Vă mulţumesc. Mă bucur să mă aflu aici, în această seară, din nou. Nu ştiam cum au reuşit să afle că mă voi ruga pentru bolnavi. Toată lumea a venit ca să se facă rugăciune pentru ei. Ştiţi, eu cred că dacă urmezi călăuzirea Duhului, totul este bine. Acesta este cel mai bun lucru, acesta este un Mesaj care nu greşeşte niciodată.

E-2 Acum, eu stăteam în cameră astăzi, după... un anumit slujitor care este foarte drag inimii mele (trei dintre ei), trei dintre prietenii mei foarte buni, ei mi-au spus că vin să ia prânzul cu mine. Şi m-am gândit, "Ei bine, asta ar fi chiar foarte bine," ştiţi.

E-3 Aşa că eu-eu am mâncat puţin la micul dejun, căci eram sigur că vor plăti ei pentru asta, vedeţi, şi eu... să am un bun prânz complet. Deci se făcuse 12:00, şi se făcuse 13:00, şi se făcuse 14:00, încă nu era nimeni acolo. Aşa că era... poliţia fugea după un criminal, acolo jos, în curte, aşa că m-am dus jos să văd acel episod. Nu l-am putut găsi nicidecum pe fratele Jack. Aşa că, am aflat că, omul de la hotel i-a dat numărul greşit; şi el suna la uşa greşită, tot timpul, unde eu-eu nu eram. Am să- 1 las să plătească pentru mine, una din nou, totuşi, cândva. El şi Fratele Tracy, m-am bucurat mult să-i văd pe ei şi pe fratele Brown în seara asta. Aceea doar se pare ca şi cum ar trebui să ne întoarcem în Arizona din nou.

E-4 Îmi pot aminti că am traversat deşertul zilele trecute. I-am spus soţiei mele, acolo în spate, am spus, "Aici este unde fratele Jack s-a aşezat în spatele acestui mic Chevrolet." Fratele Brown şi cu el s-au certat pe tema creaţiei originale, dacă a fost făcută în şase zile sau dacă a fost făcută în şase milioane de ani. Aceea a fost una bună.

E-5 Ei aşa se certau că au ieşit afară şi au luat o mână plină de pietre, şi unul s-a pus în spatele unui stâlp, şi unul la altul, şi aruncau cu pietre unul în altul cât de tare puteau. Nu puteau să se înţeleagă aşa, spunea, "Eu pot să te întrec." Au luat-o la fugă în jos pe stradă; Fratele Jack, un ins mic şi scund, se răsucea pe cât de tare putea; şi Fratele Young cu picioarele alea lungi, ştiţi. Nu am râs atât de mult în viaţa mea!

E-6 Apoi, Fratele Jack a urcat înapoi în maşină şi şi-a scos pantofii. Fratele Sharrit ne dăduse un sac mare de portocale şi el a mâncat aproape jumătate din ele înainte de a ajunge la Shreveport.

E-7 Voi ştiţi, totuşi, erau zile fericite. Da, domnule, sunt zile fericite. Ştiu că sună glumeţ, amuzant, dar este adevărul. Dar noi... este ceva privitor la asta, pe măsură ce îmbătrâneşti încep să îţi rămână în minte. Te gândeşti la acele zile pe care ţi-ai dori să le poţi trăi din nou, aşa este, zilele tinereţii noastre. Şi pe măsură ce îmbătrânim, ele toate devin imagini. Mă bucur atât de mult că a fost o părtăşie pură şi sfântă şi frăţească, în dragoste. Ştiind că noi mergem într-o Ţară unde nu vom îmbătrâni niciodată, unde... acea Ţară măreaţă, dincolo, unde niciodată, niciodată nu vom îmbătrâni, sau niciodată nu vom muri.

E-8 Unul dintre fraţii noştri scumpi, foarte scump pentru noi toţi, el tocmai a trecut dincolo în Ţara aceea. Şi de fiecare dată când vin la această platformă, eu-eu cred că mă voi gândi la Fratele Lyle. M-am uitat aseară şi am văzut-o pe micuţa Judy stând acolo, şi inima îmi bătea cu putere, mă gândeam la cum se simţea ea. Şi eu ştiu că atunci când a murit tata cum... Dar noi trebuie doar să trecem prin acele şcoli de suferinţă pentru a şti cum se simt ceilalţi.

E-9 Cred că văd un vechi prieten slujitor prezent aici. Dar nu îmi amintesc numele lui. Nu-i aşa, tu te rugai pentru cei bolnavi aici, tot timpul, cu ani în urmă? Hierholzer, acel-acel nume German, nu am reuşit niciodată să-l pronunţ corect. Fratele Tracy, eu 1-am întâlnit acolo afară. Şi îl ştiam de vreo zece ani, şi i-am spus, "Nu ai îmbătrânit şase luni în cei zece ani." Noi trăim într-o lume care trebuie să înceteze într-o zi.

E-10 Acum, în seara aceasta, eu am... V-am ţinut foarte târziu seara trecută, voi încerca să nu mai fac asta în seara aceasta. Ca să-mi închei povestea... Mă gândeam despre, în seara asta, să predic pe un-un subiect despre Răpire, către biserică. Cum condiţiile, precum le văd în Scriptură, în ce condiţii va trebui să fie Biserica pentru Răpire, şi ce va avea loc chiar înainte ca Răpirea să aibă loc, şi cum va avea loc. Şi noi toţi credem în Răpire, nu-i aşa? Noi credem în Ea. Şi apoi, dintr-o dată, Ceva doar a zis, "Roagă-te pentru bolnavi, în seara asta." Şi tocmai luasem prânzul cu un mic frate Mexican de acolo, am coborât şi l-am luat în drum. Cred că este aici în seara asta, el şi soţia lui.

E-11 Şi apoi a venit cineva, mi-a dat o mărturie. A spus, "Dacă... Pe teren sau la biserică," ea a spus, "este un om acolo, care, eu cred că a fost acum un an, care a venit în rândul de discernământ." Şi mă gândeam, în seara asta, să avem doar un rând de rugăciune de modă veche, aşa cum Fratele Jack şi Fratele...

E-12 Fratele Young Brown obişnuia să distribuie cartonaşele de rugăciune pentru mine. Şi l-am găsit foarte cinstit şi nu l-am prins niciodată vânzând un cartonaş sau făcând ceva greşit, este foarte cinstit. Şi noi i-am prins pe alţii încercând să facă asta, ştiţi. Astfel-astfel noi... Fratele Young, şi-a făcut treaba bine tot timpul şi loial. Şi îmi amintesc că stătea în picioare şi lua cartonaşele şi îi conducea în rând. Mă rugam pentru ei şi ei mergeau mai departe, doar acea credinţă nealterată pe care o aveau acei oameni, dacă doar se apropiau de tine, ei se vindecau. Şi eu cred că erau douăzeci de vindecări contra la una, în comparaţie cu ce avem acum.

E-13 Apoi, această întâmplare am aflat-o în această după-amiază despre un om, probabil că este aici acum. Că el a fost în rândul de rugăciune, acum un an, undeva, şi-şi el a... spus, în discernământ i s-a spus că a avut oreion. Şi doctorii i-au spus, după ce-i trecuse oreionul, că el nu va putea avea niciodată o fetiţă, şi şi-a dorit întotdeauna una. Cred că a avut băieţi. Dar în vedenia de la Domnul, i-a fost spus, "Dar tu vei avea acea fetiţă."

E-14 Şi el a spus că are fetiţa aici, în seara asta. Nu ştiu, omul ar putea... ar-ar fi în audienţă, sau-persoana despre care vorbesc? Pe undeva? Nu ştiu, cineva tocmai mi-a spus despre asta, afară. Oh, iată copila ridicată chiar aici în spate, se află chiar acolo. Asta-i bine. E foarte bine. Ce dulceaţă mică. Nu era atât de departe ca să treacă peste toată lumea, este o copilaşă foarte drăguţă, aş vrea ca ea să vină în faţă aici şi să dea mărturia. Poate ea va veni până mâine, sau cândva când avem serviciile noastre.

E-15 Acum, mâine dimineaţă este Dejunul Oamenilor de Afaceri. L-aţi anunţat? Cred că, totul este... E bine.

E-16 Şi acum să avem o mică-o mică lecţie despre vindecarea Divină. Câţi cred în aceasta? Oh, Doamne, va fi o seară minunată, când aveţi o asemenea credinţă. Oameni care cred, de asta e nevoie. Este pentru cei credincioşi.

E-17 Acum, atunci, mi-am luat un creion şi am început să scriu jos un text şi aşa mai departe, şi... şi apoi Billy a bătut la uşă şi a spus: "Tati?"

E-18 Am spus, "Aşteaptă doar puţin, încă nu l-am terminat."

E-19 El a spus, "Dar, Fratele Jack te aşteaptă." Aşa că, eu-eu a trebuit să vin. Am prins, nu aveam nicio agrafă de hârtie, am luat de la Meda una dintre "agrafele johnny" sau un fel de agrafă aici pe care ea o numea "agrafă bobby." Asta era, "agrafă bobby," doar un fel de agrafă. Şi-şi eu nu ştiu prea multe despre lucrurile acelea, ştiţi, şi doar am văzut-o pusă acolo. Deci, acum ca să fac o agrafă de hârtie aici, ca să separ ceea ce aveam... aveam nişte notiţe pentru dimineaţă; să le separ, una de alta.

E-20 Şi pe măsură ce îmbătrânesc... cândva puteam să-mi amintesc Scripturile şi aşa mai departe atât de uşor. Dar, ştiţi, e cam dificil de făcut. Ai constatat deja, această problemă, Frate Jack? Aşa este, da. I-am spus Fratelui Jack, aici, nu de mult, i-am spus, "Ştii, frate Jack," Am spus, "Încep să nu-mi mai amintesc." Am spus, "Încep să spun ceva, şi trebuie să aştept."
El a spus, "Doar la asta ai ajuns?"
Şi am zis, "Ei bine, nu este destul?"

E-21 El a spus, "Nu." A spus, "Sun pe cineva la telefon şi spun 'Ce vrei?'" Am crezut că glumeşti atunci, Frate Jack, am aflat că e destul de adevărat.

E-22 Da, domnule. Vai, cum uiţi. Dar să avem toate acţiunile noastre făcute corect, pentru că acestea sunt într-o carte, o înregistrare care va fi redată în ziua judecăţii.

E-23 Acum, noi suntem ca o familie mare. Şi nu cred că suntem conectaţi în seara aceasta, prin ţară, aşa cum am predicat mesajul meu aseară. Eu cred că este poate doar adunarea locală de aici. Aşadar, aseară, apreciez cu siguranţă bunăvoinţa voastră de a sta în picioare... Nu încerc... Nu am încercat să profit de fratele Jack. Dar el mi-a spus întotdeauna, "Spune ce vrei să spui." Şi aşa că am venit pe platformă şi am predicat puţină doctrină. Dar, doar că noi... dacă unii dintre fraţii mei denominaţionali.

E-24 Am avut un vis, dimineaţa trecută. Eu nu visez prea des, eu nu sunt un visător. Dar am-am visat că am văzut un om, un ins tânăr în lanţuri, şi el încerca să se elibereze şi-şi am spus... Cineva mi-a spus, a spus, "Aceia sunt oameni îngrozitori, să nu ai nimic de-a face cu ei."

E-25 Şi l-am văzut pe acest ins tânăr că se elibera din lanţurile lui, aşa că l-am lăsat în pace. M-am gândit, "Doar voi privi ce face el." Aşadar când a ieşit, era un ins plăcut. Şi am văzut că şi alţii încercau să se elibereze.

E-26 Acum, acesta este doar un vis. Şi am mers pe aici şi am văzut un-un frate, Roy Borders, un prieten foarte bun de-al meu, care locuieşte în California. Părea că ere ceva în neregulă, avea ochii pe jumătate închişi, şi mare de tot... poate cancer sau ceva peste ochii lui. Şi eu... cineva încerca să mă tragă de la el. Am strigat, "Frate Borders! În Numele Domnului Isus, revino-ţi din asta!"

E-27 Şi el abia putea vorbi, spunând, "Frate Branham, va fi nevoie de ceva mai mult decât atât. Pur şi simplu nu pot înţelege, Frate Branham. Chiar nu pot să înţeleg."

E-28 Am spus, "O, Frate Borders." Eu îl iubesc.

E-29 Şi cineva m-a tras deoparte, şi m-am uitat, şi era o doamnă care stătea aici şi pe care eu, când eram băieţel, eu-eu obişnuiam să car alimente de la alimentară la oameni. Şi numele ei era D¬na Fenton, încă locuieşte în Jeffersonville, o prietenă apropiată a soţiei şi a mea.

E-30 Şi ea a spus, "Frate Branham, eliberează-ne de asta." A spus, "Aceasta este o casă a iadului." Şi a spus, "Ai fost înţeles greşit." Şi a spus, "Aceştia... Şi tu-tu i-ai înţeles greşit pe aceşti oameni, de asemenea." A spus, "Aceştia sunt oameni buni, dar..." Şi m-am uitat acolo, şi parcă era o pivniţă mare imensă, sau-sau pereţi man, JOS, sub o peşteră mare imensă; şi bare mari de fier, groase de opt sau zece ţoli. Şi oamenii, ieşiţi din minţi, cu braţele şi picioarele răsucite, bătându-şi capul aşa. Şi ea plângea, spunând, "Eliberează oamenii, frate Branham." Zicea-zicea, "Ajută-ne, suntem în necaz." Ea însăşi, o cunosc, aparţine la... cred că biserica lui Cristos, sau biserica Creştină, numită Biserica Fraţilor. Aşa că ea...

E-31 M-am uitat în jur şi am spus, "Mi-aş dori să pot." Şi am mers mai departe, uitându-mă în jur; şi eu... corpul meu mic şi mărunt şi-şi barele acelea mari şi late de fier; şi acei oameni sărmani acolo. Şi nu puteai să ajungi la ei, barele acelea de fier erau apropiate una de alta. Şi mă uitam, şi ei îşi dădeau în cap de parcă erau ieşiţi din minţi.

E-32 Şi am văzut nişte lumini care pâlpâiau înăuntru acolo. Şi m-am uitat în sus, şi acolo stătea Domnul Isus cu un-un-un curcubeu de lumini în jurul Lui. El se uita direct la mine, a spus, "Eliberează acei oameni." Şi a plecat.

E-33 Şi m-am gândit, "Ei bine, cum aş putea să-i eliberez eu? Eu¬eu nu am destulă putere în braţe ca să rup acele gratii."

E-34 Aşa că am spus, "Casa iadului, cedează în Numele lui Isus Cristos."

E-35 Şi toate scârţâiturile şi pocniturile, şi-şi stâncile rostogolind, şi-şi barele cădeau; şi oamenii alergau, strigând: "Eliberaţi!" şi strigând din răsputeri, şi au fost toţi eliberaţi.

E-36 Şi eu strigam atunci, "Frate Roy Borders, unde eşti? Unde eşti? Dumnezeu Îşi eliberează poporul! Unde eşti, Frate Borders?" M-am întrebat asta.

E-37 Ştiţi voi, Fratele Borders este foarte speriat. Cunoaşteţi profeţia, toţi... mulţi dintre voi o cunoaşteţi, luaţi benzile şi aşa mai departe, referitor la Coasta de Vest.

E-38 Sunt oameni prezenţi chiar aici, în seara asta, care au fost acolo când s-a întâmplat asta, când noi stăteam acolo, într-o excursie de vânătoare. Şi un slujitor care asculta seara trecută, cu un ochi orb, el doar a venit acolo şi a spus... s-a prezentat. Avea ochelari coloraţi, sus pe munte. El a spus, "Frate Branham," a spus, "Sunt Fratele McHughes." A spus, "Eu-eu am ajutat odată la sponsorizarea uneia dintre adunările tale, în California."

E-39 Eu am spus, "Mă bucur să te cunosc, Frate McHughes."

E-40 Aşa că erau vreo douăzeci de oameni care stăteau acolo. Eram la vânătoare de porci mistreţi. Şi am spus, cu o zi înainte să urcăm pe munte, i-am spus Fratelui Banks Wood, îl cunoaşteţi cu toţii, un prieten apropiat, Am spus, "Frate Wood," am luat o piatră şi am aruncat-o în aer, iar aceasta a venit în jos, şi am spus, "AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ceva se pregăteşte să se întâmple."

E-41 Aşa că el a spus, "Ce este, Frate Branham?"

E-42 Am spus, "Nu ştiu, dar în decurs de douăzeci şi patru de ore vei vedea. Ceva se pregăteşte să se întâmple. Acesta este un semn mare."

E-43 Şi a doua zi... asta era târziu după-masa. A doua zi, pe la ora zece, noi ne pregăteam să ne retragem. Fiecare aveau porcii lor mistreţi, şi noi stăteam acolo. Şi Fratele McAnally, ştiţi, şi fiecare, ei îi curăţau, şi-şi fratele Borders şi eu; şi fratele Roy Roberson, un veteran infirm, un prieten foarte drag şi preţios al meu, şi el stătea acolo. Şi am privit în sus, şi fratele McHughes a zis, "Frate Branham, ţi se arată vreodată Îngerul Domnului când eşti în aceste excursii de vânătoare?"

E-44 Am spus, "Frate McHughes, da. Asta este. Dar, eu vin aici cam să mă odihnesc."

E-45 El a spus, "Bine, frate Branham," a spus, "Nu am vrut să te deranjez."

E-46 Eu am spus, "Nu m-ai deranjat."

E-47 Şi eu doar am privit în jur, şi am văzut un doctor care se uita la ochiul lui. Acum, eu nu îl cunoşteam, el avea ochelari fumurii, pentru că este foarte strălucitor şi însorit în Arizona. Şi mă uitam la asta, şi am văzut un doctor spunându-i, zicea, "Domnule, am tratat acel ochi ani de zile, doi ani, cam aşa ceva." A spus, "Alergia pe care o ai în ochiul tău, îţi vei pierde ochiul. Îţi consumă din spate văzul, şi nu este cale să o pot opri."

E-48 Şi i-am spus, "Motivul pentru care m-ai întrebat asta, este din pricina ochiului tău. Acei ochelari de soare sunt doar pentru că ai un ochi defect."
El a spus, "Aşa este."

E-50 Am spus, "Doctorul tău," (l-am descris) "ţi-a spus, acum câteva zile, că ,Îţi vei pierde acel ochi pentru că alergia îţi consumă vederea din ochi.' Şi îl tratează de doi ani şi nu-l poate opri."

E-51 El a zis, "Frate Branham, acesta este adevărul."

