E-1 [Fratele Branham şi adunarea fredonează Crede Numai – Ed.]

E-2 Ar fi cumva greu pentru oricine să se exprime într-un¬într-un timp ca acesta, să spun cât de mult apreciez acest privilegiu să fiu aici în această dimineaţă, şi-şi în mijlocul vostru, să slujesc Cuvântul lui Dumnezeu, cu care sunt sigur că sunteţi familiarizaţi. Şi-şi vreau să-i mulţumesc Fratelui Leo şi Fratelui Gene, şi vouă la toţi oamenii, pentru această mare oportunitate.

E-3 Şi în timp ce auzeam primul imn, până la ultimul, este ceva privitor la acel cântat, este o închinare care doar nu o mai găseşti. Şi este întotdeauna un mare privilegiu pentru mine când vin aici, cam o dată pe an, sau de două ori, să ajungi să te umpli cu acea bunătate a acelor cântări.

E-4 Şi mă gândeam în această dimineaţă, când Fratele Leo a anunţat cântarea Ei Vin Din Est Şi Vest, şi la soţia mea care o cânta asta când am plecat la... am lăsat-o pe ea şi-şi pe Billy şi Rebekah, ca să încep această trezire mare, o iniţiere a acesteia, adică, aşa cum a străbătut naţiunile. Şi atunci mă gândeam, în timp ce mă uitam la acest grup de doamne drăguţe, cu aspect curat. Îmi amintesc că Meda era atunci una din ele, ea era o fetiţă cu părul negru. Şi acum ea este ca şi mine, noi îmbătrânim şi încărunţim, şi timpurile noastre se scurg. Şi încă cu această mare Nădejde, că vom fi din nou adunaţi împreună în El, unde nu va mai fi timp, bătrâneţe, nimic care să ne împiedice sau să ne tulbure.

E-5 Nu cred că cunosc vreun loc care să fi văzut vreodată în viaţa mea, în mod special cu aşa de mulţi oameni, unde să fi fost aşa de mulţi Creştini buni cu această dragoste. Să nu lăsaţi niciodată să se stingă aceasta din mijlocul vostru. Doar ţineţi minte.

E-6 Obişnuiam să am o mică... zicala printre oameni. N urnele soţiei mele era Hope; prima mea soţie, mama lui Billy. Ei obişnuiau să... Eram noi trei atunci, aceea era Hope, şi eu, şi Billy. Ei obişnuiau să ne cheme, "Hope, credinţa, şi dragostea." Şi aşa se părea că aveam o credinţă robustă, parcă, în zilele acelea, să cred că acest Cuvânt era adevărat; şi, ce Dumnezeu a făgăduit, El va face.

E-7 Şi, dar, vedeţi, "Cea mai mare dintre acestea este caritatea, este dragostea." Cum a exprimat Fratele Leo în dimineaţa aceasta. "Dragoste! Unde sunt limbi, vor înceta. Unde sunt prorocii, vor eşua, Dar când caritatea, care este dragoste, întotdeauna va îndura." Vedeţi?
Dragă Mielule muribund, Cuvântul Tău preţios
Nu Îşi va pierde niciodată Puterea,
Până când toată Biserica răscumpărată a lui Dumnezeu
Va fi mântuită să nu mai păcătuiască.
De atunci prin credinţă am văzut izvorul
Care rănile Tale îl revarsă,
Dragostea răscumpărătoare a fost tema mea,
Şi va fi până când mor.

E-8 Eu cred că nu este nimic mai mare decât dragostea. Şi dragostea, dacă nu o putem exprima ... Acum, noi putem spune că avem dragoste, noi doar o spunem. Dar când putem chiar să exprimăm ce am spus că avem, atunci o arătăm în noi înşine.

E-9 Acum noi nu suntem un popor perfect. Facem greşelile noastre. Facem lucruri care sunt greşite. Dar, vedeţi, dragostea acoperă toate acestea.Noi vrem, când vedem greşelile noastre, să ne întoarcem şi să ne cerem iertare unii altora. Da, aşa sunt-aşa sunt războinicii. Aşa sunt, aşa sunt bărbaţii şi femeile care sunt cu adevărat curajoşi. Orice om poate ieşi pe câmpul de luptă, care are destul curaj să iasă acolo; dar când îi doborât, atunci se ridică şi încearcă din nou, vedeţi. Era o cântare care obişnuiau o tânără şi un tânăr să o cânte în biserică, "Dacă cad sau dacă eşuez," vedeţi, "dacă cad, sau dacă eu... "Am uitat cum merge. "Lasă-mă să mă ridic şi să încerc din nou."
Iartă-mă, Doamne, şi mai pune-mă la încercare încă o dată. (Vedeţi? Vedeţi?)
Dacă cad sau dacă păcătuiesc, lasă-mă să mă ridic şi să încerc din nou.
Doar iartă-mă, Doamne, şi mai pune-mă la încercare încă o dată.

E-10 Şi cu până la o sută douăzeci de oameni aici împreună, eşti menit să-să găseşti lucruri uneori, vrăjmaşul va veni printre voi, şi prin minţile voastre, şi-şi începe aceasta, aceea. Opriţi¬vă doar când el face asta. Gândiţi-vă înapoi, gândiţi-vă la această dimineaţă, gândiţi-vă la timpurile când staţi împreună în locurile Cereşti în Cristos Isus.

E-11 Unii dintre voi sunteţi instalatori şi unii sunt tâmplari şi unii aceasta, aceea, şi cealaltă. Vă frecaţi braţele cu lumea în fiecare zi, când sunteţi acolo afară. Dar când vedeţi acele lucruri, şi apar ispite mari, doar aduceţi-vă aminte de aceste locaşuri, sacre unde şedeţi împreună, cu unicul lucru care durează. Locurile voastre de muncă vor eşua, într-una din aceste zile. Sănătatea voastră va ceda. Chiar şi viaţa voastră, aici pe pământ, va sfârşi. Dar atunci Aceea nu va sfârşi. Şi dacă El este centrul tuturor lucrurilor, atunci haideţi să ne focalizăm gândurile noastre la Stâlpul central, ce ne-a atras la aceasta.

E-12 Vai, acest grup plăcut, de oameni cu aspect curat! Nu vreau să spun aşa de mult despre îmbrăcămintea voastră. Hainele voastre sunt curate, desigur, şi lucruri, feţele voastre. Mă gândesc aceste micuţe doamne de aici, nici măcar un strop de ruj pe nici una din ele; toate cu părul lung, tinere şi în vârstă, de vârstă mijlocie şi toate. Da. Vedeţi? Ei bine, voi doar nu vă daţi seama ce comoară aveţi aici, vedeţi, în acest serviciu mic de capelă.

E-13 Vreau să mulţumesc Fratelui şi Surorii Shantz, de asemenea, şi pentru acest privilegiu să fiu aici în casa lor. Şi aceasta este casa lor acum, căci ei au vândut proprietatea lor, eu cred, în Canada, şi au venit să sălăşluiască cu noi. Noi nu mai avem averi pământeşti. Noi suntem în căutarea unei Cetăţi viitoare, al Cărei Ziditor şi Făcător este Dumnezeu.

E-14 Şi îi mulţumesc Fratelui Leo şi Gene, pentru că au fost loiali, vedeniei care le-a fost dată când ne-am întâlnit de prima dată. Fără îndoială că ce el v-a spus de multe ori. Este ciudat, eu nu am văzut asta chiar aşa. Ştiam că ceva era înainte. Când băiatul tânăr a venit la mine ca un... cu un vis care l-a avut despre o piramidă, stând în picioare în această piramidă. Şi el s-a căţărat sus unde mă aflam eu, şi eu stăteam într-o farfurioară, o farfurie, sau ceva ca o lumină.
El a spus, "Frate Branham, cum ai ajuns acolo sus?"

E-15 Şi eu am spus, "Frate Leo, Dumnezeu trebuie să pună o persoană în această poziţie aici sus." Am spus, "Acum că tu ai văzut, întoarce-te înapoi la oameni şi spune-le că tu crezi că este din partea lui Dumnezeu."

E-16 Şi puţin ştiam atunci când aveam un loc. Eu-eu îi iubesc pe băieţi, şi vroiam să-i pun într-o poziţie unde să pot fi cu ei. Şi ei au început să facă benzi. Dar, vedeţi, în ceea ce mă priveşte, ei încă ar fi făcut benzi, din câte ştiu eu. Dar ce lucru şi mai măreţ a făcut Dumnezeu pentru ei, decât să facă benzi, vedeţi. Aproape oricine poate face o bandă, care are priceperea să dea drumul la un casetofon, sau poate vinde. Dar necesită călăuzirea Duhului Sfânt să călăuzească împreună un grup mic ca acesta, în această dimineaţă, şi să-i ţină împreună în armonie şi unitate, şi încă să se ţină strâns de Mesaj.

E-17 Dumnezeule, fie ca Tu-fie ca Tu să acorzi, acestor oameni, viaţă lungă aici pe pământ, fericire şi bucurie, şi apoi "să intre în bucuriile Domnului" la capătul drumului.

E-18 Noi acum suntem gata pentru o bătălie, Trâmbiţa trebuie să sune. Imnurile au fost cântate, acum vine Cuvântul. Mă gândesc, aşa cum stau aici, că voi ştiţi... Da, probabil că da.

E-19 Dar să aud aceste comentării ale acestor soldaţi tineri aici! Şi eu îmbătrânind, şi ascultând în jur, şi credinţa şi încrederea voastră, şi ce a-ţi depus pentru a crede Mesajul care-care mi¬a fost dat de Dumnezeu. Acum, dacă nu ar fi fost din pricina voastră, Mesajul nu ar servi la nimic. Vedeţi, este-trebuie să fie cineva să Îl creadă. Şi atâta timp cât Acesta vine de la Dumnezeu, va fi cineva care să Îl creadă, vedeţi. Dumnezeu a făcut o cale. El, El a aplicat marea Lui economie aşa, că, atunci când El trimite Ceva, există ceva acolo ca să întâlnească acel Ceva. Adâncul răspunde chemării adâncului. Este-trebuie să fie în acel fel.

E-20 Îmi place cuvântul care l-a folosit Fratele Gene în rugăciune în această dimineaţă, "În prestigioasele Sale curţi." Mă simt aşa când traversez acel pod de acolo să-să vin unde Dumnezeu este venerat şi respectat. Şi întotdeauna păstraţi asta aşa. Nu contează când vrăjmaşul...

E-21 Acum amintiţi-vă, nu uitaţi asta; Frate Leo şi Gene, în mod special. Acum, credeţi că Satan va lăsa asta să meargă înainte aşa, fără nici o potrivnicie? Oh, nu. Sigur nu. El va zbura înăuntru, într-una din aceste zile, întocmai ca un vârtej de vânt. Dar când-când intră vrăjmaşul ca un potop, Duhul lui Dumnezeu ridică un stindard împotriva acestuia. Doar continuaţi să vă înălţaţi în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Prindeţi-vă unul de celălalt. Ţineţi-vă de Dumnezeu. Căci, dacă vă iubiţi unii pe alţii, aceasta arată că voi îl iubiţi pe Dumnezeu. "Prin aceasta vor cunoaşte toţi oamenii, că sunteţi ucenicii Mei, când aveţi dragoste unii pentru alţii."

E-22 Şi mă gândeam, cu un timp în urmă, "Ce cântat frumos! Ce voci frumoase! Ce grup frumos de bărbaţi şi femei, soţi şi soţii; tineri, bătrâni, şi de vârstă mijlocie, şezând împreună aici." Mă gândeam, "Ei bine, ei ar trebui să aibă asta jos în Prescott, ei ar trebui să fie jos acolo şi ar trebui să aibă o mică transmisie radio în acest fel." Apoi, vedeţi, aceea nu ar fi chiar exact la ce i-a chemat Dumnezeu pe aceşti tineri să facă. Vedeţi? Vedeţi? Mireasa este chemată afară, vedeţi, chemată afară, acum lucrarea mea este aici afară, să chem. Şi atunci lucruri ca acestea, şi unde vă colonizaţi împreună, şi vă ţineţi, unde vreţi să vă creşteţi copiii, fiecare stând în veghere în fiecare zi, ca ochiul unui vultur veghind asupra micuţilor lor, astfel ca să nu... Dacă vedeţi ceva greşit, atunci chemaţi acea persoană deoparte şi rugaţi-vă pentru aceasta, şi lucruri de genul acela. Păstraţi-l pur, sfânt, aşa ca Duhul Sfânt să poată avea un loc de vizitat.

E-23 Lui Dumnezeu îi place să fie venerat. Şi când voi Îl veneraţi, asta nu este chiar doar cântând o cântare aşa cum facem noi, dar cântând-o în duhul de închinare, vedeţi, atunci simţiţi Duhul Sfânt revenind.

E-24 Şi văd mari tineri bărbaţi minunaţi aici, doar mă gândesc la ziua când acel grup de tineri şezând acolo, băieţi tineri cu soţiile lor micuţe şezând lângă ei aici, şi mari, bărbaţi aspri şezând acolo şi doar plâng ca copilaşii.

E-25 Păi, priviţi în ziua de azi, ei sunt afară aici pe stradă, trăind în adulter şi murdăria lumii, şi alte lucruri.

E-26 Şi să te gândeşti că voi puteţi veni separat şi să vă adunaţi aşa, unde după cum a spus Psalmistul, "Iată ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună în unitate. Este ca uleiul de ungere care era pe barba lui Aaron, care a curs până la marginea veşmintelor lui." Care, acel ulei de ungere... Care, voi ştiţi ce a făcut uleiul de ungere, îl prezerva ca să meargă în Prezenţa lui Dumnezeu. Vedeţi, el trebuia să fie uns cu acel ulei înainte să meargă în Prezenţa lui Dumnezeu. Şi când fraţii pot locui împreună în unitate, este asemănat cu acel ulei. Noi atunci intrăm în Prezenţa Domnului, cu acea ungere a fraţilor împreună în unitate. Uleiul reprezintă "Duhul Sfânt."

E-27 Acum putem să avem doar un cuvânt de rugăciune înainte să intrăm în studiul Cuvântului.

E-28 Tată Ceresc, cum a exprimat fratele nostru în această dimineaţă, intrarea în curţile prestigioase ale Domnului! Acum, Tată, ne dăm seama de acest grup de oameni de aici, şi acum ceea ce spun, pentru care va trebui să răspund în Ziua Judecăţii. Şi aceştia sunt copiii Tăi. Binecuvântează-i, Tată, în mod continuu. Binecuvântează-l pe Fratele Leo şi pe Fratele Gene. Fă ca ei să fie conduşi de Duhul Tău Sfânt, ca să-i călăuzească pe aceşti oameni, în timp ce facem acest pelerinaj către apus. Şi apoi, O Duh Sfânt al lui Dumnezeu, călăuzeşte-ne către Fiul. Acordă aceasta, Doamne.

E-29 Frânge Pâinea Vieţii pentru noi, prin Cuvânt. Şi noi suntem... Acum suntem conştienţi că suntem în bătălie acum. Ne punem pe noi piese de armură, aici afară pe aceşti soldaţi, cu care vor trebui să lupte, în ceasurile care sunt rămase în viaţă. Şi mă rog, Doamne, ca Tu să pui fiecare piesă la locul potrivit unde aparţine, unde ei să poată fi scutiţi împotriva vrăjmaşului ori când vine împotriva lor. Acordă aceasta, Doamne. Ne rugăm în Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-30 Acum, eu sunt cam încet în-în vorbire, pentru că eu sunt¬eu nu sunt un slujitor instruit. Ştiu că aici sunt oameni care sunt deştepţi, inteligenţi, intelectuali, şi au pus aceea deoparte, ca să vină acum şi să se dea pe ei la o parte, în smerenie. Marele Pavel, apostolul, mă gândesc la cuvintele lui când a spus că, "Nu am venit la voi cu cuvinte înduplecătoare ale oamenilor, pentru că v-aţi întemeia credinţa voastră în aceea, ci am venit la voi în puterea Duhului." Vedeţi, lucrurile mari care el ştia că le avea, le-a pus deoparte. Şi simt în această dimineaţă, ca oamenii de aici, ca Fratele Hughy şi sora, învăţător aici din câmpurile de misiune, şi mulţi dintre voi care sunteţi cu adevărat inteligenţi şi deştepţi; şi eu-eu mă simt foarte mic să stau aici fără mai multă educaţie decât ce o am, înaintea voastră. Dar eu... Şi atunci să văd că voi oamenilor, aşa, vă-vă smeriţi faţă de acele lucruri, lăsaţi la o parte, şi şedeţi jos şi ascultaţi la o persoană care abia îşi cunoaşte ABC-ul, aceea vă face să fiţi oameni mari. Nu este cel care îşi poate scoate umerii în afară, şi se duce afară şi... Este cel care se poate smeri.

E-31 Cred că, caracterul, este măsurat de... omul, nu cu muşchii de pe braţul său sau cu bătăturile din palmele lui, ci cu peticul din genunchii de la pantalonii lui unde s-a rugat. Eu cred că asta¬i ce îl face pe om.

E-32 Acum vreau să citesc, în această dimineaţă, ceva din Biblie. Şi mie îmi place Cuvântul. Vouă nu? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Acum noi ne-am închinat Domnului, şi vom continua să ne închinăm Lui. Acum să ne închinăm Lui ca o¬o Sabie tăietoare cu tăiş ascuţit, aşa cum Aceasta se mişcă prin noi, ca să aflăm unde stăm.

E-33 Şi eu-eu stau, pentru că acesta este un loc în care simt că aş putea-aş putea învăţa lucrurile pe care vreau să le spun în această dimineaţă. Şi apoi, desigur, Fratele Leo şi Gene, şi ceilalţi, se vor-vor exercita asupra lor, cum când plecăm, şi vor scoate la iveală înţelesurile aşa cum l-am auzit menţionând atât de binevoitor în mesajul lui din această dimineaţă. Aceea, el prinde aceea. Dar tu nu le poţi spune aşa de pe platformă sau pe acele benzi, dar, vedeţi, doar aşezaţi-vă şi studiaţile. Doar continuaţi să le studiaţi, iar şi iar. Este greu de înţeles. Aşa de mulţi oameni Îl înţeleg greşit! Şi aţi ştiut, mică-mică turmă, este-este aşa în rândul tuturor oamenilor? Întotdeauna a fost aşa.

E-34 Dacă ei nu puteau să îl înţeleagă pe Domnul şi Salvatorul nostru, Isus Cristos, (chiar şţ apostolii lui, vedeţi) atunci cum am putea noi să ne aşteptăm să Îl înţelegem în această zi, vedeţi. El a spus, El spunea lucruri care erau directe, ştiţi, şi El nu le explica. El doar le spunea. A spus, ca de exemplu, "Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi Sângele Lui, n-aveţi Viaţă în voi."

E-35 Acum ce, acum ce ar fi dacă un-ce-i dacă un doctor stătea în apropiere, sau o asistentă sau ceva, în acea adunare, în acea zi, la care El le vorbea? Ei bine, ei ar fi spus, "Acest om este un vampir, vedeţi, vrea să-I bem Sângele." Vedeţi, El nu a explicat¬o. El doar a spus-o. Dar mai târziu, Pavel a venit şi a explicat-o amănunţit, cum era a lua împărtăşirea, ştiţi, "mâncând Trupul Lui şi bând Sângele Lui." Şi deci El doar a spus acele lucruri.

