Noi am fost, în ultimele câteva săptămâni, am trecut peste câteva din aceste lucruri, şi am aflat că în oamenii care m-am gândit că era miezul, totuşi eu aflu că ei pun accentul pe lucrurile temporare, mergând în jur şi zic, "Dumnezeu îmi dă cel mai mare aşa-şi-aşa. Dumnezeu dă..." Tu te amăgeşti.

Lucruri mari materiale nu se odihnesc întotdeauna în voia lui Dumnezeu. Dumnezeu face ca ploaia să cadă pe cel drept şi pe cel nedrept. Dar ceea ce lumea are nevoie astăzi nu este o mistificare de credinţă, să încerci să te prefaci în ceva şi să o numeşti spiritual.

Uneori credinţa va face miracole mari, şi totuşi nu vin dintr¬o inimă spirituală. Nu a spus Domnul nostru? "Mulţi vor veni la Mine, în ziua aceea, şi zic, 'Nu am făcut eu aceasta şi aceea, în Numele Tău?' Şi Eu le voi mărturisi, 'Depărtaţi-vă de la Mine, voi lucrători ai fărădelegii."' Ce este fărădelege? Este ceva ce tu ştii să faci drept şi nu o faci. "Eu niciodată nu v-am cunoscut," va zice El. Şi noi trăim în ziua aceea.

Ce noi avem nevoie astăzi nu sunt o mulţime de lucruri materiale. Noi avem aceea. Noi nu avem nevoie de biserici mai mari. Noi nu avem nevoie de adunări mai mari. Noi nu avem nevoie de mai mult radio şi la televiziune. Noi nu avem nevoie de aşa mai multe din aceste lucruri. Dar ce noi avem nevoie astăzi, să fim spirituali, este persoane care se vor smeri înaintea lui Dumnezeu, dacă ei nu au nici un ban, şi se vor ruga până când spiritul acela din ei este satisfăcut cu bunătatea lui Dumnezeu, şi are loc o trezire în interiorul inimii lor, care schimbă comportările lor şi atmosfera în care ei trăiesc.

Tu ai putea să nu ai o pereche de pantofi în picioare, tu ai putea să fi îmbrăcat în zdrenţe, dar ceva în inima ta cântă melodiile lui Dumnezeu. Eu mai degrabă aş avea aceasta decât toţi banii din lume.

Deci tu nu poţi spune că lucrurile naturale sunt întotdeauna semnul binecuvântării lui Dumnezeu. David a vorbit aceea către Domnul, că l-a văzut pe cel rău răspândind înainte a lui... ca un pom mare de dafin. Dar Dumnezeu l-a întrebat, "Dar te-ai gândit vreodată despre el la sfârşit?" Nu contează cât de bune haine purtăm, cât de mult avem de mâncat, nu aceea este ce merge în Prezenţa lui Dumnezeu. Acest trup în care noi locuim, piere, indiferent de cât este de îngrijit. Dar sufletul este cel care este în om; este o stare a spiritului care se mută în Prezenţa Dumnezeului cel viu.