E-1 Fratelui Boone şi adunării, desigur, acesta este un-un mare privilegiu pentru mine să fiu din nou în San Bernardino.
Acest loc păstrează multe amintiri frumoase din zilele care au trecut. Şi să aud că, vizita aici, încă mai are influenţă vie, păi, desigur că te face să te simţi bucuros că Domnul ne-a îndreptat în această direcţie, cu ani în urmă.

E-2 Tocmai stăteam acolo afară în parcare, chiar acum, încercând să-mi amintesc de unul dintre evenimentele care au avut loc. Era o D-na. Isaacson care mi-a fost traducătoare în Finlanda, într-o campanie Finlandeză, şi ea a venit la maşină când eram pe punctul să plec. Şi-a zis, "Tu eşti vocea Finlandei." Şi doar mă întreb dacă D-na. Isaacson locuieşte pe aici. Nu ştiam. Nu cumva ar fi prezentă în seara asta, presupun? D-na. May Isaacson, şi ea este din Finlanda.

E-3 Apoi, un alt lucru remarcabil care mi-a stârnit amintiri, a fost o mică chelneriţă într-un restaurant în care mănânc, undeva în apropiere, se numeşte Hotelul Antlers. Cred că este corect, acum. Şi micuţa doamnă avea... Mă rugam cu ea. Avea... Ea, o domnişoară drăguţă, dar nu era Creştină. Am invitat-o la adunare. Şi ea pierduse un bebeluş şi eu cred că soţul ei, ei erau despărţiţi. Şi ne rugam ca ea să se împace cu soţul ei, sau ei să se împace, împreună. Aşa că, mă întreb doar dacă acea domniţă ar putea fi prezentă. Vedeţi? Cea...

E-4 Şi apoi un alt eveniment care a avut loc, a fost un bebeluş care a fost adus de undeva, cam o zi de călătorit. Şi murise, şi zăcea în braţele mamei. Şi a fost readus la viaţă. Este acea... A fost acea persoană prezentă aici? Şi a venit, eu cred, de la statul în sus, pe aici, în jur, a fost în sus de aici. Şi mama micuţă a condus toată noaptea, şi tatăl, şi mămica stătea acolo, tristă, ţinând trupul mort al copilaşului ei. Şi m-am gândit, "Ce credinţă!" Chiar dacă eu aş fi fost cel mai mare făţarnic din lume, Dumnezeu ar fi onorat credinţa acelei mame.
Ţinând bebeluşul în mâinile mele, aşa, rugându-mă. S-a încălzit, a început să se mişte, şi-a deschis ochişorii. L-am dat înapoi mamei. Deci, ei erau de undeva. Eu nu cred că erau Penticostali, totuşi. Erau doar... Cred că era doar o biserică, care de la... Nu ştiu nici măcar dacă erau Creştini sau nu. Nu i-am întrebat niciodată. Eram atât de euforic de faptul că bebeluşul a fost readus la viaţă.
De atunci, Frate Boone, multă apă a curs în jos pe râu. Dar noi încă îl slujim pe acelaşi Dumnezeu Care rămâne acelaşi ieri, azi şi în veci.

E-5 Doar uitându-mă în jur, văd pe Fratele Leroy Kopp şezând aici. Este prima dată când îl văd după mult timp. [Un frate spune, "El este Paul Kopp aici." – Ed.] Paul. Aşa este. Leroy este tatăl tău. Aşa este. ["Şi el-el este în Rusia, în seara asta, aşa că rugaţi-vă pentru el."] Oh, vai! Rusia. Ei bine, asta-i, eu ştiu, că acest soldat viteaz acolo, este acolo în serviciul Împăratului. ["Corect."] Astfel, cu siguranţă sunt fericit să fiu aici, să ascult acest tânăr slujitor, spunând că el a fost inspirat prin slujba pe care noi am avut-o când eram aici. Ce mare bucurie este asta!
Şi am încredere acum, că, ştiind că avem... Oamenii sunt în picioare, şi nu vom sta prea mult. Ne amintim de acele mari servicii de vindecare.

E-6 Apoi, înţeleg că este un-un-un frate aici în cartier, pe undeva, care ţine o campanie de vindecare, un frate Leroy Jenkins. Cred că aşa este. Şi aşa că sunt foarte recunoscător, încrezător că Domnul îl binecuvântează şi îi dă o mare, slujbă mare. Acesta...
Vai, m-am simţit foarte onorat, în seara asta, să vin într-o biserică ca aceasta. Întotdeauna mă simt mai bine într-o biserică decât în acele auditorii. Acolo sunt, acum, nu am nimic împotriva auditoriului. Dar, voi ştiţi, eu... Poate fi o superstiţie, sau eu doar... Mie mi se pare că este un adevăr. Vedeţi? Ei... Intri în acele auditorii unde sunt boxări, lupte, burlesc, toate celelalte care au loc, duhurile rele par să rămână în jurul acelor locuri. Acum, asta poate părea o superstiţie, dar nu este aşa. Dar când intri într-o biserică, voi... de obicei, desigur o adunare duhovnicească, se pare că, adică, voi-voi vă simţi mai liber, ca şi cum ar-ar exista ceva. Prezenţa lui Dumnezeu este acolo. Ştiţi, pare a fi diferit. Nu ştiu ce efect are clădirea, dar este locul unde sunt adunaţi oamenii. Desigur, aceeaşi oameni sunt şi în celălalt loc, dar pe acele tărâmuri rele. Poate că doar eu gândesc aşa. Dar, oricum, mă bucur să fiu aici în seara asta.

E-7 Şi acum vrem să nu vă reţinem prea mult, pentru că audienţa stă în picioare. Şi vom merge, mâine seară, în alt loc aici. Nici măcar nu ştiu unde este. Este aproape de aici. [Un frate spune, "Orange Show Auditorium." – Ed.] Unde? ["Orange Show Auditorium."] Orange Show Auditorium, pentru serviciile de mâine seară. Eu... Aceasta este între, vorbesc într-un turneu pentru-pentru oamenii de afaceri grupul Oamenilor De Afaceri Ai Evangheliei Depline. Care, am avut privilegiul să vorbesc în toată lumea, pentru ei. Şi astfel, acolo, un prieten foarte drag ne-a invitat aici, şi suntem bucuroşi să fim în adunare în seara aceasta.

E-8 Acum, înainte să deschidem Biblia... Acum, oricine care are putere fizică O poate deschide în acest fel. Vedeţi? Dar este nevoie ca Duhul Sfânt să deschidă Cuvântul pentru noi, să ne deschidă înţelegerea şi să ne dezvăluie Scripturile. Eu cred în Biblie. Eu cred că este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi cred că pământul, sau popoarele de pe pământ, vor fi judecate într-o zi după acest Cuvânt. Acum, asta poate părea ciudat. Acum, sunt mulţi care nu sunt de acord cu această idee.

E-9 Vorbeam cu un prieten de-al meu foarte loial, nu cu mult timp în urmă, care este Catolic. Şi el a zis, "Dumnezeu va judeca lumea prin biserica Catolică." Dacă este aşa, care biserică Catolică? Vedeţi? Deci, dacă El o judecă după cea Metodistă, atunci cum rămâne cu cea Baptistă? Vedeţi? Dacă El o judecă după una, cealaltă este pierdută. Deci, este prea multă confuzie acolo.
Dar noi trebuie să mergem la Acesta, ca să găsim a noastră¬declaraţia noastră adevărată, şi Biblia spune că Dumnezeu va judeca lumea prin Isus Cristos. Şi El este Cuvântul. Sfîntul Ioan 1, "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi." Şi Evrei 13:8 a spus, "El este acelaşi ieri, astăzi şi în veci." Şi eu cred că acesta este Adevărul. Acum, eu cred că în...

E-10 Dumnezeu, la început, fiind Dumnezeul infinit; El este finit şi... sau infinit, mai degrabă. Noi suntem finiţi. Gândirea Lui este atât de mult mai mare, iar noi, în mintea noastră mică şi finită, nu putem înţelege măreaţa Lui înţelepciune infinită. Dar, prin urmare, atunci când El rosteşte ceva, poate părea foarte ciudat pentru noi, să-L auzim spunând un anumit lucru în Scriptură, dar trebuie să se întâmple. Eu cred că, Cuvântul Lui nu va trece niciodată. Astfel, eu cred că Dumnezeu, ştiind că noi, în mintea noastră mică şi finită, nu am putea tălmăci a Lui¬gândirea Lui măreaţă, El Îşi interpretează propriul Său Cuvânt. El nu are nevoie de nici un tălmăcitor. El Îşi interpretează Propriul Său Cuvânt, prin adeverirea acelui Cuvânt la vremea Aceluia.

E-11 Eu cred că, Dumnezeu, la început, că Noe a fost Cuvântul pentru acea zi, pentru Mesajul Lui.
Acum, iată venind, după aceea, a venit Moise. Acum, Moise nu ar fi putut lua Cuvântul lui Noe. Nu putea construi o corabie şi să-i ducă plutind afară din Egipt, în jos pe râul Nil, sau spre ţara făgăduită, sau aşa mai departe. Mesajul lui nu a funcţionat în zilele lui Noe; aceasta a fost partea din Cuvântul lui Dumnezeu care a fost adeverită ca fiind Adevăr prin Moise.
Nici Isus nu ar fi putut să aibă Cuvântul lui Moise.
Şi... Luther nu ar fi putut să menţină cuvântul bisericii Catolice. Wesley, el nu a putut menţine Cuvântul lui Luther. Iar Penticostalii, ei nu puteau lua Cuvântul Metodist. Ei... Vedeţi?
Biserica este în creştere. Fiecare epocă, este alocată în Scriptură aici. Deci, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, Îşi descoperă Cuvântul, manifestându-L şi adeverindu-L, El Însuşi, arătând că este vorba de Cuvântul Său care se împlineşte în ziua în care este făgăduit.

E-12 Isus a spus acest lucru. El a spus, "Dacă nu Mă puteţi crede pe Mine, credeţi faptele pe care le fac," pentru că ele mărturisesc Cine era El, vedeţi, dacă cineva ar fi cunoscut Scriptura.
Acum, El a venit atât de bizar, atât de ciudat, încât oamenii nu au vrut să-L creadă, pentru că, "El, fiind un Om, se făcea pe Sine Dumnezeu."
Deci, El era Dumnezeu, în formă. "Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine."
"Şi nici un om nu poate face aceste fapte fără ca Dumnezeu să fie cu el," după cum ştim că Nicodim a spus asta. Că, Sinedriul a crezut acest lucru.

E-13 Acum, noi ştim că, acel Cuvânt... Dacă ei ar fi cunoscut Cuvântul! El a spus, "Dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise, M-aţi fi cunoscut pe Mine, pentru că Moise a scris despre Mine." Şi ne uităm. Dacă ei s-ar fi uitat înapoi în Scriptură, să vadă ce trebuia să facă Mesia, atunci L-ar fi cunoscut prin adeverirea, că, "Dumnezeu, prin Cristos, împăca lumea cu Sine," şi aducea la îndeplinire toate făgăduinţele care erau despre Mesia, pe care El urma să le facă. Isus a purtat mărturie despre acel Cuvânt, făcând viu acel Cuvânt pentru acea zi.

E-14 Şi eu cred că acesta este acelaşi lucru în care trăim noi astăzi:
Dumnezeu poartă mărturie despre Cuvântul Său, adeverind ceea ce a spus că El va face. Acum, ştim că aceasta este ziua mântuirii, în care Dumnezeu cheamă oamenii din lume, de la o viaţă de păcat, la o viaţă de slujire. Şi în ziua în care Dumnezeu Şi¬a revărsat Duhul Său de Sus, mari semne şi minuni trebuie să însoţească slujba din această zi. Aceasta este... când ploaia timpurie şi târzie cad, împreună. Şi ştim că trebuie să fie mari semne şi minuni. Care, în multe mari denominaţiuni, Acest lucru este respins.
Dar sunt foarte recunoscător pentru aceste uşi deschise pe care le-am avut, în care să intru, şi pentru inspiraţia care este dată tinerilor ca pastorul vostru aici de faţă. Care i-a determinat... În timp ce eu încep să îmbătrânesc şi ştiu că zilele mele sunt numărate, şi ştiu acum că aceşti tineri pot prelua acest Mesaj şi să-L ducă mai departe până la Venirea Domnului, dacă El nu va veni în generaţia mea. Ceea ce, eu sper să-L văd. Îl aştept zilnic, veghez, mă ţin pregătit pentru acel ceas.

E-15 Acum să vorbim cu Autorul înainte de a citi Cartea Lui, în timp ce ne aplecăm capetele.
Tată Ceresc, Îţi suntem recunoscători că suntem în viaţă în această seară, să ne reîntoarcem în acest oraş mare. Aşezat aici în acest loc panoramic aici în munţi, privind în sus şi văzând zăpada, şi florile de portocal înflorind, în acelaşi timp, ce lume magnifică ne-ai dat în care să trăim! Şi cum vedem că omul a tulburat şi-şi a acţionat în această lume, ne face să ne fie ruşine de noi înşine, Tată.
Suntem aici, în această seară, pentru a încerca să ne depunem eforturile, pentru a încerca să-i facem pe oameni să vadă acest lucru măreţ pe care l-a făcut Dumnezeu, şi să ştie că există ceva mai mare chiar dincolo. Fie ca noi să privim la aceea, în seara aceasta, Tată, în timp ce vom deschide Cuvântul Tău să citim. Îl putem citi, Tată, dar lasă ca Duhul Sfânt să ni¬L dezvăluie prin descoperire. Căci cerem acest lucru în Numele lui Isus. Amin.

E-16 Acum, voi, cei cărora vă place poate să luaţi notiţe, şi¬şi să citiţi Scriptura împreună cu slujitorul, aşa cum-aşa cum O citesc ei de obicei. Şi cândva, când eu... cu ani în urmă, nu trebuia să-mi scriu Scripturile, şi aşa mai departe. Dar am îmbătrânit puţin de atunci. Vedeţi? Doar ce am trecut de douăzeci şi cinci de ani recent, acum douăzeci şi cinci de ani. Aşa că, asta înrăutăţeşte puţin. Dar încă încerc să mă ţin de tot ceea ce ştiu să fac în Cuvântul Lui, până când El mă cheamă.

E-17 Acum, să deschidem la Sfântul Ioan capitolul 14, o Scriptură foarte cunoscută pe care dorim să o citim în această seară, ca să sustragem din Aceasta un context, cu voia Domnului. Aproape toţi o cunosc. Se pare că, de multe ori, este folosită în slujbele de înmormântare. Dacă ar fi vreodată un moment în care aş vrea să predic o slujbă de înmormântare, ar fi pentru această lume. Să moară şi să se nască din nou. Sfântul Ioan 14:1 până la 7, cred, că am însemnat aici.
Să nu vi se tulbure inimile: dacă aţi crezut în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri: ... dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu mă duc şi vă pregătesc un loc.
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine; ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
... unde Mă duc voi ştiţi şi ştiţi calea.
Toma i-a zis, Doamne, noi ştim... unde Te duci; şi cum putem şti calea?
Isus I-a zis, Eu sunt calea, adevărul, şi viaţa: nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine.
Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu: şi de acum încolo Îl cunoaşteţi şi L-aţi văzut.
Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la citirea Cuvântului Său. Şi ne vom referi din nou la Aceasta, pe măsură ce înaintăm, în timp ce vrem doar să dăm o mică lecţie pentru Biserică.

E-18 Seara trecută, am fost în Yuma, Arizona, unde locuiesc acum. Eu-eu... Când am fost aici înainte, am locuit în Jeffersonville, Indiana. Acum am fost în Arizona, printr-o vedenie care m-a trimis acolo, acum câţiva ani. Şi locuim acolo acum. Nu am nicio biserică acolo.
Fratele Green, fratele nostru aici cu noi, a înfiinţat un tabernacol unde... una dintre Adunările lui Dumnezeu, o biserică Adunările, din centrul oraşului. S-au unit, şi cred că s-au asociat toţi cu fratele Brock şi cu fratele Gilmore, au lăsat această biserică deschisă. Şi fratele Pearry Green, din-din Texas, s-a mutat şi a preluat acel loc, care este asociat cu noi. Suntem bucuroşi să ştim că-că fratele Green a redeschis această biserică care a fost închisă.

E-19 Şi aseară, vorbind în Yuma pentru Oamenii De Afaceri Creştini, am vorbit despre subiectul Răpirea. Acum, acela s¬ar putea să fi fost un subiect ciudat să vorbesc între, la un¬un banchet, dar aproape toţi cei de acolo erau Creştini. Şi aşa se întâmplă în astfel de campanii ca aceasta, sau în-într-o biserică. Aş putea spune acum, "Câţi dintre voi sunt Creştini?" Probabil că fiecare mână s-ar ridica. Voi sunteţi Creştini. Şi astfel, dacă suntem Creştini, eu cred că ar trebui să fim într¬un fel anunţaţi înainte. Nu trebuie doar să ghicim despre asta. Suntem înştiinţaţi care va fi destinaţia noastră.

E-20 Şi vreau să vorbesc despre asta în această seară. Iar subiectul va fi: Lucruri Care Vor Fi. Şi acum, vorbind aseară despre Răpire, deci în seara aceasta, vreau să vorbesc despre acest subiect, ca să-l pot lega laolaltă cu Mesajul de aseară. Acum, va fi o Răpire, noi ştim asta. Asta este în viitor, va fi.

E-21 Acum, Isus aici vorbeşte, despre, că El s-a dus înainte să pregătească un loc pentru noi. "Să nu vi se tulbure inima." Acum, El le vorbea Iudeilor. A zis, "Acum, aţi crezut în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. Aşa cum aţi crezut în Dumnezeu, credeţi şi în Mine, pentru că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu." Vedeţi? "Şi, Dumnezeu," cu alte cuvinte, "Eu şi Tatăl Meu suntem Unul. Tatăl Meu locuieşte în Mine. Şi ceea ce vedeţi Iacând, ce fac Eu, nu sunt Eu, ci este Tatăl Meu care locuieşte în Mine. El face lucrările."
"Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine."