E-52 Şi am început să mă întorc şi să mă uit, şi am văzut o-o femeie mult mai în vârstă decât el, cu pielea destul de închisă la culoare. Ei sunt de origine de undeva de aici, din Arkansas. Şi ea şi-a ridicat a ei-a ei-fusta ei şi i-a arătat piciorul fiului ei, şi a spus, "Fiule, dacă îl vezi pe Fratele Branham, spune-i să se roage pentru picioarele mele." Şi avea tumori lungi care îi atârnau între degetele de la picioare şi aşa mai departe.

E-53 I-am spus, "Mama ta este o femeie căruntă, şi ea şi-a ridicat fusta, şi-a tras în jos al ei-ciorapul ei şi ţi-a arătat picioarele, şi a spus că dacă mă vezi să-ţi spun să te rogi pentru ea."

E-54 Şi el a spus, "Oh, milă."

E-55 M-am uitat înapoi şi l-am văzut stând acolo fără ochelari, în vedenie, am spus, ,,AŞA VORBEŞTE DOMNUL, Dumnezeu ţi-a vindecat ochiul, şi, o vindecă şi pe mama ta."

E-56 Cam în acel moment, m-am întors... Acum, sunt bărbaţi prezenţi aici, se aflau acolo. I-am spus fratelui Roy Borders... sau Fratelui Roy Roberson, mi-am pus mâna pe umărul lui, căci este veteran, I-am spus, "Frate Roy, bagă-te sub ceva, chiar repede, ceva se pregăteşte să se întâmple."

E-57 El a spus, "Ce vrei să spui, frate Branham?"

E-58 I-am spus, "Nu vorbi! Bagă-te sub ceva, repede!" Şi m-am întors şi am luat o lopată, acolo de pe marginea acelui loc, şi m¬am îndepărtat de ei, pentru că ştiam că va veni acolo unde mă aflam eu.

E-59 Chiar lângă un canion mare, de opt sau zece ori mai înalt decât clădirea asta, este un canion "cutie"; ca un foc a coborât din Ceruri, ca un vârtej de vânt, la doar câteva picioare deasupra locului unde stăteam eu. Şi a smuls pietrele chiar din munte, a trecut pe acolo şi a tăiat vârfurile copacilor de mesteacăn, până la o sută de yarzi îndepărtare. Fiecare fugea, încercând să se bage pe sub camioane şi orice altceva. S-a întors din nou în sus şi a bubuit ca un tunet mare. A urcat din nou prin ceruri, şi a coborât din nou. A făcut asta de trei ori. Şi când totul s-a terminat, ei au venit şi au întrebat, "Ce a însemnat asta?"

E-60 Am spus, "Nu vreau să vă spun; a fost un semn de judecată. În câteva zile, un mare cutremur va lovi Vestul. Şi nu se va opri. California, Los Angeles se va scufunda. Se duce în jos. Ea va aluneca direct în ocean." Şi la două zile după aceea, cutremurul din Alaska a zguduit Alaska.

E-61 Şi apoi, la ultima adunare pe care am avut-o în California, în timp ce vorbeam, şi nu am ştiut nimic ce s-a întâmplat până când am ajuns pe stradă, a spus California, a spus-a spus, "Capernaum, Capernaum, oraşul care se cheamă cu numele de îngeri," (adică Los Angeles) "te-ai înălţat în cer, dar vei fi coborât în iad. Căci, dacă s-ar fi făcut în Sodoma lucrările măreţe care s-au făcut în tine, ar fi rămas în picioare până în ziua de azi."

E-62 Acum, în ultimele zile, acel vuiet mare şi bubuit. Apoi, iată că a ieşit un ziar de ştiinţă, care a spus, "Este tot perforat, trebuie să se scufunde." Ei chiar ştiu asta.

E-63 Şi voi să vedeţi, apa va ajunge până la Marea Salton. Los Angeles este condamnat la judecată. Eu vă spun înainte să se întâmple, ca voi să ştiţi când se va întâmpla. Eu nu am apus asta niciodată de la mine. Şi nu s-a întâmplat niciodată ca El să-mi spună un lucru care să nu se fi întâmplat. Şi voi puteţi fi martori la asta. Aşa este. Când? Nu ştiu.

E-64 Am ieşit, şi ei mi-au zis ce am spus. Şi am ascultat, m-am întors şi am cercetat Scriptura. Ştiţi, Isus a spus, aproape în aceleaşi cuvinte, despre Capernaum; şi Sodoma şi Gomora erau¬erau pe fundul Mării Moarte, presupun că era atunci. Şi mai târziu, cam o sută de ani mai târziu, Capernaum a alunecat în mare, şi este în mare. Acelaşi Dumnezeu care a băgat Sodoma în mare pentru păcatele ei, acelaşi Dumnezeu care a băgat Capernaum în mare pentru păcatele ei, acelaşi Dumnezeu va băga Los Angeles în mare pentru păcatele ei, acel oraş de-de corupţie.

E-65 Fratele Roy Borders este speriat de moarte. Eu nu ştiu dacă să... ce a însemnat, asta, sau ce, eu nu ştiu.
Să ne rugăm.

E-66 Doamne, este aşa de bine să mărturisim la adevăraţi ascultători. Noi credem, Doamne, ajută necredinţei noastre. Şi ne dăm seama că mergem chiar acum pe drumul spre sfârşitul lumii. Chiar în ce moment, noi nu ştim. Dar acea luare în taină a Miresei; într-una din aceste zile, Doamne, vom fi-vom fi răpiţi, luaţi sus cu El. Şi aşteptăm acea zi. Pregăteşte-ne inimile, Doamne.

E-67 Sunt mulţi, ne uităm, care zac aici pe aceste paturi şi tărgi, bărbaţi şi femei care sunt legaţi de vrăjmaş. Sunt oameni care stau acolo, poate, dacă nu Te atingi de ei, vor muri de infarct. Poate unii dintre ei devoraţi de cancer.

E-68 Şi Tată, Tu cunoşti inima fiecărui om. Tu ştii dacă este sinceră sau nu este sinceră. Şi noi spunem aceste lucruri pentru că ştim ce ai făcut Tu, marea Ta putere a izbăvit pe atât de mulţi. Suntem martori la aceasta, deşi ei încearcă să ne spună că "acele lucruri nu se întâmplă." Dar se întâmplă, Doamne. Noi suntem martori.

E-69 Mă rog în seara aceasta, Doamne, ca, cumva, Să zideşti credinţă în inimile acestor oameni, ca fiecare dintre ei să fie eliberaţi, toţi aceşti oameni bolnavi şi suferinzi. Fă să fie aşa de simplu, Doamne, doar permite-ne, în timp ce încercăm să învăţăm Cuvântul. Lasă ca Duhul Sfânt să ia greşelile mele, Doamne, şi să le corecteze în inimile oamenilor. Şi fă că aceasta să fie într-adevăr, cu adevărat o seară în care... ca El Însuşi să se poată aşeza în inima fiecărui credincios de aici. Am stabilit această seară pentru acest scop, Doamne. Fie ca cei care nu sunt mântuiţi, mai presus de toate, să fie pregătiţi; să se pregătească acum, cât timp uşile îndurării sunt încă deschise. Noi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

E-70 Acum vom deschide în Scripturi, mai întâi de toate, şi în...

E-71 Cineva a pus un-un bilet aici, pe amvon, şi a spus că "au strâns o colectă" pentru mine în seara aceasta. Nu era necesar acest lucru, nu faceţi asta. Eu nu o pot returna. Îmi amintesc odată, la Calgary, Canada, am luat o... s-a strâns această colectă. Fratele Jack încerca să-mi spună... Soţia mea şade acolo în spate; ea, copiii aveam două camere vechi în care locuiam, ea trebuia să pună o pătură în uşă ca să ţină uşa închisă pentru ca copiii să nu facă pneumonie. Şi ea a spus... El mi¬a spus, a spus, "Frate Branham, nu e corect să o tratezi în acest fel." Deci, vă amintiţi cazul. Au luat, am uitat câte mii de dolari.

E-72 Şi eu am spus, "Oh, ia-o înapoi, frate Jack."

E-73 El a spus, "Acum, cum o vom face?" Aşa că, am cumpărat locul şi este acolo. Deci, pentru slava şi onoarea lui Dumnezeu. L-am păstrat doi ani, eu şi soţia, ca un cadou din partea bisericii, a oamenilor.

E-74 Şi apoi m-am gândit, "Acest lucru nu pare corect. Eu nu am adus nimic în lumea aceasta şi este sigur că nu voi lua nimic cu mine." Astfel m-am întors şi am repartizat-o, şi am cedat¬o înapoi la tabernacol. Că atunci când voi termina, păi, un alt slujitor al lui Dumnezeu, dacă va exista un mâine, o va folosi atunci. Vedeţi? Aşadar, vă mulţumesc foarte frumos, prieteni. Dumnezeu să vă binecuvânteze, pentru asta.

E-75 Acum, în Iacov, Cartea lui Iacov, al 2-lea capitol, vrem să citim, începând cu versetul 21.

E-76 Şi acum, eu doar cam... Puţin timp de învăţătură, şi apoi vom începe să ne rugăm pentru cei bolnavi cât de repede putem, şi să trecem cât mai mulţi oameni prin acest rând de rugăciune pe cât ne este posibil. Şi haideţi să ne amintim, de asemenea... Nu vreau să o uităm pe sora Anna Jeanne şi pe Fratele Don, şi ceilalţi, eu cred că ei sunt pe undeva în Thailanda. Nu-i aşa? Spre unde? Bangkok, şi-şi câmpurile de misiune. Sunt atât de multe lucruri la care te gândeşti în timpul zilei, pe care vrei să le menţionezi în faţa oamenilor. Apoi, când vi aici, tu-tu nu reuşeşti să te gândeşti la acestea, şi te concentrezi direct la acea lecţie.

E-77 Şi acum, în Iacov aici, al 2-lea capitol. Şi vom începe cu versetul 21 din capitolul 2 din Sfântul Iacov, şi citim o-o parte din Acesta. Versetul 21 din capitolul 2.
Abraham, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe un... altar?
Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte... credinţa a ajuns desăvârşită?
Şi s-a împlinit Scriptura care zice, Abraham a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire: şi el a fost numit Prietenul lui Dumnezeu.

E-78 Acum, subiectul meu în această seară... Şi ţineţi-vă acum Bibliile, căci am câteva Scripturi notate aici. Dacă nu ne lungim prea mult, mă voi referi la multe dintre ele. Subiectul meu este:
Faptele Sunt Credinţa Exprimată. Acum, amintiţi-vă: Faptele Sunt Credinţa Exprimată. Faptele arată că credinţa deja s-a prins, vedeţi. Vedeţi? Acum, noi am ales aceasta din cauză că noi... Eu cred că ne poate ajuta să înţelegem. Acum ascultaţi foarte atenţi, şi vom parcurge asta ca într-o lecţie de şcoală duminicală.

E-79 Aici, Iacov exprimă în învăţătura sa, din Geneza 22:1-9, ceea ce omul a văzut în Abraham.

E-80 Haideţi doar să întoarcem înapoi, am Scripturile puţin însemnate aici. În Geneza, capitolul 22 şi de la versetul 1 la versetul 9.
După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Abraham şi i-a zis, Abram... Abrahame: şi el a răspuns, Iată-mă sunt aici.
Şi i-a zis, Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu Isaac, pe care-l iubeşti, şi du-te în ţara Moria; şi adu-l... ca ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi spune.
Vedeţi, nici măcar nu i-a spus care era acela. Tu doar mergi înainte când Dumnezeu vorbeşte, porneşte drept înainte. Vedeţi?
Şi Abraham s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe un măgar, şi a luat cu el doi dintre oamenii săi tineri, şi pe Isaac fiul său, şi a tăiat lemnele pentru arderea de tot, şi s-a sculat, şi a pornit spre locul... pe care i-l spusese Dumnezeu ... îi spusese.
Şi a treia zi Abraham şi-a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.
Şi Abraham a zis acelor tineri, Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.

E-81 Acum, el avea în minte acum, că se va urca să-şi ucidă fiul, pentru că Dumnezeu i-a spus să o facă. Dar urmăriţi Scriptura aici.
... Eu şi băiatul ne vom duce până acolo şi ne vom închina, şi apoi ne vom întoarce la voi. (El şi băiatul.)
Şi Abraham a luat lemnele şi arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac; şi a luat în mână focul, şi cuţitul; şi ei au mers amândoi... ei împreună.
Şi Isaac a vorbit cu Abraham tatăl său, şi a zis, Tată: şi el a zis, Iată-mă, fiul meu. Şi a spus, Iată focul şi lemnele: dar unde este mielul pentru arderea de tot?
Şi Abraham a zis, Fiule, Dumnezeu însuşi va purta de grijă de un miel pentru arderea de tot: şi au mers amândoi împreună.
Şi au ajuns la locul despre care... îi spusese Dumnezeu; şi Abraham a zidit un altar acolo, a aşezat lemnele în ordine, şi a legat pe fiul său... pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar deasupra lemnelor.
Şi Abraham a întins mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său.
Atunci îngerul DOMNULUI l-a strigat din ceruri şi a zis, Abrahame, Abrahame: şi el a răspuns, Iată-mă.
Şi a zis, Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic: căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întru cât n-ai cruţat pe fiul tău, al tău... pentru mine... pe singurul tău fiu pentru mine. (Ce faptă!)

E-82 Acum, noi aflăm aici că Iacov îl socoteşte neprihănit pe Abraham prin faptele lui.

E-83 Dar acum, în Pavel, în Romani, în Cartea Romani, al 8-lea... capitolul 4, 4:1 la 8. Nu-l voi citi pe tot, ci doar o parte.
Şi ce vom zice dar că a căpătat prin puterea lui, strămoşul nostru Abraham?
Căci dacă Abraham a fost justificat... (Vă amintiţi, am luat cuvântul aseară, "justificat.") ... prin fapte, are cu ce să se laude; dar nu înaintea lui Dumnezeu.
Căci ce zice Scriptura? Abraham l-a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.
Şi celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat.

E-84 Acum-acum, la ce se referă Pavel aici, este ceea ce a văzut Dumnezeu în Abraham.

E-85 Acum haideţi... dacă voi... dacă nu răsfoim prea mult, am merge din nou la Geneza, capitolul 15 şi versetul 6; 15:6, cred că este corect. Vom începe de la al 5-lea.
Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: Uită-te acum spre ceruri, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri: şi i-a zis, Aşa va fi sămânţa ta.
Şi el a crezut pe DOMNUL; iar El i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

E-86 Acum, cei doi oameni care vorbeau despre credinţă: Pavel l-a justificat pe Abraham prin ceea ce a văzut Dumnezeu în Abraham; dar Iacov l-a justificat pe Abraham prin ceea ce a văzut omul în-în Abraham.

E-87 Vedeţi, acum, Iacov a spus, "El este justificat prin faptele sale."

E-88 Pavel a spus, "El este justificat prin credinţă."

E-89 Dar vedeţi, Abraham l-a crezut pe Dumnezeu, asta a văzut Dumnezeu în el; el a crezut Aceasta. Dar apoi, când s-a apucat să acţioneze ca şi cum ar fi fost deja făcut, asta a văzut omul în el.

E-90 Şi la fel este şi în cazul nostru, pentru că faptele noastre exprimă credinţa pe care o avem. Dar dacă ne este frică să acţionăm conform cu ceea ce credem, atunci nu O credem. Vedeţi, voi trebuie să O credeţi.

E-91 Faptele lui Abraham exprimau credinţa pe care o avea în promisiunea lui Dumnezeu. Acum, Abraham, ţineţi minte, avea nouăzeci de ani, sau, o sută de ani, iar Sara avea nouăzeci de ani. Şi acum ei erau la o vârstă foarte înaintată, trecuţi de vârsta fertilă, au fost de mulţi, mulţi ani. Şi au trăit împreună ca soţ şi soţie de când erau tineri, şi nu aveau copii. Dar totuşi, Dumnezeu i-a spus când el avea şaptezeci şi cinci de ani, iar Sarah şaizeci şi cinci: "Veţi avea un copil." Şi el a crezut promisiunea lui Dumnezeu. A crezut-O. Acum, vedeţi, el a pregătit totul pentru acest copil. Vedeţi, asta a văzut Dumnezeu, când el L-a crezut pe Dumnezeu; şi omul a văzut ce a făcut pentru a exprima ce a crezut. (Şi acesta este acelaşi lucru care lucrează în seara aceasta, la fel este cu noi.) I-a fost descoperit. Vedeţi, i-a fost descoperit, aşa că el a crezut aşa, şi se comporta ca şi cum ar fi avut loc deja.

E-92 Acum, haideţi să ne oprim acolo, doar un minut. Uneori înţelegem greşit lucrul acesta. Oamenii au emoţii, şi ei încearcă să lucreze pe emoţii. Aceea nu funcţionează.

E-93 Acum, eu sunt ca Fratele Hierholzer aici, suntem-suntem oameni bătrâni, şi noi am fost în... asta de mult timp, şi am văzut acele pro şi contra, şi-şi totul. Şi rugându-ne pentru cei bolnavi, în întreaga lume, şi văzând dezamăgirile oamenilor, şi văzând "Aleluia" din toate părţile. Atunci, noi învăţăm din toate aceste lucruri. Acum, când, de băieţi, când noi am început să predicăm aceasta, Frate Hierholtzer, cum ai început să înoţi. În primul rând, voi ştiţi, se făcea că ieşeam afară, şi eu mă... Fratele Jack, l-am avut pe Fratele Brown să mă plimbe pe stradă, noapte de noapte, ca să încerc să îmi revin. Stăteam acolo, ca un copil mic, izbind apa, având vedenii, ştiţi. Şi eu stăteam acolo până când Fratele Brown...

E-94 Îmi amintesc o noapte, nu o voi uita niciodată, sus în San Jose sau undeva. El a venit să mă trezească, nu dormisem de câteva zile şi nu ştiam că vorbesc cu omul, dar a spus că i-am spus. Am început să plâng, am spus, "Mă duc acasă." Vedeţi?

E-95 "Păi," a spus el, "nu poţi să te duci acasă. Este-o adunare în desfăşurare jos acolo."

E-96 Am spus, "Ei bine, voi fi gata în câteva minute să mă duc acasă." Vedeţi, doar dincolo, ieşit din minţi, aproape. Vedeţi, eu eram un tânăr atunci.

E-97 Ca atunci când înveţi să înoţi, ştiţi, izbeşti apa şi traversezi piscina, şi "huhhh, huhhh, huhhh, huhhh, am trecut-o!" Acum, după ce înveţi să înoţi, mişcarea este mai graţioasă, şi nu "te oboseşte" atât de mult. Vedeţi, asta e, înveţi cum să o faci; şi scurtezi fiecare colţ şi o faci mai bine, şi asta este mult mai uşor. Vedeţi?

