E-1 Sigur este bine să fiu înapoi şi să-l aud pe fratele, păstor, dând mărturia despre harul lui Dumnezeu, cu fetiţa lui. Asta-i chiar ca Domnul Isus, să facă astfel de lucruri. Este cu siguranţă.

E-2 Acum, suntem foarte fericiţi, în seara aceasta, să avem cu noi, unul din musafirii noştri aici la, aşa cum îl numim noi, serviciul de rugăciune din noaptea de Anul Nou, un bun prieten de-al meu, Fratele Ernie Fandler, unul din convertiţii la Domnul Isus Cristos, un trofeu al harului. Casa lui de origine în Elveţia, este de unde a venit el. Şi eu cred, şi un frate cu el acolo, care ei locuiesc în Shawano acum, un German de origine, un Frate Waters. Suntem fericiţi să-i avem cu noi în această seară.

E-3 Apoi noi avem, de asemenea, cu noi în seara aceasta, un-un frate preţios de credinţă, Africa de Sud, Fratele David duPlessis. Suntem fericiţi să-l avem şi pe el, cu noi. Şi noi suntem, eu şi cu David, suntem-suntem în anticipare, ne rugăm, în Domnul, să ne dea ceva lucrare mare împreună, acest an care vine, în Africa şi diferite părţi ale lumii. Fratele David este aici acum să o discutăm, şi să ne rugăm privitor cu aceasta, de acum şi până Luni, să decidem doar când şi unde, în la-la Africa, şi să mergem în diferite părţi ale lumii. După cum, Fratele David a avut o slujbă foarte remarcabilă cu Convenţia Penticostală Mondială, şi de asemenea este bine cunoscut cu mulţi lideri mari religioşi prin lumea întreagă. Şi a fost foarte influent în a convinge şi a cauza, atât de departe cât ne aflăm noi acum, să ajute să aducă împreună Trupul lui Isus Cristos, din toate denominaţiunile de credinţă. Indiferent de ce (ei) ce biserică au, sau ce (ei) cu ce etichetă sunt etichetaţi. Este aceea, Biserica, pentru Care a murit Cristos.

E-4 Şi eu de multe ori m-am gândit la asta. Obişnuiam să ajut la strângerea vitelor, de multe ori, afară în Vest. Ne duceam sus, Frate David, şi şedeam acolo afară unde mânau vitele prin gardul de deviere, sus în munţi, pentru a le hrăni pe... să le lase să pască pe păşuni, ale... ale pădurii. În timp ce, pajiştile creşteau în vale, pajişti sălbatice. Apoi ei coseau pajiştile, şi hrăneau vitele prin timpul-prin timpul de iarnă, când erau prea multe viscole, sus în munţi.

E-5 Şi obişnuiam să stau în şa acolo şi să privesc la fermier aducând pe acolo acele vite; şi fiecare fermă, în vale, care putea strânge o tonă de fân. Dacă puteau strânge cinzeci de tone de fân, aceea însemna că puteau pune cinzeci de vite. Dacă puteau strânge o mie de tone de fân, puteau lăsa să treacă o mie de capete de vite. Fiecare om, purta un însemn pe vacile lui. Ei se uitau la însemne, desigur, fermele diferite, astfel ca ei să nu le amestece. Şi apoi când...

E-6 Pădurarul, nu era atât de interesat de ce tip de însemne trecea, pentru că acolo erau tot felul de însemne. Dar acolo era un singur lucru care el trebuia într-adevăr să-l verifice, acela era eticheta de sânge. Trebuiau să fie Hereford înregistrate, sau nu puteau să treacă prin poartă. Le întorceau înapoi. Vedeţi?

E-7 Şi cred că acela-i felul cum va fi la Judecată. Nu va fi după ce fel de însemn purtăm, ci dacă eticheta de Sânge este acolo. Acela¬i lucrul care va-care va conta, eticheta de Sânge.
Şi sunt foarte fericit să îl avem pe Fratele David cu noi.

E-8 Şi văd că Fratele Estle Beeler era aici doar cu un moment în urmă. L-am văzut ridicându-se acolo în spate, de pe undeva. Şi alţi slujitori de la care vrem să auzim, în seara aceasta. Şi, apoi, şi presupun că Fratele Ruddell şi ei vor intra, pentru că ei vor rămâne până la miezul nopţii.

E-9 Oricum, Fratele David nu poate sta până la miezul nopţii. Este un om foarte solicitat, peste tot. Şi de îndată ce Fratele Rodgers a auzit că el era aici, păi, el va trimite şi îl va avea acolo la ora zece. Astfel asta înseamnă că va pleca de aici, destul de curând, ca să ajungă departe acolo în Louisville sud.

E-10 Şi m-am gândit că ar fi frumos, dacă va fi în regulă cu Fratele David, dacă-dacă l-am avea să vină sus şi să vorbească ce are pe inimă, să predice pentru noi, să facă orice îi pune Domnul. La toţi ne-ar place să îl auzim pe Fratele David duPlessis, din Africa de Sud.

E-11 Daţi-mi voie să spun asta. Că, atunci când am fost în, acolo în Africa, în campania mea mare care Domnul ne-a dat-o acolo, fratele lui a fost traducătorul meu, Fratele Justus. Cred că numele lui este Fratele Justus. Şi într-adevăr o familie de oameni buni, sunt aceşti fraţi duPlessis. Cred că acolo sunt... presupun că ei toţi sunt slujitori, din câte ştiu eu, şi poate şi tatăl, de asemenea, care a fost un slujitor. Şi ei sunt dintr-o familie de oameni buni. Şi Fratele David duce un nume important printre toate bisericile şi denominaţiunile în jurul lumii.

E-12 Şi Frate David, mi-ar place ca tu să vi sus acum şi să vorbeşti pentru noi, sau orice ţi-a pus Dumnezeu pe inimă să spui. Vino drept sus. Şi sunt foarte fericit să prezint bisericii mele, în seara aceasta. Acesta este Fratele Orman Neville, păstorul nostru. Şi bisericii, acesta este unul dintre prietenii mei preţioşi, şi¬şi camarazi războinici în slujba lui Dumnezeu, Fratele David duPlessis din Africa de Sud. Dumnezeu să te binecuvânteze, Frate David.

E-13 [Fratele David duPlessis vorbeşte. Porţiune goală pe bandă – Ed.] ... a vorbi. Amin. Noi toţi am făcut. Frate David, grăbeşte-te să te întorci înapoi şi să fi cu noi din nou. Asta este foarte bine. Cu siguranţă suntem fericiţi.

