E-1 Fraţi slujitori, şi voi prieteni din jur, eu spun că este un privilegiu să fim aici în această dimineaţă. O astfel de introducere ca aceea, păi, eu nu ştiu cum mă voi ridica vreodată
la acel nivel.

E-2 Dar doar stând acolo vorbind, Frate Nolan, eu nu cred că am întâlnit vreodată o persoană chiar exact (Noi toţi suntem făcuţi în matriţe diferite, dar de către acelaşi Dumnezeu.) ca Fratele Jack Moore, aha, ei bine, el cu siguranţă a fost… Fratele Nolan tocmai spunea, „De când sunt aici cu el…” (acesta este ginerele său), şi cum a învăţat să-l iubească şi să-i respecte înţelepciunea şi alte lucruri. Şi aceea, pot să spun „amin” la asta. Multe lucruri frumoase…momente frumoase pe care le-am avut împreună, eu cu el, şi cu Fratele Brown, Fratele Boutliere aici de faţă. Oameni buni ai lui Dumnezeu pe care îi iubesc cu adevărat din toată inima mea.

E-3 Şi apoi eu—eu văd că noi nu mai întinerim, ei bine, mă gândesc doar la timpul de acum că observăm cum ne schimbăm de vreo douăzeci de ani de când, traversând deşerturile, şi aşa mai departe împreună ca bărbaţi mai tineri. Dar ştiind că există o Ţară în care nu vom îmbătrâni niciodată. Ne vom întâlni din nou acolo într-o zi.

E-4 Aseară, când am plecat de la tabernacol, era o doamnă mică întinsă acolo pe o targă, şi mi-a spus, „Frate Branham, cu ani în urmă…” cred că era paralizată. Ea a spus, „Tu mi-ai spus…” Am uitat care a fost remarca femeii acum, ceva de genul acesta, Sper că nu o citez greşit. A spus, „Că această suferinţă pe care o aveam ar fi fost cu un scop,” sau ceva de genul acesta, că ea va avea un copil. Şi nu putea să înţeleagă cum s-ar fi putut întâmpla asta şi ea în starea aceea.

E-5 Acolo se afla un tânăr, un tânăr frumos, a spus, „Eu sunt copilul pe care l-a avut ea.” A spus, „Eu sunt copilul pe care ea l-a avut.”

E-6 Şi s-au întâmplat atât de multe lucruri de-a lungul drumului, încât nici nu avem timp aici să vorbim despre asta. O vom face pe partea cealaltă.

E-7 Şi această filială a Oamenilor de Afaceri, eu nu aparţin de nicio organizaţie, eu cred aşa cum ştiţi cu toţii, dar eu…
Acesta este singurul grup cu care mă asociez, am un carnet de membru, este… Sunt inter-denominaţionali, sunt doar oameni de afaceri. Au fost o mare resursă pentru mine şi pentru tipul de slujire pe care Domnul Tatăl nostru mi l-a dat. Este…nu este că eu chiar nu agreez organizaţia; este doar o slujbă care mi- a fost dată, iar dacă nu sunt loial acelei chemări, atunci voi fi o persoană neloială faţă de Dumnezeu.

E-8 Şi, mă gândesc, chiar înainte de a pleca din Tucson, poate că mulţi dintre voi aţi fost acolo, într-o zi am fost, la Los Angeles, vorbind la filială. Şi acolo a fost…eu doar am dat în organizaţie poate puţin—puţin cam tare. Eu—nu am vrut să fiu aşa. Dacă intenţionezi să fii rău, atunci aş fi un făţarnic. Nu trebuie să se facă asta, nu, aceea e doar să critici pe cineva. Dar am vorbit despre un pom pe care l-am văzut în curtea Fratelui Sharrit. Avea în el cam cinci feluri diferite de fructe. Şi am spus, „Nu am văzut în viaţa mea un pom ca acesta.” Era un…avea grefe, avea lămâi, avea tangerine, mandarine, portocale, totul creştea în acelaşi pom. „Ei bine,” am spus, „Eu—eu sigur nu înţeleg asta. Ce fel de pom este?”
„Este un portocal.”
Şi eu am spus, „Păi, acea grefă?” A spus, „Da.”
Eu—eu am spus, „Cum se poate?” A spus, „Este altoit.”
Şi eu am spus, „Oh, înţeleg.”

E-9 El a spus, „Sunt toate din familia citricelor şi orice pom care este din familia citricelor este…poate fi altoit.”

E-10 Am spus, „Înţeleg.” Apoi am început să strig puţin, ştiţi, pentru că sunt agitat şi emoţional.

E-11 Deci, el a spus, „Care-i treaba?”

E-12 Iar eu am spus, „Ei bine, doar mă gândeam la ceva.” Şi am spus, „Acum eu vreau să-ţi pun o întrebare.” Am spus, „Acum, anul viitor, când vor apărea florile, nu vor mai fi portocale, mandarine, grefe, lămâi; vor fi toate portocale pentru că sunt într-un portocal, nu-i aşa?”

E-13 El a spus, „Nu, nu. Nu, fiecare ramură rodeşte propriul rod.”

E-14 Am spus, „Înţeleg.”

E-15 Deci, asta tot suna foarte bine, pentru că eu…ştiţi, am… desigur, am o diplomă de la Hartford şi de la toate aceste universităţi, ştiţi. Deci—deci eu…observ natura, este cea mai bună universitate pe care am găsit-o până acum, universitatea Creatorului. Astfel, dacă observ aceea, primesc predicile din modul în care văd natura acţionând.

E-16 Şi am spus, „Ei bine, asta mă face să mă simt foarte bine.”

E-17 El a zis, „Care-i treaba?”

E-18 Am spus, „Tocmai m-am gândit la ceva.”

E-19 Aşa că, în acea zi, am predicat pe acea temă. Şi am spus, „Acum, vedeţi, prima dată când biserica a început, a fost…Isus a spus…” predicam Ioan 15. „‚Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Şi orice mlădiţă care nu aduce roade va fi tăiată, arsă.’”

E-20 Şi cineva m-a înfruntat foarte tare cu privire la asta, a spus,
„Vezi, am crezut că dacă ai fost odată umplut cu Duhul Sfânt şi mântuit, ai spus că, ‚nu s-ar putea îndepărta de asta.’”

E-21 „Aşa este.”

E-22 El a spus, „Cum e cu asta?”

E-23 Am spus, „Acum vorbeşti despre un alt subiect. El vorbeşte despre a da roade acolo, nu despre Viţă; El vorbeşte despre rodire, şi nu despre Viaţă. El a spus, ‚Ei bine, curăţiţi pomul ca să crească şi să dea roade.’”

E-24 A zis…

E-25 Şi eu am zis, „Acum, vezi, acest pom, când a început, erau toţi Creştini Biblici adevăraţi. Apoi a apărut o ramură numită Luterană, Metodistă, Baptistă, Prezbiteriană: lămâi şi câte-altele.” Şi eu am spus, „Vedeţi, se dezvoltă cu numele de Creştinism, dar…Trăieşte din acel Pom, dar îşi rodeşte propriul soi denominaţional. Vedeţi? Dar,” am spus, „dacă acel portocal îşi va mai dezvolta o ramură, va da portocale ca la început.”

E-26 Întâmplător, era acolo, şezând acolo, un conducător al unei mari…una dintre cele mai mari organizaţii Penticostale ale noastre. Eu nu ştiu cum să fac ca toată lumea să înţeleagă că nu este ideea mea că—că eu sunt—sunt împotriva acelor fraţi, surori; asta este greşit. Sunt atât de neînţeles şi nu ştiu de ce. Vedeţi? Oamenii cred că eu nici măcar nu cred ca oamenii să meargă la biserică. Asta este departe la un milion de mile de Adevăr. „Noi trebuie să ne adunăm împreună, şi cu atât mai mult cu cât vedem că se apropie ziua.” Vedeţi? Noi trebuie să venim împreună în unitate. Noi s-ar putea să nu…

E-27 Dacă aş locui într-un oraş şi acolo nu ar avea nimic altceva decât o…ei bine, ceva biserică (nu vreau să dau vreun nume), dar orice biserică, dacă ar crede un singur lucru, că Isus este Divin şi tot restul ar fi greşit, aş merge la acea biserică. Dacă nu pot lua o pâine întreagă, eu—iau o felie. Vedeţi? Mă duc să ascult, să mă închin Domnului şi să-I arăt că îmi fac partea mea. Eu vreau ca El să ştie că sunt viu. Sunt—Sunt…vreau ca toată lumea să ştie de partea cui sunt. Mă adun cu Creştinii, şi acolo mă închin şi—şi slujesc Domnului.

E-28 Dar este atât de greu, eu…cândva mă supăra foarte tare, şi apoi am aflat că până şi Domnul nostru a fost înţeles greşit în atât de multe lucruri. El spunea ceva şi ei…era înţeles greşit. Cred
că trebuie să fie chiar aşa. Dar cei ce sunt înţelepţi vor înţelege. Vedeţi? Aşa a spus Biblia. Ei O vor prinde.

E-29 Deci, în această dimineaţă, în timp ce spun asta…Şi am spus, „Acum, ei—ei trăiesc din numele Creştinismului, dar rodesc soiul greşit de rod. Au un rod denominaţional. Ei stabilesc un lucru, şi ei trăiesc direct din acesta, şi trăiesc din însăşi Viaţa.”

E-30 Este ceea ce încercam să spun aseară, acel duh poate fi botezat în acel Duh şi totuşi să nu fie un Creştin. Vedeţi? Trăieşti chiar din aceeaşi Viaţă, dar roadele pe care le porţi spun ce eşti. Vedeţi? Aşa este. Vedeţi? Ei pot face toate semnele, şi se pot ruga pentru bolnavi, şi pot vindeca bolnavi, şi pot deschide ochii, şi pot scoate draci, şi—şi pot face toate aceste lucruri, trăind chiar din aceeaşi Viaţă care este acolo înăuntru, dar totuşi este o lămâie. Vedeţi? Aşa este. „Roadele, voi sunteţi cunoscuţi,” Isus a spus. Şi atunci noi aflăm…

E-31 Şi când am coborât de pe platformă, acest mare lider s- a ridicat, a spus, „El nu asta a vrut să spună.” A spus, „Noi ştim că suntem cu toţii altoiţi.” Ei bine, este adevărat că noi suntem altoiţi, altoiţi în butuc, aşa este; dar nu altoiţi în Viţă. Aşa că atunci a spus…a început să mă cam—să mă insulte înapoi un pic.

E-32 Şi era un tânăr acolo, cred că este rudă cu o vedetă de cinema. Numele lui este Danny Henry, şi era un băiat Baptist. Ei bine, a venit pe platformă să mă îmbrăţişeze, şi a spus, „Frate Branham, sper că asta să nu sune a sacrilegiu, dar,” a spus, „eu cred că asta aproape ar putea fi capitolul 23 din Apocalipsa.”

E-33 Şi eu am spus, „Mulţumesc.”

E-34 Şi el a început să spună altceva şi a început să vorbească în limbi, un băiat Baptist. Şi când a făcut-o, era o—o femeie de aici din Louisiana, ea era Franţuzoaică, o femeie destul de mare şi bine făcută, ea a scris tălmăcirea.

E-35 Ei bine, apoi a mai fost un alt tânăr prezent aici, era un Francez, şi el a scris ce a spus. Au comparat notiţele şi amândouă erau la fel.

E-36 Şi apoi un băiat masiv cu părul deschis la culoare, care se afla în spate de tot, la Cofetăria Clifton, a venit în faţă. A spus,
„Lăsaţi-mă să văd aceste notiţe. Eu vreau să văd ce erau.”

E-37 Şi toate trei erau la fel ca traducere. El era traducătorul pentru O.N.U., traducător Francez. Şi aceasta spunea astfel:
Pentru că tu ai ales această cale dreaptă şi îngustă, calea mai grea, ai făcut-o la alegerea ta…
Dar ce decizie glorioasă ai luat, pentru că este CALEA MEA.
Vedeţi? Şi a spus…şi a continuat şi apoi a spus:
Însuşi, acest lucru este ceea ce va aduce la împlinire, şi va realiza şi va aduce, va împlini, biruinţa extraordinară în Dragostea Divină.

E-38 Vedeţi, întotdeauna, chiar şi în Franceză, verbul înaintea adverbului, acolo, în—în—în traducere. Deci în aceea nu aş putea spune…Moise, el a făcut alegerea lui, el trebuia să facă alegerea lui. Noi toţi trebuie să ne facem alegerile noastre şi să facem cât de bine putem. Şi Dumnezeu…Eu respect orice mesaj pe care îl dă un om despre Dumnezeu. Eu…orice ar fi, eu respect aceea din toată inima mea.

E-39 Acum, eu văd un frate tânăr care a venit mai devreme, Fratele Stringer, cred că este de jos din Louisiana…sau Mississippi, ne-a adus nişte poze aici, la care ne-aţi văzut că ne uitam. Erau cu Îngerul Domnului când S-a arătat. Câţi aţi auzit întâmplarea? Cred că toţi cei de aici au auzit-o. Aţi avut-o pe bandă, şi aşa mai departe.

E-40 Acum, asta mi-a fost spus într-o dimineaţă la ora zece, mă aflam în camera mea din Indiana. Mi-a spus că voi fi la Tucson, că voi fi dimineaţa devreme, că voi da jos un scaiete (ceea ce noi numim acolo, cap de capră) de pe cracul pantalonilor mei. Şi au venit şapte Îngeri şi au explodat asta, şi au explodat pământul şi toate celelalte, până…pietrele s-au rostogolit din munţi, şi şapte Îngeri stăteau acolo.

E-41 Şi am spus, „Ei bine,…” i-am spus soţiei mele, şi ea este pe undeva prezentă în această dimineaţă, „Pregăteşte totul, pentru că un om sub nicio formă nu ar putea supravieţui la aşa ceva,” am spus, „să iasă din asta. Mă duc la Tucson, lucrarea mea s-a terminat aici pe pământ. Mă duc Acasă să fiu cu Domnul Isus.”

E-42 „Ei bine,” ea a spus, „eşti sigur?”

E-43 Am spus, „Da. Da, nimeni nu ar putea—putea suporta asta. Nu există vreo cale să o facă.”

E-44 Numai ce am predicat Cele Şapte Epoci Ale Bisericilor. Atunci a fost când l-am chemat pe frăţiorul nostru curajos, Jack Moore ca să-l întreb despre asta, Isus, în Apocalipsa 1, stând acolo cu păr alb şi toate celelalte.

E-45 I-am spus, „El era un Om tânăr.” Şi acolo este unde a venit descoperirea despre faptul că era o perucă pe cap, şi nu El; El este cu perucă (şi nu puteam înţelege asta), ca fiind Divinitatea Supremă. Şi vechii judecători din Israel, trebuiau să aibă părul alb. Iar albul reprezintă puritate. Şi judecătorii Englezi până în ziua de azi, în instanţele supreme din Anglia, îşi pun perucă albă când ies, pentru că nu există altă lege mai presus de a lor pe pământ. Vedeţi? Şi ei sunt judecători supremi.

E-46 Şi îmi amintesc că m-am dus acolo, în Arizona, şi totul, am încercat din răsputeri să…Speriat de moarte. M-am dus la adunarea din Phoenix. Şi îmi amintesc, am predicat predica,
Domnilor, Ce Oră Este? Vă amintiţi asta? Am spus că am văzut asta, am spus, „Înainte să se întâmple, amintiţi-vă, AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ‚Ceva urmează să se întâmple.’” Probabil că aveţi benzile în arhiva voastră de benzi acum. Şi acolo am spus, „Vă amintiţi acum vedeniile care nu dau greş niciodată.
‚Ceva urmează să se întâmple.’ Ţineţi minte!”

E-47 Şi la câteva zile după aceea, am devenit agitat şi mă gândeam, „Ce-i asta? Am să mor? Dacă…eu sper să fie repede, ca să pot trece peste asta. Nu vreau să zăbovesc.”

E-48 Şi într-o dimineaţă, Domnul a spus, „Suie-te în vârful Canionului Sabino.”

E-49 Şi eram acolo sus, ţinându-mi mâinile în sus, mă rugam. Am simţit că ceva îmi loveşte mâna. Era o sabie. Acum, vă puteţi imagina cum v-aţi simţi, să stai de unul singur acolo şi să te trezeşti cu un cuţit în mână cam atât de lung. L-am tras în jos şi m-am uitat la el. Era doar un cuţit, unul dintre acele…şi oricum mi-e teamă de un cuţit. Şi avea un—avea un—un metal, ceva similar cu aceste cuţite, ca un metal sau ceva, foarte ascuţit şi îngust. Avea o teacă în jurul lui aici, care o foloseau dueliştii, ca să nu-şi taie mâna unul altuia, şi—şi avea o perlă în mâner aici. Se potrivea perfect în mâna mea. Ei bine, mi-am frecat faţa şi m-am uitat înapoi.
Chiar în acelaşi loc, zilele trecute, am văzut un porumbel mic, alb care a coborât. O să vă povestesc despre asta mai târziu.

E-50 Şi ţineam aceea în mâna mea, mă gândeam, „Asta-i ciudat. Acum, Doamne, eu…oare îmi pierd minţile? Nu e nimeni aici. Sunt la mile distanţă de oricine şi aici este o sabie. Aveam mâna ridicată şi de unde a venit?” Şi mă gândeam, „Acesta este cel mai ciudat lucru. Acum, uite aici, este o sabie.” Vedeţi, am lovit-o şi era o sabie. Şi am spus, „Nu e nimeni aici să fie aici. Sunt sus pe vârful acestor stânci, chiar în vârful muntelui.” Şi nici măcar nu puteai vedea Tucson de acolo, atât de departe era în jos.

E-51 M-am gândit, „Acum, acesta este un lucru ciudat. Acum, trebuie să fie pe undeva prin apropiere, Cineva care ar putea crea şi face o sabie şi să mi-o pună în mână.” Am spus, „Ar putea fi doar acelaşi Dumnezeu care a creat un berbec pentru Abraham, ar putea crea acele veveriţe,” de care aţi auzit. Şi am spus, „Iată aici materialul, trei feluri diferite de material în aceasta, şi o ţin în mâna mea tot la fel de reală ca orice altceva ce aş putea ţine în mână.”

E-52 Şi am auzit un Glas, care a spus, „Asta e Sabia Împăratului!”

E-53 Şi m-am gândit, „Acum, de unde a venit Acela? Era chiar acolo, printre acele stânci, pe undeva.” Şi am ţinut-o în mână aşa, şi am spus, „Sabia unui împărat.” Şi m-am uitat în jur, şi sabia dispăruse. Şi am spus, „Sabia unui împărat.” Asta e pentru… ei fac cavaler cu—cu o sabie, cred că aşa e, armata sau într-un fel, ei fac cavaler cu ea, ştiţi. Şi eu am spus, „Ei bine, probabil
că pentru asta era. Înseamnă că poate că trebuie să pun mâinile peste slujitori, sau ceva aşa, ca să-i fac slujitori.” Şi apoi am…

E-54 Un Glas a vorbit din nou, a spus, „Sabia Împăratului!” Nu a
unui împărat; Sabia Împăratului! Vedeţi?

E-55 M-am gândit, „Acum, ori mi-am ieşit din fire, mi-am pierdut minţile, ori se întâmplă ceva, este cineva care stă în apropiere aici lângă mine.”

E-56 Şi fraţilor, aceste lucruri sunt adevărate. Nu—Nu ştiu cum să vă spun, voi întotdeauna aţi văzut că se întâmplă mereu aşa. Şi este…Nu am putut să înţeleg. Aşa că…Este cel mai ciudat sentiment.

E-57 Şi stăteam acolo. M-am gândit, „Acum, cine este Cel care mi- a vorbit toată viaţa, de când eram un băieţaş, se află chiar aici, şi nu-L pot vedea deloc.” Am spus, „Sabia Împăratului?” Asta ar fi…Dumnezeu este Împăratul. „Şi ce este această sabie?”

E-58 „Cuvântul, A fost pus în mâna ta.” A spus, „Nu te teme de moarte, este slujba ta.”

E-59 Oh, Doamne! De pe acel munte am coborât, plângând, strigând, cu toată puterea, sărind peste stânci. Am coborât, i- am spus soţiei mele, i-am spus, „Nu am să mor, vezi, este—este— este slujba mea.” (I-am spus să discute cu Billy Paul care e aici, şi să ia copiii. Am spus, „Acum, eu nu am nimic, dar biserica va avea grijă ca voi toţi să nu rămâneţi flămânzi şi toate celelalte, şi eu—eu vă voi întâlni peste graniţă.”) Şi—şi ea…Am spus, „Nu, nu voi muri, este ceva în legătură cu slujba mea.”

