeu să ajungă la tine; tu te-ai închis de la El."
Toată Biblia este descoperirea lui Dumnezeu. Toată Biserica este zidită pe descoperirea lui Dumnezeu. Nu există nici o altă cale să cunoaştem pe Dumnezeu, numai prin descoperire. "La care Fiul Îl va descoperi." Descoperire; totul este descoperire. Astfel, a nu accepta descoperirea, atunci tu eşti doar un teolog rece, şi nu există speranţă pentru tine.

E-38 Acum, acum, noi aflăm că această Persoană "nu avea tată, nici mamă, nici început de zile sau sfârşit de viaţă." Acesta era Dumnezeu, en morphe.
Acum, lumea, cuvântul vine, cuvântul Grecesc, înseamnă, "schimbare," a fost folosit. Schimbându-Se, en morphe, dintr¬o persoană la... O persoană; cuvântul Grecesc acolo, en morphe, înseamnă... A fost luat din actul scenei, că o persoană îşi schimbă masca, să se facă un alt caracter.

E-39 Ca în-în şcoală, doar recent, cred eu, Rebekah, chiar înainte de absolvire, ei au avut una din piesele lui Shakespeare. Şi un tânăr trebuia să-şi schimbe hainele de câteva ori, deoarece el a jucat două sau trei roluri diferite; dar, aceeaşi persoană. El a venit afară, o dată, el era nemernicul; şi când el a venit afară data următoare, el a fost un alt caracter. Şi acum cuvântul Grecesc, en morphe, înseamnă că el "şi-a schimbat masca."

E-40 Şi aceea este ce a făcut Dumnezeu. Este acelaşi Dumnezeu tot timpul. Dumnezeu în formă de Tată, Duhul, Stâlpul de Foc. Acelaşi Dumnezeu a fost făcut trup şi a locuit printre noi, en morphe, adus afară astfel ca El să poată fi văzut. Şi acum acelaşi Dumnezeu este Duhul Sfânt. Tatăl, Fiul, Sfânt... nu trei Dumnezei; trei slujbe, trei acte ale unui Dumnezeu.

E-41 Biblia a zis, "Există un Dumnezeu," nu trei. Dar aceea este cum că ei nu pot... Voi nu puteţi să îndreptaţi aceasta şi să aveţi trei Dumnezei. Voi niciodată nu puteţi vinde aceea unui Iudeu. Eu vă spun asta. Unul care cunoaşte mai bine, el ştie că există numai un Dumnezeu.

E-42 Observaţi, ca şi sculptura, el ascunde, cu o-o mască peste ea. Aceea este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru această epocă. Aceasta a fost ascunsă. Toate aceste lucruri au fost ascunse, şi trebuie să fie descoperite în această epocă. Acum, Biblia zice că ele vor fi descoperite în vremurile de mai târziu. Este ca un sculptor care-şi păstrează piesa lui-lui de lucru toată acoperită până la timpul când el ia masca jos de pe ea şi acolo este ea.
Şi aceea este ceea ce a fost Biblia. Ea a fost o lucrare a lui Dumnezeu care a fost acoperită. Şi Ea a fost ascunsă de la întemeierea lumii, şi Ea este o taină înşeptită. Şi Dumnezeu a promis în această zi, în epoca acestei biserici Laodicea, că El va lua masca jos de pe toată lucrarea şi noi O putem vedea. Ce lucru glorios!

E-43 Dumnezeu, en morphe, s-a mascat în Stâlpul de Foc. Dumnezeu, en morphe, într-un Om numit Isus. Dumnezeu, en morphe, în Biserica Lui. Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi; bunăvoinţa lui Dumnezeu.
Sus Acolo, sfânt, nimeni nu putea să-L atingă, El s-a aşezat pe munte; şi chiar dacă un animal a atins muntele, trebuia să moară.
Şi apoi Dumnezeu a venit jos şi şi-a schimbat cortul Lui, şi a venit jos şi a locuit cu noi, a devenit unul din noi. "Şi noi L¬am apucat," a zis Biblia. Întâi Timotei 3:16, "Fără îndoială mare este taina evlaviei; căci Dumnezeu a fost manifestat în trup, atins cu mâinile." Dumnezeu a mâncat carne. Dumnezeu a băut apă. Dumnezeu a dormit. Dumnezeu a plâns. El a fost unul din noi. Frumos, simbolizat în Biblie!
Acela era Dumnezeu deasupra noastră; Dumnezeu cu noi; acum este Dumnezeu în noi, Duhul Sfânt. Nu a treia Persoană; aceeaşi Persoană!

E-44 Dumnezeu a coborât şi a devenit trup, şi a murit moartea, în Cristos; astfel ca El să poată curăţi Biserica, pentru ca să intre în ea, pentru părtăşie. Dumnezeu iubeşte părtăşia. De aceea a făcut El omul de prima dată, era pentru părtăşie; Dumnezeu locuieşte singur, cu Heruvimii.

E-45 Şi observaţi acum, El a făcut omul, şi omul a căzut. Astfel El a venit jos şi a răscumpărat omul, deoarece lui Dumnezeu îi place să i se închine. Tocmai cuvântul dumnezeu înseamnă "obiect de închinare."
Şi acesta care vine printre noi, ca un Stâlp de Foc, ca ceva care ne schimbă inimile, acela este acelaşi Dumnezeu care a zis, "Să fie lumină," şi a fost lumină. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-46 Acum, la început Dumnezeu a locuit singur, cu atributele Sale, despre care am vorbit azi dimineaţă. Acelea sunt gândurile Lui. Acolo nu era nimic, doar Dumnezeu singur, dar El avea gânduri.
Întocmai cum un mare arhitect poate aşeza jos, în mintea lui, şi desenează ceea ce el gândeşte aceasta este ceea ce urmează să-să zidească. Să creeze, acum, el nu poate crea. El poate lua ceva care a fost creat şi să o facă într-o formă diferită; deoarece Dumnezeu este singura cale... Singurul care poate crea. Dar el obţine în mintea lui ceea ce el urmează să facă, şi acelea sunt gândurile lui, acelea sunt dorinţele lui. Acum acesta este un gând, şi apoi el îl vorbeşte, şi acesta este atunci un cuvânt. Şi un-un cuvânt este...

E-47 Un gând, când este exprimat, este un cuvânt. Un gând exprimat este un cuvânt, dar el trebuie să fie mai întâi un gând. Astfel, acestea sunt atributele lui Dumnezeu; apoi acesta devine un gând, apoi un cuvânt.

E-48 Observaţi. Acei care au, în seara aceasta, Viaţă Eternă, erau cu El şi în El, în gândirea Lui, înainte să fi existat vreodată un Înger, stea, Heruvim, sau orice altceva. Aceea este Etern. Şi dacă tu ai Viaţă Eternă, tu ai fost întotdeauna. Nu fiinţa ta de aici, ci starea şi forma pe care Dumnezeul infinit...

E-49 Şi dacă El nu este infinit, El nu este Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să fie infinit. Noi suntem finiţi; El este infinit. Şi El era omniprezent, atotştiutor, şi atotputernic. Dacă El nu este, atunci El nu poate fi Dumnezeu. Cunoaşte toate lucrurile, toate locurile, din cauza omniprezenţei Lui. Atotştiutor Îl face omniprezent. El este o Fiinţă; El nu este ca vântul. El este o Fiinţă; El locuieşte într-o casă. Dar fiind atotştiutor, cunoscând toate lucrurile, Îl face omniprezent, deoarece El cunoaşte totul ce se petrece.
Nu poate fi nici o clipire de ochi a unui purice fără ca El să o ştie. Şi El a ştiut-o înainte să fi existat o lume, de câte ori o să-şi clipească ochii, şi câtă grăsime are în el, înainte de a fi vreodată o lume. Acela este infinit. Noi nu putem înţelege în mintea noastră, dar acela-i Dumnezeu. Dumnezeu, infinit!

E-50 Şi amintiţi-vă, voi, ochii voştri, statura voastră, orice eraţi voi, voi aţi fost în gândirea Lui la început. Şi singurul lucru ce sunteţi voi este expresia, cuvântul. După ce El l-a gândit, El l-a vorbit, şi aici sunteţi voi. Dacă aceasta nu este, dacă voi nu aţi fost în gândirea Lui, nu există nici o cale ca voi să fiţi vreodată acolo, căci El este Acela care dă Viaţă Eternă.

E-51 Vă amintiţi cum am citit Scripturile? "Nu cel ce voieşte, sau cel ce aleargă, ci Dumnezeu!" Şi ca predestinarea Lui să poată să stea adevărată, El putea alege, înainte de orice timp, cine. Dumnezeu este suveran în alegerea Lui. Aţi ştiut voi aceea? Dumnezeu este suveran.
Cine a fost acolo în urmă să-I spună o cale mai bună să facă lumea? Cine ar îndrăzni să-I spună că El îşi conducea treaba greşit?
Chiar tocmai-tocmai Cuvântul, Însuşi, foarte suveran.
Chiar descoperirea este suverană. "El descopere la cine vrea El să-i descopere." Tocmai descoperirea, însăşi, este suverană în Dumnezeu. Aceea este cum oamenii bat la lucruri, şi sar la lucruri, şi lovesc la lucruri, fără să ştie ce fac ei. Dumnezeu este suveran în lucrările Lui.

E-52 Acum noi Îl aflăm la început, atributele Lui. Şi, acum, voi aţi fost cu El atunci. Atunci este când Cartea Vieţii vine la vedere.
Acum, noi citim aici în Apocalipsa capitolul 13, versetul 8, că, "Fiara care vine pe pământ," în aceste ultime zile, "va amăgi pe toţi acei oameni pe pământ ale căror nume nu erau scrise în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii."

E-53 Gândiţi-vă la aceasta! Înainte ca Isus să se nască vreodată, cu patru mii de ani înainte de a veni El pe pământ, şi cu câteva mii de ani înainte ca voi să veniţi pe pământ; Isus, în gândirea lui Dumnezeu, a murit pentru păcatele lumii, şi Cartea Vieţii a fost făcută, şi numele vostru a fost pus în acea Cartea a Vieţii înainte de întemeierea lumii. Acela-i Adevărul Bibliei. Vedeţi, numele vostru a fost rânduit de Dumnezeu şi aşezat în Cartea Vieţii înainte de întemeierea lumii.

E-54 Voi aţi fost acolo în atributele Sale. Voi nu vă amintiţi aceasta, nu, deoarece voi sunteţi doar o parte din Viaţa Lui. Voi sunteţi o parte din Dumnezeu când voi deveniţi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.
Tot aşa cum sunteţi o parte din tatăl vostru pământesc!
Aceasta-i adevărat. Voi sunteţi. Bărbatul poartă hemoglobina, sângele. Şi când aceea a mers în-în ou, atunci voi deveniţi o parte din tatăl vostru; iar mama voastră este o parte din tatăl vostru, de asemeni; astfel voi toţi sunteţi o parte din tatăl vostru.
Glorie! Aceea lasă denominaţiunea afară, întru totul. Aha. Cu certitudine! Dumnezeu, în toate, singurul loc!

E-55 Observaţi acum atributul Lui. Atunci atributul a fost, întâi, Dumnezeu; gândul, atributul însuşi, totul în Unul, fără să fie exprimat. Apoi când El a exprimat, în al doilea rând, El a devenit atunci Cuvântul. "Şi apoi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi."

