E-1 Îţi mulţumesc foarte mult, frate Demos. Şi acum suntem fericiţi să fim aici în această dimineaţă şi să ascultăm toate aceste mărturii frumoase de la aceşti oameni buni. Şi acum, avem încredere că Dumnezeu va continua să fie cu noi şi să ne binecuvânteze.

E-2 Acum, în seara aceasta, am înţeles că va trebui să vorbesc eu în seara aceasta, cu voia Domnului. Şi l-am întrebat pe fratele Shakarian, chiar acum câteva momente, am spus, "Acum, nu te simţii stânjenit. Ştiu că trebuie să plecăm de aici la ora unsprezece şi eu-eu pierd pur şi simplu noţiunea timpului când ajung aici."

E-3 Se pare că ni se întâmplă la toţi. Ne simţim... Ei spun, "Două minute, trei minute sau..." Frate Smith, şti, este greu să o faci în două sau trei minute. Şi ştiu cum este, şi îmi pare rău pentru fiecare dintre ei. Dar suntem într-o epocă a timpului, în care ne aflăm. Mergem spre Eternitate, dar acum suntem în timp.

E-4 Şi am spus, "Frate Demos, cu puţin înainte să se scurgă timpul, nu te simţi stânjenit, trage-mă de haină şi voi şti că e timpul să ne oprim." Acum, dacă nu voi termina, voi termina diseară. Aşa că, dacă termin, ei bine, am un text nou pentru diseară.

E-5 Acum, chiar înainte să deschidem Cartea, să ne adresăm Autorului, cu capetele plecate.

E-6 Dragă Tată Ceresc, Îţi mulţumim în această dimineaţă pentru această adunare, pentru ceea ce am auzit deja. Dacă doar am trece acum la binecuvântare, Doamne, am simţi că a fost bine să fim aici. Aşa că mă rog ca Tu să continui, dacă este bine în ochii Tăi, şi să continui să fii cu noi şi să ne ajuţi. Şi acum ne adunăm în jurul Cuvântului. Aşa cum ne-am adunat în părtăşie unii cu alţii, ascultând mărturiile despre ceea ce ai făcut Tu pentru noi, acum lasă-ne să ne întoarcem în Cuvânt şi să găsim de unde vin toate acestea. Apoi, aceasta va fi o confirmare a ceea ce simţim şi vedem, întâmplându-se astăzi. Acordă aceste lucruri în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-7 Acum, ca-ca slujitor al Său, eu-eu sunt obligat faţă de un Mesaj. Şi uneori am fost foarte mult înţeles greşit, în vremurile trecute, şi poate că voi fi mereu. Dar eu nu spun lucrurile uneori ca să fiu-ca să fiu diferit, ci le spun pentru ca să fiu sincer. Şi îmi place să spun ceea ce cred că este corect. Toată lumea are un-un drept la acele lucruri, să îşi exprime propria opinie. De aceea mă aflu în mijlocul vostru.

E-8 Iar fratele Shakarian, vorbind despre cartonaşele de rugăciune la rândurile de rugăciune, despre a vedea ce Duhul Sfânt... Acum, el nu a spus asta despre mine. Este vorba despre Duhul Sfânt, pentru că eu nu aş putea face acele lucruri. Oricine ştie, că eu nu aş putea. Dar-dar asta este partea minoră, ceea ce vedeţi aici. Ar trebui să fiţi în alt loc, şi să vedeţi cum prezice El lucrurile! Şi eu... lucruri care se vor întâmpla, este, acestea sunt doar... voi, voi sunteţi cei care fac asta. Voi sunteţi cei care Îl cred pe Dumnezeu.

E-9 Şi-şi apoi, dacă nu-L credeţi pe Dumnezeu, ţine-ţi minte, El vă spune asta, chiar aici, pe platformă. Şi dacă sunteţi în păcat, El vă spune asta. Şi lucrurile pe care le-aţi făcut şi pe care nu ar fi trebuit să le faceţi, El vă spune asta. Doar că nu este vorba doar de ceea ce ei scriu pe cartonaşul de rugăciune. Ei ar putea scrie pe cartonaşul de rugăciune... Ei nu ar scrie, acolo, că erau un "păcătos" şi că această femeie "trăieşte cu soţul greşit," şi aşa mai departe. Şi nu vor pune asta pe un cartonaş de rugăciune, dar Duhul Sfânt captează asta oricum, vedeţi. Vedeţi? Şi astfel este... atunci în modul în care... partea-supranaturală, prieteni.

E-10 Şi spun asta cu cinste, pentru că nu suntem mulţi aici în această dimineaţă, doar un grup mic. Mă uimeşte, până când mă face atât de agitat, încât îmi vine să strig uneori. Şi când mă pun jos într-un loc, pe coasta muntelui, unde petrec mult timp acolo, primesc din partea lui Dumnezeu, cobor şi dau oamenilor ceea ce El mi-a dat mie. Şi eu-eu nu vreau să fiu diferit de oameni. Dar totuşi, ca să fiu sincer, trebuie să fiu sincer cu Dumnezeu, vedeţi, faţă-faţă de un Mesaj.

E-11 Şi acum suntem, cu voia Domnului, ne pregătim să plecăm imediat într-un turneu peste hotare, doar în câteva zile, şi dacă aceasta este voia Domnului. Cu siguranţă solicit rugăciunile voastre.

E-12 Sunteţi atât de amabili! Încep să vorbesc, chiar uit complet de timp, ca noi toţi. Dar pentru fratele Shakarian, aceşti slujitori minunaţi de aici, de pe platformă, şi de acolo, voi toţi prietenii lui Isus Cristos, vă salut în Numele Lui; ca o-o rudenie apropiată cu voi, prin cruce, pentru Dumnezeu, fiind fraţi şi surori.

E-13 Vreau să deschidem, în această dimineaţă, în Scriptură, în Cartea Galateni, cu voia Domnului. Doresc să citesc o Scriptură.

E-14 Acum, aseară, auzind mesajul care a fost transmis de fratele nostru slujitor aici, la platformă, a vorbit în limbi. Bredesen, fratele Bredesen, un om foarte bun. Eu...

E-15 Să văd asta cu analfabetismul şi educaţia mea, cu lipsa mea de înţelegere a cuvintelor, şi apoi ştiind că Mesajul este adevărat, şi să văd astfel de oameni, cum erau în acel comitet seara trecută, stând acolo, şi care pot face faţă la acel gen intelectual. Ei s-ar putea să nu fie în stare să facă ceea ce Domnul m-a chemat pe mine să fac. Eu nu pot să fac ceea ce Domnul i-a chemat pe ei să facă. Dar noi, lucrând împreună, sunt sigur că putem transmite Mesajul, dacă vom sta doar înaintea lui Dumnezeu.

E-16 Şi când el a dat o-o mărturie aici aseară, şi Duhul Sfânt a vorbit în limbi, şi, cineva din audienţă, eu ştiu să respect asta întotdeauna. Pentru că, înţeleg, după Biblie, că este vorba de Duhul lui Dumnezeu care ne aduce ceva. Şi el a spus, a vorbit despre ploaia târzie, ploaia timpurie şi ploaia târzie. Şi asta mă aduce la un gând.

E-17 Că fratele Bonham doar ce îmi dăduse un pacheţel cu nişte cecuri pe el, a spus, ,,Aceasta este o ofertă de dragoste pentru... din partea oamenilor." Acum, el-el, ei nu ar fi trebuit să facă asta. Vedeţi, eu nu am venit aici cu acest scop. Dar eu... el, ei mi¬au dat-o şi, desigur, ar fi... nu există nicio modalitate de a o da înapoi. Şi am de gând să o iau, cu voia Domnului, şi am să încerc să o pun la cheltuielile mele, când plec peste hotare. Pentru că, nu sunt sponsorizat, în nici un fel, acolo unde mă duc.

E-18 Este un fel de secret, pentru că bisericile nu mă lasă să intru. Şi mă duc ca un vânător, pentru că este pe cheltuiala Domnului meu. Domnul mi-a pus pe inimă să o fac, şi trebuie să mă duc oarecum deghizat. Vedeţi? Aşa că au nişte idei puţin ciudate acolo, că fiecare vrea ca eu să semnez o fişă, că voi fi de acord cu ei în ceea ce cred, şi spun că acest alt grup greşeşte, şi acest grup spune că mă vor aduce înăuntru dacă voi spune că acest grup greşeşte. Vedeţi? Dar mie nu-mi place asta. Vedeţi, noi suntem...