E-22 Era uşor pentru acei Iudei care au fost învăţaţi, de-a lungul generaţiilor, să creadă că exista un mare Dumnezeu supranatural. Dar să creadă că acel Dumnezeu a coborât şi se manifesta prin persoana Fiului Său, Isus Cristos, Dumnezeu locuind într-un trup de carne, asta era un pic prea mult pentru ei să-să înţeleagă.
Dar El a spus, "Acum, aşa cum aţi crezut în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. Pentru că în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri, şi Eu Mă duc să vă pregătesc un loc." Viaţa lui Isus se pregătea să se încheie, aici pe pământ.
El le-a arătat oamenilor şi le-a dovedit că El era Iehova manifestat în trup, prin marile semne şi minuni, şi prin referinţa Bibliei la care El s-a referit, despre Sine. Şi El a dovedit că era Dumnezeu, manifestat.
Acum, El a spus, "Când voi vedeţi că viaţa Mea se termină, se termină cu un scop. Şi Eu mă duc, să vă pregătesc un loc; ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi." Prin urmare, Isus le spune ucenicilor Săi că această viaţă nu se termină cu moartea.

E-23 Acum, spunând că acesta a fost un text funerar. Amintiţi-vă, noi, moartea stă chiar în faţa noastră şi nu ştim dacă nu cumva unii din această clădire în seara aceasta nu vor ieşi de aici în viaţă, în această viaţă fizică. Iată cât de nesigură este. Peste cinci minute, s-ar putea ca tineri, sănătoşi, tineri din această clădire să fie un cadavru peste cinci minute. Asta-i adevărat. Şi, din nou, s¬ar putea ca, peste cinci minute, fiecare dintre noi să fie în Glorie. Noi chiar nu ştim. Asta este în mâinile lui Dumnezeu. Isus a spus că nu ştia, El Însuşi, când va fi acel moment, dar, "Asta era doar în mâinile Tatălui."

E-24 Acum, dar, El le spunea că, după moarte există viaţă. Pentru că, "Mă duc şi pregătesc un loc," adică, pentru a-i primi, arată că acolo, El le vorbea, că există o-o viaţă după ce această viaţă se termină. Şi ce mângâiere ar trebui să ne dea asta tuturor, să ştim că, după ce se termină această viaţă, există o viaţă, în care intrăm. Şi pe măsură ce îmbătrâniţi, asta devine tot mai mult o realitate pentru voi. Când începeţi să vedeţi că zilele vieţii voastre se apropie, atunci începe să, începeţi să vă faceţi bagajele mai cu grijă, pregătindu-vă pentru acel mare eveniment. Acum este... Este o continuare a aceleiaşi vieţi într-o altă lume, într¬un alt loc.

E-25 Naşterea voastră aici a fost planificată dinainte. Cred că voi credeţi asta. Fiecare dintre voi ştie că naşterea noastră a fost planificată dinainte. Ştiaţi că fiinţa voastră aici nu şi-a avut niciodată originea doar la un mit sau la un gând? Totul a fost planificat dinainte de Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, ca voi să fiţi aici. Dumnezeul infinit a ştiut. Şi pentru a fi¬pentru a fi infinit, El trebuia să cunoască fiecare purice care va fi vreodată pe pământ, şi de câte ori va clipi din ochi. Asta înseamnă infinit. Vedeţi? Voi, micile noastre-minţile noastre mici, nu pot înţelege ce înseamnă infinitul. Dumnezeul infinit, El a cunoscut toate lucrurile. Prin urmare, nu este nimic la întâmplare.

E-26 Dacă cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu, noi ştim unde trăim. Noi ştim ora în care trăim. Ştim ce ne aşteaptă. Vedem ce am trecut. Iar Cartea lui Dumnezeu este descoperirea lui Isus Cristos; lucrările Sale de-a lungul epocilor, care au fost până la Cartea Apocalipsei, şi apoi făgăduinţele Lui care urmează să vină. Deci, toate făgăduinţele Lui sunt adevărate. Dumnezeu nu poate rosti niciun Cuvânt fără ca Acesta să fie confirmat. Fiecare Cuvânt pe care El îl spune trebuie să se împlinească. Înainte de întemeierea lumii...

E-27 Unii oameni confundă Geneza, acolo, când a spus, "Dumnezeu Se repetă." Nu. Doar, înţelegeţi greşit. Vedeţi?
Dumnezeu, la început, a spus, "Să fie. Să fie. Să fie." Lumea era doar întuneric, într-un haos. Chiar şi atunci când a spus, "Să fie lumină," ar fi putut să treacă sute de ani până să apară lumina. Dar când El a rostit asta, trebuie să se împlinească. Trebuie să fie aşa. Vedeţi? Şi El a rostit Cuvântul Său. Seminţele acelea erau sub apă. Când El a uscat pământul, atunci seminţele au ieşit la suprafaţă. Ceea ce spune El trebuie să se împlinească.

E-28 El a spus, prin profeţi. M-am referit la asta seara trecută. Ca şi cum, luăm pe Isaia, el a spus, "O fecioară va zămisli." Cine ar fi crezut, că un om care era stimat printre oameni, să spună un cuvânt ca acesta, "O fecioară va zămisli"? Dar pentru că el...
Un profet este un reflector al lui Dumnezeu. El este făcut în aşa fel încât nu poate rosti propriile cuvinte. Trebuie să fie Cuvintele lui Dumnezeu pe care el le rosteşte. El este ca şi un reflector, şi el este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu.
Şi astfel, de aceea, el a spus, "O fecioară va zămisli." Probabil că el nu putea înţelege asta, dar Dumnezeu a vorbit asta prin el. Pentru că, El a făgăduit că, "El nu va face nimic înainte de a¬l descoperi slujitorilor Săi, profeţi." Apoi, când a spus asta, au trecut opt sute de ani până când acest lucru s-a împlinit. Dar trebuia să se împlinească.
În cele din urmă, acele Cuvinte ale lui Dumnezeu s-au ancorat în pântecele unei fecioare, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Emanuel. "Căci un-un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat. Numele Lui se va numi, 'Sfetnic,' 'Dumnezeul tare,' 'Prinţul Păcii,' 'Părintele veşniciei."' Asta trebuia să fie aşa, pentru că Dumnezeu a spus-o prin gura profeţilor Săi. Şi toate Cuvintele lui Dumnezeu trebuie să se împlinească.
Prin urmare, noi ştim că Isus a plecat să pregătească un loc, să primească un popor la Sine. Cine sunt acei oameni, sper că noi facem parte din acel popor în seara aceasta. Dacă nu este aşa, prietene, Dumnezeu a făcut o cale, o condiţie, ca tu să poţi fi inclus în asta dacă vrei. Tu ai liberul arbitru. Poţi să acţionezi aşa cum doreşti. Dar acum observaţi, acum, în această lume care va veni. Există o lume care va veni.

E-29 La fel ca şi naşterea voastră aici, am spus, aţi fost pregătiţi. Dumnezeu ştia că veţi fi aici.
Şi acum ştiţi, chiar şi lucrurile pe care le-au făcut părinţii voştri, acum, oamenii cred că nu vor fi pedepsiţi din generaţie în generaţie, dar sunt.

E-30 În Cartea Evrei, cred că pe la capitolul 7, vorbind, Pavel acolo, scriitorii, cred că era, vorbea despre un-un mare eveniment care a avut loc cu Abraham, că a plătit zeciuială lui Melchisedec, când se întorcea de la măcelul împăratului. Şi acum a spus că, "Levi era în coapsele lui Abraham, când l-a întâlnit pe Melhisedec, când se întorcea de la măcelul împăraţilor." Şi apoi a socotit asta în dreptul lui "Levi plătind zeciuială, de asemenea, când era în coapsele lui Abraham," stră-străbunicul său.
Şi El pedepseşte păcatele poporului asupra-copiilor lor, din generaţie în generaţie, care nu păzesc Cuvântul Său. Vedeţi?

E-31 Voi toţi aţi fost planificaţi dinainte de Dumnezeu. Nimic nu se întâmplă la întâmplare, cu Dumnezeu. El ştie totul despre asta. Totul este planificat dinainte, planificat cu multe generaţii în urmă, pentru ca voi să fiţi aici în seara aceasta. Aţi ştiut voi asta? [Adunarea zice, "Amin." – Ed.]
Doar gândeşte-te, că, tu, o dată... Voi repeta asta din nou.
Tu, o dată, erai în tatăl tău, în gena tatălui tău. Acum, el nu te cunoştea la vremea aceea, nici tu nu îl cunoşteai la vremea aceea. Însă, vezi, apoi tu ai fost pus în răsadul pământului, în pântecele mamei, prin căsătorie sfântă. Şi apoi ai devenit o persoană exprimată după chipul şi asemănarea tatălui tău, atunci acolo este părtăşie.

E-32 Acum, singurul mod în care poţi fi un fiu, o fiică a lui Dumnezeu, pentru că tu trebuie să fii... trebuie să ai Viaţă Eternă. Şi există o singură formă de Viaţă Eternă, şi aceea este Viaţa lui Dumnezeu. O singură formă de Viaţă Eternă, aceea era Dumnezeu. Iată, să fii un fiu a lui Dumnezeu, tu trebuia să fii în El dintotdeauna. Gena Vieţii tale, Viaţa spirituală, în seara aceasta, era în Dumnezeu, Tatăl, înainte de a exista măcar o moleculă. Vedeţi? Şi tu nu eşti altceva decât manifestarea genei Vieţii care era în Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu.
Acum eşti exprimat, după ce Cuvântul Lui a venit în tine, să Lumineze acestă epocă, tu eşti exprimarea: Viaţa lui Dumnezeu în tine, pentru că eşti un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Aşadar, înţelegeţi ce vreau să spun? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Vedeţi? Voi sunteţi în... Voi sunteţi acum făcuţi, vă aflaţi în această biserică, în seara aceasta, pentru că datoria voastră este să-L exprimaţi pe Dumnezeu la această naţiune şi acest popor şi acest cartier în care vă asociaţi.
Oriunde te-ai afla, Dumnezeu ştia că vei fi aici, pentru că tu trebuie să fii una dintre genele Sale, sau atributele Sale. Trebuia să fii. Dacă tu vreodată, dacă tu ai Viaţa Eternă, atunci întotdeauna a fost Viaţa Eternă. Şi Dumnezeu înainte de a exista o întemeiere, lume, a ştiut că tu vei fi aici. Şi când Cuvântul, sau apa, "curăţirea cu apa Cuvântului" a căzut peste tine¬tu, s-a exprimat într-o fiinţă. Acum tu ai părtăşie cu Tatăl tău, Dumnezeu, tot aşa cum ai cu tatăl tău pământesc. Vedeţi?
Sunteţi cetăţeni ai Împăratului; nu cetăţeni, ci sunteţi copii, fii şi fiice ale Dumnezeului cel viu, dacă într-adevăr Viaţa Eternă locuieşte în voi.
Acum, deci, dacă Asta era, Isus era plinătatea lui Dumnezeu manifestată. El era plinătatea Dumnezeirii în trup. Aşadar, când El a venit pe pământ şi s-a manifestat în trup, voi eraţi aici în El atunci, pentru că El era Cuvântul. "La început era Cuvântul; Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi." Cuvântul S-a făcut trup. Prin urmare, voi aţi umblat cu El, când aţi fost în El, atunci când El a fost pe pământ. Aţi suferit cu El, şi aţi murit cu El. Aţi fost îngropaţi cu El. Şi acum sunteţi înviaţi cu El şi atribute manifestate ale lui Dumnezeu, şezând în locuri Cereşti; deja înviaţi, înviaţi la o Viaţă nouă şi sunteţi în locurile Cereşti în Cristos Isus. Oh, asta înseamnă atât de mult, în zilele acestea, Biserică! Asta înseamnă atât de mult pentru noi, să ne vedem pe noi înşine plasaţi poziţional în Isus Cristos!

E-33 Acum, dacă noi suntem aceste atribute ale lui Dumnezeu, noi nu putem trăi prin crezuri. Noi nu putem trăi prin denominaţionalism. Noi trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa este o parte din Mire, aşa cum orice soţie este o parte din soţul ei. Prin urmare, noi trebuie să fim acea Mireasă Cuvânt. Şi ce este acea Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore, Mireasa, nu un crez sau o denominaţiune; ci un oracol viu al lui Dumnezeu, un atribut viu al lui Dumnezeu, care arată lumii atributele lui Dumnezeu, în formarea Miresei care trebuie să se exprime în acestă oră în care trăim noi acum.

E-34 Martin Luther nu a putut exprima atributele pe care le exprimăm noi, pentru că aceea era la început, învierea, ca şi bobul de grâu care a intrat în pământ.

E-35 Acum, cităm asta din nou. Probabil că aţi citit cartea, acel German care îşi bătea joc de mine şi spunea că sunt un fanatic al fanaticilor. El era-era absolut împotriva a tot ceea ce se numeşte Dumnezeu, şi chiar îşi bătea joc de Dumnezeu. A zis, "Un Dumnezeu care putea să deschidă Marea Roşie şi," a zis, "să-Şi scoată poporul; şi să se aşeze cu mâinile Lui pe burtă, şi să lase (prin epocile întunecate) toţi acei oameni să moară şi să sufere, acei copilaşi să fie mâncaţi de lei."

E-36 Vedeţi, întregul-întreg programul, întreaga Biserică, este clădită pe descoperire Divină. Isus a spus, în Sfântul Matei, capitolul 16, "Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în Ceruri ţi-a descoperit lucrul acesta." Ce a fost? O descoperire despre Cine era El. "Şi pe această piatră, Îmi voi zidi Biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu O pot birui." Vedeţi?
Descoperirea lui Isus Cristos în această oră, nu ceea ce a fost El în altă oră, ceea ce era El acum, Biblia exprimă, creşte în Mireasă, până la plinătatea maturităţii. Prin urmare, dacă bobul de grâu, al lui Cristos, a trebuit să cadă în pământ, la fel şi Mireasa a trebuit să cadă în pământ, prin epocile întunecate. Orice grăunte care intră în pământ trebuie să moară, altfel nu se poate produce, nu se poate reproduce. Şi marea Biserică pe care El a înfiinţat-o în Ziua Cincizecimii, prin trimiterea Duhului Sfânt, a trebuit să sufere martirajul şi să meargă în ţărână, în pământ, în epoca întunecată, pentru a aduce rod din nou în epoca lui Luther, şi să iasă la plinătatea staturii Miresei lui Isus Cristos pentru această zi de pe urmă. Vedeţi? În niciun caz...

E-37 Prin urmare, Mireasa, în Răpire, va apărea. Şi acolo totul este planificat dinainte de Dumnezeu, totul este susţinut. De la început, El a ştiut fiecare om, fiecare loc, cine va sta, totul despre asta. Totul este planificat dinainte. Dumnezeu ştia că va fi aici. Şi-şi când... El a făcut-o în acest fel, astfel încât atunci când vom ajunge acolo... El a plecat să pregătească un loc pentru noi. Şi când vom ajunge acolo, totul va fi pregătit tot aşa cum chiar şi această seară este pregătită, cum şi această oră este pregătită. Da. Marea Lui cunoştinţă mai dinainte Îi spune Lui toate aceste lucruri, prin cunoştinţa mai dinainte.

E-38 El este omniprezent pentru că este atotştiutor; atotştiutor pentru că este omniprezent. Prin urmare, prin cunoştinţa Sa mai dinainte... Acum, El nu poate fi doar ca vântul deasupra pământului, pentru că El este o Fiinţă. El chiar nu este un mit. El este o Fiinţă. El locuieşte. El locuieşte chiar şi într-o casă. El locuieşte într-un loc numit Cer. Şi, prin urmare, prin omni-, fiind omniprezent; fiind atotştiutor, cunoscând toate lucrurile, atunci El este omniprezent pentru că El cunoaşte toate lucrurile.

E-39 Voi, acum, aţi crescut de la naşterea voastră, când v-aţi născut şi aţi fost introduşi în această lume. Dumnezeu ştia că veţi fi aici, pe acest pământ, şi aţi crescut de la naştere până la maturitate. Lucrurile care vi se păreau atât de ciudate, în tinereţea voastră ca femeie, în tinereţea ca băiat, ca şi copii, acum par foarte reale. Nu puteaţi înţelege când eraţi copii. Dar acum, când devii adult, începi să înţelegi şi să afli că totul a fost stabilit tocmai exact cum trebuie. Şi, voi, chiar înseamnă ceva pentru voi acum.

E-40 La fel este şi în naşterea voastră spirituală. Faceţi lucruri pe care nu le înţelegeţi, când sunteţi copilaşi, veniţi la altar. Vă daţi viaţa lui Cristos. Faceţi lucruri atât de ciudate. Vă întrebaţi de ce aţi făcut asta. Dar după un timp, când vă maturizaţi, ca şi Creştini maturi, atunci înţelegeţi. Vedeţi? Este ceva care se învaţă. Înţelegeţi de ce a trebuit să o faceţi. Naşterea voastră spirituală! Naşterea voastră naturală tipizează naşterea voastră spirituală.
Cum-cum vi s-a potrivit, în această viaţă, pe măsură ce aţi crescut, totul s-a potrivit perfect, pentru că aţi fost făcuţi pentru aceea. Nu a fost un lucru ciudat, în noaptea în care aţi intrat şovăind în misiune, la adunarea din cort, sau mica biserică undeva pe colţ, şi ceva despre ce a predicat predicatorul, un anumit subiect, şi aţi căzut direct la altar? Vedeţi? Vedeţi? Dumnezeu ştia asta, înainte de întemeierea lumii. Vedeţi? Vi-vi s-a părut ciudat, de ce aţi făcut-o atunci. Dar acum înţelegeţi; aţi ştiut ce s-a întâmplat. Este atât de potrivit pentru tine în această viaţă şi va fi şi în Viaţa care va veni. Lumea aceasta şi viaţa ei pare să-să avanseze pe măsură ce vă maturizaţi. Totul pare să meargă în acord cu voi.

E-41 Eu nu cred în... că o persoană a ajuns aici doar din întâmplare. Acum, doar gândiţi-vă, când voi aţi venit pe-pe lume, totul a trebuit să fie înainte pregătit pentru voi, sau mai bine zis, pregătit dinainte, pentru voi. Nu prea înţeleg cum de am putea să ne gândim că un Dumnezeu care ar putea pregăti toate aceste lucruri bune pentru noi, nu am... noi nu am putea să ne încredem în El. Căci, dacă El ne-a adus în acest haos în care ne aflăm acum şi ne-a pregătit lucrurile bune ale vieţii aici, cu atât mai mult putem avea încredere în El să pregătească lucrurile care vor veni, vedeţi, lucrurile Eterne! Asta pare, zic eu, foarte ciudat.

