E-1 Al doilea capitol din Deuteronom, începând cu primul verset. [Cineva citește scriptura.]
Apoi ne-am întors şi am călătorit în pustiu, pe calea Mării Roşii, precum mi-a vorbit DOMNUL şi am înconjurat muntele Seir multe zile.
Şi DOMNUL mi-a vorbit, spunând:
Destul aţi înconjurat acest munte; întoarceţi-vă spre nord.
Şi porunceşte poporului, spunând: Să treceţi prin ţinutul fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir; şi ei se vor teme de voi, de aceea aveţi grijă de voi;
Nu vă luptaţi cu ei; deoarece nu vă voi da din ţara lor, nu, nici cât lăţimea piciorului, deoarece muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.
Să cumpăraţi de la ei hrană cu bani, ca să mâncaţi; şi de asemenea să cumpăraţi de la ei apă cu bani, ca să beţi.
Fiindcă DOMNUL Dumnezeul tău te-a binecuvântat în toate lucrările mâinii tale, el cunoaşte mersul tău prin acest mare pustiu; în aceşti patruzeci de ani DOMNUL Dumnezeul tău a fost cu tine, nu ţi-a lipsit nimic.
Şi când am trecut pe alături de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiau în Seir, prin calea câmpiei, de la Elat şi de la Eţion-Gheber, ne-am întors şi am trecut pe calea pustiului Moabului.
Şi DOMNUL mi-a spus: Nu chinuiţi pe moabiţi; nici nu vă luptaţi cu ei în bătălie, pentru că nu îţi voi da din ţara lor ca stăpânire, căci am dat Arul copiilor lui Lot ca stăpânire.
Emimii locuiau acolo în trecut, un popor mare şi numeros şi înalt, ca anachimii; Care au fost socotiţi şi ei uriaşi, ca anachimii, dar moabiţii îi numesc emimi.
Horiţii de asemenea locuiau înainte în Seir; dar copiii lui Esau i-au alungat, când i-au nimicit dinaintea lor şi au locuit în locul lor, precum a făcut Israel în ţara stăpânirii lui, pe care DOMNUL le-a dat-o.
Acum ridicaţi-vă şi treceţi pârâul Zered. Şi am trecut pârâul Zered.
Şi timpul în care am venit de la Cades-Barnea până am trecut pârâul Zered, a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit toată generaţia bărbaţilor de război din mijlocul oştirii, precum DOMNUL le jurase.
Fiindcă într-adevăr mâna DOMNULUI a fost împotriva lor, ca să îi nimicească din mijlocul oştirii, până când au fost mistuiţi.
Astfel s-a întâmplat, când toţi bărbaţii de război au fost mistuiţi şi au murit din popor, Că DOMNUL mi-a vorbit, spunând:
Să treci astăzi prin Ar, ţinutul Moabului,
Şi când te apropii de copiii lui Amon, să nu îi chinui nici să nu îi stârneşti, pentru că nu îţi voi da din ţara copiilor lui Amon în stăpânire; deoarece am dat-o copiilor lui Lot ca stăpânire. [Să rămânem în picioare. Domnul să binecuvânteze citirea Cuvântului Său.]
... o răceală. Satan mi-a dat-o, iar eu i-am dat-o înapoi. Mi-a dat-o înapoi, iar eu i-am dat-o înapoi lui. Astfel, am continuat așa până când am mers să dedicăm biserica, iar apoi, în cele din urmă, m-am îndepărtat de el și am continuat să dedic biserica.
Stau pe această cutie în după-amiaza asta... Asta îmi aminteşte de timpul când mama mă urca pe o cutie ca să spăl vasele. Ei bine, sper să obţinem toate lucrurile curate în această după-amiază, așa că Domnul să vă binecuvânteze.

E-2 Câteva anunțuri, anunțul pe care a trebuit să-l fac zilele trecute la Houston. Mi s-a dat aici o hârtiuţă pe care scrie că „Vă rugăm să anunțați că fratele Van Heuf... Van Heus, un slujitor care va veni în vizită, va fi la Phoenix, Arizona, între 27 februarie și 5 martie”. Reţineţi acest lucru.
Acum, cred că mâine seară va vorbi aici fratele Oral Roberts. Poate în același auditoriu? Sala de mese. Iar fratele Oral este cu siguranță o capodoperă a lui Dumnezeu la amvon. Un om minunat al lui Dumnezeu, un om al credinței. Și sunt sigur că vă va face bine să veniţi și să-l ascultaţi pe fratele Roberts mâine seară.
Și apoi micul dejun de dimineață, și așa mai departe... Deja am văzut că unii dintre cei din spatele cortinei au obţinut biletele și așa mai departe. E în regulă. Așadar, suntem întotdeauna bucuroși să participăm la aceste convenții.

E-3 Știu că va avea loc ceva în câteva minute - imediat după ce termin eu de vorbit - un fel de întâlnire. Îmi voi scurta cuvintele cât voi putea de tare. O problemă, sunt puțin răgușit, și următorul lucru deja sunteţi aici de peste două ore. Știu că sunteţi obosiţi.
Mâine sau duminica viitoare, dacă Domnul va voi (duminica viitoare fiind 5 februarie), duminica viitoare seara la Adunările lui Dumnezeu din Tucson ne vom ruga pentru bolnavi. Duminica viitoare seara, începând cu ora șapte și jumătate, în Tucson, Arizona. Și apoi, de acolo vom călători pe Coasta de Vest, până sub Los Angeles - Long Beach, mi se pare că este; apoi în jurul Bakersfield pentru următorul serviciu, şi apoi vom merge spre est. Sper că, dacă este voia lui Dumnezeu, să fiu la Zurich în aceeași perioadă în care vor fi acești oameni acolo, și de asemenea la Ierusalim. Aș vrea să merg odată la Ierusalim și să văd țara unde a fost Domnul nostru.
Vreau să-i salut pe mulți dintre prietenii mei buni de aici. Îi văd pe fratele Dickson și pe fratele Rhodes, sunt mulți dintre bărbații de aici. Ar dura destul de mult să le rostesc numele. Am stat aici acum câteva clipe să-l întâlnesc pe fratele Smith și când m-am dus la el și-a aruncat brațele în jurul meu - ce timp minunat de părtășie.

E-4 Acum, după ce am citit Scripturile, aș dori să iau ca text, dacă îl putem numi așa, din versetul 3 al capitolului 2 din Deuteronom: „Ați înconjurat acest munte destul de mult: întoarceți-vă spre nord. ” Aș dori să vorbesc despre subiectul „Întorcând spre nord”.
I-ar fi fost greu Israelului să creadă că țara promisă era la patruzeci de ani distanță, când ei erau de cealaltă parte a Mării Roșii - dansând, strigând, bucurându-se - când erau doar la câteva zile de ea. Nu erau departe, doar la o distanţă scurtă. Cred că, cu un automobil se poate conduce într-o oră și jumătate. Pe jos se putea ajunge în două zile, trei sau patru, sau aşa ceva, ușor. Se putea merge pe jos spre ţara promisă.
Și s-au gândit că erau aproape acolo, și au avut un mare jubileu în care au strigat și l-au lăudat pe Dumnezeu, după ce au văzut ce făcuse Dumnezeu pentru ei și cum... Ar fi fost greu să-i facă să creadă că erau la patruzeci de ani depărtare de acea promisiune, de promisiunea deplină a lui Dumnezeu pe care le-a promis-o.