E-60 La câteva zile după aceea, ieşeam de la o adunare; am primit o telegramă de trei pagini, era de aici de la Houston, Texas. Şi acel om care m-a criticat atât de aspru în seara în care a fost fotografiat Îngerul Domnului, poza cu Acesta a fost făcută acolo la Houston, el m-a sunat, a spus…a trimis o telegramă, soţia a spus, „Ştiu, Frate Branham, eşti ocupat. Fiul meu (fiul surorii lui Ted Kipperman) este condamnat la moarte să moară pe scaunul electric.” A spus…(Dacă era Billy Paul?) El a spus, „El şi o fetiţă trebuie să moară.” Şi voi toţi aţi citit în ziar, bineînţeles. Şi a spus, „Singura speranţă pe care o avem este să veniţi şi să organizaţi o adunare şi să adunaţi oamenii.”

E-61 Şi Raymond Hoekstra mi-a scris deja de câteva ori, dar, ştiţi, am plănuit ca după acea adunare să merg la vânătoare cu d-l McAnally şi cu restul. Şi m-am gândit, „Ei bine, dacă îi las pe acei copii să moară şi nu îmi depun efortul, nu voi mai fi în stare niciodată să merg iar la vânătoare.”

E-62 Aşa că am spus, „Bine, voi veni.” Am venit la Houston, am avut adunarea, şi bineînţeles,…ei nu i-au omorât, ci doar…le- au dat închisoare pe viaţă. Şi ei asta au vrut să facă ei, să le dea doar închisoare pe viaţă. Asta înseamnă cam 21 de ani, cred, în— în Texas.

E-63 Deci apoi, şi la întoarcere, am urcat pe munte şi am mers cu Fratele Fred Sothmann. Este aici pe undeva. Frate Fred, unde eşti? Chiar aici. Fratele Fred Sothmann, Fratele Gene Norman; într-o zi, a doua zi stând acolo, Îngerul Domnului a coborât chiar în tabăra în care ne aflam, şi a început să spună despre copiii lor şi despre lucrurile pe care le făceau.

E-64 Am plecat şi m-am întors pe deal. Şi eu deja îmi vânasem porcul mistreţ şi încercam să alung unul înspre Fratele Fred. Aşa că am găsit locul unde mâncau pe coasta dealului, şi am spus, „Ei bine, acum, îţi voi spune ce voi face, Frate Fred.” Am spus, „Acum, dimineaţă du-te în acel vârf.” Mergem acolo când se crapă de ziuă, urcăm peste munte. „Şi du-te acolo la răsărit, eu voi merge pe partea cealaltă. Acum, nu voi împuşca niciunul, dar dacă ei fug în această direcţie, eu voi trage în faţa lor şi îi voi întoarce înapoi. Tu alege unul mare.”

E-65 „În regulă,” a spus el.

E-66 Aşa că Fratele Fred s-a dus acolo. Şi Fratele Gene Norman (nu cred că Fratele Gene a venit, nu-i aşa?), el era—era pe partea cealaltă. Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi pe Gene Norman, un prieten drag al multora, un frate bun. Şi a coborât puţin mai jos. Unde, acei porci, nu erau chiar acolo în dimineaţa aceea. Şi îl puteam vedea pe Fratele Fred, îi făceam cu mâna, era cam la o milă de mine. Ei bine, m-am gândit, „Unde ar fi putut să se ducă?” M-am jos într-o râpă mare, şi am coborât, m-am gândit,
„Să văd dacă-i pot găsi unde sunt.” Am pornit din nou în sus. Era chiar în zori, soarele abia începea să răsară.

E-67 Am ocolit o prăpastie mare, oh, vai, sute şi sute de metri, doar stânci mari în acel canion mare de acolo, acei pereţi mari. Şi începea să se facă…soarele răsărea, cam pe la ora şapte, cred, sau aşa ceva. Şi m-am pus jos şi mă uitam în jur, din întâmplare m-am uitat în jos, la cracul pantalonilor mei şi acolo era acel scai, scaiete. Şi am spus, „Ştii, asta pare ciudat. Ştii, Îngerul Domnului mi-a spus că voi fi la vreo patruzeci de mile nord- est de Tucson, că voi smulge un scaiete de pe piciorul meu.” Vă amintiţi asta? Vă amintiţi? Da, domnule. Vedeţi? Am spus, „E ciudat.” Îl ţineam.

E-68 Şi chiar când mi-am ridicat privirea, am văzut vreo douăzeci de porci la vreo cinci sute de metri de mine, care au ieşit, să mănânce aceşti scaieţi mici şi s-au întins jos. Am spus, „Acum, dacă aş putea să-l iau pe Fratele Fred şi să-l duc până în acel punct de acolo, îşi va vâna porcul chiar acolo. Dar ştiu că este la o milă sau două de mine acum. Aşa că,” am spus, „dacă aş putea trece peste această creastă mică fără să mă vadă, sus pe lângă acest copăcel de ienupăr de acolo,” am spus, „dacă ocolesc pe partea asta, există o potecă de căprioare care coboară pe partea asta, pot fugi pe acolo şi mă pot da la o parte. Şi voi agăţa o
bucăţică de hârtie aici, ca să ştiu pe ce ramificaţie să ies, în canion, îl pot duce pe Fratele Fred acolo tocmai la timp.”

E-69 Am aruncat jos acest scaiete mic, uitând de Aceea. Şi am pornit peste deal foarte uşurel şi m-am uitat înapoi, nu m- au văzut, şi am fugit în jos şi am ajuns pe această potecă de căprioare. Purtam o pălărie neagră mare. Am început să alerg prin acest canion foarte repede şi s-a întâmplat.

E-70 Întregul pământ s-a cutremurat, peste tot. Stânci de această dimensiune se rostogoleau în jos, praful zbura aşa. Şi m-am uitat, şi stând în faţa mea stăteau şapte Îngeri; exact aşa cum era. Am simţit ca şi cum stăteam foarte sus ridicat de pe pământ. Mai întâi, am crezut că m-a împuşcat cineva, ştiţi, cu acea pălărie neagră pe cap; arăta ca un porc mistreţ, oricum, ştiţi că sunt negri. Am crezut că m-a împuşcat cineva, aşa o…chiar de aproape. Şi am—am văzut atunci ce era. Ei bine, imediat ce… mi-am primit însărcinarea, în Scriptură, „Cele Şapte Peceţi, care sunt cele şapte taine.” Vedeţi?

E-71 Cineva mi-a spus, a zis, „Acum…” Oh, el a zis „Ei bine, acum, într-o zi, probabil că Domnul (tu vezi vedenii, Frate Branham) îţi va descoperi ce sunt aceste lucruri, putem cu toţii să ne apropiem mai mult de Dumnezeu şi să avem mai multă putere decât avem în vorbirea în limbi şi alte lucruri.”

E-72 Am spus, „Nu poate fi aşa.”

E-73 Pentru că, vedeţi, eu cred că Cuvântul este Adevărul. Şi Biblia spune, „Oricine va adăuga un cuvânt sau va scoate un Cuvânt din Acesta.” Trebuie să fie în acest Cuvânt. Vedeţi? Sunt tainele pe care oamenii le-au trecut cu vederea, pentru că, chiar acolo e unde a venit Mesajul meu despre Sămânţa Şarpelui şi adevărata Credinţă a siguranţei credinciosului.

E-74 Nu-i dezonorez pe fraţii mei Prezbiterieni de acolo, şi pe unii dintre voi, fraţii Baptişti, cu privire la modul în care aveţi siguranţa. Eu nu spun asta ca să fiu diferit, dar voi nu aţi avut asta exact cum trebuie. Vedeţi? Aşa este. Vedeţi? Dar, şi eu am avut-o greşit. Dar când un Înger stă din Cer şi vă spune, şi aici este chiar în Scriptură, Asta este adevărat. Vedeţi? Aşa este. Vedeţi, El vorbeşte întotdeauna exact cu Scriptura.

E-75 Acolo l-am urmărit până când cercul acela s-a ridicat, a început să se ridice, şi s-au schimbat ca într-o lumină mistică, ca o ceaţă. Exact aşa cum…Câţi au văzut fotografia Acesteia care a fost făcută în Houston? Aproape toţi. Vedeţi? Ei bine, exact aşa a fost aceasta. S-a transformat în acelaşi lucru, a continuat să urce din ce în ce mai sus.

E-76 Alergam şi alergam, încercând să îi găsesc pe Fratele Fred şi pe restul. După un timp, cam după o jumătate de oră, l-am putut vedea pe el jos de tot, dând din mâini; şi pe Fratele Gene venind, făcând cu mâna. Ei ştiau că s-a întâmplat ceva. Şi atunci am ajuns la ei. Acela e Fratele Fred care se află chiar acolo.

E-77 În timp ce se ridica, nu ştiam că observatoarele şi lucruri, până în Mexic, făceau acea fotografie. Revista Life a publicat- o în timp ce Aceasta se ridica. Şi mulţi dintre voi…Iată revista Life care a publicat fotografia cu Aceasta. Un lucru misterios aici, şi au spus că nu ştiu de unde a venit; este prea sus. Este mai sus de toate sferele şi de toate celelalte ca să fie…Este prea sus ca să fie ceaţă, pentru că are treizeci de mile înălţime şi douăzeci şi şapte de mile în diametru după ce s-a ridicat atât de sus. Nu este nici măcar umiditate sau nimic acolo sus, vedeţi.

E-78 Şi s-au gândit la un avion; aşa că au verificat toate locurile, niciun avion decolat în acea zi. Vedeţi, trebuie să o facă, din cauza ferestrelor care trepidează şi alte lucruri. „Nu există niciun avion acolo sus.” Iată chiar aici în revistă, vă va spune acelaşi lucru. Şi—şi a continuat mai departe. Şi astăzi chiar în…

E-79 Aici este în revista Science, unde, ei nu pot înţelege. Ei nu ştiu ce este Asta.

E-80 Tucson, la universitate, un prieten de-al meu s-a dus zilele trecute şi vorbea cu ei despre asta. Au spus, „Nu putem înţelege ce…”

E-81 Am spus, „Nu spune nimic, nu va ajuta la nimic. ‚Nu aruncaţi perlele voastre înaintea porcilor.’” Vedeţi? Este pentru Biserică, pentru cei Aleşi, cei chemaţi afară. Vedeţi?

E-82 Şi apoi fiecare venea şi spunea, „Frate Branham, văd imaginea ta aici. Văd asta. Eu…” Ştiţi cum este. Dar acea—acea extindere lungă, aşa cum are acest frate aici, unde…Scuzaţi- mă. Iată cum a început să se ridice în sus, să se extindă în sus. De fapt, aceasta a fost pe partea dreaptă. Şi vă amintiţi cu toţii că am spus, „Îngerul remarcat era cel care mi-a vorbit, era pe partea dreaptă,” chiar înainte ca aceasta să se întâmple. Vă amintiţi? Aripile Lui erau îndreptate înapoi, aşa. Exact acelea erau aripile acelui Înger în timp ce se înălţa. Vedeţi, în timp ce…Aşa că au început să facă fotografii, pentru că era atât de misterios. Dar când ultima fotografie, când S-a format în ceruri şi aşa mai departe, aceasta este aşa cum a publicat-o Look aici. Voi vedeţi cum se ridică exact când ei încep să o vadă, vedeţi. Şi iată fotografia chiar principală şi ultima, când s-a conturat.

E-83 Ei nu ştiu de unde a venit sau unde s-a dus, nici acum nu ştiu. Ştiinţa este complet perplexă în legătură cu asta, nu ştie ce s-a întâmplat. Dar noi ştim: „Vor fi semne sus în cer.” Noi ştim asta. Vedeţi? Şi El a promis aceste lucruri. Vedeţi? Şi singurul lucru pentru care a fost permis ca acest lucru să fie fotografiat…

E-84 Acum, ştiu că suntem doar de-ai casei aici în această dimineaţă. Dacă vă dau impresia vreodată, fraţilor sau surorilor, că sunt unul care ştie tot, vă rog să mă iertaţi. Nu intenţionez să fiu asta. Mă aflu…aici în această dimineaţă, vorbind în faţa unor oameni care sunt citiţi, oameni care sunt deştepţi; Eu—
eu sunt fără carte, nici măcar nu pot să-mi pronunţ Scripturile corect. Am un capitol de citit în această dimineaţă, sunt… urma să îl rog pe unul dintre fraţii de aici să îl citească pentru mine, pentru că nici măcar nu pot pronunţa numele din acesta, Întâi Cronici 13, (dacă vrei, Frate Jack, poţi să îl cauţi), pentru subiectul meu. Eu—eu nici măcar nu pot pronunţa acele nume, îl las pe el să o facă, pentru că el le poate pronunţa.

E-85 Şi ştiu că vorbesc unor oameni deştepţi. Dar, fraţilor, aceste lucruri sunt făcute ca voi să nu vă uitaţi la incultura mea, ci să credeţi că vă spun Adevărul. Este Dumnezeu care vă spune Adevărul. Este Adevărul. Vedeţi?

E-86 Acum, şi când vorbesc despre denominaţiuni, eu nu vreau ca voi să fiţi atât de duri şi…Nu, eu nu vreau să spun să nu vă duceţi la biserica voastră. Mergeţi la biserica voastră, ceea ce trebuie să faceţi. Dar nu vă alăturaţi acelor organizaţii, pentru că într-o zi vă voi spune şi o voi dovedi prin Scriptură, este semnul fiarei. Şi voi doar ţineţi minte, este semnul.

E-87 Eu predic…Nu aş predica asta în biserica Fratelui Jack, el mi-ar spune, „Dă-i drumul şi fă-o”; dar mă duc la tabernacol, va dura cam patru ore. Şi subiectul meu este, „Fiara la început şi fiara la sfârşit, pe urma unui şarpe.” Vedeţi? Durează aproximativ patru ore. Mi-am pregătit toate Scripturile. Fiara de la început, el a fost fiara din grădina Edenului, el este fiara de la sfârşit, şi să arăt că este o persoană religioasă şi o denominaţiune (care a făcut denominaţiunea); şi să vin chiar pe urma acestuia şi să vă dovedesc prin Scripturi că aşa este. Nu am ştiut asta până când Duhul Sfânt nu mi-a dat-o zilele trecute acolo sus.

E-88 Acum, referitor la asta, mă uitam la asta într-o zi, stând în picioare, şi Ceva mi-a spus…în timp ce mă uitam la ea, şi mă gândeam…Fratele Hickerson, unul dintre administratorii mei…sau diaconii de la biserica din Jeffersonville… Dacă nu cred în a merge la biserică, de ce am biserică? Aveam conectate seara trecută, în toată ţara la fiecare două sute de mile pătrate era una dintre bisericile mele.

E-89 Acum, această—această fotografie, stăteam în picioare, mă uitam la ea şi Ceva…stăteam în camera mea. Ceva a spus,
„Întoarce-o spre dreapta.” Am ascultat.

E-90 Eu ştiu că sună ca de la cineva care este puţin sclintit mental, dar, vedeţi, aşa cum am spus seara trecută, toate aceste lucruri măreţe sunt atât de erudite…Acum, eu nu sunt împotriva acestora. Amintiţi-vă, trebuie să ne trimitem copiii la şcoală şi să primească educaţie şi aşa mai departe, dar vă spun de pe acum, nu le va fi de niciun folos în lumea care va veni, pentru că va fi o altă civilizaţie, cu mult mai presus de aceasta. Acea civilizaţie nu va avea nici măcar…Nu va avea şcoli în ea, nu va avea moarte în ea, nu va fi nici un păcat în ea. Aceasta are toate acestea; indiferent cât de mult ne civilizăm, tot mai multă moarte
se adaugă tot timpul. Vedeţi? Aceea va fi fără moarte. Dar acum trebuie să mergem la şcoală, trebuie să purtăm haine, noi…

E-91 Urma să vorbesc în această dimineaţă despre Edenul Satanei (mulţi dintre voi aveţi banda cu asta), Edenul Satanei. El a făcut o altă grădină a Edenului, şi i-a luat şase mii de ani să o facă, aşa cum Dumnezeu a făcut-o pe a Sa la început. Dumnezeu şi-a făcut Edenul Său, iar Satana l-a corupt. Acum Satan şi-a făcut propriul său Eden, iar Dumnezeu îl va distruge (aşa este) şi îl va pune pe al Său.
Ceva mi-a spus, „Întoarce-o drept.”
M-am gândit, „Eu cred că mă uit la ea drept.” A spus, „Întoarce-o drept.” Vedeţi?

E-92 M-am gândit, „Poate că acel Glas înseamnă să o întorc spre dreapta.” Şi când am făcut asta, vedeţi ce este: Capul lui Cristos de Hofmann, la treizeci şi trei de ani. Aici, priviţi aici, vedeţi barba Lui neagră, faţa Lui, ochii Lui, nasul Lui şi toate celelalte. Vedeţi cărarea din părul Său de aici care vine în sus. Şi El are acea perucă albă de Îngeri, ca să arate că Mesajul că El este Dumnezeu este Adevărul. El este Judecătorul Suprem al universului, Judecătorul Suprem al Cerului şi al pământului. El este Dumnezeu, şi nimic altceva decât Dumnezeu. El este Dumnezeu exprimat în formă umană, numit Fiul lui Dumnezeu, care Fiul era Omul. Şi dacă asta nu face Mesajul nostru să fie exact corect: identificat prin Scriptură, identificat în slujire, identificat prin Prezenţa Sa, acelaşi ieri, azi şi în veci. De aceea, acele Şapte Peceţi sunt Adevărul, fraţilor. S-ar putea să nu fiţi de acord cu ele, dar doar aşezaţi-vă şi studiaţi-le cu inima deschisă o dată, doar lăsaţi ca Duhul Sfânt să vă conducă de la…

E-93 Aici, când Fratele Jack…l-am sunat înainte de a predica asta şi am vorbit cu el odată despre „Ce era această perucă albă?”

E-94 El a spus, „păi, Frate Branham, eu o declar să fie ceea ce era în a Lui…după învierea Sa, în trupul Său proslăvit.” Stăteam de vorbă cu Fratele Jack. Şi nu există…Nu cunosc pe nimeni în lume pe care m-aş baza mai mult pentru învăţăturile lor despre teologie şi lucruri aşa cum aş face cu Fratele Jack Moore şi Fratele Vayle, şi astfel de oameni ca—ca aceştia, adevăraţi teologi care au citit tot felul de cărţi şi diferite puncte de vedere din toate. Ei bine, dar, vedeţi, chiar şi cu asta, şi cu prietenul meu apropiat, Eu—eu—eu pur şi simplu nu am putut să o primesc, era ceva acolo care doar nu accepta.

E-95 Şi atunci când a venit, asta, atunci am văzut ce este. Aici este barba Lui neagră. O vedeţi, cred. Vedeţi? Barba şi părul Său negru, ochii Lui, nasul, totul, doar perfect, şi chiar şi cărarea din părul Său care vine pe partea asta. El este Dumnezeu! Vedeţi? Şi El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. Şi aceasta este revista Look…sau revista Life. Cred că aceasta este…Am uitat ce
număr este acum; oh, 17 Mai 1963. Atunci au publicat asta, dacă cineva vrea revista. Este aceeaşi fotografie în care sunt Rockefeller şi soţia lui—în spatele acesteia. Şi aceasta este noua revistă Science, care „este încă un mister.”

E-96 Pentru ce am spus aceste lucruri? Ca să vă ofere o mică viziune asupra lucrurilor pe care încercăm să le spunem, că Dumnezeu identifică atât în ceruri, cât şi pe pământ că este corect. Aceste discernăminte, vedenii, avem o mulţime de imitaţii, întotdeauna. Dar ţineţi minte, înainte să existe un dolar fals, trebuie să existe mai întâi un dolar adevărat; mai întâi trebuie să existe un dolar adevărat, iar apoi ei sunt făcuţi după acesta. La fel cum am avut un Moise adevărat şi un Aaron adevărat, apoi am avut un Iambre şi un Iane după ei. Vedeţi cum vin toate acestea? Ei îl văd şi apoi încearcă să-l imite, când de fapt există unul original. Aşa este. Nu spun asta ca să rănesc sau să degradez sau să pun ceva unde nu trebuie, ci doar pentru Adevăr; ca să ştiţi că eu…

E-97 Devin un om bătrân şi ştiu şi că nu mi-a mai rămas mult timp. Dacă Isus, întârzie, pot…aş putea să mai rămân puţină vreme; dar ştiu că într-o zi această inimă îşi va face ultima bătaie, şi voi intra într-o încăpere mare şi întunecată acolo, numită moarte. Dar când va veni asta, nu vreau să am nimic pentru care să trebuiască să mă uit înapoi, pentru care să încerc să mă pocăiesc. Vreau ca, atunci când voi ajunge la acel moment, să fiu curat şi pur prin harul lui Dumnezeu. Vreau să mă înfăşor în veşmintele neprihănirii Lui, când voi intra acolo, cu acest unic lucru în minte: Îl cunosc în puterea învierii Sale; şi când El cheamă, voi ieşi dintre cei morţi şi voi trăi cu El pentru totdeauna. Şi este scopul meu aici acum, să încerc să conving pe fiecare om…nu să vă schimbaţi teologia sau nimic, ci să vă creşteţi credinţa în promisiunea lui Dumnezeu din această zi.
Acum să ne rugăm:

E-98 Scumpe Dumnezeule, suntem un popor recunoscător în această dimineaţă, dar totuşi, Doamne, trăim într-o lume întunecată care… Nu este nici unul dintre noi aici în această dimineaţă, Tată, care nu simte că noi—noi vrem o umblare mai strânsă cu Tine, vrem acea—acea atingere a Ta în vieţile noastre care să ne sensibilizeze şi să ne facă flexibili pentru ca Tu să ne poţi schimba oricând, să ne modelezi în fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Acesta—acesta este scopul nostru aici, Tată, acesta este—este singurul meu obiectiv pe care îl am să încerc să—să trăiesc înaintea Ta şi să primesc Cuvântul Tău şi să Îl transmit bărbaţilor şi femeilor care… nu pentru a fi o persoană diferită, ci pentru a încerca să-L onorez pe Cel care mi-a dat Viaţa. Îngăduie, Doamne.