E-42 Şi eu-eu nu cred că Cerul este un loc despre care îmi povestea mama mea. Eu cred că Biserica a crescut de la asta. De la gândul că, era odată, acum o sută de ani, sau două sute, eu cred că bătrânii credeau că toţi cei care au murit urcau în Cer şi aveau o harpă, şi-şi stăteau acolo pe nori şi-şi cântau la harpă. Acum, ei ştiau că există un loc numit Cer. Dar, ei, dacă ar fi fost aşa, toţi muzicienii ar fi în avantaj faţă de noi, vedeţi. Dar noi... Dar nu-nu este un astfel de loc. Nu este vorba de a cânta la harpă, deloc. Eu cred, nu cred că Biblia învaţă asta. Dar asta a fost o concepţie pe care au avut-o înainte ca plinătatea Cuvântului să vină la existenţă, sau deschiderea celor Şapte Peceţi, care ne este făgăduită în această epocă, astfel noi atunci înţelegem.
Eu cred că Cerul este un loc real, la fel cum şi acesta este un loc real, vedeţi, pentru că Dumnezeu ne-a început în creşterea noastră spirituală în acest loc. Şi eu cred că Cerul este un loc la fel de real ca şi acesta, unde nu stăm acolo pentru Eternitate şi doar rămânem acolo pe un nor. Noi nu doar cântăm la harpă, de acum-de acum şi pentru totdeauna. Ci mergem într-un loc real unde vom face lucruri, unde vom trăi. Vom munci. Ne vom bucura. Vom trăi. Vom merge la Viaţă, la o Viaţă Eternă reală. Vom merge într-un Cer, un paradis. La fel cum Adam şi Eva au lucrat, şi au trăit, şi au mâncat şi s-au bucurat în grădina Edenului înainte de a intra păcatul, noi suntem pe drumul nostru drept înapoi acolo din nou, drept, drept înapoi. Primul Adam, prin păcat, ne-a scos afară. Al Doilea Adam, prin neprihănire, ne aduce din nou înăuntru; ne justifică şi ne aduce din nou înăuntru.

E-43 Voi, cei care luaţi benzile acum, mesajul "justificării," vreau să îl luaţi. Şi dacă luaţi benzile, vreau să înţelegeţi asta. Am vorbit despre asta, aici, cu ceva timp în urmă.

E-44 Uitaţi-vă cum părinţii voştri pământeşti, înainte să veniţi aici, înainte ca ei să ştie că veniţi, s-au pregătit pentru venirea voastră. Doar gândiţi-vă la asta acum, părinţii voştri pământeşti. Care, un părinte pământesc este doar un simbol al unui Părinte ceresc. "Dacă noi ştim cum să dăm daruri bune copiilor noştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Ceresc ştie cum să dea daruri bune copiilor Săi." Isus a spus aceste Cuvinte. Vedeţi?
Ei au pregătit venirea ta. Au făcut un mic leagăn, sau au luat un mic, nişte ghetuţe, şi nişte hăinuţe şi aşa mai departe. Ei au pregătit, totul pentru sosirea ta, s-au pregătit chiar înainte ca tu să vi pe pământ.

E-45 Isus s-a dus să pregătească sosirea noastră acolo. Acum observaţi. "În Casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri." Sau, haideţi să...
Nu vreau să adaug la Cuvânt, sau să scoatem din El, pentru că nu trebuie să facem asta. Apocalipsa 22 a spus, "Oricine va adăuga un cuvânt sau va scoate un Cuvânt din Acesta." Dar lăsaţi-mă doar să fac asta, nu ca un adaos, ci doar pentru a-a scoate ceva în evidenţă.
"În Casa Tatălui Meu sunt multe feluri de locaşuri." Eu nu cred că atunci când vom ajunge în Cer vom fi, toată lumea va arăta chiar exact la fel. Nu cred că-că toţi vor fi blonzi, sau bruneţi, sau-sau mici, sau-sau toţi mari, sau-sau toţi uriaşi.
Eu cred că Dumnezeu este un Dumnezeu al varietăţii. Lumea dovedeşte acest lucru. El are munţi mari şi munţi mici. El are câmpii. El are deşerturi. El are lucruri diferite, pentru că El a făcut-o aşa cum a vrut El. Şi El a făcut anotimpurile; vara, iarna, primăvara, toamna. El a făcut anotimpurile. Asta arată că El este un Dumnezeu al varietăţii. El v-a făcut pe voi într-o varietate. Unii oameni sunt cu adevărat furioşi; şi unii sunt cu adevărat dogmatici; şi alţii sunt buni; alţii sunt amabili. Şi voi găsiţi chiar toate tipurile diferite de oameni, şi în Împărăţia Lui. Vedeţi?

E-46 Uitaţi-vă la Sfântul Petru şi comparaţi-l cu Andrei. Vedeţi? Andrei este acel războinic al rugăciunii, care stătea tot timpul în genunchi. Iar apostolul Petru era unul dintre acei înflăcăraţi ce predica, şi-şi aşa mai departe. Iar Pavel era mai erudit cumva, mai mult de tipul... ca un profet, sau ceva de genul, şi retras.

E-47 Şi, vedeţi, Moise a scris primele patru Cărţi ale Vechiului. Care, el a scris Vechiul Testament. Restul erau legile, şi împăraţii, şi psalmii, şi aşa mai departe, şi ceea ce a scris cineva despre profeţi. Dar Moise a scris legile, primele patru Cărţi ale Bibliei:
Geneza, Exodul, Levi ticul şi Deuteronomul.

E-48 Şi apoi Pavel a scris Noul Testament. Este adevărat. Matei, Marcu, Luca şi Ioan au scris faptele celor petrecute şi aşa mai departe. Dar Pavel a separat legea şi harul şi le-a pus la locul lor. Vedeţi? El a fost scriitorul Noului Testament. El ne-a dat scrierile Noului Testament, punând Cuvântul lui Dumnezeu în ordine.
Acum observaţi, multe, "multe locaşuri," multe feluri de locaşuri.

E-49 Ca şi, multe feluri de dealuri; ca şi, multe feluri de râuri, izvoare, lacuri. Erau aici când aţi venit aici, în primul rând, pentru că bunătatea Tatălui vostru Ceresc le-a aşezat aici. Pentru că, unor oameni le plac munţii. Unor oameni le plac apele. Unora le plac deşerturile. Aşa că, vedeţi, venirea voastră, El ştia natura voastră şi ce veţi fi, aşa că El a făcut-o exact aşa cum aţi putea să vă bucuraţi de ea. Oh! Eu cred că este un Tată minunat, vedeţi, să ştii că El a făcut-o aşa.
Mă bucur că El a făcut munţii. Mie-mie îmi plac munţii.
Mie... Şi mie-mie îmi place asta. Unde, ceilalţi, "Oh, nu pot să suport... Oh, cred că El Şi-a golit lada de mortar acolo." Ei bine, El a golit-o ca să mă pot bucura eu de asta. Vedeţi? Astfel, tu zici, "Mie îmi plac câmpiile, unde pot să văd în depărtare." Ei bine, cele două naturi diferite, amândoi suntem Creştini.
Însă Tatăl a ştiut că tu vei fi aici, şi a pregătit totul pentru tine înainte ca tu să ajungi aici. Amin. Prima ta venire, aici, El a avut totul pregătit pentru tine când ai ajuns aici. Nu este minunat să te gândeşti la ceea ce a făcut El?

E-50 Acum, acum, dar ţineţi minte, acestea sunt doar daruri temporale, în simbol. "Acum, noi ştim că Moise, când a ridicat cortul în pustie, sau când l-a pregătit, el a spus că a făcut toate lucrurile după rânduiala a ceea ce a văzut în Cer." Vedeţi? Deci, lucrurile pământeşti exprimă doar ceea ce sunt lucrurile Eterne. Şi dacă acest pământ pe care trăim astăzi, fiind atât de măreţ, aşa cum îl iubim; şi ne place să trăim, şi să respirăm aerul, şi să vedem florile şi lucrurile; dacă-dacă asta, dacă asta de aici este expresia, unul care moare exprimă doar unul care este Etern. Când vezi un copac care se zbate, trage, încearcă să trăiască, asta înseamnă că există un copac undeva care nu trebuie să facă asta.
Când vedeţi un om aici, care se luptă să trăiască, cineva într-un spital, sau pe un pat de bolnav, sau într-un accident, care se zbate, şi are zornăitul morţii în gât, şi trage, şi plânge, şi strigă după viaţă, ce înseamnă asta? Există un loc, undeva, există un trup care nu se luptă şi nu strigă după asta. Vedeţi? Doar nu o face.

E-51 Acum, acestea sunt daruri temporare pentru noi, aceste lucruri, exprimând doar faptul că există Unul unde este Cel Etern. Iată pentru ce a plecat Isus să pregătească, Cel Etern pentru noi. Acum, acestea exprimă doar că există unul mai mare de acelaşi fel, căci acestea sunt de acelaşi fel.

E-52 Acum, amintiţi-vă, Biblia a spus, "Dacă această casă pământească al locuinţei noastre, dacă va pieri, se va desface, noi avem deja unul care ne aşteaptă."
La fel ca şi bebeluşul, micii lui muşchi, în mamă, se răsucesc şi se învârt. Şi, dar doar... Vedeţi? Şi observaţi, puteţi lua o femeie, dacă este vreodată atât de rea; dar când a devine mamă, cu puţin timp înainte ca acel copil să se nască, este o bunătate în femeie. Apropiaţi-vă de ea, este întotdeauna ceva, este mai tandră. De ce? Există un mic duh de înger care aşteaptă să primească acel trup natural. Imediat ce se naşte, suflarea de viaţă intră în el. Şi Dumnezeu îl suflă acolo, şi devine un suflet viu. Acum, în momentul în care acest bebeluş se naşte, atunci trupul spiritual este acolo să-l primească.
Şi acum, când acest trup este lăsat aici, pe acest pământ, la fel cum este lăsat bebluşul, de asemenea, există un trup nemuritor care aşteaptă să primească duhul înapoi în el însuşi din nou. Oh, ce lucru minunat! Noi suntem-suntem acum în Cristos Isus, (amin), bebeluşi, prunci în Cristos, copii ai lui Dumnezeu, aşteptând eliberarea deplină, la Venirea Domnului nostru Isus, pe... să ne primească sus la Sine, când trupul, acesta muritor, va căpăta nemurirea.

E-53 Asemănarea, toate lucrurile pe care le-a făcut El, exprimă lucrurile care vor veni. La fel cum trupul vi-l dă aici, la fel cum acest trup, ce El v-a dat în care să trăiţi, exprimă chiar faptul că există unul mai măreţ, încă, care urmează să vină. Vedeţi? "Dacă purtăm, sau am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul celui Ceresc," care nu deţine rele în acesta care va veni. Acum, acesta deţine răul, boală, moarte, tristeţe. Tocmai am exprimat aici, nu cu mult timp în urmă, predicând despre Transformarea Cuvântului Lui Dumnezeu, despre cum că-că acest trup, are răul în el.

E-54 Şi toată această civilizaţie modernă în care trăim este de la diavol. Nu credeţi asta? Biblia spune că aşa este; această lume, fiecare guvern. Noi nu vrem să credem asta. Dar Biblia o spune clar, că fiecare guvern, fiecare împărăţie de pe pământ, este deţinută de diavol şi condusă de diavol. Isus a fost luat de Satan, sus, şi I-a arătat toate împărăţiile lumii care au fost, vor fi, şi altele. Şi Satan le-a pretins, ale lui, şi Isus niciodată nu s-a certat cu el, pentru că el este dumnezeul acestei lumi. Vedeţi? Şi el a spus, "Eu ţi le voi da Ţie dacă Te vei arunca şi Te vei închina mie." Vedeţi? El încerca să le dea lui Isus fără jertfă. Vedeţi? Era un pact care voia să-l facă cu El.
Dar lumea a păcătuit. Aşa că pedeapsa păcatului era moartea, iar El trebuia să moară. De aceea Dumnezeu s-a manifestat în trup, ca El să poată prelua moartea asupra Sa, ca să plătească pedeapsa. Nu mai este nimic ca să se întoarcă. Nu este alocată. Este absolut, plătită gratuit. Toată datoria este plătită.
Îi aparţine Lui acum. Şi noi suntem delegaţi ai Împărăţiei Sale, adunaţi aici împreună în seara aceasta, în Numele lui Isus Cristos, Împăratul nostru, aşezaţi în locurile Cereşti.

E-55 Acum, în această lume în care trăim, această educaţie, vreau să vă dovedesc, educaţia, ştiinţa, civilizaţia şi toate aceste lucruri de care se pare că ne bucurăm atât de mult astăzi, sunt de la Satan şi vor pieri. Voi spuneţi, "Frate Branham, civilizaţia?" Da, domnule. Această civilizaţie a venit de la Satan. Geneza 4 o dovedeşte. Fiul lui Cain, vedeţi, a început această civilizaţie, construind oraşe, şi orgi şi aşa mai departe. Şi civilizaţia a venit prin cunoştinţă. Cunoştinţa este ceea ce i-a vândut diavolul Evei, în grădina Edenului, care a făcut-o să cedeze, să încalce porunca lui Dumnezeu.
Deci, va exista o civilizaţie în lumea în care vom merge, dar nu va fi acest fel de civilizaţie, pentru că în această civilizaţie avem boală, tristeţe, pofte, moarte, de toate în această civilizaţie, în neregulă. Dar în acea civilizaţie nu va exista nimic din aceste lucruri. Nu vom avea nevoie de ştiinţă.
Ştiinţa este oricum, pervertirea originalului. Vedeţi?
Despărţiţi o moleculă, pentru a despărţi atomii şi faceţi aşa şi aşa, pentru a vă arunca în aer. Luaţi praf de puşcă, bubuiţi asta, pentru a ucide ceva. Luaţi maşina. Şi scoateţi benzina din pământ, şi materialele din pământ, pentru a slăbi fibrele, ca să poată exploda. Şi mergeţi pe şosea cu 90 de mile pe oră şi omorâţi pe cineva. Vedeţi? Oh, atât de nervoşi, ne înghesuim, mergem în grabă; am început să împingem, să luăm. Oh! Vedeţi? Totul este de la diavolul.
Împărăţia lui Dumnezeu nu va avea automobile, avioane, sau alte realizări ştiinţifice. Nu. Nu va avea nici un fel de educaţie, deloc. Va fi o educaţie atât de supremă faţă de aceasta, încât nici măcar nu se va mai gândi la asta. Vedeţi? Educaţia, civilizaţia şi toate acestea, vin de la Satan.
Acum, voi spuneţi, "Frate Branham, de ce citeşti, atunci?"

E-56 Vedeţi, la fel ca şi de ce port haine acum? În civilizaţia care urma să vină, care a fost prima, nu aveau nevoie de haine. Ei erau acoperiţi de un văl. Ei nu aveau niciun motiv să poarte haine, pentru că nu ştiau că sunt goi. Acum, tu... Acum ştiţi, că, acum, deci, noi ştim că suntem-suntem-suntem-suntem goi, păcatul sălăşluieşte aici, atunci trebuie să purtăm haine. Dar nu era aşa la început; nu era păcat. Vedeţi?

E-57 Acum, acelaşi lucru este cu civilizaţia, cu totul. Citim, scriem, facem asta, dar nu vă acomodaţi niciodată cu asta. Nu faceţi niciodată din asta dumnezeul vostru, pentru că acesta este dumnezeul comunismului. Vedeţi? Nu este de la Isus Cristos.

E-58 Isus Cristos este prin credinţă; nu ceea ce poţi dovedi ştiinţific, ci ceea ce crezi. Nu pot să vă dovedesc ştiinţific, în seara aceasta, în această clădire, că există un Dumnezeu, dar totuşi eu ştiu că El este aici. Dar, prin credinţa mea, o adevereşte.
Abraham nu v-a putut dovedi ştiinţific că va avea un copil cu acea femeie, şi ea în vârstă de aproape o sută de ani. Dar credinţa lui a confirmat-o. Vedeţi? Nu a avut nevoie de nici-o dovadă ştiinţifică. Păi, ... Păi, doctorul o fi spus, "Bătrânul om este nebun, afară aici spune că va avea un-un copil cu acea femeie; el de o sută de ani, iar ea de nouăzeci." Dar, vedeţi, Dumnezeu a spus aşa, aşa că nu este nevoie de ştiinţă. Este nevoie de credinţă, să crezi Cuvântul lui Dumnezeu, nu ştiinţă.

E-59 Deci, şcolile noastre şi lucrurile de genul acesta sunt un eşec. Cum, Dumnezeu nu a spus niciodată, "Duceţi-vă şi faceţi şcoli," sau chiar, ,,să aveţi şcoli Biblice." Voi ştiţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] El a spus, "Propovăduiţi Cuvântul." Asta-i exact aşa. Sistemele noastre educaţionale ne-au dus mai departe de Dumnezeu decât orice altceva pe care îl ştiu, aşa este, mai departe de Dumnezeu. Nu să construiţi şcoli, spitale şi aşa mai departe; asta a fost pentru lume şi pentru acel grup. Dar, nu am nimic împotriva lor; ei îşi joacă rolul lor, dar totuşi nu este vorba despre asta.
Noi construim un spital, foarte util, şi practicăm cu cele mai bune medicamentepe care le avem, şi mii mor în acesta zilnic. Dar, o, Doamne, în Împărăţia lui Dumnezeu, nu există moarte, nu există tristeţe. Amin. Nu este nevoie de aceste lucruri ale lumii. Dar noi am trecut de la acest lucru, la realităţile lui Dumnezeu; unde ne luptăm atât de mult să încercăm să găsim, prin ştiinţă. Şi cu cât devenim mai ştiinţifici, cu atât mai multă moarte ne aducem asupra noastră. Ducem o bătălie pierdută acolo, aşa că renunţaţi la asta. Şi prin credinţă, credeţi în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în această seară, şi acceptaţi-L. El este Unicul.

E-60 Ce pregăteşte ştiinţa pentru voi? Mai multă moarte. Aşa este. Sputnik-uri şi toate mergând în sus, şi toate aceste lucruri, pentru a împrăştia moartea şi toate lucrurile peste pământ. Nu vă uitaţi la asta. Întoarceţi-vă capul mai sus decât atât, spre Cer. Priviţi unde se află Isus, "La dreapta lui Dumnezeu," în seara aceasta, ,,veşnic viu pentru a mijloci pe baza mărturisirii noastre," a ceea ce credem, Cuvântul Său ca fiind Adevărul.

E-61 Acum, aflăm că viaţa aceasta are tot felul de rele, aşadar viaţa care va veni nu le va avea. Aceasta are pofte, şi boală, moarte. Pentru că, ce este aceasta? Nu este casa pentru care a plecat El să o pregătească. Aceasta este o casă de boli. Câţi ştiu ce este o casă de boli? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Sigur. Ei bine, în asta trăiţi. O casă de boli este locul unde îi pun pe toţi oamenii cu boli. Ei bine, tocmai asta este ce ne-a făcut păcatul, ne-a pus într-o casă pământească de boli. Unde voi... Nu lăsau pe nimeni altcineva să intre în casa de boli, pentru că sunt tot felul de germeni care zboară pe acolo, şi-şi oamenii vor lua aceşti germeni şi-şi se vor îmbolnăvi şi ei. Şi păcatul ne-a adus în casa de boli a diavolului.