E-36 Şi în cele din urmă, la final, apostolii într-o zi, chiar după înviere, era unul care se rezema pe umărul Lui, Ioan pe care El îl iubea. El era un tânăr. Şi El a spus, "Ce îţi pasă ţie dacă acest om rămâne până voi veni Eu?" A ieşit o zicală printre ei, că Ioan nu va-nu va muri până nu s-a întors Isus. Isus nu a spus asta. El doar, ceea ce a spus El, "Ce îţi pasă ţie dacă el rămâne?" Şi atunci, desigur, voi citiţi în-în Cuvântul nostru, cum că-că Dumnezeu atunci... Aceea a fost spus cu un scop. Aceste lucruri sunt toate pentru un scop. Dumnezeu l-a luat pe acel tânăr Ioan şi l-a înălţat în Duhul, şi a văzut Venirea Lui, drept până în-în epoca care urmează să vină. Vedeţi, a spus, "Ce îţi pasă ţie dacă el rămâne?" El nu l-a întârziat, fizic; dar-dar Cuvântul care El l-a vorbit prin el, ne-a adus pe noi până în această epocă în care suntem noi acum, vedeţi. Astfel, totul lucrează împreună pentru bine.

E-37 În Romani, un capitol foarte familiar, vreau să iau un-câteva versete de aici, şi cam primele două sau trei versete, două versete, cred că sunt, şi să citesc. Şi, cu aceasta, încerc să explic Aceasta cât de bine ştiu, cu ajutorul Duhului Sfânt. Romani, al 12-lea capitol.
Vă îndrum dar, fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, ca să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, care va fi din partea voastră o slujbă acceptabilă.

E-38 Mă gândeam că a fost aşa de frumos pentru acest grup în dimineaţa aceasta, ceea ce aţi făcut. Acum, "Şi," şi este o conjuncţie, din câte înţeleg.
Şi nu vă potriviţi cu această lume: ci să vă transformaţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi dovedi voia bună a lui Dumnezeu ce este aşa de bună, şi acceptabilă, şi desăvârşită.

E-39 Asta-i ceea ce vrem noi toţi să facem, este, "Să nu fim potriviţi acestei lumi, ci să fim transformaţi prin înnoirea minţii noastre, să facem voia perfectă şi acceptabilă a lui Dumnezeu." Acum că noi am fost mântuiţi, aşa cum suntem; şi că am fost umpluţi cu Duhul Sfânt, aşa cum suntem; acum noi vrem gândul care a fost în Cristos, să fie în noi, ca să putem fi transformaţi de la lucrurile naturale ale vieţii, şi să fim aduşi înăuntru să facem voia perfectă a lui Dumnezeu, prin transformare, de Duhul lui Dumnezeu, prin Cuvântul Său.
Acum subiectul meu este: Puterea De Transformare.

E-40 Pot să îmi las Biblia aici. Acum, obişnuia să fie, cu ani în urmă, când eram un tânăr ca aceşti bărbaţi de aici, eu-eu nu trebuia să îmi notez Scripturile şi-şi lucruri când studiam. Dar acum de când înaintez în vârstă, păi, îmi iau cu mine un carneţel. Şi-şi când prind ceva, păi, eu o notez, trebuie să o pun la Scriptură. Şi obişnuiam, eu doar aveam acel rând din Scripturi chiar în mintea mea, doar veneam drept în jos.

E-41 Dar, dragi prieteni, eu nu sunt tânăr ca voi toţi, în această dimineaţă. Ci sunt bătrân, şi am trecut prin multe bătălii grele, vedeţi; şi, trecând prin acele bătălii grele, vă aduce pe voi unde sunteţi în dimineaţa aceasta. Vedeţi? Astfel, sunt sigur că voi înţelegeţi asta. Dumnezeu m-a trecut prin asta, ca viaţa mea să poată să deschidă o cale, să spun, "asta este Aceasta, vedeţi," atunci voi toţi alergaţi peste acel drum. Dar înaintea mea, a fost cineva care a deschis calea pentru mine ca să merg. Vedeţi? Şi noi deschidem drumul, unul pentru altul. Şi după cum vedeţi, uneori, un vechi veteran îmbătrânind, şi semnele lui peste tot pe el, şi cum spunea Pavel odată, "Eu port în trupul meu semnele lui Isus Cristos." Vedeţi? Cum s-a uitat Timotei la acele semne, eu presupun, cu reverenţă, când l-a însărcinat pe tânărul Timotei.

E-42 Acum, "transformând." Eu lucram pentru o Companie în Serviciul Public, unde aveam transformatoare, şi pentru transformare. Acum cuvântul este, cuvântul înseamnă, în sine, ceva ca... A transforma, înseamnă "ceva care a fost schimbat, ceva care a fost schimbat dintr-un lucru în altul."

E-43 Şi pentru că vreau să vorbesc, pentru următoarele patruzeci şi cinci de minute sau o oră, despre-despre transformare, mi¬ar place să-să folosesc acest text. Şi eu-eu s-ar putea să spun unele lucruri, aici, care par foarte ciudate. Şi cum tocmai a spus Fratele Leo, "Luaţi-L şi doar studiaţi-L, pentru puţină vreme." Vedeţi, doar gândiţi-vă la Aceasta pentru puţin.
A fi transformat este a fi "schimbat şi făcut ceva diferit."

E-45 Ca un-un mormoloc, este transformat dintr-un mormoloc într-o broască. Vedeţi, odată, el arăta ca un somn, el înoată în jur, are-are un cap şi coada lui, şi totul arată exact ca un-un somn. Apoi, după o vreme, el începe să piardă, îşi pierde coada, şi este-este transformat de la o specie la alta.

E-46 Cred că asta-i ce trebuie să fi avut Pavel în minte, când a spus, "Fiţi transformaţi prin-prin înnoirea." Să vedem, daţi-mi voie să o spun corect. "Şi să nu vă potriviţi," ştiţi ce este potriviţi.
... nu vă potriviţi la această lume: ci fiţi transformaţi prin înnoirea minţii voastre, ...

E-47 "Înnoirea minţii voastre." Lucrurile la care vă gândeaţi odată, ca fiind de valoare, lăsaţi aceea la o parte şi fiţi transformaţi în altceva; ce eraţi cândva, la ce sunteţi acum. Vedeţi?
... prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi dovedi... voia cea bună, şi acceptabilă şi perfectă, a lui Dumnezeu.

E-48 Oh, asta-i ce vrem cu toţii să ştim, cum să o facem. Vedeţi? Suntem aici, noi Îl iubim; El ne-a mântuit, acum noi vrem să ştim ce să facem. Şi încercam să facem un pas mic în dimineaţa aceasta, ca să ne ridicăm doar puţin mai sus. Uneori trebuie să atingem lucruri care... Voi doar staţi puţin pentru câteva... până vedem ce are să fie.

E-49 Acum în Genesa, 1-ul capitol, "Duhul lui Dumnezeu se mişca pe faţa apelor." Ne dăm seama că a pa... Şi-şi Biblia a spus, "La început în urmă acolo," că, aceasta, "lumea era fără formă, şi era goală." Nu era nimic decât o întunecime de haos. Şi¬şi în ce condiţie îngrozitoare trebuie să fi fost. Nimic decât adânc în întunecime acolo, fără lumină sau nimic, şi frământarea apei, şi acea stea rătăcitoare s-a răsucit roata şi roata în jurul orbitelor afară acolo pe undeva. Trebuie să fi fost o-o grămadă îngrozitoare de-de-de ceva pierdut, cum era, nu putea să-şi găsească calea.

E-50 Şi asta-i ce devenim când devenim noi stele rătăcitoare, departe de Dumnezeu, doar fără nădejde, fără Dumnezeu; fără, doar agitându-ne în jur, afară în întuneric, neştiind când noi ... unde ne ducem.

E-51 Şi Dumnezeu a luat acel mare haos de întunecime, şi l-a transformat într-o grădină a Edenului, vedeţi, prin Cuvântul Său. Asta-i cum suntem noi transformaţi, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a spus, "Să fie lumină," şi acea masă de creaţie acolo afară a venit acolo în jurul soarelui, şi a început să se rotească în jurul soarelui, şi a devenit o grădină a Edenului pentru că s-a supus Cuvântului lui Dumnezeu. A îndeplinit voia perfectă a lui Dumnezeu, căci a fost transformată din haos, într¬o grădină a Edenului, prin Cuvântul lui Dumnezeu.

E-52 Acum pentru asta suntem noi aici. Acela este Mesajul meu, a fost tot timpul, este Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne ţinem de Acela indiferent ce alte lucruri au loc. Staţi întotdeauna cu acel Cuvânt. Verificaţi-vă întotdeauna motivele şi obiectivele, dacă sunt în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu sunt, daţi-le pace. Vedeţi? Dar dacă sunt cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi se aliniază cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci, aceea, ţine-te de aceea.

E-53 Acum Dumnezeu uneori... Chiar ca grupul vostru mic de aici în această dimineaţă. El nu îngăduie ca să se întâmple chiar peste noapte, El lasă, Dumnezeu... Noi suntem cei care suntem în grabă. Dumnezeu nu este niciodată în grabă. El doar o spune, şi-şi urmează să fie. Căci, când El spune ceva, aceasta trebuie să fie. Aceasta doar urmează să fie! El, El îngăduie să îşi desfăşoare timpul. El lasă...

E-54 Copiii Evrei, acele personaje celebre din Scriptură, care stăteau pe Cuvântul lui Dumnezeu a fi adevărat, au spus, "Dumnezeul nostru este în stare să ne izbăvească din acest cuptor aprins. Şi chiar dacă nu, vedeţi, că nu ne vom închina chipului, pentru că este împotriva Cuvântului, vezi. Chiar dacă, El ne ucide, El ne va învia din nou, vezi tu." Vedeţi, şi ei... El i¬a lăsat să păşească chiar până la marginea acestui mare cuptor, şi să cadă în acesta, înainte să pară ca El să-i fi băgat măcar în seamă, ca şi cum El nici măcar nu se uita la ei. Dar El veghează întotdeauna, oricum. El este întotdeauna atent la asta.

E-55 Acum Dumnezeu a spus, "Să fie lumină." Şi a durat şase mii de ani ca acest Eden să vină în existenţă, şi suntem învăţaţi în Scriptură, "Căci o zi pe pământ este... sau-sau-sau este ca o mie de ani, cu Dumnezeu; o mie de ani pe pământ, este o zi cu Dumnezeu." Astfel a fost nevoie de şase mii de ani pentru facerea acestui pământ, şi să-l facă într-un Eden. Dar, vedeţi, a fost Dumnezeu, marele Maestru la toată înţelepciunea, şi El-¬El a avut în gândirea Lui ce vroia El să facă.

E-56 Chiar cum omul care a construit această rulotă, când omul care... Când voi fraţilor de aici aţi proiectat acest parc, cum să-l faceţi, a fost în gândirea voastră, aţi continuat să realizaţi acea viziune.

E-57 Acela-i felul cum a procedat Dumnezeu privitor la lume. El a lucrat; A fost în gândirea Lui. Şi, dacă observaţi, aceasta vine ca prin evoluţie, ca şi cum El învăţa tot timpul mai mult, făcând ceva mai mare şi mai mare. Dar, vedeţi, El era deasupra la toate acestea, şi doar a îngăduit să evolueze în sus până acolo, vedeţi. Tot ce a început El să aducă pe pământ, de la viaţa botanică, şi peştii, şi aşa mai departe, a venit înainte cu păsările, şi animalele; şi apoi ceva în chipul Său Propriu, un om; şi s-a oprit acolo, vedeţi, pentru că era la nivelul perfecţiunii Sale, la ce a vrut El.

E-58 Acela-i felul cum voi începeţi, ca această rulotă. Aţi putea aşeza jos scheletul, şi spuneţi, "Ce faceţi?" Ca şi voi, când cu toţii aţi mutat primele pietre la o parte din acest colţ de aici. "Ce faceţi?" Vedeţi, nu părea că va fi cum este acum. Arată ca un mic Eden, pentru că era în gândirea voastră ce să faceţi, şi doar aţi continuat să lucraţi în sus.

E-59 Acum noi vrem să fim transformaţi, noi înşine, prin înnoirea minţii noastre. Vedeţi, nu ce avem noi pe acest pământ, ceea ce vom căuta pe acest pământ; dar la ceea ce vom ajunge, în lumea care va veni. Transforma ţi prin înnoirea minţii noastre!

E-60 Acum şase mii de ani, a luat Dumnezeu să facă aceasta, şi vedem în Genesa 1. Totuşi, acum vedem că, în lucrul acesta, Dumnezeu a avut un-a avut un obiectiv care El a vrut să îl ducă la îndeplinire.

E-61 Şi aşa mulţi oameni, învăţând despre Genesa, înapoi aici în 1-ul capitol şi al 2-lea capitol, şi al 3-lea capitol, mai ales, "Pare că Dumnezeu Se repetă. Sau El a spus, El a continuat şi a spus toate aceste lucruri care El le-a făcut. Oh, cum El... 'Să fie lumină, şi să fie aceasta, şi să ia fiinţă,' şi acolo încă nu era nici măcar un lucru." Nu era nimic. Nu era o lumină. Acea-acea lume veche încă plutea acolo afară în acea întunecime, acoperită de apă. Dar, vedeţi, El a rostit Cuvântul Său, şi atunci aceea a fost când El vorbea.

E-62 Acum noi observăm aici în Genesa 1, El a spus, "Şi El a format pe om în chipul Lui Propriu, în asemănarea Lui Proprie, în chipul lui Dumnezeu l-a făcut El (El l-a făcut) pe el, bărbat şi femeie." Vedeţi, El îl făcea pe om, El doar a rostit Cuvântul. Apoi noi aflăm, că după ce au trecut multe din zilele Lui, poate sute şi sute de ani, acolo încă nu era nici un om să lucreze pământul. Nimeni care să are pământul, deci atunci Dumnezeu a format pe om din ţărâna pământului. Vedeţi, El a rostit Cuvântul, şi atunci Cuvântul a trebuit să aibă loc.

E-63 Acum, când El a spus, "Să fie lumină," acolo poate ar fi putut fi sute de ani, poate opt sute de ani, înainte să fi fost vreodată o lumină, dar a venit la împlinire pentru că aşa a spus Dumnezeu.

E-64 Şi Dumnezeu va avea o Biserică, mie nu-mi pasă prin câte epoci întunecate trecem, şi orice altceva. El va avea o Biserică fără pată sau zbârcitură, fie că facem parte din aceasta sau nu, pentru că El deja a spus că se va întâmpla. Aceasta va fi acolo.

E-65 Şi-şi El a poruncit, să-să-1 transforme în viaţa plantelor şi fiecare viaţă care a adus-o El. El a spus aceste cuvinte, ca, "Să fie un palmier. Să fie un stejar. Să fie un brad."

E-66 Priviţi jos în deşert, unde locuim noi aici în Tucson. Acolo afară, este cactus, cactus săritor, tot felul de cactuşi. Doar la treizeci de minute de acolo, este pinul Sherman sus în vârful muntelui. Acum, acest cactus nu va creşte acolo sus, şi nici acel pin Sherman nu va creşte aici jos. Acum, unde a fost Inteligenţa care a plantat sămânţa? Vedeţi, ei trebuiau să vină de undeva. A fost Cuvântul lui Dumnezeu, "Să fie," şi a fost.

E-67 Acum, noi aflăm că toate acestea, (după ce El le-a făcut, transformându-le în soiul lor şi viaţa lor, şi-şi a fost totul pus înăuntru prin Cuvântul lui Dumnezeu, Creatorul), toate acestea, noi aflăm, că toate acestea s-au culminat într-un cartier general, numit grădina Edenului; şi Dumnezeu l-a pus pe fiul Său, şi mireasa fiului Său, peste toate acestea. Vedeţi? Această mare creaţiune, vedeţi, El avea un motiv pentru aceasta. El a făcut totul aşa de frumos! El a făcut florile, şi viaţa, şi păsările; şi acolo nu exista moarte, nici păcat, nici durere, nici boală. Şi atunci tot acest lucru minunat a fost culminat într-un mare cartier general, care era grădina Edenului.

E-68 Şi acolo l-a pus El pe fiul Său, Adam, şi mireasa lui Adam, nevasta. Acum aţi putea spune, "Era nevasta lui." Potenţial era nevasta lui, dar el niciodată... în realitate încă nu era nevasta lui.

E-69 Ca în Scriptură, noi aflăm, unde Aceasta a spus, "Iosife, tu fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria nevastă-ta, căci ce este zămislit în ea este de la Duhul Sfânt." Vedeţi? Acum aceasta era nevasta lui când el i-a făcut promisiunea că se va căsători cu ea, sau să o aibă; dar cu toate astea nu era nevasta lui, încă, pentru că el nu a cunoscut-o niciodată ca nevastă.

E-70 Deci acela-i felul cum a fost aici, motivul că am spus, "Fiul lui Dumnezeu şi mireasa lui." Adam nu a cunoscut-o niciodată pe nevasta lui ca nevastă, dar totuşi era nevasta lui, potenţial. Întocmai ca Biserica acum, şi Cristos.

E-71 Acum, deci, totul se putea odihni, pentru că toate seminţele bune ale Cuvântului lui Dumnezeu, care El le-a rostit, au rodit după soiul lor. Pământul a venit deasupra, acolo era lumină. Acolo era lumina soarelui când El a lăsat soarele să strălucească. Acum de ce a făcut El ca soarele să strălucească? El avea în gândirea Lui, vedeţi, că, dacă soarele nu străluceşte, floarea nu va creşte, care a vorbit-o El în existenţă. El face totul ca să îşi îndeplinească scopul, orice este. Ca un pom, produce o anumită ghindă, sau produce un măr. El face rodul grădinii, şi aşa mai departe. Este totul pentru scopul Lui. Şi totul a venit la împlinire, şi El a rostit asta. Acum singurul lucru care a trebuit El să facă, după ce l-a vorbit, El... să vorbească, adică. El a putut să meargă să se odihnească, pentru că El l-a vorbit, şi a fost că tot trebuie să vină la împlinire pentru că El l-a vorbit. Nu ştiu prin cât de mult a trebuit să treacă înainte să vină la împlinire, câte rebuturi şi câte altele. Dar a trebuit să vină la împlinire, pentru că El a spus că va veni la împlinire. El l-a vorbit.

E-72 Acelaşi lucru este privitor la a avea o Biserică aici în zilele de pe urmă. El va avea o Mireasă. "El este în stare din aceste pietre să crească copii lui Abraham." Dacă noi nu îl urmăm pe El, El va lua pe altcineva care Îl va urma. Vedeţi? El urmează să O aibă, pentru că El deja a vorbit. Orice spune El, trebuie să fie în acel fel. El nu se poate schimba. Trebuie să vină în felul acela, pentru că El a spus că va veni.

E-73 Şi tot acest lucru mare care El a ştiut că va veni la împlinire, după ce El-El l-a vorbit, El a putut să se odihnească. Totul sub control! Sămânţa Lui a fost Cuvântul Său, şi Cuvântul Său este o sămânţă. Isus a spus că era. Şi totul va fi în regulă, pentru că El a spus ca aceasta să producă după soiul ei, transformându-se numai după soiul ei. Vedeţi, Cuvântul Lui a trebuit să fie după soiul Lui. Dacă El a spus un "palmier," El nu a vrut să spună un palmier şi un stejar amestecaţi împreună. El a vrut un palmier aici, şi un stejar aici, fiecare poziţionat în locul lui.

E-74 Oh, dacă am putea măcar să învăţăm asta, că ce parte din Cuvânt suntem, noi trebuie să ne luăm locul, indiferent ce este.

E-75 Mă gândesc la o surioară de aici în scaunul cu rotile, uneori, câte rugăciuni sincere s-au făcut pentru ea. Atunci noi nu înţelegem, astfel doar o încredinţăm lui Dumnezeu. Şi cu... Ea este o floare aici printre voi, cu amabilitatea ei şi totul. Vedeţi, că noi putem să ne ridicăm şi să umblăm în jur, cât şi-ar dori ea să facă asta, dar totuşi ea este plăcută chiar în felul cum şade ea. Eu întotdeauna devin inspirat să o privesc pe micuţa doamnă, vedeţi, pentru că ea... Noi toţi credem în vindecare. Noi l-am văzut pe Dumnezeu făcând miracole mult dincolo de asta, vedeţi. Şi ea ştie asta, de asemenea, vedeţi, dar ea este voitoare să îşi ia locul ei.