E-5 Harul le oferise un lucru măreţ. Harul le dăduse un miel de Paște. Harul le dăduse un profet. Astfel, harul le dăduse un înger. Mielul Paștelui a fost pentru păcatele lor. Profetul a fost instructorul lor. Îngerul era călăuza lor. Harul le oferise totul. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, au vrut o lege.
Acest har le dăduse o scăpare din Egipt înainte de a avea vreo lege. Apoi, harul le oferise una dintre cele mai mari treziri pe care le-au avut vreodată. În această trezire, ei văzuseră mari puteri ale lui Dumnezeu. În această trezire, ei văzuseră soare în timp ce restul lumii era în întuneric. În această trezire, ei văzuseră mâna puternică a lui Dumnezeu eliberând poporul Său, scoțându-i din robie în libertate. Și în această trezire, după ce au trecut prin Marea Roșie, și-au găsit toți dușmanii morți în Marea Roșie, în spatele lor. De ce ar fi vrut să adauge ceva la acest lucru?

E-6 Erau în aceeaşi poziţie cum au făcut părinții noștri penticostali, în urmă cu aproximativ patruzeci de ani sau ceva mai bine, după ce noi am văzut aceleași lucruri pe care le-au văzut ei - una dintre cele mai puternice treziri pe care le-a avut vreodată biserica. Am văzut vindecări divine, oamenii scoși din robie, fiind legați de lanțurile denominațiunilor și așa mai departe, au fost scoși la o libertate. Harul le dăduse tot ce aveau nevoie: un înger al lui Dumnezeu care să-i conducă, profeți, oameni mari.

E-7 I-am auzit spunând zilele trecute, că la întâlnirile de pe strada Azusa, când s-a întâmplat aici, în California, că le este ruşine când se gândesc cum au început să cânte din caietele de cântări, în timpul serviciului. Au cântat în Duhul. Așa cum i-a călăuzit Duhul, ei au cântat-o. Au dansat în Duhul. Au avut un timp minunat. Și au acceptat Cuvântul lui Dumnezeu în sfințire, pentru a-i despărți de păcatele lor și au știut că au trecut de la moarte la viață. Ce trezire au avut acum vreo patruzeci de ani!
Dar, așa cum a făcut Israel, tot așa au făcut și părinții noștri, greșeala fatală - un lucru care i-a ținut în pustie încă patruzeci de ani. Aflăm că, în loc să fie mulțumiți de ceea ce aveau și de ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei, văzând lucrările mâinilor Sale, rodul harului, oferindu-le tot ce aveau nevoie... Chiar atât de mult, încât nici nu mai aveau nevoie de un caiet de cântări. Mi-aș fi dorit să fi putut vedea acest lucru în acele zile.

E-8 Dar Israel, după toate aceste lucruri, Israel în natural... Acesta este Israel în spiritual. Așa cum Dumnezeu își conducea poporul într-o țară promisă în mod natural, El își conduce biserica într-o țară promisă în plan spiritual. Erau pe drum, având un timp minunat, dar totuși ei... După ce harul le-a oferit tot ceea ce aveau nevoie, totuși au dorit să facă ceva şi de la ei, ceva ce puteau să-i arate lui Dumnezeu că au ceva de făcut în acel lucru.
Și asta este ceea ce... Biserica, când ajunge în această condiţie, întotdeauna pierde. Și când încerci, sau încerc eu, sau încearcă orice om, să-și pună mâna pe lucrarea lui Dumnezeu — să adaugi ceva la ea, sau să îndepărtezi ceva de la ea... Trebuie să o lăsăm exact așa cum a pregătit-o Dumnezeu pentru noi. Doar lăsați trezirea să meargă mai departe pe măsură ce Duhul merge mai departe.

E-9 Acești oameni erau doar la opt sau zece zile distanță de promisiunea deplină a lui Dumnezeu, dacă ar fi urmat călăuzirea Duhului Sfânt. Acești oameni din această zi, părinții noștri, erau la doar câteva zile distanță de plinătatea promisiunii lui Dumnezeu, doar dacă ar fi mers înainte și ar fi urmat călăuzirea Duhului Sfânt. Dar a trebuit să facem ceva, așa cum au făcut şi ei.
Cea mai fatală greșeală pe care a făcut-o Israelul vreodată a fost în Exod 19. După ce harul le-a oferit toate aceste lucruri și le-a dat trezirea, ei totuşi au cerut o lege. Totuşi au vrut școli, slujitori pregătiți teologic și, ei bine, să fie la fel ca ceilalţi oameni - ceva cu care să poată concura, ceva care să-i poată despărți unul de altul, ce ar putea rupe o părtășie sau o frăţietate: „Noi credem asta” ; și
„Noi credem aceea”. Dacă ar fi lăsat-o să meargă așa cum a spus Dumnezeu, ar fi fost în regulă.

E-10 Însă, noi mereu încercăm să ne punem ideile în aceea; dar, atunci când ne injectăm ideile, când ne injectăm teologia în Duhul lui Dumnezeu, aceasta îndepărtează Duhul lui Dumnezeu. Așa era în ziua aceea. Erau în călătorie, dar voiau ceva ce pot face singuri.
Prin această frământare și prin această purtare, ei au aflat atunci că au alungat Duhul lui Dumnezeu de la ei. A fost o mare greșeală. A fost o mare greșeală când părinții noștri au făcut același lucru. Când Duhul Sfânt a căzut pentru prima dată pe strada Azusa și în multe alte părți ale lumii, dacă am fi lăsat-o să continue, călăuzirea Duhului - să ținem lumea afară, să continuăm și doar să lăsăm ca Duhul Sfânt să conducă - am fi fost în țara promisă. Însă, am ajuns la patruzeci și ceva de ani depărtare de ea. Așa cum au făcut ei, la fel facem și noi.
Ceva a venit în biserică, sau o altă problemă și noi am vrut să ne denominăm în loc să mergem mai departe și să iubim frații, să continuăm; sau, de ce să nu o lași în pace? Fiecare plantă pe care Tatăl meu ceresc nu a sădit-o, oricum va fi smulsă. Deci, la ce ajută să baţi zgura de pe o barieră denominațională pentru a-l ține pe celălalt semen afară? Doar îngrădim ceva.

E-11 Acum, există o mică poveste care spune cam aşa, că... Poate că nu este potrivit să spun la amvon, la o mulţime de oameni plini de Duhul, doar pentru privilegiul de a vorbi. Însă, se spune că trei maimuțe stăteau într-un copac uitându-se una la alta. Și s-au uitat în jos și i-au văzut pe bieții oameni și au spus: „Nu-i aşa că sunt nefericiți? Și ei spun că se trag din noi. E greșit. Eu nu mi-aș îngrădi niciodată arborele de cocos, pentru a împiedica pe frații mei maimuțe să nu mănânce aceleași nuci de cocos pe care le mănânc eu.” Aceştia sunt ființele umane. Întotdeauna, biserica a fost în acest fel.

E-12 Odată, când Israelul a vrut să se comporte ca restul națiunilor, au vrut un rege. Au vrut ca Samuel să le dea un rege. Ei bine, Samuel le-a spus, a spus: „Aceasta nu va funcționa. Dumnezeu este regele vostru. Lăsaţi-l pe Dumnezeu să fie regele vostru.”
Însă, ei doreau un rege pentru că doreau să se comporte ca restul națiunilor. Ei au vrut să se comporte ca filistenii și ca restul națiunilor - după modelul lumii, în loc să-l lase pe Dumnezeu să fie regele lor.
Samuel le-a spus... Dumnezeu i-a spus lui Samuel... Samuel, vechiul lor profet credincios, a chemat pe Israel și a zis: „V-am spus vreodată ceva în numele Domnului, în afară de ce s-a întâmplat? V-am spus vreodată ceva în numele Domnului care nu s-a întâmplat? V-am cerut eu vreodată banii voştri sau v-am luat vreun lucru?”
„Nu, nu ne-ai cerut banii noștri”, a spus Israel. „Nici nu ne-ai spus nimic în numele Domnului care nu s-a întâmplat. Dar totuși, noi vrem un rege.”

