Şi Dumnezeu a jurat printr-un jurămînt. Şi oncme care jură printr-un jurămînt, jură prin cineva mai mare decît sînt ei. Astfel, Dumnezeu nu a avut pe nimeni mai mare decît El, Însuşi, prin care să jure, astfel El a jurat prin El însuşi, că El îşi va ţine legămîntul acesta cu Abraham. Atunci, ce temelie fermă, voi sfinţi ai Domnului!

Dacă ne vom apropia de acest subiect astăzi, foarte sensibil, calmi, să nu fim agitaţi. Credinţa niciodată nu se agită. Credinţa niciodată nu se pripeşte. Credinţa ştie despre ceea ce vorbeşte.

Voi nu l-aţi văzut niciodată pe Stăpînul nostru agitat despre ceva. Stînd lîngă mormîntul unui om mort, El a fost tot aşa de calm cum era El cînd El a şezut pe munte şi a privit peste Ierusalim.

Stînd asupra necazului, pe o corabie în marea zbuciumată, şi valurile se izbeau pe acolo, El era aşa de complet odihnit în Dumnezeu, încît nici măcar nu i-a acordat suficientă atenţie să se trezească. Întotdeauna neconturbată, este credinţa.

Acum, noi aflăm aici că motivul că noi putem fi neconturbaţi, este pentru că aceasta i-a fost dată părintelui nostru Abraham şi copiilor lui. Şi Dumnezeu, Care a dat promisiunea, a jurat printr-un jurămînt că El o va confirma şi o va ţine. Şi aceea a făcut El.

William Branham, predica «Melhisedec, Marele Print Şi Împărat»
https://ro.branham.ru/sermons/55-0109M