E-62 Oh, dar cealaltă se numeşte, "Casa Tatălui Meu." "Mă voi duce şi voi pregăti un loc pentru voi. Vă voi scoate din această casă de boli şi vă voi duce în Casa Tatălui Meu." Amin. Iată; vă scoate din acestă casă veche pământească de boli. El s-a dus să pregătească un loc, un loc desăvârşit, unde nu există niciun rău, nu există boală, nu există bătrâneţe, nu există moarte.
Este un loc desăvârşit care vă cheamă la acea desăvârşire, şi trebuie să fiţi desăvârşiţi ca să ajungeţi acolo. Biblia a spus aşa. Isus a spus, "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru în Ceruri este desăvârşit." Este o Împărăţie desăvârşită, deci trebuie să un popor desăvârşit care vine. Pentru că, trebuie să staţi şi să fiţi căsătoriţi cu un Fiu desăvârşit al lui Dumnezeu, şi trebuie să fiţi o Mireasă desăvârşită. Deci, cum puteţi face asta prin orice altceva decât prin Cuvântul desăvârşit al lui Dumnezeu, care este, "Apele despărţirii, care ne curăţă de păcatele noastre"? Amin. Aşa este. Sângele lui Isus Cristos, gândiţi-vă la Asta, Cuvântul Însângerat care picură. Amin. Sângele, Cuvântul lui Dumnezeu sângerează Sângele, în care să spele Mireasa. Amin. Da, domnule. Ea este desăvârşită, fecioară, neîntinată. Ea nu a păcătuit niciodată, de la bun început. Amin. Ea a fost prinsă în aceasta. Vedeţi?
Iată Casa Tatălui pe care El sa dus să o pregătească.

E-63 Aceasta a venit prin sex, şi din cădere, şi trebuie să cadă odată cu căderea. Oricât ai cârpi-o pe cea veche, se va prăbuşi oricum. S-a terminat, pentru că este osândită, pentru că aşa a spus Dumnezeu. Este terminată. Dumnezeu o va distruge. El a spus aşa. Va avea loc o renovare a întregului lucru. Credeţi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]
La început, când lumea a avut naşterea ei, când Dumnezeu a retras apa, prima dată, de pe pământ, aşa cum El a făcut cu apa din pântecele mamei, s-a născut o lume. Da. Şi popoarele au început să trăiască pe aceasta când Dumnezeu le-a pus acolo. Şi apoi au început să păcătuiască. Şi a fost botezată, prin scufundare, în zilele lui Noe. Apoi a fost sfinţită prin Sângele Creatorului care a picurat peste aceasta.
Şi acum acesta modul în care aţi venit voi, prin justificare, să credeţi în Dumnezeu. Aţi fost botezaţi la pocăinţă, sau, spre, pentru iertarea păcatelor tale. V-aţi mărturisit păcatele înaintea lui Dumnezeu, şi El v-a iertat pentru asta. Şi aţi fost botezaţi, ca să arătaţi că aţi fost, aţi fost iertaţi; mărturisind oamenilor şi arătând lumii că voi credeţi că Isus Cristos a murit pentru voi. Şi voi... El a luat locul vostru şi acum voi staţi în locul Lui. El a devenit voi, ca voi să puteţi deveni El.
Apoi, puterea de sfinţire a lui Dumnezeu a curăţat toate obiceiurile din viaţa voastră. Obişnuiaţi să fumaţi, să beţi, să faceţi lucruri care nu erau corecte, să spuneţi minciuni, de toate. Apoi, puterea de sfinţire a Sângelui lui Isus Cristos vine în viaţa voastră şi îndepărtează toate lucrurile de la voi. Dacă vi se întâmplă să spuneţi ceva ce nu este greşit, spuneţi repede, "Stai puţin. Iartă-mă. Nu am vrut să spun aşa." Vedeţi? Diavolul a întins o capcană acolo. Dar ai harul să vi înapoi, dacă eşti un Creştin adevărat, spui, "Am fost greşit." Da. Astfel, de aceea, acum, ...

E-64 Acum, următorul lucru pe care l-aţi primit, a fost botezul cu Duhul Sfânt şi cu Foc.
Acum, Dumnezeu, când acest Mileniu se va termina, Dumnezeu va da lumii un botez de foc. Va arunca totul în aer. "Cerurile şi pământul vor fi în flăcări." Petru a spus asta. Şi lucrul va avea un botez de foc, renovarea întregului lucru. Şi apoi vor fi ceruri noi şi un pământ nou. Asta este, când, unde locuieşte neprihănirea.
Iată unde suntem. Am devenit din fiinţe muritoare, din fiinţe temporale, în fiinţe Eterne. Când Cuvântul lui Dumnezeu ne-a luminat sufletele şi am devenit fii şi fiice ale lui Dumnezeu, cu atributele, gena lui Dumnezeu în noi, pentru a fi fii şi fiice ale Tatălui, Dumnezeu din Ceruri, strigând, "Ava, Tată! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, în Casa Tatălui meu."

E-65 Acum, această lume veche trebuie să cadă, pentru că a venit prin sex. Şi a venit prin neascultare, la început. Şi noi ne¬am născut aici prin sex, prin cădere, şi trebuie să se întoarcă înapoi chiar la fel, la cădere. Dar cea pe care El o pregăteşte acum pentru voi, nu poate cădea, pentru că El o face aşa. "Am plecat..."
Dacă ar trebui să rămânem în acest fel de trup? Nu vă bucuraţi că există un astfel de lucru ca şi moartea? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Acum nu-i asta ciudat? Dar acum, să zicem, de exemplu...
Acum câţiva ani, eram un băieţel, iar acum sunt un bărbat de vârstă mijlocie. Am un prieten care şade chiar acolo, Dl. Dauch, şi el a împlinit nouăzeci şi trei de ani, cu câteva zile în urmă. Uitaţi-vă la el acum. Încă patruzeci sau patruzeci şi cinci de ani, aşa aş fi eu. Acum mai daţi-i lui încă patruzeci de ani. Unde aţi ajunge? Singurul...

E-66 Mă bucur că există ceva care să ne scoată din această casă de boli. Există o uşă deschisă, şi se numeşte moarte. Isus stă în acea uşă. Amin. El mă va conduce peste râu. El mă va trece prin acea uşă. Este o uşă mare care stă acolo, numită moarte. Şi de fiecare dată când inima ta bate, eşti cu o bătaie mai aproape de aceasta. Şi într-o zi eu trebuie să ajung la acea uşă. Voi trebuie să ajungeţi acolo. Dar când voi ajunge acolo, nu vreau să fiu un laş. Nu vreau să strig şi să mă retrag. Vreau să ajung la acea uşă, să mă înfăşor în hainele neprihănirii Lui (nu ale mele), ale Lui.
Prin asta eu ştiu că, "Îl cunosc în puterea învierii Lui." Că, atunci când El mă va chema, eu voi ieşi dintre cei morţi, ca să fiu cu El, afară din această casă de boli. Oriunde ar cădea acest trup şi oriunde ar ajunge, orice ar fi, eu voi ieşi într-o zi, pentru că El mi-a făgăduit Asta. Şi noi credem. Da, domnule. El face Unul care nu poate cădea.

E-67 Observaţi cum mama însărcinată, pe pământ astăzi, cum corpul mamei tânjeşte după anumite lucruri. Vorbesc, cred şi sper, tuturor adulţilor care vor înţelege. Mama, la naşterea copilului, dacă lipseşte ceva în corpul ei, ea începe să tânjească după un anumit lucru. Uitaţi-vă cum tata ...
Îmi amintesc că am fost crescuţi, o familie atât de săracă, şi¬şi nu aveam aproape nimic de mâncare când eram copii. Mulţi dintre voi au suferit acelaşi lucru.
Deci aşa cum, când, înainte de a se naşte bebeluşul, mama poftea după ceva. Şi tata economisea din toate părţile, totul, ca să-i facă rost de acel lucru. Vedeţi? Este ea, corpul, corpul ei, calciul şi aşa mai departe din corpul ei, şi de vitaminele de care are nevoie. Fiul se formează, vedeţi, şi el tânjeşte după lucruri, alimente pentru copilul care va veni. Şi cum, părinţii, încearcă să facă rost de acestea pentru ca bebeluşul să se nască cât mai perfect şi mai fericit posibil. Vedeţi cum vor face părinţii voştri asta? Când este nevoie de ceva, mama dă mărturie, vedeţi, sistemul ei este format aşa. Înţelegeţi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Că, cum că atunci când este nevoie de ceva aici, la copilul care vine, mama începe să tânjească după acel lucru.

E-68 Acum, opriţi-vă doar un minut. De ce avem treziri? De ce ne adunăm împreună? De ce îi mustru mereu pe oameni? De ce strig pe voi, femeile Penticostale: "Nu mai purtaţi vopsele, machiaj, şi tunsori şi lucruri de felul acesta"? De ce spun asta? Pentru că, în modurile vechi ale penticostalilor nu se făcea aşa ceva. Adevărata cale Biblică este să nu faceţi asta. Voi purtaţi aceşti pantaloni scurţi şi haine care aparţin bărbaţilor, ştiţi că Biblia spune că asta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu? [Adunarea spune: "Amin." – Ed.] Dar noi o permitem. De ce continuă să strige Duhul Sfânt? Ştie că acolo lipseşte ceva. Noi trebuie să fim în statura deplină a lui Isus Cristos. Trebuie să fim fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Trebuie să ne comportăm ca copii a lui Dumnezeu.

E-69 Cu mult timp în urmă, mi s-a povestit o întâmplare. Am observat un frate de culoare care stă în spate. În Sud, obişnuiau să vândă sclavi. Şi asta, când aveau sclavi acolo, în timpul sclaviei, înainte de emancipare, de proclamare. Şi ei se duceau pe acolo şi îi cumpărau, pe acei oameni, tot aşa cum ar fi un-un vânzător de maşini uzate. Aveau o factură de vânzare şi vindeau acele fiinţe umane ca şi cum ar fi-ar fi fost maşini uzate. Primeai un act de vânzare cu ei.

E-70 Odată a venit un cumpărător, un comerciant. Şi avea de gând să... Se ducea pe la aceste plantaţii mari şi cumpăra sclavi. Şi a venit la o anumită plantaţie mare unde aveau mulţi sclavi şi a vrut să vadă câţi aveau. Şi acolo erau toţi afară acolo, muncind. Şi ei-ei erau trişti. Erau departe de casă. Erau din Africa.
Îi aduseseră aici. Boerii i-au adus aici şi i-au vândut ca sclavi, şi aşa că erau trişti. Ştiau că nu se vor mai întoarce niciodată acasă. Urmau să trăiască şi să moară în ţara asta. Şi aveau, de multe ori, aveau la ei biciuri şi îi biciuiau. Erau proprietatea patronului, şi el făcea cu ei ce voia. Şi ei doar... Dacă îl omora, îl omora. Şi dacă el, orice ar fi fost, el doar o făcea. Asta este sclavia, aşa cum a fost Israelul, şi-şi multe naţiuni care au fost duse în sclavie. Şi trebuiau să-i ia pe acei bieţi sclavi. Ei doar serveau. Plângeau, voi ştiţi, tot timpul, şi trişti.

E-71 Dar au observat că unul dintre sclavi, un tânăr, avea pieptul scos în afară, capul ridicat aşa. Niciodată nu a trebuit să îl biciuiască pe el. Niciodată nu a trebuit să-i spună lui ce să facă. Aşa că comerciantul acela a spus, "Vreau să-l cumpăr pe sclavul acela."
El a spus, "Nu este de vânzare."
A spus, "Aş vrea să-l cumpăr pe el."
A spus, "Nu. El nu este de vânzare."
A spus, "Este el şeful celorlalţi?"
A spus, "Nu."
A spus, "El nu este şeful. El este sclav."
A spus, "Ei bine, poate că îl hrăniţi altfel decât îi hrăniţi pe ceilalţi."
A spus, "Nu. Toţi mănâncă acolo, în galeră, împreună."
El a spus, "Ce îl face pe băiatul acela atât de diferit de ceilalţi?"
A spus, "Iată un lucru. Şi eu m-am întrebat pentru o vreme. Dar băiatul acela, un străin din Africa, dar în Africa tatăl său este împăratul tribului. Şi, totuşi, este un străin departe de casă. El se comportă ca un fiu de împărat. El ştie că, peste hotare, că tatăl său este împăratul tribului. Şi acum el se comportă astfel, pentru că ştie că este fiul unui împărat."

E-72 O, frate, soră, voi şi eu, în această lume în care trăim, haideţi să ne comportăm ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Suntem străini aici, dar purtarea noastră ar trebui să fie conform poruncilor lui Dumnezeu, pentru că suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Comportamentul nostru, ar trebui să acţionăm şi să facem, şi toate lucrurile, conform cu legile stabilite de Dumnezeu.
"Şi este o urâciune ca o femeie să poarte o haină care aparţine unui bărbat." Este greşit şi păcătos, "Ca ea să-şi taie părul," Biblia a spus aşa, "lucru neobişnuit chiar ca ea să se roage."
Voi spuneţi, "Ce legătura are asta?"

E-73 Cineva m-a mustrat; un mare şi renumit slujitor, nu demult. A spus, "Frate Branham, vino. Vreau să-mi pun mâinile peste tine." A spus, "Tu îţi vei ruina slujba."
Am zis, "Ce?"
A spus, "Să-i cerţi pe oameni aşa."
Am zis, "Eu spun..."
A spus, "Eu cred asta." A spus "Şi eu sunt Penticostal. Cred că femeile nu ar trebui să poarte părul scurt, nu ar trebui să poarte vopsele şi aceste lucruri de genul acesta, aşa cum fac ele, îşi vopsesc feţele." A spus, "Nu ar trebui să facă asta. Dar," a spus, "Dumnezeu te-a chemat să te rogi pentru bolnavi."
Am spus, "El m-a chemat să predic Evanghelia." Da.
Şi el a spus, "Eu cred în asta. Dar," a spus, "tu crezi asta?"
Am zis, "Da. Uite ce ai tu, toate aceste programe mari, televiziuni şi toate celelalte. Eu nu am nimic în afară de Dumnezeu în faţa căruia să răspund." Exact. Am zis, "Nu am nimic în afară de Dumnezeu în faţa căruia să răspund."
El a spus, "Eu-eu-eu... Tu îţi vei ruina slujba."
Am zis, "Orice slujbă pe care Cuvântul lui Dumnezeu o va ruina, ar trebui să fie ruinată." Aşa este. Cu siguranţă. Exact aşa este.
El a spus, "Ei bine, tu o vei ruina."

E-74 Eu am spus, "Cine O va spune atunci? Vedeţi? Cineva trebuie să O spună. Cineva trebuie să susţină ceea ce este Adevărul, nu contează în ce loveşte." Şi prieteni, ca şi Creştini, ca şi oameni care credem că mergem în Ceruri, Duhul Sfânt Însuşi ne va tipiza în Cuvântul lui Dumnezeu.
El a spus, "Ştii ce ar trebui să faci?" A spus, "Oamenii cred că eşti un profet." A spus, "Ar trebui să le înveţi pe aceste femei cum să obţină daruri de prorocie şi lucruri de acest fel, şi lucruri mari, mai înalte, în loc de lucruri mărunte."

E-75 Am spus, "Cum să le învăţ algebră când ele nici măcar nu vor să înveţe abecedarul? Când nu vor să facă lucrul elementar, vedeţi, lucrul natural, cum le vei spune lor lucrurile mai mari?" Când nici măcar nu vreţi să începeţi de la... Vreţi să ajungeţi în vârful scării înainte să urcaţi prima treaptă. Iată de ce cădeţi. Vedeţi?
Începeţi de jos şi urcaţi drept în sus pe măsură ce Dumnezeu vă conduce în sus. Vedeţi? Înfăţişaţi-vă viaţa şi urmaţi mereu fiecare părticică din Cuvântul pe care Dumnezeu v-a poruncit să-L faceţi.

E-76 Acum gândiţi-vă cum că Dumnezeu... Noi ar trebui să ne comportăm şi să acţionăm ca şi Creştini. Conduita noastră ar trebui să fie ca a Creştinilor. Pentru că, noi suntem străini aici. Aceasta nu este Casa noastră. Nu. Noi am fost puşi aici doar temporar. Trebuie să plecăm, fiecare dintre noi, în seara asta.

E-77 Acum gândiţi-vă. Dacă Dumnezeu, în mila Sa, face ca mama, înainte ca micuţul bebeluş să se nască, pofteşte după o vitamină, iar cuvintele mamei grăiesc, "Tată, eu-eu-eu vreau pepene galben, sau lubeniţă. Vreau ceva, altceva." Este din... Păi, el va face tot posibilul, să procure aceea, pentru că ştie că el vrea ca copilul său să se nască pe cât se poate de perfect. Vedeţi? Şi el va face tot ce-i stă în putere, să procure acel lucru.

E-78 Cu cât mai mult este El în stare, să îl procure! El este un Creator. Acum gândiţi-vă cât de în stare este El, să ne pregătească un trup, ca să trăim ca Propriul Său trup proslăvit, dacă vrem să trăim. Există ceva în noi, ce cheamă, să trăim. Şi există ceva în noi care cheamă să facem binele. Atunci Dumnezeu va chema pe cineva pe platformă, sau la amvon, care va predica Adevărul absolut. De ce? Vedeţi? Asta vă demonstrează. Atunci, dacă eşti un adevărat copil al lui Dumnezeu, începi să strigi, "Dumnezeule, ia aceasta de la mine. Circumcide aceasta de la mine. Ia aceste lucruri de la mine." De ce? Este necesar pentru Casa voastră cerească în care veţi merge, unde El a plecat să pregătească. Voi trebuie să fiţi o adevărată Mireasă Cuvânt a lui Cristos.