E-98 Un băieţel care nu a mers niciodată, dacă ar încerca să meargă pe acest culoar de aici, ar cădea de multe ori şi ar fi "epuizat" înainte de a ajunge acolo. Dar oricine care ştie să meargă, un atlet, ar merge direct pe acel culoar şi nici măcar nu ar observa că o face. Ei bine, el a avut aceea la început, iată ce este el acum.

E-99 Ei bine, la fel se întâmplă şi cu predicarea vindecării Divine sau orice altceva. Pe măsură ce avansezi, începi să înveţi. Dacă nu înveţi, acolo este ceva greşit. Vedeţi, trebuie să înveţi şi trebuie să înveţi cum să Îl accepţi pe Dumnezeu şi ce înseamnă cu adevărat.

E-100 Noi o permitem, uneori spunem, "Ei bine, tipul ăsta nu a avut suficientă credinţă, tipul ăsta nu a făcut asta şi asta." Există un motiv acolo pentru asta, există un motiv. Uneori este păcat nemărturisit. Ai putea turna un galon de untdelemn pe o persoană şi să strigi până răguşeşti, asta nu l-ar mişca niciodată pe acel diavol. Nu, domnule! Voi trebuie să îl mărturisiţi. Asta face discernământul, spune, "Du-te şi îndreaptă asta, scoate asta la iveală."

E-101 Dar este atât de lent să faci asta, vedeţi. Şi apoi-apoi ceilalţi devin nerăbdători, şi ei spun, "Ah, nu s-a făcut rugăciune pentru mine." Dar noi vrem să găsim o cale acum, că... ce are loc, adevărata bază a vindecării Divine.

E-102 Acum, un dar, aşa cum am spus aseară, "Un dar este minunat, dar nu poţi să-ţi bazezi destinaţia Eternă pe daruri." Nu puteţi ajunge la un lucru major pe un lucru minor, iar un¬un dar este un lucru minor. Şi Satan poate imita orice dar pe care îl are Dumnezeu, poate face ceva exact la fel, vedeţi, exact. De aceea, noi trebuie să fim atenţi la asta.

E-103 Aşa cum uneori mă exprim despre strigare; eu am văzut demoni strigând. Aha. Să vorbeşti în limbi, am văzut demoni vorbind în limbi. Sigur, el Îl imită. Nu este un autentic, dar Îl imită, vedeţi, face să pară că este real. Şi oamenii uneori, care nu cunosc diferenţa, consideră asta ca "real" când nu este real.

E-104 Şi acelaşi lucru îl fac şi cu privire la vindecarea Divină. Se gândesc, "Ei bine, este un hocus-pocus, sau ceva de genul acesta." Nu este. Este o credinţă autentică, necontaminată în ceea ce Dumnezeu a spus că este Adevărul. Şi asta ancorează! Şi când se ancorează, nimic nu o va putea mişca. Va rămâne acolo. Şi, prin urmare, pe scurt, ...

E-105 Acum, credinţa este "o descoperire de la Dumnezeu." Acum, credinţa este o descoperire. Acolo vreau să rămânem, acolo, doar un moment. Este o descoperire. El v-a descoperit-o prin harul Său. Nu este nimic din ceea ce aţi făcut. Nu v-aţi străduit singuri să ajungeţi la credinţă. Dacă ai vreodată credinţă, aceasta ţi-a fost dată prin harul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu ţi-o descoperă, aşadar credinţa este o descoperire. Şi întreaga Biserică a lui Dumnezeu este zidită pe descoperire.

E-106 Un slujitor Baptist mi-a spus, nu de mult, a spus, "Eu chiar nu pot accepta descoperirea."

E-107 I-am spus, "Atunci nu poţi accepta Biblia. Nu poţi accepta pe Cristos, pentru că El este Descoperirea lui Dumnezeu. El este Dumnezeu descoperit în trup." Astfel, întreaga Biserică este zidită pe descoperire Divină.

E-108 Isus i-a spus ( cred că a fost Petru) ... a spus, "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?"

E-109 El stătea de vorbă cu ucenicii Lui. "Şi unii au spus, 'Tu eşti Ilie,' şi 'Moise,' sau 'Unul dintre profeţi,' şi 'Ieremia."'

E-110 El a spus, "Dar cine spuneţi voi?"

E-111 El a spus, "Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu."

E-112 Acum, biserica Romano-Catolică spune, "El vorbea lui Petru, 'Pe această piatră voi zidi Biserica Mea."'

E-113 Protestanţii au spus, "El o zidea pe El însuşi."

E-114 Acum, ei ar putea avea dreptate. Dar, pentru mine, amândouă sunt greşite. A fost pe descoperirea spirituală a Cine era El. "Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, Petru. Ci Tatăl Meu, care este în Ceruri, ţi-a descoperit lucrul acesta. Şi pe această piatră," descoperirea Cine este El; pe descoperirea că: El este Cuvântul, în întregime. "Pe această piatră Voi zidi Biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu O pot birui." A arătat că porţile iadului vor fi împotriva Acesteia.

E-115 Abel, prin credinţă, descoperire, (nu era scrisă Biblia în acele zile), prin... Abel, prin credinţă, a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât cea a lui Cain. Despre care Dumnezeu a mărturisit, "El era neprihănit." Cum? Prin credinţă. Cum? Prin descoperire! Prin descoperire, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună, pentru căi s-a descoperit că nu erau roadele câmpului, ci era sângele.

E-116 De aceea unii oameni pot să creadă Asta, iar alţii nu O pot crede, unii încearcă să se prefacă, că O cred.

E-117 Într-o audienţă de oameni, unde se face un rând de rugăciune, veţi găsi unii... şi toţi erau oameni buni, vom spune. Sunt unii care încearcă tare să O creadă, încercând să se prelucreze ei înşişi în Aceasta. Unii pur şi simplu nu pot să o facă deloc. Iar alţii, este doar prin har, pur şi simplu le este dat. Acum, iată diferenţa. Vedeţi? Asta o face. Aceasta este adevărata descoperire, pentru că credinţa este o descoperire de la Dumnezeu. Trebuie să fie descoperită mai întâi.

E-118 Isus a exprimat clar acest lucru când a spus, "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage mai întâi Tatăl Meu, sau Mă descoperă lui mai întâi." Ar trebui să citiţi asta. Este Sfântul Iacov, sau, Sfântul Ioan 6:44 şi până la 46. Ei nu ştiau Cine era EL Credeau că este doar un om obişnuit. Credeau că El este doar, aşa cum cred oamenii astăzi, un profet. El era un profet, El era un Om obişnuit, dar acolo era mai mult decât atât.

E-119 Exact ca aseară, vorbind... Când veţi primi cartea, veţi vedea poate o mică confuzie în ceea ce am spus, "Cele două cărţi ale Vieţii." Este aceeaşi Carte, dar una dintre ele este naşterea voastră naturală, cealaltă este naşterea voastră spirituală. Una conduce la cealaltă, ca şi un pai de grâu. Ei bine, acum, vorbiţi despre mine, vorbiţi de mine ca persoană vie. Dar este o parte din mine aici, este acea persoană, care trebuie să piară. Aceea este Cartea din care iese numele. Dar cel Etern, cel Predestinat, cel Ales, numele niciodată nu poate ieşii de acolo pentru că acela a fost întotdeauna în Aceasta. Nu poate fi scos niciodată. Veţi observa asta în carte, pentru a vă scuti de confuzie. Veţi găsi în acest fel. Pentru că, eu cred, Fratele Vayle, care a introdus gramatica corectă pentru asta, mi-a amintit de asta astăzi. Am spus, "Aşa este."

E-120 Baptiştii cred că există două cărţi separate. Şi într-un fel sunt două cărţi separate, iar în alt fel nu sunt două cărţi separate. Eu sunt două persoane separate... Sunt trup şi suflet şi spirit, trei persoane separate, dar sunt... doar una mă face ca fiinţă.

E-121 Există doar o singură Carte a Vieţii reală. La fel cum a existat un germen de-de grâu care a urcat prin tulpină şi a mers prin spic, şi a trecut prin coajă, şi a intrat în grâu; pe tot drumul de acolo, spuneţi, "Acum, acela este un grâu acolo." Nu este grâul, este tulpina, dar laolaltă este grâul. Vedeţi, este grâul pentru că este toată o singură tulpină, dar despre grâu este la ce vă referiţi, bobul de la capătul lui. Celelalte erau purtătoare, trebuie să piară. Şi acela este acel-acel loc ce sună ca şi cum s-ar putea să-ţi fie şters numele din Cartea Vieţii Mielului, şi în celălalt loc nu poţi face asta. Deci, iată unde este. Totul este în acea mare descoperire de acolo, care a fost făcută cunoscută în timpul celor Şapte Peceţi. De ce este aşa, cum se face că unii oameni nu pot crede Asta?

E-122 Isus a spus că "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage mai întâi Tatăl Meu. Şi toţi acei pe care Tatăl Mi i-a dat, vor veni la Mine." Nimeni nu poate înţelege Cine este El, sau cum este Asta, dacă nu vă este descoperit prin descoperirea lui Dumnezeu. Şi apoi credinţa în aceea, voi acţionaţi conform cu aceasta. Vedeţi? Aici vedem în mod clar că Dumnezeu este descoperit în Isus, şi numai cei care au fost rânduiţi mai dinainte să vadă asta, o vor vedea. Fiţi siguri să citiţi această Scriptură, eu am omis-o atunci, din Sfântul Ioan 6:44 la 46. Am omis-o pentru că mă gândeam că poate nu vom avea... poate suficient timp să parcurgem, pentru că acel ceas acolo sus continuă să meargă înainte.

E-123 Şi astfel, noi... Observaţi, "Nimeni, nimeni nu poate veni, numai dacă îl atrage Tatăl Meu mai întâi. Şi toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni." Ei Îl vor recunoaşte. Nici un alt om nu poate face asta, nici o altă persoană, indiferent cât de bun, cine eşti, Asta trebuie să-ţi fie descoperit. Atunci tu vezi Cine este Isus Cristos.

E-124 Acum, aici, planul predestinat este la vederea tuturor. La fel ca şi o altă sămânţă, Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânţă şi trebuie să aibă pământul pregătit mai dinainte. Dacă ai semăna sămânţă, doar aruncând-o afară acolo pe pământ, nu ar ajuta la nimic, păsările o vor culege. Dacă o arunci printre scaieţi şi spini, se va înăbuşi destul de repede. Pilda lui Isus a spus aşa. Deci, pământul trebuie pregătit mai întâi. Aşadar, Dumnezeu, în harul suveran, pregăteşte mai întâi inima. El te-a pregătit înainte de întemeierea lumii, ca să-L primeşti în această epocă. El te¬a cunoscut dinainte, prin cunoaşterea Sa mai dinainte, şi te-a rânduit la Viaţa Eternă. El te-a cunoscut, de aceea te-a pregătit.

E-125 Iată motivul pentru care aţi ieşit afară din aceste lucruri, şi aţi intrat în ceea ce sunteţi acum. Dumnezeu era Cel care v-a condus la locul în care El a rânduit ca voi să fiţi. Este... sau dacă-dacă-dacă acest pământ nu este pregătit dinainte, nu poate creşte. Acesta este motivul, sămânţa credinţei, când tu predici credinţa, vezi discernământul Domnului, şi vezi ce are loc, şi toate darurile Bibliei lucrând. Oamenii se prelucrează singuri, "Oh, aleluia, eu O cred," şi vin, şi se trezesc dezamăgiţi. Vedeţi, pământul trebuie să fie rânduit mai dinainte. Şi voi ştiţi când Acesta îl izbeşte.

E-126 Ca şi vulturaşul meu, noaptea trecută. El a ştiut când a auzit strigătul acelei mame vultur, "este o mare diferenţă între acesta şi cotcodăcitul găinii." Vedeţi, pentru că el era un vultur încă din ou. Nu... el nu a fost făcut vultur chiar atunci, el a fost întotdeauna un vultur. Şi un Creştin a fost dintotdeauna! Acesta este motivul, divorţul, când aţi divorţat, pentru că aţi fost prinşi în capcană în asta, vedeţi, de primii voştri părinţi, Adam şi Eva. Tu devii un păcătos prin natură. Nu ai vrut să fii, dar acum ai auzit Evanghelia, şi "credinţa vine prin auzire," descoperirea vine prin auzire. Există ceva mic înlăuntrul tău.

E-127 Un alt om care stă chiar lângă voi, va spune, "Ah, eu nu cred în lucrurile astea. Nonsens! Eu nu cred asta. Fleacuri!"

E-128 Aşa cum au făcut în Ziua Cincizecimii, au râs şi au spus, "Aceşti oameni sunt plini de vin nou." Ei ştiu că a fost... A fost un lucru mare pentru cei cărora li se întâmpla. De ce? Era Dumnezeu care Se descoperea persoanelor. În timp ce alţii râdeau, aceştia se bucurau. Era o descoperire individuală, care este credinţa; credinţa care se descoperă. Dacă nu era credinţă, atunci ei nici măcar nu ar fi fost acolo. Era credinţă.

E-129 Doar că seminţele trebuie să aibă pământul pregătit întâi. "De aceea, pe toţi cei pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat. Toţi pe care El i-a chemat... Toţi pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a predestinat." Dacă vreţi să citiţi asta, Romani 8:28-34 şi, de asemenea, Efeseni 1:1-5. Vedeţi, toţi cei pe care El i-a cunoscut mai dinainte, El i-a chemat. Pe toţi cei pe care El i-a chemat, El i-a justificat. Şi pe toţi cei pe care El i-a justificat, El i-a şi glorificat. Nu este nimic în afara ordinii. Noi credem că este, dar urmăriţi în Scripturi. Se întâmplă întocmai aşa cum a spus Cuvântul lui Dumnezeu că va fi. Noi vedem că Mesajul este respins, astăzi. Nu este asta exact ceea ce a spus Scriptura că vor face? Sigur, toate aceste lucruri sunt rânduite de Dumnezeu.

E-130 Oh, ar trebui să vă facă să umblaţi fericiţi. Asta este problema cu noi astăzi, aşa mare diferenţă faţă de Creştinii din vechime. Când descoperirea reală, adevărată, a lui Isus Cristos fiind Emanuel, a locuit în inimile acelor oameni, ei erau oameni duri. Dar astăzi suntem mângâiaţi de denominaţiuni, cu, ,,Oh, vă spun eu, ei nu au Descoperirea. Veniţi aici." Voi depindeţi de descoperirea lor. Dacă descoperirea lor nu este conform cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci este greşită; a mea sau a oricui altcuiva, iată unde vine confruntarea. Cuvântul lui Dumnezeu spune care este corect şi care este greşit!

E-131 Orice sămânţă trebuie să aibă pământul ei, bineînţeles. "De aceea, pe toţi care El i-a cunoscut mai dinainte..." Vedeţi, El ştia deja ce urma să se întâmple. Observaţi, Isus a spus din nou, despre Sămânţă, "Unele au căzut pe pietre, altele în pământ amestecat." Vedeţi, acolo pe unde există spini, scaieţi, şi orice altceva, Aceasta nu ar putea creşte. Iar altele pe pământ bun, pământ bun, sol bun, care a fost pregătit, deja pregătit.

E-132 Fiecare om aici afară, este ca un pui, se uită peste tot, încercând să găsească. El dă de asta, dă de aceea, dar după un timp vine un Strigăt brusc din Cer. El Îl recunoaşte imediat, "Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu!" Vedeţi, Îl cunoaşte pentru că există ceva în inima lui care i-a fost spus, i-a fost descoperit despre Acesta.

E-133 Observaţi, profetul Isaia a spus, "O fecioară va rămâne însărcinată." Ce expresie ciudată. Cum ar putea un-un om sănătos la cap să spună asta? Niciodată nu a mai fost o fecioară care să zămislească. "O fecioară va zămisli!" Acum, el nu s-a îngrijorat să O spună, doar a spus-O. Cum va face ea asta? Ei bine, asta nu e treaba lui! El... Trebuie doar să spună ceea ce Dumnezeu a spus că va face. Dumnezeu i-a descoperit asta lui, i-a arătat vedenia; i-a descoperit-o şi a fost corectă.

E-134 Exact acelaşi Dumnezeu care mi-a spus că acel bebeluşi se va naşte din acel om care nu putea să aibă copilul, sau să aibă o fată. Ca şi alţii şi alte lucruri, cum sună ciudat când doctorul spune, "Nu se poate întâmpla!"

E-135 Dar când Dumnezeu spune, "Se va întâmpla," depinde de ce fel de cuvânt cade înăuntru. Amintiţi-vă, profetul s-a ridicat acolo şi Cuvântul Său a mers înainte.

E-136 Ca şi Dumnezeu, în Geneza 1, El a spus, "Să fie lumină. Să fie aceasta. Să fie aceea." A creat omul după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu El i-a creat, bărbat şi femeie, şi încă nu era nimic pe pământ. Apoi, aflăm în Geneza 2, aici, El l-a făcut pe om după chipul Său. Nu era niciun om care să lucreze pământul, după restul creaţiei. Ce a fost? Sunt Cuvintele Lui, El le rostea. Şi când El a vorbit, El a spus, "Să fie lumină." S-ar putea să nu fi fost lumină timp de opt sute de ani după aceea, s-ar putea să nu fi fost lumină, dar El a spus-O! Şi din moment ce El a spus-O, "Să fie un palmier. Să fie un stejar. Să fie aceasta," seminţele acelea se formau jos, sub acea apă. Aşa este. Şi în sezonul, în timpul, în sezonul ei, a rodit! Nu poate eşua; este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta chiar nu poate eşua. A fost exprimat.

E-137 Acum, într-o zi, Dumnezeu a vorbit cu omul, faţă în faţă. Dar în timpul lui Moise, când cădea focul, ei au spus, "Lasă-l pe Dumnezeu... Lasă-l pe Moise să vorbească; nu pe Dumnezeu, am putea pieri."

E-138 De aceea, El a spus, "Nu le voi mai vorbi în felul acela. Le voi ridica un profet." Aşa a fost întotdeauna sistemul lui Dumnezeu.

E-139 Acum, iată un profet care se ridică; acum, el este sub inspiraţie; nu se gândeşte la intelectul lui, "Acum, staţi puţin. Dacă aş spune asta, ei bine, ştiţi, oamenii ar crede că sunt nebun." Vedeţi, acesta este intelectul lui; acolo el îl ascultă pe Satan, la fel cum a făcut Eva.

E-140 Şi atâta timp cât doctorul spune asta, "Nu poţi trăi. Nu te poţi însănătoşi. Nu poţi face asta sau cealaltă." Atâta timp cât asculţi asta, acea Sămânţă nu va cădea niciodată în acel fel de pământ şi nu va ajuta la nimic. Nu poate. Dar când ceva smulge toate acelea, şi Aceasta cade în acel pământ pregătit, acolo nu există nimic care să O poată smulge afară.

