E-1 Este chiar dincolo de tot ceea ce am putea exprima în limbaj omenesc, cum se simt inimile noastre, astăzi, în timp ce ne adunăm aici, în această dimineaţă foarte solemnă şi sacră. Această dimineaţă reprezintă timpul în care religia noastră a devenit reală, pentru că a fost învierea preţiosului Tău Copil Care a venit să răscumpere întreaga rasă umană. Şi ne aflăm aici în această dimineaţă să sărbătorim, acest mare şi suprem triumf, Doamne, care ne-a făcut mai mult decât biruitori atât ai morţii, cât şi a iadului şi a mormântului. Şi Îţi mulţumim că, după toţi anii aceştia care au trecut, încă ne adunăm dis-de-dimineaţă în această dimineaţă de Paşti, să ne închinăm Lui, pentru că noi credem că El va veni din nou.

E-2 Şi Te rugăm să ne ierţi toate păcatele şi fărădelegile noastre care sunt înregistrate împotriva noastră, în timp ce ne mărturisim cu umilinţă greşeala şi acceptăm ispăşirea Lui pentru păcatele noastre. Vindecă boala care este în mijlocul nostru, Doamne. Ajută-ne în timp ce citim Sfântul Tău Cuvânt, care este temelia tuturor Adevărurilor pe care Tu ni le-ai lăsat prin care să trăim şi să credem.

E-3 Şi ne rugăm nu numai pentru acest grup care s-a adunat aici, dar şi pentru cei din jurul lumii, căci aşteptăm cu ochi nerăbdători şi cu inimi doritoare revenirea Lui. Stăm astăzi în întuneric, într-un haos, că atunci, aproape oricând, că un fanatic ar putea să se enerveze din cauza a ceva, şi să rotească un mic buton şi întreaga lume ar putea fi spulberată în bucăţi. Aşa cum ni s-a spus de către mari autorităţi, că, războiul va dura doar câteva ore, dacă se va mai întâmpla vreodată. Oh! Aşa cum, stăm astăzi chiar în pragul unui alt război. Atunci, Biserica stă în pragul, a celei mai glorioase învieri, pentru că vom fi luaţi sus împreună cu sfinţii adormiţi, ca să-l întâlnim pe Domnul în văzduh, şi să fim totdeauna cu El.

E-4 Am venit să ne închinăm Ţie, Doamne. Şi primeşte-ne astăzi. Binecuvântează citirea Cuvântului Tău, cântarea cântărilor, propovăduirea Evangheliei, primeşte rugăciunile celor care se căiesc. Ascultă rugăciunea pentru cei bolnavi şi primeşte slavă, căci cu umilinţă o cerem în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

E-5 Pentru voi, cei care doriţi să luaţi de unde vom citi în această dimineaţă, pentru Scripturile noastre...

E-6 Şi ne pare rău să-să ştim că nu avem loc de şedere pentru acest grup frumos de oameni care a venit devreme în această dimineaţă să se închine cu noi, din diferite biserici şi din diferite state şi chiar din diferite naţiuni, s-au adunat în această dimineaţă aici, la Tabernacol, pentru această închinare atât de slăvită a Domnului.

E-7 Doresc să deschideţi la Cartea Psalmilor, Psalmi 22. Ştiu că este un loc destul de neobişnuit pentru a citi, la un serviciu de Paşti, dar Dumnezeu este neobişnuit.

E-8 Şi acum, după acest serviciu, vom încheia peste aproximativ o oră, ca să puteţi merge să vă luaţi micul dejun. Şi apoi, serviciul de şcoală duminicală va începe la ora nouă şi jumătate. Apoi, imediat după serviciul de duminică, va avea loc serviciul de botez aici, la bazin. Şi apoi, în această după-amiază, la ora şase, se vor împărţi cartonaşe de rugăciune pentru serviciul de vindecare, pentru această seară. Şi dacă aveţi persoane dragi care sunt bolnave şi au nevoie de ajutor, nu uitaţi să le aduceţi în această seară, şi, pentru că aceasta va fi ultima dată când putem avea acest lucru pentru o-o vreme, în orice caz. Voi pleca dimineaţă, la ora cinci, spre Los Angeles şi prin Coasta de Vest, pentru o serie de servicii.

E-9 Acum, în Psalmi 22, vom citi.
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi, ... fără să asculţi plângerile mele?
... Dumnezeul meu, strig ziua şi nu-mi răspunzi; strig şi noaptea, şi nu tac.
Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, O Tu care locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
Părinţii noştri se încredeau în Tine: se încredeau şi i¬ai izbăvit.
Strigau către Tine şi erau scăpaţi: se încredeau în Tine şi nu rămâneau de ruşine.
Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de ocara oamenilor, ... şi dispreţuit de popor.
Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine: îşi deschid gura, şi dau din cap şi zic,
S-a încrezut în DOMNUL că îl va izbăvi: să-l izbăvească el, fiindcă-l iubeşte.
Da, Tu eşti cel ce m-a scos din pântece: tu mi-ai dat nădejde când eram la ţâţele mamei mele;
am fost sub paza Ta din pântece: ai fost Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
Nu te depărta de mine; căci se apropie necazul; şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
Mulţi tauri m-au înconjurat: tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
Îşi deschid gura împoriva mea, ca un leu sfâşiitor şi... ca un leu care răcneşte.
Sunt turnat ca apa, ... toate oasele mi se despart: mi s-a făcut inima ca ceara; se topeşte înlăuntrul meu.
Mi se usucă puterea ca lutul; ... mi se lipeşte limba de cerul gurii; şi m-ai adus în ţărâna pământului.
Căci nişte câini mă înconjoară: cetele de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu: mi-au străpuns mâinile şi picioarele.
Toate oasele aş putea să mi le număr: că se uită şi se holbează la mine.
Mi-au împărţit hainele între ei... trag la sorţ pentru cămaşa mea.
... nu te depărta de mine, O DOAMNE: ... tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu.
Scapă-mi sufletul de sabie; şi viaţa din ghiarele câinilor.
Scapă-mă din gura leului: căci m-ai ascultat, din coarnele unicornului.
Voi vesti numele Tău fraţilor mei: Te voi lăuda în mijlocul adunării.
Da, ... Cei ce vă temeţi de DOMNUL, lăudaţi-L; voi toţi toate seminţiile lui Iacob, slăviţi-L; şi cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toate seminţiile lui Israel.
Căci El nici nu a dispreţuit nici nu a urât necazul... şi nici nu Şi-a ascuns Faţa de el; ci, când a strigat către El, L-a auzit.
În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de El.
Cei blânzi vor mânca şi se vor sătura: cei ce caută pe DOMNUL, Îl vor lăuda: inima ta va trăi în veci.
Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la DOMNUL: şi toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Lui.
Căci a DOMNULUI este împărăţia: şi El stăpâneşte peste neamuri.
Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina: înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână: şi nimeni nu-şi poate păstra în viaţă sufletul.
O sămânţă de oameni îi va sluji; se va socoti ca o generaţie pentru Domnul.
Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui poporului şi vor... vesti poporului care se va naşte, că El a făcut asta.