E-99 Fie ca nici o persoană care se află astăzi aici…Sau— sau dacă…Suntem conectaţi în această dimineaţă, în toată
naţiunea din nou. Fie ca nici o persoană care se află în sunetul glasului nostru să nu trebuiască să intre vreodată în acea mare încăpere fără să Te cunoască în puterea învierii Tale. Dacă există păcătoşi undeva în toată ţara, care… sau în această clădire, acest mare auditoriu, prezenţi aici în această dimineaţă. Dacă sunt unii care nu Te cunosc, fie ca aceasta să fie ziua în care conştiinţa lor să fie zdruncinată, trezită, şi ei vor realiza căci ei nu ştiu în ce minut am putea fi chemaţi sau somaţi să răspundem pentru viaţa noastră, în Înalt. Şi dacă numele nostru este încă în acea carte a tulpinii, condamnaţi vom fi; dar dacă este în Cartea Vieţi Mielului, adevărata Viaţă, atunci suntem mântuiţi.

E-100 Şi fie ca, Doamne, în timp ce Viaţa trece de la tulpină în polen, în pleavă, apoi în bob, în timp ce suntem în trecere în această dimineaţă dacă există o Viaţă care intră în bob şi care se află acolo în acea tulpină, scoate-o afară astăzi, Doamne, fie ca să urmeze mişcarea grâului, căci o cerem în Numele lui Isus. Amin.

E-101 Îmi cer scuze că am luat atât de mult timp. Am uitat chiar că sunt în timpul radiofonic acolo, timpul pentru telefon.

E-102 Acum să ne întoarcem pentru citirea noastră. Şi Frate Jack, ai Biblia ta acolo? În timp ce îmi găsesc Scriptura, îi voi cere Fratelui Jack să citească această Scriptură, pentru că nu pot pronunţa aceste nume. Bine. Este în întâi Cronici 13. [Fratele Jack Moore spune, „Întregul capitol?”—Ed.] Aha.
[Şi David a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute şi cu toţi mai marii].
[Şi David a zis întregii adunări a lui Israel: Dacă găsiţi cu cale şi dacă lucrul acesta vine de la DOMNUL Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părţile la fraţii noştri care au rămas în toate ţinuturile lui Israel, şi la preoţi şi Leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strângă la noi:]
[Şi să aducem înapoi la noi Chivotul Dumnezeului nostru: căci noi—noi nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.]
[Şi toată adunarea a hotărât să facă aşa: căci lucrul acesta a părut bun în ochii întregului popor.]
[Aşadar David a strâns pe tot Israelul, de la Şilhor, în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.]
[Şi David, împreună cu tot Israelul, s-a suit la Baala, adică, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu DOMNUL, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care şade între heruvimi.]
[Şi au pus într-un car nou chivotul lui Dumnezeu pe care l-a luat din casa lui Abinadab: şi Uza şi Ahio cârmuiau—cârmuiau carul.]
[Şi David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând, şi zicând din harfe, şi din alăute, şi din tobe, şi din chimvale, şi din trâmbiţe.]
[Şi când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna să apuce chivotul; pentru că boii s-au împiedicat.]
[Şi DOMNUL s-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi l- a lovit, şi pentru că întinsese mâna pe chivot: şi a murit acolo înaintea Domnului.]
[Şi David s-a mâniat, că DOMNUL făcuse o spărtură lovind pe Uza: de aceea locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereţ-Uza.]
[Şi David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea şi a zis, Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu acasă la mine?]
[Şi David n-a adus chivotul acasă la el în cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.]
[Şi chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed—Obed-Edom în casa lui. Şi DOMNUL a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.]

E-103 Mulţumesc, Frate Moore, pentru citirea Scripturii pentru mine. Acum, îmi pare rău că nu am putut să citesc asta eu însumi, dar eu—eu nu am putut să o fac.

E-104 Acum eu vreau să deschideţi cu mine la Marcu 7:7, şi vom citi primele şapte versete din Sfântul Marcu capitolul 7.
Atunci Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Iersualim, s-au adunat la Isus.
Şi când el a văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică cu mâinile nespălate, au găsit pricină.
Însă Fariseii şi toţi Iudeii, fără să-şi spele mâinile…
nu mănâncă, după—după datinele bătrânilor.
Şi, când s-au întors din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Şi multe alte lucruri erau—erau ei… pe care le-au primit de la…au primit să le ţină ei,… spălarea paharelor, şi a ulcioarelor, şi a căldărilor de aramă, şi a paturilor.
Atunci Fariseii şi cărturarii l-au întrebat, De ce nu se ţin ucenicii tăi de datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâna nespălată?
El a răspuns şi a spus către ei, Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, după cum este scris, Norodul acesta mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de mine.
Degeaba mă cinstesc ei, dând ca învăţătură poruncile omenenilor.
Să ne rugăm.

E-105 Scumpe Dumnezeule, onorează acum Cuvântul Tău şi fie ca El să împlinească ceea ce este menit să facă. Foloseşte-ne ca instrumente să Îl spunem, şi urechile noastre să audă de la Tine şi inimile noastre să Îl primească. Îţi cerem în Numele lui Isus, pentru slava lui Dumnezeu. Amin.

E-106 Acum, subiectul meu pentru câteva momente este următorul…eu…

E-107 Noi suntem pe legătura telefonică naţională în dimineaţa aceasta. Şi înţeleg că bunul meu prieten, Roy Borders, ascultă, destul de bine zdruncinat în legătură cu seara trecută. Am uitat că eram la radio…sau la această legătură aseară. Roy, oriunde te-ai afla, dacă eşti în San Jose, în biserica de acolo, sau fie jos, la biserica Fratelui McHughes, sau oriunde te-ai afla, nu te teme, fratele meu, totul va fi bine. Stai liniştit, tu doar…El îmi va face cunoscut acest lucru, Roy; nu-ţi face griji, fiule, ai credinţă în Dumnezeu.

E-108 Subiectul meu din această dimineaţă este: Încercând Să Faci Lui Dumnezeu O Slujbă Fără Să Fie Voia Lui Dumnezeu. Acum, acesta este un text ciudat, şi am încredere că Domnul ne va descoperi acest lucru acum. Amintiţi-vă, „Încercând Să Faci Lui Dumnezeu O Slujbă Fără Să Fie Voia Lui Dumnezeu.” Acum, asta pare foarte ciudat. Dar, în asta, poate că Dumnezeu ne poate ajuta.

E-109 Un alt lucru pe care aş vrea să îl spun în această dimineaţă, că suntem bucuroşi să avem în mijlocul nostru un prieten de- al meu, un prieten foarte drag, un băiat tânăr. Mulţi dintre voi oameni, la radio acum puteţi, sau cei, de la legătura telefonică, ştiu cine este acesta. Astăzi este ziua lui de naştere, nouăzeci şi trei de ani, Fratele Bill Dauch şade aici în faţa mea, nouăzeci şi trei de ani.

E-110 Cu mai mulţi ani în urmă, doctorul a spus, „El nu poate trăi.” Doar ce l-am observat şezut aici acum. Sub cortul de oxigen, iar minunata lui soţie m-a sunat şi mi-a spus, „Frate Branham, dacă te aştepţi să-l vezi pe vechiul tău prieten, Bill, în viaţă, ar fi bine să vii imediat.”

E-111 Şi eu…Unul dintre cauciucurile mele era tăiat pe lateral, roata era dezaliniată şi am distrus un cauciuc de la maşina mea încercând să ajung la el. Tocmai veneam de la o—o—o staţie, o benzinărie, şi veneam de la toaleta unde m-am oprit în Ohio încercând să ajung la el, şi ieşind afară am văzut o vedenie. Şi acolo stătea Fratele Dauch, în picioare în biserică, cu mâna întinsă; s-a schimbat, şi te-am văzut venind pe stradă şi ai dat mâna cu mine. A spus, „Du-te şi spune-i, ‚AŞA VORBEŞTE DOMNUL.’”

E-112 Avea atunci vreo nouăzeci de ani. A avut un infarct cu un stop cardiac, şi un atac de cord complet. Un doctor foarte perspicace. Omul nu este…el nu vrea…Nu, nu voi spune asta. Este doar un om care îşi permite să aibă orice doctor ar vrea. Avea un doctor Evreu foarte bun care m-a întâlnit pe hol şi mi-a spus, „Nu mai are nicio şansă să trăiască.”

E-113 Şi am intrat şi mi-am strecurat mâna sub cortul de oxigen, am spus, „Bill, poţi să mă auzi?” A dat din cap. I-am spus, „AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ‚Nu vei muri acum.’”

E-114 La o săptămână de atunci, când am urcat la amvon să predic Mesajul meu, iată-l pe Fratele Dauch că venea sus prin clădire. Şi când m-am dus la Restaurantul Furr, vizavi de…adică la Blue Boar, pe partea cealaltă în Louisville, iată-l coborând din maşină, venea pe stradă, cu mâna întinsă; chiar exact conform cu Cuvântul Domnului. Şi asta a fost acum trei sau patru ani; şi iată-l şezut aici, atâta drum până aici, în Shreveport (traversează naţiunea, nu cu avionul acum, ci cu maşina), aha, prezent aici în această dimineaţă. „La mulţi ani, Frate Dauch.” Asta din partea întregii naţiuni, de pretutindeni. „Dumnezeu să te binecuvânteze!”

E-115 L-am botezat, după ce a fost Trinitarian, l-am botezat când…a fost una dintre primele mele adunări, când Fratele Banks Wood a trebuit să-i dea hainele lui (este un om de talie mare, după cum vedeţi), şi a intrat în bazin şi l-am botezat la vreo optzeci şi cinci sau nouăzeci de ani, în Numele Domnului Isus. A spus că nu s-a putut simţi niciodată bine până nu a găsit acea siguranţă de ceva. Apoi el a primit o zi de naştere unde nu va îmbătrâni niciodată. Aşa este, acea Ţară minunată. El chiar se aşteaptă să trăiască să vadă Venirea Domnului; se poate realiza. Dar dacă el ar adormi, el…şi noi suntem treji în acel moment, el va veni primul. Exact. Aşadar, Frate Dauch, acum nu ai cum să pierzi asta. Eşti exact pe linie. Rămâi acolo, fratele meu, şi Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi Îi mulţumesc Domnului pentru un om bun ca acesta şi pentru că i-a acordat toţi aceşti ani.

E-116 În Cartea Cronicilor, „Încercând Să Faci Lui Dumnezeu O Slujbă Fără Să Fie Voia Lui Dumnezeu.” Dumnezeu este suveran, în primul rând, vrem să înţelegem asta. Oamenii de astăzi se întreabă de ce nu putem avea o trezire. Credeţi voi că Dumnezeu este suveran? Vedeţi, Biblia spune în acest fel.

E-117 Şi noi încercăm…Aşa cum discutam cu un grup de fraţi buni ai mei, fraţi Baptişti, nu de mult, şi ei au spus, „Frate Branham, noi putem avea o trezire doar atunci când luăm Cuvântul, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, literă cu literă.”

E-118 Iar eu am spus, „Şi eu cred la fel, pagină cu pagină.” El a spus…Eu am spus, „Ei au încercat să facă asta tot timpul.”

E-119 El a spus, „Dar noi trebuie să găsim interpretarea Greacă a Cuvântului, ce spune Greaca.”

E-120 Am spus, „Eu nu am citit prea mult, dar citind istoria bisericii, şi Conciliul de la Niceea, şi Conciliul înainte de Niceea, şi Părinţii de la Niceea, şi aşa mai departe, ei se certau acolo referitor la Greacă. Asta a fost acum două mii de ani. Unul spunea, ‚Înseamnă asta,’ iar altul spunea, ‚Înseamnă aceea. Cuvântul Grecesc înseamnă asta.’”

E-121 Exact ca limba noastră; cuvântul see. Folosiţi cuvântul see, poate însemna „un corp de apă,” „înţeleg,” sau multe lucruri. Bored, ar putea fi, „am făcut o gaură, face o plimbare,” sau—sau
„m-ai plictisit,” sau „mi-ai plătit cazarea,” sau ar putea însemna
oricare…multe lucruri. Şi acele vocale mici, şi aşa mai departe, doar schimbă întregul sens. Aşa că nu veţi reuşi niciodată aşa. Dumnezeu a scris-O aşa, pentru că…

E-122 Şi tot Cuvântul este insuflat, iar El a spus că, „Îţi mulţumesc, Tată, că Tu ai ascuns aceste lucruri de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi, şi le vei descoperi” (amin) „pruncilor care vor să înveţe.” Este o descoperire a Lui, aşa cum am spus aseară, „O va descoperi pruncilor.”

E-123 Am spus, „Nu va funcţiona, domnule.” Am spus, „O trezire nu va veni niciodată până când Dumnezeu, Dumnezeul suveran, nu o trimite; şi atunci El ar putea lua un prostuţ care nici măcar nu ştie să-şi semneze numele, şi să o facă cu el, care nu ştie nici măcar Engleza bună, darămite Greaca.”

E-124 Aşa a făcut El pe vremea când Petru a propovăduit la Cincizecime, ştiţi, el nici măcar nu ştia să-şi semneze numele, neştiutor şi neînvăţat. Dar Dumnezeu face lucrurile într-un mod atât de ciudat pentru gândirea noastră intelectuală. Asta îl face Dumnezeu. Dacă El ar fi luat o grămadă de teologi şi demnitari şi aşa mai departe, ei ar fi spus, „Acel Caiafa deştept, vedeţi, el a înţeles chiar bine.” Dar Dumnezeu s-a dus jos şi a luat pescari care nici măcar nu erau în stare să îşi semneze propriul nume, şi iată ce a luat El. Aşa este Dumnezeu, El ia ceva care nu este nimic şi face ceva din asta pentru Propria Lui onoare. A luat un haos şi a făcut un Eden. Uh-huh, e Dumnezeu.

E-125 Acum, dacă este cineva care are mecanica pentru o trezire, acela este nobilul nostru frate, Billy Graham. Dar mecanica este în regulă, dar mecanica nu o va mişca, este nevoie de dinamică pentru a o mişca. Puteţi construi un automobil, să puneţi scaune frumoase în el, să faceţi pistoane bune şi—şi să probaţi prin ştiinţă ce poate face; dar dacă nu există dinamica acolo, este doar o bucată de marfă moartă.

E-126 Aşadar, în trezirea Galeză, una din trezirile noastre trecute înainte de a noastră Penticostală, nimeni nu a ştiut ce a declanşat trezirea, doar un grup de oameni.

E-127 Acum, când îi vom aduna pe toţi…prietenul nostru, Billy Graham, îi va aduna pe toţi Prezbiterienii, şi Luteranii, şi Penticostalii, şi toţi laolaltă, vor merge în oraş şi acolo vor avea o mare adunare de mii de oameni, şi treizeci de mii vor veni (în două săptămâni) şi îşi vor da inimile lui Cristos; întoarceţi-vă după două săptămâni şi nu aveţi nici unul. Vedeţi, aceasta este mecanica. Dar lăsaţi-L pe Dumnezeu, prin harul Său suveran, să vorbească doar unui mic neisprăvit, ca să spunem aşa, un mic nimeni; lăsaţi Duhul Său să cadă în oraş şi bărbaţii nu vor putea merge la muncă, femeile nu vor putea spăla vasele, servitoarea nu va putea face patul, strigând şi plângând cu mâinile în sus în aer. Asta este trezire, asta este în voia lui Dumnezeu.

E-128 S-a spus că nişte oameni nobili din biserică s-au dus în ţara Galilor ca să înţeleagă, sau să afle care era toată mecanica în trezire, în timpul trezirii Galilor. Şi când au coborât de pe vas, cu pălăriile lor înalte şi cu gulerul rotund, văzând, venind pe stradă, un poliţist micuţ, care-şi învârtea bastonul aşa, fluierând, au spus, „Bunul meu om, poţi să-mi spui unde este trezirea Galeză?”

E-129 El a spus, „Da, fraţii mei, vă aflaţi în mijlocul ei!” Uh-huh, uh-huh, uh-huh. El a spus, „Înţelegeţi, eu sunt trezirea Galeză,” a spus, „pentru că trezirea Galeză este în mine.”

E-130 Asta e suveran! Asta e ce Dumnezeu face, şi numai El are dreptul să trimită o trezire. Nu să aducem mecanica împreună, ci să ne rugăm ca Dumnezeu să trimită dinamic—dinamica.

E-131 El îşi descoperă Cuvântul Său doar în cei predestinaţi. Acum, când folosesc cuvântul predestinat… Acum, este un cuvânt greşit de folosit în public, mai ales când avem mulţimi amestecate între Armenieni şi Calvinişti. Şi nu un…Eu v-am cerut să nu vă gândiţi că eu le ştiu pe toate, dar ambele sunt greşite conform Scripturii. Harul este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mine, faptele sunt ceea ce fac eu pentru El. Vedeţi? Atunci voi O aveţi. Dacă te urci pe oricare dintre aceste două ramuri, cu siguranţă te vei trezi la capăt de ramură şi nu poţi să te întorci. Cartea Efesenilor le trage împreună, cred eu.

E-132 Acum, dar cuvântul, când îl folosesc, predestinat, să nu credeţi că sunt…este singurul cuvânt pe care eu ştiu ca să—să fac… Este cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, vedeţi, că El a ştiut. El—El nu poate spune…El—El a murit ca toţi să fie mântuiţi, El a făcut asta, dar prin cunoştinţa Lui mai dinainte El a ştiut cine va fi şi cine nu va fi. Vedeţi? Asta ştie El, eu nu ştiu şi nici voi nu ştiţi, aşa că noi ne lucrăm propria mântuire cu frică şi cutremur.

E-133 Acum, dar Dumnezeu are Cuvântul Său stabilit, şi a avut în toate veacurile. Cunoştinţa Lui mai dinainte L-a determinat să stabilească în biserică şi în oameni anumite lucruri pe care El le-a făcut de la început. Şi atunci Evanghelia care este predicată
în acea epocă este descoperită doar acelui anumit popor, restul din ei nu O văd. Vedeţi? „Îţi mulţumesc, Tată, Tu ai ascuns aceste lucruri de ochii celor înţelepţi şi pricepuţi, şi Îl descoperi pruncilor care vor să înveţe.” Vedeţi, aceasta este predestinarea. Nu că El a făcut-o prin, voi spuneţi, „Eu te aleg pe tine şi nu te aleg pe tine.” Prin cunoştinţa Lui mai dinainte, El a ştiut ce veţi face.

E-134 Prin faptul că El este infinit…Credeţi că El este infinit? Dacă El nu este, nu poate fi Dumnezeu. Atunci, gândiţi-vă, fiind infinit: El cunoştea fiecare purice care va fi vreodată pe pământ, de câte ori acei purici vor clipi, cât seu era în fiecare purice, fiecare fir de iarbă pe care se va aşeza vreodată; asta înseamnă infinit. Iar noi suntem finiţi, ne împiedicăm în întuneric. Dumnezeu ne-a asemănat cu nişte oi şi trebuie să avem un Conducător. Şi acel Conducător nu este omul, acel Conducător este Duhul Sfânt, Duhul lui Cristos printre noi.
„Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea.” Fiinţa Sa fizică a fost ridicată la Tronul lui Dumnezeu, unde Duhul era pe Tron; acum Cristos este pe Tron, Isus. „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că voi fi cu voi până la sfârşitul lumii, chiar în voi.” Tronul lui Dumnezeu, al lui Cristos, este ridicat în inima voastră; şi El şade pe Tronul lui Dumnezeu, dar în Mileniu El şade pe Propriul Său Tron; care, El a jurat că Îl va ridica pe acest Om, Fiul Său, Fiul lui David, să şadă pe Tronul Său.