E-141 Acum, indiferent cât timp va dura, se va întâmpla. Acum, El a spus, "O fecioară va rămâne însărcinată." Ştiaţi că au trecut opt sute de ani până când s-a întâmplat asta? Dumnezeu a cunoscut mai dinainte femeia, cine va fi ea, care era numele ei, unde va cădea acea Sămânţă. Credeţi voi asta? Sigur, El a ştiut! Şi dintr-un pântece la propriu avea să iasă această mare minune. Dumnezeu ştia despre asta, El doar a descoperit-o profetului Său care era credincios şi spunea Cuvântul. Fără să se gândească măcar ce însemna, el doar L-a spus. El nu a încercat niciodată să-L înţeleagă.

E-142 Dacă încercaţi să raţionaţi... Ce s-ar întâmpla dacă acest om, această femeie, sau acest om care se află aici, sau cineva ar încerca să raţioneze, "Acum, am fost infirm toţi aceşti ani. Doctorul spune, 'Nu este posibilă nici o şansă'"? Ei bine, s-ar putea să nu existe, din câte ştie el, şi asta este adevărat.

E-143 Dar dacă ceva poate smulge acele buruieni, dacă Dumnezeu prin harul Său; nu predicatorul, nu altcineva. Ci Dumnezeu poate pune în inima ta o descoperire, că, "Voi fi bine," nu există nimic care să te ţină şezut acolo. Nu există nimic care să te ţină acolo, vei fi bine! Dar până când aceea se întâmplă, tu vei sta chiar acolo unde doctorul zice că vei sta; până când are loc aceea. Trebuie să fie descoperit. Harul lui Dumnezeu este cel care o descoperă.

E-144 Acum, observaţi, Dumnezeu ştia la ce femeie va veni Acesta. Observaţi Isaia, nu era nici o îndoială. Isaia nu a spus, "Stai puţin, Doamne! Haide... Aşteaptă doar un minut! Ce mi-ai spus, 'O fecioară va rămâne însărcinată'? Ei bine, acum, acum aşteaptă, Tată, acolo-acolo-acolo nu s-a mai făcut niciodată aşa ceva."

E-145 El nu a ezitat, el doar a spus, "O fecioară va rămâne însărcinată!" Exact.

E-146 Observaţi-o pe Maria: "Acum, acum Doamne, stai puţin. Ştii, eu-eu nu am cunoscut niciodată un bărbat. Asta este imposibil! Aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată! Ohhh, oh, nu, aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată. Cum o să am acest bebeluş? Nu cunosc niciun bărbat, aşa că nu se poate întâmpla! Uh, Îngerule, doar te înşeli. Am o iluzie optică. Ştii, biserica mea spune, 'Aceste zile au trecut."' Nah! Nu ar fi căzut niciodată într-un loc ca acela. Maria nu a pus niciodată la îndoială.

E-147 Ea a spus, "Cum se poate aşa ceva? Eu nu cunosc bărbat."

E-148 El a spus, "Duhul Sfânt te va umbri. Aşa se va întâmpla."

E-149 Ea a spus, "Iată, roaba Domnului!" Nicio îndoială!

E-150 Vedeţi, Isaia, când Dumnezeu a produs Cuvântul prin gând (descoperire) în inima lui Isaia, A căzut pe pământul potrivit, era un profet. Acelui profet nu i-a păsat de înţelepciunea vreunui om. Nu i-a păsat de intelectul nimănui. Nu i-a păsat de persoana nimănui. El era un canal dedicat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu vorbea şi el spunea. Asta-i tot. Fie că a durut, fie că nu; fie că suna nebuneşte, fie că nu suna nebuneşte; nu conta pentru el. Acela era Dumnezeu, nu omul.

E-151 Şi când acel Cuvânt a ieşit, Acesta acum devine o Sămânţă, Ea trebuie să cadă undeva. Dacă Dumnezeu a spus-O, trebuie să existe undeva un pântece în care Să cadă. Aşa cum a spus El, "Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. Dacă spuneţi acestui munte, 'Mută-te,' şi nu vă îndoiţi în inima voastră, puteţi avea ceea ce aţi spus." Vedeţi, trebuie să existe un loc care să fie corect!

E-152 Observaţi! Acum, aflăm că Isaia aici L-a rostit.

E-153 Fecioara Maria, de îndată ce... Pământul era deja arat. Ea era o fecioară. Ea nu a 'umblat de la unul la altul." Pământul a fost deja pregătit, sau predestinat prin cunoaşterea mai dinainte a lui Dumnezeu.

E-154 A şi zis că, 'Era fecioară." Chiar atunci Dumnezeu ştia care va fi numele ei. Căci numele ei era în Cartea Vieţii din Ceruri.

E-155 Apoi, a fost adeverit. Omul atunci (pentru om) a văzut expresia Acestuia prin fapte, când era deja îndeplinit. Acum privim înapoi şi spunem, 'Sigur, S-a îndeplinit," căci vedem lucrările care au fost făcute.

E-156 Faptele lui Noe au exprimat pentru om, ceea ce era credinţa lui în făgăduinţa lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu l-a întâlnit pe Noe, şi El a zis, 'Noe, va ploua. Voi distruge tot pământul cu apă." Acum, nu a plouat niciodată, asta e imposibilitatea. Ei bine, acum, Noe a luat... I-a spus, 'Pregăteşte o corabie cu dimensiunile despre care îţi voi spune." Şi el fiind tâmplar, şi s¬a apucat de lucru şi a luat toporul lui de dulgher, şi fiecare lucru ca să taie scândurile, şi să-l fixeze acolo cu lemn de salcâm şi a pus smoală în ea aşa cum a spus El. Şi vă imaginaţi ce gândeau oamenii despre acel om?

E-157 Ei au spus, 'Omul acela este chiar nebun, pentru că spune că, 'Va aduce apă din ceruri,' şi nu este apă acolo sus." Dar, vedeţi, Noe nu se gândea la asta. Faptele lui exprimau oamenilor care era credinţa lui şi ce a spus Dumnezeu că va avea loc.

E-158 Acesta este motivul pentru care Creştinul autentic se separă de orice altceva în afară de Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce cred oamenii, de ceea ce spune oricine altcineva. Este separat pentru că... Nu doar spune asta; dacă da, nu va trece mult timp până când faptele lui vor fi aduse la cunoştinţă. Va cădea înapoi şi va aluneca încoace şi se va alătura la asta şi la asta. Şi va începe... El va-el va arăta ce este. Dar dacă el este un veritabil, dacă Cuvântul lui Dumnezeu s-a aşezat în el, atunci Acela va rodi soiul Lui, veţi vedea omul acela pregătindu¬se pentru acea oră mare. Vedeţi, aşa a făcut Noe.

E-159 Moise, cu un toiag în mână, a venit să ia poporul de la Faraon. Acum, v-aţi putea imagina... Moise, Biblia spune că a fost învăţat în toată înţelepciunea Egiptenilor. Era deştept, putea să-i înveţe lucrurile lor intelectuale. El a fost învăţat în toată înţelepciunea lor. Nu avea nevoie să se pună la punct cu educaţia lui. Acum, doar gândiţi-vă la un om acolo în pustiu, cu toată această educaţie, şi apoi Dumnezeu i s-a arătat şi i-a spus, "Moise, ia acest toiag în mână şi coboară-te acolo în Egipt, şi scoate-i pe copiii Mei cu această bâtă pe care o ai în mână. Vei învinge întregul lucru cu această bâtă."

E-160 Acum, ce ar fi fost dacă Moise ar fi spus, "Domnule, doar o clipă, am crezut că vorbesc cu o Fiinţă inteligentă, acest mare 'EU SUNT' pe care Tu spui că Tu eşti. Acum, cum în lumea asta aş putea lua această bâtă mică, veche şi strâmbă pe care o am aici în mână, şi să biruiesc o armată de milioane de oameni, înarmaţi cu suliţe, luptători? Şi eu nu sunt un luptător, eu sunt un păstor. Cum aş putea vreodată să fac asta?"

E-161 Nu a fost nici o întrebare! De ce? De ce? Pământul din inima lui! El era o persoană predestinată. "Darurile şi chemările sunt fără pocăinţă." Dumnezeu i-a spus lui Abraham că El va face aceea, şi acolo era pământul pregătit.

E-162 Şi Moise a luat acest toiag şi s-a coborât acolo şi a scos acea naţiune afară dintr-o naţiune. Când a venit cu un toiag în mână şi i-a spus lui Faraon, "Lasă-i să plece!" Faraon a văzut în Moise faptele, că a avut credinţă în ceea ce avea de gând să facă sau încerca să facă. El a avut credinţă în promisiunea Dumnezeului care a făcut promisiunea, el s-a pogorât să o cucerească. Nici un alt om nu ar fi făcut asta, şi nici un alt om nu ar fi putut să o facă, el a fost rânduit să o facă. Dumnezeu, mai dinainte, i-a spus lui Abraham că exact asta se va întâmpla. Şi când s-a apropiat vremea făgăduinţei, s-a născut un băieţel, un copil frumos. Şi părinţii, Amram şi Iochebed, nu s-au temut de poruncile împăratului. Vedeţi, acolo era ceva, pământul era deja pregătit.

E-163 O Dumnezeule, eu sper că vorbesc la un pământ pregătit, în seara aceasta! Dacă Sămânţa poate să cadă în locul potrivit, şi va fi ce-... Dacă nu este, nu se va întâmpla.

E-164 Este acelaşi lucru. "Păi," voi spuneţi, "Frate Branham, asta cumva o ia de la noi." Dacă este aşa, o ia şi de la Creştinism. Vedeţi, voi puteţi să imitaţi orice. Dar dacă ... Dacă într-adevăr cade în, Cuvântul lui Dumnezeu cade în pământul potrivit, va produce soiul Său. Trebuie să o facă, pentru că este o Sămânţă.

E-165 Noe... Moise, faptele sale au exprimat credinţa în făgăduinţa Dumnezeului în care credea. Faraon, omul, putea să vadă ceea ce... nu... el nu putea să înţeleagă cum avea Moise de gând să o facă, dar ştia că Moise credea în ceea ce vorbea altfel nu ar fi stat acolo în palat cu un toiag în mână. A spus, "Cu acest toiag, îi voi lua de la tine." Un om bătrân de optzeci de ani, nu un atlet; un om bătrân, cu umerii aplecaţi şi cu mustăţi care îi atârnau până la, probabil, talie; păr cărunt, dacă avea păr. Şi acolo, cu acel toiag în mână, spunând, "'Am să-i scot afară, lasă poporul să plece,' AŞA VORBEŞTE DOMNUL. Şi dacă nu o faci, Dumnezeu te va judeca." Amin! De ce? Asta e, vedeţi, el, se temea el? Păi, o singură săgeată, o singură suliţă, orice altceva ar fi pus capăt la asta. El a fost neînfricat! Ştia exact unde se afla; a spus, "Dumnezeu te va lovi, Faraon." Da, domnule.

E-166 Pentru că Dumnezeu i-a spus, "Tu vei veni din nou la acest munte," şi el ştia că se va duce acolo.

E-167 Aleluia! Ştim şi noi unde mergem, la sfârşitul acestei călătorii. Dumnezeu a promis! Există o Ţară dincolo de râu. Fii neînfricat în mărturia ta. Amin. Dacă vă este descoperit, voi sunteţi neînfricaţi. Vouă nu vă pasă dacă toată lumea... ce spun ei; voi sunteţi neînfricaţi. Când ţi se descoperă, că "Acesta este Adevărul care vine de la Dumnezeu," atunci vei fi neînfricat. Dacă nu, nu poţi fi.

E-168 David, cu o praştie de păstor, a exprimat întregii armate Israelite, credinţa pe care o avea în Dumnezeul lor. Acum, acolo era Goliat de cealaltă parte, şi el stătea acolo şi s-a lăudat. De multe ori mai mare decât David, el avea degete de patrusprezece ţoli. Şi era un mamut, un tip mare, uriaşul Filistean. Şi aici era David, cel mai mic, era chiar prea mic pentru a fi în oştire; prea pitic, ei nu-l puteau folosi. Deci, fraţii lui erau acolo în oştire. Şi, apoi, Goliat se lăuda.

E-169 Dar David, acum ţineţi minte, i-a fost descoperit lui David. El s-a gândit, "Iată oştirile Dumnezeului celui viu, care stau în propria lor ţară, şi acolo este un Filistean lăudăros netăiat împrejur afară acolo." Îl vom numi "cancer" în seara aceasta, îl vom numi "paralitic."

E-110 Păi, David nu era nici un fel de adversar pentru el, cu nici un fel de armă; nu era un adversar. Umerii acelui om erau de probabil zece, doisprezece picioare transversal; el era probabil în picioare stând de patrusprezece, cincisprezece picioare înălţime. O suliţă ca un ac de ţesător, probabil, în lungime de douăzeci de picioare, lama de pe ea având poate patru picioare lăţime.

E-171 Şi un mic David care stătea acolo cu o bucată mică de piele, de capră sau de oaie, cu două bucăţi de sfoară legate de ea. Dar i-a fost descoperit! Descoperirea l-a atins! Amin! El a spus, "Dumnezeul care m-a izbăvit din labele ursului, care m-a izbăvit din labele leului, cu atât mai mult mi-l va da pe acel Filistean netăiat împrejur în mâna mea!"

E-172 Fraţii lui, mult mai în măsură să o facă. Saul, cu un cap şi umerii mai mare de cât oştirea lui. Dar, vedeţi, nu le-a fost descoperit lor. Amin. Iată: ei credeau că se poate face, ei credeau că Dumnezeu poate face acest lucru, dar nu le-a fost descoperit lor; dar i s-a descoperit lui David. Acum, iată diferenţa, chiar aici. Dacă ţi se descoperă în mod absolut că Dumnezeu te va vindeca, o vei-o vei primi. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Tu vei primi... Nu mă interesează ce este în neregulă cu tine, care sunt şansele, poate fi mai rău decât David şi Goliat. Dar dacă îţi este descoperit!

E-173 Şi observaţi că, atunci când este descoperit, David a devenit neînfricat. El a spus, "Astăzi îţi voi tăia capul!" Amin. Acesta este Dumnezeul nostru. Prin har, în acel moment crucial în care trebuiau luate decizii, acelaşi Dumnezeu care a produs harul în acea zi şi a lăsat să cadă acea sămânţă de credinţă în acel băieţel aplecat de umeri, fiind în inima lui; acelaşi Dumnezeu, în acest moment crucial, ar putea să o ia pe acea femeie din scaunul cu rotile; acel bărbat; această femeie de aici; copilul; ... ? ... Acel mic grăunte de credinţă vă este descoperit, atunci nu mă interesează cât timp durează.

E-174 Acum observaţi uriaşul, de partea cealaltă, nu a crezut asta; nici cancerul nu va crede. El a râs, a spus, "Sunt eu un câine? Îl trimiţi pe copilul acesta aici să se lupte cu mine?" A spus, "Te voi ridica, în vârful suliţei mele, şi voi lăsa păsările să-ţi mănânce carnea." Păi, el avea toate... toate, totul de partea lui.

E-175 Dar, vedeţi, asta nu l-a clătinat deloc pe David. De ce? I-a fost descoperit. Avea credinţă în ceea ce făcea. El ştia că o va face. Şi a făcut-o, pentru că i-a fost descoperit şi el ştia unde stătea.

E-176 Şi dacă Dumnezeu ar fi spus doar asta, chiar jos în inima voastră în seara asta, ar fi spus, "Tu nu vei mai sta întins în acel pat. Tu nu vei mai fi aşezat în acel scaun. Tu vei fi sănătos," acolo nu va fi nimic care să vă schimbe mintea în legătură cu asta.

E-177 Dar până când nu se va întâmpla asta, orice predicator din lume ar putea să se roage, ... Nu spun că nu v-ar ajuta; v-ar ajuta, v-ar încuraja. Dar până când acea credinţă... Vedeţi, puterea de vindecare este în voi. Nu vine de la predicator. Ea vine la voi prin descoperire, prin credinţă. "Nu prin putere, nu prin tărie, ci prin Duhul Meu," spune Domnul. "Duhul Meu, prin har, vă descoperă acest lucru." Şi nu există nimic ce o poate lua. Prin credinţă, descoperire! Apoi, David, ca să-şi dovedească faptele, ...

E-178 Acum, unii dintre ei au spus, "Ştiu că eşti rău." Fratele său a spus, "Ai venit aici ca să vezi lupta. Acum, du-te înapoi acolo unde erau acele oi."

E-179 El a spus, "Lasă-mă să vorbesc cu Saul, generalul." Vedeţi?

E-180 Şi Saul a spus, "Acum, fiule, îţi admir curajul, dar, vezi tu, nu eşti decât un tinerel. Iar el este un războinic din tinereţe, nu te poţi compara cu el."

E-181 El a spus, "Am îngrijit oile tatălui meu, ..." El putea să se bazeze pe ceva! Amin. O, frate! Şi Dumnezeul care ţi-a mântuit sufletul, nu poate El să-ţi vindece şi trupul? Este chiar acelaşi, care ţi-a descoperit, El este Vindecătorul tău aşa cum a fost Mântuitorul tău. Vedeţi? Dar trebuie să fie descoperit mai întâi, asta e diferenţa. El a avut ceva pe ce să-şi bazeze credinţa.

E-182 A spus, "Acum, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată."

E-183 Dar a spus, "Acelaşi Dumnezeu care m-a scăpat din labele leului, mă va scăpa şi de Filisteanul acela netăiat împrejur."
"De unde ştii, David?"
"Eu cred asta."
"De ce?"
"Mi-a fost descoperit." Şi el a spus...

E-184 El ştia despre ce vorbeşte. Pentru că atunci când uriaşul a spus, "Te voi da hrană păsărilor"; el a spus "Eu îţi voi tăia capul jos." Iată diferenţa, vedeţi. Şi el a făcut-o!

E-185 Samson, prins afară într-o zi (pe neaşteptate) într-o preerie, şi iată că vin o mie de Filisteni asupra lui. Şi s-a uitat în jos la pământ, şi acolo era unde a murit un catâr, şi el a ridicat falca veche, osul de falcă, cât de uscat putea fi, şi a luat-o după Filistenii aceia, lovindu-i în cap cu această falcă veche şi uscată de catâr, şi din câte ştiu, nu a căzut nici un dinte din aceasta. Şi coifurile Filistenilor erau probabil groase de un ţol (pentru că se băteau între ei cu bâte de război în acele zile), pentru a evita ca un om să-i lovească în cap. Dar el a luat falca acelui catâr şi a bătut o mie de Filisteni, şi fără ca falca să se rupă. El doar a continuat să-i bată, aşa, cum se apropiau. Aşa că, restul au fugit spre stânci, vedeţi, scăpau de el. De ce? El a crezut! Uneori... Sigur.