E-19 Am încercat întotdeauna să stau între oameni, în afara organizaţiilor şi a diferenţelor lor, şi să chem la ceea ce părea că Duhul lui Dumnezeu spunea prin fraţii de aici în această dimineaţă, că noi nu suntem o denominaţiune. Noi suntem copiii unei familii. Acum, nu există nicio denominaţiune Branham. Există o familie Branham, iar noi toţi nu ne alăturăm acelei familii, ci ne naştem în acea familie. Şi astfel, eu, asta este ceea ce încerc să reprezint, cât de bine pot.

E-20 Acum, în Galateni 4:27-31, cred că am notat aici, aş vrea să citesc aceasta pentru un text.
Fiindcă este scris, Bucură-te, stearpa care nu naşti deloc; izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii: căci cea părăsită are... mai mulţi copii decât cea care are bărbat.
Acum noi, fraţilor, ca şi Isaac, suntem copiii făgăduinţei.
Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa este şi acum.
Dar, ce zice Scriptura? Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei: căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.
De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii roabei, ci ai femeii slobode.
Fie ca Domnul să adauge acum binecuvântările Sale la preţiosul Său Cuvânt.

E-21 Am câteva, aseară am notat câteva lucruri; şi cândva când aveam doar o adunare pe săptămână, pe undeva, Eu-eu îmi puteam aminti acele Scripturi la fel de clar din cap. Dar acum, după ce eu... Acum, după cum spun într-un mod puţin glumeţ, nu vreau să glumesc aici, la această platformă. Dar după ce am trecut de douăzeci şi cinci de ani, a doua oară, nu-mi mai amintesc ca înainte. Sunt o mulţime de... Sunt o mulţime de kilometri pe acest Ford vechi, aşa că nu-mi mai amintesc. Dar atâta timp cât mă pot mişca, vreau să dau fiecare mişcare spre slava Celui Care m-a mântuit.

E-22 Acum, eu, văzând deci în această dimineaţă, observând... Poate că acest lucru pare ciudat şi poate că pentru o minte intelectuală ar putea fi cu totul amestecat, dar este complementar cu lucrul pentru care sunt chemat. Chiar şi orice lucru mărunt este un semn pentru mine. Îl observ, Îl văd cum se mişcă. Aşa primesc mesajul meu uneori, este să observ şi să văd cum se mişcă Duhul, şi să văd ce spune acesta, ce spune acela.

E-23 Şi m-aţi observat, de multe ori, înainte de un serviciu de vindecare, stând acolo pe platformă, sau stând în spate, observând. Simt Duhul, felul în care se mişcă, şi ştiu deja care este problema cu acea persoană care stă acolo. Vedeţi? Îl văd deasupra, chiar aici, vedeţi, Îl percepi chiar înainte de a urca pe platformă.

E-24 Uneori, înainte să vin la adunare, uneori, chiar înainte să vin aici, ca în California, am stat jos cu cei care sunt cu mine, spun, "Se va întâmpla un anumit lucru, acest lucru va avea loc aici, iar acest lucru va fi aici jos, va merge pe aici," vedeţi, pentru că este în Duhul lui Dumnezeu. El este... El a cunoscut toate lucrurile de la început, vedeţi, şi astfel El este Cel Etern.

E-25 Şi apoi observ, în această dimineaţă, fratele Jewel Rose, un prieten şi frate foarte preţios pentru noi toţi, cum s-a ridicat şi a citit acel Psalm. Uitaţi-vă cum a coincis, aşa cum a spus el, "Vreau să văd ce fel de sămânţă zace în voi." Seara trecută, Duhul a vorbit şi a spus, şi despre, "Ploaia târzie, ploaia timpurie şi ploaia târzie, ambele fiind revărsate în ultimele zile." Iar în această dimineaţă, "Sămânţa care zace în voi." Vedeţi, Duhul vorbind, priviţi cum a făcut-o prin aceşti slujitori, şi aşa mai departe, în această dimineaţă. Aşa deci aleg acest subiect:
Sămânţa Nu Va Fi Moştenitoare Cu Pleava.

E-26 Este un text foarte ciudat, dar, Sămânţa Nu Va Fi Moştenitoare Cu Pleava. Şi luând, trăgând concluziile mele din acest lucru, sau textul meu, mai degrabă, din Galateni 4:27, trei, Pavel vorbeşte aici, desigur, despre sămânţa literală a celor doi fii ai lui Abraham. Acum, acest lucru, vreau să folosesc acest lucru pentru ca voi să fiţi siguri că nu îl rataţi. Şi dacă depăşesc timpul, îl voi relua diseară. Şi vreau să predau, la fel ca o lecţie de şcoală duminicală, ca voi, cred eu, să înţelegeţi mai bine.

E-27 Şi eu... Şi unii dintre voi, bărbaţii care sunt-sunt mai capabili să facă acest lucru decât mine, ei bine... Eu nu sunt un teolog, în niciun caz. Aşa că, dacă nu sunteţi de acord cu mine privitor la Aceasta, doar simţiţi-vă aşa cum m-am simţit eu aseară, când o soră dragă de aici mi-a pregătit o plăcintă cu cireşe. Stând pe al meu-al meu... în camera mea de hotel în această dimineaţă, eu-eu am dat de un sâmbure, dar tot mănânc plăcinta. Eu am scos doar sâmburele, vedeţi. Aşa că, asta e, ce nu credeţi privitor la Aceasta, doar lăsaţi deoparte, vedeţi, şi doar continuaţi să mâncaţi ceea ce credeţi că este corect.

E-28 Acum, Pavel vorbeşte despre cei doi fii ai lui Abraham, care, unul dintre ei a fost prin Sarah şi celălalt prin Agar. Acum aflăm aici, şi înţelegem asta prin Scripturi, că Dumnezeu nu este reprezentat niciodată în doi. Este în trei. Intotdeauna în trei, Dumnezeu este desăvârşit.

E-29 Matematica Bibliei merge perfect. Dumnezeu este desăvârşit în trei, adorat în şapte şi aşa mai departe. Vedeţi, aşa că noi-noi constatăm că matematica Bibliei nu dă greş niciodată.

E-30 Şi aici avem doi fii ai lui Abraham, şi totuşi noi putem fi moştenitori doar atâta timp cât suntem unul dintre aceşti fii, sau un fiu al lui Abraham. "Căci noi fiind morţi în Cristos, atunci devenim seminţele lui Abraham şi suntem moştenitori împreună cu El, conform făgăduinţei," de aceea Abraham trebuie să aibă un alt Fiu.

E-31 Acum, ştim că primul său fiu a fost prin Agar, şi aflăm că al doilea fiu al său a fost prin-a fost prin Sarah. Dar el a avut un al treilea Fiu, care a fost Isus. Acum, poate părea ciudat, dar asta este ce vom încerca să desluşim. Aşa cum am spus, Dumnezeu se reprezintă pe Sine, întotdeauna în desăvârşire, în trei-uri. Şi am fost clar în faţa tuturor acum, şi mai ales a teologilor noştri, că aceste lucruri sunt doar felul în care le văd eu, felul în care vine la mine.

E-32 Ca la început, Dumnezeu, Dumnezeu locuia singur, pentru că El era Cel Etern, vedeţi, nu era nici măcar Dumnezeu. Dumnezeu este un "obiect de închinare." Iar Logosul, aşa cum Îl numim noi, Cuvântul care a ieşit din Dumnezeu, Acela, oricine ştie că Acela a fost Îngerul Domnului, sau Cuvântul Domnului, care i-a însoţit pe Israeliţi prin pustiu; Îngerul Legământului, Logosul care a ieşit din Dumnezeu. Şi apoi acel Logos s-a făcut trup şi a locuit printre noi. Acum ne aflăm în Sfântul Ioan 1, "La început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu." Şi acum, după ce El Şi-a dat viata pentru noi, atunci Duhul Său revine peste noi. Isus a spus, "În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl, Tatăl în Mine; Eu în voi şi voi în Mine."

E-33 Vedeţi, este Dumnezeu, tot timpul, Dumnezeu manifestându¬Se, lucrând Însuşi prin diferite epoci. Aşadar, cei trei, de, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acelaşi Dumnezeu care lucrează în trei atribute. Iar noi astăzi suntem una, Biserica Însuşi, un atribut al gândirii lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, de a avea o-o Biserică. Deci cei care sunt în Cristos au fost în Cristos la început, care erau gândurile Lui, iar gândurile Lui sunt atributele Lui.