E-79 Am predicat acum câteva seri despre jertfă, în zilele ispăşirii. Am predicat despre singurul loc în care Dumnezeu, singura Biserică în care Dumnezeu va întâlni un om, şi anume în, El a spus, în locul în care Şi-a pus Numele Său. El a spus, "Nu-i voi întâlni în niciun alt loc decât în locul, poarta în care Îmi pun Numele." Acum, El nu vă întâlneşte în poarta Metodistă, poarta Baptistă, sau poarta Penticostală, sau oricare dintre ele. Ci El Şi-a pus Numele în Fiul Său. El a spus, "Eu am venit în Numele Tatălui Meu."
Orice om vine, şi orice copil, vine în numele tatălui său. El...
Eu vin în numele unui Branham, pentru că tatăl meu a fost un Branham. Şi voi veniţi în numele vostru, pentru că acesta a fost numele tatălui vostru.
Şi Isus, Fiul, a venit în Numele Tatălui. Şi El a spus că Şi-a pus Numele, "În această poartă în care Îmi pun Numele, aceea era jertfa." Şi în Isus Cristos este singurul loc în care veţi găsi vreodată părtăşie şi închinare la Dumnezeu.
Voi spuneţi, "Ei bine, eu aparţin bisericii." Asta nu face nicio diferenţă. Trebuie să fiţi în Cristos.
Un anumit slujitor denominaţional, seara trecută, mi-a spus, a zis, "D-le. Branham, priviţi aici. Isus a spus, 'Oricine crede.' Biblia a spus, 'Oricine crede că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, este născut din Duhul lui Dumnezeu."'

E-80 Eu am spus, "Nu spune şi Biblia că ,Nimeni nu poate zice că Isus este Cristosul, decât prin Duhul Sfânt?" Vedeţi? Nu puteţi face Biblia să mintă. Trebuie să coincidă perfect.
Deci, trebuie să deveniţi absolut născuţi din nou, de Duhul Sfânt în voi, încât să fiţi voi înşivă martori, voi ştiţi că El este Fiul lui Dumnezeu. Şi apoi, dacă eşti, şi o parte; dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, în Cuvântul lui Dumnezeu; cum poţi tăgădui Cuvântul? Cum poate Duhul Sfânt să te facă să crezi un crez, că trebuie să faci una ca asta, când Biblia spune altceva? "Trebuie să ne alăturăm unei biserici, şi să facem asta, sau să facem aceea," când Biblia vă spune clar ce trebuie să faceţi? Vedeţi? Şi atunci când vedeţi Asta, şi săriţi direct în Ea, atunci sunteţi bine cu Asta. Continuaţi să mergeţi drept înainte, şi doar creşte.
La fel ca un-un-un germen care vine în pântecele unei femei cu ovulul. Şi apoi, când acel mic ovul începe să se dezvolte şi începe să aducă germeni, nu adaugă un germen uman, şi un germen de câine, şi un germen de vacă. Adaugă întru totul germeni umani.

E-81 Şi când un copil al lui Dumnezeu, când acel predestinat... Este un cuvânt neplăcut de folosit, dar este Dumnezeu. Aici este Biblia lui Dumnezeu. Cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu poate predestina, poate face ca totul să lucreze în cinstea Lui. Când acea sămânţă predestinată, care trebuia să fii tu, şi Dumnezeu te-a chemat, şi acea sămânţă mică de vultur înăuntru acolo a auzit Cuvântul lui Dumnezeu, va clădi peste, un Cuvânt peste altul, unul peste altul, unul peste altul. Nu Se va amesteca cu niciun crez.

E-82 Observaţi. "În aceste porţi, în fiecare zi, ei să mănânce azimi noi. Şi să nu fie niciun aluat în mijlocul lor, timp de şapte zile." Aşa este? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Cele şapte epoci al bisericilor, deci, fără aluat, fără crez, fără nimic adăugat. Trebuie să fie în mod absolut pâine nedospită. "Să nu se găsească niciun fel de aluat în mijlocul vostru, deloc." Doar o plămădeală, Cuvântul Însuşi, care este unicul. Şi acel Cuvânt este Dumnezeu. Şi Dumnezeu a fost făcut trup, în Persoana lui Isus Cristos, care, aceea este Poarta. "Iată Poarta în care vă întâlnesc, pentru închinare, atunci când urmaţi poruncile lui Dumnezeu."

E-83 Aşa dar, dacă voi, în seara aceasta, doar veniţi, spuneţi, "Îi ofer lui Isus Cristos viaţa mea," şi nu aţi primit niciodată Duhul Sfânt; intraţi în Acesta. Trebuie să o faceţi. Trebuie să creşteţi în Acesta. Cereţi-I lui Dumnezeu să pună Cuvânt peste Cuvânt, aşa, până când ajungeţi la statura deplină a unui fiu al lui Dumnezeu, sau a unei fiice a lui Dumnezeu.
Luând lucrurile lumii? Întâi Ioan spune, "Dacă iubiţi lumea sau lucrurile lumii, este pentru că dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi." Aţi fost înşelaţi. Aveţi dragostea lumii acolo şi v-a înşelat, diavolul a făcut-o, îngrămădind lucruri deasupra acolo şi arătând. Vedeţi? Nu puteţi... Ei bine, atunci, nu puteţi scoate nici un singur Cuvânt al lui Dumnezeu din Biblie.
Ce a pricinuit primul păcat? Nu printr-o mare minciună gogonată, ci pentru că Eva a interpretat greşit, diavolul i-a făcut¬o, un singur Cuvânt. Un singur Cuvânt, a rupt lanţul şi a refuzat să ia un singur Cuvânt. Asta s-a întâmplat la începutul Bibliei.
Isus a venit la mijlocul Bibliei. El a spus, "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Acesta este întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Voi credeţi că Aceasta este descoperirea despre El? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Întregul Cuvânt al lui Dumnezeu.
Apoi, în Apocalipsa 22, Isus a venit la Ioan, pe insula Patmos.
Şi Isus, "Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să mărturisească despre aceste lucruri." Vedeţi? "Oricine va scoate un Cuvânt din Acesta, sau va adăuga un cuvânt la Acesta, îi voi lua partea lui din Cartea Vieţii."

E-84 Nu doar să spuneţi, "Ei bine, eu-eu cred în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu." Asta este în regulă. Apoi adăugaţi şi restul la asta. Voi spuneţi, "Am fost justificat. Am dat mâna cu slujitorul. Eu cred în Isus Cristos." Apoi trebuie să vă naşteţi din nou. Trebuie să fiţi umpluţi cu Duhul Sfânt. Vedeţi? Doar continuaţi să adăugaţi, în timp ce continuaţi să mergeţi mai departe. Creşteţi în statura unui fiu şi a unei fiice a lui Dumnezeu. Vai!
Dumnezeu, în stare să ne pregătească şi să ne dea acea tânjire în viaţa noastră, că vrem să vedem ceva. Câţi dintre cei de aici vor mai mult din Dumnezeu? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Păi, asta arată că există mai mult pentru voi. Vedeţi? Voi tânjiţi după asta. Încep să vă vină micile dureri de naştere. Vedeţi? Aveţi nevoie de mai mult, aşa ca să putem fi fericiţi, şi liberi, şi desăvârşiţi. Trebuie să fim.

E-85 Ca şi-micul-micul germen de viaţă fiind... în pântecele lui Dumnezeu, la fel cum, şi germenul de viaţă este în pâ... în pântecele mamei. Dumnezeu creşte; şi ducându-se, s-a dus, să ne pregătească locul pentru noi, locul Etern cu El însuşi; nu un loc în care este o casă de boli, o moarte, păcat, adulter şi murdăria lumii de aici. Dacă mintea voastră este la asta, arată că nu a intrat niciodată în contact cu Dumnezeu. Vedeţi? Sunteţi prelucraţi. Aveţi o iluzie mentală.
Voi doar aderaţi la biserică şi spuneţi, "Ei bine, eu aparţin la aceasta. Mama mea aparţinea la aceasta." Poate că asta era în regulă pe vremea mamei tale, dar noi trăim în altă zi.

E-86 Mesajul lui Wesley nu ar fi fost niciodată... El chiar nu-l putea lua pe Luther. Luther credea în justificare, dar Wesley avea sfinţirea. Penticostalii au venit, ei nu au putut lua doar justificarea, sfinţirea. Ei, acesta era timpul pentru restaurarea darurilor. Acum noi mergem mai departe. Vedeţi?
Cele trei etape ale-Viţei care creşte. Mai întâi, este un firicel, a ieşit Luther, de la reformă. În regulă. Aceea era tulpina. Priviţi natura. Dumnezeu şi natura lucrează în continuitate, pentru că Dumnezeu este în natură. Vedeţi? Următorul care a venit, ciucurele, polenul, epoca Metodistă. Apoi a venit cea Penticostală, o, doamne, chiar atât de perfect, vedeţi, chiar cum bobul de grâu pare a fi un grâu perfect, bobul de grâu. Deschideţi-l, nu este grâu acolo, deloc. Este o coajă, un purtător al Lui, dar acea Viaţă lucrează prin aceasta. Vedeţi?

E-87 Cei din trecut din epoca lui Luther l-au acceptat pe Luther. Acea Viaţă a trecut prin el, dar a ieşit şi s-a denominat. Primul lucru pe care îl ştiţi, doar a devenit o denominaţiune al cărei sfârşit este să fie arsă. Vedeţi? Tulpina se usucă; este doar un purtător. Unii dintre ei încă mai încearcă să rămână în acea veche tulpină purtătoare, nu ştiu nimic despre Dumnezeu, morţi. Ei spun, "Ei bine, uite, noi suntem o frunză. Noi am fost un Luther." Aşa este. Dar observaţi unde se află acum. Vedeţi?
"Noi am fost un Metodist."
Şi chiar, "Noi am fost un Penticostal." Însă priviţi la Penticostali, cât de reci şi formali devin, cum se îndepărtează fiecare. Vedeţi? Ce se întâmplă? A fost un purtător al adevăratei Seminţe. Vedeţi? Toţi ceilalţi au fost purtători, dar au devenit denominaţiuni. Dacă spui, "Sunt Penticostal," asta nu înseamnă mai mult pentru Dumnezeu decât dacă ai spune că eşti Romano¬Catolic sau Evreu, sau orice ai fi.

E-88 Trebuie să vă naşteţi, acea Viaţă care a trecut prin acel purtător acolo. Nu rămâneţi în tulpină. Nu rămâneţi în sămânţă. Ieşiţi direct afară până la partea desăvârşită.

E-89 Acum, ţineţi minte, şi fiecare reformă pe care am avut-o, la toţi acei Luterani şi aşa mai departe, în trei ani se organizează. Aşa este. Fiecare trezire a adus o organizaţie în trei ani.
Gândiţi-vă de cât timp durează asta, douăzeci şi ceva de ani, şi nici o organizaţie. De ce? Este Sămânţa, care vine, se formează sub coajă, aşa. Iasă afară, acum trebuie să stea în Prezenţa Fiului, pentru a se coace în grâul glorios, ca Acela care a intrat la început. Adevărata Biserică care s-a dus în jos, mai întâi, se întoarce direct înapoi în sus prin tulpină, pentru a ieşi, o altă Biserică, atunci când combina vine să O culeagă. Viaţa care a coborât în Luther, Viaţa care a coborât în Metodist, Viaţa care a coborât în Penticostal, va intra în grâu. Totul va intra direct în grâu şi va ieşi afară, formând Trupul desăvârşit al lui Isus Cristos.

E-90 Exact cum soarele răsare, dimineaţa. Nu puteţi privi natura fără ca aceasta să mărturisască despre Dumnezeu. Nici măcar nu aveţi nevoie de Biblie, ca să ştii că există un Dumnezeu. Micul soare se naşte, un copilaş mic şi firav. Pe la ora şapte, pleacă, porneşte spre şcoală. La ora zece sau unsprezece, este afară.
Ora doisprezece, este în puterea lui. La ora trei după-amiaza, îmbătrâneşte. La şapte sau opt, şase... La cinci sau şase după¬amiaza, devine aplecat de umeri. Moare. Acesta este sfârşitul lui? Nu. Învie din nou în dimineaţa următoare. Viaţa, moartea, înmormântarea, învierea!

E-91 Uitaţi-vă la frunzele care cresc în copaci. Apare, o frunză bună, frumoasă; face umbră; rodeşte. Apoi, primul lucru pe care îl ştiţi, vine toamna, îl loveşte, moartea; se scurge direct în rădăcină, în pământ din nou. Este acesta sfârşitul ei? În primăvara următoare se întoarce din nou să mărturisească. Oh! Asta e viaţa perpetuă.
Dar, frate, soră, noi avem Viaţa Eternă. Avem Viaţa Eternă prin Acesta mare Care a venit, s-a dus, este în stare să ne pregătească un trup. Şi aceste dureri de creştere pe care le simţim, aşa cum voi, femeile, vă simţiţi condamnate de ceea ce faceţi, voi, bărbaţii care vă ţineţi de doctrinele seminarului şi aşa mai departe, toţi vreţi să spuneţi, "Eu-eu recit acest crez. Eu fac asta." Dar este ceva chiar în adâncul vostru, când vedeţi ochii orbilor deschişi; surzii înţel-... orbi. Toate aceste lucruri care sunt făgăduite. Vedeţi Cuvântul predicat în puterea Sa. Vedeţi o prostituată, de pe stradă, făcută o doamnă. Vedeţi un-vedeţi un beţivan ieşind de acolo, şi devenind un adevărat sfânt al lui Dumnezeu. Vai! Vedeţi? Este ceva, Viaţă acolo înăuntru. Şi începeţi să simţiţi, "Ei bine, poate că nu ar trebui să fac asta." Dar, vedeţi, ce este, este ceva de care are nevoie Trupul vostru acolo. "Haideţi." Dar Dumnezeu are vitaminele chiar înăuntru Aici pentru fiecare bucăţică din acel Trup. Isus a plecat să pregătească locul în sânul lui Dumnezeu; da, domnule, un mic germene, fiu al lui Dumnezeu, mic fiu sau fiică a lui Dumnezeu.

E-92 Isus a cerut un singur lucru, în rugăciunea Sa către Tatăl. Ştiţi care a fost acesta? Un singur lucru, după tot sacrificiul pe care l-a făcut El aici pe pământ, viaţa pe care El trăit-o, calea pe care El a mers. El a cerut un singur lucru, "Ca acolo unde sunt Eu, să fie şi ei." El a cerut părtăşia noastră. Acesta este singurul lucru pe care El l-a cerut Tatălui în rugăciune, compania noastră pentru totdeauna. Dacă vreţi să citiţi asta în Sfântul Ioan 17, versetul 24. Atunci cât de mult ar trebui să-L dorim? Dacă El doreşte...
Acum ascultaţi. Dacă sunteţi cu adevărat născuţi din Duhul lui Dumnezeu, asta înseamnă totul pentru voi. Vedeţi? Nu este o carte de reguli. Nu trăiţi cu legi şi aşa mai departe. Trăiţi prin harul lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu.

E-93 Am spus de multe ori acest lucru. Ca misionar, a trebuit să plec peste hotare. Ce-ar fi dacă mi-aş lua soţia, copiii, "Acum fiţi atenţi, copii! Ascultă aici, D-na. Branham! Eu sunt soţul tău. Tu să nu ai alţi soţi cât timp sunt plecat. Dacă o faci, te voi jupui când mă voi întoarce acasă"? Uh-huh. Vedeţi?
Să bat din picior, "Copii, auziţi ce vă spun?"
"Da. Da, tată. Da, tată."
"Să aud numa de o singură abatere? Vedeţi?" Înţelegeţi? Acum, ce casă ar mai fi asta?
Cum ar fi dacă ea ar spune, "Acum, ai terminat, domnule? Acum vreau să-ţi spun eu ceva. D-le. Branham, eu sunt soţia ta legitimă! Nici tu, să nu ai nici o altă amică cât timp eşti plecat"? Acum, ce cămin ar mai fi acesta? Acum, asta ar fi ceva.
Noi nu facem asta. Eu o iubesc şi ea mă iubeşte. Când ştie că plec, ştie că nu plec numai decât dacă mă cheamă Domnul. Ne punem jos pe podea şi îi aducem pe copii împrejur.Ne rugăm. Am spus, "Dragă Dumnezeu, ai grijă de micuţa mea soţie, de copiii mei." Ei spun, "Dumnezeule, ai grijă de tata cât timp suntem plecaţi, cât timp el este plecat." Şi apoi, când mergem acolo...

E-94 Acum, şi dacă aş face ceva greşit acolo? Şi dacă eu aş greşi, aş face ceva greşit? Şi m-aş întoarce şi m-aş duce la biata mea soţie, stând acolo şi privind la chipul ei care începe să se zbârcească şi la părul ei care încărunţeşte, M-aş apropia şi i-aş spune, "Dragă, vreau să-ţi spun ceva. Ştii că te iubesc."
"Sigur, Bill, ştiu că mă iubeşti."

E-95 "Îţi spun ce am făcut. Am dus o fată acasă." Eu-eu aş spune, "Mă vei ierta pentru asta?" Eu cred că ea ar face-o. Chiar cred. Dar aş face eu asta? Când mă uit, stând acolo, văd acele fire de păr încărunţind şi ştiu că ea a stat între mine şi public, şi eu ştiu ce soţie adevărată a fost, aş putea eu face asta? Eu-eu aş prefera să mor decât să o rănesc. Da.
Şi dacă asta, din dragostea phileo faţă de soţia mea, cu cât mai mare este dragostea mea agapao faţă de Dumnezeu! Oh, n¬aş face nimic care să-L rănească. Sigur că nu. Eu-eu Îl iubesc. Vreau să fac tot ceea ce El-El vrea ca eu să fac. Vreau să fac faţă fiecărui Cuvânt pe care El l-a spus, indiferent de ce spune lumea. Ei, ei oricum nu-L vor crede. Eu vreau să ştiu ce a spus El că trebuie să fac. Şi dacă îmi lipseşte ceva, eu vreau ca El să mi-l dea. Şi să trăiesc pentru El, ferindu-ne de lume.

E-96 Acest vechi trup pământesc de aici trebuie să... Daţi-mi voie să vă spun. Acest trup pământesc la care vă gândiţi atât de mult, pe care îl modelaţi după Hollywood. Sunteţi atât de aproape de asta. Nu va mai exista mult timp. Amintiţi-vă. Aţi auzit profeţia, vedeţi, pe care mi-a dat-o Domnul, "Se va scufunda." Da, domnule. Observaţi. Se va întâmpla. Doar urmăriţi. Acum, El niciodată nu mi-a spus mie ceva greşit, încă. Voi accepta din partea oricui vrea să zică. Eu nu ştiu când şi unde, dar este gata. Judecata atârnă asupra acesteia. Nu mai există răscumpărare; a trecut. Vedeţi?