E-186 Vreau să vă spun ceva acum. Lucraţi pe acea pulsaţie, la acel impuls de moment, aşa cum a făcut Iosua, cum a făcut Maria Magdalena, toţi aceia. Chiar în acel moment în care vi se descoperă ceva, prindeţi-vă de aceea. Ţineţi-vă de aceea, acel impuls de moment.

E-187 Da, i-a fost descoperit. El s-a dus să înfrunte aceste mii de Filisteni. Acum, ce credeţi când acei Filisteni au spus, "Acum, priviţi, iată că vine, acel prichindel; în primul rând, este înalt doar cam de patru picioare şi jumătate; cu şapte bucle mici atârnându-i pe spate, ca micuţul fătălău al mamei, vedeţi; vine acolo cu o falcă de catâr. Şi uitaţi-vă la noi, ce oştire mare suntem! Nu-i asta ridicol?" Dar ce făcea el? El exprima acelor Filisteni ceea ce îi fusese descoperit de Dumnezeu. A luat falca şi a pornit, pentru că asta i-a pus El în mână; El a pus asta în mână lui, aşa credea el: că putea să o facă! Şi, făcând acest lucru, el exprima acelor Filisteni ceea ce Dumnezeu i-a pus în inimă să facă.

E-188 Ioan Botezătorul şi-a exprimat credinţa lui prin faptele lui şi când a spus "În mijlocul vostru stă Unul acum." Doar gândiţi¬vă la aceea. Sfântul Ioan, eu am Scriptura, Sfântul Ioan 1:26, vedeţi. El a zis...

E-189 Ei au zis, "Tu spui, 'Că vine Mesia'? Păi," a spus, "omule, ce¬i cu tine? Noi Îl aşteptăm de patru mii de ani."

E-190 El a spus, "El se află chiar acum în mijlocul vostru." Aleluia! Aşa este El în această seară! Uh-huh.

E-191 El şi-a exprimat credinţa prin descoperirea lui, pentru căi¬a fost descoperit că... el ştia că îl va boteza pe Mesia. El era un bărbat, de treizeci de ani. El ştia că El trebuie să fie pe acolo pe undeva; el niciodată nu a ştiut cine era El, şi acolo El stătea chiar printre ei. El a spus, "Este Unul care stă printre voi acum, pe Care nu-l cunoaşteţi, şi eu nu sunt vrednic să dezleg curelele încălţămintelor Lui, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt. Şi El este chiar acum printre voi." El a exprimat-o, credinţa lui, pentru că ştia că, în zilele lui, avea să-L vadă şi să-L boteze pe Mesia al lui Dumnezeu. Deci, vedeţi, oamenii puteau vedea expresia peste el, în felul în care predica şi în felul în care acţiona, exprima faptul că avea o descoperire adevărată de la Dumnezeu.

E-192 Acum, pentru a dovedi că era adevărat, ieşind chiar din mulţime a venit Mesia; doar un tânăr obişnuit care mergea pe acolo, îmbrăcat ca oricare alt om. Ioan a spus, "Iată, acolo este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii."

E-193 "De unde Îl cunoşti?"

E-194 El a spus, "Cel care mi-a spus, în pustie, ,Acela peste Care vei vedea Duhul pogorându-se, este Cel care va boteza cu Duhul Sfânt."'

E-195 Vedeţi, el L-a cunoscut pentru că trebuia să fie un semn cam pe la timpul acela. (Prindeţi Asta?) Ioan cam ştia ora, pentru că era un profet. I s-a descoperit, căci el ştia că va fi cam pe la timpul acela, el va vedea un semn. Şi când a văzut acel semn, a spus, "El stă în mijlocul vostru." El ştia că era acolo.

E-196 Oh, eu văd semnul că timpul sfârşitului este aici. Văd lucrurile care sunt promise, pentru acest Mesaj al timpului sfârşitului, împlinindu-se (desfăşurându-se) exact aşa cum a spus Scriptura. Şi eu ştiu că timpul este aproape! Eu spun asta fără ezitare. Eu cred că este chiar aproape, pentru că văd semnele despre care El a spus că se vor întâmpla chiar înainte de acel timp. Este gata să se întâmple acum.

E-197 Ioan şi-a exprimat credinţa în ceea ce Dumnezeu i-a descoperit. Prin urmare, faptele sunt mărturia credinţei. Când te văd acţionând ca şi cum eşti vindecat, atunci vor şti că ai credinţă că eşti vindecat.

E-198 Ce spune mărturia? Spune aşa: "Eu o am acum, pentru că am primit făgăduinţa lui Dumnezeu. Ea lucrează acum în mine. Mă pregătesc pentru ca aceasta să se întâmple." Uh-huh. Vedeţi, asta face mărturia-... faptele voastre. Bine, sigur că da!

E-199 Aici, cu ceva timp în urmă, penultima mea călătorie în Africa; tocmai am fost acolo în primăvara aceasta, dar călătoria de dinainte. Era un copilaş care avea picioarele malformate, iar un picior... picior mai scurt decât celălalt. Nu a purtat încălţăminte în viaţa lui. Oh, era o malformaţie îngrozitoare. Şi m-am rugat pentru copilaş în acea seară, ei au privit şi au văzut făcându-se acele lucruri, s-au rugat pentru copilaş. Şi în dimineaţa următoare am coborât, am trecut pe lângă un magazin de încălţăminte. Şi am intrat acolo, şi acolo era tatăl care îi cumpăra copilaşului o pereche de încălţăminte pe care să o poarte. El a crezut asta! Uh-huh.

E-200 La fel ca acest om de aici, care a crezut că Dumnezeu îi va da copilul. Sigur, a crezut că se va întâmpla, s-a pregătit pentru asta. "Mă pregătesc." Deşi încă nu s-au văzut rezultate fizice, dar asta nu a contat deloc. El a crezut aceasta, ca şi Abraham, "a numit orice lucru contrar ca şi cum nu ar fi fost aşa." Iată!

E-201 Aşadar, dacă intelectul tău îţi spune... Oh, aici e ghimpele acum. Dacă intelectul tău îţi spune că "Acesta este Adevărul, Dumnezeu este Vindecătorul bolilor," mintea ta poate mărturisi că "Acesta este Adevărul," dar dacă nu există în inima ta pământul pregătit (credinţa, în care să cadă) ca să o exprime, nu se va întâmpla.
Nu mult... nu contează cât de mult ar putea acest om din afară să argumenteze cu Scripturile şi să spună, "este drept," aceea încă nu o face drept.

E-202 Câţi iau benzile? Aţi luat predica mea, nu de mult, Unşii Din Ziua De Pe Urmă? Aţi crezut-o? Vedeţi, spunea, "Vor fi anticrişti. Anticriştii aproape că i-ar înşela chiar pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă." Nu poate, la... Dar nu poate, pentru că este imposibil; ei sunt aleşi. Vedeţi? În regulă.

E-203 Dar El a spus, "Cei unşi." Vedeţi, Cristos înseamnă "uns," dar aceştia erau anti. Erau unşi, dar anti, împotriva lui Cristos în învăţătura lor. Acum, ei puteau să facă orice, ce puteau face ceilalţi.

E-204 Acum, ţineţi minte, sunteţi într-un ciclu de trei, dar sunteţi o singură persoană. Ca şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ciclu de trei, dar o singură Persoană. Trei atribute ale aceluiaşi Dumnezeu: paternitatea (trei funcţii, ca), paternitatea, calitatea de fiu şi Duhul Sfânt. Şi voi sunteţi: trup, duh şi suflet.

E-205 Acum, trupul exterior are cinci intrări în el, pentru a lua contact cu casa voastră pământească: văz, gust, simţ, miros şi auz. Interiorul, care este un duh, acesta are cinci simţuri: conştiinţa, şi dragostea, şi aşa mai departe. Dar interiorul acestuia, sufletul, are un singur lucru. Acolo-i unde voi trăiţi.

E-206 Duhul poate veni aici afară şi te poate unge să faci anumite lucruri, iar tu le faci, dar asta nu înseamnă că eşti mântuit. Gândiţi-vă la asta. Caiafa a prorocit. Iuda a scos draci. Vedeţi, Duhul l-a uns. Această ploaie cade peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, buruienile se pot bucura împreună cu grâul. Dar este vorba despre ceea ce este în esenţa sa. Acolo este unde tu poţi... intelectul tău poate accepta, spui, "Oh, sigur, asta arată bine. Eu cred asta." Aceea încă nu o face. Nu, domnule. Şi duhul poate de fapt să mărturisească despre aceea, şi încă nu este aşa. Pentru că dacă acel suflet nu a venit de la Dumnezeu, poate face toate imitaţiile aici afară, dar nu poate fi real. Poţi să imiţi vindecarea, poţi să te prefaci că ai. Poţi să te prefaci că o primeşti. Creştinii se pot comporta ca şi cum ar fi Creştini, şi se comportă şi pot fi foarte buni la asta, dar asta nu înseamnă că sunt mântuiţi.
Exact aşa este, vedeţi. Duhul poate fi acolo, adevăratul, Duh autentic. Duhul Sfânt te poate unge, asta tot nu înseamnă că eşti mântuit. Este acel suflet din interior care nu moare niciodată, are Viaţa Eternă. Întotdeauna a fost Viaţa Eternă. Vedeţi? Vine de la Dumnezeu, se duce la Dumnezeu, este sufletul.

E-207 Acum, observaţi asta, trebuie să fie. Cinci, c-r-e-d-i-n-ţ-ă, în exterior; spirit, J-e-s-u-s; în interior, t-u. Vedeţi? Iată cum stând aici, uitându-mă la voi, nu cunosc pe niciunul dintre voi. Duhul mă poate unge, tot nu cunosc pe niciunul dintre voi. Dar când acel interior din interior pătrunde, acela este Dumnezeu.

E-208 Acolo este locul unde exteriorul poate raţiona. Voi luaţi un om, zice, "Ei bine, şti, eu-eu ştiu că nu ar trebui să comit adulter. Dar, şti, atunci duhul îmi spune că nu ar trebui să comit adulter. Dar, vedeţi, foarte adânc înăuntru acolo încă mai este acel lucru." Vedeţi, vă va cam conduce în jur, şi mai bine să aveţi grijă.

E-209 Dar când este dirijat din interior, pune tot restul împreună. Acesta este indicatorul. Acesta este turnul de control, interiorul interiorului. Sufletul controlează duhul, duhul controlează trupul.

E-210 Astfel un văruit exterior nu foloseşte la nimic. Oamenii aceia religioşi din vremea aceea, pe care Pavel i-a numit "pereţi văruiţi," şi aşa mai departe, erau, în exterior, doar în toate felurile ca un-un credincios, şi aveau prorocii în mijlocul lor, şi orice altceva dar interiorul interiorului ("sufletul care nu crede").

E-211 Acesta este motivul pentru care spun că oamenii pot să sară în sus şi în jos, şi să vorbească în limbi, oamenii pot striga, pot pune mâinile peste bolnavi, şi pot vindeca bolnavi şi aşa mai departe, prin credinţă; toate aceste lucruri măreţe acolo prin Duhul, totuşi să fie pierduţi. Unşi.

E-212 Observaţi, Isus a spus, "Crede numai, căci toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede." Credinţa şi faptele sunt soţ şi soţie, ele lucrează împreună. Soţul lucrează cu soţia, soţia cu soţul; se identifică unul pe celălalt.

E-213 Ca şi cum un om spune că este "căsătorit" şi totuşi nu poate prezenta şi arăta că are o soţie, te îndoieşti de afirmaţiile lui. Um¬hum. Un bărbat a spus, "Sunt căsătorit."
"Unde este soţia ta?"
"Oh, oh, eu-eu nu ştiu despre asta." Vedeţi? Vedeţi? Mi-ar fi cam greu să-1 cred.
Eu spun, "Unde este soţia ta?"
"Păi, eu nu ştiu." Eu-eu nu am să-l cred.

E-214 Deci, vedeţi, dacă aveţi ceea ce spuneţi că aveţi, "Eu am credinţă," cum ai de gând să-mi arăţi că ai credinţă? Prin faptele tale. Vedeţi?
"Sunt căsătorit."
"De unde ştiu că eşti căsătorit?"
"Aceasta este soţia mea." Vedeţi? Iată.
"Eu sunt căsătorită, acesta este soţul meu."
"Eu sunt vindecat."
"De unde ştii?"

E-215 "Faptele mele arată credinţa mea." Vedeţi? Vedeţi? Acum, ceea ce-despre ceea ce vorbeşti: credinţa ta este ceea ce vede Dumnezeu în tine, faptele tale sunt ceea ce văd ceilalţi oameni în tine.

E-216 Iată diferenţa dintre Iacov şi Pavel aici, explicând despre Abraham. Ei nu s-au contrazis niciodată, amândoi erau la fel; căsătariţi.

E-217 La fel este şi cu credinţa care nu produce fapte, oricine are dreptul să se îndoiască de mărturia ta. Acum, auziţi asta? înainte de a începe cu rândul de rugăciune. Dacă credinţa voastră nu produce fapte care să o însoţească, nu puteţi face pe nimeni să creadă că sunteţi vindecaţi. Spuneţi "Păi, eu nu ştiu." Vedeţi? "Păi, da, sigur, am toată credinţa din lume." Nu o ai. Pentru că, dacă da, ai credinţă, atunci faptele sunt căsătorite cu credinţa. Sunt soţ şi soţie, unul-unul îl identifică pe celălalt.

E-218 Haideţi să ne gândim la Abraham doar pentru câteva minute. Abraham a obţinut acea uniune sfântă în totalitate, vedeţi, el a obţinut întregul lucru împreună. El a numit lucrurile, contrare credinţei sale, ca şi cum nu ar fi fost; şi a acţionat pe acelaşi principiu. Îmi pot imagina, după vreo douăzeci de ani, cineva a trecut pe acolo şi a zis, "Tatăl naţiunilor? Huh! Abram, ai spus că te cheamă 'Abraham,' care înseamnă tatăl naţiunilor. Chiar, câţi copii ai acum, Abrahame?" Vedeţi?

E-219 Asta nu l-a împiedicat de loc. Biblia a spus, "El nu s-a clătinat în faţa Cuvântului lui Dumnezeu, prin necredinţă." A continuat să se pregătească, să ţină pregătite toţi papuceii şi scutecele şi toate cele, el urma "să aibă copilul." Asta e tot.

E-220 Chiar şi Sarah a spus, "Ştii ce se va întâmpla? Tu vei avea copilul, dar îţi spun felul în care îl vom avea. Agar acum este roaba mea, ţi-o voi da ţie." Pentru că, poligamia era legală atunci. "Şi ea va avea copilul, şi voi lua eu copilul." Dar Abraham nu a crezut asta. Nu, n-a vrut s-o facă. Dar Sarah a fost insuflată să o facă.

E-221 Aşa că Dumnezeu i-a spus lui Abraham, "Du-te şi ascult-o," dar El a spus, "totuşi, nu asta ţi-am făgăduit. Aceasta nu este calea cum am făgăduit."

E-222 Acum urmăriţi, el a numit orice "contrar," şi trupul lui mort atunci, iar pântecele lui Sarah la fel. Acum, el era un om bătrân, în vârstă de o sută de ani. Sarah avea nouăzeci de ani. Acum observaţi! Moartea pântecelui lui Sarah sau moartea trupului lui nici măcar nu au fost luate în considerare.

E-223 Ascultaţi asta.
Căci făgăduinţa făcută lui Abraham sau seminţei lui că va fi moştenitorul lumii, n-a fost făcută pe temeiul legii, ci pe temeiul neprihănirii prin credinţă.
Căci dacă prin lege... a fost prin lege să fie moşteni tor, credinţa este zadarnică şi făgăduinţa este... fără efect:
Pentru că legea aduce mânie: şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

E-224 Ascultaţi asta, acum.
Care împotriva nădejdii...
"Împotriva nădejdii," toate nădejdile s-au dus! Oh, de fiecare dată când mă simt un pic "trist," iată capitolul la care deschid, Romani 4, vedeţi.
(După cum este scris, te-am rânduit să fii un tată de... neamuri,) înaintea celui în care a crezut, adică Dumnezeu, care înviază morţii, şi a chemat lucrurile care nu erau ca şi cum au fost. (,,Dumnezeu a spus aşa!" Vedeţi?)
Care, împotriva nădejdii, a crezut în nădejde, ca să ajungă tată de... neamuri; după cum i se spusese, Aşa va fi Sămânţa ta.

E-225 Acum ascultaţi, versetul 19.
Şi fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său mort acum, când avea aproape o sută de ani, nici... la moartea pântecelui lui Sarah:
El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu prin necredinţă; ci a fost tare... dând slavă lui Dumnezeu;

E-226 La vârsta de o sută de ani? Priviţi, trupul lui acum mort (bărbăţia lui), şi pântecele lui Sarah mort. El este... Asta nici măcar nu a fost luat în considerare, când îi este descoperit. Acel pat nu este luat în considerare. Eşti un paralitic, sau orice ai fi, nu este luat în considerare. Scaunul cu rotile nu este luat în considerare, pentru băieţel. Poate fi paralizat, orice ar fi (eu nu ştiu), nu este luat în considerare. Nici măcar nu lua în considerare.

E-227 "Dar doctorul a spus, 'El nu va pleca niciodată de aici.' Doctorul a spus, 'Ea nu va reuşi niciodată."' Asta nici măcar nu se consideră.

E-228 "Ei bine, uite, eu sunt o persoană în vârstă, devin de vârstă mijlocie." Nici măcar nu se consideră.

E-229 Şi noi suntem copiii lui Abraham (Aleluia!), nu cum a fost Isaac, ci Sămânţa lui Regală (prin Isus Cristos) prin credinţa pe care a avut-o el, Sămânţa lui Abraham care va ieşi în zilele din urmă ca să strălucească ca şi stelele. Copiii lui Abraham! 'Nu şi-a considerat trupul său, acum mort." Nici măcar nu l-a luat în considerare! Nici măcar nu a fost adus în discuţie dacă Dumnezeu va face sau nu, Dumnezeu a spus că o va face! De ce? I-a fost descoperit. Aşa este?

E-230 Când vă este descoperit, când într-adevăr... ceva... Tu nu poţi face să se întâmple, trebuie să ţi se descopere. Atunci nici măcar nu luaţi în considerare nimic altceva: cât de imposibil este, nu luaţi în considerare ce a spus doctorul, nu luaţi în considerare ce a spus mama, ce a spus tata, ce a spus predicatorul, ce a spus oricine altcineva. Voi luaţi în considerare doar ce a spus Dumnezeu!