E-34 Aici începe sămânţa, în făgăduinţă. Iar Abraham aici s-a îndoit puţin, prin Ismael. Şi vreau să vă arăt cele trei etape ale acestora, ale acestei Sămânţe despre care vom vorbi, care nu este moştenitoare cu pleava. Acum aflăm că, la început aici, că Dumnezeu i-a dat lui Abraham făgăduinţa.

E-35 I-a dat lui Adam făgăduinţa, mai întâi. Şi asta a fost, sau, legământul a fost cu condiţii. "Dacă nu veţi face lucrul acesta. Dacă veţi face lucrul Acesta."

E-36 Dar când i-a dat-o lui Abraham, a fost necondiţionată, „Eu deja am făcut-o." El niciodată... Ceea ce a făcut El, a fost necondiţionat, El i-a dat lui Abraham. Acum, şi prin asta, Abraham având făgăduinţa, astfel noi trebuie să fim Sămânţa lui Abraham. "Nu a fost doar pentru Abraham, ci şi pentru Sămânţa lui după el." Acum, dacă observaţi, nu a fost "seminţele" după el, ci „Sămânţa" după el.

E-37 Acum aflăm că făgăduinţa, fiind puţin pusă la îndoială de Sarah, şi Sarah i-a spus lui Abraham să o ia de soţie pe această Agar, egipteanca, o tânără, şi acesta va fi modul în care Dumnezeu va ridica această sămânţă făgăduită.

E-38 Acum, vedeţi, după cum am spus aseară, orice mişcare de la acel plan original al lui Dumnezeu deviază întregul lucru. Nu ne putem muta de la acel Cuvânt original. Trebuie... Am vorbit despre asta aseară, sau mai degrabă alaltăieri seară, despre Balaam. El a primit răspunsul lui Dumnezeu, direct şi clar, "Nu te duce!" Dar El are o voie permisivă. Şi poţi lucra în aceea dacă doreşti, iar Dumnezeu va face ca aceasta să-L onoreze, dar totuşi nu este voia perfectă a lui Dumnezeu. Şi spre asta ar trebui să ne străduim, voia Lui perfectă, nu voia Lui permisivă. Împărăţia lui Dumnezeu, pe care El... este astăzi pe pământ, va... nu poate fi stabilită niciodată, în mod corect, pe baza unei voinţe permisive. Trebuie să se întoarcă la voia Lui perfectă.

E-39 Acum vedem aici că Sarah, după ce Dumnezeu i-a spus lui Abraham căci copilul se va naşte prin Sarah, care va binecuvânta lumea, acum Sarah s-a îndoit. Vreau să observaţi că nu a venit niciodată prin Abraham; ci prin Sarah, femeia. Şi ea s-a îndoit şi a spus, "Ia-o pe Agar." Iar Abraham nu a vrut să facă asta, dar Dumnezeu i-a spus să meargă mai departe şi să o facă oricum. Aşa că el a făcut-o, puţin îndoit. Acum, Isaac, fiind cel liber şi din femeia făgăduită, nu putea fi moştenitor cu Ismael, femeia roabă, în îndoială.

E-40 Asta încerca să spună Pavel aici. Vedeţi, acolo unde un lucru este pus la îndoială şi produce un anumit lucru al lui Dumnezeu, o anumită rânduială a lui Dumnezeu, dar nu va fi moştenitor cu rânduiala originală a lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Vedeţi, nu poate fi moşteni tor.

E-41 Acum, iată de ce sunt atât de ferm astăzi. Şi m-am gândit că acesta ar fi un moment bun, pentru că nu ştiu cât timp vom mai fi împreună, şi, poate că aş putea, într-un fel, Dumnezeu m-ar ajuta să vă arăt motivul pentru care denunţ atât de ferm religia organizată. Vedeţi? Vedeţi, ea nu poate fi moştenitoare cu programul original al lui Dumnezeu, pentru că organizaţia nu este de la Dumnezeu. Este de la om. Prima biserică care a fost organizată vreodată, în toată lumea, a fost biserica Romano¬Catolică de la Niceea, Roma. Apocalipsa 17, spune, "Ea era o curvă şi toate fiicele ei erau curve." Şi o curvă este o femeie care nu trăieşte credincioasă soţului ei, iar o prostituată este acelaşi lucru. Dar, vedeţi, a devenit oricum o biserică. Este un sistem organizat şi separă fraternitatea. Noi am încercat să organizăm toate bisericile împreună. Nu va funcţiona; nu a funcţionat niciodată. Nu va funcţiona niciodată. Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt doar... sunt în afara programului lui Dumnezeu.

E-42 Acum voi spuneţi, "Cine eşti tu, unul care stă acolo fără nici măcar o educaţie primară?" Asta nu contează deloc, ce educaţie este. Nu despre educaţia mea încerc să vorbesc.

E-43 Este Cuvântul lui Dumnezeu despre care vorbesc, vedeţi. Şi aceste adeveriri pe care le vedeţi în slujbă, nu sunt eu, ci Dumnezeu încearcă să vă transmită asta, că este Adevărul. Ar avea Dumnezeu ceva de-a face cu o minciună? Atunci departe de mine gândul de a sluji unui Dumnezeu care ar binecuvânta o minciună. Este Adevărul pe care El îl binecuvântează, Adevărul pe care El l-a onorat.

E-44 Acum, Ismael nu putea fi moştenitor împreună cu Isaac, pentru că unul era puţin îndoit, doar puţin îndoit. Era un copil, era totuşi sămânţa lui Abraham, dar nu era calea perfectă a lui Dumnezeu pentru el: Ismael. Acum aş putea lua mult timp aici, dar sper ca Duhul Sfânt să vă transmită acest lucru în adevăratul mod în care ar trebui să fie.

E-45 Acum dacă ei, dacă Ismael şi Isaac nu au putut fi moştenitori împreună pentru că planul original al lui Dumnezeu a fost înlocuit cu un-un plan permisiv al lui Dumnezeu, un mod permisiv pe care Dumnezeu l-a binecuvântat, nici Biserica spirituală de astăzi nu poate fi moştenitoare cu cea denominaţională. Cele denominaţionale, Dumnezeu le-a binecuvântat, aşa cum a făcut cu Ismael, dar cea Spirituală nu va fi moştenitoare cu celelalte. Aşa este. Va fi, că va ieşi din biserica denominaţională (biserica aşa-zisă, biserica naturală), va ieşi o Mireasă a lui Cristos, cei Aleşi.

E-46 Acum, acolo, ceea ce mă îngrijorează în acest ceas, este faptul că ştim că vedem toate aceste denominaţiuni trăgând în această ceea ce ştim că este... ceea ce voi numiţi ploaia târzie, sau, revărsarea Duhului. Vă daţi seama că Isus a spus că, "Când se va întâmpla asta, va fi sfârşitul"? Când, fecioara neînţeleaptă şi fecioara înţeleaptă nu au fost moştenitoare împreună. Pentru că atunci când... Fecioara neînţeleaptă, ea era fecioară, doar că¬i lipsea Uleiul. Dar când ea a venit să cumpere Ulei, a fost în timpul acela când a venit Mirele. Şi ea a fost lăsată pe dinafară, în timp ce încerca să cumpere Ulei. Aţi înţeles? Vreau să pătrundă asta, foarte bine. Acum, cu siguranţă nu va trebui să duc acest subiect mai departe. Deci, nici cei Spirituali şi cei fireşti nu pot fi moştenitori împreună.

E-47 De aceea Răpirea, Mireasa, fecioara înţeleaptă, cei chemaţi afară, cei rânduiţi mai dinainte, cei aleşi! Păi, voi, oamenii de afaceri, nu v-aţi conduce biroul cum încearcă unii oameni să se gândească că Dumnezeu îşi conduce programul Lui, la întâmplare. Dumnezeu a ştiut, înainte de întemeierea lumii, cine va fi mântuit şi cine nu va fi mântuit. Prin predestinare, prin cunoştinţa mai dinainte, El a văzut fiecare membru, a pus fiecare nume pe Cartea Vieţii Mielului, înainte ca Biserica să înceapă vreodată. Isus a venit să caute şi să mântuiască pe cei care se aflau pe acea Carte. El a cumpărat Cartea Răscumpărării. Era pierdută, iar El ne-a răscumpărat, şi toate numele care se aflau pe acea Carte au fost răscumpărate atunci când El ne-a răscumpărat pe noi.