E-10 Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Lui la citirea Cuvântului Său. Vreau să iau cu această ocazie, în această dimineaţă, cinci cuvinte, şi în jurul acestor cinci cuvinte să încerc să exprim ceea ce am pe inimă, pentru voi, închinătorii din această dimineaţă. Vreau aceste cinci cuvinte: Trăind, Murind, Îngropat, Înviind, Venind.

E-11 Şi cred că poetul a exprimat bine în cântare, ceea ce aş vrea să spun, când a scris această cântare.
Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit.
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe.
Înviind, El m-a socotit neprihăit fără plată pentru totdeauna.
Într-o zi El vine, oh, zi slăvită!

E-12 Niciodată nu a existat o viaţă trăită vreodată ca a Lui, pentru că El a fost Dumnezeu manifestat în trup atunci când S-a născut. El a fost exprimarea a ceea ce este Dumnezeu Tatăl. Şi Dumnezeu Tatăl fiind dragoste, atunci Isus a fost deplina exprimare a dragostei. El a fost dragoste din prima clipă în care mânuţele Sale de copil au mângâiat obrajii frumoşi ai mamei Sale. El era dragoste.

E-13 Şi cred că astăzi mulţi greşesc că nu recunosc faptul că El era dragoste. "Dumnezeu este dragoste, iar cei care iubesc sunt născuţi din Dumnezeu."

E-14 "Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, adică pe cei de neiubit, că a dat pe singurul Lui Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică."

E-15 El Şi-a exprimat dragostea când a fost aici pe pământ, în atât de multe moduri diferite, până când este incontestabil că a fost cea mai iubitoare făptură care a trăit vreodată. Şi cred că, în viaţa Sa aici, El îl exprima pe Dumnezeu. Şi singurul mod în care Dumnezeu poate fi exprimat oamenilor este prin dragoste.

E-16 Şi bine a făcut El acest lucru atunci când a prins una dintre cele mai josnice femei care existau în vremea Lui, poate. Ei au găsit-o pur şi simplu vinovată, şi nu era cale de scăpare, atunci când a fost găsită în adulter. Şi au târât-o în faţa Lui şi au spus, "Ce zici Tu să se facă pentru ea?"

E-17 Şi când El s-a întors spre ea şi, a spus, "Nu te osândesc. Du¬te şi să nu mai păcătuieşti." În loc să fie aruncată în stradă, să fie târâtă ca de o ceată de lupi peste ea, ca să o ucidă cu pietre şi să¬i ia viaţa; inima Lui blândă, bună şi iubitoare s-a coborât până jos în păcatul în care se afla ea, a spus, "Nu te osândesc. Doar du-te şi să nu mai păcătuieşti."

E-18 Şi când El a fost în drum spre mormântul lui Lazăr, cred că a fost un alt moment minunat în care El a exprimat ceea ce este Dumnezeu pentru fiinţele umane. Nu numai că este un Dumnezeu care poate ierta cel mai josnic păcat care ar putea fi săvârşit, şi îi poate lua pe cei vinovaţi şi îi poate face fară vină, prin dragostea Sa iertătoare, dar, după ce moartea ne-a culcat în tăcere, El este încă preocupat de noi. Cred că El a exprimat bine acest lucru pe drum, cu Marta şi Maria, când a venit la casa în care moartea a oprit viaţa unei persoane dragi. Şi pe drumul Lui spre mormânt, totuşi, fiind Dumnezeu, ştia că îl va învia din morţi, ştia că I s-a spus că în însăşi cuvintele Sale se afla Puterea de a-l învia din mormânt; totuşi, când El a văzut-o pe Marta şi Maria şi pe cei care îl iubeau pe Lazăr plângând, Biblia spune că El a plâns. Ce a fost? Marea Lui inimă iubitoare! Când El l-a văzut pe acel om, şi ai Lui-prietenii Lui erau în necaz, El a fost necăjit cu ei.

E-19 Mă bucur atât de mult să ştiu că El poate fi găsit printre cei cu inima zdrobită. În necazurile noastre, El nu este unul care să ne părăsească. El ne stă alături atunci când totul a eşuat, iar ultimele speranţe în căutările pământeşti au ajuns la sfârşit, El este încă Dumnezeu şi ne iubeşte. El a fost exprimarea lui Dumnezeu.