E-13 Vedeţi, omul vrea să facă şi el ceva. Vrea să-și arate autoritatea. Vrea să arate cât de mare este sau cât de diferit poate fi de altcineva, de restul oamenilor. Atunci se întâmplă că Dumnezeu iese din imagine, exact aşa.
Acum, așa cum a fost Israel, cum a fost întotdeauna, așa a fost atunci, a existat o mulțime amestecată. Unii doreau un lucru; alţii voiau alt lucru. Așa este şi astăzi; și de obicei cel care este de cealaltă parte este cel care câștigă.
Așa a fost și la sinodul de la Niceea, când au fost înființate bisericile noastre. Unul își dorea un lucru și celălalt un altul. Micul grup penticostal a fost împins pe dinafară. Organizația a preluat-o.

E-14 Iar faptele nicolaiților au devenit o doctrină după sinodul de la Niceea. Ei și-au format propria credință, și-au pus proprii oameni, au luat toate... „Nico”, așa cum am spus zilele trecute, înseamnă „a cuceri”. „Nicolaitani” înseamnă a cuceri pe laici și a pune toată sfințenia într-un om: a face ce vrei; și dai banii la biserică; și a lăsa ca omul să facă iertarea păcatelor; a-l lăsa să se roage el în locul vostru și așa mai departe.
Asta nu este voia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este şi pentru laici, pentru toți. Cu voi lucrează individual. Cu Israelul, Dumnezeu lucrează ca o națiune; cu voi și cu mine lucrează individual. Îl punem pe Salvatorul nostru înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.

E-15 Și vedem că acea mulțime amestecată... Iubirea, aceasta este... Cei doi fii ai lui Isaac și Rebeca reprezintă întreaga lume. De fiecare dată când are loc o trezire, se nasc gemeni. De fiecare dată când avem o trezire, se nasc gemeni. Esau și Iacob erau gemeni. Unul dintre ei era un om lumesc; celălalt era spiritual.
Acum, Esau era un om la fel de bun ca și Iacob, dacă vă uitați la el. Îi plăcea să aibă grijă de bătrânul său tată orb, care era profetul. Era un băiat bun - din punct de vedere moral, cred, în regulă. Dar... și s-a dus la muncă. Și poate că Iacob a fost doar un băiat al mamei, toată ziua după mama - cumva, noi spunem, un pămpălău. Și astfel Esau a fost iubit. Un om lumesc, firesc, nu i-a păsat niciodată ceva de dreptul de întâi născut.

E-16 Însă, pentru Iacob nu a contat cum l-a obținut, era un singur lucru pe care îl avea în minte: acesta era dreptul de întâi născut, indiferent ce orice altceva... sau cum l-a obținut.
Tot așa este cu o biserică născută spiritual. Când biserica protestantă a avut o trezire, când Luther a avut o trezire, când Wesley a avut o trezire - Knox, Calvin și de-a lungul epocilor - a produs gemeni. Și când penticostalii au avut o trezire, a produs gemeni. Când Moise a avut o trezire în Egipt, a produs gemeni, o mulțime amestecată.
Unii, lumeşti, care vor să se comporte ca lumea, să facă ca lumea și să modeleze mesajul lor cu lumea. La ceilalţi nu le pasă de ceea ce spune lumea, cât de clasic arată sau cât de neclasic arată, au un lucru în comun - acela este să păstreze dreptul de întâi născut, să păstreze relaţia cu Dumnezeu. Așa cum a fost întotdeauna, așa este și astăzi, prieteni. Ține-ţi de dreptul de întâi născut.
Pentru Iacob, nu a contat cât de mult a fost numit pămpălău, cât de mult... cum l-a obţinut, doar să îl obţină. Așa este şi astăzi. Nu are nicio importanţă pentru oamenii care sunt spirituali. Acum, de multe ori bisericile fac compromisuri. Ei îl obţin, doar dând mâna cu predicatorul.

E-17 După cum bine a spus David du Plessis, nu cu mult timp în urmă, că Dumnezeu nu are nepoți. Acesta este adevărul. Bisericile noastre penticostale aduc murdării... la tineri, le dau scaune și își pun mâinile la biserică. Ei nu trec niciodată prin procesul naşterii din nou și să fie umpluți cu Duhul Sfânt din propria iniţiativă.
Îi vom duce în biserică. Ce vom obţine? O grămadă de tunsori cu vârful plat, Rickys, primesc imediat un scaun și trăiesc la fel ca restul lumii; femei cu părul tăiat și machiate și orice altceva. Este o rușine - sunt genul care se iau după lume, în loc să se orienteze după un punct de vedere spiritual.

E-18 Ei vor o altă mișcare grozavă în marile noastre biserici și să încerce să fie mai mari decât ceilalţit semeni, să-l de-a jos pe celălalt și să lucreze pentru organizațiile noastre, denominațiunile. Ce vom obţine? Clocim o grămadă de oameni hibrizi, în loc de copii ai lui Dumnezeu născuți din nou. Aşa este.
Hibrizi — sunt cei mai neciopliţi oameni din lume. Un hibrid nu se mai poate înmulţi niciodată. Când se naște un catâr... Catârul nu poate fi altceva decât un catâr. Atât este el. Se naşte şi rămâne catâr. Este o corcitură. E între un cal și un... Un catâr — nu știe cine este tatăl lui, cine este mama lui, de unde vine sau unde merge. El este cât se poate de ignorant. Nu are fineţe în el. Poți să vorbești cu el, el își va scoate urechile afară și va grohăi: „groh, groh”, cu urechile lui mari pe spate.
Uneori ajung să le predic la o grămadă de catâri, care nu știu mai multe despre Dumnezeu decât știe Hottentot despre cavalerul egiptean. Îşi trag urechile și spun: „Zilele minunilor au trecut. Nu există așa ceva.” Este un hibrid. El ar putea aparține unei organizații penticostale care... Ar putea aparține oricărei alte organizații. Dar un bărbat și o femeie născuți din nou...

E-19 Ceea ce-mi place este un cal hibrid... nu un cal hibrid, un cal adevărat, blând, cu pedigree. Ceea ce îmi place este o experiență penticostală cu pedigree: una care știe de unde vin, știe ce i-a strâns și știe unde se duc; cu un duh de blândețe, bunătate, Duh Sfânt și părtășie, poate trece peste linie și strânge mâna cu orice frate, duceți-l înăuntru — el este încă un frate al aceleiași împărății.
Indiferent cum a fost botezat, sau stropit, sau s-a turnat peste el, sau ce a făcut; dacă a dat mâna cu cineva, sau a sărit în sus și în jos, sau orice a făcut, el este un frate, oricum. Atâta timp cât are Duhul Sfânt, el este fratele vostru. Și bărbații și femeile penticostali cu pedigree real, născuți din nou, cred asta din toată inima. Cu siguranță.

E-20 Acum, aceste treziri gemene. Una naște oameni care vor să fie intelectuali, vor să construiască școli. Ei încearcă să evite această problemă a nașterii din nou. Biserica încearcă să o evite. Astăzi îi ataşăm pe oameni prin botezul cu apă, îi ataşăm în biserică prin botezul cu apă. S-ar putea să-i puneți în biserică prin botezul cu apă, dar nu îi veți pune niciodată în Cristos prin botezul cu apă. Trebuie să fii născut din nou prin Duhul. Aşa este.
După cum am spus de multe ori, o spun din nou. Nu-mi pasă ce fel de naștere este, orice naștere este o mizerie. Dacă este într-un ţarc de porci, sau dacă este într-un coşar de porumb, sau dacă este într-o cameră de spital decorată cu roz, tot este o mizerie. Și la fel și nașterea din nou este o mizerie. Te va face să faci lucruri pe care nu credeai că le vei face niciodată. Te va face să plângi, să zbieri, să ţipi, să ridici mâinile și să plângi, tot felul de lucruri și orice altceva. Și va trebui să te confrunți cu primul grup ţeapăn, aşa-zis. Dar nu-ți va păsa, atâta timp cât din acestea tu obţii naşterea.