E-14 Fratele David a spus unele lucruri acolo, eu doar doresc să fi avut pixul meu, aş fi putut să le notez. Dar îmi voi aminti întotdeauna "nepoţi; nepoţii."

E-15 Bine, cu siguranţă apreciem vizita fratelui nostru. Şi el este... a fost... conectat cu Conferinţa Mondială a credincioşilor Penticostali, şi un om important în linia lucrării lui prin întreaga lume. Şi suntem fericiţi, în această seară, să îl avem pe Fratele David să vină să ne vorbească în această seară de Anul Nou. Şi puteţi vedea ce gândesc oamenii importanţi despre Domnul nostru, ce gândesc despre marele Lui slujitor.

E-16 Acum cred că, mâine, fiind Anul Nou, mai sunt câteva ore acum. Şi eu trebuie să plec devreme dimineaţa, astfel m-am gândit că voi vorbi doar puţin, dacă este în regulă cu Fratele Neville. [Fratele Neville spune, "Da. Amin." – Ed.] Fratele Beeler, şi ceilalţi slujitori de aici. Nu voi lua mult din timp. Şi mă gândesc, dacă am spune „Amin," şi plecăm acasă, ar fi un mesaj minunat. Şi am putea fi recunoscători Domnului pentru ce avem aici, în seara aceasta.

E-17 Şi acum, dar aceasta fiind seara de Anul Nou, noi doar ne întreţinem unii pe alţii, prin Împărăţia lui Dumnezeu, predicând, până ce vine Noul An. Şi eu am... m-am sculat de dimineaţă, foarte devreme, cu mult înainte de ziuă. Şi eu nu sunt aşa de tânăr ca David. Poate eu... Poate eu nu mă simt la fel de tânăr ca el. El este un... Desigur, David este cu puţin-puţin mai bătrân ca mine. Cred că este cu şapte sau opt ani mai bătrân, poate zece. Dar el cu siguranţă este o minge de foc pentru Dumnezeu, călătorind cinzeci de mii de mile anul acesta, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Pe drumul lui acum acolo să predice la Fratele Rodgers, şi mâine să fie cu ceva, altundeva, şi altundeva, şi altundeva, şi din nou înapoi aici Luni. Şi eu trebuie să mă întâlnesc cu el să facem planificări pentru un turneu mondial care urmează acum.

E-18 Şi noi trebuie să fim în Africa, am înţeles în această după-masă, în Martie, acest-acest Martie care vine. Trebuie să îl întâlnesc pe Clayton Sondmore, de la Oamenii de Afaceri Creştini ai Evangheliei Depline, săptămâna asta, sau săptămâna asta care vine, în prima parte a acesteia, şi să facem planificările pentru Jamaica, Haiti. Mă duc săptămâna viitoare în Kentucky, sau jos în Georgia, avem acele adunări acolo. Vin drept înapoi şi cobor prin Kentucky, o seară aici, şi o seară acolo, cuprinzând aceste biserici. Şi vin chiar direct înapoi acasă de acolo, şi plec la-la-la Atlantic City, ca să încep din 27, până în 30, şi plec de acolo dimineaţa în 1, şi începe în-în Kingston, Jamaica, la pis-... pista de curse, în acea seară, pentru o adunare de zece zile acolo. Şi de acolo înainte, înăuntru atunci la Haiti, şi oriunde. Nu ştim unde să mergem de acolo, doar cum ne va călăuzi Domnul.

E-19 Acum, toate acestea sunt în pregătire. Vedeţi? Eu nu am spus da. David este aici, Clayt este pe drum. Gordon, Fratele Gordon Lindsay vine, pentru America de Sud. Şi-şi restul, Oamenii De Afaceri Creştini pentru America care vorbeşte Latina. Şi a Fratelui David este pentru Elveţia, Germania, şi înainte în jos. Dar noi nu ştim încă. Continuaţi să vă rugaţi. Eu nu vreau să merg niciunde până când Dumnezeu nu îmi zice du-te, şi după câte ştiu mai bine. Deci, dacă mă simt călăuzit să merg, atunci când cobor din avion, eu... Şi nu contează care este opoziţia, eu pot spune, "Eu vin în Numele Domnului Isus."

E-20 Am fost recunoscător pentru David, prietenia pe care am avut-o împreună, pentru că omul este un om foarte important, dar el-el-el cu certitudine crede în această slujbă a Domnului. El cu certitudine crede. Şi-şi numele noastre au fost asociate împreună prin întreaga lume acum, eu şi cu Fratele David.

E-21 Şi sunt atât de bucuros să am asociere cu un om ca acela. Dar, prieteni, eu apreciez asta. Dar cel mai mare lucru la care mă pot gândi cu care să fiu asociat este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, acel Unul măreţ.

E-22 Acum, Fratele Neville şi câţiva dintre ei vor vorbi în câteva momente, dar eu vreau să citesc doar ceva mic din Scriptură acum.

E-23 Şi este bine, mă gândesc, în seara de Anul Nou, să vedem diferiţi predicatori, şi modul cum abordează ei un text, şi ce spun ei, şi aşa mai departe. Şi fiecare om are felul lui de a predica. Ştiţi, Dumnezeu nu ne-a făcut pe toţi la fel. El ne-a făcut diferiţi. El ne-a făcut diferenţă în statura noastră. El a făcut lumea diferită, şi munţi mari, munţii mici, câmpii, deşerturi, flori mari albe, flori albastre, şi toate felurile diferite. El doar ne face diferiţi. Asta e tot. El face roşcat, şi bruneţi, şateni, cărunţi; gras, slab, înalt, oh, şi câte şi mai câte. Vedeţi? El doar-El doar ne face diferiţi. Dumnezeu este un Dumnezeu al varietăţii. Şi mie într¬un fel îmi place asta. Vouă nu? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] Dar chiar acelaşi lucru tot timpul?Vai! Vai! Imi place asta.

E-24 Deci să deschidem acum în Scripturile noastre, acolo în Cartea Sfântului Matei, Evanghelia Sfântului Matei, începând cu... Şi al 4-lea verset, vreau să citesc pentru un... să citesc un text pentru noi, cu ajutorul Domnului. Sfântul Matei, capitolul 4.
Eu cred, înainte să citim, haideţi să ne rugăm.