E-20 Şi, oh, cât de mult cred că El doreşte ca poporul Său să fie atât de uns cu Duhul Său, încât să putem merge unii la alţii în încercări şi în necazuri, şi să dăm exprimarea compasiunii Lui, aşa cum se revarsă din inimile noastre care au fost născute din Duhul Său, pentru a reflecta în biserică dragostea viului Dumnezeu. Asta a exprimat bine ceea ce a spus El, sau ce a spus poetul.
Trăind, El m-a iubit.

E-21 El a arătat ceea ce a făcut pentru întreaga rasă umană, modul în care Dumnezeu S-a reprezentat pe Sine în Isus Cristos. El Şi¬a exprimat părerea faţă de rasa umană, de a-i ierta şi de a-i iubi pe cei ce erau de neiubit. Şi mă întreb, în această dimineaţă de Paşti, cât de prost stăm cu asta. Noi am putea să-i iubim pe cei care ne iubesc, dar El i-a iubit pe cei care nu L-au iubit.

E-22 El a fost cel mai mare, prima reprezentare, a dragostei care a ajuns vreodată pe pământ; şi a fost dispreţuit de cei care trăiau pe pământ, pe care El îi iubea. Nici un om nu a putut iubi vreodată ca El; şi nici un om nu a fost urât vreodată ca El. Ei L-au urât, L-au A dispreţuit şi L-au respins, dar asta nu a oprit dragostea Lui. În cele din urmă, când atârna pe cruce, după ce viaţa pe care a trăit-o a fost, nu a făcut decât lucruri bune, iertând pe cei vinovaţi, vindecând pe cei bolnavi şi numai lucruri care erau bune. Când El a fost... ultima suflare pe cruce, cu scuipatul vulgar, batjocoritor, al celor care erau în apropiere, atârnând pe faţa Lui sfântă, El a strigat, cu inima plină de dragoste, "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac."

E-23 El putea să înţeleagă. Fiind Dumnezeu, El înţelege. De aceea a putut să ne iubească atunci când eram de neiubit, pentru că El este Dumnezeu şi înţelege. "Trăind, El m-a iubit." Niciodată nu a fost trăită o astfel de viaţă, pentru că a fost învăluită în dragoste.
Murind, El m-a salvat.

E-24 O moarte, atunci când în grădina Edenului, Dumnezeu Iehova a impus, pedeapsa păcatului este moartea şi nu putea fi nicio modificare. Nu se putea rezolva în nici un alt mod. Pentru că, Dumnezeu este suprem şi este infinit şi Judecătorul tuturor Cerurilor şi al pământului. Pedeapsa păcatului este moartea şi nu era nimeni care să poată plăti această pedeapsă pentru celălalt. Pentru că fiecare om, chiar dacă ar putea muri pentru un alt om, dar el era vinovat de la bun început. Nu era niciunul dintre noi care să îl poată ajuta pe celălalt, pentru că toţi eram vinovaţi. "Suntem născuţi în păcat, zămisliţi în nelegiuire, veniţi în lume vorbind minciuni." Şi nu exista nici o rază de speranţă, nicăieri. Eram condamnaţi la moarte, de către Dumnezeu, şi fiecare făptură care s-a mişcat vreodată pe pământ se afla sub această condamnare. Se puteau ridica oameni neprihăniţi şi să facă lucruri măreţe, dar era un păcătos de la bun început.

E-25 Există numai o singură cale pentru ca asta să fie plătită, şi asta a fost moartea lui Dumnezeu Însuşi. Deci Dumnezeu, fiind un Duh, nu putea muri, dar El a coborât într-un trup de carne şi S-a exprimat într-o viaţă de dragoste; ca să ia toată bunătatea care era El şi să o dăruiască de bunăvoie ca Jertfă supremă, ca să poată prelua vina celor vinovaţi. Noi toţi fiind păcătoşi şi neavând nicio cale în lume să fim vreodată mântuiţi. El nu a venit doar ca să fie văzut pe pământ, ci El a venit să moară ca o Jertfă.

E-26 Abel a exprimat acest lucru atunci când i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain; când a adus mieluşelul, cu o bucată de viţă de vie înfăşurată în jurul gâtului, la o stâncă. Acolo a aşezat micuţul pe stâncă, i-a tras bărbia mică pe spate şi, cu o-o piatră, i-a zdrobit gâtul micuţ; şi el s-a zbătut şi a murit, iar sângele a ţâşnit, iar şuviţele lui albe s-au îmbibat de sânge. Abel a exprimat acolo Calvarul.

E-27 Când Mielul lui Dumnezeu, înjunghiat de la întemeierea lumii, a venit să ia locul păcătoşilor vinovaţi, şi a fost zdrobit şi lovit, şi-şi luat în derâdere şi şi-au bătut joc, şi a murit de o moarte pe care nici o făptură nu putea să moară în afară de Dumnezeu Însuşi, şi şuviţele Sale însângerate atârnând pe umerii Săi, picurând pe pământ, a exprimat ce lucru oribil este păcatul, când El a trebuit să moară pentru a-l răscumpăra pe om de la o viaţă de păcat. Nimic nu putea muri aşa. Nimic nu putea suporta acea moarte. Se spune că, "Atunci când I-au străpuns coasta, a ieşit Sânge şi apă."