E-48 Atunci, aşa cum am spus de multe ori, voi recunoaşteţi asta. De aceea sunteţi aici în această dimineaţă, de aceea veniţi din toate aceste organizaţii şi alte lucruri. Voi sunteţi... Este Ceva care vă trage. Aşa cum a fost micul meu gând, despre vulturul clocit sub găină, vedeţi, vă-vă daţi seama că este ceva diferit. Biserica nu avea un-un ceva satisfăcător. Dar, voi, aţi auzit altceva care era un strigăt, v-aţi dat seama că, că v-aţi născut pentru Asta. Sunteţi o parte din Asta. Voi, voi vă potriviţi în Asta, ca o mănuşă pe o mână. De aceea suntem adunaţi aici, împreună, în această dimineaţă, este pentru că, aşa cum spunea bătrâna mea mamă din sud, "păsările cu aceleaşi pene se adună laolaltă," pentru că aveţi lucruri în comun.

E-49 Corbii şi porumbeii nu au nimic în comun. Regimul lor alimentar este diferit, deşi un porumbel ar putea fi clocit sub un corb. Aşa este. Depinde de ce era, de la bun început. Acum, şi în acest caz, totuşi, porumbelul ar putea fi îngrijit o perioadă de timp de acel, de acel corb, dar în cele din urmă el îşi va găsi perechea.

E-50 Asta face Biserica astăzi, căci Isus este Cuvântul şi El este Mirele, iar Mireasa este o parte din Mire. Prin urmare, Cuvântul care trebuie să se împlinească astăzi este aceeaşi parte a Cuvântului care s-a împlinit în zilele Sale, şi este acelaşi Cuvânt, aceeaşi experienţă, aceeaşi Viaţă.

E-51 Căci, atunci când Dumnezeu l-a separat pe Adam, el era ambele. Aflăm că, Adam era duh, la început. "El l-a făcut pe om după Propriul Său chip, El l-a creat bărbat şi femeie." Şi apoi, Geneza 2 şi mai departe, El l-a creat pe om în... din ţărâna pământului. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Dumnezeu este un Duh), deci este un om duh. Apoi, când a devenit om din carne, carne de animal pe pământ, El este-El arată, înfăţişează aici Mireasa. El nu a luat şi nu a făcut niciodată o altă fiinţă, ci El a luat o parte din Adam, creaţia originală, a luat de la el, o coastă din coasta lui; şi a luat duhul feminin din Adam, a lăsat duhul masculin acolo şi l-a pus în partea feminină. Prin urmare, parte din duhul lui, parte din trupul lui; carne din carnea lui, os din osul lui; Cuvânt din Cuvântul Lui, Viaţă din Viaţa Lui, şi aşa este Mireasa pentru Cristos!

E-52 De aceea, Răpirea Sămânţei Raiale trebuie să vină mai întâi. Iar restul morţilor nu trăiesc timp de o mie de ani, apoi au fost aduşi la Judecata Tronului Alb. Vedeţi, nu există nicio Judecată pentru Sămânţa Roială, sau pentru Sămânţa predestinată a lui Abraham. Acum, dacă veţi lua Sfântul Ioan 5:24, ascultaţi asta, "Cine ascultă Cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică."

E-53 Acum, cum ar fi asta atât de diferit de multe dintre teologiile noastre? Acum aş putea să ies aici şi să-i spun unui beţiv, "Crezi?" "Sigur că da!" Un bărbat cu soţia altui bărbat, "Crezi?" "Sigur că da!" "Aţi stat aseară la adunare, ca să ascultaţi Cuvântul?" "Sigur!" "Îl crezi?" "Sigur!" El doar spune asta.

E-54 Dar traducerea originală a acestui Cuvânt, "Cel care înţelege Cuvântul Meu şi va crede în Cel care M-a trimis." "Cel care înţelege," adică, cel căruia I se face cunoscut.

E-55 Isus a spus, "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu l-a atras Tatăl Meu. Şi toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl Meu, vor veni. Oile Mele, porumbeii Mei, ascultă Glasul Meu. Nu vor urma un străin." Şi care este Glasul lui Dumnezeu? Este Cuvântul lui Dumnezeu. Ce este glasul oricărui om, dacă nu cuvântul lui? Este Cuvântul lui Dumnezeu; ei vor asculta Cuvântul lui Dumnezeu.

E-56 Astfel, sămânţa naturală a fost doar un purtător, prin Ismael mai întâi, Isaac al doilea, apoi până la Sămânţă. La fel ca tulpina, spicul, şi pleava bobului. Acum, aici, cele trei etape ale sămânţei ne arată adevărata imagine pe care vreau să o observaţi cu mine în această dimineaţă. Vedem aici.

E-57 Şi, neavând şcoală, trebuie să iau lucrurile naturale pe care le văd, să tipizez lucrurile spirituale care mi se fac cunoscute, pentru că nu aş putea să le fac să aibă sens pentru voi cu nicio gramatică.

E-58 Şi, oricum, Dumnezeu tipizează întotdeauna spiritualul prin natural. Dacă nu ar exista Biblia, tot aş şti că Creştinismul este corect, pentru că tot pământul se învârte în jurul morţii, îngropării şi învierii. Natura operează moartea, înmormântarea şi învierea.

E-59 Uitaţi-vă la seva din copac, cum a adus frunza, şi rodul, cade; se întoarce în pământ pentru iarna rece, jos, sub gazon; iese din nou la suprafaţă primăvara, cu viaţă nouă. În fiecare an, mărturisind că există o viaţă, există o moarte, există o înviere.

E-60 Soarele răsare de dimineaţă, un copilaş abia născut, foarte firav. La ora şapte sau opt, porneşte spre şcoală. La ora zece sau unsprezece, iasă de la universitate. Străluceşte în puterea lui, de la ora unsprezece până pe la trei, apoi începe să slăbească. Seara coboară, slăbeşte, devine un om bătrân. Este asta sfârşitul lui, moare? Nu. Se ridică din nou a doua zi dimineaţa. Vedeţi?

E-61 Toată natura, adevărata voastră Biblie reală care mărturiseşte cu această Biblie! Şi asta încerc să vă arăt în această dimineaţă, prin natură veţi vedea Cuvântul lui Dumnezeu, modelat după Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că natura este formarea lui Dumnezeu.

E-62 Ca şi în ştiinţă, ei găsesc mecanica şi legile naturii, dar ei nu ştiu ce este acea natură. Ei nu cunosc Viaţa naturii. Acesta este Dumnezeu. Aşadar, mecanica fără dinamică nu foloseşte la nimic.

E-63 Acum, tulpina, spicul şi pleava, observaţi. Agar aici reprezenta tulpina, care a fost prima viaţă care a început în făgăduinţă. Sarah reprezintă spicul, sau polenul, vine în spic. Maria, fecioara, a reprezentat şi a produs adevărata Sămânţă spirituală, pentru a da naştere la adevărata tulpină. Agar şi Sarah, amândouă au fost prin sex. Dar Maria, fecioara, a fost prin puterea Cuvântului făgăduit de Dumnezeu, prin naştere din fecioară. Ea a adus Sămânţa autentică. Tulpina, Agar, cea de¬a doua soţie, prin îndoială faţă de făgăduinţă, lucrând printr-o îndoială, mică.

E-64 Sper doar, Dumnezeu să ne ajute. Eu nu... Vreau să vedeţi asta, atât de mult. Nu vă puteţi îndoi nici un pic referitor la Acesta. Trebuie să Îl luaţi chiar aşa cum este. Nu are nevoie de nicio tâlcuire. Biblia spune că, "Cuvântul lui Dumnezeu nu este pentru tâlcuire privată." Dumnezeu nu are nevoie de niciuna dintre şcolile noastre Apentru a tâlcui Cuvântul Său. Atunci când El Îl adevereşte şi Îl face viu, aceasta este tâlcuirea Acestuia. Când Dumnezeu a spus, "Să fie lumină," a fost lumină. Asta nu are nevoie să fie tălmăcit. Când a spus, "Fecioara va rămâne însărcinată," ea a rămas însărcinată. Nu este nevoie să fie tălmăcit.

E-65 Nu avem nevoie de toate astea, de seminarii şi alte lucruri care îi fac pe oameni să spună, "Ei bine, noi avem tâlcuirea. Noi avem tâlcuirea."