E-56 Sfântul Ioan capitolul 1 şi versetul 1, observaţi, acesta este, "La început." Dar, înainte, Eternul! Observaţi, "La început era Cuvântul." Când a început timpul, acesta era Cuvântul. Dar înainte ca acesta să fie Cuvânt, el era atribut, un gând. Apoi el a fost exprimat, "La început era," expresia, "Cuvântul."
Acum noi ajungem unde este Melchisedec. Aceea este Persoana aceasta misterioasă. "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu." "Şi apoi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi." Ţineţi aceea acolo acum, observaţi.

E-57 Prima Lui-Lui fiinţă era Duh, Dumnezeu, supranatural, în ordine, marele Etern. A doua, El a început să Se formeze înspre trup, într-o teofanie, aceasta este numită "Cuvântul; un trup." Acesta este atunci starea în care a fost El când L-a întâlnit pe Abraham, a fost numit Melchisedec. El era în formă de teofanie. Acum noi vom ajunge la aceea şi o dovedim în câteva minute, cu voia Domnului. El era Cuvântul.

E-58 O teofanie este ceva ce voi nu puteaţi vedea. Ea ar putea fi chiar aici acum, totuşi voi nu o puteţi vedea.
Este chiar ca, bine, ca televiziunea. Aceea este într-o altă dimensiune. Televiziunea; oamenii se mişcă chiar prin această cameră acum, cântând; acolo sunt culori, de asemeni. Dar ochiul este supus numai la cele cinci simţuri... Toată fiinţa voastră este supusă numai la cinci simţuri, adică. Şi voi sunteţi supuşi numai la ceea ce a fost limitată vederea să vadă. Dar există o altă dimensiune care poate fi văzută printr-o transformare, prin televiziune.

E-59 Acum, televiziunea nu fabrică o imagine. O televiziune numai o canalizează într-un circuit, şi apoi ecranul de televiziune o ia. Dar imaginea este acolo, de la început. Televiziunea a fost aici când Adam a fost aici. Televiziunea a fost aici când Ilie a şezut pe muntele Carmel. Televiziunea a fost aici când Isus din Nazaret a umblat pe malurile Galileii. Dar voi numai acum o descoperiţi. Ei nu ar fi crezut-o atunci în urmă. Tu ai fi fost un nebun dacă ai fi spus ceva ca aceasta. Dar acum a devenit o realitate.
Şi aşa este aceasta, căci Cristos este aici, Îngerii lui Dumnezeu sunt aici. Şi într-o zi, în marele Mileniu care vine, aceasta va fi doar mai mult real decât televiziunea sau orice altceva, deoarece ele sunt aici.

E-60 El Se descoperă în marea Sa formă de ceea ce El a pretins, ca El en morphes Însuşi în slujitorii Lui şi se dovedeşte pe Sine.

E-61 Acum, aici El este în formă de Duh. Şi apoi El vine în formă de un... de en morphe. Acum, El i-a apărut lui Abraham, en morphe. Când Abraham se întorcea de la măcelul împăraţilor, aici vine Melchisedec, a vorbit cu El.

E-62 Zilele trecute în ziarul Tucsonului, am citit un articol că acolo unde era o-o femeie conducând în jos pe stradă, eu cred cam cu vreo patruzeci, cincizeci de mile pe oră, şi ea a lovit un om bătrân cu un palton pe el. Ea a ţipat şi şi-a oprit maşina. Ea l-a aruncat în aer. Chiar afară în deşertul vădit! Şi ea a alergat înapoi să-l găsească, şi el nu era acolo. Astfel ce a făcut ea? Nişte oameni în urma ei au văzut aceasta întâmplându-se, au văzut cum bătrânul a zburat în aer, şi paltonul lui întorcânduse. Astfel ei au alergat înapoi să afle. Ei nu au putut găsi omul nicăieri. Ei au chemat forţa de poliţie. Poliţia a venit afară să examineze locul; acolo nu era nimeni.

E-63 Bine, fiecare din ei au mărturisit, "Maşina a bufnit, a lovit omul. El a mers sus în aer, şi fiecare a văzut aceasta." Martori, şi două sau trei maşini pline de ei, au văzut aceasta întâmplându-se. Au ajuns să afle, căci cu cinci ani în urmă, a existat un bătrân îmbrăcat într-un palton, lovit şi omorât în acelaşi loc.
Când tu pleci de aici, tu nu eşti mort. Tu trebuie să vii înapoi, chiar dacă tu eşti un păcătos şi să fii judecat după faptele făcute în trup. "Dacă acest cort pământesc se dizolvă, noi avem unul care aşteaptă." En morphe, acela-i cuvântul.

E-64 Acum, Dumnezeu, în această stare de... Este această stare a creaţiei Lui, mai târziu formată în trup, Isus. Din ce? De la marele început, Duhul, apoi a venit jos să fie Cuvântul, aducându-Se afară. Cuvântul încă nu se face pe Sine, acesta este doar vorbit, en morphe, mai târziu El devine trup, Isus, muritor, să guste moartea pentru noi toţi păcătoşii.

E-65 Când Abraham L-a întâlnit, El era Melchisedec. El desfăşoară aici ce vor face toate atributele la sfârşitul final, fiecare fiu al lui Abraham. Fiecare fiu al Credinţei va face absolut acelaşi lucru. Dar eu vreau să urmăresc cum trebuie noi să venim.

E-66 De asemeni, noi Îl vedem aici descoperit aici în Rut şi-şi Boaz, ca un Răscumpărător Rudenie, cum trebuia El să vină să fie trup.

E-67 Acum noi vedem atributul, fiii Duhului Său, încă nu au intrat în trupul în forma Cuvântului. Dar, o teofanie; acest trup este supus Cuvântului şi arvunei, aşteptând pentru garanţia, schimbării trupului.

E-68 Acum, diferenţa între El şi tine, ca un fiu. Vedeţi, El era, la început, Cuvântul, un trup en morphe. El a venit înăuntru şi a locuit în acela, în Persoana lui Melchisedec. Apoi, mai târziu, noi nu am mai auzit de Melchisedec, deoarece El a devenit Isus Cristos. Melchisedec a fost Preotul, dar El a devenit Isus Cristos. Acum, voi aţi ocolit aceea. Deoarece, în forma aceea, El a ştiut toate lucrurile, iar voi nu aţi fost în stare să le cunoaşteţi încă.
Voi veniţi ca Adam, ca mine, voi aţi devenit din atributul la trup, să fiţi ispitiţi. Dar când această viaţă se sfârşeşte aici, "Dacă acest cort pământesc se dizolvă, noi avem deja unul care aşteaptă." Acolo este unde mergem noi; acela este Cuvântul. Atunci noi putem privi înapoi şi vedem ce am făcut. Acum noi nu o înţelegem. Noi niciodată nu am devenit Cuvântul; noi doar am devenit omul carnal, nu Cuvântul.

E-69 Dar, şi priviţi, cu claritate o face clar, voi niciodată nu veţi fi Cuvântul dacă nu aţi fost un gând la început. Aceea dovedeşte predestinarea lui Dumnezeu. Vedeţi? Voi nu puteţi fi Cuvântul numai dacă sunteţi un gând. Voi trebuia să fiţi în gândire, mai întâi.
Dar, voi vedeţi, pentru ca să suportaţi ispitirea, voi a trebuit să ocoliţi teofania. Voi trebuia să veniţi aici jos în trup, să fiţi ispitiţi prin păcat. Şi apoi, dacă voi suportaţi, "Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi." Vedeţi, voi trebuia să fiţi mai întâi.

E-70 Şi apoi, voi vedeţi, El a venit chiar jos, pe linia obişnuită, de la atribut la... Înainte de întemeierea lumii, numele lui este pus în cartea Vieţii Mielului. Apoi, din acela, El a devenit Cuvântul, teofania, care putea să apară, să dispară. Şi apoi El a devenit trup şi s-a întors înapoi din nou, a înviat acelaşi trup într-o stare glorificată.
Dar voi aţi ocolit teofania şi aţi devenit om de carne, să fiţi ispitiţi de păcat. Şi apoi, "Dacă acest cort pământesc se dizolvă, noi avem unul care deja aşteaptă." Noi încă nu avem trupurile.

E-71 Dar, priviţi! Când trupul acesta primeşte Duhul lui Dumnezeu, Viaţa nemuritoare în lăuntrul vostru, ea aruncă trupul acesta în supunere lui Dumnezeu. Aleluia! "Cel ce este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat; el nu poate păcătui." Romani 8:1, "De aceea nu există acum nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus; ei nu umblă după fire, ci după Duh." Ia te uită. Vedeţi, aceea aruncă trupul vostru supus.
Voi nu trebuie să spuneţi, "Oh, dacă aş putea numai să mă las de băutură! Dacă aş putea doar..." Doar intraţi în Cristos, şi toate s-au dus, vedeţi, vedeţi, deoarece trupul vostru este supus Duhului. Nu mai este supus lucrurilor lumii; ele sunt moarte. Ele sunt moarte; păcatele voastre sunt îngropate în botez, şi voi sunteţi o creaţie nouă în Cristos. Şi trupul vostru, devenind supus Duhului, încearcă să trăiască un fel corect de viaţă.

E-72 Ca şi voi femeile care pretindeţi că aveţi Duhul Sfânt, şi mergeţi aici afară şi purtaţi pantaloni scurţi şi lucruri, cum aţi putea să o faceţi? Cum ar putea Duhul lui Dumnezeu din voi să vă permită vreodată să faceţi un astfel de lucru ca acela? Aceasta doar nu poate să fie aşa. Cu certitudine, nu poate fi. El nu este un duh murdar; El este un Duh sfânt.

E-73 Şi atunci când voi deveniţi supuşi Duhului acela, acesta vă aruncă toată fiinţa supusă Duhului acela. Şi Duhul acela nu este nimic în lume decât acest Cuvânt Sămânţă manifestat, sau însufleţit, aleluia, făcut viu. Şi când Biblia a zis, "Nu face aceasta," acel trup repede se întoarce la El. Nu există nici o întrebare.
Şi ce este aceasta? Este arvuna învierii. Acest trup va fi înviat din nou, deoarece acesta deja a început. El a fost odată supus păcatului, şi murdăriei şi corupţiei, dar acum el are arvuna; el este schimbat Ceresc. Acum, acela este zălogul că voi veţi merge în Răpire. El este zălogul.

E-74 O persoană bolnavă zăcând, murind, nimic nu a rămas decât moartea; aceea este tot ce se poate întâmpla. Am văzut oameni numai umbre, mâncaţi deja de cancer şi tuberculoză; şi să vezi persoanele acelea, cu puţin timp după aceea, perfect normal şi tari. Dacă nu există vindecare Divină, atunci nu există înviere, deoarece vindecarea Divină este arvuna învierii. Amin!

E-75 Voi ştiţi ce sunt banii de arvună, nu-i aşa? Este plata de avans. "El a fost rănit pentru fărădelegile noastre; prin rănile Lui suntem vindecaţi." Observaţi ce minunat! Noi Îl iubim.

E-76 Acum, acest trup este supus Duhului. Încă nu a intrat în formă de Cuvânt, dar noi încă suntem în formă de trup, dar supuşi Cuvântului. Moartea în trup ne va duce acolo.