E-28 În urmă cu ceva timp, vorbeam cu cineva despre asta. Şi era un om de ştiinţă care a spus, "Există un singur mod în care s-ar fi putut întâmpla asta. Şi nu din cauza suliţei romane a murit; şi nici din cauza pierderii de Sânge nu a murit, pentru că încă mai era Sânge în trupul Său. Cauza morţii Lui, nu era din cauza suliţei romane sau a cuielor care I-au fost bătute în mâini, sau a coroanei de spini pe care I-au pus-o pe cap. Ci pentru că... a murit de durere, pentru că a venit la ai Săi şi ai Săi nu L¬au primit. El a murit din cauza unei inimi zdrobite. Când, El cunoştea chiar făpturile timpului, pentru care El avea să moară ca să le răscumpere, L-au scuipat în faţă şi a fost respins de oameni."

E-29 David, cu opt sute de ani înainte ca acest lucru să se întâmple, a strigat cu acelaşi glas cu care a strigat El la Calvar, ,,Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"

E-30 Ce lucru îngrozitor face păcatul, îl separă pe om de Dumnezeu! Şi El a fost jertfa pentru păcat care a trebuit să fie oferită pentru păcatele noastre. Şi El a fost separat de Prezenţa lui Dumnezeu. Păcatul L-a separat. Dumnezeu a pus păcatele noastre asupra Lui, iar El era separat de Dumnezeu, şi de aceea a strigat, "De ce M-ai părăsit?" Şi pentru că a fost părăsit, şi pentru că a luat acest loc, şi Şi-a văzut poporul, că a venit să fie Mântuitorul lor şi să le ofere Viaţa, ei L-au respins, şi asta L¬a mâhnit, aşa, până când a fost atât de zdrobit în inimă, până când Sângele şi apa, şi substanţele chimice ale trupului Său, s¬au separat.

E-31 Omul nu va şti niciodată ce a fost asta. Acesta este motivul pentru care nimeni altcineva nu ar putea muri aşa. Nu-mi pasă cât de mult aţi putea fi chinuiţi, cât v-ar putea pune picioarele în butaci, sau v-ar putea tăia în bucăţi, puţin câte puţin sau v-ar putea arde bucată cu bucată; nu aţi putea muri astfel de moarte, pentru că alcătuirea voastră nu este aşa. El trebuia să fie Dumnezeu. Trebuia să fie, mai mult decât om. Şi când vă gândiţi, că, Dumnezeu a murit. A murit cu inima frântă, cu atâta durere pentru lume, până când în trupul Său a avut loc o reacţie chimică care nu ar putea avea loc în voi. Voi nu puteţi suferi aşa. Nu ai cum să ai o astfel de durere. Aşa că există numai Unul singur ce o putea face, şi El a făcut-o.

E-32 Acolo atârnând, acea viaţă preţioasă care nu ştia nimic altceva decât să iubească şi să facă binele, atârna acolo, între Ceruri şi pământ, ridicat acolo, dezbrăcat gol, stânjenit. Gândiţi-vă cum aţi fi voi, dezbrăcaţi în pielea goală; voi nu aţi cunoaşte ruşinea care a avut-o Dumnezeu, atârnat acolo. Ştiu că crucifixul are un mic lucru, ca şi cum ei ar fi pus ceva în jurul Lui, dar ei nu au pus nimic. Asta este doar pus pe cruce, sau artistul l-a pus acolo. L-au dezbrăcat de hainele Lui. Avea pe El o haină, iar ei au smuls-o de pe El şi au tras la sorţ pentru ea. Era jenat, la maxim. Cu toate acestea, fiind Dumnezeu, a trebuit să stea, şi păcătoşii să-L scuipe pe faţă. Cu toate acestea, fiind chiar profunzimea modestiei, a trebuit să moară în faţa oamenilor, dezbrăcat gol. Aşa efect a avut asupra Lui, până când asta a separat apa şi Sângele. Nu e de mirare... Cred că poetul a exprimat bine acest lucru când a spus:
Printre stânci despicate şi ceruri întunecate, Mântuitorul meu Şi-a aplecat capul şi a murit; Dar vălul care se deschidea a descoperit calea Către bucuriile Cerului şi ziua fără de sfârşit.

E-33 Sigur, El a trebuit să o facă. Vălul atârna între om şi Dumnezeu, iar acest văl care s-a deschis a descoperit calea spre bucuriile Cerului şi spre ziua fără de sfârşit. Calvarul înseamnă ceva, înseamnă mai mult decât putem exprima. Sigur.
Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit. Îngropat, El mi-a dus păcatele departe.

E-34 A fost condamnat acum. Păcatul nu mai are putere. Când El a strigat la cruce, "S-a terminat," păcatul a murit! Acum e mort. S-a terminat cu el. Este fără putere. Este lipsit de viaţă. Gândiţi-vă la asta, oameni buni. Că păcatul, duşmanul fiinţelor umane, este mort şi fără viaţă, nu mai are niciun efect. Nu mai poate. Nu e de mirare că soarele şi-a blocat vedera, că stelele au refuzat să mai strălucească, că pământul s-a întunecat, totul era răscumpărat.

E-35 Acum este mort, este îngropat, este fără viaţă. Nu mai are viaţă în el, atunci trebuie îngropat. Ce a fost îngropat? Trupul lui Dumnezeu a fost îngropat, pentru că era jertfa pentru păcat. Era Mielul ars, a fost ars de focurile nelegiuirii. Acel Miel fără păcat care nu a cunoscut nici un păcat, acel Dumnezeu care nu a cunoscut nici o greşeală; viaţa Lui a fost dată şi acolo a fost atârnată jertfa pentru păcat. "Îngropat, El mi-a dus păcatele departe." El trebuie să fie îngropat. Trupul, jertfa pentru păcat trebuie să fie îngropată.

E-36 De aceea mulţi, după un timp, vor merge, unul câte unul, la aceast bazin, ca să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. De ce? Ceva a avut loc. Acel Duh care a ieşit din acel trup, când El a strigat, "S-a terminat," a osândit păcatul în trupurile noastre. Şi trebuie să-l îngropăm, ca să nu mai fie amintit. Sunt atât de bucuros că aşa este.