E-97 Acum urmăriţi asta. Trăiţi pentru El, ferindu-ne de lume. Acum priviţi. Vă uitaţi la televizor, unele dintre voi, surori, şi mergeţi aici şi tânjiţi, voi, femei tinere. Sunteţi tinere. Eu ştiu asta. Dar sunteţi Creştine. Vedeţi? Voi sunteţi diferite. Nu vreţi să fiţi ca lumea. Voi iubiţi lumea. Nu doar cele tinere; şi unele dintre voi mai în vârstă. Vedeţi? Ei bine, ce face asta? Vedeţi? Vă uitaţi la televizor, vă duceţi la magazin, vedeţi aceste haine scurte pe care le poartă femeile, care sunt necuvincioase.
Ştiţi ce se va întâmpla în Ziua Judecăţii? Poate că eşti cât se poate de virtuoasă faţă de soţul tău, dar în Ziua Judecăţii va trebui să dai socoteală pentru că ai comis adulter. Isus a spus, "Oricine se uită la o femeie ca să o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui." Cine este de vină? Tu. Vedeţi? Tu te-ai prezentat, cu pantaloni scurţi şi pantaloni.
O femeie mi-a spus, nu demult, a spus, "Eu nu port pantaloni scurţi, Frate Branham. Mulţumesc Domnului pentru asta. Eu port pantaloni."

E-98 Am spus, "Asta e şi mai rău." Asta e şi mai rău. Aşa este.

E-99 Nici măcar nu poţi cumpăra o rochie, cu greu, pentru o femeie. Ea a spus, o femeie a spus, "Ei bine, tu ai spus adevărul. 'Nu se poate. Nu poţi să cumperi."' Dar ei încă vând materiale şi au maşini de cusut. Vedeţi? Aşa că nu există nicio scuză, deloc. Vedeţi? Vedeţi?
Asta o demonstrează soră. Eu sunt fratele tău. Şi sunt un slujitor al lui Cristos, care va trebui să răspund la Bara de Judecata pentru ceea ce spun aici în seara aceasta. Vedeţi? Vei sta, vinovată de adulter, pentru că dragostea lui Dumnezeu s-a scurs din inima ta. Încă te mai duci la biserică. S-ar putea să mai dansezi în Duhul Sfânt. S-ar putea să mai vorbeşti în limbi. Şi acele lucruri sunt bune, dar totuşi, nu asta este. Nu domnule.

E-100 Amintiţi-vă, Biblia a spus, "În zilele din urmă vor veni Cristoşi falşi," nu Isuşi falşi. Ei nu ar fi tolerat asta. Dar, "Cristoşi falşi," unşi falşi. Sunt absolut unşi cu Duhul, cu Duhul Sfânt, şi totuşi sunt falşi. Vedeţi? Sunt doi...

E-101 Voi sunteţi alcătuiţi din trei persoane. Partea exterioară este trupul. Aveţi cinci simţuri, cu care intraţi în contact cu casa voastră pământească. Interiorul este un duh. Sunt cinci simţuri acolo, dragoste şi conştiinţă, şi aşa mai departe, cu care intraţi în contact. Dar interiorul acestuia este sufletul.

E-102 Amintiţi-vă, "Ploaia cade peste cel drept şi peste cel nedrept." Aceeaşi ploaie care va face să crească un bob de grâu face să crească şi un scaiete. Vedeţi? Ce înseamnă asta? În interiorul acelei seminţe este o natură, şi acea natură exprimă, se exprimă pe ea însăşi. Poate sta în acelaşi câmp, chiar acolo cu buruiana. Buruiana şi grâul stau împreună, se bucură la fel de mult. Capul ei este aplecat. Suferă de sete. Când vine o ploaie, scaietele poate striga la fel de tare ca şi grâul. "Dar îi veţi cunoaşte după roadele lor." Vedeţi?

E-103 Creştini, s-ar putea să nu vă mai văd niciodată. Vedeţi, au trecut ani de când n-am mai fost aici. S-ar putea să nu vă mai văd niciodată. Aliniaţi-vă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi-vă în oglindă.
Ca un băieţel odată, crescut la ţară, nu văzuse niciodată o oglindă. A venit la-la casa mătuşii sale. A început să urce treptele. A văzut o oglindă, şi a văzut un băieţel în oglindă. A continuat să urce, privind. Şi făcea cu mâna, iar băieţelul îi făcea cu mâna. Şi el se tot uita. Nu se văzuse niciodată într-o oglindă. Aşa că atunci când s-a apropiat suficient de mult, s-a întors şi a spus, "Păi Mamă, eu sunt acela!"

E-104 Cum arăţi în oglinda lui Dumnezeu? Reflectă o fiică sau un fiu al lui Dumnezeu? Este ceva, care, auziţi Aceasta, vă face să-1 urâţi pe omul care O spune? Sau, este ceva care vă atrage, spuneţi, "Ştiu că omul acela are dreptate, pentru că asta este în Scriptură"? Atunci, acela sunt vitaminele necesare pentru acest trup care a fost predestinat să fie acolo, o casă de care va avea nevoie celălalt când vei ajunge acolo. Vedeţi? "Această casă; dacă am purtat chipul celui pământesc."

E-105 Acum, ţineţi minte, ne gândim atât de mult la acest trup. Îl îmbrăcăm cu atâtea haine. Facem atâtea lucruri, care, nu sunt necesare, schimb după schimb după schimb, şi toate aceste lucruri. Şi-şi, oh, este vorba de toată lumea.
Doar lăsaţi pe cineva să înceapă ceva. Îţi vopseşti treptele în roşu şi să vezi cum Joneses îşi vopsesc pe ale lor în roşu. Schimbi de la un Chevrolet la un Ford, iar ei pur şi simplu nu o suportă. Este timpul de conformare. Lăsaţi... Lăsaţi o femeie să vină la biserică, cu un anumit fel de pălărie pe cap, urmăriţi cum toate femeile o vor cumpăra; mai ales soţia păstorului, vedeţi, urmărtiţi doar ce se întâmplă. Acum, asta este adevărat. Acesta este adevărul absolut. Este timpul de conformare. Frate, ar trebui să fie timpul de conformare. Şi toate acele-toate acele lucruri sunt-sunt cu un scop.
Nu mă interesează dacă haina mea se potriveşte cu pantalonii mei. Şi este dificil pentru mine. Soţia mea sau nora mea, cineva, trebuie să-mi spună ce fel de-de cravată să port. Mie-pe mine nu mă interesează dacă se potrivesc, oricum. Eu vreau ca experienţa mea să se potrivească cu Cuvântul lui Dumnezeu. Asta este, căci acolo ţintesc eu să trăiesc; nu acolo jos, la colţ, cu Joneses, ci dincolo, în Slavă unde este Isus, unde a plecat să ne pregătească un loc. Da, asta vrem. Da, domnule. Feriţi-vă de toate acestea.

E-106 Acest cort pământesc vechi de aici, ştiţi ce este? Acest trup este ca o haină veche pe care o porţi, o haină pe care ai purtat¬o cândva. Dar acum ai una mult mai bună şi nu o mai foloseşti pe aceasta. Ce faci? O atârni în dulap, căci ai una mai bună. Ai o haină mai bună. Este mai actuală decât cea pe care o purtai înainte, care s-a uzat. Ce? Este acea haină. Tu eşti interiorul aceleia de acolo. Acel veşmânt ce a făcut doar? A purtat imaginea voastră. Vedeţi? Dar acum nu mai ai nevoie de aceasta. Ai agăţat¬o. Este o cârpă.
Şi aşa este şi acest trup vechi, tu, a purtat chipul celui ceresc.
Şi totuşi, acesta nu eşti tu. Tu eşti în interiorul acestui trup. Tu, Duhul lui Dumnezeu, este în interiorul acelui trup. Asta e ce face ca exteriorul să intre în supunere, pentru că interiorul îl atrage, vedeţi, aducându-l în linie cu Cuvântul lui Dumnezeu; interiorul vostru, voi înşivă, fiinţa voastră.
Acest trup este doar o haină veche. Şi într-o zi, ce vei face cu el, pentru că ai fost-ai purtat haina doar pentru o vreme? Este ca haina pământească; acest trup. Al tău-trupul tău real, adevăratul tău sine, se află în interiorul acestei haine vechi pe care tu o numeşti William Branham, sau Susie Jones, sau oricine ar fi. Vedeţi? Într-o zi, va fi atârnată în sala amintirilor voastre de pe pământ. O veţi pune acolo, în mormânt, şi cineva va pune o piatră deasupra, "Aici zace Rev. Aşa-şi-aşa, sau John Aşa-şi-aşa, sau Aşa-şi-aşa." Va sta acolo ca o amintire despre voi. Oamenii te-au văzut doar în acesta. Dar ceea ce erai tu, adevăratul tu, era în interiorul aceluia. Dar haina veche, în sine, purta doar "chipul celei Cereşti."
Oh, oameni, v-aţi făcut voi rezervarea pentru schimbarea hainei? V-aţi făcut rezervarea pentru Ceruri? Nu uitaţi, trebuie să aveţi rezervări. Nu puteţi intra fără.
Eu vă vorbesc în limbaj modern acum, pe care îl cunoaşteţi.
Dacă mergeţi la hotel, spuneţi, "Ei bine, am avut..."

E-107 "Aţi făcut rezervare? Păi, îmi pare rău. Totul este ocupat." Sunteţi afară în frig, pentru că nu aţi făcut rezervare.
Şi dacă ajungi la sfârşitul călătoriei vieţii tale, fără rezervare, nu va fi Nimeni acolo să te întâmpine. Va trebui să păşeşti într-o Eternitate întunecată, unde vor fi ţipete, şi plânsete, şi tânguiri, şi scrâşnirea dinţilor. Trebuie să o aveţi. Nu puteţi intra în Cetate, voi, pentru că nu aveţi rezervare. Trebuie să le aveţi, pentru a intra în Cetate, unde Isus s-a dus să pregătească un loc pentru voi. Ţineţi minte, trebuie să aveţi rezervarea, şi haina mântuirii, pe voi. Nu puteţi.

E-108 În Matei, am aici o Scriptură. Urmăresc Scriptura, Matei, douăzeci-... 22:1 la 14. Nu am timp să o citesc, pentru că se face prea târziu. V-am vorbit prea mult. Dar ţineţi minte, împăratul a trimis şi a pregătit o cină. A tăiat toţi juncii lui, şi-şi a pregătit vitele îngrăşate şi toate celelalte, a pregătit un ospăţ mare. Şi el a trimis şi a chemat pe mulţi să vină.
Unul a spus, "Ei bine, ştii, până la urmă, eu aparţin la asta." "Şi eu am asta." "Eu trebuie să mă ocup de ferma mea." Şi unul a făcut multe lucruri. Şi a trimis din nou, şi i-au tratat cu răutate. Şi în cele din urmă... Aceasta era generaţia Iudaică, căreia Isus le vorbea. Ei aveau altceva de făcut.
Apoi, în cele din urmă, a trimis, "Şi a spus... Duceţi-vă.
Doar nu... Doar siliţi-i. Mergeţi la răspântiile drumurilor, şi peste tot, şi siliţi-i să intre." Şi după aceea, a hotărât că, casa lui era... Osăpăţul Său de nuntă să fie pregătit. Vor fi invitaţi acolo.
Şi atunci a zărit acolo un om fără haina de nuntă pe el.
El a vrut să-şi ţină haina cea veche. Şi fiţi atenţi la ce a spus. "Prietene, după ce că te-am invitat la ospăţul meu de nuntă, şi te-am invitat şi ţi-am dat o invita ţie să vii! "

E-109 Şi dacă aţi fost vreodată în Orient, unde eu am predicat acolo de multe ori, acel ospăţ de nuntă se face încă la fel cum era atunci. Mirele, care, toţi, are atâţi invitaţi câţi vor veni. Probabil, frate Kopp, probabil că ai văzut acolo, în India. Vedeţi? Ei au atât de mulţi invitaţi pe care îi va invita; să zicem că va invita treizeci de invitaţi.
Acum, mirele trebuie să furnizeze robele. El trebuie să le furnizeze, de aceea există un om care stă la uşă. Şi tu vii cu invitaţia ta. El îţi examinează invitaţia şi îţi pune un veşmânt, o robă. Că, unii dintre ei sunt bogaţi, alţii sunt săraci, iar alţii sunt diferiţi, dar toţi arată la fel când primesc aceste robe pe ei. Toţi arată la fel.
Şi voi trebuie să fiţi toţi la fel. Nu veţi fi, să zicem, "Eu sunt Metodistul aici. Eu sunt Prezbiterianul aici." Oh, nu. Nu veţi intra, în primul rând. Vedeţi?
Trebuie să intraţi pe Uşă. Isus a spus, "Eu sunt Uşa stânei." "Eu sunt Penticostal. Eu sunt asta. Eu sunt aceea." Asta nu înseamnă nimic.
Voi veniţi prin acea Uşă. Şi dacă veniţi pe acea Uşă, primiţi roba.

E-110 Şi acest om, când a spus, "Cum ai intrat aici, prietene?" Vedeţi?
S-a dovedit că a urcat pe altă cale, şi a intrat pe o fereastră, a intrat pe partea din spate, dar nu pe uşă; nu pe Uşă, pe calea pe care a venit Isus, prin sacrificiu de sine; dându-vă în întregime lui Dumnezeu, şi mergând la Calvar şi să fiţi răstigniţi împreună cu El. Şi să înviaţi din nou, pentru a purta haina Lui de jertfă şi moarte faţă de lucrurile lumii.

E-111 "Dacă iubiţi lumea, sau lucrurile lumii, dragostea lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi." Vedeţi? Dacă încă mai aveţi dragostea lumii, vreţi să vă purtaţi ca lumea şi să faceţi ca lumea; încercaţi... sunteţi... Totuşi, sunteţi în biserică, dar sunteţi un scaiete în lanul cu grâu; strigaţi împreună cu ei, vă bucuraţi împreună cu ei. Toate binecuvântările spirituale sunt chiar peste voi.
Spuneţi, "Păi, eu prorocesc." Aşa a făcut şi Caiafa. Aşa a făcut şi Balaam. Asta nu are nimic...

E-112 "Am primit botezul, Duhul Sfânt." Asta tot nu are nimic de¬a face. Este doar un dar vremelnic pentru tine.
Adevăratul dar este sufletul tău acolo în interior, vedeţi, care a fost născut din Dumnezeu, şi acela controlează întregul lucru faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu. Şi acolo tu creşti, vedeţi, atunci tu eşti un fiu şi o fiică a lui Dumnezeu. Eşti un copil al lui Dumnezeu. Şi aceste lucruri, pe măsură ce creşteţi... Ca şi mama, acum sunteţi în pântecele pământului, încercând să ieşiţi. Eşti un fiu al lui Dumnezeu, care ieşi, şi vezi că Cuvântul spune, "Ar trebui să fac asta. Ar trebui să mă nasc din nou."
"Păi, eu aparţin la biserică." Asta nu înseamnă nimic. Vedeţi?
"Eu sunt Metodist; mama mea." Asta e bine pentru mama ta.

E-113 „Ei bine, păi, eu sunt Penticostal, eu aparţin la aceea." Dacă tu nu te aliniezi cu acel Cuvânt, ceva este greşit. Vedeţi? Atunci, vedeţi, tatăl vostru adevărat nu este Dumnezeu. Vedeţi? Pentru că, acel început real din sufletul vostru, înainte chiar de a exista un duh, era sufletul vostru. Dacă acel suflet nu a venit de la Dumnezeu, atunci nu a fost un germen al lui Dumnezeu, de la început. Sunteţi înşelaţi. Sunte-ţi într-o pajişte de buruieni şi purtaţi mărturia lumii a buruienilor care ies la iveală. Vă comportaţi ca lumea, iubiţi lumea, este pentru că dragostea lui Dumnezeu nu este în voi.

E-114 Şi acum vor fi unşi-falşi în zilele din urmă, nu falşi Isus. Ei nu ar tolera asta. Dar, "falşi," unşi. Ei sunt unşi, da, domnule, dar ei sunt anti-Crişti. Ei sunt unşi cu Duhul, pentru a face semnele şi minunile pe care le-a făcut Cristos, dar nu se vor alinia cu Cuvântul Lui. Vedeţi?
"Mulţi vor veni la Mine, în Ziua aceea, şi vor zice, 'Doamne, nu am prorocit eu, şi nu am scos eu draci, în Numele Tău?'"
El va spune, "Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea. Niciodată nu v-am cunoscut."
"Am fost Penticostal, Doamne. Slavă lui Dumnezeu! Am strigat. Am vorbit în limbi. Şi am pus mâinile peste bolnavi, şi i¬am vindecat, am scos draci."
"Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea. Niciodată nu v-am cunoscut."

E-115 Vedeţi ce vreau să spun? O, copilaşilor, simţiţi nevoia de acea vitamină în seara aceasta, de acel ceva? Este un trup care aşteaptă acolo. Este un trup care aşteaptă să fie primit. Oameni, nu fiţi înşelaţi. Nu fiţi înşelaţi. Diavolul este un înşelător. Chiar şi haina de nuntă, voi trebuie să O purtaţi. Este obligtoriu.

E-116 Acum suntem la timpul de seară. Trupul pământesc este acum gata să fie desfăcut şi ne pregătim să intrăm în cel Ceresc. Şi acum simţim chemarea ciudată, a lui Dumnezeu, de a merge în acest mare Eden. Şi înainte să ne putem naşte aici, micile noastre trupuri au strigat după ceva care-care trebuia să fie asigurat, altfel am fi fost copii suferinzi aici dacă nu am fi primit. Dumnezeu nu are nici o suferinţă acolo sus. Ei sunt, fiecare, perfect aliniaţi, Mireasa exact aşa cum a fost Mirele, Cuvântul manifestat la vremea Lui. Dumnezeu să vă acorde, în seara aceasta, copii, la fiecare dintre voi! Există un Cer în care să mergeţi. Există un iad de care să staţi departe.

E-117 Acum, mulţi dintre voi ştiţi că Domnul mi-a dat vedenii, mii de ele. Cel mai mare lucru... eu mă temeam de moarte. Cu vreo trei ani în urmă, aţi văzut la Oamenii de Afaceri Creştini, Dincolo De Cortina Timpului. Îmi dau seama că s-ar putea să nu trăiesc până la sfârşitul acestei seri. S-ar putea să nu vă mai văd niciodată în viaţa mea aici, dar asta este adevărat. Eu-eu nu ştiu dacă aş numi asta o vedenie, sau ce a fost.
Într-o dimineaţă, recent, am fost... Doar ce mă trezisem. Venisem de la întâlniri. Iar soţia mea era întinsă acolo, dormea. Am întrebat-o, "Dragă, eşti trează?" Ea încă dormea. Ştiam că trebuia să ne trezim, să ducem copiii la şcoală.
Şi mi-am pus mâinile sus la spate, aşa, şi am spus, "Ei bine, ce zici, Bill Branham, ştii că ai trecut de cincizeci? Tu, dacă ai de gând să faci ceva pentru Domnul, mai bine să te grăbeşti, pentru că nu mai ai prea mult timp." M-am gândit, "Măi, sper că pot trăi să văd Venirea Domnului Isus."
Întotdeauna am avut în minte, că-că atunci când murim, voi vedea, cum ar fi, fratele de aici. Aş spune... "Da, tu ai predicat în biserica mea, într-o noapte, jos pe pământ, Frate Branham." Dar, el-el este un duh nu aş fi putut să-i strâng mâna, pentru că mâna lui este acolo în mormânt, putrezită, vedeţi; a mea, la fel. Înainte credeam aşa cumva.