E-231 "El nu a luat în considerare nici propriul său trup acum mort, nici moartea pântecelui lui Sarah." Nici măcar nu a fost luat în considerare. O, Doamne, asta mă zguduie. Trupul mort, nici moartea pântecelui, lui Sarah, nici nu au fost luate în considerare.

E-232 Nici o circumstanţă nu va fi luată în considerare atunci când credinţa îşi găseşte pământul pregătit! Când o genă de germeni de la bărbat găseşte-ovulul din femeie, şi amândoi sunt fertili, ceva se va întâmpla. Aleluia! Doctorul poate spune, "Nu veţi avea un copil. Pot dovedi că-că genele tale sunt moarte în corpul tău, iar ovulele ei nu vor fi niciodată fertile." Dar lăsaţi acel ovul fertil, lăsaţi acel germen să se răsucească o dată spre acel ovul, urmăriţi ce se întâmplă; acel băieţel sau acea fetiţă vine pe scenă. De ce? Credinţa şi-a găsit pământul pregătit. Faptele intră în acţiune, celulă peste celulă, şi iată că apare micuţul. Amin. Dumnezeule, ai milă de noi. O, Dumnezeule, dacă am fi creştini viguroşi, aşa cum ar trebui să fim; dacă am fi bărbaţi şi femei care ar putea să-l ia pe Dumnezeu pe Cuvântul Său! Nu o puteţi face până nu vi se descoperă.
Trebuie să mă grăbesc.

E-233 Observaţi, credinţa sfântă a lui Dumnezeu a fost unită cu faptele sfinte ale profetului Său. Amintiţi-vă, credinţa sfântă a lui Dumnezeu i-a fost descoperită lui Abraham. El a primit¬o, şi de acolo a început cu faptele sale sfinte, prin faptul că a crezut. Sămânţa făgăduinţei a avut un loc unde să crească. Ce ar fi dacă el spunea (Abraham) "Ei bine, ştii, Sarah, la urma urmei, au trecut douăzeci şi cinci de ani de când Dumnezeu a făcut acea făgăduinţă"? Uh-oh! "Dacă s-ar fi întâmplat ceva," vedeţi. Dar n-a fost aşa. Dumnezeu ştia că nu o va face.

E-234 Ce s-ar fi întâmplat dacă fecioara Maria ar fi spus, "Ei bine, acum, stai puţin! O-o fecioară să zămislească? Păi, mă vor da afară din biserica mea dacă mă duc şi spun aşa ceva"? Acum, ea ar fi avut acele gânduri dacă nu ar fi avut acel teren fertilizat pregătit.

E-235 Când acel profet a spus, "O fecioară va rămâne însărcinată," asta a stabilit-o. Vedeţi?

E-236 "Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred." Dacă există acolo un teren pregătit, atunci când acel Cuvânt cade acolo, Acesta se prinde. Nimic nu-L poate opri.

E-237 Acum, repede, în timp ce încheiem. Vedeţi, Sămânţa a avut un loc unde să se ascundă. Dumnezeu ştia asta, altfel nu i¬ar fi făcut niciodată făgăduinţa lui Abraham. Acum, ascultaţi foarte atenţi acum. Dumnezeu ştia unde urma să ajungă acea făgăduinţă; El nici măcar nu l-a chemat pe Abraham până când a avut şaptezeci şi cinci de ani, dar el a fost slujitorul Său predestinat de la început, la fel şi Sarah.

E-238 Observaţi, amintiţi-vă, el nu avea o Biblie din care să citească. Lui nu i-a fost atât de uşor cum ne este nouă astăzi, să citească Cuvântul Său şi să vadă pe alţii care L-au acceptat. Amintiţi-vă, el L-a avut doar prin descoperire, şi acesta este lucrul adevărat. La fel ca şi în cazul lui Iosif, în Geneza, nu exista o Biblie. Amintiţi-vă, Moise a scris Geneza, Exodul, Leviticul şi Deuteronomul. Nici unul dintre acele personaje de acolo nu a avut vreo Biblie să o citească până după Moise. Este aşa? Nu aveau o Biblie cum avem noi, ca să ne ajute în condiţia noastră de incapacitate. Erau oameni viguroşi care... le-a fost descoperit de Dumnezeu şi au stat exact acolo. Nimic nu i-a mişcat. Acum, credeţi că noi mai putem avea acea credinţă viguroasă? Dacă vă este descoperi tă!

E-239 Scuzaţi expresia, sau mărturia în acest moment, chiar înainte de încheiere. Îmi amintesc că aici, în "Twin City," cred că fratele Brown şi restul erau cu mine; şi am luat viaţa lui Iosif, din Biblie. Şi citeam acea Biblie, că era un om împotriva căruia nu era nimic! Abraham, Isaac, Iacob, şi toţi aceştia, aveau ceva împotriva lor, dar nu şi a lui Iosif. Ce om, un om desăvârşit, un model desăvârşit al lui Cristos!

E-240 Când am citit asta, am început să plâng, într-o zi, în cămăruţa mea la hotel. Şi m-am dus în debaraua unde aveam hainele agăţate, am tras uşa şi am spus, "Dumnezeule, vreau să¬Ţi mulţumesc pentru un om ca şi Iosif, un om care a trăit odată pe pământ, un-un om în trup ca şi mine, un om care a putut să Te creadă şi să accepte Cuvântul Tău." El era urât de fraţii lui. Nu se putea abţine să nu fie duhovnicesc. A văzut o vedenie. Putea tălmăci visul. Toţi îl urau pentru asta. El nu putea să se abţină, aceea era doar ceea ce era el.

E-241 Vedeţi, pur şi simplu nu era pentru ceilalţi. Ei ar fi trebuit să- 1 iubească, dar în loc de asta... Când le spunea, uneori lucruri împotriva lor, "Oh," ei spun, "iată că vine acel visător." Vedeţi? Şi îl urau fără motiv.

E-242 Am spus, "De ce făceau asta?" Şi totuşi omul acela nu s¬a clintit niciodată, a rămas chiar acolo. Vedeţi? Am spus, "Îţi mulţumesc, Doamne. O Dumnezeule, Îţi mulţumesc pentru un astfel de om."

E-243 Şi chiar atunci Duhul Sfânt mi-a descoperit, a zis, "Tu vei avea un fiu, şi îi vei pune numele 'Iosif."' M-am ridicat de acolo şi i-am mulţumit Domnului.

E-244 Becky, este acolo în spate, numai ce se născuse cam... ea avea cam un an. A fost cezariană, asta e ceva obişnuit în familia soţiei mele să fie cezariană; pentru că nu se desface aşa cum ar trebui să o facă femeia, oasele sunt solide ca la un bărbat, şi ea a trebuit să fie tăiată de la mama ei. Şi doctorul mi-a spus, a zis "Frate Branham, să nu mai ai niciodată un alt copil cu această femeie." A spus, "Pântecele ei este subţire ca un balon." A spus, "Mai bine m-ai lăsa să leg acele trompe."

E-245 Am spus, "Nu, nu aş face-o... nu am de gând să fac asta, 'Doc."'

E-246 El a spus, "Păi, tu-tu-tu vei... Ea nu ar trebui să mai aibă un alt copil." A spus, "O vei ruina," a zis, "ea va muri." A zis, "Am avut un timp groaznic acolo," a spus, "tu doar... ea abia a reuşit să scape cu viaţă."

E-247 Şi apoi Domnul mi-a spus că eu "voi avea un fiu" şi că numele lui se va chema "Iosif." Nu m-am speriat niciodată de asta. Toţi, mulţi dintre voi, vă amintiţi.

E-248 Eu am mers înainte, anunţând, "Voi avea un copil; numele lui va fi Iosif." Câţi îşi amintesc asta? Sigur! Peste tot, în toată ţara, pretutindeni, spuneam oamenilor, "Voi avea un copil; numele lui va fi Iosif."

E-249 Tot la fel cum băieţelul acela a fost înviat, în Finlanda, din morţi. Fratele Jack era chiar acolo când s-a întâmplat. V-am spus cu doi sau trei ani înainte de a se întâmpla, "Va fi un băieţel," cum va fi îmbrăcat, unde va fi aşezat. "Dumnezeu a spus aşa!"

E-250 "Cum se va întâmpla?"

E-251 "Eu nu ştiu! Dar mi-a fost descoperit că se va întâmpla!"

E-252 Mi-a fost descoperit, "că voi merge în Arizona şi acolo voi întâlni şapte Îngeri. Şi ei îmi vor spune, şi, oh, un Mesaj pe care trebuia să îl predic." Şi acesta a fost cele Şapte Peceţi. S¬a întâmplat! Câţi îşi amintesc că am spus asta? Benzile şi alte lucruri au înregistrat asta. Şi s-a întâmplat! Revistele, orice altceva, au făcut poza cu Aceasta. Acea Lumină acolo în aer, ei nici măcar nu O pot înţelege încă. Aşa a fost.

E-253 Îmi amintesc că l-am sunat pe Fratele Jack şi l-am întrebat despre asta, Cristos stând acolo, iar Fratele Jack a spus, "Este în starea Sa glorificată." Vedeţi? Îl iubesc pe Fratele Jack. Este unul dintre cei mai buni teologi pe care îi cunosc, dar eu nu puteam să o potrivesc cum trebuie.

E-254 Stăteam acolo, am zis, "Doamne, cum este acest Om tânăr aici," Am zis, "cu părul ca lâna?"

E-255 Şi El a spus, "El este cu perucă." Priviţi în carte, înainte de a se întâmpla vreodată, am spus asta. Şi în acea zi, când asta s-a întâmplat, S-a dus în sus. Şi apoi întoarceţi poza aceea în lateral, dacă aveţi Revista Look sau Revista Life, întoarceţi¬o în lateral. Acolo este El, doar perfect, Capul lui Cristos de Hofmann, privind chiar în jos, acolo unde mă aflam eu; iată-L în revistă! Câţi L-au văzut vreodată? Desigur, cu toţii aţi văzut. Acolo, privind chiar înapoi, a dovedit exact că descoperirea a fost corectă.

E-256 De ce perucă? Păi, vechii judecători Englezi, judecătorii Evrei, obişnuiau să poarte o-o-o perucă, o mai fac încă în Anglia; când el este... asta-i autoritate supremă, el poartă o perucă. Şi asta îl arăta pe El stând acolo, cu perucă de aripile Îngerilor, El este Alfa şi Omega. El este Judecătorul Suprem, şi nimeni altcineva în afară de El. El este de privit ca Alfa şi Omega. Şi acolo era El un Om tânăr, nu, nu mai mult, de treizeci de ani, purtând o perucă albă. Arătând că El era Suprem, Dumnezeu, "Tatăl a încredinţat toată judecata în mâinile Fiului." Aleluia! Descoperirea nu este niciodată greşită! Spuneţi-O oricum, indiferent cum sună, merge drept în acord cu Cuvântul.
Şi îmi amintesc, patru ani mai târziu, soţia mea...

E-257 Ştiam că vom avea un copil. Toată lumea spunea "Acesta este Iosif care vine?"

E-258 Am spus, "Cred că da, nu ştiu, dar îl voi avea pe Iosif."

E-259 Când s-a născut, era Sarah. Atunci m-a sunat un om şi mi-a râs în faţă, mi-a spus, ,,Hei, ştii ceva? Tu ai vrut să spui Iosefina!" (Omul a murit. Omul a murit.)

E-260 Am spus, "Domnule, eu am zis, 'Dumnezeu mi-a spus că "voi avea un fiu" şi că "îl voi numi 'Iosif'"!"'

E-261 Erau trei persoane care au plecat de la o anumită biserică denominaţională şi au venit la biserica noastră, şi m-au auzit spunând asta. Când s-a născut Sarah, au spus, ,,Huh! Este profet fals."

E-262 Eu am spus, "Staţi puţin, doamnelor, eu nu am spus niciodată când, nici Dumnezeu nu a spus când. El mi-a spus, că 'urma să am un...' El urma să... i-a spus lui Abraham, ei urmau 'să aibă un Isaac,' dar Ismael s-a născut între acel timp, dar asta nu a anulat-O." Am spus, "Dumnezeu a spus că voi avea acest băiat şi că îl va numi 'Iosif."'

E-263 Doctorul a spus, când s-a apropiat, a zis, "Reverend, voi lega aceste trompe acum."
A zis, "Eu. "

E-264 Am zis, "Să nu o faci!" Am zis...

E-265 El a zis, "Păi, s-ar putea să te recăsătoreşti şi să ai încă acel băiat."

E-266 Am spus, "Am să-l am prin ea! Dumnezeu a spus aşa!" Nu am putut să o citesc din Biblie, dar mi-a fost scrisă pe inimă prin descoperire, prin credinţă; aşa a spus Dumnezeu! Nu am vrut să mă clatin în faţa făgăduinţei lui Dumnezeu prin necredinţă.
Unii dintre ei au spus, "Ai vrut să spui 'Iosefina."'
Am spus, "Am vrut să spun 'Iosif."'
Doctorul a spus, "Ea nu poate avea un alt copil."
Eu am spus, "Ea va avea un alt copil."

E-267 Au trecut patru ani, în sfârşit avea să fie din nou mamă.

E-268 Atunci o femeie, (o prorocie falsă trimisă prin toată ţara) scria cuvinte, a spus, "Acum Meda va muri, în această perioadă, pentru că eu am fost trimisă să-l conduc pe Bill." Şi spunea că "El nu mă va asculta pentru că sunt femeie, şi Dumnezeu se va răzbuna pe el acum, omorându-i soţia."

E-269 Am spus, "Dumnezeu l-a trimis pe Isus Cristos să mă conducă." Vedeţi? Şi am spus, "Eu sunt condus de Duhul."

E-270 Sărmana micuţa Meda. Am avut o asistentă care a fost vindecată acolo, la adunări, voi o cunoaşteţi cu toţii pe D-na. Morgan, şi una dintre asistentele lui Mayos, cel mai grav caz de... păi, este înregistrată, "moartă," de vreo douăzeci de ani, de cancer, "cancer sarcomas," în Louisville, chiar în registrul spitalului Baptist. Este asistentă în-în Jeffersonville, la spital, acum. Ea a fost acolo în toţi anii aceştia, căci Dumnezeu a zis ,,Ea va trăi."

E-271 Şi, deci, Meda o iubea şi ea a spus, "Vreau ca Margie să vină cu mine, Bill, nu simt să merg la spital."

E-272 Am zis, "Nu face... Noi o iubim pe Margie, dar Margie nu¬i Dumnezeul nostru, Margie e sora noastră." Şi am plecat sus la Green's Mill. Ea m-a sfâşiat complet. Desigur, eu o iubesc. Şi m¬am dus sus la Green's Mill.

E-273 Şi ea a spus, "Bill, crezi că am să mor?"

E-274 Şi eu am spus, "Nu ştiu, dar copilul se va naşte oricum. Vei avea un Iosif."

E-275 Ea a spus, "Este acesta el?"

E-276 I-am spus, "Nu ştiu, Dragă. Nu pot să spun, dar Dumnezeu a spus că el 'îl va avea pe Iosif,' şi noi îl vom avea pe Iosif. Nu¬mi pasă ce spune orice, îl vom avea pe Iosif. Pentru că, acelaşi Dumnezeu care mi-a spus toate aceste descoperiri, mi-a spus aceea, El niciodată nu a dat greş cu altele şi El nu va da greş cu aceea."

E-277 M-am dus sus, la moară, să mă rog. Şi am pornit acolo. Acolo stătea acea Lumină atârnată între doi copaci, a spus, "Întoarce-te la a ta, unde, la Carte." M-am întors la-la Biblie, şi în timp ce aceasta, şi era în maşina mea, şi când a făcut, vântul a suflat paginile până la locul unde era Natan, şi David, a spus, "Du-te şi spune-i slujitorului Meu David, că l-am luat de la acea stână, de la hrănirea acelor câteva oi ale tatălui său, şi l-am făcut un nume mare ca al oamenilor mari." (Nu dintre toate-cel mai mare nume, dar chiar la fel ca oamenii mari; nu l-am făcut niciodată un Billy Graham, ci un... i-am dat un nume, ştiţi). A spus, "Am făcut asta, dar," a spus, "Nu-l pot lăsa să zidească templul, ci fiul lui..."

E-278 Şi imediat ce Acesta a spus, "Fiii săi," oh, Doamne, iată.

E-279 Am spus, "Iosif?" Aşa este.

E-280 M-am dus drept acasă. Şi acolo, micuţa, atât de mare, încât ea abi-... (copil mărişor) abia putea să meargă, ieşea afară pe câmp. Am alergat, mi-am aruncat braţele în jurul ei şi i-am spus, "Dragă! Soseşte Iosif. Iosif este pe drum."

E-281 Oricine ştie că, la cezariană, nu poţi lăsa copilul să coboare. În noaptea acea, copilul a coborât, s-a rupt apa şi toate celelalte.

E-282 A doua zi dimineaţă, la ora şapte, ne-am dus la spital, doctorul a spus, "Oh, ai milă Doamne."

E-283 Am sărutat-o de rămas bun, i-am spus, "Dragă, nu va dura mult, Iosif va fi aici." A urcat scările, aşa, direct pe masa de operaţie.

E-284 Câteva minute, asistenta a coborât şi a spus, "Rev. Branham?"

E-285 Am spus, "Da, doamnă."

E-286 Ea a spus, "Aveţi un băiat frumos, de şapte livre şi trei uncii."

E-287 Am spus, "Iosif, fiule, bine ai venit." Da, domnule! De ce? De ce? Ce este aceasta? Nu era scris în Biblie că se va întâmpla asta, dar acelaşi Dumnezeu al Biblie care i-a descoperit lui Abraham, noi nu am luat în considerare pântecul ei ca mort, imposibilitatea de a fi în acel fel. Voi nu vă clătinaţi în faţa făgăduinţei lui Dumnezeu prin necredinţă, ci daţi laudă lui Dumnezeu, ştiţi că trebuie să se întâmple! Nu-mi pasă ce spune doctorul, ce orice altceva ce va veni în toate felurile, dar să nu credeţi asta, este o minciună a diavolului. Da, domnule, adevărat. Credinţa merge, împreună cu faptele, pentru a crea făgăduinţa. (Să ne grăbim.)

E-288 La fel de exact, spune aici, "curva Rahav," spune Iacov, "a fost justificată prin fapte." Dar de ce? Credinţa ei!

E-289 Ea a spus, "Am auzit că Dumnezeu este cu voi." Ea nu a vrut să vadă cum îşi purta Iosua părul, sau cum îşi purta hainele. Ea a spus, "Eu înţeleg că Dumnezeu este cu voi." Atât a fost nevoie, ea s-a pregătit.