E-37 Când ceva este îngropat, este ascuns, nu mai este la vedere. "Şi îngropat, El a dus păcatele mele departe." Dumnezeu nu mai poate vedea păcatele noastre, căci sunt îngropate. Unde sunt îngropate? În Marea Uitării. Gândiţi-vă la o Mare a Uitării! Dumnezeu nu-şi mai poate aminti de ele, pentru că sunt şi moarte şi îngropate. Nici măcar nu mai pot fi reamintite. Au ieşit din memoria lui Dumnezeu.

E-38 El a fost, de asemenea, ... în această "îngropare" El a reprezentat-o în Vechiul Testament. Aveau două... Aveau o jertfă pentru păcat la curăţirea sanctuarului. Şi acea jertfă pentru păcat consta în faptul că se luau două capre, iar o capră era omorâtă; şi cealaltă capră, avea păcatele care au fost puse pe capra moartă puse pe capra vie.

E-39 Amintiţi-vă, Isus a fost o Oaie. El a fost un Miel, dar în acest caz a devenit o capră. El era neprihănire pentru că era Dumnezeu, Oaia. Dar El a devenit capră, păcat, ca să fie jertfa pentru păcat pentru mine şi pentru tine; din Oaie a devenit capră.

E-40 Şi Isus a fost reprezentat în ambele animale, în ambele capre:
Pentru că una, murea-murea pentru ispăşire; a doua, păcatele din ispăşire erau puse pe ţapul ispăşitor, şi ţapul ispăşitor lua păcatele oamenilor şi mergea departe în pustie, ca să ducă păcatele oamenilor. Ce era? Era moartea şi înmormântarea Domnului nostru Isus. "Murind... Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit. Îngropat, El a dus păcatele mele departe." El a luat păcatele oamenilor asupra Sa, şi le-a dus jos de tot în iadul cel mai adânc. El a fost jertfa pentru păcat. El a avut păcatele oamenilor. El a murit pentru ei. Şi, de asemenea, păcatele au fost puse asupra Lui, şi El a dus păcatele noastre departe, atât de departe încât Dumnezeu nu le-a mai putut vedea niciodată. Gândiţi-vă la asta! Oh, Biserica ar putea striga, "Aleluia pentru un astfel de Mântuitor!"

E-41 Nu numai că păcatele noastre sunt iertate, dar ele sunt îngropate în Marea Uitării, ca să nu mai fie amintite niciodată. "Îngropat, El a dus păcatele noastre departe." Nu mai pot fi amintite niciodată, pentru că au dispărut. Au dispărut din ochii lui Dumnezeu. Ele sunt paralizate. Sunt divorţate. Sunt îndepărtate. Dumnezeu nu-şi mai aminteşte de ele. Ce? Biserica ar trebui să se bucure în această dimineaţă, să ştie că păcatele noastre nu vor mai fi ţinute minte. Sunt puse în Marea Uitării, în mormântul de dincolo de orice înviere. Sunt moarte pentru totdeauna, şi uitate. Sunt ca şi cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. "Murind, El m-a mântuit." Dar, "Îngropat, El a dus păcatele mele departe." Le-a dus atât de departe până când au ajuns în Marea Uitării. Oh! Ştim că aceste lucruri sunt mai mult ca sigur crezute printre noi şi sunt mai mult ca sigur Adevărul. Sunt Adevărul lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri măreţe au fost dincolo de orice exprimare umană. Nu am putea niciodată să ne exprimăm recunoştinţa pentru astfel de lucruri.

E-42 Dar, oh, acel Paşte! "Înviind, El ne-a socotit neprihăniţi fără plată pentru totdeauna."
Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit. Îngropat, El a dus păcatele mele departe. (Asta a fost bine.)
Dar, înviind, El ne-a socotit neprihăniţi.

E-43 Ce a fost acea înviere? A fost chitanţa lui Dumnezeu, că nota de plată a fost achitată. "Înviind, El ne-a socotit neprihăniţi fără plată pentru totdeauna." Oh, ce Mântuitor, înviind! Ce a făcut Dumnezeu? Un om poate suferi, un om poate muri, un om poate fi îngropat. Dar Paştele a fost cel mai mare dintre toate, pentru că a fost aprobarea lui Dumnezeu, "Legile Mele au fost îndeplinite, cerinţele Mele au fost îndeplinite, este El!" L-a înviat din morţi! "Înviind, El ne-a socotit neprihăniţi fără plată pentru totdeauna." Binecuvântat fie Sfântul Său Nume!

E-44 Nu e de mirare că provoacă emoţii! Nu e de mirare că inima omului nu poate cuprinde asta! Oh, cu credinţa noastră cuceritoare putem sta acolo şi spune, "Suntem socotiţi neprihăniţi pentru totdeauna, fără plată," pentru că El a murit şi a fost îngropat, iar Dumnezeu L-a înviat în dimineaţa de Paşti. Apoi, Dumnezeu a arătat că a fost acceptat, toate lucrurile pe care Le-a făcut. Totul a fost plătit în mod gratuit, puteţi merge liberi acum! "Înviind, El m-a socotit neprihănit fără plată pentru totdeauna." Oh, nimeni nu poate şti niciodată, nu se poate gândi la acea zi măreaţă în care El a înviat! Şi Îngerii au văzut-o. În Cerurile cerurilor, Îngerii cântau laudele lui Dumnezeu şi se bucurau; în timp ce sfinţii Vechiului Testament, în Paradis, strigau, "Aleluia!" "Înviind, El ne-a socotit neprihăniţi." Cerurile s-au cutremurat, pământul s-a cutremurat, paradisul s-a cutremurat şi Cerul s-a cutremurat, când a venit acel Glas puternic. Sus din mormânt El s-a ridicat! "Înviind, El ne-a socotit neprihăniţi fără plată pentru totdeauna." O, Doamne!