E-76 Vedeţi, orice ar fi, este ceea ce vrem. Şi cred că a fost David, a spus, "Eu vreau mai bine să fiu o rogojină la casa Domnului, decât să locuiesc în corturi cu cei răi." Vedeţi, nu contează ce este, "îmi iau locul."

E-77 Uneori trebuie să te desparţi de tot ce îţi este drag pe pământ, pentru tine, să îţi iei poziţia la care te-a chemat Dumnezeu. Sunt sigur că voi puteţi citi printre rânduri, ce spun. Vedeţi? Uneori cea mai dragă persoană de pe pământ, tu trebuie să dai mâinile cu ei; şi să îţi iei poziţia în Cristos, unde te-a chemat Dumnezeu. Vedeţi? Dar ce face Dumnezeu? Te transformă de la ce ai fost. Poate o fiică sau un fiu, sau orice ar fi, de la o familie minunată uneori, El te pune altundeva. Pentru că, este modul Lui de-a o face, vedeţi, prin înnoirea minţii tale, să te supui Cuvântului lui Dumnezeu, indiferent care este preţul. Vedeţi? Aceste lucruri nu vin... Nu a chemat...

E-78 Răscumpărarea noastră nu a fost un lucru ieftin, a fost Fiul lui Dumnezeu care a trebuit să moară pentru noi. Vedeţi? Asta nu este... Lucrurile de valoare vin la preţ mare.

E-79 Să aduc acest Mesaj, nu a fost uşor. Vedeţi? Nu, nu este. A trebuit să renunţ la tot ce îmi era drag, chiar şi la ai mei, toţi. Dar vedeţi valoarea acestui lucru este, vedeţi, este a face voia lui Dumnezeu. Şi pentru a face asta, care ştiind că este ceva în mine, când ei spuneau... Ei bine, ei aveau de gând să mă închidă; credeau că mi-am pierdut minţile. "Botezând în Numele lui Isus Cristos, contrar bisericii. Şi toate aceste lucruri!" Spuneau, "El este nebun." Dar, vedeţi, indiferent de ce au spus ei, este ceva care trebuie făcut. Şi Dumnezeu doar ia o persoană, îl pune în mâna Lui, şi spune, "Fă asta," şi tu o faci.

E-80 Ce preţ trebuie să fi fost pentru Sfântul Pavel; învăţat sub Gamaliel, cel mai mare învăţător din ziua aceea. Şi să vină jos, şi chiar lucrul care îl considera erezie, lucrurile care el le credea că erau cele mai rele lucruri care se puteau întâmpla bisericii, el vine drept în jur şi devine un părtaş la Acesta. Un lucru ciudat! "Şi cum lucrează Dumnezeu în feluri minunate, feluri neobişnuite, ciudate, să facă minunile Lui."

E-81 Când Dumnezeu l-a vorbit, El a ştiut că Cuvântul Lui era o sămânţă; şi putea, aceasta ar produce după soiul ei. Acum, a fost poruncit să producă numai după soiul ei, şi va face asta întotdeauna dacă omul nu va interfera cu aceasta.

E-82 Şi tot aşa Biserica lui Dumnezeu şi toate celelalte, vor produce după felul cum a fost la început, dacă teologii nu ar fi interferat cu acel Cuvânt, încercând să-L pună altundeva, sau altceva. Dumnezeu L-a vorbit. Şi nu contează cât de mult pot ei, ei încearcă să Îl contamineze şi să interfereze cu Acesta, şi aşa mai departe, Acesta va produce după soiul Lui. Chiar nu există nimic care să Îl oprească.

E-83 Sper să nu sune ca şi cum strig la voi toţi. [Fratele Branham ajustează un microfon – Ed.] Este prea tare? [Adunarea spune, "Nu."]

E-84 Şi, vedeţi, acum noi găsim totul în rânduială. Dumnezeul¬a vorbit, şi El a spus, "Să fie, să fie. Şi să fie un Eden. Să fie flori frumoase. Să fie fiul Meu, după chipul Meu Propriu, să stea acolo în grădina Eden, şi mireasa lui să stea lângă el." Oh, ce frumos, ce a fost asta. Şi Tatăl, El era un Tată, vedeţi, astfel au apărut Proprii Lui copii care veneau. Şi El le-a făcut un paradis. Lui Dumnezeu îi place să facă lucruri pentru copiii Lui.

E-85 Nu vă amintiţi cum, voi mame, şi cum nu contează cum; dacă a trebuit să raţionezi masa, dacă Junior a avut nevoie de o pereche bună de încălţăminte care-i plăceau lui, tu-tu ai făcut asta, vedeţi. Orice ar fi fost, ca să faci ceva pentru copiii tăi! Tata, cum a trebuit să lucrezi puţin mai greu, ca să cumperi ceva pentru copii. Vedeţi?

E-86 Bine, asta doar arată că noi suntem departe aici jos, un părinte. El este Părintele maxim, vedeţi, şi cu cât mai mult! Nu¬i de mirare că apostolul a spus, "Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit, şi nici la inima omului nu a intrat, ce are Dumnezeu, pregătit, pentru cei ce-L iubesc." Noi doar nu putem concepe în mintea noastră, noi, mintea noastră nu este eligibilă să gândească exact-direcţia exactă ce o are Dumnezeu pregătită, în noi care Îl iubim. Vedeţi, noi, eu îmi pot imagina ce va fi, pot să mă gândesc ce va fi, dar eu-eu... mintea mea nu-nu¬nu este capabilă să gândească cât de minunat este. Este dincolo de aceea. Vă puteţi imagina ce va fi Cerul când vom fi noi toţi acolo, şi tineri, şi fără păcat? Şi fără... Oh, ce loc frumos! Dar, vedeţi, este mai presus de aceea. Vedeţi, noi, "nici măcar nu poate intra la inima omului, ce are Dumnezeu pentru ei, pregătit." El a vorbit-o, şi aşa va fi.

E-87 Acum după tot acest aranjament frumos care l-a avut El acolo, despre a Lui... Nu vreau să zic asta în acel cuvânt, aranjament, dar cumva ca... Mama nu, înainte să vină copilul, nu numesc ele aceea trusou? Ele au... toţi papuceii şi totul pregătit, ştiţi, doar pentru sosirea acestei mici porţii de dragoste pe care Dumnezeu o trimite, procurându-şi aceea.

E-88 Asta este ce a făcut Dumnezeu pentru Adam şi Eva. El a creat această grădină a Edenului. El a vorbit-o, a fost în gândirea Lui; şi când El o spune, atunci trebuie să se întâmple.

E-89 Ţineţi asta în minte acum. Ceea ce spune El, trebuie să se întâmple! Vedeţi, şi El nu poate... Nimic nu poate-nu o poate împiedica, nimic nu o poate opri să se întâmple. Nu există nimic care să o poată opri să se întâmple. Dumnezeu a spus aşa, asta o stabileşte! Dumnezeu a spus-o, se va întâmpla.

E-90 Acum El a avut toată aceasta în gândirea Lui, şi El a spus, "Să fie." Acum, asta-i Genesa 1, vedeţi, "Să fie aceasta. Să fie aceea. Să fie." El semăna seminţe. "Să fie aici. Să fie aici. Să fie aici." Şi El ştia că va fi în acel fel, pentru că nu se poate schimba.

E-91 Acum aceea ne dă credinţă, atunci. Şi ce a spus El Aici, va fi. Astfel să lăsăm ca acea Sămânţă să cadă în inimile noastre, ca să putem fi terenuri fertile pentru Aceea, vedeţi, în inimile noastre. Şi să jucăm acest rol în care El ne-a plasat, în zilele de pe urmă. Vedeţi, "Fă ca Sămânţa să cadă în inimile noastre, Doamne. Fă ca Cuvântul Tău să cadă în inima mea." Să nu existe acolo nici o necredinţă!

E-92 Ca şi Abraham, când era un om bătrân, părea ca imposibil. "Cum vor face ei asta? Cum va fi el în acest fel?" El niciodată nu a luat în considerare asta. El doar a primit Cuvântul lui Dumnezeu, şi a continuat crezând, şi Dumnezeu l-a adus la împlinire. Acum, Dumnezeu a spus toate aceste lucruri, deci el ştia că va fi. Şi a fost, El a rodit după soiul lui.

E-93 Acum că El a transformat atunci, toată sămânţa în făpturi vii şi creaţiunea care trebuia să fie, au apărut întocmai cum a spus El. Sau, El a spus, "Să fie." Poate au trecut sute şi sute de ani, dar aici noi îl găsim un Eden frumos, şi păsările mari zburând. Acele păsări nu trebuiau să moară. Şi lupul şi mielul mâncau împreună, şi leul, leopardul şi boul. Şi nu exista nici ucidere, nici moarte, nici durere. Şi acolo erau Adam şi Eva, umblând în grădina Edenului. Fiecare sămânţă rodea, nu putea niciodată să facă nimic altceva. Niciodată nu putea să facă nimic altceva, pentru că Dumnezeu a spus, "Să fie în felul acela." Trebuia să fie în acel fel.

E-94 Oh, cum mi-ar place să mă opresc aici doar un minut, să spun, vedeţi, acolo este unde suntem orientaţi, încă, cu finalizarea acelui Cuvânt.

E-95 Acum Dumnezeu a spus, "Să fie." Şi acolo a apărut, întâi, perfect, chiar exact. Acum, acest pom poate produce doar acel pom. Acest pom poate produce numai acest pom. Şi Adam, un fiu al lui Dumnezeu, poate produce numai un fiu de Dumnezeu. Vedeţi, înţelegeţi ce vreau să spun? Este totul după soiul lui, şi astfel Dumnezeu a putut spune, "Ei bine, Eu doar mă voi odihni acum."

E-96 Şi aţi observat, au fost foarte puţine cuvinte care Dumnezeu le-a vorbit vreodată, de fapt, de atunci încolo? El l-a încredinţat, după cădere, profeţilor Săi, şi ei produc Cuvântul acum, vedeţi. Dumnezeu s-a odihnit, El nu mai avea de făcut mai mult. Ei doar se duc la cartierul Lui general şi bat la uşă, şi spun, "Tată, ce este?" Şi El trimite Cuvântul jos prin ei. Vedeţi, El are un sistem, şi modul de a face acele lucruri.

E-97 "Să fie doar..." Şi acela-i felul cum a fost, totul, din sămânţa ei rodeşte după soiul ei. Acum când totul arăta aşa de frumos, şi totul venea la împlinire întocmai cum a spus Dumnezeu, acum aici vine acel înnoroit, amăgitor mârşav.

E-98 Acum asta-i despre ce încerc să vă avertizez pe toţi de aici. Când vedeţi că Sămânţa lui Dumnezeu începe să se prindă, să crească, aveţi grijă că acel individ vine pe cât de şiret poate fi, citează Scriptura chiar la cine nu ar avea-o, vedeţi. Aveţi grijă, pentru că el este un amăgitor.

E-99 Eu o voi numi, în loc de un-un conformist, fiind conformat, el este un deformator, deformând lucrurile care au fost conformate. El este un deformator, şi, el, un deformator, sau un pervertitor, sau un corupător al Sămânţei originale şi al programului original.

E-100 Acum vedeţi aici, ca în grupul vostru aici în această dimineaţă, voi aveţi un program, aveţi o viziune. Acum staţi atenţi la acel corupător, oh, el va fi pe cât de viclean şi şiret poate fi, vedeţi. Dar păstrează-ţi viziunea, băiete. Vedeţi, continuaţi să vă ţineţi de aceea.

E-101 Acum află de asemenea că, atunci când a intrat el, a deformat acea sămânţă. Şi a corupt acea sămânţă intrând în terenurile de strat, care a fost Eva, şi a corupt acea sămânţă, cu o sămânţă coruptibilă, înainte să poată ajunge acolo, ca să corupă acea grădină frumoasă a Edenului.

E-102 Unde-unde, Cerul, unicul lucru care este, este doar restaurarea. Unde ne aflăm noi acum, suntem pe drumul nostru înapoi la acel început original al creaţiunii lui Dumnezeu, înapoi la grădina Edenului din nou; soţ şi soţie, fără-fără nici-nici un păcat sau nimic, să trăim Etern. Dar tran- ...

E-103 Acum, acum El vrea ca noi să ne transformăm minţile, prin înnoirea; sau transformaţi, să fim transformaţi prin înnoirea noastră-a minţii noastre.

E-104 Acum Satan intră şi vâră o deformare la Cuvânt, făcându¬L să spună ceva care El nu este. Acum asta este ce a făcut el la început. Şi acum observaţi, asta va suna îngrozitor de ciudat în dimineaţa aceasta, pentru-pentru oameni, dacă nu aştept şi bazez prea multă gândire aici înainte să ajung la gândul meu obişnuit care vroiam să-să vi-l aduc. Este acesta, că, a intrat deformatorul; şi cum Dumnezeu a luat şase mii de ani cu Cuvântul original, pentru a rodi fiecare cuvânt după soiul lui, şi tot ce a făcut El să fie Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu rodind după soiul lui, acum deforma torul a luat şase mii de ani, şi pentru a deforma acel Cuvânt al lui Dumnezeu. Şi ce a făcut el? S-a introdus într-un nou tip de Eden, Edenul Satanei. Asta-i unde trăim noi astăzi.

E-105 Cum a făcut el asta? Cum s-a putut întâmpla? Acum partea izbitoare este cum a făcut-o el. Şi acolo-i unde trebuie noi, pentru ce sunt eu aici, să vă prezint lucrul acesta înaintea voastră, ca voi să puteţi studia despre asta acum, şi cu fraţii de aici, şi aşa mai departe, în săptămânile care urmează, ca să puteţi vedea cum a făcut Satan lucrul acesta. Şi urmăriţi cât este de şiret, şi cât este de viclean.

E-106 Acum, el a deformat aceste seminţe. Acum, el nu a putut să le distrugă, el doar le-a deformat. Acum ne dăm seama că păcatul este neprihănire pervertită. Este doar că o minciună este un adevăr denaturat. Vedeţi, orice. Şi adulterul este actul corect, pe care Dumnezeu l-a rânduit, doar luat în modul greşit.
Vedeţi, orice. Şi moartea este o pervertire a vieţii. Moartea doar ia, vedeţi, deformează viaţa.

E-107 Acum el a avut şase mii de ani să facă asta cu spray-ul lui otrăvit. Şi cum a făcut el asta? Acum asta este partea izbitoare. Şi ascultaţi atenţi acum. El a făcut-o prin civilizaţie. Acum asta sună ciudat, dar asta este. Voi face o afirmaţie aici care vă va ţine bănuind, poate, timp de câteva minute; sper să nu. Dar v-aţi dat seama de asta? Acum eu nu încerc să susţin ignoranţa. Dar ştiaţi că civilizaţia, ştiinţa, educaţia, şi lucrurile care le preţuim aşa de mult astăzi, este chiar instrumentul lui Satan, chiar civilizaţia? Civilizaţia nu a venit niciodată prin Dumnezeu. Civilizaţia a venit prin Satan. Acum vă voi dovedi asta cu Cuvântul, doar în câteva minute.

E-108 Civilizaţia nu este de la Dumnezeu. Căci, daţi-mi voie să vă arăt; în această civilizaţie, pe măsură ce devenim mai civilizaţi aşa cum lucrăm prin ştiinţă, întotdeauna ne ucidem pe noi înşine. Vedeţi? Şi această civilizaţie s-a acumulat până la culme acum, şi noi avem moarte în această civilizaţie. Avem păcat în această civilizaţie. Avem boală în această civilizaţie. Aceea nu poate fi de la Dumnezeu.

E-109 Astfel, Dumnezeu, în Mil-... Marea Lui, Propria Împărăţie mare care urmează, noi vom avea o civilizaţie, dar nu va fi nimic de felul acesta. Nu va fi prin ştiinţă. Va fi o civilizaţie de credinţă, prin Cuvânt. Vedeţi?

E-110 Această civilizaţie ştiinţifică care o avem noi, este exact capcana Satanei, şi asta este cu ce i-a ucis el pe oameni. Asta-i cu ce ne ucide el pe noi, în fiecare zi. Asta-i cum, aşa cum mâncăm, în fiecare zi; în loc să trăim, noi murim. Aşa au pervertit ei totul, până luând chiar aşa de mult din aceasta şi amestecând-o cu aceasta, şi hibridând aceasta şi aceea, aceea, până când moare. Este o rasă pe moarte. Şi indiferent de ce încerci să faci, tu mori.

E-111 Aţi văzut acea fotografie seara trecută, cu acei Africani. Ştiţi de ce? Ei nu au avut niciodată penicilină. Acei oameni trăiesc mai mult ca noi. Ei nici măcar nu ştiu ei... Germenii nu-i deranjează. Vedeţi, păi, un germene şi-ar ridica mâinile şi s-ar preda lor. Vedeţi? Pentru că el, vedeţi, el nu, el... Ei nu. De ce? Ei nu au fost toţi... Vedeţi, noi vom lua, ştiinţa ca să rezolvăm, ca o penicilină sau ceva ce ar pune ei în noi, ca să-să scoată această boală, şi distruge altceva, şi creează un teren de strat pentru altceva. Vedeţi? Acum, el nu face asta. Vedeţi?

E-112 Acum careva, mulţi dintre voi proveniţi de la ferme. Oricine ştie că o plantă bună sănătoasă nu are nevoie niciodată să fie stropită. Are-are un insecticid pe ea însăşi, de viaţă, că un germen nici măcar nu va urca pe aceasta, pe o adevărată-pe o plantă cu adevărat sănătoasă. Este această plantă de seră, este această plantă hibridă care trebuie să o dădăciţi!

E-113 De exemplu, unii dintre voi de aici sunteţi din Vest. Priviţi înapoi în timpul vacii cu coarne lungi. Astăzi spuneţi că aveţi o carne de vită mai bună cu a voastră-cu a voastră Hereford. Aveţi? Nu aveţi. Acea vacă veche cu coarne lungi, nu că ţin cu cea veche, dar ea putea, ar fi petrecut iarna ca o căprioară. Oh, ea era slabă şi de toate, dar era de două ori...

E-114 Acest Hereford, împingeţi fân până sub el, când îi faceţi o fotografie, până la burtă, aproape, să arătaţi că are carne până la jaret. Şi ce este? Îi daţi drumul acolo afară, şi va muri. Nu ar putea să ierneze dacă ar trebui. Trebuie să îl hrăniţi, şi toate celelalte, să aveţi grijă de el, să îl dădăciţi. El este un hibrid. Vedeţi? Dar o adevărată, vacă cu coarne lungi autentică, doar daţi-i drumul.

E-115 Aşa este astăzi cu Creştinii noştri. Avem aşa de mulţi pe care trebuie să-i flatezi, să-i implori, să-i pui, să-i faci un diacon în biserică, să-l baţi pe umăr, şi să-i dai o poziţie bună în biserică. Sau, dacă nu, păi, el, el nu va-el nu va intra, dacă nu îl laşi pe acesta să facă aceasta, şi pe acesta să facă aceea. Este dădăceală.

E-116 V-aţi putea imagina ca adevăraţii Creştini să fie aşa? Ei erau aspri. Erau robuşti. L-aţi putea imagina pe Sfântul Pavel să fi fost acel fel de Creştin, l-aţi putea imagina pe Sfântul Petru, "Să fie acum-acum, dacă nu mă faceţi supraveghetor general, ei bine, eu nu ştiu, aş putea să mă duc să mă înscriu la Cutare¬şi-cutare?" Ei erau oameni aspri. Erau bărbaţi ai credinţei. Au trăit cu Dumnezeu. Umblau cu Dumnezeu. Erau oameni severi. I-au slujit lui Dumnezeu, zi şi noapte, constant. Nu trebuia să-i stropeşti şi să-i dădăceşti, şi să le oferi aceasta, aceea, sau cealaltă. Ei erau bărbaţi, aspri! Erau seminţe autentice, nu hibrizi în denominaţiuni.