E-290 La fel ca o vedenie adevărată astăzi, (închei doar într-o clipă) vedeniile adevărate de la Dumnezeu astăzi, sunt un Cuvânt făgăduit pentru astăzi. Spuneţi, "Aceste vedenii, frate Branham, de unde le ai?" Oamenii se poticnesc de asta. Nu a spus, Fapte 2:17, "Se va împlini în zilele de pe urmă că tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa vise"? Nu-i aşa? Asta a spus Biblia.

E-291 Bine, acum dacă asta este aşa, să ne uităm şi la Maleahi, capitolul 4, şi să aflăm dacă acest lucru nu este promis şi astăzi. Cum puteţi avea credinţă în Aceasta? Aşa a spus Biblia!

E-292 Acum luaţi Luca 17:30 şi citiţi. Isus a zis, "Cum a fost în zilele Sodomei, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului." Exact cum a fost în Sodoma. Acum, uitaţi-vă la poziţia lumii de astăzi: Sodomiţi. Priviţi-i pe Billy Graham şi Oral Roberts, cei doi martori, acolo jos, care mărturisesc la bisericile denominaţionale. Unul pentru Metodişti, Baptişti, şi Prezbiterieni; celălalt pentru Penticostali. Acesta, acela şi celălalt.

E-293 Dar ţineţi minte, Abraham nu era în Sodoma, el era deja chemat afară. Şi acolo a fost Unul care a rămas şi a vorbit cu el! Şi Acela care a rămas şi a vorbit cu el, i-a arătat lui un semn. Întors cu spatele, El a zis că Sarah va avea copilul pe care el îl aştepta. Amin. Cu spatele Lui întors. Şi el L-a numit, "Dumnezeu, Elohim."

E-294 Acum, aceasta aduce la îndeplinire astăzi, pentru că noi avem credinţă. Şi ştiu că este de la Dumnezeu, este pentru că aceasta şi alte Scripturi indică spre această oră. Apocalipsa 10 spune că "în ora Mesajului celui de-al şaptelea înger, când el începe să sune Mesajul său," nu într-un serviciu de vindecare, ci Mesajul care urmează serviciul de vindecare.

E-295 Isus a ieşit şi a predicat. A zis, "El a vindecat bolnavii, şi totul. Oh, acel tânăr Rabin, Profetul, El este un Om mare. Noi Îl vrem în biserica noastră."

E-296 Dar într-o zi S-a ridicat în picioare, a zis, "Eu şi Tatăl Meu suntem Una." Oh, vai. Atunci nu L-au mai vrut. Da. Oh!

E-297 "Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi Sângele Lui!" El nu a explicat-O. A spus, "Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi Viaţă în voi înşivă."

E-298 Păi, îmi imaginez, unii doctori şi asistente au spus, "Insul ăsta e un vampir, care încearcă să ne facă să-i bem sângele." Vedeţi, ei nu L-au înţeles. El ştia asta.

E-299 Dar ucenicii aceia, poate ei nu erau în stare să o explice, dar ei au stat acolo şi au crezut Asta oricum, amin, pentru că le-a fost descoperit. Da, domnule. Ei au ştiut-O, Scripturile au declarat-O.

E-300 S-ar putea să fiu întrebat atunci despre asta, dacă aţi spune, "De ce ai credinţă să crezi în aceste vedenii, când-când sunt atât de multe imitaţii false care ies la iveală?"

E-301 Am să spun ceva puţin, tare, doar pentru un minut acum. Când sunt atâtea imitaţii false în jur, aminteşte-ţi, fratele meu, şi despre ei s-a spus că vor fi aici în acelaşi timp. Exact aşa e, tot aşa cum a fost în vremea lui Moise. Moise a mers acolo să înfăptuiască lucrările lui Dumnezeu înaintea oamenilor, şi acolo era Iambre şi Iane care stăteau acolo. Dar cine a fost primul care a făcut-o? Atunci ceilalţi au fost imitatori, pentru că trebuia să existe un original mai întâi pentru ca ei să imite. Dacă ei ar fi fost originalul... Uh-huh. Nah, noi nu suntem-nu suntem pierduţi. Noi ştim unde ne aflăm, vedeţi, vedeţi, prin Scriptură şi prin descoperirea lui Dumnezeu. Iată de ce rămâneţi stabili.

E-302 "Păi, acest om, el vede vedenii şi aşa mai departe. El face asta şi umblă cu soţia acestui om. El crede în-în trei dumnezei, şi toate aceste lucruri." Asta nu Îl clatină de loc. Şi iată un lucru pe care nu-l pot imita: Cuvântul! Observaţi. Ei pot avea toate lucrurile acestea, ei pot vorbi în limbi, ei pot striga, dansa în Duh, şi încă să fie diavoli. Uh-huh. Aşa este. Aşa este. Dar acest Cuvânt îi măsoară. Vedeţi? Exact aşa este. La asta se ajunge. Aşa cum Moise, şi Iambre...
Şi ţineţi minte, El a spus, "Aşa cum Iambre şi Iane s-au împotrivit lui Moise, în zilele din urmă aceşti imitatori se vor ridica din nou pe pământ." A spus El asta? Ei bine, noi îi avem.

E-303 Dar asta nu l-a clătinat pe Moise. Când Moise s-a întors şi a făcut o minune în Numele Domnului, şi aici au stat aceşti imitatori, au făcut acelaşi lucru. Asta nu l-a oprit, să spună, "Păi, eu cred că ar fi mai bine să renunţ şi să ies de pe teren." El a rămas chiar acolo. Pentru ce? I-a fost descoperit. Aleluia! El ştia prin Cuvântul lui Dumnezeu. El ştia că în cele din urmă Cuvântul îi va ajunge din urmă. El ştia că va veni un timp în care Cuvântul Se va manifesta, iar ei nu vor putea merge mai departe.

E-304 Tot la fel am ştiut eu asta, în toţi aceşti ani, vedeţi, aşa este, că va veni timpul. Când orice minune, dacă Dumnezeu trimite o minune adevărată, întotdeauna are loc o schimbare în întregul sistem. Dacă Dumnezeu trimite ceva în biserică, iar vechiul sistem nu este schimbat, El a trimis-o în zadar. Când un mesaj merge înainte cu semne şi minuni, există un Mesaj care îl urmează. Când Isus s-a dus vindecând bolnavii, apoi a venit Mesajul Lui, "Eu şi Tatăl Meu suntem Una. Eu sunt El." Vedeţi? Vedeţi, ei-ei nu au crezut Asta. Au crezut în minunile Lui. A spus, "Dacă nu Mă puteţi crede pe Mine, credeţi acele minuni, căci ele vă mărturisesc Cine sunt Eu." O, Doamne. Slavă! Cine a fost primul? Moise! Apoi ei l-au imitat. Dar marile adevăruri rămân aceleaşi, între bine şi rău, ei nu pot accepta Mesajul! Ei nu pot accepta Mesajul care este necontaminat, din Cuvântul lui Dumnezeu.

E-305 Nu-mi pasă, Iuda ar fi putut să facă tot felul de semne şi minuni; dar, când a ajuns să primească Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii, şi-a dat arama pe faţă. Acel diavol se poate apropia şi să imite chiar până la lucrul adevărat, până când ajunge la acest Cuvânt, dar el nu poate lua tot acel Cuvânt. El îl poate menţiona tot, poate până la un Cuvânt cum a făcut Eva, cum i-a făcut diavolul Evei, dar el nu-l poate străbate tot. Pentru că singurul... întregul lucru este Trupul lui Cristos. Vedeţi, Cuvântul acum. Nici nu ar putea... Ei nu ar putea, nu pot accepta Mesajul acum, nici Iambre şi Iane nu au putut accepta Mesajul lui Moise. Ei nu au putut să o facă. Lucrările lor de imitare au ieşit la iveală, pentru că nu au putut fi în stare să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu adeverit de profetul Său uns. Vedeţi?

E-306 Ei nu au putut să-l urmeze pe Israel afară. De ce? Erau denominaţionali, copilaşi Egipteni, ei nu puteau să urmeze acel Cuvânt, dacă o făceau, trebuiau să părăsească Egiptul, să nege tot ce era bun pentru ei, iar ei nu puteau să o facă. Deşi ei puteau să imite lucrările şi să facă ceea ce făcea Moise, dar nebunia lor s-a manifestat atunci când a venit timpul să plece. Atunci Dumnezeu a revărsat-o cu adevărat, asupra lor.

E-307 La fel şi acum! Ei ar putea face tot felul de imitaţii false şi alte lucruri, asta nu face nimic altceva decât să amplifice lucrul corect. Şi orice fiu care crede ştie că acela este Adevărul. Uh¬huh. Aici vedeţi clar, aşadar, lucrările nebuniei lor a imitaţiei lor. Dacă-dacă lucrările voastre sunt Cuvântul adevărat şi adeverit prin Acesta, prin credinţa voastră, se va manifesta şi... ca o promisiune a lui Dumnezeu, în Cuvântul Său original scris.

E-308 Isus a spus, "Dacă Eu nu fac lucrările..." Ascultaţi cu atenţie! "Dacă Eu nu fac lucrările..." Permiteţi-mi să adaug asta la Aceasta. "Adică, dacă nu fac lucrările pe care Scripturile vă spun că Eu le voi face, atunci... să fac aceea în epoca Mea, când vin, ceea ce trebuia să facă Mesia când vine El. Dacă lucrurile pe care le fac, dacă Dumnezeu nu adevereşte acel Cuvânt despre care El a spus că se va întâmpla, dacă viaţa Mea nu face ca acel Cuvânt să trăiască chiar exact ceea ce a spus că va face... "Nu pierdeţi asta! Isus spune, "Voi ştiţi ce ar trebui să facă Mesia. Atunci, dacă acel Cuvânt care este scris şi apoi nu Se manifestă prin Mine, atunci Eu nu sunt El." Amin! "Atunci ziua despre care vorbesc este greşită, ceea ce a spus Ioan despre Mine nu a fost adevărat. Şi atunci, dacă Eu nu sunt acel Mesia, dacă acele lucrări pe care trebuia să le facă Mesia, El-El trebuie să fie, 'Domnul Dumnezeul vostru va ridica un profet ca mine,' şi voi nu aţi avut un profet de sute de ani, şi dacă acele lucrări pe care le fac Eu, pe care Dumnezeu le-a promis, dacă nu se manifestă în viaţa Mea actuală, atunci Eu nu sunt El. Dar dacă Cuvântul făgăduit al acestei epoci este adeverit în Mine, atunci Eu sunt El şi făgăduinţa a venit la voi." O, Doamne, nu văd cât de simplu ar putea să mai fie! "Dacă făgăduinţa nu este..." Oh!

E-309 "Atunci, dacă făgăduinţa acelei zile se manifestă în slujba Mea," a spus Isus, "atunci Eu sunt El. Deci, dacă vă este greu să credeţi cine sunt Eu, atunci uitaţi-vă la lucrările care sunt făgăduite pentru această zi." Amin! "Uitaţi-vă la lucrările care sunt făgăduite. Dacă lucrările acelea nu se împlinesc, fiecare din ele în Mine, atunci să nu Mă credeţi, pentru că Eu v-am spus greşit. Dacă nu puteţi să Mă credeţi, uitaţi-vă doar la ceea ce Biblia a spus că se va întâmpla în această zi. Dacă nu se întâmplă, atunci nu este corect. Dacă aceste lucruri false nu sunt aici, şi toate aceste alte lucruri, şi lucrurile care ar trebui să aibă loc; dacă nu sunt aici, atunci Sunt greşit. Dar dacă este," Isus a spus, "atunci Eu sunt El." Amin! "Eu sunt Cel care a fost făgăduit să vină."
O, Doamne, aceleaşi lucrări care au fost făgăduite, în zilele Lui, L-au adeverit ca fiind acel Mesia. Nu credeţi asta?

E-310 Ei bine, acum, frate, dacă lucrările din Luca, capitolul 17 şi versetul 30, făgăduinţa lui Isus Cristos, chiar înainte de venirea Sa, că lumea se va întoarce înapoi la Sodoma şi că mesagerii vor ieşi, şi lucrurile se vor face întocmai; dacă asta nu are loc, atunci să nu mă credeţi că eu v-am spus Adevărul. Dar dacă are loc, atunci credeţi că este El, "În acea zi Fiul omului va fi descoperit." Amin! Fiul omului va fi descoperit într-un trup de carne, voi oamenii, Biserica, exact aşa cum a fost înainte de zilele Sodomei, un grup chemat afară departe de toţi ceilalţi, stând afară, crezând în făgăduinţa lui Dumnezeu. Glorie!

E-311 Apoi, lucrările pe care le face Duhul Sfânt astăzi, prin aceste vedenii care nu greşesc niciodată, promisiuni care nu greşesc niciodată, toate semnele apostolice făgăduite în Biblie, din Maleahi 4 şi, oh, Apocalipsa 10:7, toate acestea se împlinesc; şi sunt dovedite ştiinţific şi în orice alt mod. Şi dacă nu v-am spus Adevărul, aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat. Dar dacă v¬am spus Adevărul, ele poartă mărturie că v-am spus Adevărul. El este încă acelaşi, ieri, astăzi şi în veci, iar manifestarea Duhului Său răpeşte o Mireasă. Lăsaţi ca acea credinţă, descoperire să cadă în inima voastră, că, "Acesta este ceasul."
Acum să ne rugăm.

E-312 Dragă Dumnezeule, Care Te-ai manifestat în trup în persoana lui Isus Cristos, care a înviat din morţi, a treia zi, potrivit Scripturilor, şi s-a înălţat la Cer, şi a trimis ucenicii să facă ucenici din toată lumea, şi a zis, "Aceste semne vor însoţi pe cei ce cred."

E-313 Dumnezeule, bisericii Penticostale din această zi, restabilirea darurilor; fie, Doamne, ca acei oameni, poate unii dintre ei prezenţi aici, unii dintre ei auzind banda în jurul lumii, fie ca ei să realizeze că aceasta este chemarea afară a Miresei, nu un mesaj Penticostal. Mesajul Penticostal a fost de a restabilii darurile înapoi în Biserică. Dar aceasta este chemarea Miresei, un alt Mesaj care trebuia să vină chiar înainte ca Sodoma să fie arsă. Fă ca ei să înţeleagă, Dumnezeule drag. Credinţă, eu cred Aceasta, pentru că este descoperită de Duhul Tău prin Cuvântul lui Dumnezeu şi a fost adeverit şi manifestat întregii lumi. Cu siguranţă, Doamne, în minoritate, întotdeauna grupurile Tale aşa sunt. Dar Tu ai spus, "Nu te teme, turmă mică, este voia Tatălui vostru să vă dea Împărăţia."

E-314 Aşadar, mă rog, Doamne, ca oamenii să îşi întoarcă privirea de la intelectul lor, să îşi întoarcă privirea de la ceea ce ar putea crede că este corect, şi să privească în Scriptură. Şi s-a spus seara trecută, fie ca oamenii de aici să gândească cum a gândit împărăteasa în zilele marii distrugeri a Babilonului, ea a spus, "Este un om printre voi care se numeşte 'Daniel,' era în împărăţia tatălui tău (Tatăl penticostal, era în împărăţia lui.) şi el este dezlegă tor de orice întrebare."

E-315 Şi acum, Doamne, lasă Duhul Sfânt care a fost în împărăţia penticostală, împărăţia care a fost a lui Martin Luther, care a fost a lui John Wesley, şi-şi aşa mai departe până la John Smith şi Alexander Campbell, şi în continuare prin epocă. El este Dezlegătorul, El a lămurit gândurile. Şi oamenii în zilele lui Luther, acel om, "Cel neprihănit va trăi prin credinţă." Metodistul, El a lămurit toate îndoielile, căci, "Ei ar trebui-ei ar trebui să fie sfinţiţi." Şi în zilele Pentecostului, vorbeau în limbi, dând manifestările Duhului prin vindecare Divină şi aşa mai departe, A lămurit toate îndoielile din inima penticostalilor. Dar, O Dumnezeule, ei s-au denominat. Ei au ieşit din nou afară să ia ideile omului. De aceea, acum, când Mireasa este chemată aşa cum ai promis Tu aici în Scriptură, citind-o în faţa lumii, seară de seară, şi noi O privim cu ochii noştri. Dumnezeule, fie ca Aceea să lămurească toate îndoielile din inima oamenilor. Fie ca ei să fugă repede la Fiul descoperit, ca să fie maturaţi, şi să fie luaţi în grânar şi să nu fie lăsaţi în tulpină ca să fie arşi, ci să meargă în grânar în seara aceasta. În Numele lui Isus Cristos. Amin.
Vă mulţumesc pentru atenţia voastră. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să se ocupe de inima voastră.

E-316 Acum, voi aţi... Avem cartonaşe de rugăciune distribuite. Acum, vom lua cam douăzeci de minute acum, pentru un rând de rugăciune. Vrem să facem rândul foarte repede, să veniţi pe platformă şi să ne rugăm. Şi acum, nu ştiu câte cartonaşe au fost distribuite. Nici măcar nu l-am întrebat pe Billy nimic. I¬am spus doar, "Ai distribuit... Du-te acolo jos şi distribuie nişte cartonaşe de rugăciune." Şi s-a întors şi ne-a luat pe mama lui, şi pe mine şi pe restul, cu puţin timp în urmă. Acum, eu-am... am făcut...

E-317 Ei bine, ai început cu o sută, sau unu, şi unu până la o sută, sau cum? [Fratele Billy Paul spune, "Una până la două sute." – Ed.] De la unu la o sută. În regulă.

E-318 Să luăm cartonaşul de rugăciune numărul unu. Dacă îl ai, ridică mâna ca să văd. Dacă nu poţi... Dacă poţi sta în picioare... dacă nu poţi, te vom aduce noi. Cartonaşul de rugăciune numărul unu, repede. Cine are... ce e-ce este? A, numărul unu. (Scuzaţi-mă.) A, numărul... Această doamnă de aici, ai acest cartonaş? Vino aici, vrei doamnă? A, numărul doi. Îl are, cineva? Ridicaţi repede mâna. Chiar aici, doamnă, vino. Numărul trei. Aveţi un cartonaş? Aveţi un cartonaş'[ Voi nu aveţi nici un cartonaş, nici unul dintre cartonaşe? Huh? În regulă, nu trebuie să îl aveţi. Trei, patru, cinci. A, unu, doi, trei, patru, cinci. Să vedem, sunt unu, doi, trei, patru, cinci. A... În regulă, aici sunt... Cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece. În regulă, doar puneţi¬vă în rând, începeţi să faceţi rândul.