E-77 Doar acelaşi lucru, gândiţi-vă la un copilaş mic. Voi puteţi să luaţi o femeie, nu contează cât este ea de rea, când ea este însărcinată şi urmează să fie mamă. Priviţi, înainte de a fi născut bebeluşul acela, mie nu-mi pasă cât de crudă era femeia, ea devine foarte bună. Există ceva referitor la sunetul ei... pare evlavios, să vezi o mămică urmând să devină mamă, prin bebeluş. De ce este aceasta? Acel trup micuţ, acum, el încă nu este viu, vedeţi, singurul lucru care este el e doar carne şi muşchi. Acea săritură mică, aceia sunt doar muşchi care zvâcnesc. Dar când el iese din pântece, Dumnezeu suflă suflarea de viaţă în el, şi atunci el strigă. Vedeţi, tot aşa-aşa de sigur cum acolo este un trup natural fiind format, există un trup spiritual care să-l primească îndată ce el ajunge aici.

E-78 Apoi, când un om este născut din nou, din Cer, el devine un bebeluş duh în Cristos.
Şi, apoi, când această haină de carne a căzut, există un trup natural, teofanie, un trup care nu-i făcut de mâini, nici născut de o femeie, la care mergem noi.
Atunci trupul acela se reîntoarce şi ia trupul glorificat. Acela-i motivul că Isus a mers în iad când El a murit, şi a predicat la sufletele care erau în închisoare; s-a întors înapoi în acea teofanie. Oh, minunat! Mulţumim lui Dumnezeu!

E-79 Doi Corinteni 5:1, "Dacă acest trup pământesc se dizolvă, acest cort pământesc, noi avem un altul." Vedeţi, noi am ocolit aceea, să venim direct de la Dumnezeu, atributul; să fim carne, să fim ispitiţi şi încercaţi prin păcat, cum a fost Adam. Dar când se termină testarea Cuvântului Său, atunci noi suntem luaţi sus la acest trup care a fost pregătit pentru noi înainte de întemeierea lumii. El este Cuvântul acolo peste care noi am sărit, să venim drept în jur, jos aici să fim ispitiţi şi testaţi. Dacă am fi venit prin aceea, acolo nu ar fi fost nici o ispitire; noi am fi cunoscut toate lucrurile. Acela este motivul că Isus a cunoscut toate lucrurile, deoarece El era Cuvântul înainte ca El să fie trup. Atunci noi devenim Cuvântul.

E-80 Aici noi suntem formaţi să fim imaginea Cuvântului, să fim părtaşi ai Cuvântului, să ne hrănim din Cuvânt, prin a fi predestinaţi de la început; voi vedeţi acea mică scânteie de Viaţă pe care aţi avut-o în voi de la început, când aţi început călătoria voastră. Mulţi dintre voi îşi pot aminti de ea. Voi aţi aderat la această biserică şi aţi aderat la acea biserică, voi aţi încercat aceasta şi aceea; nimic nu v-a satisfăcut. Asta-i adevărat. Dar într-o zi voi doar aţi recunoscut-O. Corect.

E-81 Serile trecute eu învăţam undeva, eu cred că a fost afară în California sau Arizona, despre... Eu cred că v-am spus micuţa poveste aici, despre omul care a pus o găină şi avea un ou de vultur sub ea. Şi când vulturul acela s-a clocit, el era pasărea cu cea mai ciudată arătare pe care au văzut-o acei puişori vreodată. Dar, el a mers în jur. El era-el era cel urât printre ei, deoarece el doar nu putea înţelege cum va cloncăi găina aceea şi să râşchie în grămada aceea de bălegar şi să mănânce. El nu putea pricepe ideea. Ea ar fi zis, "Vino aici şi sărbătoreşte, dragă!" Dar, el era un vultur; el doar nu mânca în felul acela. Aceea nu era hrana lui.

E-82 Astfel ea prindea lăcuste şi câte altele, voi ştiţi, şi chema puişorii. Şi toţi acei puişori mergeau înainte, cloncăneau înainte, şi mâncau. Însă vulturaşul doar nu o putea face. Aceasta nu-nu părea corect pentru el.
Astfel într-o zi mămica lui a venit să-l caute.

E-83 Şi el auzea găina aceea cloncănind. El a încercat cum putea mai bine să cloncănească, dar el nu putea s-o facă. El a încercat să piuie ca un pui, dar el nu putea să o facă. Vedeţi, el era un vultur. El, de la început, el era un vultur. El a fost doar clocit sub o găină.
Aceea este întocmai ca unii membri de biserică. Fiecare...
Cam acela este felul cum este; cam unul dintr-o aşezare, este corect.

E-84 Dar într-o zi mămica lui a zburat deasupra, şi ea a strigat. El a recunoscut-o. Aceea suna corect. De ce? El era un vultur, de la început.
Acela este felul cum este cu Evanghelia, sau Cuvântul, sau Puterea lui Isus Cristos. Când un om a fost predestinat la Viaţă Eternă, el aude acel sunet adevărat, strigătul lui Dumnezeu, nimic nu-l poate ţine de la Acesta.
Biserica ar putea zice, "Zilele minunilor au trecut," clonc, clonc, clonc. "Stai aici şi mănâncă aceasta, şi stai aici şi mănâncă aceea."

E-85 Treaba aceea din curtea grajdului nu-l v-a satisface, mai mult. El este dus! "Toate lucrurile sunt posibile!" El se ridică de pe pământ.
De aceea, este treaba cu aşa de mulţi Creştini de astăzi, ei nu-şi pot lua picioarele de pe pământ.
Bătrâna mamă a zis, "Fiule, sari! Tu eşti un vultur. Vino aici sus unde sunt eu."
El a zis, "Mamă, eu nu am sărit niciodată, în viaţa mea."

E-86 Ea a zis, "Ei bine, sari! Tu eşti un vultur, de la început. Tu nu eşti un pui." Astfel el a făcut primul lui salt şi şi-a bătut aripile; nu i-a făcut prea bine, dar el s-a ridicat de la pământ.
În acest fel facem noi. Noi îl acceptăm pe Dumnezeu prin credinţă, prin Cuvântul scris. Există ceva înăuntru acolo; este acea Viaţă Eternă. Voi aţi fost predestinaţi la aceasta.

E-87 Bunicul şi bunica lui erau vulturi. El era un vultur, peste tot în urmă. Vulturul nu se amestecă cu alte lucruri. El nu este un hibrid; nu. El este un vultur.

E-88 Apoi, după ce voi aţi recunoscut că tocmai Cuvântul lui Dumnezeu era Hrana Vulturilor, atunci voi aţi părăsit celălalt lucru. Voi aţi fost atunci formaţi în imaginea vie a Dumnezeului cel viu. Voi aţi auzit de la teofania voastră. "Dacă acest trup pământesc se va dizolva, noi avem unul care aşteaptă."
Voi ziceţi, "Este adevărat, Frate Branham?"
În regulă, să luăm doi vulturi şi să privim la ei pentru câteva minute. A existat un nume, un om numit Moise. Fiecare ştie că un profet este numit vultur, în Biblie.

E-89 A existat un profet numit Moise. Şi într-o zi Dumnezeu L-a chemat, şi nv l-a lăsat să meargă acolo în ţară, şi el-el a murit pe o stâncă. Îngerii l-au dus şi l-au îngropat.
A existat un alt om, un vultur, care nici măcar nu a trebuit să moară. El doar a păşit dincolo de Iordan, şi Dumnezeu a trimis un car jos; şi această haină de carne el a aruncat-o, şi s-a înălţat şi a apucat premiul veşnic.
Cu opt sute de ani mai târziu, opt sute de ani mai târziu, pe Muntele Transformării, aici stăteau acei doi bărbaţi. Trupul lui Moise a fost putrezit de sute de ani, dar aici el era într-o astfel de formă încât chiar Petru, Iacov, şi Ioan l-au recunoscut. Amin! "Dacă acest cort pământesc este dizolvat," dacă tu eşti un atribut al lui Dumnezeu exprimat aici pe pământ, "tu ai un trup care aşteaptă după ce tu părăseşti această lume." Acolo erau ei, stând pe Muntele Transformării, în teofania lor. Căci, ei erau profeţi la care a venit Cuvântul.

E-90 De asemeni să observăm un alt profet, odată, cu numele de Samuel. El era un om mare. El a învăţat pe Israel; le-a spus că ei nu ar trebui să aibe un împărat. El a zis, "V-am spus eu vreodată un lucru în Numele Domnului fără să se împlinească?"
Ei au zis, "Nu. Tot ce ai zis întotdeauna în Numele Domnului s-a împlinit."
El era un profet, şi el a murit.

E-91 Cam cu trei sau patru ani mai târziu, împăratul a ajuns în necaz; aceea a fost înainte ca Sângele lui Isus Cristos să fie vreodată vărsat. El era în paradis. Şi o vrăjitoare din Endor a chemat după cineva să vină, şi să-l consoleze pe Saul. Şi când vrăjitoarea l-a văzut ridicându-se, ea a zis, "eu văd pe dumnezeu ridicându-se din pământ."

E-92 Şi după ce omul a fost mort, îngropat, şi putrezit în mormânt, iată-l stând acolo în peştera aceea, cu roba lui de profet pe el; şi încă era un profet, amin, căci a zis, "De ce m-ai chemat din odihna mea, văzând că tu ai devenit un vrăjmaş faţă de Dumnezeu?" Priviţi-l profeţind. "Mâine seară, pe la timpul acesta, tu vei fi cu mine." El încă era un profet, deşi el a fost dus din acest trup.
Vedeţi, el a devenit aici şi a fost o parte din acel Cuvânt, şi el a intrat din viaţa trupească înapoi în trupul care a fost pregătit pentru el înainte de întemeierea lumii. El a intrat în teofanie, care era Cuvântul. Voi o pricepeţi? Aceea este unde toţi credincioşii merg când ne întoarcem de aici.

E-93 Apoi, în forma aceea, vălul este atunci ridicat. Voi vedeţi, voi sunteţi Cuvântul, de asemeni, când voi intraţi înăuntru acolo. Ca un bebeluş; aşa cum am spus cu un timp în urmă...

E-94 Acum observaţi. Laudă lui Dumnezeu pentru deschiderea acestor Peceţi, este rugăciunea mea, să cunoaştem aceste lucruri!

E-95 Acum adevărata descoperire a lui Melchisedec vine în vedere. Ce? El era Dumnezeu, Cuvântul, înainte ca El să devină trup; Dumnezeu, Cuvântul. Deoarece, El trebuia să fie; nimeni altul nu putea fi nemuritor ca El. Vedeţi, eu am avut tată şi mamă; şi voi, de asemeni. Isus a avut tată şi mamă. "Dar acest Om nu avea nici tată, sau nu avea nici mamă." Isus a avut un timp când El a început; acest Om nu a avut. Isus şi-a dat viaţa Lui; acest Om nu a putut, deoarece El era Viaţa. Şi este însuşi acelaşi Om tot timpul. Eu sper că Dumnezeu vă descoperă aceasta. Aceeaşi Persoană în sine, tot timpul.

E-96 Observaţi titlul Lui, "Împărat al neprihănirii." Acum, Evrei 7:2, "Împărat al neprihănirii, şi Împărat al păcii." El este doi împăraţi. Acum priviţi, Evrei 7:2, "Împărat al neprihănirii, ca şi Împărat al păcii." El este doi împăraţi acolo. Acum de moment ce El a venit în trup şi şi-a primit trupul Său sus, în Apocalipsa 21:16, El este numit, "Împăratul împăraţilor." El este toţi trei dintre ei, împreună. Vedeţi, Împăratul Dumnezeu, Împăratul Teofanie, Împăratul Isus. "El este Împăratul împăraţilor."
Este totul întâlnit, întocmai ca sufletul, trupul şi duhul, toţi vin să facă unul.