E-117 "Dacă voi, Metodiştilor nu mă trataţi bine, mă voi duce la Baptişti. Baptiştii nu mă tratează bine, mă voi duce la Penticostali. Dacă ei nu mă tratează bine, mă voi întoarce la Catolici, sau orice altceva." Vedeţi, ei, asta este un hibrid, trebuie să-i menţii stropiţi, "Da, Doctor Reverend Frate Cutare¬şi-cutare." Aceea nu este Creştinătate.

E-118 Creştinismul nu cere-nu cere titluri, nu cere favoruri. Aceasta îl cunoaşte numai pe Dumnezeu. Este sămânţa originală. Îl iubeşte pe Dumnezeu, şi se iubesc unii pe alţii. Nu este nici o stropire pe ei, şi să-i dădăceşti, şi să-i mângâi în jur, şi să spui, "Da, ei bine, această soră, ei bine, cred că este în regulă ca ea să aibă păr scurt, şi aceasta nu." Şi-şi nu există astfel de lucru ca acela, şi le lasă să le meargă cu aceasta. Este-este aspru, este Evanghelia! Puneţi-o acolo afară, lăsaţi să cadă unde va vrea. Creştinilor le place asta.
Trebuie să fiu dus Acasă, în Cer,
Pe un pat de flori de uşurinţă,
În timp ce alţii au luptat să câştige premiul
Şi au navigat prin mări însângerate?

E-119 Trebuie să fiu mângâiat pe spate, şi aceasta, aceea, şi cealaltă, şi dădăcit? Mă aştept la locul meu acolo afară cu cei aspri. Nu mă aştept să ajung acolo sus fără să n-am deloc cicatrice ca trofeu.
Trebuie să lupt, dacă trebuie să domnesc, creşte-mi curajul, Doamne!

E-120 Vedeţi, lăsaţi-mă să stau ca un Creştin. Nu să fiu o-o plantă hibridă. Trebuie să fie dădăciţi şi mângâiaţi, şi aduşi în ceva. Voi nu sunteţi aduşi înăuntru oricum, Creştinătate, voi sunteţi născuţi în aceasta. Devii o făptură nouă, eşti o sămânţă a lui Dumnezeu, care vine în pământ.

E-121 Acum, acum noi aflăm că el a stropit acest spray de otravă, şi acel spray a fost spray-ul înţelegerii moderne, educaţiei, ştiinţei, şi al civilizaţiei, chiar lucrurile care noi le preţuim aşa de mult. V¬aţi oprit vreodată să vă gândiţi că marele nostru vrăjmaş, în viaţa naturală în ziua de azi printre naţiuni, este comunismul? Care este dumnezeul comunismului? Civilizaţia, şi educaţia, ştiinţa. Aşa este, nu-i aşa? Asta-i pe ce trăiesc ei şi prosperă, este ştiinţa, ştiinţific, ştiinţe, un dumnezeu al ştiinţei. Acum dacă aţi vrea doar... şi cu spray-ul de otravă al acestei civilizaţii moderne, ştiinţă şi educaţie.

E-122 Acum daţi-mi voie să vă dovedesc că educaţia şi civilizaţia vin de la diavolul. Acum să ne întoarcem înapoi aici şi să vedem, dacă vreţi, în Genesa, al 4-lea capitol. Bine, acum să începem cu al 16-lea verset din Genesa 4. Paisprezece aici sau... Genesa 4, iertaţi-mă. Acum observaţi, Satan...

E-123 Voi oameni, care urmăriţi aceste benzi, cu al nostru¬fratele nostru aici, acum, m-aţi auzit predicând despre Sămânţa Şarpelui, şi aceea nu poate fi negată. Aceea a fost deschisă într¬una din acele Şapte Peceţi. Aceasta era ascunsă.

E-124 Acum dacă copiii au fost crescuţi sub felul acela, vedeţi, sub acel fel de învăţătură, asta este ceea ce erau părinţii lor, ei au natura părinţilor lor, denominaţiunile lor, şi aşa mai departe, ei trebuie să creadă aceea. Vedeţi, ei cred aceea pentru că s-au născut sub acel părinte. Dar astăzi noi nu ne-am născut sub acel părinte; Părintele nostru este Cuvântul. Şi Cuvântul... "Bine," spui, "Eu sunt născut sub Dumnezeu, de asemenea." Pentru acea epocă. Dar aceasta este epoca culminantă, aceasta este epoca dincolo de acele denominaţiuni.

E-125 Acolo trebuiau să vină afară, trebuie să vină afară; Dumnezeu a rânduit aşa, că trebuie să vină afară, acele Şapte Peceţi trebuie să fie deschise. Trebuia să fie făcut în această epocă Laodicea. Şi eu cred, dincolo de orice umbră de îndoială... Nu ca să ne lăudăm; nu ne lăudăm cu nimic, numai în Isus Cristos; nicicare din noi. Noi ne lăudăm doar cu Isus Cristos. Dar suntem mulţumitori cu... pentru privilegiul să ştim prin orice... fără nici o umbră de îndoială, că Dumnezeu ne-a ales pe noi în aceste zile de pe urmă, şi a dovedi-o prin semnele din Ceruri şi de pe pământ; şi fiecare din ele venind chiar drept înapoi la Cuvânt, ca să dovedească că este aşa, această epocă în care trăim noi, Mesajul şi cum este Acesta. Noi nu suntem un cult. Nu suntem o grămadă de fanatici. Noi suntem slujitori ai lui Dumnezeu, care am fost chemaţi de Duhul Sfânt. Voi veţi avea tot felul de nume prinse de voi, dar aceea nu înseamnă că este aşa.

E-126 Acum amintiţi-vă, fiul lui Satan a fost Cain. Acum cred că voi aţi parcurs prin toate benzile, care, eu văd bibliotecile voastre aici, cu ele. Acum amintiţi-vă că Eva a devenit însărcinată de către Satan, şi în aceeaşi zi... Noi avem un caz ca acesta în Tucson acum, că o femeie, dacă devine... trăieşte cu doi bărbaţi, poate avea două genuri diferite de copii. Noi ştim asta. Ştiam asta la împerecherea câinilor şi lucruri, şi aşa mai departe, dacă aceasta este imediat.

E-127 Astfel Satan, în acea dimineaţă poate, l-a întâlnit pe acest rău, care era şarpele; nu sub forma unei reptile, ci o fiară; cea mai şireată, vicleană, deşteaptă, dintre toate fiarele, inferior doar omului. Şi omul este animal, el însuşi, şi noi suntem-suntem mamiferi, animale cu sânge cald.

E-128 Şi-şi Satan a fost următoarea verigă aici, acest şarpe, a fost lucrul cel mai apropiat de om, de la un cimpanzeu, care stă între om şi-şi cimpanzeu. Acum ştiinţa caută acea verigă lipsă. Şi este atât de ascunsă prin coborârea lui jos, şi nici măcar un os din el nu arată ca a unui om, vedeţi, făcându-l o reptilă.

E-129 Acum, aflăm acum, că acest individ a găsit-o pe Eva în grădina Eden, această femeia tânără care nu cunoştea păcatul, nu ştia ce însemna goliciunea ei. Şi el ştia. El era deştept, şiret, isteţ. Şi el i-a spus, "Sămânţa, fructul era plăcut şi era de dorit," şi... când a trăit el cu ea în acea dimineaţă.

E-130 Şi apoi, vedeţi, apoi, după amiaza, ea l-a convins pe Adam să facă acelaşi lucru, spunându-i despre ce era vorba.

E-131 Şi atunci Adam în mod deliberat, ştiind că nu ar fi trebuit să o facă, s-a dus cu nevasta lui şi a înfăptuit acest act. La care, ar fi ajuns oricum în cele din urmă. Dar, vedeţi, trebuia să fie în acel fel, înţelepciunea lui Dumnezeu, căci acest lucru atunci, care, expune atributele Sale de a fi Salvator, Tată, Vindecător. M-aţi auzit să predic despre asta, vedeţi. Acum dacă aceea nu s¬ar fi făcut...

E-132 El doar i-a lăsat acolo afară la libera alegere, pentru a-i lăsa să acţioneze. El nu îi putea determina să facă lucrul acesta, şi apoi încă să fie drept. Dar El a putut să-i pună egali cu El, şi la libera alegere, şi apoi a lăsat ca ei singuri să o facă. Şi El ştia că ei o vor face.

E-133 Şi astfel atunci, vedeţi, apoi când a trăit cu Adam, ea a dat naştere la gemeni. Şi unul dintre ei era de la Satan; şi unul dintre ei era de la Adam, care era de la Dumnezeu. Cain şi Abel.

E-134 Şi asta se întâmplă. Avem un caz acolo în Tucson acum. Femeia albă a trăit cu soţul ei într-o dimineaţă, şi în acea dupămasă a trăit cu un Negru. Şi unul dintre băieţei... Au fost născuţi doi băieţei. Unul dintre ei era un micuţ Negru cu părul creţ, şi celălalt este un-un copil cu părul blond, foarte drăguţ. Şi-şi, cred că acum, ea încearcă să-l facă pe tatăl alb să-i ia în grijă pe ambii copii. Şi el a spus, "Voi avea grijă de al meu, dar nu de a lui. Negrul să aibă grijă de copilul lui." Astfel, vedeţi, este adevărat.

E-135 Există întotdeauna gemeni. Şi acela-i motivul... Să nu uitaţi aceasta, turmă mică. Biserica în zilele din urmă urmează să fie gemeni, "atât de aproape că ar înşela pe cei Aleşi..." Matei 24:24, vedeţi. Biserica urmează să... Este o mişcare Penticostală. Este aşa de mult ca lucrul adevărat, încât ar "înşela chiar pe cei Aleşi dacă ar fi cu putinţă." Şi puţin mai târziu, dacă am şansa, vreau să explic ce, cum vine acea alegerea. Vedeţi, îi va înşela pentru că este aproape ca acelaşi lucru. Vedeţi, doar doi taţi, asta e tot; aceeaşi mamă, aceeaşi biserică, aceeaşi mişcare, acelaşi lucru. Terenul de răsad este acelaşi, unde cade Cuvântul; dar una din ele, ca şi aici, este pervertită. Voi înţelegeţi? Spuneţi "Amin" dacă da. [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Vedeţi, una din ele este o pervertire, pentru că este tatăl greşit. Care, vă voi dovedi într-o zi, dacă Dumnezeu îmi va permite, că denominaţiunea este semnul fiarei. Vedeţi, este tatăl greşit, el stârneşte oamenii spre o organizaţie în loc de Cuvânt. Vedeţi, este tatăl greşit. Este o mişcare a lui Cain.

E-136 Când mă duc acasă de data aceasta, voi predica asupra subiectului, Urma Şarpelui; fiara la început, şi fiara la sfârşit; şi urmărindu-l direct prin Biblie, şi să arăt cum se îndreaptă el în sus. Vedeţi? Şi o veţi auzi toţi prin telefon, vedeţi, dacă Domnul ne permite să facem lucrul acesta. Şi acum urmăriţi doar cât de şiret este acel individ, cum este el doar exact chiar... Ei bine, ei sunt chiar ca Iuda şi Isus acolo, ambii fraţi în seminţia lor, chiar ca Esau şi Iacob. Şi-şi ca şi cioara şi porumbelul, stând pe aceeaşi prăjină. Şi totul este un geamăn, în-în acest mare conflict în care ne aflăm.

E-137 Vrăjmaşul foloseşte amăgirea, cum a făcut cu Eva, "Oh, Dumnezeu a spus? Sigur, dar-dar cu siguranţă..." Vedeţi?

E-138 Vedeţi, încercând să raţioneze peste ce a spus Dumnezeu la origine, "Tu vei muri!"

E-139 A spus, "Da, Dumnezeu a spus Aşa, dar cu siguranţă..." Vedeţi acea stropire asupra acestui lucru? Vedeţi? Dar ce spune Dumnezeu, Dumnezeu ţine, El nu are nevoie de nici un ajutor de la Satan. El Îl ţine. Astfel, să nu fiţi niciodată amăgiţi de aceea. Acum observăm, atunci, că aceasta a rodit după soiul ei. Acum în Genesa aici, aflăm, după stropirea acestei otrăvi de cunoştinţă.

E-140 Acum, ştiinţa este cunoştinţă. Şi tot ce auzim este: "Ştiinţă, ştiinţă, ştiinţă, ştiinţă." Marele subiect în şcoală: Ştiinţă! Astăzi, un automobil mai bun, un mai bun aceasta, un cămin mai bun, o casă mai bună, un mai bun aceasta, un mai bun aceea. Ce facem noi? Murim, tot timpul. Am creat un automobil, renunţăm la mers; renunţăm la mers, ne vom schimba în grăsime. Ei bine, noi nu mai avem bărbaţi; avem meduze. Aşa este.

E-141 Şi femeia, tot ce face ea, aruncă hainele, şi apoi [Fratele Branham atinge ceva-Ed.] apasă pe un buton, iat-o acolo. Când, mămicuţa voastră se ducea la râu, şi căra apă, şi crăpa lemne, şi fierbea într-un cazan pe undeva, şi-şi îşi aranja hainele ei în acel mod. Şi noi suntem aşa de moi, dacă s-ar face asta, ne-ar ucide. Dar, nu putem face nimic, asta este epoca în care trăim.

E-142 Chiar şi ştiinţa spune acum, că, "Fetiţe intră în menopauză, femei tinere cu vârste cuprinse între douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani." Le întâlnesc chiar în rând. "Că tineri merg prin vârsta lor mijlocie, între vâsta de douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani." Mama mea... Soţia mea a trecut, cam de la treizeci şi cinci la patruzeci de ani. Mama mea a trecut, de la patruzeci şi cinci la cinzeci de ani. Vedem cum degenerează în aceste zile de pe urmă. De ce? Pentru că lucrăm mai mult cu ştiinţa.

E-143 Acum o sută cinzeci de ani, singurul mod care îl avea omul ca să călătorească era cu calul sau pe jos. Şi acum merge cu jet-ul, aproape ca gândul. Vedeţi, ştiinţa a făcut asta, şi este de la diavolul. Acum voi spuneţi, "Este aşa, Frate Branham?" Da, domnule.

E-144 Să luăm Genesa 4, acum.
Şi Cain a mers afară din prezenţa DOMNULUI, ...

E-145 Acum urmăriţi primul lucru care l-a făcut el, (Spuneţi¬mi când vă gândiţi că avem destul aici, că doar mă voi opri pe aceasta oriunde.) Vedeţi, ,,Cain a mers afară din Prezenţa Domnului." Acolo a greşit el. Şi acolo este unde veţi face voi o greşeală, şi acolo-i unde voi face eu greşeala, exact în minutul când noi plecăm din Prezenţa lui Dumnezeu.
... Cain a mers... din prezenţa DOMNULUI, şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden.

E-146 Vedeţi cât de religios a fost, s-a dus roata la partea de "Răsărit," partea de Răsărit.
Şi Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a zămislit, şi l-a născut pe Enoh: şi Enoh a zidit o cetate, (vedeţi, civilizaţie), a zidit o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele, după numele fiului său, Enoh.
Şi... Enoh l-a născut pe Irad; şi Irad a-... şi Irad a- [Porţiune goală pe bandă – Ed.]
... şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Tila.
Şi Ada a născut pe Iabal: şi... tatăl celor ce locuiau în corturi şi din acei care au vite.
Şi numele fratelui său era Iabal: (eu presupun că I¬a-b-a-1) el a fost tatăl ... celor ce cântă cu alăutele şi cu cavalii. (Vedeţi, muzică; ştiinţă, vedeţi, venind înăuntru.)
Şi Tila, ... a născut şi pe Tubal-cain, un instructor al tuturor u-n-e-l-t-e-l-o-r de aramă şi de fier: (cu alte cuvinte, un fel de forjare, punându-le împreună), şi sora lui Tubal-... Tubal-cain era Naama.
Şi Lameh a zis nevestelor sale, Ada şi Tila, Ascultaţi glasul meu: voi nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu; căci am omorât un om pentru rana mea, şi un tânăr pentru vânătăile mele.
Dacă Cain va fi răzbunat de şapte ori, cu adevărat Lameh de şaptezeci... de şapte ori, sau şapte ori.

E-147 Acum observaţi, de îndată ce au ieşit din Prezenţa Domnului, ei au început să zidească cetăţi, au început să facă instrumente; au început în ştiinţă, să facă aramă şi fier, şi-şi să cânte muzică, şi aşa mai departe. Vedeţi? Vedeţi? Acum de unde a venit asta? Cine a mers afară? Cain, sămânţa şarpelui. Înţelegeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Cain a mers afară. Şi, observaţi, el a mers afară din Prezenţa Domnului, şi a început să lucreze în ştiinţă.

E-148 Acum priviţi unde lucrează el încă, vedeţi: ştiinţă, educaţie, oraşe, cultură. Este de la diavolul. Cine a început-o? Diavolul. A cui este cea de astăzi? Diavolul. Bombe atomice şi lucruri, cu care să ne distrugă. Trăim în asta. Noi trebuie să trăim aici. Noi suntem o fiinţă, trebuie să stăm aici. Dar marea civilizaţie a lui Dumnezeu nu va avea nimic din asta în ea. Vedeţi? Şi ştiinţa ia¬ia lucrurile naturale şi le perverteşte ca să facă lucruri pentru care nu au fost plănuite să facă.

E-149 Şi aşa este religia ştiinţifică! Ia Cuvântul lui Dumnezeu şi face din acesta o organizaţie bisericească, în loc să facă lucrurile care ar trebui să le facă.
Ei spun, "Zilele miracolelor au trecut."
Biblia a spus, "El este acelaşi ieri, azi, şi veci."
"Nu exista aşa ceva ca vindecare Divină."

E-150 "Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; dacă vor lua în mână şerpi, sau vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; dacă îşi pun mâinile peste bolnavi, se vor insănătoşa." Ce? Atunci, toate naţiunile, toţi, fiecare făptură! "Iată, Eu sunt cu voi, chiar până la capătul pământului, sfârşitul-lumii kosmos, întregul lucru, sfârşitul încheierii." El este în mod absolut acolo!

E-151 Şi acum, vedeţi, ei iau ştiinţa, şi spun, "Oh, bine, atâta timp cât noi ne adunăm împreună şi ne înscriem la biserică, şi devenim aceasta, sau un bun membru sincer.Noi ne plătim..."

E-152 Vedeţi nu-nu spune, "Oh, nu există aşa ceva ca Dumnezeu." Aţi auzit banda mea despre cristoşi falşi în zilele de pe urmă. Vedeţi, nu falsul Isus, (Satan a ştiut mai bine de atât, vedeţi), ci este vorba despre cristoşi falşi. Cristos înseamnă "cel uns." Şi ei de fapt sunt unşi, unşi cu (ce?) Duhul Sfânt, să facă semne şi minuni. Şi ei o fac.

E-153 Dar, vedeţi, când vine jos acum, noi suntem în ultima epocă, nu acolo în trecut în epoca Penticostală. Suntem aici în ultima epocă. Şi prima epocă a început cu Cuvântul, care era Cristos. Şi ultima epocă trebuie să se sfârşească cu Cuvântul, care este Cristos. Şi aceste alte lucruri, această pleavă şi aşa mai departe, aşa cum am explicat, sunt doar cărăuşi ai Cuvântului, să-şi servească scopul până când Acesta ajunge la statura completă, vedeţi, la care era bobul original.

E-154 Acum al 25-lea verset.
Şi Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; şi ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set: Căci Dumnezeu, a zis ea, mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.
Şi lui Set... Şi lui Set, lui i s-a născut şi lui un fiu; şi i-a pus numele Enos: şi atunci au început oamenii să cheme după numele DOMNULUI.

E-155 Vedeţi cum s-a dus sămânţa şarpelui în ştiinţă, educaţie, oraşe, şi muzică, şi lucruri măreţe, şi educaţie, şi ştiinţă, şi aşa mai departe.