E-118 Dar în dimineaţa aceea, când, am simţit că Ceva a venit peste mine, şi m-am gândit... De obicei, cum vine o vedenie. Şi m-am uitat, şi am-m-am uitat. M-am gândit, "Măi! Ce este asta?" Şi m-am uitat, mari, dealuri verzi. Şi femei tinere veneau de peste tot, cu zecile de mii, şi cu sutele de mii. Şi veneau toate, cu părul lung pe spate, îmbrăcate în robe albe, desculţe, aclamau, strigau, "Fratele nostru!"

E-119 Eu-eu m-am gândit "Acum, asta e ciudat." M-am întors împrejur şi m-am uitat. Şi eram întins chiar acolo, şi acolo era soţia mea, întinsă acolo pe pat. Şi am spus, "Acum, ştii ce? Am murit." Am spus, "Asta, asta s-a întâmplat. Eu-eu am murit." Şi am spus, "S-ar putea să fi avut un atac de inimă, sau ceva. Am murit. Acolo zace trupul meu." Stăteam întins acolo cu mâinile în spate, aşa, înţepenit. M-am gândit, "Nu e la nici şase metri de mine." Şi acolo eram, priveam. M-am gândit, "Este... Acolo este soţia mea acolo. Acolo, acolo este totul. Acolo este cămaşa mea atârnată acolo, pe piedestalul patului acolo." Şi m-am gândit, "Iată-mă aici."

E-120 M-am uitat din nou în jur, şi aceste femei toate veneau. Şi ele erau... M-am uitat, venind din această parte, şi iată că veneau fraţii mei. Oh! Erau autentici. Toţi păreau a fi bărbaţi tineri. Ei strigau, "Fratele nostru preţios!" Oh, nu ştiam ce să cred.

E-121 M-am gândit, "Asta e ciudat." M-am uitat înapoi şi nu mai eram un bătrân. Eram tânăr. M-am gândit, "Asta e ciudat." M¬am gândit, "Este aceasta o vedenie?" Mi-am muşcat degetul. Şi m-am gândit, "Nu. Nu este felul de vedenie care am mai avut."

E-122 Apoi, acolo, Ceva a început să-mi vorbească aici sus, şi a zis, "Ai intrat cu poporul tău."
M-am gândit, "Cu poporul meu? Sunt toţi aceştia Branhami?"

E-123 El a zis, "Ei sunt convertiţii tăi la Cristos." Şi aceste femei...
Ştii că întotdeauna am fost considerat, din cauza că mă numeau "urâtor de femei," dar nu sunt. Vedeţi? Pentru că, eu cred... Mie-mie-mie nu-mi plac cele imorale, indecente. Îmi plac surorile, adevărate autentice, ale lui Cristos. Dacă e aşa, în regulă.

E-124 Am avut nişte răni când eram copil. Ştiu lucruri care s-au întâmplat care m-au cam transformat în acest fel. Dar asta-asta a fost totul Dumnezeu, făcând, modelându-mă pentru această oră. Vedeţi?

E-125 Cred că o soră adevărată, autentică, nu există nimic mai frumos. Dacă Dumnezeu ar putea da unui om ceva mai bun decât mântuirea, i-ar da o soţie. Vedeţi? Şi astfel, atunci, dacă El ar fi putut da ceva mai bun, El ar fi făcut-o. Şi apoi să vezi că unele dintre ele se schimbă şi nici măcar nu se comportă ca o soţie, neloiale faţă de jurămintele lor de căsătorie, şi soţii lor la fel. Ţineţi minte, sunteţi legaţi cât timp trăiţi, unul de altul. "Ce a împreunat Dumnezeu pe pământ, a împreunat şi în Cer." Vedeţi?

E-126 Şi astfel eu-eu am văzut asta. Şi aceste femei au venit în fugă şi îşi aruncau braţele în jurul meu, şi mă îmbrăţişau şi îmi spuneau, "Frate!" Acum, ele erau femei, dar nu poate exista niciodată păcat în acel loc. Vedeţi? Ele erau femei. Dar, vedeţi, ceea ce ne-a făcut acum, o femeie cu o-o glandă, o glandă feminină, şi un bărbat cu o glandă masculină, este pentru a creşte copii. Acolo nu va fi. Toţi vor fi o singură glandă, dar tot vor fi în formă. Chipul pământesc pe care l-au purtat aici va fi acolo, dar nu va mai putea fi niciodată păcat acolo. Sunteţi toţi la fel. Nu vor mai creşte copii acolo. Vedeţi? Aşa este. Totul va fi în acel fel. Şi astfel mă uitam, şi aceste femei.

E-127 Şi m-au ridicat. Fraţii aceştia m-au pus sus pe un loc. Am spus, "De ce aţi făcut asta?"
El a spus, "Pe pământ ai fost un conducător." Şi a spus-şi a spus, "Tu... Aceştia sunt ai tăi."

E-128 Şi o femeie a venit acolo. A spus, "Fratele nostru preţios." Cea mai frumoasă femeie!
Când ea a trecut pe lângă mine, aceast Glas s-a oprit, a zis, "Nu-ţi aminteşti de ea?"
Am spus, "Nu."
A zis, "Tu ai condus-o la Cristos când trecuse de nouăzeci.
Vezi? Nu înţelegi de ce spune ,frate preţios'?"
Am spus, "Ei bine, voi-voi mergeţi..." Au zis, "Nu. Noi aşteptăm aici."
Am spus, "Ei bine, dacă am trecut dincolo, vreau să-L văd pe Isus."
A zis, "Nu-L poţi vedea acum. Aceasta este Scriptura, care a spus, 'Suflete sub altar.' El este doar un pic mai sus. Într-o zi El se va întoarce. Noi ne vom întoarce pe pământ. Aici noi nu mâncăm şi nu bem."

E-129 Am spus, "Vreţi să spuneţi că mie îmi era frică de asta? Păi, asta..."
Nu există cuvinte să exprim asta, prieteni. "Este perfect," nu ar-nu ar fi de ajuns, "sublim." Nu este vocabular în engleză pe care să îl cunosc, nici un cuvânt deloc, care ar putea exprima vreodată ceea ce este aceasta. Este dincolo de tot ceea ce ştiu eu. Era acolo. Acolo nu era nici boală, nici durere. Nu puteai să mori. Nu puteai să păcătuieşti. Era chiar perfect, chiar perfect. Prieteni, voi nu trebuie, voi nu trebuie să rataţi asta. Ţineţi minte.

E-130 Şi când eram un băiat mic, am văzut o vedenie a iadului, când eram un băieţel. Şi voi ştiţi cum doamnele, astăzi, sau femeile (doamnele nu ar face aşa ceva), îşi vopsesc ochii ca un lup, sau ceva de genul acesta, lucrul acela albastru pe sub ochi. Am văzut asta. Mă scufundam. Când eram un băieţel, am fost împuşcat, şi zăceam, pe moarte într-un spital. Şi am ştiut întotdeauna că există un Dumnezeu.
Îmi amintesc de prima rugăciune care am încercat să o spun.
Singurul lucru pe care l-am putut spune... Eu-Eu nu am mai spus asta niciodată. Simt chiar că o voi spune chiar acum. Am fost împuşcat, zăceam acolo, pe moarte pe un câmp. Şi singura rugăminte pe care am putut să o fac lui Dumnezeu, am spus, "Tu ştii, Doamne, eu nu am comis niciodată adulter." Vedeţi? De mic, băiat tânăr de vreo cincisprezece ani, am încercat să trăiesc corect. Şi am spus, "Am trăit curat." Şi asta e tot ce am putut spune. Acesta este tot meritul pe care i l-am putut oferi Lui.

E-131 Şi apoi întins acolo, atunci, când doctorul a plecat de lângă mine, şi am simţit că mă scufund într-o Eternitate întunecată, şi aşa părea. Am strigat după tata, "Oh, tata, ajută-mă." Nu era niciun tata acolo. "Mamă, ajută-mă." Nu era nicio mama acolo. "Dumnezeule, ajută-mă." Nu era nici un Dumnezeu acolo. Era doar un fără un sfârşit, îngrozitor oh, un coşmar! Un iad în flăcări şi arzător ar fi o plăcere, în comparaţie cu aceea. Şi în timp ce cădeam în acel loc, m-am gândit, "Oh, vai!" În continuu, aşa. Am ajuns într-un loc, era fum, şi întunecat şi macabru. Şi, oh, ce senzaţie! Era moartea peste mine.
Şi puteam să văd pe acele femei venind spre mine, cu felul acela de ochi vopsiţi aşa. Acum, ţineţi minte, asta a fost acum patruzeci şi cinci de ani, cam patruzeci de ani, oricum. Făcând, ele făceau, "Oooh! Oooh! Oooh!"
Am spus, "Oare voi rămâne acolo pentru totdeauna?"
"Pentru totdeauna."

E-132 Am spus, "O, Dumnezeule, dacă mă Vei lăsa să ies de aici, mie-mie-mie nu-mi va mai fi niciodată ruşine cu Tine. Nu-mi va mai fi niciodată ruşine. Dumnezeule, te rog dă-mi o şansă."
Deodată, m-am simţit că vin înapoi în sus. Şi doctorul s-a alarmat, pentru că inima mea bătea doar de şaptesprezece ori pe minut. Mi-am pierdut deja aproape tot sângele şi aşa mai departe, zăceam în propriul meu sânge. Şi m-am întrebat, se va întâmpla asta într-o zi?

E-133 Acum vreo doi ani, când m-am mutat în Tucson, eram cu soţia mea la J. C. Penney's. Stăteam acolo, aşa, cu capul plecat, aşteptând. Pentru că, ştiţi cum, doamnele, stau mult când fac cumpărături. Şi eu stăteam-stăteam acolo, cu capul plecat, aşa. Şi era o scară rulantă care urca. Şi iată venind nişte femei dintre acelea, cu tunsoarea tapată, ştiţi, aşa cum fac ele, aşa. Urcau cu acei ochi vopsiţi în acel fel. Şi ele vorbeau în Spaniolă. Şi asta a fost. Toată (vedenia) s-a repetat din nou. Era acolo, "Oooh! Oooh!"

E-134 Frate, soră, daţi-mi voie să vă spun ceva. Poate părea amuzant acum, dar odată ajunşi acolo. Este un lucru serios. Să nu o luaţi niciodată pe acea cale.

E-135 Eu, ca bătrân, slujitor, am predicat în jurul lumi, am milioane de prieteni, dar ştiu că trebuie să stau cu voi dincolo. Fugiţi de lucrurile lumii. Şi dacă este ceva în voi, că încă mai vreţi să vă comportaţi aşa cum vă comportaţi, dacă aveţi lucrurile lumii în voi, ţineţi minte, nu sunteţi ai lui Dumnezeu. Sunteţi doar un membru al bisericii, până la acea chemare; acel adânc, care cheamă Adâncul. Vedeţi?

E-136 Cum este, înainte să existe o aripioară pe spatele unui peşte, trebuia să fie o apă în care el să înoate, mai întâi, altfel nu ar fi avut o aripioară.
Înainte să fie un-un copac care să crească din pământ, trebuia să existe un pământ, altfel nu ar fi fost niciun copac care să crească în el. Nu ar fi existat niciun motiv pentru copac, şi să îl facă să coexiste.

E-137 Înainte să fie o creaţie, trebuie să fie un Creator. "Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire." Vedeţi? Este ceva în noi. Aţi ridicat mâna cu puţin timp în urmă, "Vreau mai mult din Dumnezeu." Vedeţi? Este ceva în nevoie.
Şi dacă iubiţi lumea, mergând pe calea aceea, lucrurile lumii, în călătoria lumii veţi merge, şi în cădere veţi fi. Vedeţi? Ieşiţi afară. Voi sunteţi fiii şi fiicele unui Împărat, al Împăratului. Fiţi doamne şi domni. Umblaţi ca Creştini. Trăiţi ca Creştini. Acţionaţi ca Creştini. Ţineţi minte, vă voi întâlni la Bara de Judecata cu aceste observaţii. Vedeţi?

E-138 Uitaţi-vă în oglinda voastră, în seara asta, şi vedeţi. "În ce direcţie mă îndrept? Îmi pregăteşte Isus un loc, un trup? Acel trup este desăvârşit. Acel trup umblă corect. Este un fiu sau o fiică înaintea lui Dumnezeu. Şi am dureri de naştere aici, ca să mă nasc în acel trup de acolo. Dacă încă iubesc lumea, asta îmi arată că (nu sunt) nu am un trup acolo. Sunt doar un membru al bisericii. Nu am fost germenele lui Dumnezeu. Eu nu sunt. El nu este Tatăl meu."

E-139 El a spus, "Dacă nu puteţi suferi pedeapsa," asta este ceea ce primiţi acum, "atunci sunteţi copii din curvie şi nu copii ai lui Dumnezeu." Aşa este? [Adunarea spune, "Aşa este." – Ed.] Spune Biblia asta? ["Amin."]
Dacă nu puteţi suferi pedeapsa lui Dumnezeu, atunci când vedeţi că Scriptura vă îndreaptă, şi voi spuneţi, "Oh, eu nu vreau să aud acel Lucru. Eu sunt-sunt un Creştin. Eu fac un..." Bine. Mergeţi mai departe. Vedeţi? Este o dovadă sigură că nu eşti un copil al lui Dumnezeu.
Dar un adevărat copil al lui Dumnezeu flămânzeşte şi însetează. De ce? Dacă este Ceva în inima ta, care îţi spune că tu vrei asta, şi că ai nevoie acolo, dovedeşte că este Ceva care pulsează, încercând să te atragă acolo. Este un trup acolo, că acesta de aici este un exemplu al aceluia. Pentru ce îl folosiţi pe acesta, pentru a-l slăvi pe diavol şi lumea, şi mode şi lucruri? Priviţi spre Cer, există ceva acolo sus, Îl slăviţi pe Dumnezeu cu viaţa voastră?
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri: dacă nu ar fi fost aşa, v-aş fi spus. Şi Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc.
... şi Mă voi întoarce, ca să vă primesc la Mine; ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

E-140 Lucruri Care Vor Fi. Aceste lucruri care sunt acum, sunt doar potenţiale, chemând lucrurile care urmează să fie.
Să ne rugăm.

E-141 Gândiţi-vă serios. Vreţi voi, dragi prieteni Creştini? Gândiţi¬vă foarte serios, doar o clipă. Haideţi să fim foarte liniştiţi doar pentru o clipă. Lăsaţi-l pe Duhul Sfânt să vorbească.
Acum, Domnul Isus m-a trimis la voi poporul Penticostal, cu mult timp în urmă. Iată unul dintre băieţii voştri care a ajuns să fie păstorul vostru, a spus, "A rezultat în urma slujbei." L¬a văzut pe Domnul Isus deschizând ochii orbiţi; "face," a spus, "capurile umflate se micşorează pe loc." Eu încă mai am servicii de vindecare. Dar îmi dau seama că m-am rugat pentru mulţi oameni care erau foarte bolnavi. Au fost vindecaţi. Domnul a răspuns la rugăciune şi i-a vindecat pe cei bolnavi. Dar, ştiţi, unii dintre acei oameni, care au fost vindecaţi, au murit deja. Şi indiferent cât de bolnav eşti, dacă eşti vindecat, tu, oricum vei muri.
Dar acel suflet, fratele meu preţios, acel suflet, sora mea preţiosă, n-ai vrea să te gândeşti la asta acum? Acela este Etern. Dacă acea dragoste a lui Dumnezeu nu este înăuntru acolo, nu este nimic care să atragă, nu vrei să-L rogi pe Dumnezeu, "O Dumnezeule, ia-o de la început cu mine, în seara asta. Te iubesc, Doamne. Eu vreau să Te iubesc. Şi ceva în inima mea îmi spune că trebuie să trăiesc mai aproape de Tine. Vreau să vin, chiar acum, Doamne, şi să fac asta"? Dacă acea persoană sau persoane se află în această clădire sau în afara clădiri, vă cer, ca slujitor al lui Cristos, în Numele lui Isus Cristos, vrei doar, cu capul aplecat, să ridici mâna către Dumnezeu şi să spui doar atât, "Dumnezeule, atrage-mă mai aproape, mai aproape, scumpe Dumnezeu. Vreau să mă aliniez cu tot ceea ce ai în Cuvântul Tău"? Ridicaţi mâinile. Acum chiar fiţi cu adevărat oneşti. Doar gândiţi-vă.

E-142 Acum, ei spun, "Oh, am făcut asta. Eu, eu am strigat, Duhul. Am vorbit în limbi. Dar, uite, ceva există ce lipseşte în viaţa mea. Mă uit în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, eu ştiu că este ceva. Mă duc la biserică, dar nu sunt ceea ce ar trebui să fiu." Vedeţi? Asta demonstrează că, ceva.
Acum, dacă te poţi uita la tine însuţi şi vezi că nu eşti aliniat cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu este nimic acolo care să te facă să ridici mâna, atunci tu ştii că este ceva greşit. Tu ai. Este... Mama obişnuia să spună, "Nu poţi scoate sânge dintr-o gulie, pentru că nu este sânge în ea." Vedeţi? Gândiţi-vă la asta, foarte serios. Asta s-ar putea să fie ultima voastră ocazie. Treizeci, patruzeci de mâini au fost ridicate, acest mic grup de aici, chiar şi la clerici.