E-97 De asemeni, El este Tatăl, care era primul; Fiul; şi Duhul Sfânt, Spiritul.
A "Împărat al neprihănirii," atributul Duh; A teofania, "Împărat al-al păcii," teofanie; şi în trup El era "Împărat al împăraţilor," aceeaşi Persoană.

E-98 Când teofania, Moise L-a văzut, Exod 33:2, El era o teofanie. Moise a vrut să vadă pe Dumnezeu. El I-a auzit glasul, L-a auzit vorbind către el, L-a văzut acolo într-un tufiş, ca un mare Stâlp de Foc. Şi el a zis, "Cine eşti Tu? Eu vreau să ştiu Cine eşti Tu." Moise a zis, "Eu voi pune..." "Dacă Tu mă vei lăsa să Te văd, eu aş vrea să-Ţi văd faţa."

E-99 El a zis, "Nimeni nu-Mi poate vedea faţa." El a zis, "Eu voi pune mâna Mea peste ochii tăi, şi Eu voi trece pe alături. Şi tu poţi să-Mi vezi spatele, dar nu faţa Mea." Vedeţi? Şi când El a trecut, acesta era spatele unui Om; aceasta era o teofanie. Atunci Cuvântul care a venit la Moise, "EU SUNT," acela era Cuvântul. Cuvântul a venit la Moise în forma unui Stâlp de Foc într-un rug aprins, acel "EU SUNT."

E-10

E-101 De ce a venit El? Abraham, fiind cel cu promisiunea şi mesajul despre fiul care venea, şi de asemeni El era profetul Cuvânt al lui Dumnezeu care se încredea în Cuvântul lui Dumnezeu, numind totul contrar ca şi cum nu ar fi. Vedeţi cât de perfect este Cuvântul? Cuvântul a venit la profet. Vedeţi, acolo era Dumnezeu într-o teofanie. Şi Biblia a zis, "Cuvântul vine la profet." Şi acolo era-Cuvântul în teofanie.
Acum voi ziceţi, "Era acela Dumnezeu?"

E-102 Abraham a zis că acela era. El a zis că numele Lui, era, el L-a numit Elohim. Acum în Geneza 1, voi aflaţi, "La început Elohim a creat cerurile şi pământul." În Geneza 18, noi aflăm căci-căci Abraham a numit această Persoană... care a şezut acolo şi a vorbit cu el, şi a putut să-i spună secretele inimii, să¬i spună ce gândea Sara în spatele Lui. Abraham a zis, "Acesta este Elohim." El era într-o formă de teofanie. Voi o pricepeţi? Observaţi după...

E-103 Acum noi aflăm că El era atunci în formă de teofanie. El L¬a numit, "Domnul Dumnezeu, Elohim." Acum, în Geneza 18, noi aflăm că aceea este adevărat.

E-104 Acum observaţi pe Abraham. Acolo erau trei de ei împreună, dar când Abraham i-a întâlnit pe cei trei, el a zis, "Domnul meu."
Dar când Lot, jos în Sodoma; doi dintre ei au mers jos acolo, şi Lot a văzut doi dintre Aei venind, şi el a zis, "Domnii mei." Vedeţi, care era situaţia? În primul rând, Lot nu era un profet, asta-i adevărat, sau nici nu era el mesagerul din ceasul acela, astfel el nu a avut vreo descoperire despre El. Aceasta este exact corect. Lot i-a putut numi "domni." O duzină de ei, el încă putea să spună, "domni."
Dar nu contează câţi a văzut Abraham, Acesta era totuşi un Domn. Acolo este Dumnezeu. Acesta era Melchisedecul.

E-105 Observaţi, după ce bătălia s-a terminat, Melchisedec i-a servit copilului Său victorios împărtăşirea; gândiţi-văla aceea, parte din Sine însuşi! Acum noi vrem să vedem aici. În simbol aici este, în vedere, împărtăşirea. După bătălie, El i-a dat din El însuşi, deoarece împărtăşirea este parte din Cristos. Şi după ce lupta este gata, după ce ai devenit deja curăţit, atunci este când tu iei parte cu Cristos, devii o parte a acestei Fiinţe. Voi o pricepeţi?

E-106 Iacob s-a luptat toată noaptea, şi nu a vrut să-I dea drumul până când El l-a binecuvântat. Aceasta-i adevărat. S-a luptat pentru Viaţă! Şi după ce bătălia este terminată, atunci Dumnezeu vă dă din El însuşi. Aceea este adevărata Lui împărtăşire. Mica pâine şi azima doar Îl reprezintă. Voi nu ar trebui să o luaţi numai dacă v-aţi luptat şi aţi devenit parte din Dumnezeu.

E-107 Amintiţi-vă, la timpul acesta, împărtăşirea nu a fost instituită, nu până înainte de moartea lui Isus Cristos, cu sute şi sute şi sute de ani mai târziu.

E-108 Dar Melchisedec, după ce copilul Său Abraham a câştigat victoria, Melchisedec l-a întâlnit şi i-a dat pâine şi vin; arătând că după ce această bătălie pământească se termină, noi Îl vom întâlni în ceruri şi vom lua împărtăşirea din nou. Aceasta va fi Cina Nunţii. "Eu nu voi mai bea din vin, sau să mănânc rodul, până când Eu îl voi mânca şi îl voi bea cu voi, din nou, în Împărăţia Tatălui Meu." Este adevărat?

E-109 Observaţi din nou, Melchisedec a mers să-l întâlnească pe Abraham înainte ca el să ajungă înapoi acasă. Ce frumos model avem noi aici! Melchisedec întâlnind pe Abraham înainte ca el să ajungă înapoi acasă, după bătălie.
Noi îl întâlnim pe Isus în văzduh, înainte ca noi să ajungem Acasă. Aceasta-i adevărat. Doi Tesaloniceni ne spune aceea, căci, "noi Îl întâlnim în văzduh." Un model frumos despre Rebeca întâlnindu-l pe Isaac, în câmp, în răcoarea zilei. "Noi Îl întâlnim în văzduh." Doi Tesaloniceni ne spune aşa. "Căci noi care suntem vii şi rămânem nu o vom lua înainte sau să împiedicăm pe acei care sunt adormiţi; căci trâmbiţa lui Dumnezeu va suna; cei morţi în Cristos vor învia întâi; noi care suntem vii şi rămânem vom fi apucaţi sus împreună cu ei, să-l întâlnim pe Domnul în văzduh." Perfect, toate aceste simboluri.

E-110 De aceea, teofania, dacă voi aţi murit şi aţi intrat în teofania aceea, (ce se întâmplă") teofania vine pe pământ să ridice trupul răscumpărat. Şi dacă voi sunteţi aici în văzduh, voi luaţi trupul să întâlniţi teofania, acolo sunteţi, "şi apucaţi sus, şi mergem să-l întâlnim pe Domnul în văzduh."

E-111 Cine este acest Melchisedec decât Dumnezeu!

E-112 Acum noi vedem aici clar secretul complet al vieţilor noastre în călătorie, şi moarte, şi unde ne ducem după ce murim. De asemeni, predestinarea este în vedere clară aici. Acum ascultaţi aşa cum noi învăţăm aceasta, cu atenţie.

E-113 Stagiile ale-ale scopului Etern pe care El le-a avut în secretul Lui acum au fost descoperite. Observaţi, există încă trei stagii spre perfecţiune. Întocmai cum El răscumpără lumea; în acelaşi fel El răscumpără Biserica Lui. El răscumpără poporul în trei stagii. Acum priviţi. Primul este justificarea, aşa cum a predicat Luther; a doua, sfinţirea, aşa cum a predicat Wesley; al treilea, botezul Duhului Sfânt. Asta¬i adevărat. Apoi vine Răpirea!

E-114 Acum, pământul, cum a răscumpărat El pământul? Mai întâi, ce a făcut El, când acesta a păcătuit, El l-a spălat în botezul cu apă. Asta-i adevărat. Apoi El şi-a vărsat sângele Său peste el, de pe cruce, şi l-a sfinţit numindu-l al Său Propriu. Şi apoi ce face El? Aşa cum El a sfâşiat toată lumea afară din voi, şi a renovat toată lucrarea prin botezul arzător al Duhului Sfânt, El de asemeni va renova pământul. Şi el va fi ars cu totul cu Foc, şi curăţă fiecare germene, la milioane de mile înălţime, fiecare lucru va fi curăţit. Şi atunci acolo este un Cer Nou şi un Pământ Nou, tot aşa cum voi sunteţi o creatură nouă în Cristos Isus când Duhul Sfânt vă apucă. Vedeţi, acolo sunteţi, toată lucrarea este tot aşa de clară cum poate fi. Fiecare lucru este în trei.

E-115 Naşterea naturală este în trei. Care este primul lucru care se întâmplă unei femei care are un copil? Ce se rupe mai întâi? Apa. Ce se rupe apoi? Sângele. Care este următorul proces? Viaţa. Apă, sânge, duh.
Ce se întâmplă plantei? Putrezeşte. Care este primul lucru?
Tulpina. Care este următorul? Spicul. Care este următorul? Pleava. Apoi grâul vine afară din aceea. Doar cele trei stagii din aceasta, până când ajunge la grâu. Aceea este exact.

E-116 Dumnezeu adevereşte aceea. Aceea a fost întotdeauna corect. Dumnezeu o adevereşte de a fi adevărată. Arată clar, cel predestinat este singurul care este considerat în răscumpărare. Aţi priceput voi aceasta? Lăsaţi-mă să o spun din nou. Cel predestinat este singurul care este considerat în răscumpărare. Oamenii pot să se facă, se gândesc că ei sunt, dar adevăraţii răscumpăraţi sunt acei care sunt predestinaţi. Deoarece, tocmai cuvântul răscumpăra înseamnă "a aduce înapoi." Este adevărat? Răscumpărarea este ceva... A răscumpăra ceva, este, "a aduce înapoi la locul lui original." Aleluia! Astfel sunt numai cei predestinaţi care vor fi aduşi înapoi, deoarece ceilalţi nu au venit de Acolo. Vedeţi, "aduce înapoi!"

E-117 Fiind Eterni cu El, la început... Viaţa Eternă pe care aţi avut-o, gândul Lui despre ce eraţi voi, numai, El a vrut ca voi să... El a vrut ca eu să stau în amvon, să zic. El a vrut ca voi să şedeţi în scaun în seara aceasta. Atunci noi slujim scopului Său Etern. Şi acela care a plecat de acasă, a venit pe pământ numai să-i servească scopului Său. Este adevărat? În regulă. Apoi, după ce s-a sfârşit, este adus înapoi într-o stare glorificată; este maturizat şi adus înapoi din nou.

E-118 Nu-i de mirare că Pavel a putut spune, când ei construiau un bloc să-i taie capul jos; el a zis, "O moarte, unde îţi este boldul? O mormântule, unde îţi este biruinţa? Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu Care ne dă biruinţa!" El a zis, "Moarte, spune-mi unde mă poţi face să strig! Mormântule, spune-mi cum mă vei ţinea tu! Căci, eu sunt un posesor al Vieţii Eterne." Amin! El a recunoscut-o. Moartea, iadul, mormântul, nimic nu-l putea ţine. Şi nimic nu ne poate vătăma, avem Viaţă Eternă! El şi-a dat seama că el era binecuvântat cu Viaţă Eternă.