E-25 Îndurătorule Tată Cresc, este din nou că noi ne apropiem cu inimi recunoscătoare de acest an nou. Şi ne apropiem de Tine şi Îţi aducem toate grijile noastre din trecut, şi cerem ca Tu să le pui în marea uitării, şi să nu îţi mai aminteşti de păcatele noastre împotriva noastră. Şi să putem nu doar să ne verificăm cu fiinţa noastră spirituală, dar în a noastră... fie ca noi să ne verificăm părtăşia noastră cu Tine. Şi iartă-ne de toate păcatele noastre. Şi cerem ca Duhul Tău să lucreze cu noi în această seară. Şi dacă există vreun lucru necurat cu noi, Doamne, să-l duci pe cât de departe este est-ul de vest. Aruncă-l în marea uitării, ca să nu îţi mai aminteşti de aceasta împotriva noastră, ca noi să putem intra în acest an nou, curaţi, spălaţi de Sângele Mielului, şi să fim pregătiţi.

E-26 Fă ca acest 1960 să fie cel mai măreţ an în care Te-am slujit vreodată. Dă-ne extrem, abundent. Toate aceste adunări care sunt în desfăşurare, Doamne, la care ne gândim cu Fratele duPlessis, şi în jurul lumii, în Asia, şi acolo în Europa, şi peste tot-peste tot în jur. Doamne, fă să fie voia Ta şi Puterea Ta care să conducă la aceste lucruri. Şi dacă noi în orice moment am păşi jos de pe calea Ta Divină rânduită, fie ca Duhul Sfânt să pună un obstacol în cale şi să ne oprească, Doamne, şi să ne întoarcă la locul corect. Acordă aceasta.

E-27 Binecuvântează această bisericuţă, Doamne. Cam, foarte aproape de treizeci de ani, cred, a fost aici acum, ca un memorial al harului lui Dumnezeu, la un popor smerit. Ne rugăm, Tată, ca Tu să-l binecuvântezi pe Fratele Neville, păstorul. Binecuvântează toată biserica. Binecuvântează-i pe administratori, diaconii, conducătorul de cântări, pianistul, şi toţi laicii, pe fiecare, învăţătorii şcolii Duminicale, şi câţi mai sunt. Doamne, fă ca noi să fim în stare să creştem anul acesta în harul lui Dumnezeu. Şi fie ca membrii noştri să crească în număr mai mare, şi-şi mai mult din harul Tău, ca, decât a fost în anii care au trecut. Acordă aceasta, Tată.

E-28 Acum ajută-ne aşa cum ne apropiem de acest text care ne pregătim să îl citim, Cuvântul Tău. Şi numai Tu, Doamne, poţi tălmăci şi ne rugăm fa Tu să ne acorzi aceasta, de dragul Impărăţiei lui Dumnezeu. În Numele lui Isus Cristos. Amin.

E-29 Am anunţat chiar acum ce am ales ca text pentru următoarele câteva momente. Se află aici în Scriptură, şi îl voi citi. Se numeşte, vreau să îl numesc astfel, "de la acel timp."

E-30 Nu m-am gândit, am spus seara trecută, nu am presupus că voi reuşi să vin, pentru că gâtul meu se inflamase. Şi soţia îmi spunea ieri, sau cu o zi înainte, a spus, "Atunci presupun că nu vei merge la biserică."

E-31 Şi eu am spus, "Scumpo, eu nu cred. Mă doare gâtul aşa de tare şi este inflamat."

E-32 Şi apoi, nu a trecut acea seară, când m-am aşezat şi am luat Scriptura, şi am dat de Aceasta.

E-33 Fratele Sothmann a venit pe acolo. A spus, "Vei merge la biserică mâine seară?"
Am spus, "Da. Voi fi acolo."
Şi Meda s-a uitat către mine, şi a spus, "Eu nu te înţeleg."
Am spus, "nu mă aştept ca tu să înţelegi, vezi" am spus, "sau nimeni altcineva."

E-35 Nimeni care este condus de Duhul lui Dumnezeu nu poate să fie vreodată înţeles.

E-36 Domnul nostru, ei nu L-au putut înţelege. El părea ca şi cum El vorbea într-un fel, un minut; şi în alt fel, în alt minut. Şi pe altundeva El vorbea despre altceva. Uneori era Isus care vorbea, şi alte ori era Dumnezeu care vorbea. Vedeţi? Până şi ucenicii au spus acolo, la sfârşit, au spus, "Iată, că acum Tu vorbeşti desluşit. Acum înţelegem." Vedeţi?

E-37 Şi Isus a spus, "Şi voi în-... Şi acum credeţi?" Vedeţi, după aceea.

E-38 Tu doar nu o poţi face, pentru că eşti condus de Duhul. Şi începi să faci ceva, afli că, tu vezi, tu eşti... Dumnezeu vrea să te folosească pe undeva. Trebuie să te opreşti aici şi să mergi aici, doar condus de Duhul. Ei sunt ciudaţi, oameni deosebiţi care au o viaţă care tu vrei să i-o dedici lui Dumnezeu.

E-39 Şi apoi eu întotdeauna spun asta, "Voi face asta dacă voieşte Domnul." Vedeţi? Dacă fac o promisiune cuiva, "Voi face asta dacă voieşte Domnul." Vedeţi? Şi de aceea, atunci, dacă nu este voia Domnului, eu voi fi... voi vorbi despre acest Mesaj dacă Domnul voieşte. El îmi putea da o chemare, chiar în acest Mesaj, să mă duc la California. Eu aş da tot la o parte şi aş pleca la California, cât de tare aş putea merge.

E-40 Şi eu vreau să trăiesc aşa. Nu vrea să mă lege nimic. Nu vreau nimic din ceva mare sau altceva, unde valorează milioane de dolari, şi trebuie să aduni atât de mulţi bani, în fiecare zi, ca să mă lege. Vreau să fiu, unde, când Dumnezeu spune, "Eu vreau ca tu să mergi aici la aceşti oameni. Acolo sunt numai cinci. Dar du-te acolo jos, şi stai acolo până îţi spun Eu să pleci." Eu vreau să merg acolo. Nu am nici o obligaţie, doar... şi dacă El vrea ca eu să merg în străinătate.

E-41 Acum aici este, doar ce am menţionat, plecarea în Germania, sau în-în Africa. Şi ceva femeie milionară, chiar la timpul când Duhul a pus asupra mea să merg în Africa, ea a spus, "Eu voi sponsoriza călătoria şi voi plăti fiecare părticică." Vedeţi? Asta-i tot. De ce să-mi fac griji în privinţa banilor şi lucruri, când Tatăl meu deţine totul? Vedeţi? El poate doar să-i vorbească acestui om bogat, sau acelui om bogat, sau acestor oameni, sau acelor oameni, şi nu este nici o nevoie ca eu să îmi fac griji. Vedeţi? Dumnezeu doar se îngrijeşte de toate acestea.