E-21 Trebuie să vă nașteţi din nou ca să vedeţi Împărăția lui Dumnezeu. Este să vă nașteţi din nou, să veniţi prin noua naștere. Au ajuns într-un loc în care încearcă să evite problema prin ataşarea de membri noi, promițându-i celuilalt om: „Organizația noastră este mai sus decât cealaltă”. Asta nu înseamnă nimic. Nici un lucru!
Împărăția lui Dumnezeu este cea care contează. Cu toții lucrăm pentru un singur loc. Eu aparțin bisericii baptiste, sau adunarienilor, sau unitarienilor, sau la trinitarieni, sau cincitarieni, sau orice mai sunt. Vrem să lucrăm pentru un singur scop. Asta este pentru Tatăl nostru ceresc - să aducem copii născuți din nou în acea împărăție de acolo, de sus. În afară de asta, lucrăm degeaba. Încercăm să facem ceva pentru o instituție creată de om care va cădea, la fel de sigur cum doi plus doi egal cu patru. Trebuie să cadă, e de la om — trebuie să cadă. Doar ce este din Dumnezeu poate rezista.
Nu am nimic împotriva lor. Asta e bine și frumos; dar atunci când trasezi acele bariere, că nu putem avea părtășie cu celălalt semen, atunci devine rău. Se aude și s-a spus că nu-mi plac organizațiile. Îmi plac oamenii din organizații, dar nu... Organizațiile sunt în regulă atâta timp cât nu ajung într-un loc când să spună: „Noi credem asta, iar voi, ceilalți, stați departe de asta. Și nu vom coopera cu grupul acelui om de afaceri sau cu nimic, atâta timp cât ei fac în felul cum o fac. Dacă ar fi o organizație...”

E-22 Când devin o organizație, eu mă îndepărtez de ei. Aşa este. Nu cred în astfel de lucruri. Eu cred că noi suntem frați, avem părtășie prin călăuzirea Duhului. Exact asta îmi place în acest lucru.
Erau o mulțime mixtă. Aveau o lege. S-au dus la Muntele Sinai și au primit o lege, așa că toți puteau avea diplome de doctor, doctorat și LLD, QSD și tot felul de D-uri. Aşa că, mai întâi de toate, au intrat în probleme.

E-23 Acum, legea și-a îndeplinit scopul. Era bună la vremea ei. Legea a făcut bine și și-a îndeplinit scopul.
La fel și confesiunile au făcut bine. Au fost în regulă faţă de scopul lor. Dar amintiți-vă, legea nu i-a dus niciodată în ţara promisă. Iosua i-a trecut dincolo. Harul; nu legea.
Și nici denominațiunea nu o va face, nicio confesiune nu va trece dincolo, vreodată biserica lui Dumnezeu. Va fi harul lui Dumnezeu care a fost vărsat în inimile noastre prin botezul cu Duhul Sfânt, care ne va duce în țara promisă, în plinătatea binecuvântărilor lui Dumnezeu. Cu siguranță aşa va fi. Ei fac o greșeală fatală când fac acele lucruri.
Și-a îndeplinit foarte bine scopul, dar a venit vremea când nu a mai fost în regulă. Dumnezeu a lăsat-o să se stingă, astfel încât să poată lua har și să-i treacă peste, și să-i așeze pozițional în locurile lor în țara promisă. Așa va pune harul lui Dumnezeu orice lucru... profeți, învățători, şi așa mai departe.
Denominațiunile nu pot face acest lucru. Aveți o grămadă de presbiteri peste care să puneți mâinile. Nu va însemna altceva decât că aruncaţi apă. Va fi nevoie de Duhul Sfânt să „Puneţi-mi deoparte, pe Pavel și Barnaba”. A fost nevoie de Duhul Sfânt pentru a-i separa pe bărbați și femei și pentru a-i aşeza în poziția lor în Cristos. Este adevărat.

E-24 Acum, aflăm că de acolo au călătorit la Cades-Barnea. La Cades-Barnea, au făcut cea mai fatală greșeală pe care au făcut-o vreodată. Israel a făcut o mare greșeală când a venit la Cades-Barnea.
Când au numărat... au avut cele douăsprezece căpetenii diferite, douăsprezece grupuri diferite. Și i- au trimis în țara promisă să spioneze, să vadă ce ar putea obține... orice informație din interior. Și s-au întors. Aflăm că zece dintre grupuri au spus: „Este imposibil să o luăm. Pur și simplu nu o putem face. Este o treabă prea mare. Suntem niște niște băieți micuți pe lângă ei. Arătăm ca niște lăcuste.”
Însă, erau doi care aveau dovezi. Ei au fost undeva. Când s-au întors, au avut roadele ţării. S-au întors, şi ca să știe că au fost acolo au adus dovezile că era o ţară bună. Ei bine, cam în acelaşi fel ajungem noi la... o trezire — cam doi dintr-un scenariu. Ca și cum aș pune ouă de găină, cam două dintr-un scenariu.

E-25 Și primul lucru pe care îl vedem, este că Iosua și Caleb se întorc cu dovezi că era o ţară bună.
Aveau o dovadă. O dovadă. Însă, asta nu arăta toate dovezile. Aveau doar o singură dovadă. Asta au primit penticostalii când au trecut în ţară, în pustie, peste Marea Roșie și și-au găsit descendența acolo. Au început să vorbească în limbi ca o dovadă că au fost acolo. Ei știau că este ceva bun. Ei știau că există o ţară undeva care era dincolo de orice au ajuns până atunci. Acesta este adevărul.
Dar asta nu arăta toate lucrurile. Ne-am stabilit cu asta şi am început să o semănăm. Adevărat. Dumnezeu a spus: „Dacă va veni cineva printre voi și va vorbi în limbi, şi va intra o altă persoană, acesta va spune: „Ei bine, sunteți cu toții nebuni”. Dar dacă cineva va profeţi și va dezvălui secretele inimii, atunci acesta va cădea cu faţa la pământ și va spune că Dumnezeu este cu voi.“ Pavel a spus acest lucru.

E-26 Acum, ne oprim asupra unei singure dovezi, că vorbirea în limbi este Duhul Sfânt, ceea ce este în regulă. Este adevărat. Aceasta este dovada Duhului Sfânt, dar uitați-vă şi la celelalte lucruri care intră acolo.
Dar, de îndată ce îl primim, trebuie să ne denominăm pentru a-i ține pe ceilalți afară, să construim un gard în jurul arborelui nostru de cocos, ca nimeni altcineva să nu poată lua din acesta, în afară de noi. Acesta este motivul pentru care noi ceilalți nu am ajuns nicăieri. Sunt propriile noastre idei egoiste în loc să lăsăm Duhul Sfânt să ne dezrădăcineze pe toți. Și am așteptat patruzeci de ani și nu s-a întâmplat nimic. Încă staţi în același loc, același lucru vechi. Oh, doamne!

E-27 Aflăm că au făcut o greșeală fatală. Și au ridicat o grămadă mare de luptători. Hmm! Asta avem noi, o grămadă de luptători. Unul spune: „Binecuvântat fie Dumnezeu, eu sunt adunarian. Tu ești unitarian. Nu ai nimic de-a face cu mine, tu, biserica lui Dumnezeu. Ne-am înţeles.”
Biserica lui Dumnezeu: „ Binecuvântat fie Dumnezeu, noi suntem cei care îl avem. Avem numele profețit.”
Unitarienii spun: „L-am primit pentru că botezăm corect. Aleluia!”
O grămadă de luptători! Dumnezeu a spus: „Veţi rămâne chiar aici până veţi muri”.
Exact aşa este. Biblia spune că au rămas acolo până când toți luptătorii bătrâni au murit. Amin. Exact aşa este. I-a lăsat să stea acolo până când toți luptătorii bătrâni s-au stins. Așa spune Biblia - acei luptători, care se luptă pentru granițele organizației, și „Să nu aveți nicio părtășie cu acel grup. Acesta este grupul de sopar și acesta este așa și așa.” Atâta timp cât aveţi asta în cap, veţi rămâne chiar acolo pe munte și veţi muri de foame.