E-66 Dumnezeu Însuşi Îşi tâlcuieşte Propriul Cuvânt. El nu are nevoie de nimeni care să tâlcuia pentru EL El a spus, "Se va întâmpla," şi se întâmplă. El a spus în zilele de pe urmă, El va turna Duhul Său, El a făcut-o. Nu-mi pasă ce au spus denominaţiunile, El a făcut-o, oricum, pentru că El a spus că o va face. Aşadar, Asta nu are nevoie de tâlcuire, pentru că Dumnezeu Îşi face Propria tâlcuire.

E-67 Şi aceste lucruri pe care le vedeţi, care vi se par a fi misterioase acum, dacă aţi vrea... Vă amintiţi slujirea voastră, voi, Penticostalii, de acum treizeci sau patruzeci de ani, era la fel de misterioasă pentru biserica Metodistă şi Baptistă, cum este Aceasta pentru voi astăzi. Dar acum găsiţi Aceasta în Cuvânt. Eu încerc să vă arăt vouă aşa cum voi aţi încercat să le arătaţi lor. Şi apoi, dacă Dumnezeu se întoarce şi spune că Asta este aşa, în Cuvânt, apoi O confirmă că aşa este, aceasta este tâlcuirea lui Dumnezeu Însuşi. Nu aveţi nevoie de nimeni care să vă tâlcule.

E-68 Acum, Agar, prin "puţin"! Ţineţi minte, nu puteţi scoate un Cuvânt de Acolo. Şi Isus a spus, în Apocalipsa, la sfârşitul Cărţii. Şi la începutul Cărţii, Cristos a spus, "Orice om care a luat o Parte din acel Cuvânt!" Doar un singur Cuvânt interpretat greşit, a cauzat toate bolile, moartea, pe care le-am avut vreodată. Ei bine, dacă Dumnezeu, Care este sfânt, a privit în jos; şi a cauzat tot acest haos doar prin interpretarea puţin greşită a unui singur Cuvânt, şi orice lucru mic împotriva acelui Cuvânt suprem a cauzat tot acest haos; şi suferinţa, sângerarea şi moartea Propriului Său Fiu, pentru a reîmpăca acest lucru îngrozitor înapoi cu El; cum vom intra noi cu ceva mai puţin decât păzirea întregului Cuvânt?

E-69 "Ei bine," voi aţi spus, "frate Branham, asta a fost în Geneza." Am simţit asta, vedeţi.

E-70 Dar daţi-mi voie să vă spun, Apocalipsa, este ultima parte a Cărţii. "Oricine va scoate un Cuvânt din Cartea acestei profeţii, sau adaugă un cuvânt la Aceasta, partea lui va fi luată din Cartea Vieţii."

E-71 Isus a spus, în mijlocul Cărţii! Iată-i din nou pe cei trei martori ai voştri: Geneza, Noul Testament şi ziua de astăzi. Isus a spus, "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."
"Ei bine, El nu a vrut să zică asta."

E-72 El vorbea cu oameni care erau teologi, la cel mai înalt nivel. Acei preoţi, stră-stră-stră-stră-stră-bunicii lor trebuiau să fie preoţi. Să interpretezi greşit un singur Cuvânt al Lui, păi, era în mod absolut o pedeapsă cu moartea. Trebuiau să fie ucişi cu pietre, pentru un singur Cuvânt ratat. Dar ei au avut interpretarea greşită în legătură cu Acesta. Astfel, când Însuşi Cuvântul; când Dumnezeu a făgăduit că va trimite pe Mesia, şi L-a trimis chiar în înfăşătura în care a El făgăduit că va veni, ei au avut o altă înfăşă tură pentru El în care să fie înfăşurat.

E-73 Daţi-mi voie să spun acest lucru: La fel este şi astăzi, că ei nu-L înţeleg! Nu este în înfăşătura denominaţionalismului sau al intelectualităţii. Este în înfăşătura puterii şi a învierii şi a manifestării lui Cristos înviat, aşa cum L-a făgăduit Dumnezeu, şi nu în înfăşă tura gândurilor oamenilor despre El.

E-74 Acum, Agar, printr-o singură diferenţă mică, prin femeie, nu prin Abraham acum. Abaham nu a vrut să o facă, dar Dumnezeu l-a lăsat să o facă pentru că el... Acelaşi lucru, El l-a lăsat pe Balaam să meargă mai departe. Acum, observaţi, printr-o mică diferenţă faţă de Acesta, ea l-a născut pe Ismael, care era un om sălbatic, niciodată biruit. Şi-a câştigat existenţa cu arcul său. A fost un om sălbatic. El este încă, astăzi.

E-75 Acum, Sarah, spicul sau polenul, Sarah, adevărata soţie a făgăduinţei, a născut un om blând, în schimb a generat o naţiune făgăduită.

E-76 Acum, dar, Maria, fără sex, ci printr-o făgăduinţă, tot aşa cum Abraham a primit făgăduinţa de la Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, dar a crezut în făgăduinţă, "Iată roaba Domnului," vedeţi, a adus pe lume nu o tulpină, ci Sămânţa originală, căci El era Cuvântul în care a crezut Abraham şi în care a crezut Maria.

E-77 Acum, Maria nu era Sămânţa, ea era doar pleava pentru Sămânţă. Celelalte două erau purtătoare de viaţă, doar sămânţa naturală. Maria nu era Sămânţa, ea însăşi; dar, ca şi credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, a adus o imagine mai reală a Cuvântului, pentru că El era Cuvântul. Dar, ca şi pleava, ... unui grâu, unui bob de grâu, pleava ţine grâul înăuntrul ei şi îl protejează până când acesta este capabil sau maturat să continue pe cont propriu. Vedeţi? Apoi, a fost Sămânţa Însăşi cea care a părăsit-o. La fel cum, Sămânţa era în pântecele ei, nu ea era Sămânţa. Ea nu a produs Sămânţa. Dumnezeu este Sămânţa.

E-78 Acum, atunci sângele, mulţi oameni cred că sângele Evreiesc a fost cel prin care am fost mântuiţi. Iar unii dintre ei au spus, "Ei bine, avem un drept prin intermediul Neamurilor, pentru că Rahab, prostituata şi-şi Rut, Moabita, şi aşa mai departe, erau din Neamuri." Nu aveţi nicio creanţă în acest sens, nici prin una, nici prin cealaltă. El nu era nici Iudeu, nici din Neamuri.

E-79 El era Dumnezeu, Logosul, Cuvântul care a ieşit din Dumnezeu. Când, Acesta a început să se mişte deasupra pământului şi a dat naştere vieţii marine. Când Duhul lui Dumnezeu, Logosul, Cuvântul, care Dumnezeu a spus, "Să fie," şi acolo a apărut Logosul, care este Cuvântul. Şi Cuvântul a început să... pentru că toate acestea erau în Logos; întregul Cuvânt al lui Dumnezeu, întreaga Biblie, pentru fiecare epocă. Şi aşa cum Logosul a început să sufle pe pământ, a apărut viaţa marină; şi, dezvolta mai departe, viaţa păsărilor, continuând până la viaţa animală. Şi, în cele din urmă, a venit ceva în reprezentare, sau semăna cu ceea ce îl dezvolta, ce se mişca peste acesta, Dumnezeu, un om după însuşi chipul lui Dumnezeu.

E-80 Acel om a căzut, aşa cum trebuie să cadă sămânţa. Şi atunci Dumnezeu a început să se mişte peste aceasta, după cădere. A adus un-un Enoh, a adus un Ilie, a adus un Moise, El a adus profet după profet, încercând să restabilească din nou acel chip. Şi, în cele din urmă, pe pământ a venit din nou chipul autentic a lui Dumnezeu Însuşi, care era Dumnezeu, Logosul făcut trup şi a locuit printre noi.

E-81 Acum, acelaşi Logos are o parte, El are o Mireasă, şi acelaşi Logos, acest Cuvânt care nu poate fi alterat, se mişcă asupra bisericilor de astăzi, încercând să readucă Cuvântul în deplina Sa manifestare. Care, profeţii au fost purtătorii acelei Sămânţe, iar bisericile denominaţionale au fost purtătorii Sămânţei de acum. Acum, observaţi, repede, dar cum pleava ţine strâns Sămânţa acum, apoi o părăseşte.

E-82 Isus era Dumnezeu. El era. Tatăl Său era marele Logos Însuşi. Şi El nu putea să-L reverse pe tot în Moise, căci el era un profet.