E-42 Frate Roy, acela este felul de a trăi. Doar să îl lăsăm pe El să se îngrijească. Este aşa de bine.

E-43 Acum să ne întoarcem în Scripturile noastre, la capitolul al 4-lea. Şi să începem să-să citim, cam pe la versetul al 12-lea din capitolul 4 din Evanghelie după Sfântul Matei.
Acum când Isus a fost... Şi acum când Isus a auzit că Ioan fusese aruncat în temniţă, a plecat spre Galileea;
... părăsind Nazaretul, a venit şi a locuit în Capernaum, care se află lângă mare, în hotarele lui Zabulon la Neftali:
Ca să se poată împlini ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice,
Ţara lui Zabulon, şi ţara lui Neftali, înspre calea spre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor;
Norodul care zăcea în întuneric a văzut mare lumină; şi pentru cei ce zăceau în regiunile din umbra morţii a răsărit lumina.
De la acel timp Isus a început să propovăduiască, şi să zică, Pocăiţi-vă: căci împărăţia cerului este aproape.

E-44 Vreau să vorbesc asupra subiectului: Şi De La Acel Timp. Ştiţi, ca fiinţă umană, toţi ne gândim la lucruri dintr-un anumit timp. Cutare-şi-cutare lucru a avut loc, şi de la acel timp. Şi acum, de multe ori, vă întâlniţi cu un om bătrân sau o femeie bătrână, şi lor le place să facă referire în trecut la un timp când a avut loc ceva, care ei pot să îl remarce în mod distinctiv şi să spună, "A fost la acel timp."

E-45 Acum, presupun că practic suntem toţi aici, în seara aceasta, am putea apela la memorie, amintirea a anumitor lucruri care au avut loc la un anumit timp. De la acel timp, ceva s-a schimbat. Cutare-şi-cutare lucru, s-a întâmplat la acel timp. Şi de la acel timp încolo, a fost diferit. Şi este un lucru bun că putem. Şi unele din acele amintiri, despre lucruri la care ne gândim, sunt lucruri vrednice care s-au schimbat. Şi sunt unele lucruri care nu sunt prea vrednice să ne gândim.

E-46 De exemplu, dacă femeia de faimă rea, care a spus, "A fost un timp în care eram o fată bună, vrednică, morală. Şi într-o anumită seară, sau un anumit loc, un lucru anume s-a întâmplat." Şi de la acel timp, ea a fost pe calea greşită. Viaţa ei a fost întinată de păcat, şi întunecime şi întuneric, şi doar judecata o aşteaptă pe ea. Dar ea îşi poate aminti, din acel anumit timp, s-a întâmplat când ea a luat-o pe calea greşită.

E-47 Beţivul, în seara aceasta, pe străzi, care încearcă să îşi alunge durerile lui bând. Voi aţi putea să-l luaţi. Ca atunci când mă aflam într-o mahala aici, cu ceva timp în urmă, în New York, marele centru pentru beţivi. Mă plimbam cu un anumit slujitor. Şi acolo zăcea un om, oh, chiar plin de bărbaţi, inofensivi, neputincioşi, zăcând acolo cu partea din faţă a hainelor lor complet udă, şi-şi bărbile lor peste toată faţa lor, şi doar într-o stare teribilă. Şi erau total inofensivi.

E-48 Şi acest slujitor a spus, "I-al pe acela, şi doar întreabă-l."

E-49 Şi m-am dus la acest om care stătea cu un picior pe bara de protecţie a unei maşini, şi capul lui aşezat jos pe stradă, şi unde el nu a fost în stare să-să-să meargă din când în când, la toalete. Oh, el chiar era într-o stare teribilă. Şi l-am apucat, şi am spus, "Poţi să vorbeşti?" Şi nu îmi răspundea nimic.

E-50 Astfel slujitorul s-a aplecat. Ştia mai mult despre cum să trateze cu el. Şi l-a întrebat, "Cine eşti?"

E-51 Şi în cele din urmă l-a trezit suficient, cât să spună, "Dacă îmi vei cumpăra o băutură!" Şi am ajuns să aflăm, că el a putut să indice cu degetul spre banca unde obişnuia să fie preşedinte.

E-52 "Bine," a spus el, "noi suntem predicatori. Îmi poţi spune ce s-a întâmplat?"
"Dacă îmi promiţi o băutură!"

E-53 Ei bine, noi nu puteam să facem asta. Am spus, "Nu aş putea să-ţi adaug durere la durerile tale. Eu vreau să te ajut."

E-54 Toată povestea lui. El a venit acasă, într-o seară, şi acolo se afla o, ce a numit el, o scrisoare "Dragă John" pe masă. Atunci, soţia lui l-a părăsit. Şi a avut... El a iubit-o. Şi ea i-a luat copiii. Şi a fost divorţat, şi ea a fugit cu un alt bărbat. Şi a spus, "Nu am ştiut ce să fac, să-mi zbor creierii, sau ce să fac. Aşa că am-am mers jos la cârciumă." Şi de la acel timp, iată unde era el. Asta este peste tot în lume.

E-55 Mincinosul. Aţi putea lua unul, cum i-am spus unui om, într¬o zi, despre care credeam că spunea glume. Şi am ajuns să aflu, că, a spus atât de multe minciuni încât el chiar le credea, el însuşi. Şi am spus, "Ce te face să faci asta?" Şi m-am aşezat ca să stau de vorbă cu el. Am spus, "Vreau să te întreb. Acele poveşti sunt prea ieşite din comun ca oamenii să le creadă."

E-56 A spus, "Prima de care îmi pot aminti să fi spus," a spus, "am fost un băieţel crescut într-o casă bună." Şi a spus, "Am ieşit şi fumam ţigări din mătase de porumb, doar ca să mă dau deştept. Şi am mâncat nişte cafea, ca să alung mirosul." Şi a spus, "Am făcut asta după vechiul horn, din spatele casei." Şi a spus, "Nu o să uit niciodată, când m-a prins mama, şi mi-a spus, 'Fiule, lasă¬mă să-ţi miros respiraţia.' Şi i-am suflat respiraţia în faţă, şi ea a spus, 'Ai mâncat cafea ca să alungi ceva din respiraţia ta. Ce ai făcut? Ai fumat ţigări?'"

E-57 Şi a spus, "Ceva mi-a spus să-i spun adevărul." A spus, "Dar am spus, ,Nu, mama. Mă jur. Nu am fumat ţigări."' A spus, "Şi de la acel timp, a început asta."