E-156 Dar sămânţa celui neprihănit, care a fost... Vedeţi, Eva nu a avut o sămânţă. Ştiţi asta. Femeia nu are o sămânţă, femeia. Ea are un ovul, dar nu o sămânţă. Dar ea... i-a dat lui, o sămânţă, vedeţi, dotată prin dotarea lui Dumnezeu, ea a luat sămânţa. Şi marea Sămânţă, desigur, de la femeie, a fost ce Dumnezeu i-a dat. Vedeţi, Dumnezeu i-a hotărât ei o sămânţă în loc la cea pe care a ucis-o Cain; care, vrăjmaşul, moartea, sămânţa şarpelui a ucis sămânţa lui Dumnezeu, în perversiune acolo, vedeţi. Dumnezeu a hotărât, prin femeie, o Sămânţă, care este Cristos, vedeţi, ca să aducă din nou înapoi sămânţa originală. Voi o vedeţi? Şi aşa vedeţi că perversiunea a adus moarte prin educaţie şi inteligenţă, şi ce numim noi astăzi, ştiinţă şi religie, şi aşa mai departe, a adus moarte. Dar ea... i-a hotărât lui, o sămânţă, şi atunci omul a început să cheme Numele Domnului, şi a început să revină iar la Cuvânt. Vedeţi?

E-157 Şi amintiţi-vă, urmăriţi acea sămânţă, aşa cum o vom urmări în câteva săptămâni, la acest şarpe. Voi urmăriţi aceea, se schimbă chiar prin Scriptură. Urmăriţi-o. Acele două viţe cresc chiar împreună, aşa cum aţi auzit Mesajul meu despre "viţa." Ele cresc chiar împreună, şi aşa de aproape împreună că aproape ar înşela chiar pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă, în zilele de pe urmă când ajunge la cap. Produce un bob chiar ca un grâu, dar nu este un grâu, vedeţi, nu este. Este o pleavă, încă.

E-158 Acum, vedeţi acolo: civilizaţie, educaţie... cred că mai am vreo încă zece Scripturi, vedeţi, notate acolo, dar mă gândesc să nu merg prin aceea. Dar noi înţelegem prin aceasta, că educaţia, ştiinţa şi civilizaţia, sunt de la diavolul. Aşa este. Nu sunt de la Dumnezeu. Sunt de la diavolul. Acum, eu nu spun că nu ar trebui să le aveţi. Nu, sigur că nu. Puţin mai încolo, eu pot, vom dovedi asta; că Dumnezeu...

E-159 Chiar cum voi purtaţi haine, voi femeile, noi bărbaţii. Noi nu trebuia să purtăm îmbrăcăminte, la început. Dar, vedeţi, fiind că trăim în această epocă în care trăim noi, trebuie să purtăm îmbrăcăminte, vedeţi. Ne este dat să o facem aşa. Trebuie să le purtăm. Dar la început, nu trebuia, vedeţi, pentru că noi nu cunoşteam păcatul. Dar acum trebuie.

E-160 Acum noi trebuie să avem automobile. Acum trebuie să mergem în locuri şi să vizităm, şi aşa mai departe, în automobile şi ştiinţă, şi aşa mai departe, dar nu este de la Dumnezeu. Nu este de la Dumnezeu. Educaţii, dar ele sunt...

E-161 Forma de educaţie a lui Dumnezeu, civilizaţia, ştiinţa, sunt în starea lor originală, vedeţi, depăşeşte ceea ce facem noi.

E-162 Acum priviţi, ei iau anumite lucruri şi pun anumite lucruri împreună, şi se creează un produs chimic care va distruge. Acum lăsaţi-le în poziţia lor corectă, ele sunt în regulă; le puneţi împreună, sunt total greşite. Vedeţi? Vedeţi, aceasta aduce moarte.

E-163 Şi când încerci să iei Cuvântul lui Dumnezeu şi să Îl pui în religia acestei lumi, îţi aduci moarte ţie însuţi. Ucide subiectul. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ucide persoana. Spui, "Ei bine, acum uite, tu să crezi în Dumnezeu."
"Oh, acum, tu nu trebuie să crezi asta. Dacă tu-tu-tu... biserica noastră." Chiar atunci, ăsta este bubuitul care-care ucide subiectul.

E-164 Tu trebuie să laşi totul să cadă la o parte, şi să iei numai Cuvântul. Staţi chiar cu acel Cuvânt. Nu plecaţi. Când Dumnezeu a spus aşa, este chiar ceea ce este. Nu îmi pasă ce poate educaţia să dovedească.

E-165 În zilele lui Noe, ei au putut dovedi că nu exista apă acolo sus în ceruri. Dar Dumnezeu a spus că venea ceva jos, şi a venit. Aşa este.

E-166 Ei spun astăzi, "Nu este nici un foc acolo sus, să cadă." Dar urmăriţi-l căzând, într-o zi. Aha. "Cum vom face noi aceasta şi cealaltă?" Priviţi-l pe Dumnezeu făcând. El o va face. El a spus că o va face.

E-167 Şi acea Sămânţă se va prinde pe undeva. Slavă lui Dumnezeu! Singurul lucru care îl aşteaptă El, astăzi, este un strat de pământ, pe undeva ca să Se poată aşeza.

E-168 Aceasta va începe în cineva, şi ei O vor perverti, şi O vor stropii cum a făcut el cu Eva. A început în Eva, pentru a prinde şi să nască fiii lui Dumnezeu, nu fiii lui Satan. Dar ea a fost un teren de răsad, şi a căzut în locul greşit. La fel va cădea Cuvântul într-un necredincios, sau într-un îndoielnic, sau un sceptic. Va face un membru de biserică din ei, dar niciodată un fiu sau o fiică de Dumnezeu. Le spui să îşi lase părul să crească; îţi vor râde în faţă. Le spui să facă aceasta sau cealaltă, sau bărbaţii să o facă, îţi vor râde în faţă. Nu sunt fii de Dumnezeu. Este terenul de răsad greşit, cu toate că ei ţin Sămânţa. Îi vedeţi pe cei cu ungere falsă? Ei sunt unşi, da, cu Duhul Sfânt, vorbesc în limbi, şi fac semne şi minuni; dar este de la Satan.

E-169 Isus a spus, "Mulţi vor veni la Mine în ziua aceea, şi vor spune, ,Doamne, Doamne, nu am scos eu draci, şi-şi n-am lucrat mari, lucrări şi minuni puternice în Numele Tău?'" El a spus, "Depărtaţi-vă de la Mine, voi care lucraţi fărădelege."

E-170 Ce este fărădelegea? David a spus, "Dacă zămislesc fărădelege în inima mea, Dumnezeu nu mă va auzi." Vedeţi?

E-171 Fărădelegea este ceva care tu şti că ar trebui să faci şi nu vrei să faci. Şti mai bine, dar nu vrei să o faci. Este fărădelege, vedeţi. Şti că ei ar trebui să stea cu Cuvântul lui Dumnezeu, dar de dragul bisericii, sau de dragul altcuiva, sau altceva, tu te vei abate de la Cuvântul lui Dumnezeu şi faci ce spune organizaţia. "Ei bine, eu nu ştiu. Biserica mea spune că ar trebui să facem asta în acest fel, şi eu o cred în acest fel."

E-172 Vedeţi, şi este chiar înaintea voastră că nu ar trebui să faceţi asta. Asta este fărădelege. "Depărtaţi-vă de la Mine, voi care lucraţi fărădelege."

E-173 Priviţi la marele Sfânt Pavel, în I Corinteni 13, el a spus, "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti..." Acum cei care vreţi, sau cineva vrea, să bazeze pe aceea că este evidenţa Duhului Sfânt? Pavel a spus, "Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi Îngereşti, şi n-aş avea dragoste" cum aveţi voi toţi aici printre voi, "Nu sunt nimic." Vedeţi?

E-174 Puteţi vorbi în limbi, da, pentru că Acesta este Cuvântul. Un predicator poate lua acest Cuvânt, şi să meargă înainte şi să Îl predice, şi spune acel Cuvânt, şi acel Cuvânt va creşte. Dar predicatorul ar putea fi un făţarnic, el însuşi. Acesta-i Cuvântul. Vedeţi? Dar adevărata făptură vie a lui Dumnezeu ia tot scopul, Cuvântul. "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iasă." Şi voi adăugaţi altceva cu Acela, voi obţineţi o plantă pervertită.

E-175 Dacă eu încep aici cu un grâu, şi pun un-un scaiete cu acesta, şi le-aş încrucişa împreună, dacă s-ar putea face aşa de la polen, şi să îl pun înăuntru acolo, eu obţin scaietele grâu. Vedeţi? Arată ca un grâu, şi totuşi este un scaiete. Nu este viaţă autentică, nu se poate reproduce din nou. Vedeţi? Va creşte, dar nu se poate reproduce.

E-176 Un-un-un măgar se poate împerechea cu o iapă, şi ea va naşte un catâr, dar acel catâr nu se poate reproduce la rândul lui un catâr. Este un hibrid.

E-177 "Fiecare cuvânt să rodească după soiul lui." Vedeţi, aceasta se poate reproduce doar o singură dată. Şi biserica poate veni ca o organizaţie, o singură dată, dar nu se poate reproduce pe sine; produce o altă organizaţie. Cea Luterană nu se poate reproduce în Luterană; a dat naştere la o Metodistă. Şi una Metodistă a dat naştere la una Penticostală. Vedeţi, nu se poate reproduce înapoi, pentru că este moartă. Nu poate începe o trezire. Unde a început Dumnezeu vreodată o trezire într-o organizaţie? Examinaţi istoria voastră. El nu a făcut-o niciodată. Este organizaţia care se formează în urma trezirii.

E-178 Când Luther, omul lui Dumnezeu, a venit cu mesajul justificării, în urma lui a venit biserica Luterană. Nu au reuşit niciodată să se dezvolte.

E-179 Apoi Dumnezeu a trimis un om cu numele de John Wesley, acolo a avut loc o trezire în urma aceluia. Ce au făcut ei? S-au organizat. Nu s-a mai putut re aduce niciodată din nou. Vedeţi, este stearpă.

E-180 Aleluia! Dar Cuvântul lui Dumnezeu va dura pentru totdeauna! Aşa este. Va produce după soiul Lui.

E-181 Aici apare un Penticostal, el nu poate; priviţi ce a făcut, s¬a organizat. Nu se poate reproduce. Pot avea Oral Roberts şi toate celelalte, prin toată ţara, nu o pot face. Vor rămâne exact în urmă la acea rasă veche naturală a catârului. Nu poate! Nu contează câte injecţii are, e nemişcată; câte relaţii spirituale are, şi orice are, este... Voi, acum sunteţi adulţi, ştiţi despre ce vorbesc. Indiferent de câţi soţi şi soţii are, şi orice altceva, şi câte surioare îşi edifică aici, şi bisericuţe şi organizaţii, nu poate reproduce o trezire. Este terminată. S-a încrucişat cu lumea, de la Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu se poate reproduce din nou. Dumnezeu va ridica ceva altceva şi începe să avanseze Cuvântul Său; şi dacă se organizează, şi aceasta va muri! Aşa este. Nu se poate reproduce, pentru că este un hibrid. Asta-i corect.

E-182 Priviţi la porumbul vostru hibrid astăzi, ei spun, "Este cel mai bun porumb." Este-este un ucigaş. Asta-i ce vă ucide. Vieţile voastre nu au fost făcute pentru... Trupurile voastre nu au fost făcute pentru asta. Trupurile voastre au fost făcute pentru cereale originale. Acela este motivul că taţii şi mamele voastre, şi aşa mai departe, au trăit mai mult. Acela este motivul că ei erau rezistenţi. Om, în vârstă de şaptezeci şi optzeci de ani, era aspru şi tare. Vedeţi, ei au trăit din lucruri naturale. Priviţi la aceşti oameni de munte de aici, trăiesc cu cerb şi-şi cerealele originale. Pune-1 pe om aici în oraş; iată-l venind aici, un mare ramolit, la aproape vârsta de treizeci şi cinci, patruzeci de ani. Moale? Sigur! Ei bine, eu deviez de la subiect, nu-i aşa?

E-183 Observaţi, dar eu încerc să vă transmit, asta este civilizaţia, ce numim noi cultură. Cultură, auziţi aşa de mult despre asta. Acum, aţi auzit vreodată care a fost părerea mea privitor la cultură? Este un bărbat care nu are destul curaj să ucidă un iepure, dar poate mânca pe săturate din acesta după ce altcineva îl ucide. Deci, eu, asta este ce eu-eu-eu-cred eu despre cultură, vedeţi. Asta este, aşa este, vedeţi. Noi nu...

E-184 Dumnezeu nu vine prin... Nu este a cultura pe un om la Dumnezeu. Voi nu îl civilizaţi în Dumnezeu. El este născut, o sămânţă a lui Dumnezeu, de la Dumnezeu, întotdeauna a fost Dumnezeu, şi niciodată nu poate fi nimic altceva în afară de Dumnezeu. Tu nu eşti cultivat în El.

E-185 Acum, cum îşi are el felul lui de Eden, şi printr-o sămânţă deformată! Satan şi-a făcut chiar marele lui, marele lui Eden acum. Ce este acesta? Cultură, ştiinţă, biserici frumoase, turle înalte, predicatori bine instruiţi, educaţie, "DA., D., Ph.D., LL.D., Doctor în Literatură, Doctor în Divinitate, Doctori!" De fiecare dată când pronunţi asta, cu atât îl îndepărtează pe el mai mult de Dumnezeu, doar îl aruncă complet departe. Şi adunările nu vor ca cineva să se ridice acolo şi să folosească cuvintele de "hit, nu¬s, şi poartă, şi cară, şi aduce." Ei nu vor asta. Ei vor ceva frumos.

E-186 Este acelaşi lucru care îl avea Cain în mintea lui (tăticul lor, la început), a oferit flori şi roade de pe câmp, când Dumnezeu a vrut jertfă, un om cu descoperirea lui Dumnezeu: era sângele! Nu o pară, sau o piersică, sau o prună, sau orice ar fi fost, sau, o caisă, cum spun ei acum: a fost sângele care ne-a scos pe noi din grădina Eden, un-un sânge degradat, o femeie care a lăsat sămânţa unei persoane nepotrivite să fie plantată în pântec şi să o înceapă.

E-187 Acum aflăm, să dovedesc că Mesajul este chiar oportun, despre ceea ce vă vorbesc, să o dovedesc, priviţi la zilele de hibridare astăzi, în încercarea de-a face o specie mai frumoasă. Priviţi la hibridare. Priviţi la viaţa plantelor. Aici vara trecută...

E-188 A fost vara aceasta, a fost, am avut o floricică sălbatică (mi¬a arătat acolo afară acum câteva minute, mi-a venit în minte), o floricică sălbatică ce o aveam aici în stratul de flori, trebuia să ud acel lucru de două ori pe zi, pentru a păstra-o vie. Era un hibrid. Dar a provenit dintr-o altă floare mică de culoare galbenă, care a fost pusă împreună cu altceva, pentru a face această floare.

E-189 Şi acea micuţă stătea acolo, când, puteai să sapi zece picioare în pământ şi nu ai fi putut găsi destulă umiditate să scuipi. Vedeţi, era-era-trăia doar în praf, şi era la fel de frumoasă, şi nu avea nevoie să fie udată. Era originalul. Nu era hibrid. Nu era amestecată cu nimic, era o floare autentică.

E-190 Şi aceasta era ceva amestecată cu ea, trebuia să o ud şi să o îngrijesc, şi s-o dădăcesc. Vedeţi? Asta nu trebuia; nu a urcat nici o insectă pe ea. Trebuie să o stropim, şi toate celelalte, ca să le menţinem; şi musculiţele şi gâzele şi alte lucruri, jos de pe ele aşa. Dacă nu o faci, le va ucide.
Tu nu ai, o gâză nu s-ar apropia de ea!

E-191 Oh, acela este un Creştin adevărat, autentic, născut din nou. Ai putea să îl ispiteşti cu orice ai vrea. El încă este un Creştin. Ispiteşte-o pe ea în orice loc ai vrea ca să fie, ea încă este o Creştină.

E-192 O domişoară de la unul din fraţii de aici, cineva dintre voi, biserica lor mi-a scris o scrisoare zilele trecute. A spus, "Tăticul nu vrea ca eu să mă duc la un baseball... sau un meci de baschetbal, Frate Branham. Noi credem... " A spus ea, că era în vârstă de doisprezece ani, a spus, "Frate Branham, noi credem că tu ai Cuvântul Domnului, în ceea ce ne spui acum." A spus, "Eu cumva cred că tati este greşit. Dar," a spus, "dar ceea ce spui tu, eu voi crede." Acum, acea fetiţă drăgălaşă, vedeţi.

E-193 Aşa că m-am gândit. "Ei bine," am spus, "scumpa, uite dacă tu eşti o Creştină, tu eşti o Creştină oriunde. Indiferent unde eşti, tu eşti încă o Creştină. Dar," am spus, "vezi tu, pe terenul de baschetbal, la ceea ce se gândeşte tati, tu îi auzi pe acei copii înjurând şi comportându-se în acel fel. Eu încă cred că tu ai fi o Creştină. Dar, vezi tu, tati este mai avansat în viaţă decât tine. Vezi?" Acum, am spus, "Acum tu ai doisprezece ani, şi ai spus că ai o soră mai mică, de patru ani. Acum ea vrea ca tu să decupezi păpuşi din hârtie. 'Oh, lasă-mă în pace, eu nu am timp să decupez păpuşi din hârtie.' Vezi, tu eşti mult mai avansată decât sora cea mică."

E-194 Acum acolo-i unde ar trebui să fie biserica astăzi, cu mult avansată în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu Metodist, Baptist, Penticostali, Prezbiterian; ci avansată în Cuvânt, la fii şi fiice de Dumnezeu. Ah! Bine. Bine. Mesajul fiind oportun, dovedit.

E-195 Prin ştiinţă, prin ştiinţa şi cercetările lui, vedeţi, au încercat să pervertească totul, să facă o sămânţă diferită, să facă ceva diferit, să o facă mai frumos.

E-196 Priviţi la surorile noastre. Am remarcat cu un timp în urmă, despre cât de frumos arătau ele. Oh, le-aţi putea pune să stea aici afară la un concurs mondial cu unele ca această Gloria Swanson, sau cu unele din aceste striptease şi alte lucruri de aici în California, şi ele ar pierde la un milion de mile. Dar numele lor nu este în acea carte de renume; este în Cartea Vieţii, vedeţi. Aha. "Un duh blând şi smerit este o mare comoară la Dumnezeu." Şi Biblia a spus ca-ca femeile noastre să "se împodobească cu un duh blând şi smerit, supuse bărbaţilor voştri, şi bunătate." Asta¬i ce este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Vedeţi? Aşa este.

E-197 Nu toate acestea de aici, asta-i ce au făcut; ei, Max Factor, a înfrumuseţat femeile, în exterior, care este de la Satan. Toate acele lucruri sunt de la diavolul. Ştiaţi asta? Cu siguranţă. Este tot de la diavolul.

E-198 Acum îmi amintesc de soţioara mea când era frumoasă şi tânără, ea nu s-a machiat. Nu. Ea a venit, am botezat-o în Numele lui Isus, când se îmbrăca cu rochiţe până la genunchi aşa, vedeţi. Dar ea acum îmbătrâneşte, a spus, "Eu doar devin atât de zbârcită."

E-199 Am spus, "Tu şti, pe măsură ce tu îmbătrâneşti, ochii mei se slăbesc. Îmi amintesc de felul cum erai, şi îmi amintesc şi ştiu în inima mea ce vei fi tu într-o zi. Vezi? Vezi? Vezi, cu un duh liniştit şi dulce care îl ai, Dumnezeu ne va reuni din nou acolo. Asta-i tot, şi atunci niciodată nu vom mai fi schimbaţi." Aşa că de ce...