E-28 V-aţi gândit vreodată la ce au făcut acei oameni timp de patruzeci de ani? Nu patruzeci de zile, Dumnezeu i-a pus acolo patruzeci de ani. Asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă.
Eu cred că... unii dintre ei, spun despre venirea Domnului Isus, cred că a întârziat. Cred că din cauza bisericii, este motivul pentru care este întârziată. Isus a spus așa. „Așa cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și la venirea fiului omului.” În zilele lui Noe, Dumnezeu a fost îndelung răbdător, nu voia ca nimeni să piară. El a așteptat ca oamenii să intre, iar astăzi El așteaptă ca biserica să se adune.
Știu că nu este popular. Nu este popular printre oameni. Dar, fraților, mesajul orei este de a veni împreună. Sufletele trebuie să se miște împreună. Trebuie să fim o singură biserică a Dumnezeului viu - metodiști, baptiști, prezbiteriani, luterani, unitarieni, trinitarieni, cincitarieni, toți împreună. Suntem un singur grup. Suntem copiii lui Dumnezeu prin naștere. Exact aşa este.

E-29 „Toţi pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni la Mine”, și cum veţi veni, când aţi ridicat un gard atât de înalt, încât nu puteți atinge nucile de cocos, vedeţi. „Trebuie să faci asta sau să faci cealaltă.” O, atât de mulți oameni...
La fel ca temnicerul din Filipi în acea noapte, când a spus: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
Ce vom face? Le vom spune ce să nu facă. „Trebuie să renunți să faci asta și trebuie să renunți să mergi acolo. Trebuie să renunți să faci asta.” Nu a întrebat niciodată ce trebuie să renunțe să mai facă. El a întrebat ce ar putea face pentru a fi mântuit? Corect.
Pavel a spus fără să folosească cuvinte complicate, a spus: „Crede în Domnul Isus Cristos și vei fi mântuit”. Acesta este adevărul. Readuceți credința lui Dumnezeu în oameni, astfel încât ei să știe ce să facă și cum să acționeze. Nu spuneţi: „Vino și alătură-te grupului nostru. Vino și alătură-te acelui grup.” Doar condu-i înapoi la Dumnezeu. Dumnezeu se va ocupa de restul. Du-i în împărăţie. Luptători vechi.

E-30 Biblia spune că, pentru că nu i-au crezut pe cei doi bărbați... Caleb și Iosua au liniștit mulțimea.
Acum, cu câțiva ani în urmă, ei doreau să cunoască [cuvinte neclare] penticostali și diferiți alţii și așa mai departe. Și au vrut să spună: „Ei bine, acum vom merge la toate aceste grupuri mari și lucruri de genul acesta, și vom lăsa Duhul Sfânt să ne conducă mai departe”.
Unii dintre ei au spus: „Lăsaţi ca Duhul Sfânt să ne conducă”.
Ei bine, lucruri diferite și unele probleme noi au apărut. Dacă nu este de la Dumnezeu, vor eşua oricum. Deci, de ce nu-i lăsăm să meargă înainte și să ne iubim unul pe altul. Nu vă luptați între voi. Atâta timp cât diavolul vă face să vă luptați unul cu altul, el nu trebuie să lupte deloc. El se va întinde pe spate și va face un picnic, văzându-vă că vă luptați unii cu alții și va râde de voi - mărturisind că aveți Duhul Sfânt și luptându-vă unii cu alții.

E-31 Iubiţi-vă unii pe alţii. Isus a spus: „...prin aceasta vor ști toți oamenii că sunteți ucenicii Mei, când veți avea dragoste unul pentru celălalt. Acesta este momentul în care toți oamenii vor ști că sunteți ucenicii mei, că vă iubiți unul pe celălalt.” Aceasta este cea mai mare dovadă a Duhului Sfânt pe care o cunosc, când vă puteți iubi unii pe alții. Da, domnule. Aceasta este marea poruncă. Marea lucrare. „Chiar de vorbiţi în limbi omeneşti și îngereşti și nu aveţi dragoste, nu vă folosește la nimic.”
Vedeți, nu vă organizați direct pe această dovadă a Duhului Sfânt - ceea ce este în regulă, și eu cred asta. Dar aşteptaţi puţin. Există mai mult decât atât. (Scuzați-mă, prietenii mei de culoare.) Ca și bărbatul de culoare din sud care a mâncat pepene verde. I-au dat o felie mică, cam așa. Băiatul acela ar fi putut mânca ceva mai mult pepene decât acea bucăţică.
L-au întrebat: „Cum ți-a plăcut, Sambo?” El a spus: „A fost bună. Dar, mai aveţi.”

E-32 Așa este şi atunci când guşti din Dumnezeu, când Duhul Sfânt vine în adunare. A fost bine, dar vreau mai mult. Mai este, pentru că El a promis că fiecare binecuvântare răscumpărătoare este a noastră. Da, domnule.
Au stat patruzeci de ani pe munte. Am rămas în confesiunile noastre patruzeci de ani, certându-ne într-o parte şi alta. V-aţi gândit vreodată ce au făcut oamenii aceia în patruzeci de ani? Ei bine, sigur că Dumnezeu a fost cu ei. A fost şi cu noi. Ei au fost acolo patruzeci de ani și au crescut copii, Dumnezeu le-a dat prosperitate, au avut recolte bune. Au făcut multe lucruri bune acolo. Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a vindecat bolile. Nu era niciunul slab printre ei când au ieșit din pustie. Dar El i-a lăsat să stea chiar acolo până când acel grup vechi de luptători au plecat - toți au murit.

E-33 Exact asta a făcut El şi astăzi. Ne-am așezat, ne-am alăturat acestui lucru, ne-am alăturat bisericii lui Dumnezeu și ne-am alăturat acestui lucru, și alăturat aceluia, și alăturat, alăturat, alăturat, o, până am rămas aici; și am crescut copii și am cumpărat Cadillac-uri și am prosperat în afaceri și în orice altceva.
Dar sfârșitul celor patruzeci de ani a trecut, fraților. S-a ridicat o nouă generație. Acesta este adevărul. Într-o zi, s-a ridicat un Iosua. El a crezut cu desăvârșire în Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare promisiune - nu numai pentru a avea grijă de voi, a vă binecuvânta afacerile și așa mai departe, ci există mai mult decât atât. Dumnezeu a făcut același lucru astăzi.
Și cred că această organizație a oamenilor de afaceri ai Evangheliei deplină face parte din programul lui Dumnezeu. Nu spun acest lucru pentru că stau aici înaintea lor. Dacă aș fi făcut-o, aș fi fost un ipocrit.

E-34 Ci vorbesc serios, pentru că ei nu au coborât miza și să spună „această organizație” sau „acea organizație”. Și-au întins liniile suficient de mult până când i-au putut cuprinde pe toţi. Și acesta este motivul pentru care nu i-am părăsit, pentru că sunt în programul care cred că este corect. A fost pentru Adunările lui Dumnezeu, pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru Foursquare, pentru PAJC, PA din W, Unite, oricine, oricine vrea, să vină şi să bea din apă... din izvorul apelor vieții în mod liber.
Nu ne lăsa să ne bazăm pe cămila cu o cocoașă, cu două cocoașe, cu trei cocoașe sau pe câte cocoașe are, nici pe un măgar bătrân. Nu. Nu este nicio diferență, pentru că există fructe pentru noi toți aici, în această casă. În felul acesta venim împreună. Acesta este motivul pentru care am umblat cu Oamenii de Afaceri, pentru că prin ei pot comunica cu toate grupurile; și transmiteți-le şi lor mesajul, de asemenea, şi spuneţi-le că acesta este lucrul în care cred eu.