E-45 Atunci sfinţii care mor în El pot cânta asta, când ne uităm la acel har uimitor, acolo, ce a făcut El. Vedeţi? Aprobarea pecetluită a lui Dumnezeu! "Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că voi învia din morţi şi voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii; ca o confirmare şi o verificare că ceea ce a spus Dumnezeu este adevărat, şi ceea ce spun Eu este adevărat," a spus Isus. "Voi veni sub forma Duhului Sfânt. Îmi voi face locuinţa cu voi şi voi locui cu voi pentru totdeauna." Atunci sfinţii care au în inima lor această nădejde de înviere pot cânta această cântare.
În acea dimineaţă luminoasă şi fără nori când cei morţi în Cristos vor învia,
Şi slava învierii Lui să o împărtăşească;
Când cei aleşi ai Săi se vor aduna la Casa lor de dincolo de cer, ( cu o asigurare perfectă, cu Pecetea lui Dumnezeu, cu o chitanţă scrisă de Însuşi Dumnezeu)
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi. (Oh, vino curând!)
Oh, nu e de mirare că au spus:
Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit.
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe. Oh!
Înviind, El m-a socotit neprihănit fără plată pentru totdeauna.

E-46 Păcatele sunt iertate. Toate aceste jertfe ar fi putut fi mitice, toate aceste jertfe ar fi putut eşua. Dar în dimineaţa de Paşti, când a înviat, Dumnezeu a dovedit că L-a acceptat. Nu e de mirare, că aduce inima omului la un aleluia! Nu e de mirare că îi face pe oameni să stea în faţa morţii! Îi face pe oameni să cheme lucrurile care nu au fost, ca şi cum ar fi fost! Dar de ce? "Înviind, El ne-a socotit neprihăniţi." De unde ştiţi că a înviat? Pentru că, El a înviat în inimile noastre, justificaţi fără plată pentru totdeauna!

E-47 Patruzeci de zile mai târziu, când El stătea, vorbind cu copiii Săi, gravitaţia începuse să-şi piardă puterea. Lucrările erau terminate. Pedeapsa a fost plătită. El avea chitanţa în mână. Era chitanţa lui Dumnezeu. El avea copiii, Biserica, credincioşii. Tot păcatul a fost biruit. Calea era deschisă. El nu mai putea rămâne pe pământ. Ce ne reţine aici? Gravitaţia. Gravitaţia a început să cedeze, şi-a pierdut puterea. De ce? Totul s-a terminat atunci. Ce s-a întâmplat? A început să se ridice de pe pământ.

E-48 "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură," a ieşit din rostirea buzelor Sale. "Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la fiecare făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, cine nu va crede va fi osândit. Şi aceste semne vor însoţi pe cei ce vor crede. În Numele Meu vor scoate duhuri rele. Vor vorbi în limbi noi. Dacă vor lua în mână şerpi sau dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, aceştia se vor însănătoşi. Pentru că Eu trăiesc... Gravitaţia s-a desprins de Mine. Păcatul nu a avut putere. Eu am murit pentru voi. Dumnezeu a dovedit-o şi a dat chitanţa de înviere. Şi pentru că Eu trăiesc, trăiţi şi voi! Într-o zi Mă voi întoarce."

E-49 Într-o zi El vine, o, zi slăvită! Apoi, un... Trăind, murind, îngropat, înviind, venind, nădejdea Bisericii astăzi!
Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit.
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe.
Înviind, El m-a socotit neprihănit fără plată pentru totdeauna.
Într-o zi El vine, oh, zi slăvită!
Ce a fost? Cinci lucruri în cinci litere, J-e-s-u-s.
Trăind, El m-a iubit. Murind, El m-a mântuit.
Îngropat, El mi-a dus păcatele departe.
Înviind, El m-a socotit neprihănit fără plată pentru totdeauna.
Într-o zi El vine, oh, zi slăvită!

E-50 Aşteptăm a Doua Sa Venire!
Şi unele dintre aceste dimineţi luminoase şi fără nori
Când cei morţi în Cristos vor învia,
Şi gloria acelei învieri va fi împărtăşită;
Când aleşii Lui se vor aduna la locaşurile lor dincolo de cer,
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo.
De ce? Am chitanţa. A înviat! De unde ştii tu? El trăieşte în inima mea. El trăieşte în inima bisericii Sale credincioase.

E-51 Gândiţi-vă la asta, prieteni. Bazinul va fi gata în câteva momente, cu apă călduţă, pentru serviciul de botez, imediat ce ne întoarcem.
Să ne aplecăm capetele acum doar un moment.

E-52 Mă întreb astăzi, dacă există cineva în mijlocul nostru, sau mulţi care nu au apreciat încă această Jertfă suficient de mult pentru a-L accepta, şi aţi dori să fiţi amintiţi în rugăciune, ca Dumnezeu să vorbească în mod neobişnuit inimii voastre, ca voi să acceptaţi Jertfa Sa, curăţirea sufletului vostru.

E-53 Şi nu uitaţi că astăzi celebrăm nu doar un timp în care să purtăm pălării noi şi să purtăm haine noi; ceea ce este în regulă, este un simbol a ceva nou. Dumnezeu a făcut ceva nou. Ceea ce, este în regulă. Nu este doar atât. Paştele nu înseamnă asta. Sau, să cauţi iepuri de Paşte sau ouă de iepuraş, şi puişori albi, şi aşa mai departe, nu asta este ideea, frate.