E-200 Dar, vedeţi, în zilele lui Noe, când fiii lui Dumnezeu le¬au văzut pe fiicele oamenilor, că erau frumoase, ei şi-au luat femei, de neveste. Vedeţi, fiii lui Dumnezeu le-au văzut pe fiicele oamenilor, pentru că ele erau atrăgătoare şi-şi îmbrăcate în felul acela. Ei, ei au poftit după femei, şi s-au dus după ele, vedeţi.

E-201 Mă bucur că voi fii de Dumnezeu a-ţi văzut dincolo de asta, vedeţi, cum se fac acele femei. Vedeţi?

E-202 Dar despre ce este vorba? Sunt toate frumoase. Este o hibridare. Luaţi câteva dintre ele, spălaţi-le faţa, ele... nu aţi recunoaşte ce aţi avea. Vedeţi? Şi aşa este. Poate au destulă mânie să înfrunte un fierăstrău circular, şi-şi obscene, şi-şi răutăcioase, şi murdare, şi se duc în jur cu alţi bărbaţi.

E-203 Nu îmi pasă ce, soţia mea, eu-eu respect loialitatea în orice femeie. Când eram un băieţandru, spuneam întotdeauna, "Dacă o negresă a vrut să fie loială, eu aş vărsa ultima picătură din sângele meu ca să o ţin în acel fel." Vedeţi, eu respect ce este drept, lucrul drept. Am încercat să trăiesc aşa, toată viaţa mea. Eram tânăr atunci, acum sunt bătrân, nu mi-am schimbat ideile nici un pic. Vedeţi?

E-204 Ştiinţa, după acelaşi model cum a făcut Eva, el a făcut-o şi cu biserica, a pervertit-o dincolo. El şi-a realizat planurile astăzi, prin biserica lui hibridă, Edenul lui modern care îl avem noi astăzi. Noi trăim într-un Eden ştiinţific, Edenul Satanei, un Eden ştiinţific.

E-205 Dacă vreţi să întoarceţi la aceasta, în Isaia 14:12. Îl voi cita pentru voi, dacă vreţi, 12 şi 14.
... Satan îşi spunea în sinea lui, Mă voi înălţa deasupra celui prea Înalt.
El vroia să aibă o împărăţie, în care să fie chiar şi fiii lui Dumnezeu să i se închine.

E-206 Şi asta este exact ce a făcut el. A făcut lucrul acesta prin biserică, religie, cum a început el la început, religie. El a făcut-o.

E-207 Şi cum a văzut şi profetul Pavel, în II Tesaloniceni al 2-lea capitol, că el-el se culminează în E-... a lui, marele Eden ştiinţific în această zi, în ştiinţă, în educaţie şi civilizaţie. Şi s-a făcut, el însuşi, şi la final se va culmina în consiliul ecumenic, unde toate bisericile vor trebui să se aplece înaintea lui. Şi vedeţi ce este asta? Este acel spirit de amăgire care lucrează printre oameni; fii de Dumnezeu, care sunt făcuţi după chipul lui Dumnezeu; şi fiicele oamenilor, care sunt făcute după chipul omului; le-a luat prin minciună, cum a făcut el cu Eva. Şi s-a format, pe sine, prin trucurile lui proprii de ştiinţă şi educaţie şi cultură, până când şi-a făcut un modern, ştiinţific, Eden al morţii.

E-208 Unde, Dumnezeu, prin Cuvântul Său, a vorbit, şi El a avut un Eden fără moarte; fără ştiinţă, fără educaţie cum avem noi astăzi, sau fără civilizaţie.

E-209 Voi o vedeţi acum, o înţelegeţi? Vedeţi, acum el are Edenul lui. Priviţi, toate bisericile se închină lui. Aceea pune... Doi Tesaloniceni aici. El a spus,
... acel om care se numeşte Dumnezeu, şezând în templul lui Dumnezeu, ...
Şi toţi... de pe pământ se vor apleca şi i se vor închina, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului... înainte de întemeierea pământului.

E-210 Vedeţi, este un Eden modern. Acum ce face el, el însuşi? El se mişcă, Roma, în locul lui mare final eten, Eden.

E-211 Vedeţi unde a venit acel papă zilele trecute? Aţi observat toate acele treisprezeciuri care s-au întâmplat atunci? El a vorbit treisprezece cuvinte, a avut treisprezece care au luat împărtăşirea, a vorbit în Stadionul Yankee, care este treisprezece. Totul a fost treisprezece.

E-212 Şi numărul naţiunii noastre este treisprezece, apare în al 13-lea capitol din Apocalipsa; treisprezece dungi, treisprezece stele, treisprezece linii, treisprezece numere pe monede, treisprezece stele pe monedă, totul este treisprezece, şi o femeie.

E-213 Aici vine papa, capul, la femeie; falsul anticrist la mireasa falsă, a ştiinţei. Care, lumea noastră, lumea noastră Americană de răsărit de aici, sau Lumea de Vest, a condus lumea, în ştiinţă. Vine la ea, în biserica lui ştiinţifică, şi acum toţi Protestanţii i se închină lui, vedeţi, în treisprezece. Voi o vedeţi? Totul este într¬un treisprezece. Întreaga noastră naţiune, toate celelalte, este treisprezece, o lume a femeii. Vedeţi, iată-ne aici, o avem. S-a transformat într-o lume a femeii în grădina Eden, dar aceasta va fi lumea lui Dumnezeu într-o zi. Observaţi acum.
Acum, şi, aceşti profeţi şi lucruri au prezis lucrul acesta.

E-214 Şi acum totul a venit din nou cum era înainte ca Dumnezeu să se mişte deasupra pământului, a devenit un haos spiritual. Cu siguranţă, a devenit.

E-215 Aici observaţi al doilea Eden simbolizat îndeaproape cu primul, pentru a înşela, aproape ca să-l ia pe Ales. Observaţi acum, asta. Eu voi compara aici, doar câteva minute. Acum va trebui să mă opresc, pentru că este ora unsprezece, aşa că ascultaţi. Aceste două Edenuri, cum acest Eden a încercat să simbolizeze, întocmai cum a făcut Satan la început, cu Eva în adevăratul Eden, primul Eden. Doar urmăriţi-le, simbolizate împreună acum. Vedeţi, noi am înţeles, acum toţi înţelegeţi clar, un Eden ştiinţific în care trăim. Vedeţi? Acum, acesta nu a fost Edenul lui Dumnezeu.

E-216 Edenul lui Dumnezeu nu vine prin ştiinţă, educaţie, cultură. Vine prin Cuvânt, vedeţi, chemând toate aceste lucruri ca şi cum nu ar fi fost. Şi observaţi, în grădina Eden... Haideţi doar să le comparăm puţin. Acum observaţi.

E-217 Omul şi nevasta lui (capul din... în grădina Edenului), perechea era goală şi nu o ştiau. Este aşa? În Edenul lui Dumnezeu, perechea era goală şi nu o ştiau.

E-218 Acum ei sunt goi din nou şi nu o ştiu, Apocalipsa 3, Epoca Bisericii Laodicea.
Pentru că tu... eşti gol, nenorocit, sărac, ticălos, orb, şi nu o şti.

E-219 Acum, în Edenul lui Dumnezeu, ei erau goi şi nu o ştiau. Şi acum în Edenul Satanei, să fie prin ştiinţă şi educaţie, ei sunt din nou goi şi nu o ştiu. Ce perversiune!

E-220 Uitaţi-vă astăzi. Priviţi la bărbat, încearcă să poarte lenjeria soţiei lui; şi ea încearcă să poarte hainele lui. Şi el încearcă să îşi lase părul să crească ca al ei; şi ea şi-l taie pe al ei ca el. Oh, oh, oh, vai! Bărbaţii încearcă să fie femei, femeile încearcă să fie bărbaţi, o perversiune!

E-221 Acelaşi lucru îl face biserica, acelaşi lucru, Epoca Laodicea. Observaţi.

E-222 Motivul că ei nu ştiau că erau goi, la început, acolo era un Duh Sfânt care îi acoperea de goliciune. Ei nu o ştiau. Duhul Sfânt era peste ochii lor, nu vedeau nimic decât fratele şi sora lor, vedeţi. Legile, ei nu ştiau că erau goi. Duhul Sfânt!

E-223 Acum duhul de nesfinţenie, necurăţie şi de poftă, i-a învăluit; educaţie, ştiinţă, "Păi, este ştiinţific. Să porţi pantaloni scurţi, e mai răcoros." Indienii vă învaţă mai bine decât atât. Ei se înfăşoară într-o pătură, să le ţină ca aer condiţionat, vedeţi, şi pun pe ei. Vedeţi, educaţia în mod absolut s-a întors înapoi la un timp, chiar lucrul care cred ei că i-a adus la cultură şi civilizaţie, i-a pus din nou înapoi la necunoştinţă, mai rău decât erau în primul rând.

E-224 Şcolarizare, educaţie, priviţi la şcoli! Priviţi jos acolo la universitate, noaptea trecută, acei băieţi! Câţi bebeluşi sunt născuţi de acele domnişoare acolo, acelor domnişoare în fiecare an la universitate! Gândiţi-vă! Voi ziceţi, "Acesta este gunoi de stradă." Şi acei băieţi, acele "douăzeci şi unu bijuterii," le numesc ei, cu ruj pe ele, şi-şi părul cu breton, şi răsucit pe bigudiuri şi atârnând jos acolo. Ei spun asta. Şi murdari până în gât, mizerie! Voi spuneţi: "Bine, asta-i doar lepădătură de stradă." Este? Sunt studenţi la universitate.

E-225 S-au pus pe beţie mare, seara trecută. Şi nu ştiau ce să facă, şi aşa, ca să se distreze. Şi beţie şi adulter, şi de toate de felul acela, nu le-a fost de-ajuns. Au spart sticlele, şi au alergat la uşile femeilor, şi au bătut la usă; ele veneau, le-au lovit cu pumnii în faţă. Au tăiat ochiul unei fete complet afară, şi multe dintre ele desfigurate pe viaţă. Credeţi că ar lăsa aceea în vileag? Nu.

E-226 Doi dintre băieţii lor mânând înainte şi înapoi pe stradă, şi două femei tinere căsătorite şedeau pe-pe trepte, şi ei le-au insultat pe femei. Poliţiştii i-a luat şi i-a băgat în închisoare. A venit decanul acolo. Şi întreg lucrul prosperă de la acea universitate, sunt unicele slujbe care le au acolo. A spus, "Aceia sunt copiii mei. Daţi-le drumul." Ei le-au dat drumul.

E-227 Ia te uită: civilizaţie, educaţie, conduce la moarte şi haos, şi iad. Nu daţi ascultare la acele lucruri. Observaţi acum.

E-228 Eva doar a trebuit să aibă o mică aruncătură de privire, să vadă cum arăta lumea. Ştiţi, de multe ori, "Noi trebuie să purtăm doar un pic din asta." Sau, ştiţi voi ce vreau să spun, trebuia doar să dăm o mică aruncătură de privire, să vedem. Acum în Sfântul Ioan sau...

E-229 Întâi Ioan 2:15, Dumnezeu a spus, "Dacă iubiţi lumea sau chiar iubirea de lume, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi." Lucrurile care sunt acolo afară sunt moarte. Tu eşti circumcis, tăiat afară din ea. Tu nu vrei lucrurile din lume, eşti mort faţă de ele. Ele sunt moarte. Tu nu vrei nimic mort. Este putred. Aceasta miroase. Cum ar putea ceva viu să vrea ceva care este aşa de murdar? Vedeţi, voi sunteţi vii în Cristos. Cuvântul vă face vii.

E-230 Vai, când mă gândesc la asta în ziua aceasta în care trăim, numită educaţie! Nici măcar nu poţi urca la amvon dacă nu ai o Diplomă de Doctorat, şi aşa mai departe.

E-231 Îmi aminteşte de un capelan, odată, ieşit din armată. El a spus-a spus, "Frate Branham," (A fost chiar după Primul Război Mondial.) a spus, capelanul a spus, "a venit sergentul şi a spus, 'Capelan, vrei să vi cu mine pe frontul de luptă, la Argonne,"' acolo afară dinspre La Salle, Lorraine, Franţa, ştiţi. Şi a spus, "Am mers către Pădurea Argonne." Şi a spus, "El număra cât de multe tancuri au fost aruncate în aer."

E-232 Şi a spus, "Era într-o dimineaţă de Paşti." A spus, "Doar am trecut... am trecut pe acolo cu o infirmieră, şi ea dădea acelor băieţi răniţi, un trandafir American, ştiţi, unul cu care este obişnuit un American. Acei băieţi apucau acel trandafir, şi doar ţipau şi plângeau, pentru că ştiau că venea de acasă." Vedeţi, era de acasă.

E-233 Şi eu cred că acela este felul cum facem noi cu Cuvântul, vedeţi, Îl apucăm, "O Dumnezeule!" Acesta vine de Acasă, vedeţi.

E-234 A spus, "Eu mă simţeam destul de exaltat în inima mea..." A spus, "M-am dus acolo afară şi am spus... Şi căpitanul a mers afară să numere cât de multe tancuri au fost distruse, şi lucruri de genul acela." A spus, "Duhul Sfânt a spus, 'Du-te acolo la acea piatră mică."' Şi a privit în jur. A spus, "Ei au aruncat acel gaz de muştar şi clor şi," a spus, "a ars chiar toate frunzele din copaci. Nu mai era rămas nici un lucru viu, şi aici era Paştele!" A spus, "Ce mai Paşte! Ce mai Paşte, când nici măcar nu este iarbă pe pământ, nici nimic!" Şi a spus că Ceva l-a atras către o piatră. A tras piatra la o parte, a spus, "Acolo era o floricică de Paşte sub aceasta, a fost păstrată sub piatră, prin tot gazul toxic." Şi a spus, "M-am gândit, 'O Dumnezeule, păstrează-mă sub Stânca de Veacuri, până trece toată această otravă, şi fă să înfloresc în acea Ţară acolo."'

E-235 Ne-am putea opri chiar aici, dacă doriţi, pentru că eu-eu am aşa de mult aici, nu o să ajung la ele, oricum, vedeţi, de lucruri. Astfel poate o să pot veni înapoi din nou şi să vă aduc aceasta.

E-236 Oh, eu tocmai am terminat de predicat zilele trecute, "Filtrul Unui Om Gânditor", aţi citit cu toţii Aceea, vedeţi, "produce gustul unui om sfânt." Gândiţi-vă, fraţilor. Orice faceţi, gândiţi¬vă! Efeseni 5:26, acolo este spus.

E-237 Şi noi am vorbit, am vorbit despre cuvântul de predestinat, vedeţi, aceea poticneşte pe aşa de mulţi din ei. Este Cuvântul lui Dumnezeu. El, El îl foloseşte, "căci noi suntem predestinaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu." Şi acesta, în aceea noi... Când eşti predestinat, păi, trebuie să se întâmple, pentru că este aşa. Dumnezeu, Dumnezeu te-a ales pentru că El a ştiut de la început ce vei face.

E-238 Şi nu lăsaţi ca diavolul să vă pulverizeze cu educaţie şi otravă, şi lucruri de genul acela, "Trebuie să fi modern. Trebuie să fi asta." Voi nu trebuie să fiţi nimic decât fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Şi dacă sunteţi născuţi din Cuvânt, sunteţi. Observaţi acel spray. Dacă luaţi o sămânţă, o sămânţă bună, şi o stropiţi, asta-asta o va ucide. Şi când ei pulverizează acest lucru denominaţional peste voi, va ruina influenţa Cuvântului original. Dacă ei îţi spun, ,,Tu trebuie să faci asta. Păi, celelalte fete o fac. Ceilalţi bărbaţi o fac." Să nu credeţi asta. Aceasta va ruina influenţa lui Dumnezeu a Cuvântului Său asupra voastră. Voi ştiţi asta.

E-239 Textul nostru spune, "Să nu fiţi potriviţi," pulverizaţi, "ci fiţi transformaţi," sămânţa care este în voi.

E-240 Oamenii de azi acţionează ca şi cum nici măcar nu cred că există un Dumnezeu. Ştiaţi asta? Ei acţionează aşa. Acum, eu nu vreau să-i numesc nebuni, dar ei acţionează aşa. Pentru că, Psalmi 14:1 spune, "Nebunul a zis în inima lui, Nu există Dumnezeu." Nu ar trebui să numiţi o persoană nebun. Dar cu certitudine ei acţionează ca şi cum ar fi, pentru că ei nu... Ei acţionează ca şi cum nu ar exista Dumnezeu. Acest Cuvânt este doar ignorat.

E-241 Priviţi, aici zilele trecute, m-au chemat dincolo în cameră ca să privesc... Billy Paul, cred, sau careva dintre ei, a spus că era un-un program religios la televiziune.

E-242 Noi nu avem televizor. Nu va exista unul în casa mea, niciodată. Dar acolo era un... Le vreţi, depinde de voi. Dar Dumnezeu mi-a spus mie să nu fac asta.

E-243 Şi când ne-am mutat acolo, am închiriat de la această scumpă soră bătrână acolo, ea avea un televizor pentru că trebuiau să îl aibă pentru a închiria casa ei. Şi eu i-am lăsat să se uite la un program religios, astfel ei-ei au chemat şi au spus că se difuza o cântare de Evanghelie.

E-244 Şi vorbiţi de o grămadă de Rickys, acolo acţionând în acel fel, se numesc cântăreţi de Evanghelie! A fost o discreditare faţă de Isus Cristos, a vedea felul cum se purtau, scuturându-se, şi-şi aceste tunsori după Ricky şi de toate, ştiţi. Doar, asta doar-asta arăta doar-părea ca şi cum era o batjocură!

E-245 Cain era o asemenea persoană, religios în faptă, desigur. Dar el avea sămânţa greşită în el, vedeţi, şi de aceea a produs sămânţa şarpelui. Satan a sâsâit peste această sămânţă a Edenului, şi asta este ce a dat naştere unui Cain. El şi-a pus otrava peste aceasta.

E-246 El, Cain, cunoştea voia perfectă a lui Dumnezeu. El cunoştea voia perfectă a lui Dumnezeu. Cain o ştia. De ce? Dar, a refuzat să o facă, a dovedit atunci a fi sămânţa şarpelui. Când a văzut voia perfectă a lui Dumnezeu, el a refuzat-o. A văzut că Dumnezeu a adeverit mesajul lui Abel. El a ştiut că aceea era voia lui Dumnezeu. Vedeţi? L-a văzut pe Dumnezeu adeverind mesajul lui Abel. Şi ce i-a spus Dumnezeu lui? Şi El doar, El a spus, "Fă la fel, fă închinarea ca fratele tău, şi-şi vei face bine." Dar vedeţi, el a văzut voia perfectă a lui Dumnezeu, dar nu a vrut-o. Vedeţi, el a vrut să adauge ceva la aceasta.

E-247 Şi aceşti teologi văd această Biblie, ei O citesc, dar nu vor să O împlinească. Vedeţi? Asta arată sămânţa şarpelui. Ei L¬au văzut adeverit, şi atât de simplu înaintea oamenilor, dar pare că este aşa de greu pentru oameni să se smerească în faţa Cuvântului lui Dumnezeu.

E-248 Nu găsiţi voi toţi, când vorbiţi, voi femeile, la fete, despre purtarea părului lung, şi ele spun, "De ce ţi-ai lăsat părul aşa de lung?" Vedeţi? "De ce purtaţi fustele voastre până jos, de lungi?" Vă duceţi să vorbiţi cu ele, ele cumva vă dă din umăr. Nu-i aşa? Vedeţi, ele ştiu că este corect, dacă există-dacă există ceva de doamnă în ele. Vedeţi? Ele ştiu că este aşa. Dar, vedeţi, ele nu se pot smeri la Aceea. Vedeţi, iată de ce.