E-83 Iar Cuvântul Domnului întotdeauna, fără să dea greş vreodată, vine la profet. Nu există niciun loc, niciun moment, în Biblie, sau de la Biblie încoace, ca interpretarea corectă a Cuvântului să vină la un teolog. Nu este în Scriptură. Nu a venit niciodată la Farisei, niciodată la Saduchei, şi niciodată Dumnezeu nu a ridicat un profet din oricare dintre ei şi El nu a făcut-o nici în aceste zile de pe urmă.

E-84 De îndată ce l-au ridicat, se adună cu toţii împreună şi fac o organizaţie din asta, acolo moare. Dar El a făcut acest lucru cu un scop. Vom încerca să-l explicăm, cu ajutorul lui Dumnezeu. Observaţi, vedeţi aici cât de aproape ajunge ea, biserica, sămânţa de acum, să semene cu Sămânţa Însăşi.

E-85 Acum observaţi, când sămânţa intră în pământ, este sămânţa originală. Când încolţeşte, aduce o viaţă. Dar ce face viaţa dintr¬o sămânţă de grâu? Nu produce aceeaşi tulpină de grâu chiar atunci, sau acelaşi bob de grâu. Este viaţa grâului, dar se află într-un stadiu de purtător. Şi asta a fost prima reformă, când Luther a ieşit din întunericul haosului. A trebuit să moară.

E-86 De atâtea ori, oamenii simpatizează. Oh, şi am citit o carte nu demult, despre, Dumnezeul Tăcut, dată de unii dintre aceşti filosofi moderni care încearcă să vă îndepărteze de Dumnezeu. Dacă nu cunoaşteţi Cuvântul lui Dumnezeu şi planul lui Dumnezeu, puteţi fi zdruncinaţi cu uşurinţă. Dar când vedeţi planul lui Dumnezeu, programul Său, atunci prin credinţă ştiţi că este Dumnezeu; şi Dumnezeu Se identifică, făcând exact ceea ce El a făcut în-în celelalte vremuri, umblând, dovedind.

E-87 Acesta este motivul pentru care Moise nu a putut fi zdruncinat. El a vorbit faţă în faţă cu Dumnezeu, şi Dumnezeu i-a spus, "Eu sunt Cel care a fost cu Abraham acolo. Eu sunt Cel care a făcut această făgăduinţă. Eu voi fi cu tine." Cum veţi opri acel om atunci?

E-88 Aşa cum a spus profetul din vechime, "Când leul răcneşte, cine nu se va speria? Şi Dumnezeu a vorbit, cine nu va profeţi?" Când vedem lucrurile pe care Dumnezeu le-a făgăduit în acest ceas, vedem cum se desfăşoară, cum puteţi sta nemişcaţi când vedeţi că aceasta este calea Lui? Ceea ce a spus El, se va întâmpla. Vedeţi toate lucrurile misterioase, dar asta este exact aşa cum a spus Dumnezeu că se va întâmpla.

E-89 Acum observaţi, "ea," purtătoarea. Acum, Agar a ieşit ca o tulpină, apoi a venit polenul, apoi a venit pleava şi apoi a venit Sămânţa. Acum, priviţi aceşti purtători, vreau să priviţi, mai întâi.

E-90 Acum, tulpina nu seamănă deloc cu Sămânţa, dar Viaţa care era în Sămânţă este în tulpină. Acela era Luther. Acum, micuţa tulpină are multe frunze; a plecat de la Luther, a ajuns la Zwingli şi a continuat până la Calvin şi mulţi alţii.

E-91 Acum observaţi, deci, aceasta şi-a schimbat poziţia. Observaţi acum natura care se formează la Cuvântul lui Dumnezeu, ca soarele: moartea, îngroparea şi învierea. Apoi a venit polenul, care a fost Wesley. Şi prin acesta acolo erau ataşate multe polenuri mici, care de fapt semănau mult mai mult cu Sămânţa decât acea frunză, pe grâu sau pe porumb. Semăna mult mai mult cu aceasta; pentru că, Wesley cu al doilea Cuvânt, al doilea Cuvânt al lui Dumnezeu, a înălţat biserica Sa, a venit prin sfinţire. Acela a fost mesajul lui. În regulă.

E-92 Apoi, după un timp, acesta a scăzut şi a intrat din nou în tulpină, şi a rodit un spic de porumb. Dar înainte ca acest spic să încolţească, acolo era un înveliş, o învelitoare, o coajă. Şi orice cultivator de grâu, cultivator de porumb, dacă veţi scobi înăuntru acolo şi veţi extrage din acel spic de porumb sau acel spic de grâu, veţi crede că acel mic-acel mic primul lucru mic este acel bob de grâu. Dar, acum, aceea este epoca Penticostală. Acum nu puteţi, voi, orice teolog sau...

E-93 Orice istoric, mai degrabă, ştie că acelea sunt epocile, modul în care au venit. Luaţi-Cartea Apocalipsei, luaţi epocile bisericii şi vedeţi dacă nu cumva exact aşa se desfăşoară.

E-94 Acum, de la Wesley au apărut Pelerinii Sfinţenişti, Nazareni şi toate acele biserici mici ale sfinţeniei, mult mai aproape de Cuvânt decât ceea ce a fost reforma Luterană. Dar, vedeţi, când Luther s-a organizat, asta doar a pornit acele frunze. Şi când a apărut asta, tot Duhul a părăsit acea biserică Luterană, toţi, în afară doar de cei denominaţionali, şi adevăraţii credincioşi reali au intrat în sfinţire.

E-95 Şi apoi, când sfinţirea s-a mutat, Pelerinii Sfinţenişti, şi aşa mai departe, şi toate organizaţiile de sfinţenie, Nazareni, şi aşa mai departe, Aceasta s-a mutat de acolo, direct în această epocă Penticostală. Şi uitaţi-vă la acel mic bob acum, de grâu, seamănă de un milion de ori mai mult cu grâul original, care a intrat în pământ, decât a arătat tulpina sau polenul. Dar dacă vă puneţi jos şi îl puneţi la un microscop şi desfaceţi acele coji mici, şi aceştia sunt doar nişte purtători. Bobul nu a început încă. Este un mugure micuţ de tot, chiar în spate, cu un microscop de mare putere puteţi vedea acel vârf mic, ca un vârf de ac, acolo vine sămânţa. Şi această coajă de aici care arată exact ca cel adevărat, nu este cel adevărat. Este doar un pântec.

E-96 Ca şi pântecele Mariei. Maria nu a fost Sămânţa, în reprezentarea de aici a tulpinii. Ea a fost doar o purtătoare a Acesteia, ca şi restul. Dar fiind chemată şi aleasă mai întâi, de Dumnezeu Însuşi, pentru acest scop, arăta mai mult cu ceea ce ar crede prietenii noştri Catolici, că ea a fost mama lui Dumnezeu. Nu, ea nu era mama lui Dumnezeu, ea nu era nici Sămânţa lui Dumnezeu.

E-97 Femeia produce ovulul. Dumnezeu produce viaţa. Hemoglobina, sângele, se află în sexul masculin.

E-98 O găină poate depune un ou sau o pasăre poate depune un ou, primăvara îşi poate construi un cuib, dar, dacă acea pasăre femelă nu a fost cu pasărea mascul, nu va cloci. Este mort. Va putrezi chiar în cuib.

E-99 Aşa cum am spus deseori, asta este problema cu bisericile de astăzi, putrezesc chiar în cuib, numiţi Metodişti, Baptişti, Penticostali şi aşa mai departe. Dacă nu sunt în contact cu Cuvântul, Însuşi, putrezesc chiar în cuib, în organizaţia lor.

E-100 Acum, acum unii dintre ei spun atunci, Protestanţii mai mult sau mai puţin cred că Maria a produs ovulul. Dacă e aşa, observaţi ce îl faceţi pe Iehova Dumnezeu să facă. Ovulul nu poate fi produs fără o senzaţie.

E-101 Deci, vedeţi, Dumnezeu a făcut şi ovulul şi germenul, El le¬a creat pe amândouă în pântecele Mariei. Şi acel Om nu a fost altceva decât Dumnezeu Însuşi care S-a făcut trup şi a locuit printre noi, Emanuel, nu doar un om bun, un profet; El a fost Om bun şi Profet; nu un învăţător, un teolog. Oh, El ar fi putut-El ar fi putut fi toate acestea; El a fost Totul-în-Toate. Dar, mai presus de toate acestea, El era Dumnezeu Însuşi. Biblia a spus, "Suntem mântuiţi prin Sângele lui Dumnezeu." Dumnezeu Însuşi, nu o a treia persoană sau o a doua persoană. Persoana, Dumnezeu Însuşi, marele Iehova, a umbrit-o pe Maria; şi Creatorul, şi a creat atât celula sanguină, viaţa, cât şi ovulul.