E-35 Cred că astăzi este același lucru prin toate acestea. Ei trebuie să facă parte din asta. Ei pot fi un exemplu a ceea ce poate face Dumnezeu, atunci când oamenii se pot reuni și pot sparge barierele lor denominaționale. Cred că acești oameni de aici pe care îi vedeți acum, acești oameni mai tineri, voi toți care stați aici, sunteţi roadele... fiii luptătorilor bătrâni.
Dar acești oameni nu sunt luptători. Grupul nou nu erau luptători. El a lăsat toți luptătorii bătrâni să moară. După ce au murit luptătorii bătrâni, El a luat pe fiii lor și a ridicat printre ei pe Iosua și i-a trimis la promisiunea deplină.
Eu cred că acest lucru vedem astăzi. Cred că acest lucru îl face această organizație a oamenilor de afaceri creștini. Dumnezeu o folosește cu putere și El va continua să o facă atâta timp cât veţi păstra barierele denominaționale dărâmate. Nu vă spune la ce biserică să aparțineți; aparțineţi unde vreţi.
Ci, încearcă să vă îndepărteze de vechea dispoziție de luptător, înapoi acolo unde puteţi pune brațele în jurul oricărui frate. Dacă e metodist, prezbiterian, baptist, unitarian, trinitarian sau orice ar fi el, puneți-vă brațele în jurul lui. El este un frate. Nu vă luptaţi cu el; iubiţi-l. Amin. Atâta timp cât păstrăm această atitudine, Dumnezeu a spus că ne vom întâlni într-una din aceste zile și cred că acum ne așezăm la picioarele Lui...

E-36 Suntem pe acest munte de organizaţie de patruzeci de ani. Să mergem în sus. Să plecăm de aici.
Slujitori, frații mei slujitori de acolo: nu credeți că am stat suficient de mult pe acest munte? Nu credeţi că ne-am agitat, ne-am luptat, am continuat și ne-am înfipt suficient de mult peste granițele organizației noastre?
Să coborâm de pe acest munte și să ne îndreptăm spre țara promisă. Să începem să mergem și să stăpânim ţara. Dumnezeu le-a spus: „Suiţi-vă și stăpâniţi țara. Toți luptători vechi au dispărut acum. Puneți-vă sabia înapoi în teacă. Nu mai luptaţi.”

E-37 Ascultaţi-mă, oamenilor. Nu faceți aceeași greșeală pe care au făcut-o părinții voștri, sau veți rămâne și voi aici patruzeci de ani, aici cu organizațiile oamenilor creștini și așa mai departe, sau oamenii creștini... Dacă vă veţi organiza vreodată, veți rămâne chiar aici încă patruzeci de ani.
Dar este timpul ca Dumnezeu să-și cheme biserica să se mişte în sus. Cred acest lucru. Și reţineți, El a spus: „Acum, treceți pe lângă Muntele Seir. ” Acolo este unde stă fratele denominațional Esau - un
bun prezbiterian, metodist sau baptist.
Acum, nu-l deranjaţi. Nu vă certaţi cu el. Treceţi mai departe și spuneţi: „Ce mai faci, frate?” Mergeţi mai departe. Însă, aţi aşteptat să-l scuturaţi și să susțineţi că nu are nimic. Corect. Amintiți-vă, el are exact ceea ce îi dă Dumnezeu. El poate avea aceeași trezire pe care aţi avut-o şi voi. Adevărat.

E-38 El are... el știe [cuvinte neclare] „Fă asta, fă aceea...”.
„... du-te acum pe muntele Seir, pentru că i-am dat asta lui Esau.” Este toată partea pe care ar trebui să o știe. Este tot ceea ce știe. Acesta este singurul lucru pe care îl știe, este denominațiunea lui.
Oh, „Suntem așa și așa. Suntem...” Este tot ceea ce știe. Atât i-a dat Dumnezeu. „Treceți mai departe acum. Nu vă certaţi și nu vă bateţi cu el. Doar treceţi liniștiţi. Dar uite aici, Iacob, tu, Iacobe penticostal — eşti născut din nou cu adevărat, ai avut experiență, eşti condus de Duhul Sfânt — nu te bate cu el”.
Însă, Iacob penticostalul are promisiunea deplină în ţară, un lucru care trebuia să se întâmple. Dumnezeu a spus că El va [cuvânt neclar] totul și te va pune în țara promisă, cu plinătatea Duhului, cu fiecare operațiune.

E-39 În timp ce stăteam într-o dimineață la acea întâlnire, am văzut eu însumi, cum slujba mea aici, slujba spirituală... Eu nu prea sunt un predicator. Aţi observat, în liniile acelea, când au vorbit despre Charles Price și despre moartea lui acolo, fratele Shakarian profețind că aceste lucruri se vor întâmpla, o, duhul meu s-a aprins în mine și a spus: „Asta este, asta este, asta este. Dacă ar putea să o vadă, asta este.”
Ne pregătim să mergem sus și să luăm ţara. [Cuvinte neclare] și așa mai departe. Suntem gata să o facem când acești fii ai luptătorilor bătrâni se vor strânge împreună.
Oh, voi slujitori de aici, voi fraților de aici din Phoenix, dărâmați acele bariere denominaționale. Avem nevoie de o altă trezire a cincizecimii! Putem să venim toți împreună. Vrem o trezire, Duhul Sfânt să cheme înapoi în biserică și să fim conduși de Duhul Sfânt. Dumnezeu să-mi permită s-o fac. Mergeţi și stăpâniţi ţara.
Treceţi pe lângă ei. Nu vă certaţi cu ei. Dacă nu vor să vină, e în regulă. E bine. Mergeţi înainte. „Ce mai faci, frate?”, treci mai departe. Este un credincios de graniţă. Asta e tot ce știe, este să rămână la graniță. Așa sunt mulți oameni astăzi. Tot ce știu ei este denominațiunea lor. „Eu aparțin aici, aparțin acolo.”

E-40 Am întrebat odată o femeie dacă este creștină. Ea a spus: „Aş vrea să înțelegeți, că în fiecare seară aprind o lumânare”, ca și cum asta ar avea vreo legătură cu creștinismul.
Am auzit un bărbat spunând zilele trecute: „Sunt american. Sigur că sunt.” Asta nu are nicio legătură cu acest lucru mai mult decât are nevoie un porc de o șa; nu are nicio legătură cu acest lucru mai mult decât să puneţi şaua pe un porc. De ce? America nu înseamnă creștinism. Creștinismul este o experiență de naştere din nou, botezul cu Duhul Sfânt în biserică, laude cu părtășie, dragoste și toleranță. Și Duhul Sfânt să preia biserica și să facă lucruri mari. Oh, sigur. Da, domnule.
(Am crezut că simt că ceva mă mișcă. Nu știam ce este. Nu eram sigur, deoarece încă nu am fost sus. Cineva... a spus: „Cineva mută ceva cutii pe aici.” M-am gândit: „Iată. Am să plec...?...” Da, domnule.