E-119 Întocmai ca un mic strop de rouă. Dacă eu înţeleg, el este... Eu nu cunosc prea mult despre chimie. Dar, trebuie să fie că aceasta este-congelarea umidităţii sau atmosferei. Şi când noaptea devine rece şi întunecată, el cade din ceruri şi cade pe pământ. El cade de undeva. Dar în dimineaţa următoare înainte de ridicarea soarelui, el stă acolo, micuţul strop, tremurând. Dar lăsaţi numai ca soarele să se ridice, priviţi-l cum începe să strălucească. El este fericit. De ce? Soarele îl va chema drept înapoi de unde a venit el.
Şi acela este felul cu un Creştin. Aleluia! Noi ştim când noi umblăm în Prezenţa lui Dumnezeu, ceva în noi ne spune că noi venim de undeva, şi noi mergem înapoi din nou prin Puterea aceea care ne atrage.

E-120 Stropul mic de rouă, el luceşte şi străluceşte şi strigă, deoarece el ştie că el a venit de sus de acolo, şi soarele acela îl va trage din nou drept înapoi.
Şi un om care este un atribut al lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu, ştie, aleluia, când el vine în contact cu Fiul lui Dumnezeu, el va fi atras sus de aici într-o zi. "Căci dacă Eu voi fi înălţat de pe pământ, Eu voi atrage pe toţi oamenii la Mine." Amin!

E-121 Acum observaţi, acum, noi vedem pe Melchisedec şi de ce Maria nu era mama Lui. Acela-i motivul că El a numit-o "femeie," nu mamă. "El nu avea tată," căci El era Tatăl, Tatăl veşnic, cei trei într-Unul. "El nu avea mamă," cu certitudine nu. El nu avea tată, căci El era Tatăl. Aşa cum a zis poetul odată, rostind un mare compliment lui Isus, el a zis:
EU SUNT acela care i-a vorbit lui Moise în rugul aprins cu foc,
EU SUNT Dumnezeul lui Abraham, Luceafărul Strălucitor de Dimineaţă.
EU SUNT Alfa, şi Omega, începutul de la sfârşit.
EU SUNT toată creaţia, şi Isus este Numele. (Aceasta-i adevărat.)
Oh, cine ziceţi voi că sunt Eu, şi de unde spun ei că Am venit,
Cunoaşteţi voi pe Tatăl Meu, sau puteţi voi să spuneţi numele Lui? (Aleluia!)

E-122 Acela este Numele Tatălui! Da, "Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi voi nu M-aţi primit." Vedeţi? Sigur, El este acelaşi ieri, azi, şi în veci.

E-123 Şi acest Melchisedec a devenit trup. El S-a descoperit ca Fiul omului când El a venit, ca un Profet. El a venit în trei nume de un Fiu; Fiul omului, Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui David.

E-124 Când El era aici pe pământ, El era un Om, să împlinească Scriptura. Moise a zis, "Domnul Dumnezeul vostru va ridica un Profet ca mine." Astfel El trebuia să vină ca un Profet. El niciodată, nu a zis, "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu." El a zis, "Eu sunt Fiul omului. Credeţi voi în Fiul omului?" Deoarece, despre aceea avea El să mărturisească, deoarece aceea este ce era El.
Acum El a venit în Numele altui fiu, Fiul Lui Dumnezeu; cel nevăzut, Duhul.
Şi când El vine din nou, El este Fiul lui David, să şadă pe tronul Său.

E-125 Acum când El era aici şi s-a făcut trup, El a fost numit, "Fiul omului." Acum, cum S-a făcut El cunoscut lumii ca Fiul omului, Profetul?

E-126 Într-o zi eu spuneam o poveste despre Petru şi Andrei, fratele lui. Ei erAau pescari, şi tatăl lor Iona era un mare credincios vechi. Într-o zi ei au zis că el a şezut jos pe latura bărcii. El a zis, "Fiilor, voi ştiţi cum ne-am rugat când am avut nevoie de peşte." Ei erau pescari comerciali. El a zis, "Noi ne¬am încrezut în Dumnezeu, Iehova, pentru existenţa noastră. Iar acum eu îmbătrânesc; eu nu pot să mai stau cu voi băieţilor prea mult. Şi eu întotdeauna, ca toţi credincioşii adevăraţi, am aşteptat după timpul când va veni acel Mesia. Noi am avut tot felul din acei falşi, dar acolo va veni Unul real, într-o zi." Şi el a zis, "Când acest Mesia vine, eu nu vreau ca voi băieţi să fiţi înşelaţi. Acest Mesia nu va fi doar un Teolog. El va fi un Profet, căci profetul nostru Moise, pe care noi îl urmăm, el a zis."
Acum, orice Iudeu va crede profetul lui. El este învăţat să ştie aceea. Şi dacă profetul zice ceva care este aşa, atunci acela-i adevărul. Dar Dumnezeu a zis, "Dacă va fi unul printre voi, spiritual, sau un profet, Eu Domnul Mă voi face cunoscut lui. Şi dacă se va împlini ce spune, atunci să-l ascultaţi şi temeţi-vă de el; dar dacă nu se împlineşte, atunci să nu vă temeţi de el deloc." Vedeţi? Astfel aceea era-adeverirea profetului.

E-127 "Astfel Moise a fost într-adevăr un profet adeverit, şi el a zis, 'Domnul Dumnezeul vostru va ridica, printre voi, dintre fraţii voştri, un Profet ca mine. Şi toţi cei ce nu vor asculta de el vor fi nimiciţi din popor."' El a zis, "Acum, copii, amintiţi¬vă, asta, ca Iudei, noi credem profeţii adeveriţi ai lui Dumnezeu." Acum ascultaţi cu atenţie. Să nu pierdeţi aceasta. Şi el a zis, "Când Mesia va veni, voi Îl veţi cunoaşte, căci El va fi un Mesia-Profet. Acum, ei au spus că au trecut patru sute de ani. Noi nu am mai avut un profet de la Maleahi, dar el va fi!"

E-128 Într-o zi, după moartea lui, cu câţiva ani, fiul său Andrei se plimba de-a lungul ţărmului. Şi el a auzit un om sălbatic din pustie, zicând, "Acel Mesia stă între voi acum!" Vulturul acela mare care s-a ridicat sus în pustie şi a zburat acolo, a zis, "Mesia este printre voi chiar acum. Noi nu-L cunoaştem încă, dar El stă printre voi. Eu Îl voi cunoaşte, deoarece eu voi vedea un semn care vine din Cer."
Într-o zi El a zis, "Acolo, iată, este Mielul lui Dumnezeu care ia păcatul lumii!"
A plecat... a plecat acest om, să-şi găsească fratele. El a zis, "Simon, eu vreau ca tu să vii aici; noi l-am găsit pe Mesia."
"Oh, du-te, Andrei! Tu ştii mai bine decât atât!"
"Oh, eu ştiu. Dar, că, acest Om este deosebit."
"Unde este El? De unde a venit El?"
"Isus din N azaret."
"Acea cetate, mică rea? Păi, El nu putea veni dintr-un loc rău, murdar ca acela."
"Tu doar vino şi vezi."

E-129 În final l-a convins să vină jos într-o zi. Astfel când el a venit în faţa acestui Mesia, Isus stând acolo, vorbind oamenilor. Când el a mers în faţa Lui, El a zis, "Numele tău este Simon, şi tu eşti fiul lui Iona." Aceea a făcut-o. El a primit cheile Împărăţiei. De ce? El a ştiut că Omul acela nu l-a cunoscut. Şi cum l-a cunoscut El, şi pe acel tată bătrân evlavios care l-a învăţat cum să creadă pe Mesia?

E-130 Acolo era un om care stătea acolo, cu numele de Filip. Oh, el a devenit foarte emoţionat! El a cunoscut un alt om, cu care a studiat Biblia. El a plecat, în jurul dealului, şi el a găsit acolo afară în livada lui de măslini. El îngenunchia jos, rugându-se. Ei au avut multe lecţii Biblice împreună, astfel el a venit acolo afară. Şi el a zis, după ce el a sfârşit rugăciunea, el a zis, "Vino, să vezi pe Cine am aflat noi; Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. El este Mesia pe care noi îl aşteptăm."
Acum eu îl pot auzi pe Natanael zicând, "Acum, Filip, tu nu ai deviat jos la capătul adânc, nu-i aşa?"

E-131 "Oh, nu. Nu. Acum lasă-mă să-ţi spun. Tu ştii, noi am studiat Biblia împreună, şi cum a spus profetul că va fi Mesia?"
"El va fi un Profet."
"Îţi aminteşti de pescarul acela bătrân de la care tu ai cumpărat peşte, care nu avea suficientă pregătire să-şi semneze numele, numit Simon?"
"Da. Aha."

E-132 "El a venit sus. Şi tu ştii ce? Acest Isus din Nazaret i-a spus că numele lui era Simon, i-a schimbat numele în Petru, care este 'pietricică,' şi i-a spus cine era tatăl său."
"Bine," a zis-a zis, "eu nu ştiu. Poate să iese ceva bun din Nazaret?"

E-133 El a zis, "Să nu vorbim despre aceasta; doar vino şi vezi." Aceea este o idee bună, "Vino şi vezi."
Astfel aici vine Filip, aducându-l pe Natanael. Şi când el a ajuns să urce sus, Isus probabil stătea, vorbind, probabil că se ruga pentru bolnavi în rândul de rugăciune. Şi când el a venit sus unde era Isus, Isus a privit în jur la el, şi a zis, "Iată un Israelit în care nu este viclenie."

E-134 Acum, voi ziceţi, "Păi, acesta era felul cum era el îmbrăcat." Oh, nu. Toţi răsăritenii se îmbracă la fel. El putea fi un Sirian, sau să fie orice altceva; barbă, îmbrăcăminte.

E-135 El a zis, "Iată un Israelit în care nu este viclenie," sau altfel spus, "un om onest, sincer."
Păi, aceea cumva l-a dezumflat pe Natanael. Şi el a zis, "Rabinule," care înseamnă, "învăţătorule." "Rabinule, când m-ai cunoscut Tu vreodată? Cum ai ştiut Tu că eu eram un Iudeu? Cum ai ştiut Tu că eu eram onest, fără viclenie?"

E-136 El a zis, "Înainte ca Filip să te cheme, când tu erai sub pom, Eu te-am văzut." Ah! La cincisprezece mile depărtare, de partea cealaltă a ţării, cu o zi înainte.
A Ce a spus el? "Rabinule, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Tu eşti Împăratul lui Israel!"

E-137 Dar acolo au stat preoţii aceia acolo, cu stil propriu, înţepeniţi de sine, zicând, "Acest om este Beelzebub, un ghicitor."
Isus a zis, "Eu vă voi ierta pentru aceasta."

E-138 Acum, amintiţi-vă, ei nu au zis-o tare, dar ei au zis-o în inimile lor. "Şi El le-a perceput gândurile." Asta-i adevărat. Aceea este ceea ce spune Biblia. Numiţi-o telepatie dacă voi vreţi, dar El-El le-a perceput gândurile.

E-139 Şi El a zis, "Eu vă iert pentru aceea. Dar într-o zi Duhul Sfânt va veni şi va face acelaşi lucru," după plecarea Lui; "să vorbiţi un cuvânt împotriva Lui, niciodată nu va fi iertat în această lume sau în lumea care vine." Este adevărat? [Adunarea, "Amin." – Ed.] Acum, aceia erau Iudei.
Apoi într-o zi El trebuia să meargă la Samaria. Dar chiar înainte ca noi să facem aceea, noi aflăm femeia, sau...