E-102 Dacă reuşiţi să faceţi un Evreu să vadă asta, voi... el ştie Cine este Mesia. Când acel John Rhyn a fost vindecat acolo, la Benton Harbor, era orb de patruzeci de ani. Acel rabin m-a întrebat, mi-a spus, am avut un interviu cu el, mi-a spus, "Nu-l puteţi tăia pe Dumnezeu în trei bucăţi şi să-L daţi unui Evreu."

E-103 Eu am spus, "Unii dintre ei o fac. Dar noi nu-l tăiem pe Dumnezeu în trei bucăţi." Am spus, "Crezi în profeţi?"
"Desigur, cred în profeţi," a spus el.

E-104 Am zis, "Despre cine a vorbit Isaia, Isaia 9:6, 'Un Copil ni s¬a născut'?"
El a spus, "Păi, era vorba despre Mesia."

E-105 Am zis, "În ce relaţie va fi Mesia cu Dumnezeu?" Asta a stabilit-o. Am spus acum...
El a spus, "El va fi Dumnezeu."

E-106 Am spus, "Exact aşa. 'Îl vor numi Sfetnic, Domn al Păcii, Dumnezeu Tare, Părintele Veciniciilor.'"

E-107 Acolo au greşit Unitarienii, acolo au greşit Trinitarienii, ambele părţi ale drumului. Dar calea cea bună este chiar la mijloc. Dacă Dumnezeu ar putea fi Propriul Său Tată, dacă Isus ar fi Propriul Său Tată, El nu ar putea fi. Şi dacă El avea un alt Tată în afară de Dumnezeu, iar Biblia a spus că "Duhul Sfânt" era Tatăl Său, şi dacă sunt două duhuri diferite, El a fost un fiu nelegitim. Aşa este. Care a fost Tatăl Lui, Dumnezeu sau Duhul Sfânt? Spuneţi unul şi vedeţi cât de jenaţi vă veţi simţi. Dumnezeu era Tatăl Său. Nu-i aşa?

E-108 În Matei 1:18, El a spus.
Iar naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: Când... Maria mama Lui era logodită cu Iosif, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată cu un copil de la Duhul Sfânt.

E-109 Acum, Cine este Tatăl Său? Vedeţi, înţelegeţi ce vreau să spun? Observaţi.
... Iosif, bărbatul ei, fiind un om neprihănit, ... nu voia să o facă de ruşine înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând să o lase pe ascuns, aşa.
Iată, pe când se gândea el la aceste lucruri, ... îngerul Domnului i s-a arătat întru-un vis, i-a zis, Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei în... la tine pe Maria, nevasta ta: căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la... [Adunarea spune "...Duhul Sfânt." – Ed].

E-110 Credeam că au spus că, "Dumnezeu Tatăl este Tatăl Său"? O, teologilor, unde este înţelegerea voastră?
Observaţi, "Va fi Lumină spre seară!"

E-111 Sămânţa adevărată a ieşit din Maria, dar nu era Sămânţa ei. A fost făgăduinţa lui Dumnezeu, căci ea a spus, "Iată roaba Domnului." Purtătoarele de viaţă au fost femeile. Şi acum, Maria, Sămânţa atât de mult mai aproape.

E-112 Agar a trebuit să o primească într-un mod pervertit. Sarah, îndoindu-se de lucrul acesta, a adus-o doar la o sămânţă naturală, dorinţă sexuală. Dar Maria, fără nici un fel de sex, a crezut Cuvântul, şi Cuvântul s-a făcut trup.

E-113 Dar observaţi, Maria fiind atât de aproape, a ţinut Sămânţa în pântecele ei şi părea că ar fi fost Sămânţa ei. Tot aşa şi Penticostalii. Ajung la subiect. Dar ţineţi minte, Isus a spus, în Matei, capitolul 24, versetul 24, "În zilele din urmă, cele două duhuri..." Nu în zilele timpurii, acum. "În vremurile de pe urmă, cele două duhuri vor fi atât de apropiate încât îi vor amăgi chiar pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă." Duhul Penticostal, exact ca cel real, atât de perfect încât i-ar înşela chiar pe cei aleşi dacă ar fi cu putinţă.

E-114 Acum, acestea nu sunt cuvintele mele. Asta a spus El. Acum, după un timp, poate că veţi primi o înţelegere despre ceea ce încerc să spun. Acum, acea Sămânţă cu siguranţă arăta mai mult...

E-115 Acea pleavă arăta mai mult ca Sămânţa, până mai mult decât polenul şi mai mult decât tulpina, dar ele erau doar purtătoare ale Sămânţei. Vedeţi, Luther s-a organizat, tulpina a murit; Wesley s-a organizat, polenul a murit; Penticostalii s¬au organizat, viaţa a murit. Iar acum iese Sămânţa. Nu se poate merge mai departe de Sămânţă.

E-116 Observaţi, de-a lungul anilor, când apare o mare mişcare, imediat urmează o organizaţie în urma acesteia. Aproximativ trei ani este cam cât durează trezirea, apoi ei o organizează, fac o organizaţie. Trebuie să fie multe din aceasta; la fel ca mulţi din Luther, frunzele; şi mulţi din polen, Wesley; şi frunzele Penticostale care ies, unitarieni, dualişti, trinitari, pătrari, cinciari. O, îndurare! Vedeţi?

E-117 Dar, observaţi, douăzeci de ani de Isus Cristos manifestat! Nici o organizaţie nu s-a ridicat şi nici nu se va ridica; va muri ca orice mişcare a ploii târzii şi toate celelalte. Acesta este timpul sfârşitului, Sămânţa, şi nu va fi moştenitoare cu pleava, aşa cum nici Ismael nu a fost moştenitor cu Isaac.

E-118 Vedeţi aici, acum, cât de aproape este ea, destul de aproape cât să înşele. Luther, tulpina; Wesley, ciucurele; şi Maria, pleava, sau pântecele, sau Penticostalii. Cum aş putea să mă duc chiar aici, la acea pleavă, şi să vă arăt. De-a lungul epocii, niciodată nu a venit atât de aproape cum este acum. Totul este biserica, biserica, vedeţi, "ea."

E-119 Şi observaţi, aceea a fost "ea," la început, care s-a îndoit de făgăduinţa originală. Nu a fost că Dumnezeu şi-a luat Cuvântul înapoi. Dumnezeu nu Îşi ia Cuvântul înapoi astăzi; El Îşi confirmă Cuvântul Său original! Dar Sarah a spus, "Poate, eventual; noi aşteptăm."

E-120 Asta este problema cu oamenii de astăzi, încercaţi să vă căţăraţi în ceva despre care nu ştiţi în ce vă căţăraţi. Cum o veţi face dacă nu ştiţi ce faceţi? Mergeţi legaţi la ochi? Dacă încercaţi să vă căţăraţi în ceva ce nu ştiţi ce faceţi, veţi cădea. "Dacă orbul călăuzeşte orbul, amândoi cad în groapă," Isus a făcut acest citat.

E-121 Dar acum ne aflăm la timpul Sămânţei. Acum Sămânţa va ţine, (Ce?) va sprijini, va coopera cu Sămânţa care O ţine. A fost pusă acolo cu acest scop, pentru a o susţine.

E-122 Pentru că, în timp ce soarele răsare la începutul primăverii, peste grâu, priviţi întreaga natură rotind în timpul anotimpului, rotind în timpul zilei, totul se roteşte perfect, cu Dumnezeu. Acum, când acel soare cald începe să strălucească peste sămânţă, aceasta încolţeşte. Dar lumea trebuie să fie într-o anumită poziţie să facă acea Sămânţă să încolţească din pământ. Trebuie să se învârtă în acest fel şi să ajungă într-o anumită poziţie pentru a face ca acea sămânţă să încolţească. Trebuia să vină în acel fel, pentru a o scoate din... peste epoca întunecată.

E-123 Unii oameni... acest critic despre care am spus că a scris cartea, Un Dumnezeu Tăcut, el a spus, "De-a lungul epocilor întunecate, acei bieţi martiri au murit, au căzut, acei Creştini, şi Dumnezeu stătea în Ceruri ca şi cum El nici măcar nu ar fi fost preocupat." Păi, bietul om incult, orbit, orbit spiritual, dacă i s¬ar deschide ochii! Nu ştiţi că sămânţa trebuie să zacă în pământ, să moară şi să putrezească, înainte să poată rodi din nou?