E-54 Paştele este un triumf, este victoria pe care Dumnezeu a dat¬o peste pământ, că L-a înviat pe propriul Său Fiu din morţi. "Ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă Viaţa Eternă."

E-55 Învierea poate fi în propria ta viaţă. Dacă nu aţi primit-o, vreţi să ridicaţi mâna către El în această dimineaţă, în timp ce aveţi capetele aplecate, spunând prin aceasta, ,,Doamne, adu-ţi aminte de mine, ca acea Viaţă de înviere, să poată fi în inima mea." Vreţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi, "Roagă-te pentru mine, frate Branham, în timp ce îmi ridic mâna"? Domnul să te binecuvânteze. Domnul să te binecuvânteze. Mai este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună, "Roagă-te pentru mine, frate, vreau să accept această Viaţă de înviere"?
În acea dimineaţă luminoasă şi fără nori, (gândeşte-te la asta acum, în timp ce suntem... ? ... ) ... Cristos va învia,
Şi slava învierii Sale să o împărtăşim;
Când cei aleşi se vor aduna pe celălalt ţărm,
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi.
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus, (Acum, dacă nu sunteţi sigur, faceţi-o bine, acum.) ... apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo.
Să lucrăm pentru Stăpânul din... (Aceasta este pentru voi, sfinţilor.) ... soare,
Să vorbim...

E-56 Acum, voi care sunteţi creştini, vreţi să faceţi un jurământ lui Dumnezeu, să lucraţi mai mult; coborâţi, ridicaţi mâna către El.
Şi se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo. (Domnul să vă binecuvânteze.)
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo.

E-57 Dragă Dumnezeu, Tu ai văzut fiecare inimă de aici, şi Tu cunoşti motivele şi obiectivele. Şi mă rog pentru milă. Doamne, îngăduie ca mila să se arate acestor oameni. Ei au venit în această dimineaţă pentru această oră de închinare. Au venit în-în acest loc ca să audă Cuvântul Tău.

E-58 Şi, aşa cum am vorbit, că, atunci când ai trăit, nu a existat niciodată o viaţă ca a Ta. Murind, Tu ai fost singurul care a putut muri în acest fel. Când ai fost îngropat, ai dus păcatele noastre departe; având păcatele oamenilor asupra Ta, le-ai dus în Marea Uitării. Dar, înviind, Tu ai justificat fără plată pentru totdeauna. Şi noi stăm, astăzi, aşteptând Venirea Ta.

E-59 Doamne, binecuvântează-i. Ajută-ne. Ne dăm seama că nu mai avem mult timp, căci este chiar la uşă. Şi orice... Şi peste o oră, conform oamenilor de ştiinţă, naţiunile ar putea să nu mai fie. Şi ne rugăm, Doamne, în timp ce stăm, în această dimineaţă de Paşte, în pragul Venirii Sale, nădejdea Bisericii. Multe mii de oameni zac acolo, în ţărâna pământului, aşteptând acel ceas, sufletele lor sub altar, strigând, "Cât mai e, Doamne? Cât mai e?" Mă rog, Doamne, ca Tu să ne vorbeşti. Şi să ne amintim că orice am face noi vreodată aici pe pământ, este atât de puţin. Şi singurul lucru pe care îl putem face acum, este să aşteptăm Venirea Ta şi să le spunem tuturor. Mesajul este urgent. Să-l ducem la oameni, repede, că Tu ai putea veni în orice moment. Înainte ca aceste bombe despre care se vorbeşte, şi aceste rachete, care pot fi ploi cu mii de ele aşternute peste pământ într-un minut; înainte ca asta să se întâmple, Tu ai făgăduit să vii, Doamne, să-I iei pe ai Tăi. Aşa va fi, Doamne. Aşadar, aproape în orice clipă, poate avea loc o înviere, un Paşte pentru Biserică; o înviere din această viaţă păcătoasă, la Viaţa Eternă, prin Cristos. Ascultă rugăciunile noastre.

E-60 Şi astăzi, în timp ce continuăm cu alte servicii, cu învăţătura de la şcoala duminicală, O Doamne, vorbeşte din nou, şi fie ca multe inimi să fie avertizate în mod neobişnuit. Şi fie ca ei să vină cu zecile, în acest bazin în această dimineaţă, în această dimineaţă de Paşti, să fie îngropaţi cu Domnul Isus, acceptând Jertfa Sa. Nu contează din ce biserică fac parte, sau cu ce sectă religioasă au părtăşie, asta nu înseamnă nimic. Dar au acceptat ei această Jertfă? Mărturisesc ei că nu sunt buni de nimic, că Isus a fost Singurul bun? Şi El a murit pentru noi, în locul nostru. Şi El a luat păcatele noastre şi le-a îngropat, iar noi stăm numai în El. Bisericile noastre nu pot îngropa păcatele noastre, propria noastră viaţă nu poate îngropa păcatele noastre, dar Cristos a îngropat păcatele noastre în Marea Uitării. Doamne, admite acum ca aceste lucruri să fie de glorie în ochii Tăi.

E-61 Apoi, în seara aceasta, Doamne, să vii în puterea învierii Tale, şi să zguduieşti acest locuşor aşa cum nu a mai fost zguduit niciodată. Fie ca semne şi minuni să apară. Repetă, aşa cum a fost acum câteva duminici, Doamne, când bolnavii şi suferinzii au fost vindecaţi în mod aşa de minunat. Ne rugăm ca aceasta să fie din nou în seara aceasta, spre slava Ta, Doamne.