E-135 Acum, El descoperă aceste lucruri, prin cunoştinţa Lui mai dinainte, celor pe care El i-a rânduit pentru aceste lucruri, altfel ei nu O văd. Stau chiar acolo, se uită direct la Aceasta şi nu O pot vedea.

E-136 Câţi au văzut vreodată acea pictură cu o vacă în tufiş, la care trebuie doar să te uiţi şi să te uiţi? Aţi văzut-o vreodată? Sau, aţi văzut pictura lui Cristos într-un tufiş, sau pe cer, sau nori? Vedeţi, pictorul acela a făcut-o în aşa fel încât trebuie să te uiţi la ea doar într-un anumit fel. Ei bine, atunci, când o vezi odată, nu mai poţi vedea nimic altceva decât asta. De fiecare dată când te uiţi, este acolo. Câţi au văzut aceste picturi? Păi, sigur că da.

E-137 Ei bine, aşa este Cristos, Însuşi, Evanghelia, Mesajul este. Când vezi odată Mesajul orei, nu mai poţi vedea nimic altceva decât Asta. Asta e tot. Orice altceva dispare, restul e doar o umplutură, vedeţi, vedeţi, odată ce vedeţi Mesajul!

E-138 Aceea e—a fost pe vremea lui Noe. Când Noe şi grupul său…vede cum…Când au văzut Mesajul, nimic altceva nu mai conta. Când grupul lui Moise L-a văzut, nimic altceva nu mai conta. Când grupul lui Ioan L-a văzut, nimic altceva nu a mai contat. Când grupul lui Isus L-a văzut, nimic altceva nu a mai contat. Când grupul apostolilor L-a văzut, nimic altceva nu a mai contat. Când grupul lui Luther L-a văzut, grupul lui Wesley
L-a văzut, grupul Penticostal L-a văzut, nimic altceva nu a mai contat, ei s-au retras din toate. De ce? Prin cunoştinţa Lui mai dinainte, El a predestinat aceste lucruri să se întâmple.

E-139 El Îşi alege Propria persoană prin cunoştinţa Lui mai dinainte. Aşa cum El a spus aici în Romani 8, că Esau…pentru ca—ca alegerea lui Dumnezeu să fie sigură. Căci Esau şi Iacob, amândoi născuţi din părinţi sfinţi, gemeni, pentru ca alegerea Sa să fie sigură şi adevărată, El a spus, „Îl urăsc pe Esau şi îl iubesc pe Iacob,” înainte ca oricare dintre băieţi să se nască. Vedeţi? El ştie ce este în om, El a ştiut de la început ce era, de aceea El poate face ca totul să funcţioneze chiar exact la ticăitul ceasului. Noi devenim nervoşi şi agitaţi; niciodată nu l-aţi văzut pe El agitat. Ei nu…Vedeţi? Totul funcţionează în regulă, chiar exact ca ticăitul ceasului.

E-140 Aceste lucruri care ar trebui să se întâmple, toate aceste femei cu părul scurt, şi aceşti bărbaţi care îşi poartă…ca şi cum ar avea părul ca nevestele lor. Îi văd, absolut, au aceste bigudiuri în păr, îl ondulează aici în faţă. Ce perversiune! Astea sunt rezultatele Edenului Satanei. Şi face ca ea: ea încearcă să se tundă ca soţul ei; soţul ei îşi lasă părul să crească ca soţia lui. Şi ea poartă hainele lui, iar el îi poartă hainele ei dedesubt. Vedeţi, iată. Ea devine masculină, iar el devine efeminat. Vedeţi, este Edenul Satanei, contrar a ceea ce l-a făcut Dumnezeu la început. Acesta este Adevărul.

E-141 Dacă nu încep, nu vom ajunge niciodată la asta. Dar aceste lucruri, şi modul în care El le va face şi cine le va face, acesta este modul ales de El însuşi, El alege. Acesta este modul în care vrea El să se facă.

E-142 Aşa cum l-am auzit pe Fratele Pearry Green, păstorul nostru din Tucson, predicând seara trecută despre cum că Dumnezeu a făcut lucrurile într-un anumit fel (am uitat care era textul lui.), dar a spus, „Aşa îi place lui Dumnezeu, aşa face Dumnezeu.” Ei bine, aşa este.

E-143 Acum, care dintre noi Îi va spune că El greşeşte? Cine ar îndrăzni să se ridice în faţa lui Dumnezeu şi să spună, „Greşeşti, Doamne, Tu ar trebui să faci aşa cum vreau eu, aşa cum a spus Dr. cutare şi cutare că ar trebui făcut”? Cine este atât de mult dus cu mintea, încât să spună aşa ceva? Nu, nu ai ieşi să o spui, dar o gândeşti!

E-144 Ca în Mesajul meu despre Anticrist, „Se vor ridica cristoşi falşi.” Acum, El nu a spus Isuşi falşi. Vedeţi, nimeni nu ar rămâne inert să fie numit „Isus,” în termenul Domnului. Dar cristoşi falşi înseamnă „unşii.”

E-145 Oh, ei, toţi cred că au ungere, „Slavă lui Dumnezeu, el poate face asta şi face aceea!” Dar puneţi-l la testul Cuvântului şi aflaţi ce va ieşi, vedeţi, Mesajului orei.

E-146 Ei aveau ungere pe vremea lui Isus, dar nu asupra Lui.

E-147 Ei au avut ungere în vremea…Chiar şi Datan a avut ungere pe vremea lui Moise. El a spus, „Acum, să nu crezi că eşti singurul sfânt dintre noi, Dumnezeu are destui. Vom începe o organizaţie aici, un grup de oameni.”

E-148 Dumnezeu i-a spus lui Moise, „Separă-te de el,” şi El a deschis pământul şi i-a înghiţit. El a dat Cuvântul Său original lui Moise, profetul Său; acesta este singurul mod în care El a făcut-o vreodată şi singurul mod în care El o va face vreodată. El nu-şi schimbă planul Său, vedeţi.

E-149 Deci ideile noastre sunt greşite, ideile Lui sunt corecte, întotdeauna. Şi nu încercaţi să Îi spuneţi că El este „greşit.” Indiferent cine credem noi că este cel mai calificat, nu suntem noi cei care trebuie să spunem cine este cel mai calificat. Acum, iată unde ajungeţi în organizaţie.

E-150 Un frăţior oarecare, umplut de Duhul Sfânt, se va duce într- un oraş şi va crea o organiza-…va crea un—un grup frumos de oameni. Şi la conferinţă se vor întâlni şi toţi fraţii sfinţi se înţeleg, ştiţi, şi vor spune, „Ştiţi ceva? Eu cred că micul Jones de aici,” (el este chiar alesul în mijlocul lor) „eu cred că ar trebui să aibă acel tabernacol mare şi frumos, cred eu. Nu credeţi că e bine?” Nu, vai. Uite-l că se duce. Şi apoi adunarea se împrăştie. Vedeţi? Separaţi-i pe aceştia! Dumnezeu face separarea, El este Cel Care o face. Dar ei toţi, fiecare, vrea să-l ia pe acesta mic, să- l pună aici, iar pe acesta aici jos. Aceea este ideea omului.

E-151 Omul are cheile, dar Dumnezeu deţine cheile de fapt. Ei le- au dat ucenicilor, sfânta biserică, cheile; şi observaţi prima dată când le-au folosit, când Iuda a căzut prin nelegiuire. Ei s-au adunat împreună şi au tras la sorţi; şi sfinţii fraţi. Cine ar spune că ei nu erau fraţi sfinţi? Cine ar spune că ei nu erau sfinţi? Dar au tras la sorţi, şi a căzut pe Matia. Şi când a…Ce a făcut el vreodată? Nimic. Dar Pavel era alesul! Amin. Aceea era alegerea lui Dumnezeu: un Evreu mic, cu nasul cârn, sarcastic, irascibil. Nu Matia, D.D., voi ştiţi, el—el era…Este Pavel. Dumnezeu l-a ales pe Pavel; biserica l-alege, l-a ales pe Matia. Vedeţi? Voi nu aveţi dreptul să-i spuneţi lui Dumnezeu că este „greşit.” El ştie ce are de făcut, El ştie din ce este făcut omul.

E-152 Cine ar…Acea biserică l-ar fi ales vreodată pe Pavel? Oh, nu, niciodată. Au spus, „Omul acela e cel care ne bagă pe toţi în temniţă.”

E-153 Dar Dumnezeu a spus, „Îi voi arăta ce va îndura pentru Mine.” El ştie ce.

E-154 Bine, indiferent cine credem noi că e potrivit, Dumnezeu ştie cine este cel mai calificat, pentru că El cunoaşte inima omului, El ştie.

E-155 Nici trezirea, sau aceste lucruri, nu se întâmplă în momentul în care credem noi că ar trebui să se întâmple. Noi credem,
„Acesta este momentul chiar acum, slavă lui Dumnezeu!”
Observ în filialele noastre şi aşa mai departe ale Oamenilor de Afaceri, „Vine chiar acum o trezire, aleluia!”

E-156 Nu vă înşelaţi, „El a venit deja şi i-au făcut ce era scris.” Vedeţi? Dar ei cred că este o trezire. Se întâmplă oare? Nu! S- a încheiat şi a murit, s-a terminat. Uh-huh. Observaţi, acesta este timpul de curăţire a candelei, de ieşire şi intrare. „Cei care aşteaptă pe Domnul îşi vor reînnoi puterea.”

E-157 Observaţi aici, în textul nostru, observaţi că David, Împăratul lui Israel, el a fost cel care a primit descoperirea să aducă chivotul lui Dumnezeu înapoi la locul lui; căci, ei nu l-au consultat niciodată pe vremea lui Saul, pentru că Saul a decăzut. Deci, ei nu au consultat deloc chivotul, legământul, în zilele lui Saul, pentru că el a decăzut şi s-a îndepărtat de Dumnezeu. Aşa că David, repede, cu inspiraţie…Acum, observaţi acest lucru, este un text foarte insidios dacă nu-l înţelegeţi bine. Şi simt că se apropie ceasul în care ar trebui să fim bărbaţi în loc de copii. Uh-huh. Ar trebui să avem carne tare în loc de lapte.

E-158 Observaţi că David, Împăratul lui Israel, împăratul doar ce a fost proaspăt uns ca împărat; sau ales împărat, Saul…Samuel l- a uns după voia lui Dumnezeu; şi el era absolut împăratul ales al lui Dumnezeu, fără îndoială. Şi iată-l aici, şi inspiraţia îl atinge. I-a fost descoperit lui David. El a primit descoperirea, nimeni altcineva nu a spus nimic despre asta. „Haidem să mergem şi să aducem chivotul, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu ca să avem chivotul aici cu noi, să-L întrebăm pe Dumnezeu prin acest chivot.” Un lucru foarte, foarte galant. Nu credeţi aşa? Bine.

E-159 Ţineţi minte, dar, el fiind împărat şi a primit descoperirea, el şi-a depăşit locul. În ţară era un profet pe nume Natan, el era cel care a fost rânduit să primească descoperirea. Dacă e ceva de spus, El a spus, „Domnul nu face nimic până El nu descoperă robilor Săi, profeţii.” Dar, vedeţi, David fiind împărat, cu ungerea peste el…Acum, este aceasta Scriptura? Ungerea peste el, şi a primit o adevărată descoperire; dar a fost greşită: Pentru că Natan era profetul acelei epoci; şi descoperirea nu a venit la Natan; şi când descoperirea a venit la David, el nici măcar nu l-a întrebat pe Natan cu privire la aceasta. El doar a mers mai departe şi a făcut ceea ce voia să facă. Uh-huh.

E-160 Dar observaţi pe cine a consultat David aici, în capitolul 13, „Dar el a întrebat căpeteniile de mii şi de sute,” înapoi la adunarea lui. Vedeţi? „Acum, nu credeţi că ar trebui să facem…?” Nu este aşa. Acum, el a încercat să-i facă o slujbă lui Dumnezeu, dar el nu a fost rânduit să o facă; vedeţi, pentru că Dumnezeu avea o cale.

E-161 Tot aşa cum Dumnezeu ar fi putut să vorbească cu—cu împăratul despre rana lui şi despre însănătoşirea lui, dar El nu a făcut-o, El avea o cale rânduită de a face lucrul acesta, adică
profetul Său. Aşa că El a vorbit cu profetul, Isaia, i-a spus să se întoarcă înapoi şi să-i spună lui Ezechia ce se va întâmpla.

E-162 Acum, Ezechia vorbea faţă în faţă cu Dumnezeu, şi—şi Dumnezeu putea vorbi cu Ezechia, bineînţeles, dar El a făcut anumite canale! Înţelegeţi? Dumnezeu are propriul Său mod prestabilit de a face lucrurile: să trimită treziri, să converseze, să vorbească, orice ar fi. El are modul Său de a face lucrurile, iar noi nu suntem nimeni să Îi spunem cum să le facă. El le face aşa cum Îi place să le facă.

E-163 Deci, vedeţi, David, fiind inspirat…Acum, vă amintiţi că am spus, ungerea, ungerea falsă? Amintiţi-vă că Duhul Sfânt poate veni şi unge o persoană, şi totuşi este în afara voinţei lui Dumnezeu. Iată, O dovedeşte chiar aici. Vedeţi? Trebuie să trecem prin calea lui Dumnezeu de a o face, nu prin căile noastre, ci prin calea lui Dumnezeu de a o face. Căci, David, fiind un împărat, uns, uns cu Duhul lui Dumnezeu peste el (un model al lui Isus Cristos), dar nu acesta era canalul lui Dumnezeu.

E-164 Şi la toată adunarea, „le-a plăcut,” Biblia a spus. Observaţi, căpeteniile de mii şi de sute, de asemenea, preoţii şi teologii au crezut că era „minunat.” Iată şcolile voastre Biblice şi toate celelalte, se gândeau că era „minunat.” Chiar tot poporul a fost de acord, şi preoţii, şi—şi toţi au fost de acord că ungerea împăratului era corectă. Observaţi! Dar Dumnezeu nu a făgăduit să descopere Cuvântul Său la vremea Lui, lor. Dumnezeu avea calea Lui de a descoperi Cuvântul Său, dar nu lor. Amintiţi-vă, era contrar cu Dumnezeu.

E-165 Ceva de genul celor întâmplate în zilele lui Mica, fiul lui Imla. Vă amintiţi acea întâmplare? Iuda şi Israel erau separate şi aveau două împărăţii diferite, iar Ahab era împăratul unei împărăţii. Şi Iosafat era peste împără—împărăţia lui Iuda, cred că era; iar Ahab era peste Israel, Ierusalim.

E-166 Observaţi, şi apoi iată că au intrat o grămadă de străini şi au luat o parte din pământul dat de Dumnezeu pe care Dumnezeu l- a dat lui Israel, şi aceşti Filisteni de acolo, sau Sirieni, ţineau acel pământ şi îşi hrăneau copiii din acel pământ care aparţinea lui Israel. Şi astfel aveau nevoie de acel pământ ca să îşi hrănească proprii copii şi propriile familii. Dumnezeu le-a dat…Acesta era dreptul lor dat de Dumnezeu.

E-167 Şi astfel Ahab l-a chemat pe Iosafat şi i-a spus, „Coboară- te.” A spus, „Uite acolo ce face duşmanul nostru. Este corect ca noi, poporul lui Dumnezeu, cu un drept dat de Dumnezeu să avem acest pământ, ne aparţine, Dumnezeu prin profetul Său, Iosua, a împărţit acest pământ, ar trebui să fie al nostru, ne aparţine nouă, copiilor noştri, şi iată că comuniştii l-au preluat? Şi noi avem… Suntem atât de înfometaţi, iar ei au pus mâna pe drepturile noastre date de Dumnezeu. Nu crezi că ar trebui să mergem acolo şi să ne luăm pământul înapoi? Dacă vă veţi
uni forţele: dacă voi, Metodiştii, şi Prezbiterienii, şi toţi, şi Prezbiterienii, şi Luteranii, şi aşa mai departe, faceţi aici acum toţi consiliul ecumenic, vom sta toţi împreună şi vom prelua lucrul acesta.” (Spun şi vorbesc într-o pildă acum.) „Vom merge să-l luăm.”

E-168 „Păi,” a spus el, „cu siguranţă, suntem cu toţii una.” Uh-huh.

E-169 Acum, Biblia a spus, „Cum pot merge doi împreună dacă nu sunt de acord?” Vedeţi?

E-170 Acolo unde acel mare om, acel mare om Penticostal, Iosafat, s-a amestecat cu grupul greşit. Şi asta s-a întâmplat cu Penticostalii noştri de astăzi. Sunt câţiva oameni adevăraţi acolo, dar sunt amestecaţi în acea mulţime denominaţională. Ieşiţi din acel lucru! Este blestemat de Domnul!

E-171 Observaţi acum! Iată-l acolo şi el a spus, „Da, sună rezonabil.” A spus, „Carele noastre sunt ale tale; oamenii noştri. La urma urmei, suntem cu toţii Iudei. Sigur, vom urca împreună cu tine.” Dar a mai rămas în Iosafat destulă religie ca să spună,
„Nu crezi că noi—noi ar trebui să îl consultăm pe Domnul mai întâi?” Vedeţi? „Eu cred că ar fi o idee bună.”

E-172 Păi, Ahab, „Desigur.” A spus, „Păi, oh, sigur, ar fi trebuit să mă gândesc la asta.”

E-173 „Ei bine, este pe undeva un om al lui Dumnezeu? Aveţi un profet?”

E-174 „Ah, eu am patru sute din ei. Am tot consiliul aici jos, toată denominaţiunea. Ei sunt profeţi Evrei.”

E-175 Acum, ţineţi minte, Biblia a spus că erau „profeţi, profeţi Evrei,” nu profeţi păgâni, profeţi Evrei; o şcoală a lor, un seminar teologic.

E-176 „Păi, aduceţi-i aici!”

E-177 Şi împăraţii s-au îmbrăcat şi s-au aşezat înaintea lui ca să- l impresioneze pe profet. Şi iată că a venit, cred a fost Zedechia care a venit, marele şef al consilierilor districtului, sau ce o fi fost, a venit acolo, în mijlocul lor. Şi şi-a făcut două coarne mari, a spus, „Am auzit din partea lui Dumnezeu. AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ‚Cu aceste coarne îi vei împinge pe Sirieni cu totul afară din ţară.’”

E-178 „O, slavă!” toată lumea a crezut că asta era minunat, excelent.

E-179 Observaţi cât de aproape se ajunge acum pe acea muchie de cuţit, între bine şi rău. Şi ţineţi minte că va cădea de o parte sau de alta, până când se ajunge uneori ca o lamă ascuţită la diferenţa dintre bine şi rău. Trebuie să fie fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu; nu doar aproape fiecare Cuvânt, ci fiecare Cuvânt! Şi s-a ajuns astăzi, nu la Luterani, nu la Metodişti, nu la Penticostali, ci la acea epocă ascuţită, în această epocă în
care ungerea anticristului este atât de perfectă, încât i-ar înşela chiar şi pe cei Aleşi, ei vor cădea de partea greşită dacă nu sunt atenţi, ca o pană. Atenţie! Fiţi atenţi! Nu trăim într-o epocă Penticostală acum. Noi am trecut de acea epocă, la fel cum am trecut de epoca Luterană, şi de cea…Vedeţi?

E-180 Observaţi. Acum, toţi profeţii au profeţit, patru sute dintre ei, bine hrăniţi, bine pregătiţi, profeţi Evrei le-au dat mărturie, într-un gând, „AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ‚Suie-te, Domnul este cu tine.’”

E-181 Iosafat a spus, „Ei bine, asta—asta sună bine. Dar,” a spus,
„mai ai altul?”

E-182 „Altul? Avem toată denominaţiunea aici, avem tot consiliul reunit aici. De ce mai avem nevoie de încă unul?”

E-183 El a spus, „Ah, dar m-am gândit că poate ar mai fi unul.”

E-184 El a spus, „Oh, da, mai este unul, dar el nici măcar nu face parte din acest consiliu.” Uh-huh. „Este un proscris. Este Mica, fiul lui Imla, şi eu îl urăsc.” Vedeţi? A zis, „Ei nu-l primesc în părtăşie, şi în primul rând el este doar un proscris obişnuit. Şi el este în mod constant, tot ceea ce profeţeşte, el nu încurajează deloc seminarul meu.” Uh-huh. „Şi face toate aceste lucruri rele, profeţeşte mereu rău împotriva mea, doar ca să fie diferit.”

E-185 „Oh,” Iosafat a zis, „să nu spună împăratul aşa ceva. Dar aş vrea să aud ce are de spus acest om.”