E-41 Stăpâniţi promisiunile. Promisiunea este pentru voi și pentru copiii voștri și pentru cei care sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Creștini, frați, surori, suntem pe acest pământ destul de mult timp. Am stat aici pe acest munte. Suntem pe acest munte denominațional deja de prea mult timp.
Suntem aici de patruzeci de ani de la prima dovadă, vorbirea în limbi (oh, doamne), când există o putere necunoscută, iar resursele sunt neexploatate. „Orice veţi cere în numele meu, voi face. Cereți Tatălui orice în numele Meu și voi face.” Amin. Da, vindecarea divină, vorbirea în limbi, sunt doar câțiva struguri care au fost aduși înapoi de peste graniţă. Ţara este a noastră! Totul ne aparține. Nu vă fie teamă că celălalt confrate vă va bate acolo. Doar alăturați-vă cu el și mergeți mai departe. Acesta este modul de a proceda. Suntem pe acest munte de patruzeci de ani. Să plecăm de pe el și să mergem spre ţara promisă.

E-42 Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să-i ajute pe acești oameni de afaceri să-și păstreze inimile unite. Acesta este adevărul. Și dacă slujitorii nu o vor face, Dumnezeu va ridica oameni de afaceri care să o facă, sau pe altcineva, pentru că adunându-ne... Pentru că biserica lui nu poate merge cu un braț îndreptându-se într-o direcţie, iar capul spre alta și piciorul spre alta. El trebuie să aibă o profeție și oamenii să vină împreună, asta este tot ce pot să vă spun, până când întregul trup al Domnului Isus Cristos, se ridică ca o mare unitate a lui Dumnezeu. Atunci vom părăsi acest munte, vom traversa și vom stăpâni țara promisă. Până atunci, sunt fratele vostru și lupt doar pentru acel singur scop - să unesc împreună biserica Dumnezeului celui viu, ca o singură inimă și un acord. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Frate Shakarian...
[Loc gol pe bandă]

E-43 [Porțiunea rămasă pe bandă face parte dintr-un alt serviciu, la un mic dejun cu oamenii de afaceri creştini.]
Gândiți-vă că poate în închinarea noastră, cu toate că suntem sinceri, totuși, uneori nu reușim să vedem adevărata putere a lui Dumnezeu, cât este ea de mare printre noi. Acum, când a venit această viziune, care... Mulți dintre voi — poate că toți cei de aici aţi participat la adunări și aţi avut viziuni ca să vedeţi ce se întâmplă. Și motivul pentru care am făcut această remarcă, ceea ce am spus aici în această dimineață, este doar... Dacă ați putea doar cunoaște Prezența Domnului. Au pozat-o de mai multe ori, acea Lumină. Aceea este Dumnezeu, pentru că aduce aceeași natură.

E-44 La fel ca un copac... Am fost aici în Arizona cu ceva timp în urmă și am găsit un pom de citrice, care cred că avea diferite tipuri de fructe pe el. Poate că era un portocal și avea, poate, să zicem, lămâi și grapefruit care vor creşte pe el. Vor crește în acel pom. Dar Isus a spus în Sfântul Ioan 5-15: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele”. Ei bine, acum, dacă acea mlădiță a dat naștere... sau această Viță a dat naștere la prima ei mlădiță și ei au scris o carte cu Faptele Apostolilor în urma acestei ramuri, dacă acea viță adevărată va produce o altă mlădiță, va scrie o altă carte cu Faptele Apostolilor în urma ei. Vedeți, pentru că acum, există un altoi... Puteți altoi aceste diferite fructe citrice și vor trăi din viața acelui pom.

E-45 Eu cred că astăzi, de multe ori, la noi — nu ne-am subjugat organizațiile acum, ci noi — am încheiat o perioadă. Vedeți, „Noi credem asta și asta e tot”. Dacă o vom încheia cu o virgulă, „Noi credem asta, plus ceea ce ne va arăta Dumnezeu”, vedeţi, va fi diferit în organizația voastră. Dar când o încheiaţi cu un punct, nu mai este nimic de adăugat. Și pe măsură ce pomul crește, cred că biserica, într-adevăr, orice organizație de biserică, prosperă din viața lui Cristos. Cred lucrul acesta. Pentru că este ceva care a fost altoit sau adăugat acolo. A luat puterea de la laici și a pus-o asupra unui slujitor, sau unui episcop, sau orice putea fi el. Ca și în Revelaţia, acolo, spune: „Faptele nicolaiților” — „Nico” înseamnă
„a birui” și laici. Cred că într-o întâlnire ca aceasta îi dă lui Dumnezeu șansa de a lucra prin laici. Vedeți, puterea lui Dumnezeu lucrează prin laici.

E-46 Acum, asta era în 1933. Eram încă un slujitor misionar baptist. Acum am cincizeci și unu de ani și am avut mii din acele viziuni, iar mulți dintre voi de aici ați fost la adunări. Acum, sunați pe oricine vreţi şi întrebaţi dacă a eșuat vreuna. Nu a eșuat niciodată. Nu poate eșua. Este El.
Acum dacă... Aflăm că acest lucru este nou pentru biserica din ziua de astăzi, și așa cum puterea Duhului Sfânt este nouă în biserică, așa o vedem aici. (Aud baptiști, și frați de-ai mei și așa mai departe, mărturisind.) Constatăm că acest lucru este nou pentru biserică.
Dar ce este: este o altă ramură care iese din acea Viță. Și dacă o veți urmări, se comportă la fel ca în Faptele Apostolilor, iar Duhul Sfânt se va ridica printre oameni și va vorbi lucruri diferite.

E-47 Azi dimineață am mers la biserica mea. Nu știam încă ce este o viziune. Dar am văzut aceste lucruri.
Aceasta s-a întâmplat cu mulți ani înainte ca lumea să intre în război, și spunea: „Există un dictator pe nume Mussolini. Și prima sa invazie va fi în Etiopia și el va birui Etiopia, dar va ajunge de rușine. Și tot ce a vorbit, șapte lucruri remarcabile... Poate mâine aș putea să aduc acea bucată de hârtie veche și să vă las să vă uitați la ea. Și să vă arăt cum s-au împlinit - cinci lucruri în mod perfect, iar al șaptelea a fost prezis. Acum, s-a spus acolo că, atunci când le-au dat femeilor dreptul de a vota, că în... Deci nu am nimic împotrivă... Am fost chemat...
[Loc gol pe bandă]

E-48 Peste toată ţara, arăta exact ca şi cum nişte stânci au explodat în aer și cioturi mocneau și așa mai departe. Și imediat după aceea, domnul Roosevelt - cu adevărat pe vremea administrației sale - lumea a intrat în război. Și Mussolini a făcut exact aşa, și linia Maginot, și tot ce am vorbit. Și despre alegeri, și erau femei, noi știm, au ales președintele nostru acum.
Sunt... la fel ca în partea de sud, fiind un sudic, ei întreabă mult despre: „Ce zici de segregare și așa mai departe?” Eu doar... Ca american, eu cred...?... Orice se întâmplă, este bine. Așa că acum, dacă este președintele nostru, trebuie să-l respectăm.

E-49 Acum, în urmă cu câteva zile mi-a venit ceva și am notat-o. Și cineva a spus (cred că era un domn care stătea aici, avea ochelari negri, în această dimineață, cred că el a fost.), „va deveni un președinte adevărat în următorii patru ani”. Are perfectă dreptate.
Însă, ascultaţi-mă. Noi am păcătuit împotriva zilei de har. E mai târziu decât credeţi. Vedeţi? Se apropie ora. Și amintiți-vă, vor fi lingușiri care se vor întâmpla. Și suntem aproape de timpul final acum. Sunt convins de acest lucru. Sunt la fel de pozitiv... Doar eu...

E-50 Mulți dintre voi ați adus complimente frumoase despre slujire și așa mai departe. Să fie tot ceea ce poate fi. Dar dacă credeți că vorbim în Numele Domnului, America este terminată. Este corect. Și dacă mai există vreun timp de lucru, va trebui să o facem acum, chiar acum. Și „toţi cei pe care Mi i-a dat Tatăl vor veni”. Trebuie să începem să dăm cu năvodul foarte repede și din greu.
Și apreciez... Și spuneam azi dimineață, ca să termin, să nu iau timpul altcuiva, să vorbesc a doua oară aici sus... Mă iertați pentru asta? Cred că mâine după-amiază ar trebui să vorbesc și mi-aș dori să veniţi. Vreau să vorbesc despre „Am stat pe acest munte patruzeci de ani”.