E-62 Iartă-ne acum de greşelile noastre, Doamne, şi fie ca acesta, să fie un Paşte adevărat pentru unii dintre noi, un Paşte adevărat pentru noi toţi. Iar unii dintre cei care nu au ştiut niciodată ce era binecuvântarea Paştelui, fie ca astăzi să învie Cristos în inima lor, cu o nădejde nouă, cu o Viaţă nouă. Îndrumă-i spre Calvar. Căci o cerem, în Numele lui Isus. Amin.

E-63 [Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... să avem acest timp de părtăşie. Câţi dintre voi Îl iubiţi pe Domnul? Doar ridicaţi mâna. Oh, vai, este minunat!

E-64 Am auzit că aveţi copilul pentru consacrare frate McDowell. Vă veţi întoarce pentru serviciul de şcoala de duminică, puteţi? Bine, va fi bine. Atunci vom dedica bebeluşii şi aşa mai departe, în acel moment, dacă nu vă deranjează, este în regulă.

E-65 Şi astfel, acum, vom elibera audienţa pentru câteva momente, ca să vă puteţi duce la locurile voastre şi să luaţi micul dejun, apoi să vă întoarceţi din nou.Ne bucurăm că aţi fost aici.

E-66 Şi acum, haideţi să ne ridicăm. Şi aceeaşi cântare care am cântat-o acum câteva momente, "Pe acel luminos şi fără nori..." Câţi au această nădejde în ei? Să vă vedem mâinile ridicate. Ridicaţi-vă în picioare.
... acel luminos şi fără nori (Să cântăm acum.)
... când cei morţi în Cristos vor învia,
Şi slava învierii Sale să o împărtăşească;
Când cei mântuiţi de pe pământ se vor aduna pe partea cealaltă,
Şi se va face apelul, eu voi fi acolo.
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo.

E-67 Acum, în timp ce cântăm următorul verset: "Să lucrăm pentru Stăpânul, din zori până la apusul soarelui, să vorbim," (nu despre lucrurile lumii) "ci, să vorbim despre toate minunile, dragostea şi grija Lui."
În timp ce facem asta, daţi mâna cu cineva din spatele vostru, din faţa voastră, de lângă voi. Să facem cu toţii asta acum. Spuneţi, "Bună dimineaţa, prietene creştin, mă bucur să fiu în biserică alături de tine." În regulă.
Să lucrăm pentru Stăpânul din...
... de toată dragostea şi grija Lui minunată;
Apoi, când toată viaţa se va sfârşi şi lucrarea noastră pe pământ va fi terminată,
Şi se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo.
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul...
... acolo,
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo.
De ce? Cum vom fi acolo? Pentru că: "Trăind, El m-a iubit.
Murind, El m-a mântuit. Îngropat, El mi-a dus păcatele departe. Înviind, El m-a justificat fără plată pentru totdeauna. Într-o zi El va veni, o, zi slăvită."
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo. (Avem o chitanţă.)
... apelul... acolo,
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus,
Când se va face apelul acolo sus, eu voi fi acolo.
Să ne aplecăm capetele.

E-68 Doamne, într-o dimineaţă luminoasă şi fără nori, când vom vedea curcubeul mare venind pe cer (semnul lui Dumnezeu al legământului, legământul veşnic: El şi-a ţinut făgăduinţa.), atunci vom privi, venind, şi pietrele de mormânt vor cădea înapoi, şi cei care dorm în ţărâna pământului se vor ridica pentru a împărtăşi slava primului Paşte cu Cel care a făcut-o posibilă, Domnul nostru. Îţi mulţumim pentru asta, Doamne. Mă bucur atât de mult, Doamne, că acea nădejde zace în pieptul meu. Pentru că văd umerii mei aplecaţi, Doamne, şi-şi vârsta începe să se strecoare; sunt în vârful dealului, şi privesc dincolo acum. Doamne, mă bucur atât de mult că această nădejde arde în mine. Într-o zi Tu vei veni. Mă bucur atât de mult că sunt mulţi aici, astăzi, care simt la fel.

E-69 Mă rog, Doamne, să ne dai o zi măreaţă, astăzi, iertându¬ne toate greşelile noastre, când ne mărturisim greşelile şi mărturisim că suntem nevrednici. Dar moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos, dovedite nouă prin Duhul Său care a înviat în inimile noastre, făcându-ne părtaşi ai învierii Sale, şi avem acum în inimile noastre arvuna învierii noastre. Pentru că faţă de păcat, am murit, şi am intrat într-o Viaţă nouă, şi am înviat din lucrurile vechi ale lumii la o Viaţă nouă. Este arvuna, avansul, O Doamne, este-este arvuna învierii noastre.

E-70 Suntem atât de fericiţi să o simţim şi să ne bucurăm de ea unul de altul. Aceste lucruri, le ţinem ca pe nişte mari comori ale inimilor noastre, ceva ce niciun ban nu ar putea cumpăra, pe care lumea nu le-ar putea şterge, pentru că Dumnezeu ni le-a dat fără plată, aşa cum fără plată a murit Cristos pentru ele.

E-71 Acum, ne rugăm ca Tu să fii cu noi în această dimineaţă. Ajută-ne, acum, şi să ne odihnim câteva clipe, şi să ne întoarcem înapoi. Dă-ne un serviciu măreţ în continuare. Căci cerem lucrul acesta, în Numele Lui, Care ne-a învăţat să ne rugăm împreună [Fratele Branham şi adunarea se roagă împreună – Ed.]: Tatăl nostru Care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne du în ispită, ci izbăveşte-ne de rău: Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava, pentru veci. Amin.

E-72 Domnul să vă binecuvânteze, acum, până când ne vom revedea, în aproximativ o... la nouă şi jumătate. Daţi mâinile unii cu ceilalţi; şi ne vedem la nouă şi jumătate.