E-143 Fiţi cu adevărat reverenţi doar un moment. Acum gândiţi¬vă foarte bine. "Dragă Dumnezeule, s-ar putea să fiu ucis, în seara asta, într-un accident. S-ar putea să mor într-un atac de inimă. Într-una din aceste dimineţi, s-ar putea să chem doctorul, şi el să vină, şi pulsul să îmi bată din ce în ce mai încet; eu sunt dus. Împing obrazul pe perne, chem, 'O, Dumnezeule! O, Dumnezeule! O, Dumnezeule!'" Vedeţi? Acea inimă îşi dă ultima bătaie. Te apropii de acea Uşă mare. Nu veţi scăpa niciodată numai dacă sunteţi născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu. Nu veţi scăpa niciodată numai dacă este ceva în voi, după ce v-aţi născut din Duhul lui Dumnezeu, flămânzind şi însetând să mergeţi mai departe cu Dumnezeu. Trebuie să se întâmple. Vedeţi? Sunteţi un copil în pământ, în pântecele pământului, încă aşteptând să vă naşteţi în Împărăţia lui Dumnezeu, unde El s-a dus să vă pregătească un alt trup, care este un trup desăvârşit.
Acum gândiţi-vă foarte profund, şi haideţi să ne rugăm împreună.

E-144 Dragă, Dumnezeule, eu ştiu că aceasta este trecut pe Carte, în marele Registru! Noi am nimerit în ştiinţă, Doamne, destul ca să ne trezească, prin dovezi reale să ştim că fiecare mişcare pe care o facem, merge în jurul şi în jurul lumii, în momentul în care o facem. Avem asta prin intermediul televizorului. Ne dăm seama, Tată, că acel televizor nu fabrică o imagine, acesta doar canalizează-vibraţiile într-un tub care crează imaginea. Chiar şi culoarea hainelor pe care le purtăm, se văd prin undele eterice ale aerului, acea vibraţie în întreaga lume. Atunci cum sunt surorile noastre cu hainele acelea pe ele, purtându-se aşa, şi nici măcar flămânzind; feţe vopsite, părul tăiat?
Slujitorii care ar merge la teologie, vreun seminar, "Şi iau lucrurile prin cuvântul omului, care face, prin datinile lor, face ca poruncile lui Dumnezeu să nu aibă nici un efect asupra oamenilor, prin datinile lor," spunând că trebuie să aparţină bisericii, şi asta-i tot.
O, Dumnezeule, oare îşi dau seama că fiecare cuvânt pe care îl spunem, dovedit ştiinţific, este pe o înregistrare? Şi începe când începem să trăim în acest pământ. Şi se termină când murim, şi este pus în albumul lui Dumnezeu, pentru a fi redat din nou la Judecată.
Cum vom scăpa de aceasta, de osânda lui Dumnezeu, dacă lucrul a fost făcut atât de clar în faţa noastră şi totuşi noi Îl refuzăm?
O, Dumnezeule dragă, aceste Cuvinte nu mor niciodată. Ele continuă şi continuă. Înregistrarea va fi redată în Ziua Judecăţii. Ai văzut acele mâini care s-au ridicat, Tată. Vor fi chiar acolo în Ziua Judecăţii. De asemenea, ceea ce gândea inima lor, va fi acolo în Ziua Judecăţii.

E-145 Acum, Tată Dumnezeule, eu Te rog, ca slujitorul Tău, eu Te rog să îndepărtezi toată nelegiuirea din poporul Tău. Nelegiuire: ceva ce ştim că ar trebui să facem, şi nu o facem. David a spus, "Dacă cuget lucruri nelegiute în inima mea, Dumnezeu nu-mi va răspunde la rugăciunile mele." Mă rog, Dumnezeule, ca Tu să iei nelegiuirea noastră, căci Cuvântul este oglinda Ta care ne arată cât de insuficienţi suntem să fim fii şi fiice ale Împăratului. Tată, mă rog ca Tu să o faci, în seara aceasta.

E-146 Şi fă din asta un altar, căci altarul este plin de oameni. Şi fă acel altar, acolo în scaunul unde se află ei, fă ca inima lor să fie altarul. Fie ca lumea să se îndepărteze de la fiecare frate şi soră de aici. Şi fie ca acel mic germen al Vieţii, gena lui Dumnezeu despre care tocmai am vorbit, acel atribut care a coborât de la Dumnezeu, şi care s-a manifestat aici pentru a-L onora şi slăvi pe Dumnezeu. Dumnezeule, ia lumea de la ei.

E-147 Ceilalţi, nu pot să mă rog, Doamne, pentru că "boala este spre moarte," şi nu există nimic acolo care să-i facă să se mişte. Dar cei care se pot mişca, şi ştiu că este greşit, curăţă-le inimile şi sufletele, în seara aceasta, Tată. Şi fie ca ei să fie umpluţi cu Duhul Tău, să umble în Lumina Ta.

E-148 Binecuvântează-l pe acest scump, tânăr, sănătos, păstor viguros, de aici, Doamne. Acest tânăr, inspirat, el a spus, din ceea ce Te-a văzut făcând. Acest tânăr minunat, O Dumnezeule, înflăcărează-l sufletul. Acordă lucrul acesta, Doamne. Fie ca el să fie un păstor adevărat, necontenit, tot timpul, ca să hrănească turma pe care Duhul Sfânt l-a pus să o supravegheze. Îngăduie, Doamne. Fie ca el să nu se întoarcă nici la dreapta, nici la stânga, sub nicio formă pentru niciun crez, nimic altceva decât Cuvântul necontaminat al lui Dumnezeu să iasă din gura lui, şi numai Acela. Binecuvântează-l, Dumnezeule, pe el şi pe cei dragi ai lui, şi bisericuţa lui de aici. Fii cu ei toţi, Tată.

E-149 Ţie îţi încredinţez aceasta, Tată. Sămânţa a fost semănată. Fie ca Aceasta să cadă peste acea sămânţă care a fost rânduită la Viaţă şi să facă să crească Creştini măreţi şi puternici pentru această adunare de aici, şi pentru alte adunări de unde vin ei. Îngăduie, Doamne. O încredinţez Ţie, în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Şi, Tată, "El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El; şi prin rănile Lui am fost tămăduiţi."

E-150 Am văzut trecând pe uşă, acum câteva clipe, o biată femeie nervoasă. Şi, Dumnezeule, în familia ei, ce lucruri mari s-au făcut, cum Te-ai manifestat Tu! Mă rog, Dumnezeule, pentru acea femeie. Şterge tot acel trecut din urmă, al vieţii, Doamne, şi vindec-o în seara aceasta. O vei face, Doamne? Ia-o la Tine.

E-151 Văd, copilaşi care stau aici, Doamne, au nevoie de vindecare, alţii. Mă rog ca Tu să-i vindeci, Tată. Îngăduie. Fie ca marea Ta putere de vindecare să vină şi să ne vindece, atât sufletul cât şi trupul.

E-152 Şi acum, pentru voi acum care sunteţi în biserică aici, sau afară, care aveţi nevoie de vindecare, vreau ca voi să ridicaţi mâna, să spuneţi, "Am nevoie de vindecare, frate Branham." Se pare că toţi au nevoie. Bine. Credeţi că sunt un slujitor al lui Cristos? Ziceţi, "Amin." [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Apoi, eu vreau ca voi să vă puneţi mâinile unul peste altul. Doar puneţi-vă mâinile unul peste altul. Aţi ridicat mâinile, cei care sunteţi înăuntru sau afară, v-aţi ridicaţi mâinile, că voi sunteţi credincioşi în Dumnezeu.
Isus Cristos a spus, ultima Sa însărcinare către Biserică, "Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine crede... Cine crede şi este botezat va fi mântuit. Cine nu crede va fi osândit. Şi aceste semne vor însoţi pe cei ce cred; în Numele Meu ei vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; dacă vor lua în mână şerpi sau vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; ci, şi dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, aceştia se vor însănătoşi." Acum, Isus a spus asta. Amintiţi-vă, El a spus asta. Acest lucru trebuie să se întâmple. El nu ar fi spus asta dacă nu ar fi fost cineva care să poată să prindă acel Cuvânt.
La fel cum pântecele Mariei a putut să prindă germenul, "O fecioară va zămisli." La fel cum a putut fi creat un palmier, un stejar pe un deal, Cuvântul Său a făcut-o.
Cuvântul Său poate să se prindă în inima voastră chiar acum. "Eu sunt un credincios, Doamne. Acest om sau femeie pe care am pus mâna, ei suferă. Nu mă rog pentru mine. Pentru că, ei se roagă pentru mine. Mă rog pentru ea, sau pentru el. Şi, O Dumnezeule, vindecă-l, vindec-o. Şi eu sunt un credincios, şi acum suntem adunaţi. Tocmai am fost învăţaţi că noi eram cu Cristos când El umbla pe pământ, căci noi facem parte din Cuvântul Său. Noi am suferit cu El. Am sângerat cu El. Am murit cu El. Am fost îngropaţi cu El. Am înviat cu El, şi noi şedem împreună în locurile Cereşti în Cristos Isus. Marele Împărat care se află aici în mijlocul nostru, iar eu sunt un fiu sau o fiică al acestui Împărat. Şi am mâna pusă pe un fiu sau o fiică a Împăratului, care se roagă pentru mine, iar eu mă rog pentru ei. Acum, Doamne, răspunde-mi la rugăciunea mea, şi vindecă acest fiu al lui Dumnezeu sau această fiică a lui Dumnezeu."
Împreună, să ne rugăm acum unii pentru alţii.

E-153 Doamne Isuse, venim cu smerenie, mărturisindu-ne greşelile. Venim, mărturisind că suntem vrednici de boală şi moarte, şi tristeţe, dar noi acceptăm ispăşirea Ta pentru păcatele şi bolile noastre. Şi, în seara aceasta, aceşti fii şi fiice ale lui Dumnezeu, care se află aici, ascultă la îndreptarea Cuvântului, şi îşi ridică mâinile, şi doresc o umblare mai apropiată. Ei îşi pun mâinile unii peste alţii acum pentru că ei cred că Cuvântul Tău este adevărat. Ei cred că noi acum suntem înviaţi cu Cristos, şi şedem în locurile Cereşti cu El. Şi-au pus mâinile unii peste alţii, rugându-se unii pentru alţii.
Tu ai spus, "Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Dumnezeu îl va însănătoşi; şi dacă el a făcut vreun păcat, îi va fi iertat. Mărturisiţi-vă unii altora greşelile voastre şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Căci mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit." O Dumnezeule Etern, ascultă rugăciunea slujitorilor Tăi.
Şi acum, este scris din nou, "Dacă poporul, peste care este chemat Numele Meu, se va aduna şi se va ruga; atunci Eu voi asculta din Ceruri." O Dumnezeule, ascultă rugăciunea copiilor Tăi în seara aceasta, din Ceruri. Trimite jos Duhul Sfânt peste această audienţă, ca vâjâitul unui vânt puternic. Şi noi aducem aceşti oameni înaintea lui Dumnezeu.

E-154 Satan, tu eşti învins. Tu eşti o fiinţă învinsă. Isus Cristos te¬a învins la Calvar. Nu ai nicio putere. Eşti un înşelător. Noi te expunem, în seara aceasta. În Numele lui Isus Cristos, ieşi afară din aceşti oameni de aici, voi boli şi infirmităţi. Şi fie ca ei să meargă, liberi, în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

E-155 Aleluia! Simţiţi slava lui Dumnezeu! Simţiţi răspunsul la rugăciunea voastră. Credeţi că Dumnezeu a ascultat persoana de lângă voi? Câţi cred asta? Ridicaţi-vă mâinile. [Adunarea se bucură – Ed.] Iată. Oh, minunat!
Îl iubesc, eu...
Cu mâinile ridicate acum, cântaţi Lui, din toată inima voastră.
Că întâi El m-a iubit...
Chiar este aşa, din toată inima voastră acum?

E-156 Câţi dintre voi simţiţi că Dumnezeu v-a iertat nelegiuirile, lucrurile pe care le-aţi făcut? "Şi din această seară încolo, O Miel al lui Dumnezeu, promit să merg drept. Voi umbla în cinstea Numelui cu care sunt chemat, un Creştin, viaţă ca a lui Cristos. Voi ridica mâinile, Dumnezeule. Mă dedic din nou Ţie, în această seară. Voi umbla în Lumină." Amin.
Noi vom umbla în Lumină, Lumina minunată,
Vino unde picăturile de rouă ale milei sunt străluci to are;
Străluceşte tot în jurul nostru, ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Vom umbla în Lumină, este o Lumină atât de minunată,
Ea vine acolo unde picăturile de rouă... (Unde El a plecat să ne pregătească un loc.)
Străluceşte tot în jurul nostru, ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Veniţi, voi toţi sfinţii Luminii vestiţi,
Isus, Lumina lumii;
Adevăr şi milă în Numele Lui,
Isus, Lumina lumii. (Ce vom face noi atunci?)
Noi vom umbla în Lumină, aşa o Lumină minunată,
Vine unde picăturile de rouă ale milei strălucesc;
Străluceşte tot în jurul nostru, ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Oh, nu vă simţiţi toţi curăţiţi, vă simţi bine? Oh, vai! Haideţi să ne dăm mâinile, în timp ce cântăm din nou.
Noi vom umbla în Lumină, aşa o Lumină minunată,
Vine acolo unde... (Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.) ... de milă sunt strălucitoare;
Străluceşte tot în jurul nostru, ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Să ne închidem ochii şi să o fredonăm. [Fratele Branham fredonează Isus, Lumina Lumii – Ed.] Ne vom comporta ca copii. Noi suntem copii.
Oh, este o Lumină atât de minunată,
Şi vine acolo unde picăturile de rouă ale milei sunt strălucitoare;
Oh, străluceşte peste tot în jurul nostru, ziua şi noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Nu Îl iubiţi voi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]
Credinţa mea priveşte în sus spre Tine,
Tu, Mielul de la Calvar,
Doar închideţi ochii şi cântaţi. Închinaţi-vă în Duhul.
Salvator Divin;
Acum ascultă-mă în timp ce mă rog,
Ia de la mine toate păcatele,
O lasă-mă din această zi
Să fiu într-u totul al Tău!
În timp ce păşesc prin labirintul întunecat al vieţii,
Şi durerea în jurul meu se întinde,
Oh, fii Tu Călăuza mea;
Schimbă întunericul în zi,
Şterge temerile durerii la o parte,
Nici nu nă lăsa vreodată să rătăcesc
Separat de Tine.

E-157 Oh, Doamne! Eu ştiu că sunt un tip de modă veche. Îmi place... Eu cred că asta întrece cu un milion de mile toate acele noi, ciopârţite, fandosite, imitaţii de rock-and-roll. Acei poeţi vechi care au scris acele cântări, Duhul Sfânt atingea acea peniţă, şi începeau să scrie. Oh, Doamne! Eu mă gândesc la Eddie Perronet şi la toţi ceilalţi; măreţi! Fanny Crosby: "Nu mă ocoli, O blândule Salvator, ascultă strigătul meu smerit."

E-158 Odată au tentat să o convingă. Ea nu-ea nu a făcut ca Penticostalul Elvis Presley, să-şi vândă drepturile de naştere pentru o grămadă de Cadillac-uri. Ea... Au venit la ea şi au vrut ca ea să scrie-să scrie cântece lumeşti. Ea a spus, "Nu aş face¬o, pentru nimic."
A zis, "Păi, tu eşti oarbă. Când vei ajunge în Ceruri, cum Îl vei recunoaşte?"
Ea s-a întors, sub inspiraţie, şi a spus aşa:
Îl voi cunoaşte, Îl voi cunoaşte,
Şi răscumpărată alături de El eu voi sta;
Îl voi cunoaşte, voi cunoaşte (Cum?)
După amprentele cuielor din... (Altfel, "Dacă nu-L voi vedea, voi simţi mâna Lui.")
Îl voi cunoaşte, Îl voi cunoaşte,
Şi răscumpărată alături de El eu voi sta;
Îl voi cunoaşte, Îl voi cunoaşte
După amprenta cuielor din mâna Lui.

E-159 Nu vă determină să-L iubiţi? S-a dus să ne pregătească un loc! "Şi dacă Mă duc şi pregătesc un loc, Mă voi întoarce din nou, ca să vă primesc la Mine."

E-160 Copilaşilor care sunteţi acum în dureri, ascultaţi din nou de poruncile lui Dumnezeu. Şi, păstor, de aici, dacă niciunul dintre voi nu a fost botezat, apa va fi gata. Şi-şi apartenenţa la biserică, sau orice vreţi să faceţi, sau orice, faceţi-o. Nu aţi primit botezul, Duhul Sfânt, aceasta este noaptea în care puteţi să-L primiţi. Nu credeţi voi asta? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.]

E-161 "Oh," voi spuneţi, "Frate Branham, este târziu. Ai predicat prea mult."
Pavel a predicat toată noaptea, într-o seară, acelaşi fel de Mesaj. Şi un mic... Un tânăr a căzut de pe perete şi s-a omorât. Şi Pavel, atât de uns cu acelaşi fel de Mesaj, şi-a pus trupul peste el, iar viaţa a revenit în el din nou. El este încă "Isus Cristos, acelaşi ieri, azi şi în veci."
Nu Îl iubiţi voi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Haideţi doar, încă o dată, cu mâinile ridicate, "Îl iubesc. Îl iubesc."
Unde este pianista? Acolo, dacă vrei, soră, oricine este. Dă¬ne un acord mic, dacă vrei.
Câţi Îl iubiţi? Doar ridicaţi mâna. Spuneţi; "Îl iubesc cu adevărat. Chiar Îl iubesc, cu-cu toată inima mea. Îl iubesc."

E-162 Acum să cântăm asta, spre slava lui Dumnezeu. Acum, cu ochii închişi, cu mâinile ridicate spre Cer, "Îl iubesc. Îl iubesc." Noi ne închinăm. Când tu predici, şi tai, şi rupi, şi tragi aşa, acesta este balsamul pe care Dumnezeu îl toarnă, chiar vindecă.
"Există un Balsam în Galaad, pentru suflet." Să-l cântăm acum. Dă-ne acordul.
Îl iubesc, Îl iubesc
Că-ntâi El m-a iubit
Şi a răscumpărat mântuirea mea
Pe lemnul Calvarului.

E-163 Şi dacă... "Aşa vor cunoaşte toţi oamenii că sunteţi ucenicii Mei, când aveţi dragoste unii pentru alţii." Aşa este. Dacă nu ne putem iubi unii pe alţii, care ne vedem, cum Îl vom iubi pe Dumnezeu, pe Care nu Îl putem vedea?
Îl iubesc,

E-164 [Fratele Branham vorbeşte cu un frate de pe platformă – Ed.] Dumnezeu să te binecuvânteze. [Fratele spune, "Să fiu aici în această seară este o adevărată onoare din Ceruri."] Mulţumesc, frate. ["Este foarte frumos."] Acum, cred că biserica, fiecare, au fost întăriţi. Nu-i aşa? [Da. Cu adevărat."] Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate Boone. Îţi predau adunarea. Dumnezeu să vă binecuvânteze.