E-186 A spus, „Ei bine, îl vom găsi.” Aşa că au trimis pe undeva în pustiu şi au trimis un om.

E-187 A spus, i-a zis lui, a spus, „Acum, pe drum înapoi acum, vreau să-ţi spun ceva. Vrei să te întorci din nou în denominaţiune?” Vedeţi? „Vrei să ai din nou părtăşie cu toţi? Dacă da, spune acelaşi lucru ce spune prezbiterul districtual, spune acelaşi lucru ce spune episcopul, şi ei te vor reintegra imediat. Acum este momentul să o faci.”

E-188 Dar v-aţi putea imagina un profet uns şi adevărat al lui Dumnezeu să facă compromisuri cu privire la un singur Cuvânt al lui Dumnezeu? Nu, deloc!

E-189 El a spus, „Viu este Domnul, că voi spune doar ceea ce va spune Dumnezeu!” Avem nevoie de un fiu al lui Imla. „Viu este Domnul, că voi spune doar ce va spune El.” Aşa este, „Ce spune El.”

E-190 Deci, când au coborât acolo, în faţa poporului, toţi profeţii, au spus, „Acum, tu spui că ei…”

E-191 El a spus, „Aşteptaţi, lăsaţi-mă noaptea asta, să văd ce va spune Domnul.” Astfel, în noaptea aceea, Domnul i s-a arătat într-o vedenie şi i-a spus ce să spună.

E-192 A doua zi dimineaţă, a spus, „Ce spui, Imla?” când toţi stăteau afară…adică „Mica, fiul lui Imla,” a spus, „ce spui
acum? Suntem toţi aici împreună, toţi preoţii, şi toţi profeţii şi toţi împăraţii, şi fiecare lucru aşezat aici împreună. Ce spui tu acum acestui mare consiliu?”

E-193 A spus, „Suie-te,” a spus, „dar eu am văzut Israelul risipit ca nişte oi care nu au păstor.”

E-194 Şi Ahab a spus, „Ce ţi-am spus eu! Acel renegat poate profeţi numai răul împotriva mea!”

E-195 Cum ar fi putut să spună altceva când Dumnezeu spunea acelaşi lucru? Un profet trebuie să fie gura lui Dumnezeu care vorbeşte, nu gândirea proprie. A lui…Vedeţi, el este com-… atât de complet predat lui Dumnezeu, el nu vrea să rănească nimic, dar el trebuie să spună ceea ce spune Dumnezeu, pentru că el însuşi nu are control asupra Acestui lucru. Vedeţi?

E-196 El a spus, „Acum, nu ţi-am spus eu?”

E-197 Şi apoi a venit marele om cu cornul şi l-a lovit peste gură, a spus, „Încotro s-a dus Duhul lui Dumnezeu când El a ieşit din mine?” Cu alte cuvinte, lăsaţi-mă să încerc să analizez asta,
„Uite aici în…Uite aici, vreau să-ţi spun ceva, Mica. Îţi dai seama că eu sunt un maestru în Scriptură? Îţi dai seama că eu am ungerea?” Sau, „Botezul,” am spune noi astăzi. „Îţi dai seama că eu am asta?”

E-198 Imla a spus, „Nu mă îndoiesc de asta.”

E-199 El a spus, „Dar ascultă! Duhul lui Dumnezeu mi-a spus, şi a depus mărturie cu toţi cei patru sute ai mei de aici, că noi îi ‚vom împinge pe Sirieni afară din ţară.’ Şi cine eşti tu să vii pe aici şi să spui că marele nostru împărat va fi ucis?” El a spus, „Duhul lui Dumnezeu mi-a spus asta.”

E-200 Daţi-mi voie să explic asta ca să înţelegeţi. Şi poate că îl găsim pe Mica spunând, „Noaptea trecută, în vedenie, domnule, L-am văzut pe Dumnezeu aşezat pe un Tron. Şi am văzut toată oastea Cerului adunată în jurul Lui, aha, şi ei ţineau un sfat în Ceruri. Au spus, ‚Pe cine putem pune să coboare şi să-l înşele pe Ahab? Pentru că sub Tron aici este un profet, un profet adevărat, numele lui este Ilie. Şi el a profeţit prin Cuvântul Meu şi a spus că „Acel Ahab rău, pentru că l-a ucis pe Nabot, câinii îi vor linge sângele acelui om rău,” şi noi trebuie să facem să se împlinească Asta, fiindcă Asta a fost deja rostit, Asta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Trebuie să se împlinească, trebuie să fie acolo. Şi cum vom face noi asta?’”

E-201 „Apoi, din tărâmurile târâtoare ale celor pierduţi, de acolo jos din adâncime, s-a ridicat un duh, el a spus, ‚eu sunt un amăgitor. Dacă pot să-Ţi slujesc, mă voi duce jos şi voi intra în profetul lui.’” Pentru că erau atât de organizaţi, ei vor înţelege un singur lucru, şi acela este un pic de emoţii. „‚Şi eu îi voi face să prorocească o minciună. Şi îl voi face pe Ahab să-i asculte pe acei demnitari în loc de adevăratul Tău profet; pentru că el va
verifica tot ce spune cu Cuvântul Tău, îşi va verifica vedeniile lui prin Cuvânt, el va verifica tot ce face prin Cuvânt, şi dacă nu este cu Cuvântul, nu-l va asculta. Dar dacă…îi pot amăgi pe ceilalţi, şi eu voi…ei…Ahab are atât de multă încredere în siguranţa acelei mari unităţi a lor împreună, aşa că ei merg împreună şi se vor uni. Şi îl voi face pe Ahab să îi asculte, să iasă acolo. Şi aşa e cum o vom face.’”

E-202 „Dumnezeu a spus, ‚Tu poţi să o faci, eşti un adevărat amăgitor; tu du-te jos.’”

E-203 Şi atunci Zedechia l-a lovit peste gură, a spus, „Unde erai tu…?”

E-204 El a spus, „Vei afla când vei fi băgat în celula dinlăuntru.” Uh-huh.

E-205 El a spus, „Suie-te!” i-a spus Zedechia împăratului. A spus,
„Suie-te şi întoarce-te în pace!”

E-206 Ahab a spus, „Luaţi-l pe omul acela şi puneţi-l în închisoare. Puneţi-l în lanţuri, hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării. Şi când mă întorc cu victoria mea de aici, despre care profeţii mei mi-au spus că ‚această trezire va avea loc cu siguranţă,’” a spus, „Mă voi ocupa de acel om!”

E-207 Ascultaţi ultimele cuvinte ale lui Mica către acel om: „Dacă te vei întoarce măcar, atunci Domnul nu mi-a vorbit.” Amin.

E-208 Vedeţi, Dumnezeu are felul Lui de a face lucrurile. Aceşti oameni au crezut că îi fac o slujbă lui Dumnezeu. Fiţi atenţi! Nu emoţie, nu entuziasm, nu imaginaţii, ci trebuie să fie
„AŞA VORBEŞTE DOMNUL,” trebuie să fie corect. În regulă, indiferent…Aflăm că aceste lucruri sunt aşa.

E-209 Observaţi acum, când David a făcut această mare proclamaţie, şi părea că este bine, un lucru bun de făcut. Apoi aflăm că (Vă obosesc? Este prea târziu să avem încă una?) ei au făcut această mare proclamaţie, el nu a consultat profetul.

E-210 Acum, oricine ştie că Amos 3:7 a spus că Dumnezeu a promis că El nu va face niciodată nimic până când El nu va descoperi mai întâi profetului Său. Prin epocile bisericilor am avut reformatori; dar a promis prin Maleahi 4 că va fi un profet în ţară în zilele de pe urmă (pentru că trebuie să se potrivească cu acel şablon, vedeţi) înainte să vină timpul sfârşitului.

E-211 Înainte să vină Isus de prima dată, a venit Ilie, Ilie din Maleahi 3. Matei 11 spune aşa, „Dacă puteţi pricepe, acesta este cel despre care s-a spus, ‚Iată, trimit pe al Meu—mesagerul Meu înaintea Mea.’” Acum, El a profeţit, toţi teologii cred asta: că în ziua de pe urmă, va veni şi Duhul lui Ilie. Trebuie să vină de cinci ori, Dumnezeu foloseşte acel Duh: Elisei, Ilie, Ioan Botezătorul, şi pentru biserica Neamurilor, iar apoi pentru Evrei în Apocalipsa, capitolul 11. Asta este, h-a-r-u-l lui Dumnezeu,
c-r-e-d-i-n-ţ-ă, J-e-s-u-s, Isus, cinci litere. Nu vă puteţi opri la patru, trebuie să ajungă la cinci. Vedeţi? Observaţi!

E-212 Acum, El a promis asta, aşa că asta stabileşte Biblia exact până în ziua de azi, şi Sodoma şi Gomora. Şi Ilie nu era… Acela nu era Ilie; Acela era Duhul lui Dumnezeu peste Ilie; Ilie era doar un om. Acum, noi am avut Ilie, şi hainele lui Ilie, şi mantiile lui Ilie, şi de toate ale lui Ilie. Dar Ilie din ziua de azi este Domnul Isus Cristos. El trebuie să vină, potrivit cu Matei şaptesprezece -…Luca 17:30, adică Fiul omului trebuie să Se arate în mijlocul poporului Său. Nu un om, ci Dumnezeu! Dar va veni printr-un profet. Acum, El nu a avut niciodată doi profeţi majori în acelaşi timp, niciodată, în lume. Vedeţi? Oricât de mult ar fi…doi—doi conducători nu pot…Trebuie să fie un singur conducător. Dumnezeu trebuie să aibă un singur om sub controlul Său. Vedeţi? Este un singur Dumnezeu; a fost Tată, Fiu şi Duhul Sfânt, dar un singur Dumnezeu peste toate, observaţi, şi doar a folosit acele funcţii. La fel a făcut şi cu Ilie, cu Duhul lui Ilie; El a folosit acel Duh, dar acelaşi Dumnezeu care Îl controlează tot timpul pentru a împlini Cuvântul Său.

E-213 Acum, observaţi în asta acum, David credea că avea fiecare lucru în ordine. Şi era inspirat. Vedeţi cum Duhul Sfânt poate unge un om? Dar trebuie să fie în rânduiala ungerii. Spiritul exterior poate fi uns cu Duhul Sfânt, iar sufletul să fie întunecat ca smoala. Scaietele creşte din aceeaşi apă care dezvoltă…pune viaţă în grâu, pune viaţă în scaiete; dar în partea de jos în scaiete, este o viaţă de scaiete. Se bucură, şi înfloreşte, şi are viaţă şi face tot ceea ce face grâul, dar sufletul lui este scaiete. Vedeţi? Învăţători falşi se pot ridica, să înveţe tot felul de trinitarianism şi orice altceva, şi pot fi unşi cu Duhul Sfânt şi pot face la fel de multe minuni cât poate şi adevărata Evanghelie. Dar, după Cuvânt aici, asta o face. Vedeţi ce vreau să spun? Acum, este în regulă să învăţ acest lucru, presupun, eu sunt—sunt într- un tabernacol inter-denominaţional în această dimineaţă, în— în acest hotel aici.

E-214 Observaţi, urmăriţi ce spunem. Acum, ei bine, ascultaţi. David avea toată emoţia care o avea adevărata trezire. Observaţi! Au strigat, au ţipat, au dansat, au primit cu adevărat ceva din acea ungere. Sigur că da! Totul ca o adevărată trezire, dar, observaţi, Dumnezeu nu era în asta. Dumnezeu nu era în asta. Avea un profet care se afla chiar acolo în ţară. Ei ar fi trebuit să ştie. Vedeţi? David ar fi trebuit să ştie asta.

E-215 Ceva astăzi, avem toată mecanica, ca marile denominaţiuni, cruciadele din vremea noastră, dar rezultatul se dovedeşte a fi la fel ca atunci; rezultatele marilor noastre cruciade, şi toate marile noastre motive bune, marile noastre clădiri, şi marile noastre… construind cu miile, şi adăugăm membri şi alte lucruri, se dovedesc la fel, toate un eşec. Eu nu spun asta ca să fiu diferit, spun asta ca să fiu sincer înaintea lui Dumnezeu, lângă a Cărui
Carte mă aflu în această dimineaţă. Vedeţi? Totul se dovedeşte a fi un eşec, aceleaşi rezultate.

E-216 Acum haideţi să vedem ce s-a întâmplat când Dumnezeu (în timpul şi epoca Sa) şi profeţii Săi nu sunt luaţi în considerare, se bazează doar pe teologie, preoţi, denominaţionalism, aşa cum facem noi astăzi. Acum, atenţi. Totul se încurcă. Dacă acolo este adevăratul Duh al lui Dumnezeu, Acesta îl va direcţiona în Cuvânt; nu doar un singur loc din Cuvânt, ci întregul Cuvânt pentru întreaga epocă. Vedeţi?

E-217 În Ziua Cincizecimii, Duhul l-a direcţionat chiar în Acesta, la Ioel 2:38. Vedeţi? În ziua lui Luther, L-a direcţionat direct în Acesta; Wesley; în această ultimă mişcare Penticostală; dar aceasta este o altă epocă, aceasta este chemarea afară a Miresei. Nu acum două mii de ani la Cincizecime, sau la repetare, sau la întoarcere. Cincizecimea…

E-218 Duhul Sfânt a fost în Luther, Duhul Sfânt a fost în Wesley; este Cuvântului lui Dumnezeu care este uns. Şi Duhul Sfânt s-a întors la oamenii epocii şi au început să aibă restabilirea darurilor. Au descoperit, predându-se lui Dumnezeu, că Duhul Sfânt vorbea în limbi prin ei. Şi-au pus mâinile peste bolnavi şi aceştia s-au vindecat. Au dansat în Duhul. Vedeţi? Aceasta a fost epoca Reformei care a readus biserica în rânduială. Şi ultima rânduială a bisericii a fost introducerea darurilor în biserică; cum Luther a introdus justificarea, Wesley a introdus sfinţirea, Penticostalii au introdus darurile. Dar ce au făcut ei? Aceeaşi greşeală, aşa cum natura este modelată după tulpina de grâu, s- au denominat, ceea ce este împotriva lui Dumnezeu, contrar lui Dumnezeu.

E-219 Acum, aflăm că atunci când…Apoi, când aceşti culegători de tulpini se adună împreună, îşi formează propria lor idee. Şi indiferent…Când „noua chestiune,” cum o numesc ei, a survenit din Adunările lui Dumnezeu, ce au făcut ei? Nu au putut să O primească. Indiferent cât de mult Adevăr era, botezul în Numele lui Isus Cristos, ei deja erau Consiliul General. Omul o preluase deja, Duhul i-a părăsit. Aşa este! Şi apoi a apărut aceasta…Am vorbit cu unii dintre cei mai buni lideri ai voştri; ei spun, „Ei bine, acum ce ar trebui să facem?” S- ar face de râs. Când, ei ştiu că este Adevărul; dacă nu, ei sunt orbi spiritual şi neştiutori de Biblie. Nu spun asta răutăcios, acum, o spun cu reverenţă. Pentru că, nu există niciun loc în Biblie unde cineva a fost botezat vreodată folosind aceste titluri,
„Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.” Şi nu a fost folosit niciodată până după consiliul ecumenic, biserica Romano-Catolică. Propriul lor catehism mărturiseşte acelaşi lucru. Este o dogmă Catolică! Nu o doctrină Biblică, ci o dogmă Catolică. Şi voi, Metodiştii, v-aţi adus catehismele şi toate celelalte, la fel ca şi ei, doar că treptat s-a dezvoltat din asta. Dar acum, când aţi ajuns la Penticostali, şi aţi răspândit unele dintre acele dogme, voi tot v-aţi ţinut de ele.

E-220 Dar acum este chemarea-Miresei, acum este când cele Şapte Peceţi au fost deschise, acum când lucrurile complete pe care reformatorii le-au lăsat trebuie să fie deschise; şi numai Maleahi 4 poate face acest lucru, pentru că este nevoie de descoperirea directă de la Dumnezeu la un individ pentru a face acest lucru. Aşa este! Nu poate veni la un grup, nu a venit niciodată. Un singur om! Asta a promis Dumnezeu în umbrele venirii pentru Mireasa Sa, un Eliazar. Vedeţi?

E-221 Observaţi când preoţi, slujitori şi aşa mai departe, primesc propria lor inspiraţie şi sunt cu adevărat unşi. David a fost uns. Biblia a spus aşa. Dar, vedeţi, el a trecut prin resursa greşită, s-a dus la canalul greşit. El şi-a canalizat ungerea pe partea greşită, către popor şi ceea ce credeau ei, către căpetenii, ceea ce credeau ei, în loc de canalul sfânt al lui Dumnezeu ca să afle care era AŞA VORBEŞTE DOMNUL, „Este acesta timpul pentru asta? Este acesta sezonul potrivit pentru asta? Este aceasta voia lui Dumnezeu?”

E-222 Atunci, dacă el este un adevărat profet al lui Dumnezeu, el va merge mai întâi înaintea lui Dumnezeu, va spune, „Tată, ce este?” aşa cum a făcut Natan mai târziu cu David.
David a spus, „Este bine ca eu să locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul Dumnezeului meu în corturi aici?”

E-223 Şi priviţi la Natanael, a spus, „David, fă tot ce ai în inimă, căci Dumnezeu este cu tine. Eşti un vas uns al lui Dumnezeu.”

E-224 Dar acela fiind un profet, şi greşeala lui, şi Dumnezeu este obligat faţă de profetul Său. În noaptea aceea, El i s-a arătat şi i-a zis, „Du-te şi spune-i robului Meu David, îi admir curajul, îl iubesc pentru asta, pentru că este un om după Propria Mea inimă, şi ştiu că este timpul ca chivotul Meu să fie aşa, pus sub ceva, dar Eu doar…Nu este sezonul în care să se întâmple asta. Îl voi lăsa pe fiul său să o facă şi nu-l voi lăsa pe el să o facă.”

E-225 Apoi iată că vine Natan cu, „AŞA VORBEŞTE DOMNUL, David, marea descoperire pe care ai avut-o este la fel de greşită ca atunci când ai adus chivotul.” (Uh-huh! Uh-huh! Vedeţi?) „Nu o face. Nu încerca! Dar Dumnezeu a spus că El îl va pune pe ‚fiul tău să o facă.’” Uite! Vedeţi? Iată!

E-226 David a fost uns să spună asta pentru că putea să vadă înainte, la fel cum Abraham căuta o Cetate pe pământ. Ştiţi, el o căuta pentru că avea să locuiască aici într-o zi, Abraham, în acea Cetate. Şi a plecat în căutarea acesteia. Şi chiar pe aceleaşi meleaguri unde căuta, era chiar deasupra lui atunci, şi se va întoarce în Mileniu şi el va trăi în acea Cetate. Dar fiind un profet, el a fost rânduit şi inspirat, ştia că există o Cetate pe undeva şi el o căuta. Dar, vedeţi, toată descoperirea referitor la asta i-a fost ascunsă. Nu era pentru epoca lui. [Spaţiu gol pe bandă—Ed.] …până la Ioan, unde a văzut-o coborând de la Dumnezeu din Cer. Aceea era Cetatea.

E-227 Vedeţi, fiecare lucru trebuie să fie în sezonul său. Îţi semeni grâul primăvara şi…sau toamna şi îl tai în vara următoare. Vedeţi? Trebuie să urce prin tulpină, apoi să urce prin ciucure, şi pleavă şi mai departe în… Trebuie să fie în sezon. Toată natura se desfăşoară în continuitate. Duhul lui Dumnezeu a făcut natura, şi atât Dumnezeu cât şi toată natura sunt în continuitate. Toate lucrurile aşezate în templu erau un model a ceea ce a văzut el în Cer.

E-228 Dacă vedeţi un copac care se zbate încercând să trăiască, înseamnă că există un copac care nu moare. Dacă vedeţi un om care se zbate pentru viaţă, arată că există pe undeva un cort care aşteaptă, care nu moare. „Dacă acest cort pământesc se desface, avem deja unul care ne aşteaptă.” Bunul Tată Ceresc mi-a permis să merg în spatele cortinei într-o zi şi să-l văd. Câţi au auzit de…?…Vedeţi? Privind dincolo de cortina timpului. Acolo era exact la fel cum vă predic tuturor, ei stăteau acolo. Suflete sub altar, strigând, „Cât timp?” Nu doar un mit, cineva care avea pricepere: „Cât timp, Doamne?” Vedeţi? În timp ce noi simţim asta acum, aşa cum vârsta noastră, ca şi Fratele Bill Dauch prezent aici la nouăzeci şi trei de ani. Este ceva care tânjeşte după acel tânăr din nou. Este ceva…Ai da orice. Cât mi-ar place. Fratele Jack, şi noi toţi ceilalţi. Să ne întoarcem, Frate Hierholzer, aici, în acea floare a tinereţii. Pentru ce vrem să facem asta? Să fim tineri şi să alergăm în jur din nou? Nu, domnule! Pentru că simţim că am avea mai mult timp să îl slăvim pe acest Dumnezeu pe care Îl iubim.