E-51 Așa că cred, că au fost exact atâtea capitole câte m-a folosit Domnul nostru pentru a ajuta la organizare și peste tot în lucrarea mea... Nu am încercat niciodată să las ca slujirea mea să devină un spectacol. Există un lucru pe care Isus Cristos nu l-a făcut; nu a făcut spectacol. Cineva a spus nu cu mult timp în urmă, a spus: „Frate Branham, ar trebui să te întâlnești cu nişte pesonaje mai mari”, așa cum vorbesc frații. Acum, poziția mea în trupul lui Cristos este să urmăresc sfârșiturile spirituale și să văd unde se află, pentru asta sunt rânduit. Acesta este scopul meu pentru care sunt aici, Cristos m-a pus aici să urmăresc partea spirituală. Ca aceştia, cum îi numim noi, personaje importante...
Vedeţi, omul acela (oricine ar fi vorbit, cred că fratele stătea aici)... Nu putem fi niște personaje mari și în acelaşi timp şi creștini. Calea în sus este calea în jos. Cel ce se smerește pe sine va fi înălțat.

E-52 Și mulți au spus... Cineva m-a sunat nu cu mult timp în urmă - un om foarte remarcabil al unei organizații mari - a spus: „Frate Branham, vom face așa și așa și așa și așa, dacă renunți să spui asta și aceea.” Să renunț să spun asta și aceea? Aceasta este slujirea mea; asta este viaţa mea; cu ce mă îmbogăţesc este asta. Niciodată nu am putut face compromisuri faţă de Cuvântul lui Dumnezeu pentru un anumit lucru. Trebuie să rămân corect. Suntem... “Problema este, că v-aţi compromis cu o grămadă de doar... oh, cu unii dintre cei mai neînsemnaţi oameni, cu grupuri mici și așa mai departe. Ieșiţi afară.” Vedeţi, omul nu știa ce spunea.
Dacă ar fi știut, că este același lucru care i s-a spus Învăţătorului… al vieții noastre, Isus Cristos.
Frații săi au spus: „... du-te aici și fă un spectacol mare cu ceva, lovește în centrul nervos.”...
A spus: „Timpul vostru este întotdeauna; al meu nu a sosit încă.” El lucra cu pescari și analfabeți și cu bărbați care nu știau să scrie sau să citească. Vedeţi, ceea ce lumea numește bine, Dumnezeu numește nebunie.

E-53 Deci, mă întreb ce fel de interpretare au dat Scripturii din Isaia 40, clericii din acea vreme? Probabil, că Dumnezeu va deschide cerurile și va trimite coridoare, iar Ioan Botezătorul va veni mărșăluind cu o trupă de îngeri. Ce s-a întâmplat când toate înălțimile au fost coborâte și locurile joase au fost înălţate; iar munții au sărit ca niște berbeci și frunzele au bătut din palme? Un bătrân (Scuzați această expresie. Nu vreau să vorbesc așa, ci doar pentru a sublinia un punct de vedere.), un bătrân cu un aspect ciudat a ieșit din pustie, stând în noroi, probabil până la glezne și poate făcea baie la fiecare trei sau patru luni, cu o bucată de piele de oaie înfășurată în jurul lui. Atunci este când locurile înalte au fost coborâte, iar locurile joase au fost înălţate. Nu un om grozav cu ceva înflorituri în urma lui. Acela este un om plin de sine. Dumnezeu vrea oameni. Asta e corect. Fiţi umili.

E-54 Și, fraților, îmi place acest lucru la acești oameni. După cum fratele a făcut acea declarație, cu ceva timp în urmă, că acești oameni de afaceri, cum sunt aceştia... Ei bine, uneori există săpători de șanțuri care nu s-ar evidenţia într-o mulțime ca aceasta. Dar acești oameni care au (oamenii de afaceri de aici) credință și lucruri de genul acesta, îmi dovedesc smerenie; care vor veni imediat și vor mărturisi această binecuvântare a cincizecimii și ceea ce Dumnezeu a făcut prin ei. Sunt oameni măreţi în lume, dar dacă îi veţi urmări, își plătesc propriile cheltuieli și merg peste tot în lume pentru a încerca să facă ceva ca să-i ajute pe alți frați să intre în acest grup, să lase lumina să strălucească.

E-55 Și cred în această dimineață, că la toate întâlnirile la care am fost vreodată, aceasta a fost părerea mea. Am avut oameni... Îi auzi strigând și lăudând pe Domnul, și deasemeni, şi mie îmi place acest lucru. Dar am văzut şi oameni strigând și lăudând pe Domnul și nu au suficientă credință pentru a se vindeca de o durere de dinți. Vedeţi? Dar acestea sunt unele dintre binecuvântările lui Dumnezeu, iar când vine vorba de puterea lui Dumnezeu atunci ei se retrag, Duhul Sfânt... Priviți, când vine discernământul în adunări. Totul se linișteşte, oamenii se apropie cu evlavie de Dumnezeu, cu sacralitate, frica de Dumnezeu se mișcă, și vezi cum convingerea reală schimbă expresiile fețelor și a lucrurilor, așa cum am urmărit în această dimineață prin clădire.

E-56 Pentru mine, acesta este cel mai grozav mic dejun pe care l-am mâncat vreodată în grupul Oamenilor de Afaceri Creștini, de când sunt cu ei. Ei sunt singurul grup din care fac parte, chiar de aici. Nici măcar nu aparțin unei organizații, dar aceasta este singura din care fac parte. Apreciez acest grup de oameni, pentru că acest lucru este lucrul pentru care stau şi eu. Iar aici sunt adunarieni, biserica lui Dumnezeu, virtuoşi, baptişti, presbiterieni, unitarieni, duotarieni, trinitarieni, patrutarieni...
Am vorbit despre acest lucru ca despre fântâna pe care a săpat-o Iacov. Nu voi... Să nu credeți că o pot exprima corect, sau că folosesc cuvintele potrivite, dar o voi spune ca să înțelegeți. El a săpat o fântână și filistenii l-au alungat de la ea. Și el a numit-o „răutate”. A săpat alta și a numit-o „ceartă”. Apoi a săpat următoarea fântână și a spus: „Există loc pentru noi toți”. Deci eu cred că asta este aici; este loc pentru noi toți (Da, domnule), unde putem să ne adunăm și să ne așezăm împreună în locurile cerești, nicio barieră denominațională nu ne deranjează; suntem doar un grup în Cristos.

E-57 Dacă aș putea vedea toate bisericile mari, bisericile spirituale, care se străduiesc, adevărata viță reală care iese din Cristos Isus, toate grupurile de penticostali, că s-ar putea unii și să fie frați... Nu-mi pasă de organizațiile lor. Le pot păstra dacă doresc. Este în regulă. Dar nu încheiaţi acest lucru cu un punct. Întindeţi o mână și apucaţi-l pe celălalt. Vedeţi? Să ne unim cu toții. Vedeţi? Dacă aș putea vedea că se întâmplă acest lucru (spun asta cu toată reverenţa pe care o am), dacă aș putea vedea că se întâmplă în această dimineață, aș fi dispus să spun, precum Simeon din vechime: „Doamne, lasă pe robul Tău să plece în pace, după Cuvântul Tău, căci ochii Mei au văzut Mântuirea Ta.”...?... Și va trebui să vină timpul în curând, fraților, când vom fi forțați împreună. Doar să vă amintiţi acest lucru. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mulţumesc, frate.