E-140 Omul, aşa cum el a trecut prin poarta numită Frumoasă, că el a fost vindecat. Şi Isus îi cunoştea starea, şi i-a spus, "Ridică-ţi patul şi du-te acasă." Şi el a mers, şi s-a făcut sănătos.
Apoi noi aflăm că, Iudeii, unii din ei L-au primit. Unii au crezut; unii nu. De ce nu au crezut ei aceasta? Ei nu au fost rânduiţi la Viaţă. Ei nu au fost parte din acel atribut.

E-141 Acum amintiţi-vă, aceia erau preoţi şi oameni mari. Şi Isus... Gândiţi-vă la teologii aceia şi preoţi, oameni la care nu puteaţi să găsiţi un defect în viaţa lor. Isus a zis, "Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul, şi voi faceţi lucrările lui." A zis, "Dacă aţi fi din Dumnezeu, voi M-aţi crede. Dacă voi nu Mă puteţi crede, credeţi-credeţi lucrările pe care le fac Eu; ele mărturisesc Cine sunt Eu."

E-142 Acum, Biblia a spus, că, "Isus este acelaşi ieri, azi, şi în veci." Isus a zis, "Lucrările care le fac Eu le va face şi cel ce crede în Mine." Este adevărat? Observaţi, acela era adevăratul Melchisedec acum.

E-143 Acum observaţi, iarăşi, acolo erau numai trei rase de oameni.
Voi m-aţi auzit spunând că eu eram un separatist. Eu sunt.
Toţi Creştinii sunt separatişti; nu separatişti de culoare, ci separatişti de spirit. Culoarea pielii unui om nu are nimic de-a face cu el. El este un copil al lui Dumnezeu prin Naştere. Dar un Creştin, Dumnezeu a zis, "Separa ţi-Mi!" "Veni ţi afară dintre ei," şi aşa mai departe. El este un separatist, din stricăciuni, între bine şi rău.

E-144 Dar observaţi, ei au avut o segregaţie atunci, o segregaţie rasială, care erau Samaritenii.
Şi există numai trei rase de oameni pe pământ; dacă noi credem Biblia; aceea este, poporul lui Ham, Sem, şi Iafet. Aceia sunt cei trei fii ai lui Noe. Noi toţi am ieşit de acolo. Asta-i adevărat. Aceea ne face pe toţi înapoi din Adam, care ne face pe toţi fraţi. Biblia a zis, "Dintr-un singur sânge Dumnezeu a creat toate naţiunile." Noi toţi suntem fraţi, prin cursul de sânge. Un om de culoare poate să-i dea unui om alb o transfuzie de sânge, sau invers. Omul alb poate să dea la-la Japonez, omul galben, sau Indianului, omul roşu, sau oricare, sau un Iafetic, sau oricare, el poate să-i dea o transfuzie de sânge, deoarece noi suntem toţi acelaşi sânge. Culoarea pielii noastre, unde am trăit, nu are nimic de-a face cu aceasta.
Dar când noi suntem separaţi, este când venim afară din lume, aşa cum El a adus Israelul sus din Egipt. Aceea este când noi suntem separaţi de lucrurile lumii.

E-145 Acum, ei erau poporul lui Ham, Sem, şi Iafet. Şi dacă noi aveam timp să trecem genealogiile înapoi, voi aţi putea să vedeţi Anglo-Saxonii, de unde a venit el. Acum, acela era Iudeul... Samariteanul, care era jumătate Iudeu şi Neiudeu, care s-a căsătorit înăuntru cu Neamurile la faptele lui Balaam, şi Moab. Ei erau Samariteni. Şi acolo erau Iudei şi Neamuri.
Acum, noi Anglo-Saxonii nu am avut nimic de-a face cu ceva din aceasta. Noi nu am crezut în vreun Mesia, nici în nimic altceva. Noi nu am aşteptat după vreunul. Noi am fost aduşi înăuntru după aceea.
Isus a venit la ai Săi Proprii, şi ai Săi Proprii nu L-au primit. Şi El a zis către ucenicii Lui, "Să nu mergeţi pe calea Neamurilor, ci mai degrabă să mergeţi la oile pierdute ale lui Israel." Şi El a mers numai la oile pierdute ale lui Israel. Şi priviţi, El s-a manifestat pe Sine ca Fiu al omului, înaintea Iudeilor. Ei L-au refuzat.
Acum, Samariteanul, fiind jumătate Iudeu şi Neiudeu, ei au crezut de asemeni, şi aşteptau după un Mesia.
Noi n-am aşteptat. Noi eram păgâni, cu ciomege pe spatele nostru, închinându-ne idolilor; Neamurile.

E-146 Dar acum într-o zi, Sfântul Ioan 4, El trebuia să treacă pe la Samaria, pe drumul Lui jos la Ierihon. Dar a mers sus în jurul Samariei. Şi în timp ce El mergea sus acolo, El s-a aşezat jos la fântână în afara cetăţii, numită Sihar. Şi fântâna, dacă aţi fost vreodată acolo, este un mic panoramic cam ca acesta de aici. Şi acolo este un izvor public acolo, de apă, unde vin ei toţi. Şi femeile veneau de dimineaţă, îşi luau ulcioarele lor de apă, şi îl puneau pe capul lor, şi unul pe fiecare şold, şi mergeau cu el tot aşa de drept cât se putea, fără să verse un strop; vorbeau una cu alta. Astfel, ele veneau, oamenii veneau acolo afară.

E-147 Astfel aceasta era cam la ora unsprezece din ziuă. Astfel El şi-a trimis ucenicii Lui în cetate, să cumpere ceva merinde, hrană. Şi în timp ce ei erau plecaţi...

E-148 Acolo era o femeie care era cu faimă rea. Noi am numi-o, astăzi, o femeie cu lumină roşie, sau prostituată. Ea a avut prea mulţi soţi. Astfel în timp ce Isus stătea acolo, această femeie a venit afară cam la ora unsprezece. Vedeţi, ea nu putea veni cu fecioarele când ele veneau de dimineaţă să-şi ia apa lor de spălat; ea trebuia să aştepte până când ele toate... Ele nu se amestecau aşa cum fac ele acum. Ea era însemnată. Astfel atunci, ea a venit afară să ia ceva apă, astfel ea şi-a luat vechiul troliu, şi a pus cârligele peste vas, şi a început să-l lase în jos.
Ea a auzit pe Cineva zicând, "Femeie, dă-Mi să beau."
Acum, amintiţi-vă, acesta este Melchisedec. Acesta este Isus, ieri, Fiul omului.

E-149 Şi ea a privit în jur, şi ea a văzut un Iudeu. Astfel ea a zis, "Domnule, nu este potrivit pentru ca un Iudeu să ceară unui Samaritean ceva. Eu sunt o femeie din Samaria, astfel Tu Ţi-ai ieşit din loc în vorbire. Tu nu ar fi trebuit să-mi ceri un astfel de lucru ca acela. Noi nu avem de-a face unul cu altul."

E-150 El a zis, "Dar dacă tu ai fi ştiut Cine vorbea cu tine, tu Mi¬ai cere de băut."
Ea a zis, "Cum o vei scoate Tu? Fântâna este adâncă, şi Tu nu ai nimic cu ce să scoţi."

E-151 El a zis, "Apa pe care Eu o dau este Apa Vieţii, care izvoreşte în Viaţa Eternă."
El a vorbit cu ea până când El a aflat care era starea ei. Şi apoi este... Priviţi ce i-a spus El acum, "Du-te ia-ţi bărbatul şi vino aici."
Şi ea a zis, "Eu nu am bărbat."

E-152 El a zis, "Tu ai spus adevărul, căci tu ai avut cinci, şi acela cu care trăieşti acum nu este al tău. Astfel, în aceasta, tu ai spus adevărul."
Priviţi deosebirea între femeia aceea şi grămada aceea de preoţi. Ea cunoştea mai mult despre Dumnezeu decât cunoştea tot grupul acela de preoţi, puşi laolaltă.

E-153 Ea a zis, "Domnule, îmi dau seama că Tu eşti un Profet." Ea a zis, "Noi nu am avut unul de patru sute de ani. Acum, noi ştim că Mesia vine. Şi când Mesia vine, aceasta este ceea ce va face El." Acela era semnul lui Mesia, căci El era Fiul omului. A zis, "Aceea este ceea ce El va face când va veni El. Tu trebuie să fii profetul Lui."

E-154 El a zis, "Eu sunt Acela." Nimeni altul nu putea spune aceea.

E-155 Ea şi-a aruncat ulciorul acela de apă şi a alergat în cetate, şi a zis, "Veniţi şi vedeţi un Om Care mi-a spus ce am făcut. Nu este acesta tocmai Mesia?"
Acum amintiţi-vă, El a promis să facă acelaşi lucru la sfârşitul rasei Neamurilor.
Iudeii au avut patru mii de ani să aştepte după acel Mesia, patru mii de ani de învăţătură că El va veni, şi ce va face El când El a ajuns acolo, şi ei au omis să-L vadă, sau au omis să recunoască aceasta. Şi când El S-a făcut cunoscut tocmai în termenii Bibliei cum El a spus că El va face, când El era o teofanie şi apoi a devenit trup şi a locuit printre ei, ei au omis să vadă aceasta, şi au numit lucrările Lui lucrările diavolului.

E-156 Acum noi am avut două mii de ani de învăţătură, venind în jos prin biserica Romano Catolică, după apostoli. Apoi noi am venit jos prin Romano Catolici, Greci, şi aşa mai departe, înainte în jos la epoca lui Luther, şi Wesley, şi câte altele, nouă sute de organizaţii diferite venind în jos. Ei au avut toate aceste învăţături ale epocilor.
Acum El a promis, chiar înainte să vină timpul sfârşitului, că tabloul Sodomei şi Gomorei va fi din nou, "Aşa cum a fost în zilele Sodomei, tot aşa va fi la venirea timpului sfârşitului, Fiul omului Se va descoperi din nou." [Porţiune goală pe bandă – Ed.]
"Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; totuşi voi Mă veţi vedea, căci Eu," un pronume personal, "Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la capăt, sfârşitul lumii. Eu voi fi cu voi." El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Voi vedeţi?

E-157 Voi vedeţi, Samariteanca a fost, de fapt, din predica mea din seara trecută, a fost Agar, vedeţi, un fel pervertit. Evreica era Sara, sau erau ai Sarei. Dar Neamurile sunt din Maria, Sămânţa Roială, Sămânţa Roială a lui Abraham.

E-158 Acum este promis că în zilele acestea din urmă, că, acest acelaşi Dumnezeu, acest acelaşi Cristos, va veni înapoi aici şi Se v-a descoperi ca Fiu al omului.
De ce? El este acelaşi ieri, azi, şi în veci. Şi dacă El i-ar fi lăsat pe Iudeii aceia să le meargă, şi să le dea semnul acela Mesianic, şi apoi să vină la sfârşitul învăţăturii Neamurilor şi să-i lase doar să meargă înainte în teologie, El ar fi nedrept. El trebuie să facă acelaşi lucru, deoarece Biblia a zis, în trei-... Evrei 13:8, "El este acelaşi."
Şi el a promis în Maleahi 4, şi toate Scripturile diferite, că, zilele din urmă, biserica va sta întocmai exact cum este ea astăzi, şi lumea va fi.

E-159 Priviţi la lume astăzi. Priviţi la starea Sodomei. Priviţi la cutremurele de pământ în diferite locuri, şi lucrurile care au loc. Priviţi la biserică şi încurcătura în care este ea, de Babilon. Priviţi la mesagerul ei, un Oral Roberts şi un Billy Graham.
G-r-a-h-a-m, de prima dată când noi avem un mesager, la toate bisericile, că numele lui se termină vreodată în h-a-m, ca Abraham. A-b-r-a-h-a-m are şapte litere. G-r-a-h-a-m are şase litere. Unde este el? La lume. Şase este numărul omului. Omul a fost creat în ziua a şasea. Dar şapte este numărul lui Dumnezeu.