E-58 Noi toţi putem găsi ceva care-care a început la un anumit timp. Şi de atunci încolo, lucrurile s-au schimbat. Şi sunt alte lucruri vrednice la care ne-am putea gândi. Oameni cu intenţii bune au încercat să înceapă lucruri din nou, să facă lucruri la anumit timp.

E-59 De exemplu, când a fost descoperită electricitatea de prima dată de Benjamin Franklin, şi au reuşit să o stăpânească. Ei au început să zică, "De la acest timp înainte, nu vor mai fi niciodată războaie. Din cauză, că, această electricitate ar putea fi pusă în garduri, cu un voltaj atât de ridicat, încât nici un om nu ar putea să-l treacă." Ei au fost bine intenţionaţi.

E-60 Şi chiar după Primul Război Mondial, când-când Kaiser Wilhelm a semnat tratatul de pace. Ni s-a spus aici în America. Eram un băiat cam în vârstă de nouă ani. Dar îmi pot aminti de toţi oamenii care ziceau, "Nu vom mai avea niciodată un alt război. De la acest timp înainte, este rezolvat, pentru totdeauna." Dar am avut un alt război.

E-61 Şi când marele O.N.U. Sau, aş spune, înainte de asta, au format ce a fost numit Liga Naţiunii. Şi au spus, "Acum nu vom mai avea războaie, pentru că avem o Ligă a Naţiunilor care va patrula lumea. Şi dacă va fi vreo rebeliune pe undeva, aceşti bărbaţi din fiecare naţiune vor merge acolo şi vor păzi ordinea lumii." Dar asta a fost un eşec. Au mers drept înainte să aibă războaie. Şi O.N.U. va deveni acelaşi lucru.

E-62 Ni se spune acum printr-o prezicere că mâine noapte sau Duminică noaptea... Acelaşi om care a prezis Pearl Harbor, până la momentul exact că avioanele îl vor bombarda, a spus, că, "Duminică noaptea la ora doisprezece, că şaptezeci şi cinci la sută din poporul American vor fi făcuţi cenuşă, că Rusia va bombarda Statele Unite, această Duminică noaptea care vine la ora doisprezece." Acelaşi om care a prezis Pearl Harbor. Ei nu publică asta, pentru că oamenii intră în panică. Eu nu o cred. Vedeţi? Nu. Pentru că, nu poate rezista război atomic. Una din ale lor va trece prin bariera sonoră, în această direcţie, noi le vom lansa în acea direcţie, şi lumea s-ar face praf. Ceva trebuie să se întâmple, încă, înainte să vină Isus. Aşa este.

E-63 De exemplu, tânărul cuplu căsătorit. A fost un anumit timp când ei s-au căsătorit. Şi ei-ei şi-au unit jurămintele. Şi şi-au promis, unul altuia, fidelitatea lor. Şi au spus, că, "Noi ne vom iubi, respecta şi preţui unul pe celălalt, atâta timp cât amândoi trăim." Dar vine un timp când s-a întâmplat ceva.

E-64 Toate lucrurile acestea, este-este un timp când se întâmplă ceva. Şi poate toate jurămintele lor, şi toate ligile naţiunilor, şi aşa mai departe, poate aveau intenţii bune, dar ele toate ajung la un final. Toate se surpă, sub tălpile oamenilor. Cu toate intenţiile bune ce le-am putea avea, dar toate trebuie să vină la un sfârşit.

E-65 Dar există un timp unde omul poate veni la ceva care este Etern. Asta-i când, un om, timpul când omul îl întâlneşte pe Dumnezeu. Atunci este când se întâmplă ceva care este Etern.

E-66 Noi facem greşelile noastre. Şi noi ne facem jurămintele în seara de Anul Nou, ca doar să le încălcăm a doua zi. Întoarcem pagini noi, şi stabilim jurăminte. Şi mergem la preoţi şi... Noi nu, dar Catolicii se duc. Şi fac mărturisiri, şi semnează promisiuni, şi venim la altar şi întoarcem pagini noi, dar totul în zadar. Pentru că, data viitoare când cineva ne taie calea sau ceva, acel temperament vechi va zbura drept înapoi din nou. De fiecare dată când ajungem la necaz sau ceva, se va întâmpla din nou.

E-67 Dar există un loc unde poate veni omul, la un timp, care îl va schimba pentru totdeauna, pentru Eternitate. "Cel ce va veni la Mine, Eu nici decum nu-l voi arunca afară," a spus Isus. Un om poate veni la Dumnezeu, şi întreaga lui destinaţie Eternă este schimbată. Şi un om îl poate întâlni pe Dumnezeu, şi el niciodată nu mai poate să fie acelaşi. Nu îl poţi întâlni pe Dumnezeu şi să rămâi vreodată aceeaşi persoană care ai fost. Dacă te întorci de la El, vei fi o persoană mai rea decât ai fost vreodată. Dacă Îl primeşti, tu ai Viaţă Eternă, şi El te va învia în ziua de pe urmă, prin făgăduinţa Sa.

E-68 A fost un timp când a fost un om numit Abraham, care a venit jos de la Haldei, şi locuia în cetatea Ur. Şi el era doar un om, un om bun. Posibil, poate el ar fi putut să fi avut... Tatăl lui poate se închina la idoli, pentru că ei veneau din Babilon. Şi el era doar un om obişnuit, şi îmbătrânea. El avea şaptezeci şi cinci, şi nevasta lui avea şaizeci şi cinci.

E-69 Şi Abraham, într-o zi, când era poate afară în câmp, la vânătoare sau orice făcea el, culegând mure, sau oricare putea fi lucrul lui, el l-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi de la acel timp, a fost schimbat. Putea chema lucruri care nu existau, ca şi cum erau, pentru că el l-a întâlnit pe Dumnezeu. El a cunoscut minutul şi ora când l-a întâlnit pe Dumnezeu. Asta l-a schimbat. Şi Dumnezeu l-a chemat ca să fie tatăl a multor naţiuni. Şi l-a crezut pe Dumnezeu şi a crezut făgăduinţa Lui, pentru că el l-a întâlnit pe Dumnezeu. Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, ei discutau, încercând să îl dezguste, spunându-i că a crezut ceva care era greşit. Dar Biblia a spus, "El a devenit mai tare tot timpul, dând laudă lui Dumnezeu." Pentru că, a ştiut că Dumnezeu trebuia să îşi ţină făgăduinţa.

E-70 Aceea-i când un om îl întâlneşte pe Dumnezeu. Îi schimbă compoziţia. Îi dă un simţ superior. Cum am vorbit seara trecută, omul natural are doar cinci simţuri. Dar, credinciosul, când îl întâlneşte pe Dumnezeu, el obţine ceva diferit. Este un super simţ care îl ridică deasupra umbrelor. Il face să creadă lucruri care sunt imposibil să vină la împlinire. El încă crede că vor veni la împlinire, pentru că Dumnezeu a spus aşa. Când un om îl întâlneşte pe Dumnezeu, ceva are loc.