E-229 Şi dragii mei fraţi, am acest Mesaj în această dimineaţă, există o Ţară dincolo de râu pe care ei o numesc acea dulce veşnicie. Acolo Îl vom slăvi prin veacuri, şi prin toate veacurile, şi Eternitate. De ce simţim asta? Pentru că adâncul cheamă Adâncul. Şi atâta timp cât adâncul cheamă, trebuie să existe un Adânc care să răspundă la această chemare, altfel nu ar exista nicio chemare. Înainte de a exista o creaţie, trebuie să existe mai întâi un Creator care să creeze creaţia, altfel nu există… Asta demonstrează chiar dovada că există.

E-230 Observaţi aceşti preoţi, cu toţii în afara liniei. Observaţi ungerea, în regulă, nimic în neregulă cu ungerea. La fel şi cu voi, Penticostalii, dar fiţi atenţi în ce canal intraţi acum. Ziua s-a schimbat de la Pentecost, se întâmplă altceva. Dacă nu ar fi fost niciun profet în ţară, poate că David ar fi avut dreptate. Aşa este. Dar acolo era Natan, adeverit, rânduit, recunoscut de Dumnezeu că era profet.

E-231 Priviţi! Chivotul din Biblie este întotdeauna un simbol al Cuvântului pentru noi, pentru că era Cuvântul lui Dumnezeu în chivot. Şi a fost…Observaţi chivotul pe care l-au suit, observaţi cum au făcut-o. Nu a fost pus în poziţia sa originală, rânduită de Dumnezeu. Acum, Dumnezeu a spus mai înainte aici, în Lege, că
trebuie…cum trebuie făcut, cum trebuie mutat acest chivot şi de către cine trebuie mutat. Dar David, sub ungerea sa…

E-232 Fratele meu, să nu ratezi asta. Şi surorile mele, voi care vreţi să fiţi femei predicatoare şi aşa mai departe, să nu rataţi asta. Indiferent cât este ungerea voastră, trebuie să vă puneţi în poziţia prevăzută de Dumnezeu. Ungerea lui David era în regulă, dar, făcând-o, el s-a entuziasmat şi a trecut peste linia de hotar. Ce a făcut? El a călcat peste linia de hotar. În loc să pună chivotul în poziţia sa originală, el l-a transportat pe un car nou şi nu peste inimile Leviţilor. Trebuia să fie transportat pe umărul Leviţilor, care este peste inimă. Cuvântul nu este în minte, este în inimă! „Nu pe un car nou.” Ce a fost asta? Ceva…Reprezenta ceva nou, ce David a făcut acolo, vorbea de fiecare denominaţiune care ar exista vreodată. Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să fie prin…purtat de prezbiteri de stat sau episcopi, şi aşa mai departe, din denominaţiuni. Este Botezul Duhului Sfânt în inima omului, şi nu în vreo mişcare ecleziastică. Duhul Sfânt este o comoară a dragostei lui Dumnezeu în inima bărbaţilor şi a femeilor să se supună. Vedeţi?

E-233 A fost pe umerii slujitorilor Săi, slujitorii Săi erau Leviţii. L- au pus pe umărul stâng şi au transportat acel chivot aşa, pentru că era deasupra inimii lor. Ei aveau povara Cuvântului pe inima lor. Amin! Acum aveţi povara denominaţiunii voastre pe inimă, povara adunări voastre: dacă veţi construi asta, sau veţi face aceea, sau veţi face altceva. Povara de câţi alţii veţi aduce la denominaţiunea voastră; în loc de povara Cuvântului Domnului, ca oamenii să vadă doar Cuvântul lui Dumnezeu şi nimic altceva. Dar acum Îl aveţi pe un car nou. Vedeţi? Îl poartă chiar aici, în consiliul ecumenic chiar, pe umeri. Nu vreau să devin critic şi fie ca Dumnezeu să mă ajute acum. Eu doar vă spun Adevărul.

E-234 Acum, influenţaţi de crezuri şi de conciliile ecumenice, Cuvântul, adevăratul Cuvânt al vremii din acea epocă a fost nesocotit, pentru că aveau multă emoţie. Dar David, împăratul uns…El era împărat, dar a fost uns împărat. Voi spuneţi, „Sunt un slujitor, uns.” Atunci rămâi slujitor, nu încerca să fii un profet. Vedeţi? Dacă eşti evanghelist, rămâi evanghelist.

E-235 Amintiţi-vă de Ozia, în zilele lui Isaia, tânărul împărat… tânărul profet. Ozia era un om mare, om uns, Dumnezeu l-a binecuvântat; s-a binecuvântat pe sine. Da, v-am predicat despre asta odată aici. Şi într-o zi s-a ridicat atât de mult că a crezut că poate chiar să ia slujba de preot, şi a luat focul şi a intrat înaintea Domnului. Şi cei…Acei preoţi i-au spus, „Nu face asta, Ozia!” Dar el s-a înălţat. Profetul nu-i putea spune nimic. Preoţii îşi cunoşteau rânduiala, îşi respectau rânduiala, a spus, „Asta nu este rânduiala ta, Ozia. Nu fă asta!”

E-236 Ei bine, le-a zis „Tăceţi din gura!” Şi s-a dus cu—cu focul, înăuntru ca să ofere, să ia slujba de preot; el era uns împărat, nu
un preot. Şi acei preoţi încercau să-i spună, „Tu eşti un împărat minunat, eşti uns, Dumnezeu ne-a binecuvântat prin tine. Dar tu eşti un împărat, nu un preot.”

E-237 Şi voi păstorii nu ar trebui să spuneţi niciodată unui profet ce să facă, sau voi evangheliştii să-i spuneţi unui păstor. Vedeţi, fiecare îşi are slujba lui, dacă este perfect identificată.

E-238 Deci el a intrat cu focul, şi a fost lovit cu lepră şi a murit.

E-239 Acum iată-l pe David, împărat. David încearcă să facă acelaşi lucru aici. A preluat asupra lui. „Ei bine, asta e bine, trebuie să plecăm.” S-a uitat în jur la oameni, „Ce spuneţi, căpitane? Tu ai zece mii.”

E-240 „Slavă lui Dumnezeu, David, eu simt Duhul.” Oh, da a simţit! L-a simţit. „Ce crezi, David? Îl simţi?”

E-241 „Glorie lui Dumnezeu, este tot peste mine! Să verificăm şi să vedem dacă e bine, să vedem. Unde este locul chivotului?”

E-242 „Cu noi! Locul lui este în mijlocul nostru.”

E-243 „Pe cine ar trebui să întrebăm? Sigur, chivotul.” La fel cum acel pământ aparţinea lui—lui Israel în locul Filistenilor. Aşa este, ei aparţineau acestuia. „Şi aşa cum simt şi eu ungerea.”

E-244 Căpetenii de sute, toată adunarea, „Slavă lui Dumnezeu!” Au aplaudat, şi au strigat, şi au dansat şi au sărit în sus şi în jos.

E-245 Ei aveau Duhul, dar ce credeţi că se gândea Tatăl? „Cum l-am trimis pe Natan, acel profet acolo! Ei ştiu ce trebuie să facă, la fel şi David, dar acum este tot entuziasmat şi a călcat drept peste linia de hotar şi s-a dus să facă asta.”

E-246 În regulă, observaţi, „să-L poarte pe umeri” era planul original al lui Dumnezeu. Sunt cinci obligaţii. Vreau ca voi să le notaţi pe acestea, dacă sunteţi…Eu văd că scrieţi.
Şi sunt douăzeci de minute, douăzeci şi ceva de minute după zece, aşa că voi încerca să termin până la unsprezece, dacă e posibil. Mă voi grăbi cât de repede pot.
Oricât de sincer ar fi un om în a face o slujbă lui Dumnezeu, oricât de sincer, oricât de uns, oricât de Prezbiterian, Baptist, Penticostal; indiferent dacă eşti episcop, diacon, orice ai fi, păstor, evanghelist, profet, orice ar fi; există cinci lucruri care trebuie obligatoriu luate în considerare mai întâi. Nu contează câtă ungere, cât de bine părea, cât strigă oamenii, tot ce face Duhul, există o obligaţie.

E-247 Acum, fraţii mei, în timp ce vă pregătiţi foaia, puteţi înţelege acum de ce? Acum, amintiţi-vă, cu toţii aţi crezut şi a fost învăţat printre voi, nu…(vedeţi, vorbesc în toată naţiunea)…că eu nu credeam în vorbirea în limbi. Eu cred în vorbirea în limbi, dar voi încă puteţi vorbi în limbi şi să nu aveţi Duhul Sfânt. Întâi Corinteni 13, spune, „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, nu sunt încă nimic.” Vedeţi? Aceasta este ungerea
Duhului Sfânt, asta nu are nimic de-a face cu sufletul din interiorul vostru. Puteţi vorbi în limbi şi să tăgăduiţi Cuvântul. Am văzut că se face asta şi voi vedeţi. Vedeţi? O femeie poate predica Evanghelia şi…Vedeţi? Pot face tot…Îşi taie părul, şi încă mai strigă şi vorbesc în limbi şi toate celelalte. Uh-huh, este exact aşa. Trebuie să vă aliniaţi cu Adevărul Cuvântului.

E-248 Observaţi! Indiferent cât de sincer ar fi un om, indiferent cât de mult este folosit de Dumnezeu, indiferent ce este el, el trebuie să fie aşa: trebuie să fie…Lucrul despre care vorbeşte trebuie să fie la vremea potrivită conform Bibliei. Cineva spune,
„Păi, Moise în trecut acolo.” Ştiu ce a făcut Moise, dar nu asta face Dumnezeu astăzi. „Ei bine, acolo, în urmă cu treizeci de ani, Luther a spus…” Ar putea fi bine, dar nu asta face El astăzi.
„Ei bine, acum patruzeci de ani, s-a pogorât Cincizecimea.” Dar nu asta face El astăzi. Vedeţi? Trebuie să fie la timp.

E-249 Trebuie să fie conform cu Scriptura. Trebuie să fie la vremea potrivită, în al doilea rând. În al treilea rând, şi trebuie să fie conform cu modul în care Cuvântul lui Dumnezeu a spus că va fi.

E-250 Şi voi spuneţi, „Glorie lui Dumnezeu! Duhul Sfânt a căzut peste mine, aleluia, aşa cum a făcut-O în Ziua Cincizecimii.” Dar aceasta s-ar putea să fie diferit astăzi. A căzut şi peste David, nu- i aşa? Sigur că da. A căzut şi peste Ozia, dar a fost greşit! Vedeţi, acum trebuie să mergeţi mai profund de atât. Vedeţi? Trebuie să mergeţi mai profund de atât. Acum, nu vă simţiţi răniţi, doar— doar fiţi reverenţi.

E-251 Şi observaţi, şi de asemenea, trebuie să vină la omul alegerii lui Dumnezeu. Nu o alegere denominaţională, nu o alegere a oamenilor, ci conform alegerii lui Dumnezeu. Şi dacă este un mesaj de la Dumnezeu, a unei mari descoperiri de la Dumnezeu, trebuie să vină la profetul Său. Acum, dacă vreţi Scriptura despre asta, este Amos 3:7. Vedeţi? Acum, trebuie să fie.

E-252 Sunt cinci lucruri care trebuie să fie: Trebuie să fie la vremea potrivită. Trebuie să fie la timpul în care Dumnezeu a spus că va fi. Trebuie să fie scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fie la vremea potrivită în timpul lui Dumnezeu, vedeţi. Şi trebuie să fie prin alegerea lui Dumnezeu.

E-253 Şi Dumnezeu nu are nevoie de niciunul dintre noi să tălmăcească Cuvântul Său, Dumnezeu este Propriul Său Tălmăcitor. El nu are nevoie de seminariile noastre. El nu are nevoie de înţelepciunea noastră, este nonsens. Vedeţi? Eva a primit aceea, uh-huh, şi a ratat Tălmăcirea prin înţelepciunea ei.

E-254 Spuneţi, „Oh, băiete, tipul acela este un om deştept.” Ei bine, asta nu înseamnă nimic. Sigur. Ahab a fost un om deştept. Belşaţar a fost un om deştept. Satan era cel mai viclean şi cel mai crud, subtil, niciunul dintre voi nu i-ar fi putut ţine piept, absolut niciunul.

E-255 Eu nu depind de…nicio…nicio înţelepciune, depind doar de Dumnezeu. Vedeţi? Cum este Dumnezeu? El este Cuvântul. Şi atunci cum tălmăceşte Dumnezeu Propriul Său Cuvânt? Ascultaţi cu atenţie acum, nu rataţi aceste lucruri. Cum tălmăceşte Dumnezeu Propriul Său Cuvânt? Făcându-L să se împlinească, nu doar unul aici, ci tot pentru acea vreme.

E-256 Nu spune, „Noe, du-te şi predică, eşti inspirat,” ci,
„Construieşte o corabie, pune uşi în ea, fă-o în acest fel şi acel fel.” Ce ar fi fost dacă ar fi pus uşa sus în loc de jos? Dacă ar fi pus fereastra jos şi uşa sus? Vedeţi? Trebuie să fie instruită în funcţie de timp, pentru că asta este exact pentru ce o va folosi Dumnezeu. Trebuie să fie aşa şi trebuie să vină prin inspiraţie.

E-257 Am auzit odată, un om spunând, a zis „eu cred că omul acela se roagă pentru cei bolnavi, cred că e bine. Dar că este un profet,” a spus, „eu cred că este profetul lui Dumnezeu; dar ca învăţător, păi, el este un ‚Isus numai.’” Ce…Ce fel de persoană te-ar numi aşa ceva? Un om care nu ştie despre ce vorbeşte.

E-258 Însuşi cuvântul profet înseamnă că „el este un dezvăluitor al Cuvântului lui Dumnezeu,” tălmăcirea vine doar la aceia. Şi de aceea astăzi avem atâta nevoie de această persoană importantă care ar trebui să ne fie trimisă sub forma profetului Ilie, pentru că va fi descoperirea lui Dumnezeu făcută cunoscută nouă prin adeverire, arătând că este ziua şi ora şi vremea în care Dumnezeu a promis că va fi. Şi, nu uitaţi, se va vorbi împotriva lui; aşa a fost întotdeauna, aşa va fi întotdeauna. Respins, la fel cum pleava se va retrage… Mai întâi va fi acceptat, pentru că pleava ţine grâul doar până când va putea ieşi la soare. Penticostali doar vor adăposti Mesajul, Îi vor da o uşă deschisă până când Acesta va fi răspândit, şi apoi pleava se va retrage, iar grâul se va aşeza în Prezenţa Fiului, vedeţi, să se coacă.

E-259 Nu va exista nicio denominaţiune, doar ţineţi minte. Fratele Jack de faţă aici este un istoric, mulţi dintre voi aici sunteţi. Nu a existat niciodată o trezire fără ca la vreo trei ani după trezire ca ei să nu pornească o denominaţiune în urma acesteia. Aşa este? Şi această ultimă mare mişcare miraculoasă a lui Dumnezeu în aceste zile din urmă, au trecut douăzeci de ani; şi este la un milion de mile depărtare de o denominaţiune, se îndepărtează tot mai mult tot timpul; pleava se trage la oparte, nicio cooperare, nu nimic cu Acesta. Vedeţi? Mereu se îndepărtează de Acesta. Nu mai poate continua, este un grâu acum. Dar noi suntem destul de necopţi. Uh-huh. Aşa este. Trebuie să ne aşezăm în Prezenţa Fiului să fim domoliţi, asta e tot. Destul de necopţi; noi nu avem sinceritatea, sacralitatea, lucrul pe care ar trebui să-l avem în mijlocul nostru, să ştim că Duhul Dumnezeului viu, se mişcă în Cuvântul Său şi ne arată lucrurile, încă.

E-260 Avem imitatori falşi care se ridică. Ca să facă ce? Să înşele. Biblia a spus că aşa vor face. „Aşa cum Iambre şi Iane s-
au împotrivit lui Moise, aşa vor face şi aceştia în zilele de pe urmă.” Vedeţi? Ei fac acelaşi lucru, vin imediat şi imită Asta, exact aşa. Vedeţi? Fiţi atenţi! Urmăriţi Doctrina Bibliei. Priviţi mesajul care urmează acele semne! Tot aceeaşi şcoală veche de mesaj? Uit-o!

E-261 Dumnezeu a trimis minunile şi semnele pentru a atrage atenţia poporului Său. Când Isus a venit doar să vindece bolnavi şi aşa mai departe, la fel au făcut şi profeţii. Ei s-au gândit „Oh, slavă, El vine, El va fi un Fariseu. Va fi un Saducheu.”

E-262 Dar El a spus, „Voi neam de şerpi şi de vipere.” A spus, „Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, lucrările lui le veţi face.” A spus, „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi Sângele Lui, nu aveţi Viaţă în voi înşivă.” El nu a explicat Asta. El nu a trebuit să O explice. Aleluia. Asta era pentru un alt sezon. Uh- huh. El a spus doar ceea ce El avea de spus, „Eu fac întotdeauna ce este plăcut Tatălui, şi asta înseamnă să păzesc Cuvântul Său. Dacă nu o fac, dacă viaţa Mea şi faptele Mele nu se aseamănă cu Cuvântul Său pe care ar trebui să îl împlinesc, atunci să nu Mă credeţi, Eu nu sunt El; dar dacă se aseamănă, atunci credeţi faptele dacă nu Mă puteţi crede pe Mine,” a spus El.

E-263 Observaţi acum aceste obligaţii care trebuie să fie îndeplinite.

E-264 Acum, vedeţi, Dumnezeu nu le-a descoperit lor lucrul acesta pe calea Sa prevăzută, El le-a descoperit prin inspiraţie, dar era pe canalul greşit. Vedeţi, inspiraţia va merge bine, dar dacă este pe canalul greşit, va fi canalizată greşit. Ca şi cum ai lua un glonţ şi l-ai trage direct la ţintă, acesta îşi croieşte drumul direct spre ţintă, dar o adiere de vânt îl poate devia. Acum, în automobilul vostru, dacă mergeţi pe şosea cu 60, 70 de mile pe oră şi o rafală de vânt vă împinge, puteţi îndrepta roţile înapoi, o puteţi pune din nou pe şosea. Dar nu puteţi cu un glonţ; nu este nimic acolo care să-i îndrepte roţile, ratează ţinta. Vedeţi, trebuie să meargă pe canalul său original.

E-265 La fel şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să meargă pe canalul Său original. Nici o mică adiere de vânt nu-L va devia; nici o mică denominaţiune, sau nimic, nu-L va devia; nici o mică persecuţie nu-L va devia: Este îndreptată la punct! Şi va ţinti acolo. Şi atunci Dumnezeu, când Acesta ţinteşte acel punct, Dumnezeu Îl va adeveri, „La ţintă!” Uh-huh, exact ceea ce El a spus că El va face. Aici este în Scripturi, aceasta, „AŞA VORBEŞTE DOMNUL, ‚Se va întâmpla!’” Iată-l. Vedeţi? Iată.

E-266 Acum, Dumnezeu nu a dezvăluit acest lucru pe calea prevăzută de El. Aşa că ei s-au apucat să facă acest lucru în afara Cuvântului Său şi în afara vremii, tot la fel ca acum. Când oamenii, oricât de sinceri ar fi, au încercat să facă o slujbă pentru El în afara căii prevăzute de El, ei întotdeauna strică tot. Ca şi Balaam, Balaam a crezut că făcea o slujbă pentru Dumnezeu.

E-267 Credeţi că Dumnezeu minte? Se răzgândeşte vreodată Dumnezeu? Ei bine, oamenii se comportă astăzi ca şi cum El ar face-o. Când El a spus ca femeile să nu-şi taie părul, ele spun,
„Putem să-l tăiem, Dr. Aşa şi aşa a spus că putem. Fratele Aşa şi aşa a spus că eşti prea îngust la minte.” Uh-huh, uh-huh. Vedeţi?

E-268 „Ei bine, poate să se întâmple asta? Să se întâmple asta?”

E-269 „Da, uh-huh, cutare-şi-cutare a spus aşa.”

E-270 Dumnezeu nu Se răzgândeşte.

E-271 Credeţi că Balaam a fost un profet? Biblia spune că a fost. Credeţi că a fost un profet? Acum, amintiţi-vă, Balac a venit la el şi i-a spus, „Coboară-te şi blestemă acest popor, pentru că sunt pe toată faţa pământului. Ei nu sunt nici măcar o denominaţiune, nici o naţiune, sunt doar o adunătură împrăştiată; iar noi suntem demnitarii ţării. Acum tu du-te acolo şi blestemă acel popor, iar eu îţi voi plăti pentru asta.”