E-160 Acum priviţi la ei jos acolo în Sodoma. Şi acolo sunt mesagerii lor acolo jos vorbindu-le.
Dar atunci este acea Sămânţă roială a lui Abraham? Unde este semnul lor, care l-a zis El? "Cum a fost în zilele Sodomei," când Dumnezeu a venit jos şi s-a manifestat în trup uman, şi a spus ce gândea Sara înapoi în inima ei, în cort înapoia Lui, ultimul semn înainte ca lumea Neamurilor să fie distrusă prin foc. Şi Biserica şi-a primit ultimul ei semn înainte ca întreaga lume să urmeze să fie distrusă, această împărăţie a Neamurilor să fie distrusă prin focul şi mânia lui Dumnezeu. Credeţi voi aceasta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-161 Acel Melchisedec era trup, S-a reprezentat într-un trup uman; şi apoi mai târziu El s-a făcut trup. Şi acum, în seara aceasta, El este acelaşi, ieri, azi, şi în veci. Voi o credeţi? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-162 Cine este acest Melchisedec, atunci, care este acelaşi ieri, azi... "Nu a avut niciodată tată, niciodată nu a avut mamă; El niciodată nu a avut început de zile, El niciodată nu a avut vreun sfârşit de viaţă." Şi El l-a întâlnit pe Abraham, şi ce fel de semn a înfăptuit El? Apoi când El a fost făcut trup, El a spus că se va repeta din nou chiar înainte de timpul sfârşitului. Credeţi voi aceasta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Eu o cred. ["Amin."]
Să ne rugăm.

E-163 Scumpe Dumnezeule, eu cred Scripturile, căci Tu ai zis că Tu erai "acelaşi ieri, azi, şi în veci." Şi aşa de sincer în inima mea, Doamne, eu ştiu că ceva urmează să se întâmple. Eu nu pot să o indentific strict. Mă tem să spun ceva, Doamne. Tu cunoşti inima slujitorului Tău.

E-164 Şi de câte ori, în jos prin epocă când Tu ai trimis lucruri, oamenii au omis să le priceapă. Omul laudă constant pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El, şi spunând ce lucrări mari va face El, dar ignoră ceea ce El face acum. Aşa a fost prin epocă. De ce a omis biserica Romană să-l vadă pe Sfântul Patrick ca profet al lui Dumnezeu? De ce au omorât-o ei pe Ioana de Arc când ea era o-o profetă, au ars-o ca o vrăjitoare? Tată, aceasta întotdeauna a trecut. Tu o ascunzi de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi. Nu-i de mirare că Tu le-ai spus acelor preoţi, "Voi împodobiţi mormintele profeţilor, şi voi sunteţi aceia care-i puneţi acolo." După ce ei sunt duşi, ei văd greşeala lor. Ei întotdeauna Te persecută, Doamne, în orice formă vii Tu înăuntru.

E-165 Mă rog, în seara aceasta, Dumnezeule, doar încă o dată. Mâine noi suntem programaţi să fim... să mergem la Tucson. Alte părţi ale lumii, în alte oraşe noi trebuie să predicăm. Dar, Scumpe Dumnezeule, ar putea exista străini aici în seara aceasta care niciodată nu au avut... Ei au auzit Cuvinte predicate, dar niciodată nu L-au văzut manifestat.
Aşa cum Te-am rugat la început. Când ucenicii aceia, Cleopa şi prietenul lui, venind din Emaus, mergeau de-a lungul drumului, şi Tu ai păşit afară din bascheţi şi ai început să vorbeşti cu ei, după înviere, le-ai predicat. Păi, a zis El, "Nepricepuţilor, zăbavnici cu inima. Nu ştiţi voi căci Cristos trebuia să sufere aceste lucruri, apoi să intre în slava Lui?" Dar totuşi ei nu l-au recunoscut. Toată ziua ei au umblat cu Tine, şi totuşi nu Te-au cunoscut. Dar într-o seară...
A venit seara, ei Te-au silit să intri înăuntru. Când ei au intrat în micuţul han şi au închis uşile, atunci Tu ai făcut ceva întocmai în felul cum Tu ai făcut înainte de răstignirea Ta, şi ei au recunoscut că acela era Cristosul înviat. În câteva momente Tu ai fost în spatele perdelelor şi plecat. Repede ei au alergat şi au spus ucenicilor, "Domnul este într-adevăr înviat!"

E-166 Tată, Dumnezeule, eu cred că Tu eşti încă viu. Eu ştiu că Tu eşti. Şi Tu ne-ai dovedit-o aşa de multe ori. Ai putea Tu să o faci doar încă odată pentru noi, Doamne? Dacă noi am găsit har în ochii Tăi, lasă să se întâmple aceasta încă odată. Eu sunt slujitorul Tău; aceştia sunt slujitorii Tăi înăuntru aici. Doamne, tot ceea ce eu am zis nu s-ar însuma la... Doar un cuvânt de la Tine ar fi mai mult decât am spus eu în aceste cinci seri, sau cinci mesaje. Aceasta ar fi mai mult, doar un cuvânt de la Tine. Nu ai vrea Tu să vorbeşti, Doamne, ca oamenii să poată şti că eu le-am spus Adevărul? Acordă aceasta, Dumnezeule. Eu o cer în Numele lui Isus, aceasta încă o dată. Amin.

E-167 Acum, eu nu vă cunosc. Eu cunosc câţiva oameni. Eu cunosc pe acest băiat care şade aici. Eu îl cunosc pe Bill Dauch care şade chiar acolo. Eu vreau să... Aici este Fratele Blair, Rodney Cox. Este greu să văd acolo afară.
Pe partea aceasta, chiar la timpul prezent eu nu pot vedea pe nimeni, de fapt, pe care-l cunosc.

E-168 Acum câţi de aici cunosc că eu sunt un străin faţă de voi? Ridicaţi-vă mâinile, care ştiţi că eu nu ştiu nimic despre voi, ridicaţi-vă mâinile pe ambele părţi.
Câţi de aici care au ceva rău, sau ceva despre care voi ştiţi că eu nu ştiu nimic? Aţi vrea să vă ridicaţi mâinile.
Acum, aceasta ar fi total, absolut total imposibil ca eu să cunosc ceva despre voi. De altfel, atunci, aceasta ar trebui să vină de la vreo descoperire a Duhului.
Şi fiindcă eu v-am spus în toate aceste seri, ş1 m seara aceasta, că El nu este mort; El este aici, şi a promis să facă acelaşi lucru. Şi a promis că va veni un timp în zilele din urmă, conform cu Maleahi 4 şi conform cu Sfântul Luca, că El va apare iarăşi în formă umană printre poporul Lui şi va face aceleaşi lucruri, şi va descoperi acelaşi lucru, acelaşi semn Mesianic. Câţi cunoaşteţi aceea, voi cititorii Bibliei, cunoaşteţi că acela-i Adevărul? Ziceţi, "Amin." [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Toţi trebuie să fie cititori ai Bibliei.

E-169 Acum, eu ştiu că este străin pentru oameni astăzi, dar totuşi acesta este Adevărul. Acela-i motivul că ei nu l-au cunoscut pe Isus din Nazaret. Ei au cunoscut crezurile bisericii lor, dar ei nu l-au cunoscut pe El. Dar El a venit întocmai în felul cum a spus Biblia; nu un teolog, nu un preot. El a venit ca un Profet, şi ai Săi Proprii nu L-au primit.

E-170 Acum, dacă Dumnezeu îşi va ţine Cuvântul Său, şi dacă eu se întâmplă să... se întâmplă să cadă asupra cuiva pe care eu îl cunosc, atunci eu voi-eu voi lua pe altcineva. Vedeţi, eu vreau pe cineva pe care eu nu-l cunosc. Şi eu vreau ca voi să vă rugaţi.

E-171 Acum, priviţi, acolo era o femeie mică odată care avea o infirmitate. Ea şi-a cheltuit banii la doctori; ei nu i-au putut face nici un bine. Şi ea şi-a zis în inima ei, "Dacă eu pot atinge îmbrăcămintea acelui Om, mă voi face bine." Vă amintiţi povestea? Şi astfel ei toţi au încercat să o facă să stea în spate, dar ea a presat înainte până când ea I-a atins haina, a mers înapoi şi a şezut jos.

E-172 Acum ascultaţi cu atenţie. Şi atunci când El a făcut aceea, când ea a făcut aceea, Isus s-a întors în jur şi a zis, "Cine M-a atins?"

E-173 Păi, Petru apostolul L-a certat. El ar fi putut zice ceva în felul acesta, "Doamne, să nu spui un lucru ca acesta. Oamenii vor crede că este ceva rău cu Tine. Deoarece, când Tu le-ai cerut să mănânce trupul Tău şi să bea Sângele Tău, ei deja gândesc că ceva este greşit. Şi Tu spui, 'Cine M-a atins?' Păi, toată mulţimea Te atinge."

E-174 El a zis, "Da, dar Îmi dau seama căci din Mine a ieşit virtute." Acela a fost un fel diferit de atingere. Acum, oricine ştie că virtute este "tărie." "Eu am slăbit; virtutea M-a părăsit."
Şi El a privit în jur asupra audienţei până când El a aflat femeia micuţă, şi i-a spus despre scurgerea ei de sânge. Şi ea a simţit în trupul ei că acea scurgere de sânge s-a oprit. Este adevărat? Şi El a zis, "Credinţa ta te-a mântuit."
Acum, cuvântul Grecesc acolo este sozo, care absolut înseamnă "salvat," fizic sau spiritual, tot la fel. El a "salvat." El este-El este Salvatorul vostru.

E-175 Acum, dacă acela era El ieri, şi felul cum El a acţionat, să dovedească că El era printre oameni, Mesia cel promis; şi acela este felul cum El S-a indentificat, şi promis prin Biblie, El va face acelaşi lucru acum; nu va face El, nu va trebui El să facă acelaşi lucru?

E-176 Voi ziceţi, "A spus El despre vindecarea bolnavilor?" Da!
Evrei, Biblia din care eu tocmai am citit, a spus aceea, "Isus Cristos acum este Marele nostru Preot care poate fi atins prin simţul infirmităţilor noastre." Câţi cunosc că aceea este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Biblia a spus aceea. "El este Marele Preot acum care poate fi atins prin simţul infirmităţilor noastre." Atunci dacă El este acelaşi Mare Preot care a fost El atunci, cum ar acţiona El acum? El ar trebui să acţioneze în acelaşi fel cum a făcut El atunci, dacă El este acelaşi Mare Preot. Acum, voi aţi putea...
Eu nu sunt Marele vostru Preot. Voi m-aţi putea atinge, şi aceea ar fi întocmai cum l-aţi atinge pe soţul vostru, sau fratele vostru, sau ce altceva, un om.

E-177 Dar voi lăsaţi credinţa voastră să-L atingă, şi priviţi ce se întâmplă. Acum, dacă eu sunt slujitorul lui Dumnezeu şi v-am spus Adevărul, Dumnezeu va adeveri aceea de a fi Adevărul. Şi aceea va dovedi că Isus Cristos este viu în seara aceasta, stând aici. Este adevărat? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]
Acum, voi aveţi credinţă, doar o parte o dată, o parte. Voi aveţi credinţă acolo afară. Eu mai bine stau aici la microfon, deoarece ei nu mă pot auzi.