E-71 A fost un timp când un om a fost instruit în toată înţelepciunea, toată teologia Cuvântului lui Dumnezeu. El L-a cunoscut la literă. El a fost educat. Avea toate diplomele. Era atât de înţelept că putea să-i înveţe pe savanţii Egipteni şi învăţătorii lor. A cunoscut tot, la literă. Dar un laş cu aceasta, care a fugit, a ieşit în partea din spate a deşertului şi păştea oile pentru un străin. Dar acolo a venit un timp când Dumnezeu l-a întâlnit acolo, în rugul aprins. Şi de la acel timp încolo, Moise a fost schimbat, pentru că l-a întâlnit pe Dumnezeu într-un rug aprins. Şi faţă în faţă cu Dumnezeu, nu a mai putut fi la fel.

E-72 Când un bărbat sau o femeie... nu îmi pasă câte jurăminte faceţi, sau câte pagini noi întoarceţi. Până când nu îl întâlniţi pe Dumnezeu, nu puteţi fi schimbaţi. Dar când o dată îl întâlniţi pe Dumnezeu, atunci voi sunteţi schimbaţi pentru totdeauna.

E-73 Nu l-a schimbat doar pe Moise. A schimbat Israelul. A schimbat Egiptul. A schimbat lumea la acel timp, pentru că un om l-a întâlnit pe Dumnezeu şi L-a luat pe Cuvântul Său.

E-74 Ceea ce avem noi nevoie astăzi este cineva să îl întâlnească pe Dumnezeu, faţă în faţă, şi să-I spună, situaţia. Când oamenii îl întâlnesc pe Dumnezeu, lucrurile se schimbă. Cu certitudine. Acela-i unicul mod în care putem obţine lucruri.

E-75 Şi de la acel timp înainte, Moise laşul, Moise cel care fugea, a fost schimbat. Şi de la timpul acela, el a devenit slujitorul Domnului. Întotdeauna funcţionează în felul acela. Când un om îl întâlneşte pe Dumnezeu, lucrurile se schimbă.

E-76 Era o fetiţă odată, nu peste vârsta de optsprezece ani, sau poate nu atât de mare, care era în drumul ei spre o fântână într¬o dimineaţă, să ia o găleată cu apă, jos în Nazaret. Era o fetiţă drăguţă. Ea a crezut. Avea credinţă. Dar, în acea dimineaţă, ea l-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a spus ceva, şi ea a crezut. Şi asta i-a schimbat tot cursul vieţii pentru femeie, şi o face nemuritoare. Numele ei era Maria, mama Domnului nostru Isus. Micuţa doamnă era doar o fetiţă obişnuită, dar ea l-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi de la acel timp încolo, ceva s-a întâmplat. Cu siguranţă.

E-77 A fost un om cu numele de Petru, un bătrân pescar aspru, probabil chiar aşa aspru pe cât putea fi. Şi el era probabil un foarte mare bătăuş. Pentru că, aici cu ceva timp în urmă, am văzut o piesă de teatru, numită, "Marele Pescar." M-am gândit că a fost o descriere foarte bună a lui Petru, pentru că el era aşa un tip mare aspru. Lui nu-i păsa de nimic. Aproape că nu credea în nimic. Dar, într-o zi, el l-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi de la timpul acela, a fost schimbat. De la acel timp, el a devenit un apostol al Domnului Isus Cristos.

E-78 Aşa cum ne spunea Fratele David duPlessis cu un timp în urmă, despre Saul din Tars, un ucigaş, care a ţinut hainele ucigaşilor, care, şi a fost martor, şi a fost martor la uciderea lui Ştefan martirul. El avea scrisori în buzunarele lui, să meargă jos la-la capii consiliilor bisericilor, şi să-i aresteze pe oamenii care făceau prea mult zgomot, strigând, şi lăudându-l pe Dumnezeu. El era un om important în ochii Fariseilor. El era un Fariseu al Fariseilor. Dar, într-o zi, el era în drum spre Damasc, şi l-a întâlnit pe Dumnezeu. O Lumină a strălucit în jurul lui. Şi de la acel timp încolo, el nu a mai fost Saul din Tars. Ci el era Pavel, cel smerit, cel blând, pentru că el l-a întâlnit pe Dumnezeu, şi Acesta l-a schimbat.

E-79 Era un lepros care stătea la poartă. Toate leacurile medicinei nu îl puteau vindeca. Rănile lui putrezite au devenit atât de mari încât nu mai reuşea să-şi ridice mâinile. Şi picioarele lui, cu greu le putea târî. Cazul lui era fără speranţă. Dar el l-a întâlnit pe Dumnezeu, într-o zi, ieşind pe poartă. Şi el a căzut jos şi s-a închinat, şi a spus, "Dacă Tu vrei, Tu poţi să mă curăţeşti."

E-80 Şi El a spus, "Eu vreau. Fi curăţit." Şi de la acel timp, el nu a mai avut lepră, pentru că el l-a întâlnit pe Dumnezeu.

E-81 Era un om orb şezând pe marginea drumului. Şi el nu putea distinge lumina zilei de întuneric. Nu exista nimic care să îl poată ajuta. Într-o zi, Cineva a venit ieşind din cetatea Ierihon, şi când el l-a întâlnit pe Dumnezeu; şi de la acel timp, a putut să vadă. I-a venit vederea. Vederea luminii i-a pătruns în ochi, şi putea să vadă din nou. Pentru că, de la acel timp, de când l-a întâlnit pe Isus, el a fost un om diferit. El şi-a avut vederea.
Când o persoană îl întâlneşte pe Dumnezeu, ceva se întâmplă categoric.

E-82 Era un tânăr, odată; fără îndoială, un bun cetăţean al ţării, dar veneau crize peste el. Şi el era atât de rău încât nici temniţa nu l-a putut ţine. Şi l-au legat cu lanţuri. Şi el avea o legiune de diavoli, în el, încât a putut rupe lanţurile şi să se elibereze. Şi diavolii l-au dus la un cimitir, în care a rămas. Şi a luat lespezile şi, devenea atât de rău, că se tăia singur. Oh, era un ins îngrozitor. Când acele crize îl lăsau, fără îndoială că se gândea, "Ce fac eu aici?" Şi cam tot la timpul acela, diavolii veneau din nou la el, şi îl tăiau şi îl sfâşiau. Dar, într-o zi, el l-a întâlnit pe Isus. Şi de la acel timp înainte, maniacul din Gadara şi-a avut mintea întreagă, îmbrăcat, şezând la picioarele Lui. Putea să se întoarcă acasă, ca un domn. A putut să se întoarcă la civilizaţie. A putut să se întoarcă la cei dragi ai lui, şi a putut spune, "De la acel timp, am fost schimbat." Da.