E-124 Şi biserica de la cincizecime a murit, în timpul bisericii Catolice timpurii. Şi ea doar a venit într-o formă de tulpină, dar vedeţi cât de aproape se conturează ea, în fiecare, prin epoca Luterană, Wesley, epoca Penticostală? Înţelegeţi?

E-125 Acum Aceasta trebuie să se întoarcă direct înapoi la acea slujire originală pe care El a avut-o aici pe pământ, pentru că este Mireasa. Ei sunt una. Acum El a promis, în zilele de pe urmă, cum se vor întâmpla aceste lucruri. Şi le vedem întâmplându-se, ca toate promisiunile, Maleahi 4, Sfântul Luca 17:30. Oh, câte alte Scripturi, ar fi fără sfârşit!

E-126 Şi, oh, va trebui să mă opresc, pentru că e târziu. Da. Bine, voi-voi spuneţi-le, vedeţi dacă pot înţelege ei... Întrebaţi-i, vedeţi, şi apoi veniţi voi să-mi spuneţi. Acum, doar un minut. Vreau atât de mult, să iau asta, vedeţi. Eu-eu vreau să înţelegeţi asta, aşa de mult. Uitaţi, Isus... Observaţi, vedeţi, Mireasa.

E-127 Totuşi, aflăm, în această epocă în care trăim noi acum, vedeţi, că pântecul, organizaţia Penticostală, arăta exact ca lucrul real. Dar v-aţi dat seama că, Apocalipsa 17, a numit biserica Romano-Catolică, prima organizaţie, o "curvă"? Câţi ştiu că asta e adevărat? Câţi ştiu că ea era mama curvelor? Ce este femeia imorală? Acum, El a spus că această femeie era "biserica." Ce este curva? Este o femeie care nu-şi respectă jurământul de căsătorie. Ce este o curvă? Acelaşi lucru, acelaşi cuvânt.

E-128 Acum, ea a dat naştere. Ce fel de naştere? Nu la Cuvânt, ci la naştere de organizaţie. Aici sunt Metodişti, Baptişti şi Penticostali, şi toţi au preluat obiceiurile mamei lor. Orice femeie de faimă rea din California poate da naştere unei fetiţe fecioare; şi de aceea a apărut primul mesaj, dar când adevărul a fost prezentat epocii lui Luther, de sfinţire, el nu a putut accepta asta. Când botezul Duhului Sfânt a fost permis, prezentat Metodiştilor, ei nu l-au putut accepta. Iar acum, când timpul Sămânţei a rodit o Cincizecime, ea nu O poate accepta, ea este organizată, dar ea a fost o purtătoare a Sămânţei, vedeţi.

E-129 [Un frate vorbeşte într-o altă limbă. Spaţiu gol pe bandă – Ed.] Amin. Acum mulţumiri Domnului pentru asta, pentru Cuvântul, pentru simplitatea Cuvântului care a fost spus.

E-130 Vedeţi, este chiar simplu, exact ca în asta, exact ca şi cum aţi privi cum creşte porumbul. Nu trebuie să aveţi vreo mare interpretare teologică despre asta. Doar observaţi-l. Sunteţi... El este chiar aproape de voi, tot timpul. Vedeţi, ... este un...

E-131 Trebuie să mă opresc. Am simţit ghiontul şi l-am rugat eu să facă asta. Trebuie să încheiem. Acum, frate, doar această remarcă, apoi voi pleca.

E-132 Urmăriţi, acum. Pleava, tulpina şi aşa mai departe, sunt doar purtători ai Cuvântului. Ei au avut o parte din Cuvânt, vedeţi, până când au coborât; justificarea, sfinţirea, restaurarea darurilor în-în Penticostali. Dar acum observaţi. La fel cum a fost Ismael, Isaac, vedeţi, şi apoi la Isus; vedeţi, unul a fost un pervertit, unul a fost originalul, şi iată că vine Sămânţa Însuşi. Vedeţi? Acum, biserica a venit din acelaşi lucru, chiar înapoi. La fel ca o floare sau orice altceva, bea, trage înăuntru şi se duce...

E-133 Asta nu înseamnă că Luteranul este pierdut. Luteranul care a respins sfinţirea, ar fi, care vrea să se ţină de ceva... Vedeţi, Israel mânca mană nouă în fiecare seară, vedeţi. Observaţi.

E-134 Dar acum, în timpul de pe urmă, priviţi la acestă pleavă aici, acum observaţi, în grâu. Taina completă a-a Vieţii este sigilată în interiorul acelei pleave. O vedem în Luther, urcând sus. O vedem în ciucure, ieşind afară. O vedem în tulpină. Venim aici, iar acum este sub formă de pleavă, aproape ca în epoca Penticostală, dar adevărata taină este ascunsă înăuntru.

E-135 Acum, amintiţi-vă, conform Apocalipsei, întreaga taină a Cărţii este pecetluită cu Şapte Peceţi, pe care reformatorii nu au avut o şansă să le aducă, cele patru etape ale reformării, cele patru etape ale celor patru Fiare care au ieşit în întâmpinarea celor patru puteri ale lumii. Prima care a ieşit, a fost o...

E-136 Ce a fost prima care a ieşit? Un leu, ca să înfrunte epoca Romană. Acela a fost Cuvântul, originalul. El este Leul din seminţia lui Iuda. Cristos Însuşi a ieşit să înfrunte acea epocă. Care a fost următorul animal care a ieşit să înfrunte; următorul animal care a ieşit, să înfrunte celălalt călăreţ, ce era el? Vedeţi, acel prim călăreţ era îmbrăcat în alb, cu coroană pe cap, mai târziu, aşa mai departe, dar un arc fără săgeţi.

E-137 Observaţi al doilea cal care a ieşit, Fiara care a ieşit să îl înfrunte era un bou. Un bou este un animal de jertfă. Ei au căzut în martiriu în timpul epocii întunecate.

E-138 Cea de-a treia Fiară care s-a dus să înfrunte următorul cal, înainte să călărească calul morţii, moartea şi iadul, următorul cal care a mers... Următoarea Fiară care a mers să înfrunte călăreţul din acea zi, era Fiara cu chip de om. Câţi ştiu asta? Epoca intelectuală, reformatorii, Luther, Wesley, Calvin, Knox, Finney, Moody. Vedeţi?

E-139 Dar apoi observaţi, ce a ieşit în timpul serii? Un vultur, profetic din nou. Va fi Lumină pe vremea vulturului, calea spre Glorie o veţi găsi cu siguranţă, O, Biserică a Dumnezeului viu!

E-140 Aş vrea să pot veni aici şi-şi doar să stau jos într-o dimineaţă, şi să rămân toată ziua, în părtăşie cu voi asupra acestor lucruri. Ascultaţi, credeţi că eu nu vă plac? Eu vă iubesc, fraţii mei. Eu-eu-eu aş vrea să merg la fiecare organizaţie şi să coope-... şi-şi doar să cred cu fiecare. Dar, vedeţi, doar nu se poate. Abia dacă este vreo uşă deschisă pentru mine.

E-141 Chiar acum mă strecor într-o naţiune, din cauza organizaţiei, pentru că nu vor lăsa slujirea pe care Dumnezeu... Le-am scris o scrisoare înapoi, le-am spus, "De zece ani încerc să intru. Şi voi cu botezul vostru absurd!"

E-142 Unul dintre ei crede că trebuie să fiţi botezaţi de trei ori: o dată pentru Tatăl, o dată pentru Fiul, Duhul Sfânt; cu faţa înainte. Celălalt a spus, "Nu, trebuie să vă botezaţi de trei ori cu spatele: o dată pentru Fiul, o dată pentru Tatăl şi pentru Sfântul Duh." Şi ambii sunt greşiţi.

E-143 Unul a spus, "El, voi sunteţi botezaţi pentru moartea Lui, iar când El a murit El s-a înclinat în faţă. Noi suntem botezaţi pentru moartea Lui." Celălalt a spus, "Cine îngroapă un om cu faţa în jos? Îl îngropaţi, cu spatele." Atâta nonsens, care îi separă pe oameni, asta arată că este gelozie. Este de la Satan. Nu este de la Dumnezeu.

E-144 În mijlocul ambelor părţi, Dumnezeu nu este nici de o parte, nici de alta, dar El cheamă din ambele părţi, "Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi separaţi de ei, zice Domnul, şi vă voi primi la Mine."
Dumnezeu să vă binecuvânteze.