E-178 Cineva doar priveşte în sus la Dumnezeu, şi zice, "Dumnezeule, omul acela nu mă cunoaşte. El nu ştie nimic despre mine. Eu sunt un străin cu desăvârşire pentru el. Dar lasă credinţa mea să Te atingă, Doamne. Şi Tu ştii care este situaţia cu mine, Doamne. Tu cunoşti totul despre mine. Tu ştii cine sunt eu, la fel cum Tu ai ştiut cine era Petru, la fel cum Tu l-ai cunoscut pe Natanael, aşa cum Tu ai ştiut ce era greşit cu femeia cu scurgerea de sânge. Şi acest om îmi spune că Tu eşti 'acelaşi ieri, azi, şi în veci.' Atunci, Doamne, lasă credinţa mea să Te atingă."
Şi dacă El va face aceea, şi Se dovedeşte infailibil aici, câţi dintre voi Îl veţi crede din toată inima voastră; dacă El va face cel puţin unul, sau doi, sau trei oameni, pentru o-pentru o mărturie? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Dumnezeu să vă binecuvânteze.

E-179 Acum, Tată Dumnezeule, aceasta este total în afara mâinilor vreunui om. Aceasta ar trebui să fie fenomen supranatural. Astfel mă rog ca Tu să mă ajuţi acum, Doamne. Eu sunt A în mâinile Tale. Fă cu mine aşa cum Tu găseşti potrivit. În Numele lui Isus. Amin.

E-180 Acum, să nu fiţi agitaţi. Doar smeriţi, reverenţi spuneţi, "Doamne, eu Te voi sluji. Şi acela va fi un adevăr, atunci, dacă eu pot atinge haina Ta, atunci Tu răspunde prin acel om. Aceea îmi va dovedi că ceea ce el a zis este Adevărul. Este adevărat?

E-181 Câţi aţi văzut vreodată fotografia acelei Lumini? Ea este peste tot în ţară, pretutindeni. Ştiinţa a luat-o şi a examinat-o, şi pretutindeni. Acum, El este chiar aici acum; acelaşi Unul care a zis despre Căsătorie Şi Divorţ, acelaşi Unul a fost pe munte, a zguduit dealurile înapoi acolo, acelaşi Unul care era jos aici la râu în '33, acelaşi ieri, azi, şi în veci. El este acelaşi. [Fratele Branham face pauză – Ed.]

E-182 Acum, există o femeie, şi ea recunoaşte acum că ceva s-a întâmplat. Acea Lumină atârnă chiar deasupra ei. Ea şade chiar aici, cu sveter verde, sau ceva. Eu nu cunosc femeia. Eu presupun că suntem străini unul faţă de celălalt. Asta-i adevărat. Crezi tu că Dumnezeu... Tu eşti-tu eşti în nevoie de ceva, şi tu crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere care este necazul tău? Şi dacă El o face, atunci tu ştii că aceea va trebui să fie o putere supranaturală, deoarece eu nu te cunosc. Şi aceea trebuie să vină prin supranatural.
Depinde de ceea ce crezi tu că este. Tu poţi să-ţi iei partea cu preoţii, numind aceasta "diavolul," sau tu poţi lua partea cu cei credincioşi şi să o numeşti "Dumnezeu." Oricare tu crezi, de acolo îţi v-a veni răsplata.

E-183 Dacă Dumnezeu îmi va descoperi necazul tău, Îl vei accepta tu ca al tău-tău ispăşitor pentru acel necaz? Eu nu ştiu care este necazul. Dar eu ştiu, şi tu ştii, că ceva se petrece.

E-184 Acum, acum doar lasă-mă să-ţi spun cum te simţi, şi atunci tu vei şti; un simţământ foarte cald, dulce, confortabil. Eu privesc chiar drept la Aceasta. Aceasta este Lumina aceea, o Lumină galbenă atârnă la femeie.
Şi doamna suferă cu o boală în stomacul ei. Este un fel de umflătură, parcă, în stomacul ei. Ea nu este de aici. [Sora zice, "Corect."] Nu. Tu eşti departe de aici, nu-i aşa? Asta-i adevărat. Tu eşti din Wisconsin. Este adevărat? Sigur. Acum tu eşti vindecată. Credinţa ta te-a făcut sănătoasă.

E-185 Acum spuneţi-mi pe Cine a atins femeia? Eu sunt la douăzeci şi cinci de iarzi de ea. Ea l-a atins pe Isus Cristos, Marele Preot. Credeţi voi aceea? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]

E-186 Eu privesc la o femeie cu care am vorbit. Această femeie, eu privesc chiar la ea, deoarece ea se roagă aşa de tare pentru un bărbat. Ea mi-a spus că ea avea un bărbat... Ea niciodată nu mi-a spus nimic despre aceasta.
Dar numele ei este D-na Waldrop. Ea vine din Phoenix. Ea a fost înviată din morţi, şi doctorul ei a venit cu razele x şi a arătat cancer în inima ei. Ea a murit în rândul de rugăciune. Cu cât timp în urmă a fost aceea, D-nă Waldrop? Cu optsprezece ani în urmă, şi acolo şade ea în seara aceasta, o mărturie vie. Doctorul ei a venit la adunare, a adus... A zis, "Cum poate femeia să trăiască?" Dar acolo este ea, şi nu este nici un semn din acela.

E-187 Ea a adus pe cineva, şi ea se roagă pentru el. Acum, el este pe moarte, cu diabet. Acum, aceea am ştiut. Dar fiindcă tu te rogi... Tu ştii că eu nu ştiu cine este el, D-na Waldrop.

E-188 El este din Missouri, şi numele lui este Dl. Cooper. Asta-i adevărat. Acum, tu crezi, tu poţi merge înapoi acasă şi să fii sănătos, domnule. Aceasta depinde de tine, dacă tu o vei crede.

E-189 Aici este o femeie, şi ea suferă de o boală astmatică, complicaţii. Ea nu este de aici. Ea şade acolo afară în mulţime, chiar acolo afară. Eu sper că ea devine... Ea nu este de aici. Ea este din Georgia. Domnişoara McKenny. Crezi tu cu toată inima ta, şi crezi că Dumnezeu te va face bine? Ridică-te în picioare, dacă tu eşti o străină faţă de mine şi dacă este adevărat. Isus Cristos te vindecă. Crezi tu?
[Fratele Branham îşi are spatele către adunare – Ed.]

E-190 În spatele meu, există un om care şade înapoia mea. El contactează pe Dumnezeu. Şi ce vrea el; el are un copilaş care are boală la inimă. Şi copilaşul acela are un susur în inima lui, aşa a zis doctorul. Şi numele acelui om este Dl. Cox. Ridică-te, D-le. Cox. "Şi El i-a spus Sarei ce gândea ea, în spatele Lui."
[Fratele Branham continuă să-şi ţină spatele către adunare – Ed.]

E-191 Chiar dincolo de interval de la el, puţin mai în spate, este un om care nu vine de aici, ci din New Mexico. Eu niciodată nu l-am văzut, în viaţa mea. Eu privesc acum chiar la el, şi el este înapoia mea. El este din New Mexico. Şi omul are o fată în care el este interesat, şi fata are ceva rău cu gura ei. Este o... Cerul gurii din gura ei este ceea ce-i rău. Şi numele omului este Dl. West. Vrei să te ridici, domnule? Eu sunt un străin total faţă de el, dar Domnul Dumnezeu va vindeca copilul lui.

E-192 Credeţi voi acum din toată inima voastră? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.] Câţi dintre voi credeţi acum din toată inima voastră? ["Amin."] Acum, nu este Isus Cristos acelaşi ieri, azi, şi în veci? ["Amin."] Îl acceptaţi pe El acum ca Salvatorul vostru? Ridicaţi-vă mâna. ["Amin."] Credeţi voi în El ca Vindecătorul vostru? ["Amin."]

E-193 Aici, aici este o persoană care şade aici, olog sau ceva, zăcând pe o targă.
Mă poţi auzi prin acest microfon? [Fratele Branham ia un microfon şi merge spre marginea platformei şi vorbeşte cu femeia de pe targă – Ed.] Eu nu te cunosc. Tu doar eşti o femeie zăcând acolo. Dacă eu te-aş putea vindeca, eu aş face-o. Eu nu te pot vindeca.
[Un om începe să plângă – Ed.] În regulă. Este doar un om care se bucură. Copilul lui a fost vindecat.
Eu nu te cunosc. Tu eşti o femeie, şi eu sunt un bărbat.
Aceasta este prima dată când ne-am întâlnit în viaţă, eu presupun. Aceşti oameni... ? ... care te-au adus. În mod deschis, tu eşti pentru prima dată aici; doar te-au adus înăuntru. Tu vii de la un drum lung. Tu eşti umbrită de moarte. Tu ai cancer. Nu eşti oloagă. Este cancer. Doctorii nu mai pot face nimic pentru tine. Este adevărat. Şi tu eşti sigură că mori; doctorii aceia nu mai pot face nimic pentru tine.

E-194 O dată acolo erau trei leproşi aşezaţi la poarta Samariei. Şi acei leproşi au zis, "De ce şedem noi aici până când murim?" Deoarece, toată boala, murim de foame, şi ne mâncăm copiii unii altora. Ei au zis, "Dacă ne ducem jos la tabăra duşmanului, Sirienii; dacă ei ne omoară, noi vom muri, oricum. Şi dacă ei ne salvează, noi vom trăi." Şi ei au luat riscul acela. Şi, prin credinţa aceea, ei nu numai că s-au salvat pe ei înşişi ci tot grupul.

E-195 Acum, tu vei muri dacă tu zaci acolo. Dar ţie nu ţi se cere să mergi la tabăra în care au mers ei. Dar tu eşti invitată în casa Tatălui, ... ? ...

E-196 Tu eşti pe moarte cu cancer. Tu nu poţi trăi în afara lui Dumnezeu. Tu nu eşti din oraşul acesta. Tu nu eşti de pe aici. Tu ai venit o cale lungă. Tu eşti din Milwaukee. Asta-i adevărat. Asta-i adevărat. Eu am văzut oraşul. Eu îl cunosc. Asta-i adevărat.
Crezi tu? Vrei tu să accepţi pe Dumnezeu acum ca vindecătorul tău? Dacă tu vrei, nu contează cât de slabă eşti, cât eşti de ţintuită la pat, eu cred, în cazul tău, eu m-aş ridica în Numele lui Isus Cristos. Şi ia patul acela şi du-te acasă, şi trăieşte pentru slava lui Dumnezeu. Vrei să te supui mie, ca profet al lui Dumnezeu? Atunci ridică-te şi du-te, şi fii sănătoasă. Fii sănătoasă! Nu te speria. Ridică-te din targa aceea; Dumnezeu te v-a face bine. Vedeţi?

E-197 Cineva să o ţină aşa ca ea să se poată ridica şi să prindă putere. Îl credeţi voi pe Dumnezeu? Doar lăsaţi-o să prindă puţină putere; ea va fi bine. Aceasta este, soră. Acolo este ea, în Numele Domnului Isus! [Adunarea se bucură aşa cum sora stă în picioare acum.]
Să ne ridicăm şi să dăm laudă lui Dumnezeu. El este acelaşi ieri, azi, şi în veci! [Adunarea se bucură în mare măsură şi laudă pe Dumnezeu – Ed.]
Mergeţi, şi Domnul Isus Cristos să vă binecuvânteze. [Adunarea continuă să se bucure în mare măsură şi să laude pe Dumnezeu – Ed.]