E-83 A fost într-o zi, acolo la Calvar, când Dumnezeu şi moartea s¬au întâlnit, faţă în faţă, când Viaţa şi moartea au venit împreună. Dar atunci era când Viaţa, Cristos, a scos boldul afară din moarte. Şi de la acel timp, moartea nu mai avea nici un bold în ea. Sunt atât de bucuros pentru asta. Dumnezeu! Moartea şi Dumnezeu s-au întâlnit, împreună. Moartea nu a mai fost la fel. Ea nu mai are nici un bold în ea acum. Creştinul credincios poate păşi drept în faţa ei şi să spună, "O moarte, unde îţi este boldul?
Mormântule, unde îţi este biruinţa?" De ce? Ambele l-au întâlnit pe Dumnezeu. Nu au mai fost la fel de atunci.

E-84 Nici un om nu poate fi la fel, nimic nu poate fi la fel, când o dată îl întâlneşte pe Dumnezeu. Niciodată nu o să mai fi la fel.

E-85 Îmi pot aminti zăcând aici pe patul de spital. Doctorii mi-au dat trei minute să trăiesc. Inima îmi bătea, de şaptesprezece ori pe minut. L-am întâlnit pe Dumnezeu. De atunci, nu am mai fost la fel. Ceva mi s-a întâmplat. Nimeni nu-mi putea spune ceva diferit. Bill Branham a murit. L-am întâlnit pe Dumnezeu, şi Ceva a intrat în mine. Nu am mai fost niciodată la fel din acel minut când L-am întâlnit. El m-a schimbat. El m-a făcut ceva diferit. Nu a fost a face un jurământ de Anul Nou, ci l-am întâlnit pe Dumnezeu.

E-86 Bărbaţi şi femei, când îl întâlniţi pe Dumnezeu, voi sunteţi schimbaţi. Noi ne facem jurămintele de Anul Nou în seara aceasta; ne ducem înapoi mâine dimineaţă, să le încălcăm; a doua zi, să le încălcăm. Dar ceea ce avem nevoie să facem, nu este un jurământ de Anul Nou, ci avem nevoie să venim faţă în faţă cu Dumnezeu, şi să avem Viaţă Eternă, să fim născuţi din Duhul Lui.

E-87 Era un om bătrân, odată, şi nu reuşea să se decidă. Diavolul continua să îl îndepărteze din aceasta. Într-o zi, afară în câmp, a îngenunchiat ca să se roage. În timp ce se ruga, a înfipt un ţăruş. A spus, "Acesta să fie un memorial. Satan, dacă mai vi vreodată la mine, îţi voi indica spre acest ţăruş. Şi îţi voi spune căci chiar aici eu l-am întâlnit pe Dumnezeu, şi a fost stabilit de aici înainte." Asta-i ce avem noi nevoie, poate nu un ţăruş în câmp, dar pe undeva, într-o cămăruţă ascunsă, vreun loc. Nu un...

E-88 Oh, în seara aceasta, vor fi sute de jurăminte făcute, mii de ele făcute. Şi la anul va trebui să le facem toate, iarăşi din nou. Vom spune, "Vom înceta să minţim. Vom înceta să facem asta. Şi ne vom pune deoparte mânia. Vom face mai mult pentru Dumnezeu. Vom face asta, sau aceea, sau cealaltă," doar ca să aflăm, că este în zadar.

E-89 Dar ceea ce are nevoie omul să facă, în seara aceasta, este să vină faţă în faţă cu Dumnezeu. Şi de atunci încolo, el este o făptură schimbată. Aleluia! Oh, aş fi vrut să fi putut spune asta în felul cum o cred eu. Dar când un om îl întâlneşte pe Dumnezeu, el este schimbat, din acel minut, pentru restul zilelor lui. Nu va mai fi niciodată la fel, pentru că el a primit Viaţă Eternă. El este o făptură nouă. Lucrurile vechi au trecut, şi toate lucrurile au devenit noi pentru el. El arată nou.

E-90 Bolnavul poate să meargă înaintea lui Dumnezeu, când doctorii au spus, "El o să moară." Dar el poate merge în faţa lui Dumnezeu, şi să pledeze cazul lui. Şi el va ieşi afară, o persoană diferită, şi de la acel timp încolo.

E-91 Oh, îmi amintesc de Congresmanul Upshaw, şezând într¬un scaun cu rotile timp de şaizeci şi şase de ani. În acea seară, acolo în California, când Duhul Sfânt a coborât, şi a început să vorbească, el l-a întâlnit pe Dumnezeu. Şi de atunci încolo, el a putut umbla fără cârjele lui.

E-92 Am văzut timpul când oameni devoraţi de cancer zăceau, cu nimic în afară de o umbră. Şi doctorii treceau şi spuneau, "Sunt duşi." Cei dragi ai lor se adună, ca să le spună ultimele cuvinte care puteau, către ei, încurajare. Dar ei l-au întâlnit pe Dumnezeu, şi, de la acel timp încolo, au fost schimbaţi. Ei trăiesc diferit.

E-93 Pot să o văd pe femeia stricată, acolo pe stradă. Îl pot vedea pe beţiv, acolo în alee. Îl pot vedea pe făţarnic, acolo în biserică. Toate acele tipuri diferite de oameni, la fiecare An Nou, întorcând o pagină nouă, şi încercând să facă ceva diferit, încercând să facă despăgubiri şi aşa mai departe. Lăsaţi-i să-l întâlnească pe Dumnezeu, o dată, şi de atunci încolo.

E-94 Isus a predicat acelora de atunci înainte, care stăteau în regiunile umbrei morţii.

E-95 Şi eu spun, în seara aceasta, dacă un om vrea ca o schimbare adevărată să vină peste el, lăsaţi-l să vină faţă în faţă cu Dumnezeu, şi să Îl întâlnească o dată, atunci el poate spune, "De atunci încolo, din acel timp încolo, eu am fost un om schimbat. Ştiu din experienţă."