E-249 Vedeţi cum a făcut Cain? El nu s-a putut smeri la Cuvântul adeverit al lui Dumnezeu. Nu a putut să o facă.

E-250 Oh, chiar Penticostalul spune, "Slavă lui Dumnezeu! Aleluia! Mi-am tăiat părul, şi vorbesc în limbi!" Hă! Aceea arată chiar acolo că este ceva greşit, vedeţi, sămânţa produce ceva diferit.

E-251 O Sămânţă nu poate. O Sămânţă a lui Dumnezeu nu poate produce o femeie cu părul scurtat. Nu o poate face. Pur şi simplu nu poate, pentru că aşa a spus Biblia. Vedeţi, Aceasta nu o poate face. Nu, domnule.
Acum pare aşa de greu să te smereşti la Cuvântul lui Dumnezeu.

E-252 Observaţi asta în Genesa 4:6 şi 7, citesc doar câteva Scripturi aici. ,,Fă cum a făcut Abel." A spus, "Dacă tu-tu vezi ce fratele tău..." A spus, "Du-te şi fă ce a făcut Abel, fă acelaşi fel de slujbă cum a făcut el, şi-şi Eu te voi binecuvânta. Dacă nu, păcatul stă la uşă." Acum, păcatul este "necredinţă." "Dacă nu faci cum a făcut Abel! Tu ai văzut că Eu l-am adeverit, şi 1-am făcut drept. Acum dacă tu nu faci asta, atunci arată că-că păcatul, necredinţa, stă la uşă." Vedeţi?

E-253 Şi astăzi ei văd ce adevereşte Dumnezeu. Ei văd ce face Dumnezeu. Ei văd toate aceste lucruri întâmplându-se. Ei ştiu despre asta. Dumnezeu îşi arată semnele Lui sus în cer şi jos pe pământ, şi toate aceste lucruri ca acelea, şi ei văd ce are loc. Dar ei nu o vor face. Vedeţi, Satan, sămânţa şarpelui; deştept, ieşit din seminarii, educat până la punct, fiecare cuvânt, fiecare lucru, stă în amvon tot atât de corect, şi fiecare cuvânt trebuie să fie exact, gramatica trebuie să fie corectă, şi totul corect. Vedeţi? Sigur, ei nu se pot smeri, un tip ca acela. Vedeţi, pur şi simplu ei nu o pot face. Ei nu. Ei doar nu o pot face.

E-254 Acum, "Dacă nu, păcatul pândeşte la uşă; necredinţa pândeşte," atunci el devine neascultător cu voia. "Şi când şti să faci bine, şi nu îl faci, pentru tine este păcat," dacă şti ce este bine şi nu îl faci. Vedeţi? Atunci a devenit neascultător cu voia după ce Cuvântul a fost adeverit, atunci el a trecut linia de separare, atunci a fost izgonit din Eden când el a trecut. Există o linie până unde poţi merge, şi, dacă te-ai duce mai departe dincolo pe partea cealaltă, tu eşti afară. Ştiţi asta, nu-i aşa? Există o linie. Dacă nu credeţi asta, citiţi Evrei 10:26. Aceea este Scriptura la care am făcut referire acolo, vedeţi.
Căci dacă păcătuim cu voia după... ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcat,

E-255 Acela-i Noul Testament. Aşa este? "Dacă păcătuim cu voia după ce am primit Cunoştinţa care v-a fost propovăduită, citită vouă, dovedită vouă; după ce vedem cunoştinţa Adevărului, şi tu continui şi nu crezi, cu voia, nu mai există jertfă pentru păcat."
Ci doar o... aşteptare înfricoşată... la indignarea înfocată, care îi va mistui pe adversari.

E-256 Aşa este? Voi puteţi trece acea linie. Cum au făcut copiii lui Israel în călătoria lor, venind prin pustie, Israel a făcut la fel. După ce au auzit mesajul lui Moise şi l-au văzut adeverit; au ascultat la un proroc fals care a spus, "Oh, acum priviţi, copii, noi suntem toţi la fel. Noi ar trebui să ne căsătorim unii cu alţii, şi ar trebui să facem asta." Şi Moise le-a spus lor diferit, şi l-au văzut pe Dumnezeu adeverind lucrul acesta. Pentru că, Balaam părea a fi un om mai instructiv decât era Moise, vedeţi. El a venit dintr¬o naţiune mare unde erau oameni mari, şi erau toţi organizaţi împreună, ţara lui Moab, armate mari, şi lucruri mari de care oamenii din acele zile se temeau. Şi iată vine aici un proroc, un proroc, unul uns, unul uns fals, vedeţi, a venit la unul uns (priviţi cât de aproape), şi i-a învăţat pe oameni, şi mulţi dintre ei au mers după acela. Să nu uitaţi asta niciodată. Vedeţi, s-au dus după lucrul care nu era Cuvântul, Cuvântul dovedit şi adeverit!

E-257 Nu permiteţi ca cineva să vină aici şi să vă spună ceva diferit. Urmăriţi ceea ce Dumnezeu adevereşte şi dovedeşte.

E-258 Acum dacă acei oameni ar fi privit înapoi, şi să spună, "Moise! Dumnezeu s-a arătat în ceruri. Şi omul a vorbit în existenţă, pureci, muşte, broaşte; a scos din existenţă, bube şi boli. A despărţit Marea Roşie, şi noi am venit... Şi ne-a hrănit cu mana din cer. Oh, acela este prorocul nostru!"

E-259 Dar iată aici vine un alt proroc, "Slavă lui Dumnezeu! Şi eu sunt, un proroc." Spune, "Acum, vouă la toţi, vă voi spune eu. Acum, acum voi înţelegeţi, eu folosesc o gramatică mai bună decât Moise. Şi eu sunt în acest fel şi în acel fel, vedeţi," şi aşa mai departe.

E-260 Şi primul lucru care îl ştiţi, ei au aceptat asta. Şi ei toţi au pierit chiar în pustie. Nici unul din ei nu a trăit. Niciodată. Ei nu vor fi în Cer, nici unul din ei. Isus a spus.

E-261 Ei au spus, "Părinţii noştri au mâncat mană în pustie!" Vedeţi, Penticostali, este corect, vedeţi, ei într-adevăr au trecut prin toate experienţele. Ei, "Părinţii noştri au mâncat mană în pustie!"

E-262 El a spus, "Şi ei sunt, toţi, morţi." Moarte, înseamnă "separare Eternă." Ei nu vor învia niciodată, chiar dacă au trecut prin toate aceste experienţe. Vorbind figurativ, ei au vorbit în limbi, şi au dansat în Duhul, şi de toate.

E-263 Dar când s-a ajuns la darea pe faţă între Cuvânt între doi profeţi, unul dintre ei pe Cuvânt, şi celălalt în afara Cuvântului; ei amândoi, profeţi. Înţelegeţi? Spuneţi, "Amin." [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Unul pe Cuvânt, şi celălalt în afara Cuvântului; ei amândoi, profeţi, dovediţi a fi profeţi. Dar unul era cu Cuvântul, vedeţi. Unşii falşi din zilele de pe urmă, vedeţi. Unul... Profeţi, ei amândoi, profeţi; unul pe Cuvânt şi unul (unul) adeverit de Cuvânt, şi celălalt nu a fost adeverit de Cuvânt. Cain şi Abel din nou. Vedeţi cei doi, fals-fals şi adevărat? În regulă.

E-264 Dar fiecare din ei au putrezit în pustie, şi au pierit. Sufletele lor sunt moarte, şi duse. Şi ei sunt chiar pe calea de datorie, mergând la biserică şi chiar lucrurile pe care Dumnezeu le¬a poruncit să le facă, dar au acceptat un învăţător fals, care nu a fost adeverit de Cuvânt, să fie dovedit ca a fi adevărat. Totuşi, el a fost Doctorul în Divinitate, şi orice altceva vreţi să spuneţi despre un profet adevărat, dar nu a fost dovedit spiritual de Cuvânt şi de semnele lui Dumnezeu. Şi ei au pierit în pustie; drepţi, onorabili, oameni religioşi, au murit, şi nu vor fi niciodată în Cer.

E-265 Vedeţi unde trebuie noi să păşim? Înţelegeţi? [Adunarea spune, "Da." – Ed.] Să nu vă scape asta.

E-266 La fel ca în vremurile când sămânţa-Cuvânt a lui Noe a ridicat o transformare plutitoare de la pământ la cer. A sunat ca nebunie pentru oameni, să aibă un mic cult cum avea Noe. Şi el le-a spus, a zis, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Dumnezeu a vorbit, şi va veni o ploaie."

E-267 Ştiinţa, şi educaţii şi religioşii din acea zi, au spus, "Priviţi la şarlatanul acela bătrân. El îmbătrâneşte, îi alunecă mintea."

E-268 Vedeţi, dar el avea dreptate, pentru că a fost un profet adeverit. Şi atunci, în timpul de pe urmă, mesajul lui a fost cu adevărat adeverit. Ce urma să facă? S-a transformat de pe pământ în Slavă, cu o arcă, a Cuvântului care îl propovăduia. A fost transformat.

E-269 Spray-ul ştiinţific i-a putrezit pe restul din ei în judecată. Au putrezit pe apele judecăţii, ale potopului.

E-270 Ce încearcă oamenii să facă astăzi, în această mare epocă ştiinţifică de educaţie, biserica Eden, restaurată din nou la Edenul ei, stare ştiinţifică, în loc de Cuvânt? Înalţă ei Cuvântul lui Dumnezeu? Încearcă oamenii să înalţe Cuvântul lui Dumnezeu, sau încearcă să se înalţe pe ei înşişi? Care este? Vă întrebaţi?

E-271 Biserica este sămânţă deformată: cunoştinţă, program, a cauzat ca întreaga rasă din nou, prin ştiinţific, să fie ştiinţific neştiutori de Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiinţific neştiutori de Cuvântul lui Dumnezeu! Este un dumicat mare, nu-i aşa? Dar, ei sunt.
Spuneţi, "Aceasta nu poate fi"?

E-272 A fost când a venit Isus. În ziua când a venit Isus, acei-acei oameni cunoşteau acel Cuvânt al lui Dumnezeu, doar prin literă. Nu-i aşa? Sigur. Dar erau neştiutori de Cine era El, când l-au văzut ei pe Dumnezeu pe aripile unui porumbel, săvârşind şi făcând exact ce a spus El că El va face. Şi El a făcut exact ce a spus Cuvântul. "Dacă Eu nu fac lucrările Tatălui Meu, atunci să nu Mă credeţi." Dar El a făcut întocmai cum a spus Cuvântul că El va face. Şi ei erau oameni de ştiinţă în acele zile, dar neştiutori ştiinţific, să păcătuiască cu voia.

E-273 Pofta a orbit. Ei au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu ca să¬i arate, să-i arate goliciunea. În Apocalipsa 3, a spus, "Eu te sfătuiesc să cumperi de la Mine alifie, ca să ţi se deschidă ochii, ca să-ţi poţi vedea goliciunea."

E-274 Alifia este Cuvântul lui Dumnezeu, vindecarea ochilor care vă aduce de la lucrurile naturale ale lumii, şi vă transformă, prin puterea lui Dumnezeu, în Prezenţa Lui. Atunci tu vezi! Tu spui, "Eu odată am fost pierdut, acum sunt găsit. Am fost orb, dar acum văd." Vedeţi, va fi diferit.

E-275 Asta-i ce este chemarea pentru biserică astăzi, este, "Eu te sfătuiesc să vi să cumperi de la Mine alifie pentru ochii tăi, ca să poţi fi uns cu alifia Mea, şi atunci vei vedea."

E-276 Lăsaţi ca Duhul Sfânt să vină peste orice persoană care cu adevărat are ceva jos acolo! O vindecare vine din interior. Lăsaţi ca acea vindecare să vină de la Duhul care este în voi. Dacă este un Duh autentic care unge Sămânţa autentică, Aceasta nu poate face nimic altceva decât să producă un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Dar Duhul autentic poate veni asupra unei-unei sămânţe de scaiete, ploaia poate cădea peste un scaiete, şi îl va face să trăiască exact la fel cum cade pe un grâu şi îl face să trăiască. "Dar după roadele lor îi cunoaşteţi." Vedeţi? Noi suntem un pom fructifer, al lui Dumnezeu, rodind Cuvântul Lui.

E-277 Isus a spus, "Omul să se lepede de sine, şi să Mă urmeze. Să lepede educaţia lui, să lepede cunoştinţa lui, să lepede diplomele lui; să-şi ia crucea şi să Mă urmeze."

E-278 Oamenii şi-au pierdut gândurile de bunul lor simţ al decenţei. Răsfoiesc puţine Scripturi aici, doar pentru... Îmi dădeam cam cinci minute pentru asta, zece, vedeţi. Oamenii şi-au pierdut buna decenţă unii faţă de alţii. Ei sunt-ei nu sunt cum obişnuiau să fie. Bărbaţi în vârsta fraţilor, şi eu, aici, ştiu, şi femeile. Oamenii nu acţionează cum obişnuiau să fie. Şi-au pierdut buna înţelegere. Al minţii-efectul mintal care l¬a avut asupra oamenilor din această zi modernă ştiinţifică în care trăim, a cauzat ca oamenii să îşi piardă raţionamentele lor naturale. Ei nu ştiu să respecte pe cineva, o femeie, ca o soră şi un frate. Este ceva murdar. De îndată ce ei...

E-279 Şi femeile trebuie să se îmbrace aşa de imoral, ca să iasă printre oameni. Şi ele spun, "Eu sunt o femeie bună." Ei bine, pentru ce să se expună aşa acolo afară? Ea este orbită. Ei bine, dacă-dacă a voastră... Dacă una dintre aceste surori de aici, de-de vârstă mică, dacă mama voastră sau mama mea ar fi ieşit afară pe stradă, în felul cum una din aceste femei, ei ar fi băgat-o în casa de nebuni; ea nu ar fi avut destulă minte să ştie să îşi pună haine pe ea. Ei bine, dacă a fost nebunie atunci, este nebunie şi acum. Este încă acelaşi gen de femeie. Vedeţi? Dar ele şi-au pierdut toată decenţa, toată înţelegerea lor. Ele le-au pierdut. Şi cu înţelegere modernă, cu cultură şi educaţie, "Este mai sănătos, să fi aşa." Este păcătos şi moarte! Observaţi. Ele sunt, oh, nu cum obişnuiau să fie. Când...

E-280 Şi observaţi în viaţa de biserică. Se obişnuia să fie, în viaţa de biserică, cu mult în urmă, când profetul avea ceva de spus, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, oamenii se urneau. Ei stăteau exact cu Aceasta. Se urneau. Dar acum, "Nu îmi place tipul acela. Votaţi-l afară." Ha! Vedeţi? Aha. Vedeţi, ei nu mai au înţelegere. Oamenii doar nu se mai urnesc prin Duhul lui Dumnezeu.

E-281 Cuvântul lui Dumnezeu este Duhul Lui, şi Cuvântul Lui vine la profetul Lui. Şi Cuvântul trebuie să vă transforme de la ce sunt lucrurile lumii, în chipul fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu. Şi Cuvântul poate veni numai prin aceşti profeţi, aşa cum au vorbit. Şi trebuia să fie comparat cu Cuvântul, şi să arate că era Cuvântul. Atunci dacă acceptaţi acel Cuvânt, Acesta vă va transforma; dintr-un fiu de Dumnezeu, sau o fiică... sau, dintr¬un fiu al lumii, fiică a lumii, într-un fiu şi o fiică de Dumnezeu.

E-282 Priviţi la voi cei de aici. Câţi aţi avut acea experienţă? Fiecare din noi. Noi am avut acea experienţă. Pentru că, Acesta a fost vorbit, Acesta a fost crezut, şi Cuvântul a venit şi a căzut în răsadul inimii, şi acolo Acesta a crescut drept afară din aceasta. Vedeţi?

E-283 Transformându-vă, Duhul Lui Sfânt transformă sămânţa Cuvânt în asemănarea Acestuia. Ca şi un păr care rodeşte o pară, un pom de mere un măr, lucruri de felul acela; Cuvântul Lui va rodi fii şi fiice a lui Dumnezeu. Asta-i ce trebuie să facă.

E-284 Într-o zi când lumea zăcea în întuneric şi haos din nou, Duhul lui Dumnezeu s-a mişcat deasupra, în sămânţa predestinată. O sămânţă predestinată, cea predestinată, a fost transformată. A fost nevoie de Isaia 9:6.

E-285 Acum, acel profet care stătea acolo, ce-ce om care a avut o influenţă peste naţiuni, oamenii. Oamenii religioşi din ziua lui îl credeau; nu toţi, niciodată nu. Dar, acest profet, ei l-au văzut pe acel om vorbind lucruri şi era exact corect. Ce spunea el era perfect, şi se împlinea. Şi, aici, acest om a trebuit să se ridice înaintea poporului său, şi să spună, "O fecioară va zămisli," oh, ieşit din raţiune. Dar, vedeţi, Dumnezeu nu a vorbit-o, El însuşi, El vorbeşte prin profeţii Lui. Acum, acolo nu era scris nimic privitor la asta în Biblie, dar acest proroc s-a ridicat, a spus, "O fecioară va... "În Isaia 9:6, "Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s¬a dat; Numele Lui se va chema, Sfetnic, Prinţ al Păcii, Dumnezeu Tare, Părintele Veşniciilor."' Acum dacă "o fecioară va zămisli," acel Cuvânt a fost vorbit, care era un germene, răsadul trebuie să fie acolo ca să îl primească înăuntru, într-o zi. El a cercetat prin ţinuturi, nu era nimic. El a mers prin ţinuturi, nu era nimic.

E-286 Şi cam aproape opt sute de ani mai târziu, acea sămânţă predestinată a găsit un răsad, şi a început să crească.

E-287 Chiar cum a făcut Dumnezeu la început, "Să fie lumină," şi poate opt sute de ani mai târziu a apărut lumina. "Să fie un pom," a apărut iar aşa, tot ce spunea El.

E-288 Aici este o sămânţă predestinată dând naştere lui Emmanuel, "Dumnezeu cu noi." "Cel pe care Îl vor căuta Neamurile," şi Acela pe Care căutăm noi astăzi, Isus. Vedeţi, sămânţă predestina tă!

E-289 Satan a încercat să o stropească, cum a făcut cu Eva. A încercat să o stropească, dar a eşuat. Cu insecticidul Lui aplicat aici, El a fost o sămânţă predestinată. Ei nu L-au putut duce înăuntru, să Îl facă un Fariseu sau un Saducheu. Ei nu L-au putut face să aparţină la nici o organizaţie. El a fost Cuvântul Vorbit predestinat, al lui Dumnezeu. Satan nu şi-a putut arunca necredinţa asupra Lui. El avea pe el un insecticid.
Dumnezeule, stropeşte-ne cu un insecticid, este rugăciunea mea. Aşa este.

E-290 Apoi Duhul s-a mişcat asupra Lui şi L-a trimis la Calvar, la cruce, ca să aducă Lumină în această zi, şi Lumină la toate seminţele predestinate la Biserica din ziua de azi, transformând fii şi fiice ale lui Dumnezeu, în Prezenţa Lui.

E-291 Nu vă poticniţi la cuvântul "predestinare." Am trecut prin asta, vedeţi. Vreau să vă arăt, Efeseni 1:5.

E-292 Vedeţi, întocmai cum eraţi voi, priviţi, chiar cum eraţi voi în tatăl vostru; cum am spus seara trecută, chiar cum eraţi voi în tatăl vostru la început. Dacă nu eraţi, nu aţi fi fost aici. Dar, vedeţi, trebuia să ajungă la un teren de răsad, ca să vă dea naştere. Şi acum tu eşti fiul lui, tu eşti fiica lui. Vedeţi, este o sămânţă. Şi atunci dacă voi vreodată...

E-293 Dacă tu eşti un Creştin acum, o sămânţă autentică predestinată, tu ai fost în Dumnezeu înainte să fi fost o... Tu ai fost întotdeauna în Dumnezeu. Germenul vieţii tale, care este un atribut al lui Dumnezeu, care a fost gândul Lui.