E-272 Şi Balaam a făcut exact ceea ce ar trebui să facă un profet, a spus, „Nu voi merge. Aşteptaţi aici, peste noapte, lăsaţi-mă să văd ce zice Dumnezeu să fac.”

E-273 Aşa că a intrat şi a spus, „Doamne, sunt nişte oameni aici cu mine care au venit, vor să cobor şi să blestem un alt popor acolo jos.” A spus, „Ce vrei Tu să fac în privinţa asta?”

E-274 Dumnezeu a spus, „Nu te duce, pentru că aceia sunt poporul Meu!”

E-275 Balaam a ieşit şi a zis, „Întoarceţi-vă la casa voastră. Eu nu pot să merg cu voi, Dumnezeu mi-a spus să nu o fac.” Acum, iată Cuvântul original al lui Dumnezeu: „Nu te duce!”

E-276 Ei bine, apoi s-au întors, au spus, „Ştii, episcopul tău nu a vrut să te asculte.”

E-277 „Ei bine,” împăratul a spus, „vă spun ce vom face. El are nevoie de nişte bani, eu cred că asta l-ar putea convinge. Sau poate îl fac prezbiter de stat, poate îi dau ceva important de făcut. Poate îl fac episcop, nu ştiţi ce aş putea face. Iată, vă voi spune ce voi face. Voi, băieţi, n-aveţi suficientă pregătire ca să-l convingeţi oricum; a voastre his şi hain’t, şi tote şi fetch şi carry [expresii dialectale—Tr.], nu sunt corecte. Nu v-ar asculta, vom trimite un grup cu adevărat pregătit, mai demn.”

E-278 S-au dus acolo şi au spus, „Doctor Balaam, Doctor Balaam, vă salut. Vă aduc salutări din partea împăratului.”

E-279 „Bună dimineaţa, fraţilor.” Vedeţi?

E-280 „Acum, Doctor Balaam…” Şi, oh, vocabularul, cum a fost plin de elogii. Şi a spus, „Acum, împăratul a spus că te va înălţa şi îţi va da şi o mare onoare. Şi, ştii, ei ţi-au oferit doar atâţia bani ca să accepţi acest angajament, dar împăratul a spus că îl va tripla, îl va multiplica de patru ori, dacă vei veni să accepţi.”
Atunci, pe Balaam chiar l-a apucat mâncărimea la mâini. I-au venit idei prosteşti şi şi-a agitat mintea.

E-281 Acum, amintiţi-vă, el l-a chemat pe Dumnezeu prin aceasta, uns, dar l-a stârnit pe Dumnezeu chiar atunci de la planul original. Şi asta este exact ce au făcut Penticostalii! Pentru a fi populari, voi Unitarienii, voi Trinitarienii, pentru popularitate v-aţi denominat ca să fiţi diferiţi, v-aţi organizat şi sunteţi morţi! Nu vă veţi mai ridica niciodată. Dar, vedeţi voi, ar fi trebuit să rămâneţi cu Dumnezeu orig-…El v-a scos din acea Adunare ca să vă facă un popor, dar voi v-aţi organizat şi v-aţi întors direct în aceeaşi vomitătură din care (scuzaţi-mă) aţi ieşit, în acelaşi lucru din care aţi ieşit, „Aşa cum un câine se duce la vărsătura lui şi o scroafă la mocirla ei.” Îmi pare rău că am spus asta, iertaţi-mă, nu este potrivit pentru platforma de aici. Vedeţi? Am spus asta chiar în fire. Observaţi acum…asta vreau să spun, a vărsa. Ar fi trebuit să o spun aşa. Cuvântul era corect, dar doar folosit greşit. Vedeţi? A fost folosit corect, dar a sunat greşit, ştiţi. Vărsat, „Aşa cum un câine se întoarce la vărsatul lui.”

E-282 Dacă Adunările lui Dumnezeu, Consiliul General, a organizat Penticostalismul la început şi i-a băgat în asta ca să nu poată accepta descoperirile, nu ştiţi, Unitarienilor, aţi făcut acelaşi lucru? Cum aţi putea primi un Mesaj despre „sămânţa şarpelui, siguranţa Eternă,” şi aceste alte lucruri care au venit? Sunteţi atât de bine organizaţi încât nici măcar nu-L lăsaţi să intre pe uşa voastră, uh-huh, uh-huh, acelaşi lucru pe care l-a făcut Balaam. Dar Dumnezeu nu S-a răzgândit.

E-283 Astfel Balaam s-a dus acolo şi a spus, „Doamne, acum uite, acum chiar am ocazia să fiu cineva. Ştii că am fost un nimeni, dar am ocazia să fiu cineva. Ce spui Tu despre asta acum, Doamne?” Acum, el nu ar fi trebuit să spună asta niciodată! El ştia exact ce a spus Dumnezeu să facă!

E-284 La fel şi fiecare dintre voi care sunteţi botezaţi în numele de „Tată, Fiu şi Duh Sfânt,” despre aceste alte controverse ale Bibliei care trebuie să fie în această zi, voi ştiţi ce trebuie să faceţi în legătură cu Asta, este să O acceptaţi! Când vedeţi că Dumnezeu adevereşte în mod clar că „Este Adevărul,” acesta este Dumnezeu care îşi tălmăceşte Propriul Său Cuvânt. Dar o veţi face? Nu, organizaţia voastră nu vă va lăsa să o faceţi!

E-285 Mulţi dintre slujitorii de acolo din Tucson care ascultă în această dimineaţă. Frate Gilmore, nu am nimic împotriva ta; Frate Brock, First Assembly şi biserica Friendly. Voi oameni, am fost acolo tot acel timp, nici măcar nu m-aţi lăsat să intru. Eu… Sigur, că nu aţi putut, nu puteţi şi să rămâneţi ceea ce sunteţi. Nu puteţi accepta descoperire, pentru că sunteţi denominaţi. Şi ascultaţi, chiar cum Uza a fost ucis pentru că se afla sub acea inspiraţie falsă, la fel şi mulţi Creştini adevăraţi îşi pierd experienţa în acele vechi denominaţiuni moarte, pentru că ei îşi
pun mâna pe Chivot când nu sunt rânduiţi să facă asta. Acum puteţi să credeţi Asta sau să nu O credeţi, asta depinde de voi. Dumnezeu este Judecătorul vostru. Dumnezeu nu şi-a retras niciodată Cuvântul Său. Ceea ce a spus El de prima dată, El spune de fiecare dată.

E-286 El i-a spus lui Balaam, „Nu te duce!”

E-287 Şi atunci Balaam s-a întors şi a spus, „Dar, Doamne, aş putea să mă duc?”

E-288 Acum priviţi! Dumnezeu a spus, „Du-te!” Acum, El îi dă voie să meargă. Există o voinţă permisivă a lui Dumnezeu, şi nu voinţa originală a lui Dumnezeu. Vedeţi în ce necaz a intrat?

E-289 Şi orice om care clădeşte ceva, orice organizaţie, sau orice altceva în afară de pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, sunt nisipuri mişcătoare şi va cădea! Va muri la fel de sigur ca orice altceva, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este un Trup în creştere al Miresei. Nu poţi să Îl ai numai picioare, numai braţe, numai coapse. Aceste lucruri vin la vremea lor.

E-290 Şi Penticostalii, voi aţi făcut din tot un singur lucru, de aceea nu puteţi accepta o nouă descoperire. Acesta e motivul pentru care rămâneţi chiar acolo unde sunteţi şi muriţi. Acesta merge mai departe. (Atât de mult; nu vreau să vă obosesc.) Dar Dumnezeu nu Se răzgândeşte, prima Lui decizie este exact cea corectă. Deci Dumnezeu nu Se răzgândeşte, El doar vă lasă să mergeţi înainte în voia voastră permisivă. „Dumnezeu este un Dumnezeu bun,” aşa cum spune Oral Roberts. Dar El este şi un Dumnezeu înfricoşător!

E-291 Priviţi, exact cum spuneţi, „Slavă lui Dumnezeu, vreau să vorbesc în limbi!” El vă va lăsa să o faceţi, dar acesta nu este un semn că aveţi Duhul Sfânt.

E-292 Vă amintiţi ce a spus Toma, vechiul îndoielnic? „Dacă nu am vreo dovadă, trebuie să-mi pun degetele în cuiele Lui, în mâinile Lui şi în coapsa Lui, eu—eu—eu—eu nici măcar nu Îl voi crede.” Acum, iată, acelaşi lucru.

E-293 Isus a spus, „Iată, Toma, bagă-ţi mâinile aici, dacă asta vrei să ştii.” Vedeţi? Vedeţi? Acum, dacă vreţi calea lui Toma, daţi-i drumul. Dar ce a spus El? „Cu cât mai mare este răsplata celor care nu au văzut niciodată şi totuşi cred.”

E-294 Observaţi, observaţi, făcând asta, a provocat moartea unui om sincer, punând mâna pe chivot când nu trebuia să o facă. Un om mare şi sincer, credea că ungerea şi totul era exact cum trebuie, dar chivotul se mişca în mod greşit. „Boii,” spune Biblia,
„s-au împiedicat,” nu Leviţii. Boii s-au împiedicat şi carul era cât pe ce să se răstoarne; şi un om sincer, cu inima plină de dragoste, şi-a pus mâna pe chivot ca să-l oprească, şi a fost lovit cu moarte, pentru că nimeni nu se putea atinge de acel chivot în afară de un Levit. Vedeţi cum Dumnezeu Îşi păstrează Cuvântul,
Îşi păstrează canalul, Îşi păstrează rânduiala? Ozia a fost lovit de lepră. Iată-l pe David, a provocat deodată moartea unui om şi un mare dezastru; fiind unşi cu Duhul, amândoi, dar în afara canalului lui Dumnezeu. Este adevărat? A murit. Oh, l-a speriat de moarte pe David, a numit—numele locului, aşa cum a citit fratele Jack. Vedeţi? L-a însemnat acolo.

E-295 De câte ori denominaţiunile au făcut acelaşi lucru credincioşilor sinceri. Biserica Catolică, Metodistă, Baptistă, biserica lui Cristos, chiar şi Penticostalii, au provocat multe morţi spirituale cu acelaşi lucru. Când Acesta a venit, cu aceste lucruri, au aflat…şi nu pot merge mai departe, pentru că asta este ceea ce crede denominaţiunea lor.

E-296 Uitaţi-vă astăzi, marile cruciade, acelaşi lucru. Nu fac altceva decât să-i facă şi mai mult un „de două ori copil al iadului, mai rău decât au fost la început.” Face să le fie mai greu, de fapt, să vină la Adevăr. Au una dintre aceste mari treziri, şi toţi vin, se bucură puţin timp, şi se întorc afară şi încep din nou tot acest păcat. Aud de o altă trezire, spun, „Ah, am avut şi eu ceva din acele lucruri, am încercat. Nu e nimic de asta.” Vedeţi? Ei nu cunosc canalul. Nu văd.

E-297 L-am auzit pe marele nostru evanghelist Billy Graham, era într-o dimineaţă la un dejun ca acesta, şi a spus, „Eu…” Aici, a ridicat Biblia, în Louisville, Kentucky, a spus, „Iată exemplul lui Dumnezeu.” Şi este adevărat, omul a spus adevărul. El a spus,
„Mergeţi…Pavel se ducea într-un oraş şi avea un convertit, se întorcea un an mai târziu şi avea treizeci de la acel convertit.” A spus, „Dar eu mă duc într-un oraş şi am treizeci de mii de convertiţi, şi mă întorc peste şase luni şi nu găsesc treizeci.” A spus, „Ştiţi care este problema?” A spus, „Voi, predicatori leneşi,” a spus, „staţi jos cu piciorul pe birou şi—şi îi sunaţi pe aceşti oameni la telefon în loc să-i vizitaţi după cină şi să vorbiţi cu ei.”

E-298 Oh, inima mea ardea. M-am gândit, „O, mare om al lui Dumnezeu, îmi pare rău că nu sunt de acord cu tine aici, dar cine erau predicatorii leneşi al acelui convertit al lui Pavel? Ce făcea el, îl ducea în Cuvânt, îl ducea în Mesaj, îl ducea unde îl găsea pe Dumnezeu; inima lui era în flăcări, el înflăcăra ţara! Şi singurul lucru pe care îl faci tu este să-i pui într-o biserică Baptistă sau Metodistă, sau ceva, nu e de mirare că nu e nimic de înflăcărat.” Uh-huh. Da, domnule!

E-299 Atunci, priviţi ce a promis Cuvântul pentru astăzi. Să aflăm dacă este Metodist, Baptist, Penticostal sau ce, pentru astăzi. Acum puteţi merge să vă citiţi Scripturile. Luaţi aceste Scripturi pe care vi le-am citat. De asemenea, Apocalipsa…

E-300 Dacă aş avea timp, aş citi, dar chiar nu am. Mai am vreo douăsprezece sau paisprezece minute. Trebuie să închei la timp, la unsprezece, dacă voi reuşi.

E-301 Observaţi Maleahi 4, Apocalipsa 10, Şapte Peceţi. Nu a spus Biblia… Acum priviţi! Era un Înger, un Mesager de Sus şi un mesager pământesc. Şi fiecare mesager era pentru epoca bisericii. El a spus, „În zilele…” vorbind acum, „a venit un Înger, Mesager” (cuvântul înger, cuvântul englezesc înseamnă
„mesager”). „…a coborât din Cer şi El Şi-a pus piciorul pe
pământ şi pe mare, şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor că nu va mai fi timp.” Este adevărat? Un curcubeu în jurul capului Său şi toate aceste lucruri care tocmai au loc. Acel Înger era Cristos! Cu siguranţă! Dar ce a spus El? „Ci că în zilele celui de- al şaptelea înger, a şaptea epocă a bisericii.”

E-302 Întotdeauna este chiar la sfârşitul epocii bisericii, unde ei au lucrul atât de… ecleziasticul, aşa de încurcat încât Dumnezeu trimite un mesager, iar acela este Mesajul pentru acea epocă a bisericii. Atunci ei iau mesajul lui, pentru că el a trăit doar puţin timp, şi Dumnezeu…şi apoi ei iau mesajul lui, în loc să-l ducă mai departe cu restul, ei fac o—o denominaţiune. Şi apoi vin să facă o altă denominaţiune; alt mesager, iau o alta.

E-303 Aţi văzut cu toţii în cartea mea, totul va fi evidenţiat în Cele Şapte Epoci Ale Bisericilor, pe care El mi le-a spus; lucru care îl susţin ca martor al lui Dumnezeu să fiu judecat în ziua Judecăţii pentru Aceasta. A venit de la Dumnezeu, nu din gândirea mea. Observaţi, aici. Eu mă gândeam—mă gândeam diferit de asta, dacă ar fi trebuit să am propria mea gândire. Cum mi-a spus Fratele Jack despre Îngerul de acolo, cum că „Acel Cristos era un trup glorificat.” Dar nu era aşa, arăta că Mesajul este corect, Divinitatea Supremă, El era Dumnezeu. Vedeţi? Exact ceea ce predicam eu din Cuvânt. Cuvântul poartă întotdeauna mărturie despre Cuvânt.

E-304 Acum, repede acum, în timp ce pregătim să încheiem în câteva momente.

E-305 Acum, El a spus, „În zilele Mesajului celui de-al şaptelea înger, îngerul pământesc, a şaptea epocă a biserici, atunci toate aceste taine care au fost pierdute de-a lungul acestor alte şase epoci ale bisericilor ar trebui să fie dezvăluite chiar atunci.” Ei bine, asta este exact ce au spus acei Îngeri. Iată cele Şapte Peceţi, sau deschiderea acestor taine. Şi voi încercaţi să O aduceţi înaintea acelor denominaţiuni. Contrar la ceea ce ei…Frate, se închid ca o scoică, dar au făcut-o întotdeauna. Dar este vremea!

E-306 Câţi ştiu că aceasta este a şaptea epocă a bisericii? Spuneţi,
„Amin.” [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Epoca Laodiceană, o căldicică pe care Dumnezeu o varsă afară din gura Lui. Şi ei îl varsă pe Dumnezeu afară din gura lor; nu există o altă epocă în Biblie în care Isus a fost găsit pe dinafară încercând să bată, să intre înapoi. L-au scos afară, fără cooperare. Cine este Isus? Cuvântul! Cuvântul a fost scos afară. Pleava a aruncat afară
grâul! El a spus, „Eu stau la uşă şi bat, şi orice om în acele lanţuri de acolo va auzi Glasul Meu.” O, Dumnezeule, ai milă!

E-307 A fost atunci, când acel om a murit, că David, cu ungerea, şi- a dat seama că a procedat greşit. O, David, tu păstorule, nu poţi vedea crezurile tale moarte şi denominaţiunile de care te ţii? Nu poţi vedea ce fac? Omoară un Uza. Morţi spiritual, şi te întrebi de ce nu este nicio trezire; lăsaţi femeile să îşi taie părul, să se vopsească pe faţă, să poarte pantaloni scurţi; vă trimiteţi băieţii la şcolile de ricky, şi aşa mai departe, unde jumătate dintre ei se întorc acasă homosexuali, şi toate acelea.

E-308 Observaţi obiectivul lui David: el aducea chivotul în propria lui casă. Aceea nu era capitala, acela nu era locul, locul lui era în Ierusalim. Dar David îl aducea în propria lui casă, voia ca trezirea să fie pe propria lui denominaţiune. „Oh, dacă eşti Adunarea, în regulă. Dacă eşti Unitarian, în regulă. Dacă eşti Penticostal, bine.”

E-309 Aşa cum a spus cineva, a spus, „Frate Branham, cum ai reuşit să ai pe cineva care să te asculte?” A spus, „Îl pot înţelege pe Billy Graham, are fiecare denominaţiune din ţară cu el. Îl pot înţelege pe Oral Roberts, fiecare Penticostal este ataşat chiar de el. Dar,” a spus, „tu eşti împotriva la întregul lucru.” Uh-huh. A spus, „Cum se face de reuşeşti să ai pe cineva?”

E-310 Am spus, „Este Dumnezeu!”

E-311 „Eu, Domnul, am plantat-o înainte de întemeierea lumii. O voi uda zi şi noapte, ca nu cumva vreunul dintre ei să o smulgă din mâna Mea,” Isaia. „Eu voi uda, Eu am plantat-o. Le-am pus numele în Carte înainte de întemeierea lumii, prin predestinare. Eu o voi uda, continuaţi doar să mergeţi înainte. Eu voi furniza apa, voi doar stropiţi-O.” Exact. Vedeţi? „Eu o voi uda zi şi noapte, ca nu cumva vreunul dintre ei să fie smuls din mâna Mea.” Iată.

E-312 Au vrut să vină în cetatea lui David, în loc de Ierusalim. Nu era niciun loc pregătit pentru acesta la vremea aceea, şi la fel este şi astăzi. Aceste mari taine care au fost dezvăluite prin cele Şapte Peceţi, nu există niciun loc în nicio denominaţiune…ar trebui să renunţe la a mai fi o denominaţiune ca să accepte Asta. De la Luther încoace până la Unitarieni Penticostali, nu există niciun loc care să Îl poată primi. Nici un om nu poate să Îl primească şi să rămână în denominaţia lui. Va trebui să urmeze grâul sau să meargă cu pleava, oricare dintre ele doreşte.

E-313 Cristos este Chivotul nostru, Cuvântul. Ei vor denominaţia lor. El nu poate, observaţi, nu poate fi purtat pe carele noi al denominaţiunii, Mesajul Său nu poate merge pe carul unei noi denominaţiuni când Acesta ar trebui să fie purtat şi să vină pe inima unui profet. Nu poate. El a promis, că Acesta aşa va fi, şi aşa trebuie să fie.

E-314 Aşa că denominaţiunea nu Îl va primi niciodată, ei nici nu pot să Îl primească. Şi sunt la fel de orbiţi faţă de Acesta cum erau Evreii când l-au atârnat pe Isus pe cruce, când Isus a spus,
„Tată, iartă-i, ei nici măcar nu ştiu ce fac.” Nu-i dispreţuiţi, dar gândiţi-vă doar: ce dacă voi aţi fi fost în aceeaşi stare, cu ochii voştri atât de orbiţi încât să nu vă puteţi trezi şi să vedeţi ce se întâmplă?

E-315 Nici ei nu puteau să vadă că Acela era chiar Dumnezeul lor. Când El era atârnat acolo pe cruce, iar ei cântau Psalmul

E-22 în templu, la două sute de metri distanţă, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Mi-au străpuns picioarele şi mâinile.” Vedeţi? „Toate oasele Mele, ei privesc la Mine. De ce M-ai părăsit?” Şi acolo, chiar Dumnezeul despre care ei cântaseră, destul de orbi ca să-L ţintuiască pe cruce şi să nu ştie.