E-96 În scurtă vreme, biserica se va aduna aici în jurul altarului. Vă veţi consacra vieţile, din nou. Veţi renunţa la lucruri, şi veţi aşeza lucruri pe altar. Frate, dă-mi voie să îţi dau un sfat. Dacă nu l-ai întâlnit niciodată pe Dumnezeu, faţă în faţă, dă-mi voie să îţi spun ceva. Rămâi la acel altar. Doar rămâi acolo până când îl întâlneşti pe Dumnezeu, atunci îţi poţi îndrepta degetul înapoi la acea seară de Anul Nou. Nu, şi să spui, "Am întors o pagină nouă, am făcut un jurământ nou." Ci, "De la acel timp încolo, 1-am întâlnit pe Dumnezeu. Şi viaţa a fost schimbată, şi lucrurile au fost diferite. Şi totul a devenit nou, pentru mine, din nou, din acel timp înainte," timpul când l-ai întâlnit pe Dumnezeu.

E-97 Nu este, a întâmpina un Nou An. Noi urmează să-l înfruntăm, în câteva minute, peste puţin, cam două ore şi jumătate, eu presupun, poate mai puţin de atât, vom întâmpina un Nou An, faţă în faţă. Îl vom întâmpina cu jurăminte. Îl vom întâmpina cu făgăduinţe. Îl vom întâmpina cu intenţii bune. Îl vom întâmpina, spunând, "Vom încerca să întoarcem o nouă pagină. Vom încerca să facem diferit." Aceea este totul bine. Apreciez asta.

E-98 Dar frate, aceasta nu va fi niciodată Etern până nu îl întâlneşti pe Dumnezeu, mai întâi. Când îl întâlneşti pe Dumnezeu, mai întâi, şi, de atunci încolo, totul va fi diferit.
Să ne rugăm când ne aplecăm capetele.

E-99 Doamne Isuse, Fiul lui Dumnezeu, îmi amintesc timpul când eu Te-am întâlnit, Doamne. Îmi amintesc, un ticălos nenorocit, trăind o viaţă morală bună, fără să alerg în jur, să beau, sau să joc de noroc, sau să fumez, sau aşa mai departe. Dar ştiam, Doamne, când a venit moartea strecurându-se în acel salon de spital, cu vreo douăzeci de ani în urmă, era ceva ce lipsea în viaţa mea. Acolo l-am întâlnit pe Dumnezeu, şi de la acel timp. De la acel timp, Doamne, am încercat să Te slujesc. Viaţa mea a fost schimbată şi totul arată diferit. Sunt atât de bucuros că Te¬am întâlnit, Doamne. Şi în seara asta, înfruntând Noul An, sunt bucuros să spun că îl pot înfrunta cu Duhul viului Dumnezeu în inima mea.

E-100 Dă-ne experienţe, Doamne. Dă-ne din bunătatea şi îndurarea Ta. Iartă-ne de păcatele noastre. Şi lasă-ne să trăim prin acest an care vine, O Doamne Dumnezeule, cu o experienţă, că noi Te-am întâlnit şi vieţile noastre au fost schimbate. Acordă aceasta, Doamne. Iartă-ne pentru lipsurile noastre. Pune în noi Duhul Tău cel Sfânt. Condu-ne şi călăuzeşte-ne.

E-101 Tată, Dumnezeu, aici este 1960, înaintea mea. Şi sunt posibilităţi pentru o adunare la nivel mondial, unde se pare căci chiar zeci de mii de mii, şi mii de mii de barbari puri, de păgâni, şi aşa mai departe, ar putea veni la Tine. O Doamne Dumnezeule, cu Duhul Tău în inima mea, sunt înaintea altarului Tău, în seara aceasta, şi înaintea Ta, şi spun, "Ajută-mă, O Dumnezeule. Inima îmi arde de zel. Eu Te iubesc, Doamne. Mă predau Ţie, în slujbă. Condu-mă oriunde vrei Tu să mă conduci. Trimite-mă oriunde vrei Tu să mă trimiţi, Doamne. Doar vorbeşte, şi eu voi merge."

E-102 Binecuvântează biserica mea. Binecuvântează-l pe Fratele Neville. Binecuvântează tot poporul de aici, străinii în porţile noastre. Şi aceşti păstori care vor vorbi, pe rând, pe parcursul serii, mă rog, Dumnezeule, ca Tu să le binecuvântezi slujba lor. Binecuvântează-l pe Fratele Neville. Binecuvântează-l pe Fratele Junie Jackson. Fratele Beeler, toţi ceilalţi slujitori, binecuvântează-i, Tată. Dă-ne un an măreţ în 1960.

E-103 Noi, Doamne, care ştim că Te-am întâlnit, faţă în faţă, şi ştim ce înseamnă a fi născut din nou din Duhul Tău, dă-ne din harul Tău Etern, ca să Te slujim. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin.

E-104 Voi Îl iubiţi? [Adunarea spune, "Amin." – Ed.] 1960, nu lăsaţi ca să fie, că, "am întors o nouă pagină." Nu lăsaţi ca să fie, că, "Încerc să încep o viaţă nouă." Ci lăsaţi să fie, că, "L-am întâlnit pe Dumnezeu, şi de la acel timp, acel timp încolo, am avut pace care depăşeşte înţelegerea. Am nespusă bucurie, şi plină de slavă. Am avut o mulţumire. Chiar dacă moartea ar trebui să vină la mine, eu voi fi în braţele lui Dumnezeu, la un minut după ce ultima mea răsuflare va fi scoasă. Indiferent de ce vine sau se duce!"

E-105 Să o arunce ei în aer, Duminică seara, dacă ei vor. Dacă ei vor, bomba nu va termina să trosnească până când noi nu vom fi în Slavă cu El. Amin. Nimic nu ne poate vătăma. Aleluia!

E-106 Sunt atât de bucuros că l-am întâlnit pe Dumnezeu. Sunt atât de bucuros că pot spune, "De la acel timp." Fixaţi asta în acel punct! "Când l-am întâlnit pe Dumnezeu, ceva mi s-a întâmplat. Am fost schimbat, din acel minut. Am fost schimbat, de atunci." Sunt atât de bucuros să mă aflu pe acest drum, în această seară, ca o mărturie spre Slava şi Puterea lui Dumnezeu. Un ceva micuţ vechi aici afară, şi Dumnezeu a coborât acolo şi mi-a dat harul Său, şi m-a mântuit, şi m-a vindecat, şi m-a umplut cu Duhul Său. Şi m-a lăsat să predic Evanghelia Lui, care este cea mai mare onoare care există în lume. De la acel timp, până în timpul acesta, nu am avut nici un regret. Ci am fost recunoscător, în toate aceste zile, şi voi fi, prin toată Eternitatea, că l-am întâlnit pe Dumnezeu.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. În regulă, Frate Neville.