E-294 Să spunem, de exemplu, această domnişoară mică drăguţă aşezată aici, vedeţi. Dumnezeu a spus, "Într-o zi va fi o fată, numele ei va fi Aşa-şi-aşa. Ea va fi aşa, aşa, şi aşa," şi chiar să ştie până chiar în ceasul acesta, "ea va şedea şi va asculta la Mesaj, îmbrăcată într-o rochie roşie." Vedeţi, acela a fost gândul Lui. Cine este soţul tău, şi cine este el; şi El avea să aducă asta împreună, şi tu ai şedea aici în-în acest-în acest oraş în această zi. Nu ar fi existat cale ca tu să eviţi asta, vedeţi, pentru că tu creşti. Şi atâta timp cât tu eşti sămânţă în interior, care creşte, tu trebuie să rodeşti chiar exact ce a spus sămânţa că vei face. Asta-i exact. Este Cuvântul Lui; El Îşi ţine Cuvântul, El veghează asupra Acestuia.

E-295 Tu ai fost în tatăl tău, ca un germene, şi ai venit ca o fiică; tu, tu, fiecare din voi, fraţi şi surori, voi aţi venit. Dacă nu aţi fi fost în tatăl vostru, atunci nu aţi fi fost aici.

E-296 Şi dacă nu aţi fi fost în Dumnezeu... Dacă credeţi mesajul Bibliei, şi Mesajul prezent al zilei, o adeverire a Acestuia; motivul că şedeţi aici, pentru că aţi fost predestinaţi să şedeţi aici. Voi nu aţi fi fost aici, altfel; aţi fi fost pe stradă, poate beţi, unii dintre voi; şi unii dintre voi aici afară şi umblând în jur cu vreo soţie a altui bărbat; şi voi femeile afară, căsătorite, umblând în jur cu vreun bărbat al unei alte femei, sau ceva de genul acela. Vedeţi, dar voi aţi fost predestinaţi să fiţi aici. Vedeţi, nu puteţi face nimic. Voi aveţi un Tată, El este Dumnezeu, şi voi aţi fost o sămânţă.

E-297 Şi când a ajuns El la un punct, El te-a adus acum până unde... Tu erai în El atunci, ca un gând, acum tu eşti o persoană care poate avea părtăşie cu El. Vedeţi? Cum erai în, cum eraţi în taţii voştri, la început, dar acum sunteţi fii şi fiice, astfel puteţi avea părtăşie cu părinţii voştri. Acum noi suntem fii şi fiice ai lui Dumnezeu, care putem avea părtăşie cu Tatăl nostru Dumnezeu. Vedeţi, este chiar aşa de frumos! Nu vă place asta? [Adunarea spune, "Da!" – Ed.] Atunci voi deveniţi ca El. Şi dacă noi eram fii, atunci sunteţi atribute, şi eram în forma Lui la început.

E-298 Şi, amintiţi-vă, dacă aţi fost în El la început; şi când Isus, care este Dumnezeu, Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi; atunci eraţi în El şi aţi suportat insultele care le-a primit El. Aţi mers la Calvar cu El, în El. Aţi murit, în El. Aţi înviat, în El. Şi acum şedeţi împreună în locurile Cereşti, în El. Vedeţi?

E-299 Dacă eu sunt un American, suport toată ruşinea ei, suport toată gloria ei. Tot ce a fost ea vreodată, sunt eu. Sunt un cetăţean American. Am fost... Am debarcat la Plymouth Rock. Da, domnule. Da, am debarcat la Plymouth Rock. Am semnat... Am fost în sală în acea dimineaţă când au semnat Declaraţia de Independenţă. Am semnat-o cu ei. Sunt parte din economia ei. Am semnat Declaraţia de Independenţă. Aşa este. Am fost cu Washington, la Valley Forge, când a traversat el râul. Am fost acolo în acea dimineaţă. M-am rugat cu el. Am fost. Tu ai fost, ca American. Dacă eşti un American, tu ai fost. Căci, tot ce este America, eşti tu. Am înălţat steagul-steagul la Guam. I¬am ajutat să facă asta. Am ocupat fiecare fortăreaţă. I-am purtat ruşinea, ca revoluţionar. Orice a fost ea, sunt eu.

E-300 Şi orice a fost Cristos, sunt eu. Ce este El, sunt eu. O Dumnezeule! Dacă El este considerat un fanatic, la fel trebuie să fiu şi eu. Dacă El a fost un-un Belzebul, prin lucrările Sale ale Duhului Său, şi eu sunt. Orice a fost El, sunt eu. Orice a fost El, sunteţi voi.

E-301 Noi trebuie să fim făuritorii nemuririi ei, libertatea ei sau faima ei, gloria ei sau ruşinea ei.

E-302 Noi trebuie să fim aceea. Noi trebuie să fim Biserica, Mireasa lui Isus Cristos. Am trăit cu El pe pământ, când a trăit El. Am murit cu El când El a murit. Am înviat cu El când El a înviat. Sunt adunat şi aşezat cu El acum în locurile Cereşti, pentru că sunt parte din EL Oriunde este El, acolo sunt eu. ,,Unde este slujitorul Meu, acolo voi fi şi Eu."

E-303 Acum El poate avea părtăşie cu noi şi prin noi, şi să odihnească Cuvântul Său cu noi. Care, noi suntem o parte din Cuvântul Lui. Noi... Dacă El este Cuvântul, şi noi suntem parte din El, atunci noi suntem parte din Cuvânt.

E-304 Şi cum pot nega că am o mână? Indiferent de cât ar spune un idiot, scuzaţi-mă, vreo ştiinţă ar spune că-că nu am o mână; eu am o mână! Eu ştiu că am o mână! Eu o folosesc.

E-305 Şi ştiu că eu am un Dumnezeu. Eu am un Mântuitor. Eu Îl simt în sufletul meu. Eu, eu sunt parte din El. Asta-i ce spune acest Cuvânt, asta-i ce sunt. Şi dacă eu neg o parte din Acesta, aceea ar fi ca şi a nega că eu am o mână, o ureche, un ochi. Nu aş putea să fac asta şi să rămân o fiinţă umană, cu mintea sănătoasă; nici nu pot să neg nimic din Cuvântul lui Dumnezeu şi să rămân în al meu corect, Duhul corect al lui Dumnezeu. Eu trebuie să iau ce spune denominaţiunea sau ce spune Dumnezeu despre Acesta. Înţelegeţi? Nu o poţi face.

E-306 Acum, "a transforma." El ne poate transforma prin Cuvântul Lui, ca noi să ne putem odihni, pentru că noi suntem o parte din Acesta.

E-307 Şi acum sunt multe lucruri, vorbind despre naşterea mea naturală, sunt multe lucruri în naşterea mea naturală cu care nu mă pot lăuda. Vă voi spune, nu am nimic cu ce să mă laud. Mama mea a fost o păcătoasă, de la început; tatăl meu a fost un păcătos. Şi ei provin dintr-o grămadă de tâlhari, şi pistolari, şi majoritatea din ei au murit cu cizmele în picioare; beţivi şi contrabandişti, şi toate celelalte, din Kentucky. Mama mea, jumătate indiancă. Şi eu-eu nu am nimic cu ce să mă laud. Nu mă pot lăuda cu arborele genealogic al familiei mele.

E-308 Dar, slavă lui Dumnezeu, există un lucru cu care mă pot lăuda, a Doua mea Naştere, care vine de la Isus Cristos. Mă pot lăuda cu acel Părinte pe care îl avem noi, căci El este Tatăl meu. El este Mântuitorul meu. El este Răscumpărătorul meu. Mă pot lăuda cu tot ce El a-El a făcut pentru mine, pentru că acum am devenit fiul Său. Nu mai sunt un fiu al lui Charles Branham, sunt un fiu al lui Isus Cristos. Aşa este. Mă pot lăuda cu Naşterea mea acum. Nu mă pot lăuda cu prima mea naştere, acolo nu este nimic, mi-e ruşine de aceea. Dar nu îmi este ruşine de cea de-a Doua Naştere a mea. Nu, nu. Nu îmi este ruşine de a Doua Naştere a mea. Cum a făcut-o El? "Prin spălarea apei prin Cuvânt." Aşa este.

E-309 AAdevăraţii credincioşi predestinaţi stau cu Cuvântul, şi ei nu Îl vor perverti. Nu poate fi pervertit. Oh, fii şi fiice ale lui Dumnezeu, de ce nu putem avea noi această minunată părtăşie care ar trebui să o avem, cu toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu? Ar trebui să o avem. Dar ei doar nu o vor face, asta e tot, pentru că ei nu sunt cu adevărat fii şi fiice de la...

E-310 Vedeţi, cum am spus seara trecută, eu urma să... am avut-o notată aici, dar nu am timp ca să ajung la asta. Trebuie să plec şi să închei acum.

E-311 Acel mic interior dinlăuntru, acolo este unde începeţi, care este sufletul vostru; atunci ce vi din acela, tu eşti un duh; şi apoi devii o fiinţă vie. Acum, fiinţa vie are cinci simţuri, să contacteze; al doilea are cinci simţuri. Acela este trupul exterior: văz, gust, pipăit, miros, şi auz. Trupul interior are dragoste şi conştiinţă, şi aşa mai departe, cinci simţuri. Dar interiorul interiorului, turnul de control, este ori Dumnezeu ori Satan.

E-312 Şi puteţi imita oricare din aceste lucruri pe care le puteţi contacta, ca-ca, ca un Creştin; sau ai putea scoate draci, ca un Creştin. Dar turnul interior de control, începutul, originea, dacă nu este de la Dumnezeu, nu se va întoarce niciodată la Dumnezeu. Înţelegeţi asta? Nu a scos Iuda draci? Caiafa, cel care l-a condamnat pe El şi L-a pus la moarte, nu a prorocit chiar? Dar el nu a putut rămâne cu Cuvântul. Vedeţi? Aşa este.

E-313 Transformaţi de la biserică şi de la lume, în fii şi fiice ale lui Dumnezeu! Observaţi aceasta, în încheiere acum.

E-314 Şi acum cum fiii rătăcitori ai lui Dumnezeu, rătăcind acolo afară în lume, unii dintre ei din această denominaţiune, de la denominaţiune la denominaţiune, ca stelele rătăcitoare, niciodată stabili. Ca o frunză pe apă toamna. Noi obişnuiam să o vedem, Leo, înapoi acolo în Est. Frunzele erau suflate jos pe aceasta, şi la fiecare adiere de vânt erau suflate din partea asta în cealaltă parte.

E-315 Dar Dumnezeu ne vrea să fim stabili. "Ancorat în Isus, furtunile vieţii le voi înfrunta. Ancorat în Isus, nu mă tem nici de vânt nici de valuri," vedeţi, orice ar fi. Mulţi dintre voi vă amintiţi clopotul Inch Cape, când eraţi în şcoală, băiat şi fată în şcoală.

E-316 Trupul lui Abraham şi Sarah au fost transformate, pentru a îndeplini condiţia Cuvântului promis. Vedeţi, ei erau bătrâni. Abraham a primit făgăduinţa, şi Sarah, când el avea şaptezeci şi cinci de ani, ea avea şaizeci şi cinci de ani, trecută de menopauză; a trăit cu ea de când era o fată, era soră vitregă. Şi, pentru a ţine acea făgăduinţă, trupurile lor la amândoi au fost transformate, dintr-un bărbat şi femeie bătrâni, într-un om şi femeie tineri, pentru a îndeplini făgăduinţa din acea zi.

E-317 Slavă lui Dumnezeu! Asta mă face să mă simt aşa de bine. Vedeţi? Nu îmi pasă ce am fost, nu îmi pasă cum am venit aici, noi putem fi transformaţi ca să îndeplinim făgăduinţa din ziua aceasta. Când, putem să locuim împreună în unitate şi dulceaţa Duhului Sfânt, şi să trăim ca fraţi şi surori.

E-318 Enoh, tot trupul lui a fost transformat, pentru a îndeplini un simbol, în Dumnezeu, şi a fost luat la Cer fără să vadă măcar moartea, Enoh a fost. Ilie a făcut la fel.

E-319 Trupul lui Isus a fost transformat dintr-o formă moartă, rece, zdrobit, lovit până când vânătăile Lui şi a Lui-coastele Lui i-au străpuns prin spatele Lui. Şi-şi inima Lui a fost străpunsă, cu o suliţă probabil atât de lată, înjunghiat drept prin inima Lui, şi a curs Sânge şi apă. Chiar şi umiditatea din trupul Său, a plecat, şi Sângele s-a scurs dea lungul suliţei, şi jos de pe picioarele Lui, şi a picurat pe pământ. Şi El era într-atât de mort că luna şi stelele au declarat că El era mort, pământul a declarat că El era mort; a avut o prosternare nervoasă, stâncile s-au smuls din pământ, şi totul. Totul a spus că El era mort; chiar şi Dumnezeu şi-a ascuns faţa Lui. El a fost mort. Dar trupul Lui a fost transformat. De ce? Pentru că Dumnezeu a spus, "Eu nu voi lăsa sufletul Lui în iad, şi nu voi îngădui ca Cel Sfânt al Meu să vadă putrezirea." Nu există nici o cale de a o face.

E-320 Într-una din aceste zile, trupurile noastre ar putea fi întinse într-un sicriu. Am putea veni... Aţi putea să veniţi şi să vă uitaţi la mine întins într-un sicriu. Aş putea să vin eu şi să mă uit la voi, s-ar putea să trebuiască să spun ultimele cuvinte peste voi, sau ceva de genul acela. Dar nu o să ne ţineţi niciodată în mormânt. Ar putea aşeza pietre peste voi. V-ar putea îngropa în mare. Ar putea face orice ar vrea să facă, dar Puterea de transformare a lui Dumnezeu...

E-321 În II Tesaloniceni, a spus, "Nu voim fraţilor, să fiţi în necunoştinţă, privindu-i pe cei ce au adormit. Pentru că noi vă spunem, şi aceasta, prin Poruncile Domnului, că trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos; noi care suntem vii şi rămânem," cum spunea cântarea azi dimineaţă, "vom fi răpiţi împreună cu ei, să-l întâlnim pe Domnul în văzduh."

E-322 Puterea de transformare a lui Dumnezeu, care ne-a luat din haosul ştiinţei şi educaţiei, şi lucrurile lumii, şi înţelegerea acestei zile moderne, ne-a transformat acum în fii şi fiice ai lui Dumnezeu. Şi nici măcar moartea însăşi nu ne poate ţine niciodată în mormânt. "Vom fi schimbaţi, într-un moment, într¬o clipeală de ochi."
"Oh, tu vrei să spui?"

E-323 Vreau să spun că acela este Adevărul! Isus, acel Cuvânt a stat pe pământ, care era Cuvântul, Cel care a fost înviat, şi l-a înviat pe Lazăr. A spus, "Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă ar fi mort, totuşi va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată." Nu există nici o cale de a opri Cuvântul viu al lui Dumnezeu! Trebuie să învie din nou.

E-324 Şi afară din acest haos al acestui Eden ştiinţific modern în care trăim, de cultură şi-şi ştiinţă şi educaţie, tot lucrul acesta modern, noi vom învia! "Această robă de carne o vom lăsa, şi vom învia şi vom dobândi premiul veşnic," într-o zi. Vom merge prin văzduh, şi toată aceasta se va termina. Căci Cuvântul lui Dumnezeu care ne-a adus de la gândirea modernă a minţii noastre, transformând mintea noastră în înnoirea inimilor noastre spre Dumnezeu, şi duhurile noastre; acel acelaşi Duh care a vorbit aceea, ne-a transformat până acum, şi Acesta ne va duce şi în Prezenţa Lui, în Slava Lui, cu un trup glorificat.

E-325 "Ei vor zidi case, ei le vor locui. Vor sădi vii." În toată cercetarea noastră ştiinţifică; noi sădim o grădină, fiii noştri vin şi culeg rodul din aceasta, şi fiii lui vin şi îl iau de la el. Şi ei sădesc, şi altcineva mănâncă; şi ei zidesc, şi altcineva locuieşte. "Dar lungi vor fi zilele slujitorilor Mei, ei vor fi acolo şi urmaşii lor cu ei. Ei vor zidi, şi nu altul le va locui. Ei vor sădi, şi nu altul va mânca din acestea." Ce? Chiar Dumnezeu, chiar profetul prin care Cuvântul lui Dumnezeu a spus, "o fecioară va zămisli," ne¬a promis asta!

E-326 Cum o obţinem noi? Noi potenţial suntem acolo chiar acum, vedeţi, pentru că Dumnezeu a spus aşa. Trebuie să fie. Când l¬a înviat El pe Lazăr acolo, a spus, "Să nu vă gândiţi că aceasta este ciudat, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi Glasul Fiului omului, şi vor ieşi afară; unii pentru ocară, şi unii pentru Viaţă."

E-327 Ce este asta? Transformarea, transformarea prin Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-ne fii şi fiice ai lui Dumnezeu, şi ne va da şi Viaţă în lumea care va urma. Oh, vai! Ce aş mai putea spune? Nu ascultaţi la alte lucruri.
Nu râvni la bogăţiile acestei lumi,
Care atât de repede se descompun,
Bizuie-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ele nu vor trece niciodată.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu! (Haideţi să o cântăm!)
Ţineţi-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu! (Aici este!)
Bizuie-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ţine-te de mână neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Când călătoria noastră se sfârşeşte,
Dacă am stat sinceri cu Dumnezeu,
Luminoasă şi frumoasă este casa noastră în Slavă,
Sufletul nostru răpit o va vedea.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu! (Fi transformat!)
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Bizuie-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ţine-te de mîna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-328 Nu luaţi seama la ştiinţă, la ce poate dovedi, dacă este contrar cu Cuvântul. Vedeţi? Nu luaţi seama la biserică, la ceea ce spune, dacă este contrar cu Cuvântul.
Căci ne ţinem de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-329 Timpurile se schimbă, ştiinţa se schimbă. Ţineţi-vă de acea Mână care nu se poate schimba!
Bizuiţi-vă nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ţineţi-vă de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu.

E-330 Tată Dumnezeu, în Prezenţa Ta, aşa cum ne adunăm aici în această dimineaţă în aceasta, aducând un Mesaj îndelungat, lung, prelungit, şi, O Doamne, mă rog ca tu să pui acele Seminţe acolo în inimile acestor oameni. Aminteşte-ţi, Doamne, ne rugăm, că noi suntem fragili, şi structura noastră este fragilă, şi noi... uneori nu ştim încotro să o luăm. Dragă Dumnezeule, întoarce-ne Tu şi călăuzeşte-ne prin Duhul Tău minunat, Doamne. Ajută-ne. Nu ne lăsa niciodată singuri, Tată. Tu ai promis că Tu nu o vei face. "Eu nicidecum n-am să vă las nici nu vă voi părăsi. Eu voi fi cu tine."

E-331 Şi, Tată Dumnezeu, ne rugăm ca Tu să-l călăuzeşti pe Fratele nostru Leo, şi Gene. Fă-i, Doamne, felul de conducători cum ai vrea Tu să ai peste acest popor de aici; nu folosindu-şi gândurile proprii, dar fă ca marele Duh Sfânt să-i îndrume în ce trebuie să facă.

E-332 Binecuvântează-i pe aceşti bărbaţi şi femei, aceşti copii tineri, ca, Doamne, pentru mine. Şi eu-eu-eu mă rog ca Tu să¬i ţi în viaţă lungă. Permite, dacă este posibil, Doamne, permite¬ne să trăim să vedem Venirea Lui. Noi credem că da, pentru că vedem că totul este atât de aproape acum. Este atât de aproape! Acordă aceasta, Tată. Noi îi încredinţăm Ţie, cu noi înşine, acum, să Te slujim, în Numele lui Isus. Amin.
Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult. Frate Leo.