E-319 Acum, dacă nu puteţi veni, fluturaţi mâna aşa, ca ei să vă poată aduce. I-am rugat pe aceşti oameni de aici, care nu au cartonaşe... Nu trebuie să îl aveţi, doar vă întreb. Acum uitaţi, voi-voi oamenii invalizi de aici, presupun că el a trebuit să vină mai devreme, pentru că, el, eu i-am spus doar, "devreme." Acum, nu trebuie să aveţi un cartonaş, dacă aveţi acea credinţă aşa cum v-am învăţat. Vedeţi, dacă vi se descoperă, în regulă. Dacă nu vi se descoperă, indiferent dacă aţi fi într-o duzină de rânduri de rugăciune, nu ar ajuta cu nimic. Ştiţi asta? Credeţi asta? Vedeţi? Eu aş putea să mă rog, să fac tot ce aş putea, să mă pun în genunchi şi să-mi pun mâinile peste voi, să vă ung cu untdelemn, în orice mod aţi vrea, şi să mă rog. Până când Dumnezeu, printr¬o des-... prin har, descoperă asta în inima voastră, că, "S-a terminat," atunci s-a terminat. Nici măcar nu trebuie să fiţi în rând sau nicăieri, oricum s-a terminat.

E-320 În regulă, patru... Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece. În regulă, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci. Este cineva pe care l-am chemat şi care are un cartonaş şi nu se poate ridica? Ridicaţi mâna, are un cartonaş şi nu se poate ridica. Bine.
... crede numai,
Pot să o văd pe biata, micuţa Anna Jeanne cum stă, cântând asta odată, aproape toată noaptea. Eu vreau ca toată lumea să fie foarte liniştită şi reverenţi, aşa cum ştiţi.
... crede numai;
Acum, cartonaşele de rugăciune de la unu la cincisprezece, cred că era.
... crede numai,
Se aglomerează puţin aici, aşa că să-să începem. Ce spuneţi?
... posibil...

E-321 Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece... Acum, începe să fie prea mulţi. Sunt mai mulţi decât am chemat. Nu-i nimic. Staţi nemişcaţi, acolo unde sunteţi. Nimeni să nu... veţi fi... Se va face rugăciune pentru voi, dar doar... Vedeţi, doar aşteptaţi până când vor chema numărul vostru. Apoi, ştiţi, ca noi-noi să nu avem prea mulţi stând în picioare aici. Dacă Domnul va face ceva, voi aţi priva oamenii să vadă, şi ei nu o pot vedea, vedeţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Acum haideţi să ne rugăm pentru aceste batiste în timp ce ei se pregătesc.

E-322 Dragă Dumnezeule, iată batiste care sunt puse aici şi care vin de la cei bolnavi şi suferinzi. Credinţa aceasta despre care tocmai am vorbit, Doamne; îmi amintesc că Tu spui, în Biblie, în Cartea lui Iuda, "Luptaţi cu tărie pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna." Şi de pe trupul sfinţilor au luat basmale, nu pentru că ei erau oameni speciali, ci pentru că ei erau oameni care credeau. Erau oameni cu aceleaşi slăbiciuni ca noi. Au spus, "Ilie" a fost aşa şi el "s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă." Şi, Dumnezeule, el s-a rugat aşa ca să se pocăiască poporul. Tu i-ai descoperit să se roage pentru ei, să se roage în acest fel pentru a împlini Cuvântul Tău. Fără îndoială că Tu i-ai arătat profetului o vedenie. Şi, Doamne, în această seară mă rog ca aceşti oameni să fie vindecaţi. Eu nu sunt Ilie, el a fost dus în Ceruri, dar Viaţa şi Duhul lui continuă încă să trăiască. Astfel ne rugăm, Dumnezeule drag, ca Tu să onorezi rugăciunile poporului Tău. Şi onorează-ne pe noi toţi acum aşa cum ne rugăm pentru aceste batiste, ca atunci când vor fi puse peste bolnavi ei să se vindece.

E-323 Ne dăm seama, Tată, că suntem o-o generaţie de oameni muribunzi. Ne îndreptăm... în faţa-în faţa Eternităţii. Lumea a înnebunit. Crime; fetiţe tăiate în bucăţi şi violate. Oamenii, bărbaţi care îşi poartă părul ca femeile, femeile ca bărbaţii, se pervertesc. Rasa este pe moarte. Lumea e pe moarte. Totul e pe moarte. Biserica este pe moarte.

E-324 O, Dumnezeule, adu Viaţa. Adu Viaţa, O Dumnezeule, Viaţa credinţei. Descoperă-le acestor oameni, Doamne. Eu nu pot decât să mă rog şi să-mi pun mâinile peste ei. Dar Tu eşti Cel care îi poţi vindeca, şi numai Tu îi poţi vindeca. Mă rog ca Tu să o faci, Tată, pentru fiecare dintre ei. Îngăduie, cu mâinile mele asupra lor şi cerând din toată inima mea; în Numele lui Isus Cristos, vindecă aceşti oameni. Amin.

E-325 Acum, acesta este microfonul care funcţionează, frate? Acum se aude bine? Toată lumea aude? Ridicaţi mâna. În regulă. Acum, într-un fel sau altul, inima mea se îndreaptă spre aceşti oameni de aici, care se află aici în acest-acest scaun, paturi şi tărgi... ei "nu au primit nici măcar un cartonaş de rugăciune." Vedeţi?
Dar, uite, frate, vezi, aceşti oameni au primit cartonaşe de rugăciune, dar asta nu înseamnă că vor fi vindecaţi. Sunt oameni acolo, în audienţă, poate, asta-asta-asta nu înseamnă că-că¬că vor fi vindecaţi. Asta-asta nu spune că-că vor fi sau nu vor fi vindecaţi. Totul depinde de credinţa lor în Dumnezeu. Câţi ştiu că asta este adevărat? Asta e totul, doar credinţa lor în Dumnezeu. Ei bine, acum, câţi ştiu că asta-i adevărat? Indiferent cât de religios eşti, cât de bun sau cât de rău eşti, dacă harul lui Dumnezeu nu face să coboare aceea în inima ta, nu te vei vindeca niciodată. Acum, câţi ştiu că Dumnezeu a făcut, a făcut tot timpul, miracole mari, semne şi minuni? Şi acum, veniţi în această seară, stând în acest rând, nu pentru că aţi fost aleşi de Dumnezeu să staţi în acest rând, nu este vorba despre asta; aţi primit doar un cartonaş de rugăciune, s-a întâmplat să fiţi la... [Porţiune goală pe bandă – Ed.]

E-326 Procedura este exact cum onorabilul meu frate Hierholzer aici, şi-a început slujirea cu mulţi ani în urmă. [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... cu credinţă în Dumnezeu, crezând în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu a vindecat bolnavii prin credinţă. Şi nu s¬a schimbat niciodată, dar Dumnezeu a adăugat în această ultimă zi, daruri, daruri pe care El le-a făgăduit. Dumnezeu a făcut-o pe-... nu pentru că El a fost obligat, ci pentru că El a făgăduit. Şi dacă El a făgăduit, atunci El trebuie să o facă; pentru că El trebuie să îşi ţină Cuvântul.

E-327 Şi El v-a făgăduit acelaşi lucru şi vouă, adică, "Dacă voi aţi putea crede, că se va întâmpla; dacă nu puteţi crede, pur şi simplu nu se va întâmpla." Acum, eu nu vă pot face să credeţi, nici voi nu vă puteţi face să credeţi. Dumnezeu trebuie să v-o dea. Este un dar de la Dumnezeu, să credeţi. Nu credinţa voastră, ci credinţa lui Dumnezeu. Credinţa voastră intelectuală ar putea să creadă foarte bine, dar dacă credinţa lui Dumnezeu nu este în adâncul inimii voastre... Vedeţi, credinţa voastră intelectuală poate să o accepte, să facă asta. Şi doar continuaţi să credeţi din toată inima până când Dumnezeu vă descoperă. Vedeţi? Continuaţi doar să credeţi până când Dumnezeu vă descoperă. Dar până când El o descoperă...

E-328 Spuneţi, "Frate Branham, ce ai spus acolo?"

E-329 "Da, domnule!" Dumnezeu a trimis un profet la Ezechia şi i-a spus, "'Nu te vei da jos din patul acela,' AŞA VORBEŞTE DOMNUL. 'Vei muri acolo pe patul acela."' Aşa este?

E-330 Dar acel profet s-a întors... sau acel împărat s-a întors cu faţa la perete şi a strigat cu lacrimi amare şi a spus, "Doamne, mai am nevoie de încă cincisprezece ani. Te implor, Doamne, să mă asculţi." Acum, împăratul era cel mai mare om din lume, în politică; dar, profetul era, în ochii lui Dumnezeu. Acela era împăratul lui Dumnezeu; dar acesta era profetul lui Dumnezeu.
Deci, Dumnezeu i-a descoperit profetului să ia nişte... să fiarbă nişte... [Porţiune goală pe bandă – Ed.] Ştiţi, înţelegeţi?

E-331 Acum, ca să înţelegeţi acum, pentru că am predicat Scripturile aici, "Aşa cum a fost în zilele Sodomei, tot aşa va fi la venirea Fiului omului." În zilele în care se descoperă biserica? Nu! "În zilele în care Fiul omului este descoperit." Ce este descoperit? Făcut cunoscut! Aşa este? Descoperit! În ziua în care Fiul omului este descoperit, va fi o zi ca Sodoma şi Gomora. Nu-i aşa?

E-332 Acum, priviţi ce s-a întâmplat. Ei au avut doi mesageri principali, acolo în Sodoma şi Gomora, pentru că acolo erau o grămadă de Creştini căldicei. Aşa este? Şi au avut doi mesageri principali (acum ascultaţi cu atenţie) jos în Sodoma şi Gomora, care predicau. Dar unul dintre ei, care a stat afară aici, cu grupul lui Abraham. Aşa este?

E-333 Acum priviţi! Noi niciodată, în toată istoria bisericii, nu am avut vreodată un mesager universal către biserică al cărui nume să se termine în h-a-m, până acum: G-r-a-h-a-m, care are şase litere, G-r-a-h-a-m. Dar numele lui Abraham era scris: A-b¬r-a-h-a-m, şapte litere. Vedeţi? Deci biserica universală, fiind, literele omului, şase, organizaţie făcută de om, totuşi şi-au primit mesagerul. Au avut un Sankey, Moody, Finney, Knox, Calvin, aşa mai departe, dar niciodată un "h-a-m." Este adevărat? Dar l-au primit, iar el este un mesager, trimis de Dumnezeu, şi loveşte acele ziduri cât de tare poate, "Ieşiţi de aici! Pocăiţi-vă sau pieriţi!"

E-334 Dar amintiţi-vă, Aleşii, predestinaţii, legământul rânduit mai dinainte, Abraham şi grupul lui, au primit un Mesager, de asemenea. Uh-huh. Priviţi ce a făcut El. Le-a dat un semn că timpul are aproape ca focul să cadă. Acum, este focul acum pe care îl aşteptăm, focul atomic, mânia lui Dumnezeu.

E-335 Acum, acel Mesager a făcut ceva. El a vorbit despre o femeie faţă de care El era întors cu spatele, şi i-a spus-şi i-a spus că se îndoia de ceea ce spunea El, i-a spus condiţiile ei şi ce urma să se întâmple. Este corect? A spus El că Fiul omului Se va descoperi în acelaşi mod în acea zi? Ei bine, credeţi că acela este Adevărul?
Ei bine, aici se află o femeie, ...

E-336 Şi în uniunea invizibilă a Bisericii, Mireasa lui Cristos, acel Mesager este aici acum, care este Isus Cristos, acelaşi ieri, astăzi şi în veci.

E-337 Acum, El vorbeşte doar prin profeţii Lui. Aşa a spus Biblia! "El nu face niciodată nimic fără să facă mai întâi de cunoscut profeţilor Săi," Amos 3:7. El a făcut-o întotdeauna. El nu Îşi schimbă niciodată modelul. Vedeţi? Iar profetul poate vorbi, dacă este adevărat, numai ceea ce îi spune Dumnezeu. Este adevărat? Este adevărat.

E-338 Acum, credeţi că El ar putea să-mi spună ce se întâmplă cu această femeie chiar înainte ca eu să mă uit la ea? Credeţi asta? Păi, ea suferă cu cancer. Aşa este. Este pe sânul ei. Ea are un băiat, în gândul ei, el suferă de un fel de afecţiune mentală, de o afecţiune nervoasă şi de complicaţii. Aşa este. Credeţi asta? Şi asta-i adevărat, nu-i aşa? Crezi acum că credinţa ta, spunând asta, s-a ancorat, că ai primit-o, că o vei avea? Atunci du-te, şi Domnul Isus te va face bine. Vedeţi? Da. Vedeţi? Credeţi? Din toată inima voastră?

E-339 Acum, credeţi că, fără să mă uit la această femeie, Domnul Isus îmi poate spune care este problema ei? Câţi cred asta? Acum, voi ştiţi... şi nici măcar nu am... eu... singurul lucru, am văzut doar o fustă. Eu nu ştiu, nu am putut spune dacă era bărbat sau femeie; dar doar stătea acolo. Eu vreau ca ea să creadă. Crezi, doamnă? Aici, pacientul, crezi tu? Ridică mâna dacă crezi. Dacă crezi din toată inima, poţi avea acel copil pe care îl ceri de la Dumnezeu. Vedeţi? Vedeţi? Credeţi? Aveţi credinţă în Dumnezeu? Acum, asta nu vindecă, asta doar identifică. Acestea sunt lucrările care identifică credinţa în Prezenţa lui Dumnezeu, Cuvântul Său manifestat.

E-340 Această femeie doreşte un lucru măreţ; de asemenea. Nu este un copil, ci ea vrea Botezul Duhului Sfânt. Îţi voi spune ce să faci:
Dacă vei scăpa de ţigările acelea, Dumnezeu îţi va da Botezul Duhului Sfânt. Du-te, crede Asta, vezi. Credeţi? Aveţi credinţă în Dumnezeu?

E-341 Omul acesta care stă aici, este un om pe care nu l-am văzut în viaţa mea. Nu-l cunosc, dar suferă de ceva la piept. A avut o căzătură care i-a cauzat asta, nu demult. Nu e de aici, e din Arkansas. Este predicator. Du-te acasă şi predică Evanghelia. Vedeţi? Vedeţi? Vedeţi? N-am văzut niciodată omul la faţă.

E-342 Este o femeie care stă aici, eu nu cunosc femeia, nu am văzut¬o în viaţa mea. Dumnezeu o cunoaşte.

E-343 Dacă El ar putea să-i descopere care este problema ei sau ceva în legătură cu ea, veţi crede? Cu toţii? Aceasta este doar o lucrare care identifică credinţa pe care o am pentru a predica ceea ce v-am spus, în seara aceasta. Asta este ceea ce a descoperit Dumnezeu, iar acestea sunt faptele care O dovedesc. Acum, trebuie să ai credinţă ca să te faci bine.

E-344 Această femeie de aici, eu nu-eu nu cred că o cunosc. Da, nu o cunosc, dar cunosc pe cineva pe care ea îl cunoaşte, pentru că îl văd stând aici, în faţa mea. Ea suferă de o durere de cap. Nu-i aşa, doamnă? Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Sora lui Pearry Green. Aşa este. Nu am văzut-o în viaţa mea. Aşa este. L¬am văzut pe Pearry Green stând aici, uitându-se la mine, făcând aşa. Doar a venit, vedeţi. Da. Nu ştiu unde e Pearry Green. Voi credeţi? Cât de mult credeţi? Dacă puteţi crede, toate lucrurile sunt posibile. Dacă nu puteţi crede, nimic nu se poate întâmpla.

E-345 Micuţa doamnă cu părul cărunt, care stă acolo privind la mine, chiar aici, îl crezi pe Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu îmi poate descoperi la ce te gândeşti acolo? Ai o tumoare pe sân. Crezi că Dumnezeu o poate îndepărta? Da. Ai credinţă şi crede. Acum, de ce s-a atins ea?

E-346 Femeia care s-a atins de marginea hainei Lui, Biblia a zis... Voi care vreţi să luaţi Biblia, El a zis, "El este un Mare Preot care poate fi atins de slăbiciunile noastre." Nu-i aşa? El este acel Mare Preot şi El se află chiar aici; acei oameni Îl ating.

E-347 Este o femeie mică, slăbuţă, care şi-a ridicat mâna, se află chiar aici. Nu am văzut-o în viaţa mea, dar ea chiar în acel moment s-a atins de Ceva. Iată ce a fost. Ea se roagă la Dumnezeu. Are probleme în piept, ea are şi o problemă la stomac. Dumnezeu te-a vindecat, dacă vei crede. Trebuie să crezi. ,,Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred."

E-348 Este un bărbat care se află în spate de tot, care se uită în această direcţie (cam în al doilea rând, venind încoace), care suferă de astm. Crezi că Dumnezeu te va vindeca, domnule? Dacă crezi Asta, Dumnezeu te va face bine. Poţi primi ceea ce ceri, dacă crezi Asta.

E-349 E o femeie aşezată chiar aici, care se uită la mine, aici în faţă, căruntă. Dacă crezi din toată inima... Crezi Asta? Bine, atunci acea problemă de vezică biliară te va părăsi, dacă crezi.

E-350 Ce părere ai despre Asta, întins aici pe pat? Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Dacă Dumnezeu îmi va spune problema ta, Îl vei crede? Dacă vei crede, cancerul acela te va părăsi şi te vei face bine. De ce nu te ridici, şi ia-ţi patul şi du¬te acasă? Voi credeţi? Veţi crede cu toţii? Ei bine, acum, ce ziceţi de acum? A lăsat Dumnezeu să cadă acea credinţă în inima ta? Toată lumea de aici, ridicaţi mâna. Dacă Dumnezeu a lăsat acea credinţă în inima voastră, haideţi să ne punem mâinile unii peste alţii, chiar de-a lungul rândului aici. Puneţi-vă mâinile pe... Chiar acum, repede, în timp ce Duhul Sfânt se mişcă, puneţi¬vă mâinile unii peste alţii. Omul s-a ridicat, aleargă de-a lungul rândului, se roagă pentru alţii.

E-351 Haideţi să ne ridicăm în picioare şi să-L lăudăm pe Dumnezeu, cu toţii. Nu este nevoie să mergem mai departe. Identificaţi-L pe Isus Cristos, acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Voi, oricare ar fi durerile voastre, orice este, dacă-L credeţi, ridicaţi¬vă în picioare, chiar acum, şi credeţi.

E-352 Dumnezeu Atotputernic, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, trimite puterea Ta şi vindecă acest grup de oameni chiar acum, în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Slavă lui Dumnezeu! Dumnezeu să vă binecuvânteze.