E-316 Acum, nu spune Biblia că biserica Laodiceană, care se crede atât de măreaţă cu membrii ei denominaţionali, ea va fi „goală, mizerabilă, săracă, oarbă, şi nu o ştie”? Ce înseamnă oarbă? Oarbă înseamnă pentru această biserică Laodiceană aşa cum a însemnat sfârşitul bisericii Evreieşti, oarbă faţă de însuşi Cristosul pe care l-au scos afară, care bătea, încercând să intre; „goală, ticăloasă, săracă, nenorocită, oarbă şi nu ştie.” O, Dumnezeule, ai milă!

E-317 De ce nu poate grâul să stea în Prezenţa acelui Fiu de acolo şi să vadă ora în care trăim? Da, Cristos este Chivotul nostru, dar calea Lui originală de a o face. Apoi, iată-L aici…Ei au avut într-adevăr Duhul Său, ştim asta. Ei îl aşteaptă pe Domnul, văd planul Său în Cuvântul Său original şi vremea Acestuia când să fie adeverit, asta ar trebui să facem noi chiar acum. Şi El— El le descoperă credinţa lor prin Cuvântul Său, văzând că El adevereşte fiecare plan pe care El l-a promis, nu schemele omului din denominaţiuni, nu făcând membri pentru propriul chivot.

E-318 Ei au un chivot Metodist, un chivot Baptist, un chivot Prezbiterian, toată lumea intră în acest chivot pentru marele necaz care vine; „Glorie lui Dumnezeu! Eu am fost botezat în chivotul Metodist, Prezbiterian, în chivotul Penticostal.” Există un singur Chivot, acela este Isus Cristos, şi El este Cuvântul!

E-319 Observaţi, Dumnezeu i-a spus profetului, a spus, „Mănâncă sulul,” în Vechiul Testament. Profetului din Noul Testament, El a spus, „Mănâncă cărticica.” De ce? Pentru ca profetul şi Cuvântul să fie una! Vedeţi? Acesta este Chivotul, Cuvântul lui Dumnezeu.

E-320 Dumnezeu a promis, Cuvântul Său, cum se va împlini şi cum se va întâmpla atunci când Îşi va alege Mireasa, cum se va face. Se întâmplă chiar înaintea voastră, în Numele Domnului, şi asta prin Cuvântul original! Mesajul din timpul serii aici.

E-321 Câţi îşi amintesc de Haywood când a scris:
Va fi Lumină pe la timpul serii,
Calea spre Glorie o veţi găsi cu siguranţă.

E-322 Da, făgăduinţa de seară de cele Şapte Peceţi, din Apocalipsa 10, Maleahi 4, Luca 30 şi 10. Citiţi Deuteronom 4, 4:1 şi 4, apoi versetul 25 şi 26, şi vedeţi ce a spus El pentru această zi de pe urmă. Acesta a fost Moise care a spus lui Israel să „păziţi fiecare Cuvânt, să nu adăugaţi nimic!” Moise, acel profet a fost acolo sus şi a văzut acel Cuvânt al lui Dumnezeu. Şi Acesta a fost scris pentru el şi adeverit de mâna lui Dumnezeu Însuşi care L-a scris. El a spus, „Voi să păziţi fiecare Cuvânt, nu adăugaţi nimic la Acesta şi nu scoateţi nimic din Acesta.” Puteţi citi asta în versetul 25 şi 26 din Deuteronom 4.

E-323 Observaţi! Să nu adăugaţi la Acesta, să nu scoateţi din Acesta; pentru că, dacă o faceţi, Dumnezeu vă va scoate partea voastră din Cartea Vieţii. Şi asta arată că nu eraţi sămânţa Lui.

E-324 Ţineţi minte! Tot ceea ce ne-a promis Dumnezeu, tot ceea ce ne-a vorbit Dumnezeu, tot ceea ce vi s-a spus în Numele Domnului, s-a întâmplat! Dumnezeu nu a făcut niciodată o promisiune nulă, ci El a ţinut fiecare promisiune pe care El a spus-o, ne-a spus-o, a fost Adevărul. În aceşti douăzeci de ani, Shreveport, v-am predicat prin puterea lui Dumnezeu şi amabilitatea păstorului vostru, şi vă iau astăzi ca martori. Chiar şi femei care nu năşteau; bărbaţi, copii, suferinţe, vindecări, profeţii, lucruri care aveau să se întâmple, nici una dintre ele nu a eşuat vreodată! Acum, staţi departe de acele denominaţiuni, ele vă conduc la moarte.

E-325 Samuel stătea în picioare într-o zi, iar ei au spus, „Noi vrem un împărat, vrem să fim ca restul lumii.”

E-326 Ei…Samuel a spus, „Nu luaţi acest împărat. El vă va lua fiii şi fiicele şi va face una şi alta.”

E-327 El a spus, „Da, ştiu, ai dreptate.”

E-328 Dar Samuel a spus, „Ascultaţi-mă. V-am luat eu vreodată vreun ban? V-am cerut eu vreodată pentru trai? V-am spus vreodată că trebuie să-mi daţi atâta salariu ca să ţin o adunare pentru voi?” Acum judecaţi voi singuri, chiar şi acum! Vedeţi? El a spus, „V-am spus vreodată ceva în Numele Domnului, care nu s-a întâmplat?” Nici măcar un singur lucru.

E-329 „Oh, da, Samuel, niciodată nu ne-ai cerut bani, niciodată nu ai vrut lucruri mari. Samuel, este adevărat, şi tot ce ne-ai spus în Numele Domnului s-a întâmplat. Dar, Samuel, noi vrem denominaţiunea noastră oricum!”

E-330 „Atunci mergeţi şi luaţi-o. Depinde de voi.” Exact.

E-331 Vă puteţi gândi că faceţi o slujbă lui Dumnezeu, dar dacă ieşiţi din calea lui Dumnezeu ca să faceţi asta, veţi continua să o ruinaţi, tot timpul. O, Biserică a Dumnezeului celui viu! Vă rog să îmi iertaţi felul meu Irlandez şi simţul meu de umor,
dar în sinceritatea şi sacralitatea inimii mele, voi, Adunările lui Dumnezeu, voi, Unitarieni, Prezbiterienii, Metodiştii, orice aţi fi, fugiţi pentru viaţa voastră. Ţineţi minte, ieşiţi afară de acolo.
Naţiunile se destramă, Israel se trezeşte, (Se pregăteşte pentru acea rămăşiţă.)
Semnele pe care profeţii le-au prezis;
Zilele denominaţiunilor sunt numărate, cu chinuri împovărate,
„Întoarceţi-vă, O risipiţilor, la ai voştri.”
Ziua răscumpărării este aproape, Inimile oamenilor cedează de groază;
Fiţi plini de Duhul Lui, aveţi lămpile voastre, curăţite şi curate,
Priviţi în sus! Răscumpărarea voastră e aproape.

E-332 Credeţi asta? Suntem în timpul sfârşitului, am ajuns. Scrisul de mână este pe perete, a Doua Venire este aproape, Mireasa este aleasă, adăpată, scoasă afară.

E-333 Acum, asta nu înseamnă scoasă afară din biserică, asta înseamnă scoasă din denominaţionalism. Trebuie să mergeţi la biserică, dar nu vă alăturaţi la nicio organizaţie. Isus a mers cu toate organizaţiile, dar El nu s-a alăturat la niciuna. Nici nu a fost El de partea vreuneia dintre ele, nu într-adevăr, dar El a fost printre ele. Iată unde trebuie să fie răspândită Lumina. Iar voi rămâneţi acolo unde sunteţi, răspândind Lumina. Vedeţi? Pentru asta vă foloseşte Dumnezeu. Un popor cu inima flămândă, lăsaţi- i să ştie că Isus Cristos este real, tot aşa cum El a fost ieri, El este astăzi; şi aşa va fi în veci.

E-334 Este posibil, ca un bărbat sau o femeie cu toată sinceritatea, încercând din răsputeri să facă o slujbă lui Dumnezeu, şi o direcţionează în mod greşit. Cu o ungere autentică a Duhului Sfânt asupra lor, dar o direcţionează contrar planului lui Dumnezeu pentru epocă, şi încurcă întregul lucru. Acum, dacă credeţi că acesta este Adevărul, spuneţi, „Amin.” [Adunarea spune, „Amin.”—Ed.] Doar ce L-am citit. Încurcă totul prin faptul că nu vin pe calea prevăzută de Dumnezeu pentru a face acest lucru.
Să ne rugăm.

E-335 O, biserică, aici şi în toată ţara, ascultaţi pe umilul vostru slujitor în această dimineaţă. Vreţi? Priviţi unde eraţi acum câţiva ani, când a început asta; acum priviţi ce imitaţii au profitat în urma acesteia, şi multe milioane şi miliarde de dolari au intrat în organizaţii. Vedeţi? Încă departe de Cuvântul lui Dumnezeu. Clădirile şi organizaţiile nu sunt modul în care Dumnezeu trezeşte Duhul Său. El Îl trezeşte direct în Cuvântul Său, ca să Îl facă viu. Şi dacă aţi fost rânduiţi de la începutul pământului la acel Cuvânt, fiecare Cuvânt va veni direct pe
Cuvânt. La fel cum o celulă umană nu va avea o celulă umană, iar următoarea celulă de câine, iar următoarea celulă de pisică; vor fi celule umane. Dar trebuie să aibă mai întâi o celulă pentru a începe. Nu-i aşa? Spuneţi, „Amin.” [Adunarea spune,
„Amin.”—Ed.] Ei bine, dacă este celula Cuvântului pentru început, celelalte celule ale Cuvântului sunt rânduite pentru al face un trup întreg.

E-336 Nu fiţi copii, numai în dragoste, ci fiţi bărbaţi în Duh şi în judecată. Judecaţi voi dacă v-am spus sau nu Adevărul. Judecaţi voi dacă este Cuvântul lui Dumnezeu sau nu. Judecaţi voi dacă este ora despre care vorbim sau nu. Judecaţi voi dacă aceste lucruri sunt promise. Acum, sunt ele adeverite? De lucruri pe care nicio fiinţă umană din lume nu le-ar putea face. Dar a devenit atât de obişnuit pentru noi, încât Îl lăsăm să treacă chiar pe lângă noi. Aşteaptă, biserică, aşteaptă.

E-337 Dacă este cineva aici, în această dimineaţă, care nu-l cunoaşte pe Isus Cristos, care nu este justificat în această dimineaţă, păcatele voastre toate duse ca şi cum nu aţi fi păcătuit niciodată, şi voi vreţi să fiţi aşa… pentru că nu uitaţi, într-o zi, poate astăzi, poate în următoarele cinci minute, dar într-o zi acea inimă se va opri. Şi acel interior din interior îşi va lua zborul pentru a sta în Prezenţa lui Dumnezeu pentru a fi judecat în funcţie de ceea ce faci cu acest Mesaj în această dimineaţă, în funcţie de acest Mesaj pe care îl vezi. Nu…Nu sunt eu, eu sunt doar un megafon. La fel ca acest microfon, nu poate spune nimic dacă nu vorbesc eu în el. Şi nici eu nu aş putea să spun nimic dacă nu ar vorbi Dumnezeu prin el, dar vedeţi că Dumnezeu l-a adeverit că este Adevărul. Voi vreţi să fiţi un Creştin adevărat.

E-338 Acum, nu avem loc pentru o chemare la altar, dar chiar la masa la care vă aflaţi. Locul este aglomerat şi înghesuit, plin. N-aş putea să vă chem la altar, nu este un altar aici la care să vă chem. Dar altarul este în inima voastră. Nu vreţi să lăsaţi acea mică convingere că „Isus Cristos este real” să vină chiar aproape azi şi să cheme la voi restul trupului Său, să-L pună în ieslea inimii voastre? Dacă El nu este acolo, vreţi să ridicaţi mâna, în semn către El, spunând, „Doamne, umple-mă, umple- mă cu Cuvântul Tău şi cu Prezenţa Ta, ca să trăiesc prin Tine”?

E-339 În timp ce fiecare cap este plecat, fiecare ochi este închis, în toată naţiunea, ridicaţi mâinile aici, în audienţa vizibilă, şi afară acolo, de asemenea; şi eu voi oferi rugăciune pentru voi. Asta este tot ce pot face, eu nu pot să o umplu. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu nu pot să o umplu. Dumnezeu să te binecuvânteze; şi pe tine. Dumnezeu o poate umple. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mâinile se ridică aici, în audienţa vizibilă, peste tot. „Umple-o. Umple-mă, O Doamne. Umple- mă.” Şi acum, după ce am…Mulţumesc, soră. Mulţumesc, frate. Dumnezeu să vă binecuvânteze. După ce am…Dumnezeu să te binecuvânteze, soră dragă. Pe tine. După…Cred că acum am
ajuns la majoritatea dintre cei sinceri, care încearcă să fie, vreau să ridic mâinile cu voi.

E-340 O, Doamne, nu mă lăsa niciodată să mă opresc. În mod continuu, Doamne, nu mă lăsa să mă opresc la un lucru, fă să merg mai departe, Doamne, până când voi termina tot ce Tu ai rânduit pentru mine să fac. Indiferent de preţ, indiferent de cost, indiferent de critici, oricât de grea este crucea, îmi voi aminti de crucea pe care ai purtat-o Tu.
Aşa că această cruce consacrată o voi purta Până când moartea mă va elibera,
Atunci mă duc Acasă să port o cunună, Este o cunună pentru mine.
Trebuie Isus să poarte singur crucea, Şi toată lumea să meargă liberă?
Nu, este o cruce pentru fiecare dintre fiii Săi, Este o cruce pentru mine.

E-341 Scumpe Dumnezeule, Cuvântul a fost rostit. Nu se poate întoarce gol, Îşi va găsi locul undeva. Dacă sămânţa a fost deja sădită, O va uda până va creşte. Şi nimeni nu o poate smulge din mâna Ta, „Toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine, nimeni nu-i poate smulge din mâna Mea. Tatăl Meu Mi i- a dat înainte de întemeierea lumii”; când toate planurile au fost întocmite, astfel, lui Isus i-a fost dată Biserica Sa, Mireasa Sa.

E-342 Căsătoria falsă a lumii, la aceste denominaţiuni. Tu ai venit şi ai murit în lume, Tu ai răscumpărat-O, Tu ai justificat-O, Ea nu a făcut-o niciodată de la bun început. Ea a fost prinsă în capcană, oarbă. Şi aşa cum spune cântarea:
Am fost odată pierdut şi acum sunt găsit,
Am fost odată în Laodicea, orb, dar acum văd.
Şi harul este cel care mi-a învăţat inima să se teamă,
Era harul care mi-a alinat temerile; Cât de preţios a apărut acest har Ora în care am crezut prima dată!
Şi apa lui Dumnezeu a căzut peste sufletul meu. Eram însetat.

E-343 Dumnezeule, la acest mic altar al fiecărei inimi prezente aici şi în toată naţiunea, fie ca apele de sub altarul lui Dumnezeu să ţâşnească în această dimineaţă asupra Bisericii Tale; şi udă- O, Doamne, căci vremea este pe sfârşite. Dă-I Viaţă, Apele Vieţii, ca Ea să se poată aşeza în Prezenţa Fiului ca să fie coaptă pentru marele Tău grânar.

E-344 Tată, eu mă rog pentru Ei. Dar tulpina trebuie să se usuce, aşa că nu mă pot ruga pentru ea; trebuie să moară, aşa că este moartă. Dar mă rog pentru Grâul, Doamne, care se formează în Trupul lui Cristos. Îngăduie, Doamne, ca apele proaspete ale lui
Dumnezeu să Îi păstreze obrajii scăldaţi cu lacrimi de bucurie şi de înţelegere până când va veni combina să O ia acasă. În Numele lui Isus, îţi încredinţez totul Ţie, Doamne; roadele sunt ale Tale. Amin.
[O soră spune un mesaj. Porţiune goală pe bandă—Ed.] Amin.

E-345 Aşadar, Tată Dumnezeule, Îţi mulţumim. Şi, Tată, ne rugăm pentru surioara noastră, slujitoarea de aici, pentru puterea ei. Mă gândesc la un moment când eu—eu am păşit în prezenţa ei, cum Duhul a venit peste ea şi i-a dat acelaşi mesaj pe care Îngerul Domnului îl dăduse la Râu în acea zi: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis să prevestească prima venire a Domnului Isus, tu eşti trimis să o prevesteşti pe cea de-a doua.”

E-346 Văzând cum se conturează acum în partea de grâu, Doamne, Îţi mulţumim pentru tot ce Tu ai făcut. Inimile noastre sunt pline mai presus de cuvinte. Mă simt atât de plin, Doamne, încât nu ştiu cum să mai spun altceva. Dar Îţi mulţumesc Tată, din nou, pentru tot ce Tu ai făcut pentru noi. În Numele lui Isus Cristos.
Îl iubesc,…
Haideţi doar să-I cântăm Lui, acum. Amintiţi-vă, El este aici.
Că-ntâi El m-a iubit,
Şi a cumpărat mântuirea mea Pe lemnul Calvarului.

E-347 Te face să te simţi foarte mic, foarte mic? Golit de tot, doar gata pentru Duhul, vedeţi.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Zideşte-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Nu râvni la bogăţiile deşarte ale acestei lumi, Care se strică atât de repede,
Zideşte-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne, (Fără denominaţiune, acum.)
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Zideşte-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-348 Câţi încearcă să facă asta? Ridicaţi mâna. Acum întindeţi- vă chiar peste masă, ţineţi-vă de mâini unii cu ceilalţi, aşa, împreună. Puteţi să vă aşezaţi, e în regulă, sau orice vreţi să faceţi. Ascultaţi cu atenţie. Haideţi să cântăm împreună acum. Acest lucru reprezintă lanţul nostru neîntrerupt al iubirii lui Dumnezeu. Ne ţinem de mână unul pe altul pentru că noi credem în Dumnezeu. Ne atingem unul pe altul pentru că suntem fraţi şi surori, acelaşi Duh vibrant, Cuvântul Etern al lui Dumnezeu care locuieşte în inimile noastre şi care se manifestă.
Când călătoria noastră se va sfârşi, Dacă am stat sinceri cu Dumnezeu,
Frumoasa şi luminoasa casă a noastră în Slavă, Sufletul nostru extaziat o va vedea!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Zideşte-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu! (Duhul Domnului!)
Ţine-te de Dumnezeu…
Gândiţi-vă doar la El, vedeţi. Acesta este felul de adunări în care trebuie să ne întâlnim în viitor.
… mână neschimbătoare!
Zideşte-ţi nădejdile pe lucruri Eterne,
Cuvântul este singurul lucru care este Etern.
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Nu râvni la deşertăciunile acestei lumi… (Popularitate, educaţie.)
Care atât de repede decade, (Priviţi la asta astăzi, ce a făcut.)
Încearcă să câştigi comorile Cereşti, Acelea niciodată nu vor trece!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!
Zideşte-ţi nădejdile pe lucrurile Eterne,
Ţine-te de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu!

E-349 [O soră vorbeşte în altă limbă, o altă soră dă o tălmăcire—Ed.] Cât Îţi mulţumim, Doamne. În timp ce suntem în acest moment solemn, aproape ca la o înmormântare, căci înaintea noastră avem înmormântarea unei lumi muribunde, moarte; a unei biserici muribunde, moarte.
O Dumnezeule, adună repede grâul Tău, Tată. Vino repede, Doamne Isuse.

E-350 Binecuvântează poporul Tău, Tată, adu sinceritate şi profunzime în inimile oamenilor. Fie ca noi să ne îndepărtăm de aceste frivolităţi, să ne aşezăm în bogăţiile profunde ale mierii lui Dumnezeu. Îngăduie, Doamne. Păstrează-ne inimile întemeiate cu dragoste şi sinceritate.

E-351 Binecuvântează poporul Tău de pretutindeni, Tată. În timp ce lăsăm acest loc, fie ca să mergem în Numele Domnului Isus să spunem ceea ce este sincer, ceea ce este Adevăr, ceea ce este corect, fie ca să ne ferim de ceea ce este greşit, Doamne. Când un om începe să ne mintă, fie ca noi să îi întoarcem repede spatele, să întoarcem spatele la toată murdăria, la glumele murdare şi la lucrurile din lume, şi doar să ne întoarcem spatele şi să plecăm. Ajută-ne, scumpe Dumnezeule. Modelează-ne, fă-ne, frânge-ne, şi fă-ne în chipuri de fii şi fiice ale lui Dumnezeu, ca să putem acţiona cu virtutea Duhului Sfânt. Ne încredinţăm Ţie, ţinându- ne de mână, în Numele lui Isus Cristos. Amin.
Să ne ridicăm în picioare. Fratele Nolan.